AN 1. lANUARIE—FEBR. 1937. No. 1 M 2 .

REDACŢIA ŞI ADM. : S A T U - M A R E , STR. MOLDOVEI 5 3 . - Lei 8 exemplarul

A F I R M A R E A H M WSMMmÊÈmÊÊmË APARE LUNAR IflNIlfll'atfílltílllilLW^I'lWlllil

AN I. IAN.-FEBR. Î937. « No. 1 1 - 1 2 .

REDACTOR*: CONST. GH. POPESCU şi OCTAVIAN RULEANU.

GRUPUL „AFIRMAREA ŞTEFAN ANDERCO AUGUSTIN BACIU •LUCIAN BRET AN I O A N LUCA ALEXANDRU NICORESCU CONST. GH. POPESCU IOAN RENTEA , OCTAVIAN RULEANU ZENO SPARCHEZ PETRE ŞTEŢIU T H . I . ŢUCANOVICI FELICIAN GH. ZACHJ

A B O N A M E MT E '{ Anual Lei: WO- - Exemplarul Lei: ft-

— Rugăm stăruitor pe toii acei cari ne-au primit revista să ne sprijinească, achitând abonamentul.

—- Manuscrisele nesemnate de autor nu se iau în consi­derare. ,

T I P O G R A F I A . A T H E N A E U M " S A T U - M A R E .

AN 1. IANUARIE—FEBR, 1937. No. 11-12.

AREA

EMINESCU IN LIMBA MAGHIARĂ S t i m u l e n t u l sp i r i tu lu i p e n t r u a da o for*,

m ă c o n c r e t ă gândulu i e J j n i ş t e a su ' l e t ea :Că : . F) •iihna ace ia a t â t de r â v n i ' ă , d a r a ' â t de d e p a r t e de p r ie ten i i devo ta ţ i ai s l o v e l o r . E s a i s ! aci ia, ce-o dau une le i luzii Cari, i svor înd ' din mulţu-i mire , i e s în ca l ea ide i lo r , a m ă g e s c çi dispun, la m u n c ă ş i la v ia ţă . L a m u n c ă a d â n c ă ferindi de uzură f i in ţa , la v i a ţ ă c i n s t i t ă o c r o t i n d i s t o ­v i rea min ţ i i . C e păca t î n s ă că de t ihna a c e a ­s ta , de d i spoz i ţ i a a . c a s t a a suf . 'e tu 'ui , de a . c a ­scă s a t i s f a c ţ i e o c r o t i t o a r e ş i î m b i e t o a r e , sunt ' ş i -au fos t a t â t de s t r ă in i , în m a r e a 1er .rnajo^ r i t a t e , î m p l e t i t o r i i t a l e n t a ţ i gi pă t runză tor i i ai miezulu i s love lo r , c r e a t o r i i de l i m b ă şi dë f r u m o s , e v o c a t o r i i de stitCim şi de i ub i r e .

R e a l i t a t e a \ i e ţ i i l o r , d a t o r i t ă , indi p e-i c n ţ e i o r i c ă r e i o c r o t i r i din p a r t e a ß c c i e t a t i i , a r e p r e z e n t a n ţ i l o r s o c i e t ă ţ i i , a l t a d iec i t acci?i ţ tecesaifă î ndemnulu i sp i r i tu lu i , î n ă b u ş e şi-ai î n ă b u ş i t a d e s e a ve i t , a t tes tor s e n s i b i l i , orice! e lan , p r ă b u ş i n d în promjs teui ta tea unei vie^t, vu lga r e t a l e n t e c a r i s ' a r fi pu tu t î n t r e g i ş i dă­rui , ca r i n i -a r l i c i n s t i t c u m s e cuv ine p e s t e g ran i ţ i r e n u m e l e p r ea puţ in m ă g u l i t o r al n e a ­mului .

Ş i când te m a i gândeşti c ă v a l o r i l e . ade­v ă r a t e , in imi le î n c ă r c a t e de s i m ţ i r e , m i n ţ i l e l u m i n a t e de ide i ş i de c h i n u r i au l o s t s e l e c t ţ i ona t doa r de m i z e r i e , de m i z e r i i c r u n t e ee -au c e d a t î n t o t d e a u n a pe preţ, de v i a ţ ă nepre ţu i tă ! Şi p r e m a t u r ă in t imp ce s e î n c u r a j a u c a b o t i n i şi s e î n c e r c a l a n s a r e a r a t a ţ i l o r , r e c o m p e n s â n -du-se cu ban i l i n g u ş i t o r i nedemni , s a t i s f ă c ă t o r i '

d e CONST. GH. POPESCU

ele s e rv i c i i p e r s o n a l e , ban i ce p u t e a u l i d e s t i ­na ţ i , cu pu ţ ină bunăvo in ţă , p e n t r u ambi ţ iona i ; t a l en t e r e a l e ş i n e c e s a r e , te c u p r i n d e j a l e a .

D e î n t r egu l sp i r i t o c r o t i t o r nu s ' a p r e a a b u z a t n i c i când , — c h i a r a t unc i c â n d î n t r e ­z ă r i m p e uni i ce p a r f avor i za ţ i , — dadă pro-* p o r ţ i o n ă m sp r i j i nu l da t eu v a l o a r e a (creaţiilor) L-ămase. R a r i l e p e r s o n a l i t ă ţ i c a r i ş i -au dă fi s e a m a de r o b u s t e ţ e a şi r e a ' i t a t e a u n o r înzes- , t r a ţ i ai na tú ré i , ş i c a r e au î n c e r c a t s p r i j i n i r e a ş i a p r o p i e r e a lo r , au fos t c o p l e ş i ţ i de i n v e c t i v e ş i g r o s o l ă n i i de c ă t r e u n e l l i i o r i i .şi prof i torul une i lumi i nv id ioase şi v ind ica t ive . P e n t r u j u s * t i f i c a r e a a c e s t o r a i i r m a i i u n i nu-i n e v o i e s ă n e d u c e m p r e a d e p a r t e cu gându l p e n t r u a n o sp r i j i n i a r g u m e n t a r e a . Ma'i.orescu a c e s t s e l e c r ţ i o n a r ş i s p r i j i n i t o r de va lo r i n 'a f o s t e l o a r e a c u z a t de r i s ipă , de d e t u r n a r e de fondur i , dei î n s u ş i r i de b a n i p u b i i p e n t r u c a î n d r ă s n i s e săţ a j u t e pe-un Eminescu, Slav ci ş i a l ţ i r eprezen- i t a n t i ai cuge tu lu i , ai v e r s u r i l o r ş i p roze i r o ­m â n e ş t i ? Ş i c â t e n e d r e p t ă ţ i nu s 'a făcut u n o r a d in t re ace i s c r i i t o r i ş i a j u t ă t o r i ai l o r cu c a r i nu pr id id im, după ce i-am p ie rdu t , a n e l ăuda ţ (Câta m i z e r i e n 'au mai î n d u r a t t şi nu îndurat 'poeţi i n o ş t r i sili i tori, c â t e umi l i n ţ i n ' au ; m a | r ăbda t , r e c u n o s c u ţ i i idol i de azi , p â n ă c e l u i m e a s'a d e ş t e p t a t p r e d o m i n a t ă de p u t e r e a .ge­n iu lu i l o r p e n t r u a-i p r e a m ă r i ş i u i t a ! ,Şi e d u ­r e r o s , cu t o a t ă adimiraţia p o s t u m ă , c ă nu s e 'nciearcă m ă c a r acum, după d i s p a r i ţ i a a c e l o r gh impi de geniu , r e c o m p e n s a r e a n i g l i j e n ţ e j nos, s t r e , r e c o m p e n s a r e c a r e ne -a r p u t e a fi îndă

fo lo s i t oa r e d a c a nu noua cel puţin u r m a ş i l o r n o ş t r i . L o c u r i l e _ji l uc ru r i l e lor sun t p r e a m ă ­r i t e d a r u i t a te , oper i l e ş i v ia ţa l o r sun t elo-\. g i a t e î n s ă zăvo r i t e .

Dé f r u m u s e ţ i l e p o - . e s t h i ' o ' lui Cr.ang', de; u m o r u l lui s ă n ă t o s a t r ebu i t să se i s b e a s e i er» f r a n c e z ca s ă i <s& idea în v i leag , p e s t e h o t a r e , S p i r i t u l a n i m a t o r al p roze i celui m a i m a r e p o v e s t i t o r al nos t ru , un f r ancez să-i t r a d u c ă l u c r ă r i l e ş i să-i a l c ă t u i a s c ă o m o n o g r a f i e . A s o c o t i t f r ancezu l , că e p ă c a t ca s imţu l a r t i ş t i j aii a c e s t u i n e î n t r e c u t p r o z a t o r r o m â n s ă nu d e p ă ş e a s c ă g r a n i ţ e l e ţ ă r i i pen t ru a i i r e d a t

ş i a l t o r lumi i u b i t o a r e ş i p r i c e p ă t o a r e de a r t ă . Ş i - a veni t ómul la no i a c a s ă , n i 1-a r ă s c o l i t pe p o v e s t i t o r în t o a t e amintirile lui , ni la fc-< 'out c u n o s c u t ş i 1-a lua t cu el în F r a n ţ a s p r e a-şi s e rv i ş i c ins t i n e a m u l . I n t e l e c t u a l i l o r no­ş t r i , Creangă, le-a fo s t n e c u n o s c u t f i i n d c ă n'ai •avut un t i t lu , f i indcă a fos t b ă d ă r a n . Şi-am! p„utea c o n t i n u a cu a s t f e l de exempilificăvji p e n t r u a dovedi că a t â t i n i ţ i a t i va s t a tu lu i c â t ş i c e a p a r t i c u l a r ă r o m â n e a s c ă a l i p s i t r e g u l a t ş i p e s t e tot . O p e r i l e s c r i i t o r i l o r n o ş t r i i ncon t e s t a b i l i , o p e r e ce ne -a r fi f ăcu t , c e ne -a r f a c e s t i m a ţ i d u ş m a n i l o r şi cunoscu ţ i^ a c e l o r ce n e i g n o r ă , au r ă m a s s o r t i t e muc iga iu lu i şi ş co ­l a r i l o r . Nu s 'a î n ţ e l e s î n c u r a j a r e a iraduc!erii ,\ s 'a n e g l i j a t p r o p a g a r e a sub l imu lu i poez i e i n o a ­s t r e , f a rmecu l l imbi i n o a s t r e . S ' a a c c e p t a t însă! ş i s e t o l e r e a z ă cU o n e p ă s a r e bo lnavă t r a d u c e r i pentru noi, t r a d u c e r i ce s c â r b e s c pr in vulga­r i t ă ţ i l e cu c a r i abundă .

P e n t r u oper i l e unui Eminescu, un E m i ­n e s c u c a r e n'a fo s t un simplu secretar al ins-' piraţiei Cum au fos t uni i s t r ă i n i cu c a r e » in­s t ru i ţ i i « n o ş t r i f ac m e r e u caz, au t r e b u i t s ă vină to t pe ţ i t o r i s t r ă in i c a r e să n e r i d i c e vă­lu l de p e ochi p e n t r u a f a c e c u n o s c u t ă ar-» m o n i a unei p rofunde gând i r i , f r u m u s e ţ e a .lim­bi i ş i dec i n e c e s i t a t e a t r a d u c e r i i ope r i l o r lui . A i n o ş t r i de t o tdeauna ş i de azi : iad pati*. inilor proprii muritorii toţi sunt robi« au gă­s i t ma i po t r iv i t m o m e n t u l a f ace r i i . In d o s u l nume lu i m a r e l u i n o s t r u Eminescu în t rezăr ind] s a t i s f a c ţ i a u n o r ambi ţ i i i-au e x p l o a t a t , a c e s ­tu i sbuq iuma t a l v ie ţ i i , a c e s t u i c o r u p ă t o r ş i

de t rac 'a l , c um îî î n ţ e l egeau ; o n l e m p o r u i m lui, geniu! , pe r sona . ' i t a t ea şi f r ă m â n t ă r i ' e n e î n ţ e ­l ege r i i . 0 l e c ţ i e u s t u r ă I c a r e ne-;;u a d m i n i s t r a ' , în a c e a s t ă p r iv in ţa , duşman i i noş tr i (maghiari i , d u ş m a n i ce au î n ţ e l e s în a l t e î m p r e j u r ă r i s ă n e c o n t e s t e , d int r 'un sp i r i t r ă s b u n ă l o r , drep­tu r i ş i va lor i . D u ş m ă n i a a .mers î n s ă pânăj in f a ţ a p r o d u s e l o r v r ă j i t o a r e a gen iu lu i Emi­nescu, când s ub juga ţ i ş i a e p ă ş H de n e a ş t e p -t ă r i au fos t î n d e m n a ţ i la l aude . C ă c i i a t ă ce găs im , d e s p r e a c e s t p r e c u r s a r al un i t ă ţ i i n o a ­s t r e n a ţ i o n a l e , în l u c r a r e a —

» K Ö N Y V E K K Ö N Y V E « - - c a r t e a c ă r ţ i l o r n o i — p ă r e r i d e s p r e l e c t u r i l e a l o r 170 s c r i i t o r i , (artişti şi o a m e n i de ş t i i n ţ ă a d u n a t e şi prefă-, ţ a ţ e de Kőhalmi Béla, ed i tu ra Gergely din B u d a p e s t a , l u c r a r e -— n a l u r a l în u n g u r e ş t e — c a r e n e a v â n d drep tu l de a fi p u s ă în vânz a r a de l i b r ă r i i a m c ă p ă l a t - o p u n i n t e rmed iu l d lui Singer* ed i to r din l o c . cit. pag. 40—41:

— — »Dela o vreme parcă începusem sa • nă deziluzionez ele scriitorii europeni. Satu­raseră ca pana lor până la maximum, setea-: mi literară. Nu mă mai interesau.

Iată însă ce face fatalitatea cu înimagi-nabilele-i surprize. 1

In 1911, pe malul Adriaiicei, o tinără fată româncă, îmi oferi ca amin:ire volumul de poezii a lui Eminescu. .

Pe coperta bicoloră, într'tin pesai cu clar de lună, doi amorezaţi p:ivesc pierdu'J în gal­benul chip al lunei.

Lumini de lună — — —.

Era cât p'aci să uit această carte, dacă azi vară - 1935. n. Ir. - nu s'ar fi aventurat pe la mine un gazetar român din Bucureşti, când printre altele veni vorba despre Emi­nescu.

Pe negura trecutului, un basm re înfirU pează...

Luai în mână vechea carte, încă netăiată^ din 1911 până'n 1935 n. t r . — carte du§--

mănoasă, şi, împreună cu un candidat de pro*, fesor din Debreţin, care în liceul român din Zalău învăţase la perfecţie limba lui Emines- ' Cu, începusem a traduce timp de două luni fărcl

*) Dl Singer posedă în manuscris, pentru editare, 104 poezii traduse de Olah Gabor din Debreţin. După de­claraţiile dlui Singer, care a tradus şi tipărit în editura dsale „Omul cu mârţoaga" a dhii Ciprian şi care în prezent are spre traducere „Calea Victorie" a diui Cezar Petrescu, poeziile lui Eminescu — mai există o traducere de 75 poezii de Kibedl Sandor din Cluj — n'au fost traduse în I. maghiară din vreo necesitate de trai. Olah Gábort traducătcrul de azi, e o personalitate care nu are nevoie să-şi tutregească existenţa din rezultatul lucrărei Olah Gabor e prea iubitor şi propagator de adevărată artă pentru a se preta la afaceri.

„ A F I R M A R E A "

întrerupere, el înproză eu în versuri, 104 poe^ zii de-ale lui Eminescu.

Puţine asemenea momente plăcute am în­cercat în viaţă- O lume nouă se desfăşoară^ înaintea niea. Vraja munţilor Ardealului şi-ai, „României ciu răsunetul cedrilor şi susurai! sburdalniőelor păraie, cu albastre laCuri şi galbene flori....

Un fel de încântare, drăgălăşenie bărbă-i teasoă şi artistică, o admirabilă fantezie, o limbă muzicală, dulce - A Ş A F R U M O S V O R - , B E S C R O M A N I I ? ? — şi'apoi, o indescripti­bilă dispoziţie, viaţă. %

Pare că rătăcesc undeva pe malul Arieşu-lui pe lângă freamălul liniştit al pădurilor di>\ jurul Topanfalăului.

Mihai Eminescu este un scriitor mare. Artistul, care-ţi oferă adevărate splendori.

Uneori parcă l-aş auzi pe ^ V Ö R Ö S M A R T Y > '•.altădată, incomparabila frăgezime a lui PE-> T Ö F Y surîde din scrísul lui, iar alteori e trist si încântător ca T O T H A R P A D .

N'am regretat aceste \cdlde două luni. îmi vrăjise sufletul, imaginaţia multieoloară a ace­stui poet, pe iâare boala de sânge l-a înebuniis şi l-a dus în mormânt la etatea de 39 ani, la fel ca pe A D Y . Câtă ăeosibire însă între genul lor literar! A D Y , noapte neagră, furtunoasă; E M I N E S C U , auroră dulde şi trandafirie.

Doresc să pun această carte fűt mai re­pede în manile ungurilor«.

Debrecen. O L Á H G A B O R

A c e a s t ă d o r i n ţ ă de a pune , v e r s u r i l e l u | E m i n e s c u , c â t m a i r e p e d e în m a n i l e u n g u r i ' o r e u r m a r e a unui e n t u s j a s m d e s i n t e r e s a f , -entai z i a sm p r o v o c a t de c u n o a ş t e r e a simţirea p r o ­funde a c u g e t ă r i i a c e s t u i t i t an jal n o s t r u . C ă c i , ce o a r e l -a r f i î n d e m n a t j > e a c e s t domn OlaJi Gabor din Debrecen, Ware s e m i r ă »aşa frumos vorbesc românii? ?«• şi c a r e , n 'a d e s c h i s volu­mul o fe r i t cad'ou de-o f a t ă r o m â n c ă f i i ndcă erà o »carte a duşmanilor « d e c â t d u p ă c i n c i s p r e ­z e c e ani , ce a l t c e v a l-o fi î n d e m n a t s ă s e gră--b e a s c ă a î m p ă r t ă ş i c o n a ţ i o n a l i l o r s ă i din U n ­ga r i a d e c â t p r e d o m i n a r e a u n o r f rumuse ţ i ne ­a ş t e p t a t e c a r i i-au ob l iga t , p r in a c e l c e v a ne-i e x p r i m a b i l , la t r a d u c e r e ?

S t a t u l n o s t r u , p r in r e p r e z e n t a ţ i i l u j , >a« fi pu tu t î n c e r c a — ş i c r e d e m c ă î n c ă nu-i prea, t â rz iu — ce l d in tâ i i n t e n s i f i c a r e a jLraducerilor; c l a s i c i l o r n o ş t r i în l i m b i l e e u r o p e n e , d a r maij

a l e s în l i m b i l e t u t u r o r vec in i l o r n o ş t r i , a c e a s t a

în v e d e r e a une i a p r o p i e r i s p i r i t u a l e î n t r e in ­telectuali, d e s c o p e r i n d t o t o d a t ă subftiljităiţule( une i l imbi s o c o t i t e b a r b a r e ş i n e î n d e s t u l ă t o a r e de a e x p r i m a f rumosu l , suavul , î n t r egu l . !

Dec© s ă a ş t e p t ă m î n t â m p l ă r i n o r o c o a s a s p r e a n e a r ă t a l a t u r i c e nesocoi indu-ni i - se n e a r ă t a u lumi i c i v i l i z a t e pe t r e p t e in fe r ioare i a l t o r a de c a p u l c ă r o r a nu e r a d e c â t l a u d a ? .

Cu E m i n e s c u , cu p u t e r e a c r e a t o a r e a a c e ­s t u i p r o o r o c , cu m o ş t e n i r e a a c e s t u i z eu , ^am| ,putea, pr in t r a d u c e r i î n g r i j i t e ş i p e r s e v e r e n t e s ă r i d i c ă m m u l t n ive lu l s c ă z u t a l f a i m e i n o a ­s t r e p e s t e h o t a r e . D a r în l i m b a m a g h i a r ă m a i e x i s t ă o t r a d u c e r e a v e r s u r i l o r fui Eminese |u . A ' ş a p t e z e c i şi c inc i de poez i i . E t raducerea^ dlui Kibédi Şandor, c a r e în p r e f a ţ a v o l u m u l u i s ău » Mihail EminesCu Összes költemenvei«! t i p ă r i t ă în 1934 în C l u j , s p u n e :

... « a m terminai lucrarea cu credinţa că\ üm reuşit, cel dintâi din mijlodul naţiunei\ pentru care s'a făcut această traducere, să) pătrund în desişul lumii lăuntrice a lui M< EminesCu, să mă apropiu de el, să-l îmbrăţi­şez şi să-l înconjur în giulgiu1 sufletului mea\ viu. Poeziile lui Eminescu sunt acum ale me­le, tot aşa după cum vor fi a'e tale cititorule, ale naţiei care l-a născut, ale umanităţii în­tregii... ;

M o t i v e l e po l i t i c e c o n s t i t u i n d p r i n c i p a l öauzá , R o m â n i i , no i , am u i ta t , am n e g l i j a t a n é Imai i n t e r e s a de s o a r t a c u l t u r i i n o a s t r e în s t r ă i n ă t ă ţ i . N ' a m făcu t c u n o s c u t î n d e a j u n s ş ' în u n e l e l o c u r i de l o c , f a i m a s c r i i t o r i l o r n o ş t r [ i ' N ' a m făcu t n i c i t r a d u c e r i , a t unc i c â n d le-am, t ă c u t nu l e -am făcu t a t â t de f e r i c i t e , p e n t r u a n e va lo r i f i c a poe ţ i i n o ş t r i în r a p o r t cu ce'î occ iden t a l i . D a c ă un EminesCu or i un Cară* giale a r fi a p a r ţ i n u t Urţgar ie i ide e x e m p l u ; a c e ş t i n e m u r i t o r i a i n o ş t r i , a r fi f o s t c u n o s ­cu ţ i a m e r i c a n i l o r ca ş i a u s t r a l i e n i l o r , c a ş i t u t u r o r v i e ţ u i t o a r e l o r pămân tu lu i . A r f i riva-1 l i za t a r fi î n t r eeu t pe ce l e m a i de s e a m ă gloriji a l e l i t e r a tu r i i a p u s e n e . D a r f i i ndcă a c e s t e ge ­ni i apa r ţ i n n o u ă r o m â n i l o r , î i l ă s ă m s ă n i - i p r o s l ă v e a s c ă ş i să-i b â r f e a s c ă a l ţ i i . A ş a sun* • t em noi , c o m o z i .

P e n t r u o j u s t ă v a l o r i f i c a r e a maeş t r i l o r ! n o ş t r i în s t r ă i n ă t a t e , v a l o r i f i c a r e Care n e a r r e c o m p e n s a , ş i ono ra , p e n t r u o iapropiere !aj n o a s t r ă , p o p o r paşnic 1 i u b i t o r de l i n i ş t e ş i d e p r i e t en i i a d e v ă r a t e , de a c e i c e n e duşmănesc ! f i indcă n u n e c u n o s c , c r e d e m n e c e s a r ă o s e r i ­o a s ă a t e n ţ i e t r a d u c e r i l o r .

J E / e r i i a trilogie — Ieri —

Ieri, ieri I Am înnodat In suflet primăveri, c u iarbă tânără şi flori de soc, cu feti frumoşi şi smei fără soroc • am dus în cârcă îngeri de azur, si aur am cales din lutul sur ; am tras de limbă cerul şi pe Dumnezeu, şi în traistă am purtat v!sul mereu . . .

Ieri, ieri ! Culegeam mere de aur din meri, şi Maica Domnului cu ochi bărnaci, mă ferea noaptea de căpcăuni şi draci; în grădină, zâne albe, cu sâni surâzători, îmi semănau gândurile şi răsăreau flori; berzele sburau şi aduceau mamei prunci, şi nu era belciug în mâini, de munci . • .

Ieri, ieri ! Creşteau din paşi de joc, pe câmp, puteri, şi nu era pădure fără pui de sturz şi ouă de mierlă, nici seară fără lună nouă ; ogradă nu era în care să nu cânte cuc, nici ochi pustiu, nici dor caduc, iotul era verde, tânăr şi sireap, fără cuie 'n gând şi pălărie n cap !

- Aszi -Azi, azi ! De ce nu râde primăvara în obraz, c u luminişuri albe de trăit cleştar, cu gene de avânturi şi de foc hoinar ? de ce nu se 'ncălzesc în suflet de jugasiru hă\işuri de omăt de vis şi cer albastru cu lulrele pâraelor de simţuri şi de gând cu ochiul obrocit de cântec sfânt ?

Azi, azi ! Plouă peste flori de liliac necaz şi picuri de surâsuri sarbede şi triste ; miros de doliu doarme în batiste de cântec de poem şi de elan ; juvătul traiului meschiu cotidian, mă strânge de piciorul gându'ui sărac, şi colbul zărilor mi-l line 'nchis în sac-

Azi, azi ! Murmur !ilial nu trece printre brazi, nici anaglife albe de viată, pe soclul dorului nu se înal[ă, cărările nu mai pornesc să fure, secrete, de iubire prin pădure, doar ţarina poemei mele, goală adună printre brazde plictiseală !

~ Mâine* Mâine, mâine ! Voiu simţi din nou că ochiul meu stăpân e pe florile de vis şi de viată, pe oile de gând cu lâna creată. pe vadul dorurilor albe cu bulbuciri noi, pe cântecul cântat în file şi'n cimpoi, pe grisurile de azur şi de avânt, pe toate zările cari azi de parte sunt.

Mâine, mâine l Voiu muşca viata ca o pâine caldă înir'o zi de vară, voiu privi cum sufletul meu ară, câmpurile traiului cu plug de zile şi mă voiu mira ce bun azil e lumea pentru inimi de poet, pentru sufletele ce nu plâng tăcui şi 'ncet.

Măine, mâine ! Voiu sbughi în câmp cu ochi de câine, să mi stâmpăr setea în o /um, . de cântec şi de cai antum, sămi oblogesc ufiul vechi, în suflet nou, în ochi şi în urechi ; vo.u trage carul gândului în doc, şi iar voiu încărca provizii pentru toc-

IONEL SIUGARIU

C A L E I D O S C O P P R O V I N C I A L d e OCTAVIAN RULEANU

Nu mi-a fo s t f r i c ă de n i m i c î a v i a ţ ă ca d e imag inea unui om r a t a t . M ă g â n d e a m adese-i or i în c e a s u r i l e de v i s ă t o r i a a d o l e s c e n t ă , c ă n u poa t e fi naci-o,pedeapsă m a i m a r e d e c â t a c e e a să op re ş t i avân tu l unui om Care v r e a f ă mun­c e a s c ă ş i s ă (iasă î n c e l e din u r m ă din anoni ­ma t .

F e n o m e n u l a c e s t a se p o a t e î n t â m p l a nu ­n t i i în p rov inc i e . Ş i de s j g u r că de a ic i r e z u l t ă m i r a j u l c a p i t a l e i în p r iv in ţ a c u l u ii în g e n e r a l . S â n t î n s ă ş i o a m e n i c a i c s e î n c u m e t ă eă iat l umea in a s a l t ş i t o t s ă r ă s b e a s c ă . D o v a d ă , Celulele d i v e r s e de v iea ţă l i t e r a r ă , ş i e u l t u r a l ă t

p r e s ă r a t e pe î n t r e g c u p r i n s u l ţ ă r i i . L e - a m r e l e ­va t ş i no i şi ne -am s p u s cuvân tuL v. S o r t i t s ă t r ă e s c d e o c a m d a i ă , î n t r ' un e n ­t r a de g r an i ţ ă , unde a r l i a â'rea de f ăcu t , a m C r e z u t a e Ölne c ă modestia e.rc'es'ivă a r Iii s i ngu ra c a l i t a t e a u x i l i a r ă une i m u n c i nepre-j t e n ţ i o a s e . S o c o t e a l a m e a a da t î n s ă g r e ş . ( a ii a m u i t a t s ă ţ in s e a m ă die m e d i u l încionjurător^ ş i Ce e m a i i m p o r t a n t , de fe lu l cum a r f i i n t e r p r e t a t ă a c e a s t ă m o d e s t i e e x a g e r a t ă .

T i m p u l î n s ă m 'a l ecu i t . C u n o s c p e t o ţ i c e vor ş i câ t s ân t în m ă s u r ă ş ă m a r c h e z e o apre ­c i e r e fugi t ivă, a r u n c a t ă c u d i s p r e ţ ş i fluturaţii; da un t rofeu , , i_ i A s t ă z i am l ă s a t umi l i n ţ a l a o p a r t e . P ă -jşesd cu î n c r e d e r e în f o r ţ e l e p rop r i i ş i s i m t c u m m ă izo lez f ă r ă s ă v r e a u ( m a i b ine z i s cum m ă f a c e l u m e a ) în tu rnu l de ivor iu a l nă ­zu in ţe lo r s i n g u r e l o r t a l e v i se .

A m i a z ă de i a r n ă pe s t r a d a L u c a c i u . F u r ­n i c a r de l ume d ive r să . S o a r e a b u n d e n t cu lu­m i n ă p ă m â n t i e , u s c a t ă . M e g a f o n u l » A s t r e i « d i fuzează în t e m p o rap id , m u z i c ă d ive r să . Fie-i ton i i r âd , ţ ipă , p r i v e s c ş i f a c c r i i c ă . C u c o a r e ' e î n c e a r c ă och iade . S e v r e a u a d m i r a t e , i a r t i ­n e r i i z â m b e s c fad ş i du lceag , gând indu- se l a a c o s t a r e a în p e r s p e c l i v ă . A t â t a ş t iu ş i -a tâ ta vor . A c e e a ş i c h e m a r e m u t ă , s u b î i ţ e ' e a s ă , tran-. s m i s ă pr jn ges tu r i , p r iv i r i o b r a s n i c e ş i t r e m u r de t r u p în m i ş c a r e . A i c i e s c o p u l p l imbă r i i , alţ f l i r t u r i l o r ş i a l v ie ţ i i î n s ă ş i . '

T r e c 1 s i n g u r ca de .ob jce iu p r i i f o r fo t a p i e ton i lo r . I m p r e s i a de tumul t , de m a s ă i r i ş da toa re mi -a da t î n t o t d e a u n a s e n t i m e n t u l liw n i ş t i t p r a l v ie ţu i r i i , a l une i s o c i a b i l i t ă ţ i v ă z u t e de m i n e , f ă r ă /concursul o a m e n i l o r .

In u r m a m e a aud c r â m p e i e de v o r b ă . Sân t j doi t i n e r i e l e g a n ţ i , c u ţ i nu t ă de c a v a l e r i gata, s ă s e s a c r i f i c e p e n t r u o n o a r e a unei f eme i . A ui. haz ş i g l u m e s c p e s o c o t e a l a t u tu ro r .

— I I ş t i i pe ă s t a ?

S c h i ţ e a z ă un ges t , la s f â r ş i t u l c ă r u i a s'ai văzui u m b r a unui dispreţ , G c s i u ! s'a p i e r d u t în ae r , i a r e c o u l lui au fo s t a l t e v o r b e de a c e ­e a ş i ţ inută .

— Uite-1 cum se ţ ine . E i n s u p o r t a b i 1 . As'.ai s c r i e la z i a r e l e l e c a i c . E i ş i c e m a r e l u c r u ! Il[ vezi cum m e r g e de p a r c ă a l lui a r fi p ă m â n t u l . Nu vede p e n imen i . A ş a î n g â m f a r e -mai rari i Ş i - a p o i e t a r e p ipe rn ic i t , f ă r ă v lagă . M ă mill c ine se m a i u i t ă ş i la a c e s t a .

î n t o r c p r i v i r i l e s i c e i c s â r ă s p u n d eu aoe-i l a ş i s u r â s . D a r s i m t cum g u r a mi - se s t r â n g e p l â n g ă t o r ca şi cum a ş i i în â m p i n a t o n e no-, • r o c i r e . C r e d c ă în a : e s t m o m e n t fân', i n t r ' a d e -v ă r die n e s u f e r i t ş i f o a r t e s i g u r că am m i i a ; unui o m r a s v r ă t i t în t o t ce-1 î n c o n j o a r ă .

A l l t ăda t ă . . . I n t r ' o s e a r ă pe c o r s o . M ă î n t â l n e s c cui

p r i e t e n i i ob i şnu i ţ i . P r i n t r e ei ş i c â j i v a admi-. r a t o r i . P r o b a b i l c ă a c e ş t i a ş i-au da t s e a m a căi t r e b u e s ă fii c eva ca s ă a jung i în g u r a lumi i . P r e c e p t u l l -am avut demul t în v e d e r e . Ad'mi-' ra tor i i i p o a t e ş i -au m ă s u r a t p u t e r i l e iritelecl; , ' tuaie i a r c o n c l u z i a foa lcă ie o "descfSs m i n t e a s ă vadă c ă s â n t m a i pu ţ in c a mine . D a r admi^ r a t o r i i a c e ş t i a s â n t e o n v e n ţ i o n a ' i . C ă c i e i ad4 m i r ă pe a l ţ i i , nu r e c u n o s c â n d s u p e r i o r i t a t e a ' l o r c i c ă u t â n d s ă s e r i d i ce ei a l ă t u r i de Ce i a d m i r a ţ i . i

E i mi -au z i s : — Nu c r e d e c ă te l i nguş im. D t a s c r i i f ru­

m o s , p o e t i c . Ţ i - a m c i t i t a r t i c o l e l e î n z i a r e l e l o c a l e . Te-am auz i t ş i vo rb ind . C â t e v a d o a m n e ne-au s p u s c ă a r s t a o r e î n t r e g i s ă t e a s c u l t e . Ş i s â n t m u l t e d o a m n e de aces t ea . . .

D a ! dia! a m gfândit eu. D o a m n e l e a d m i r ă de s igur . N u m a i c ă î n t r e a d m i r a ţ i a f a ţ ă del m i n e , ş i t â n ă r u l plin de sp i i : Capt ivant , d o a m ­n e l e v o r p r e f e r a p e c e l din u r m ă .

I n a s e m e n e a cazu r i nu răspund' . N i c i n ' a ş avea Ce spune , p e n t r u c a to tu l a r f i f a l s . M a i î n t â iu l i n g u ş i r e a l o r e s i m u l a r e , i a r r ă spunsu l : m e u a r f i o dub lă m a s c a r e . L a c e f o l o s a tâ tea; m ă ş t i ? (

Nu ş t iu de icie, r o ş e s c p â n ă în s f â r c u l u r e ­c h i l o r ş i î n g h i t în s e c hapu l a r u n c a t c u a t â t a l i n i ş t e c a l c u l a t ă . C â t e v a c l i p e con t inuu a fii e m o ţ i o n a t . A p o i îmi t r e c e .

Hol lu l t ea t ru lu i g â f ă e de g r e u t a t e a v o r b ă ­r i e i Celor ce a ş t e a p t ă s ă î n t r e l a S t r o e ş i V a -s i ladhe . P a r f u m u l c u c o a n e l o r s t r ă b a t e s t r a t u s r i l e die a e r pl in de fum, dândi i - ţ i i m p r e s i a unu i m i r o s de a l cov . T o ţ i s â n t m a i vese l i , n ia i c o ^ m t m i c a t i v i : t i ne r i d ive rş i , î m b r ă c a ţ i în sacoul n e g r u ş i ţ i n u t ă p r e a c lorec tă î n r a p o r t c u Cef

r e p r e z i n t ă , ş i d o m n i ş o a r e cu t o a e i e de seară., î n c e r c â n d d u r e r e a une i r o c h i ţ e m a i e l e g a n t e itíé o z ă r e s c la a l t e r e p r e z e n t a n t e a 'e sexului! f r u m o s din u r b e a n o a s t r ă . B ă t r â n i i în g e n e r a l m a i n e g l i j e n ţ i în r e z e r v ă . S e d i s c u t ă t e a t r u s ţ a p r e c i e r i m ă r u n t e , p ă t i m a ş e , s p u s e c u g l a s pu­t e r n i c s ă f ie auz i t e de ce i ap rop ia ţ i .

L â n g ă uşa de là î n t r a r e văd două d o m n i i j şoare ' , p e c a r e n ' am avut o n o a r e a şi fericită! ( d a c a ' c p o a t e s p u n e ) o c a z i e s ă l e cunoscs p e r s o n a l , deş i mi s'a c o m u n i c a t d i a p a r t e a u n o r p r i e t e n i c ă e le îmi a p r e c i a z ă s c r i s u l . vŞi-au e x p r i m a t c h i a r d o r i n ţ a c ă a r do r i s ă m ă c u -InOască. ( P e n t r u f eme i nu e s t e nimic m ă i d i s ­tins ca un p e r s o n a j c u n u m e s o n o r , c u popu­lar i ta te , d a r ş i a c c e p t a b i l ca f i z ic . A m găsiţi încă f eme i c a r e a r d o r i d r a g o s t e a u n o r poeţj r o m a n t i c i cu p i e l e şi. och i de f o c , i n s ă şi eu b r a ţ u l de f i e r , n e c e s a r f r ă m â n t ă r i i unui mij loci de t r up v i b r a n t în a ş t ep ta re . . . C r e d că r o m a n ­t i smul t r u b a d u r u l u i n ' a r c o r e s p u n d e r i t m u l u i de azi a l d r a g o s t e i , a ş a cu î n a m o r a t a 1 ar aban-i dona eu o s c h i ţ a r e de m â h n i r e n e c o n s o l a t ă , )

Ami c ă z u t în c l e ş t e . C i n e v a r r i -à f ă c u t •icur' ynoştinţa. E l e au s u r â s amar, în t rebându-mă[ d e e â n d l o c u e s c în S ă t m a r şi cU ce m ă o c u p / ( C e m ' a r fi putut î n t r e b a a l te tevâ?) D i n m o d u l Cum miă p r i v e a u a m s imţ i t că aü r ă m a s bini­şor c o n t r a r i a t e . ,;

In p a u z ă am vorb i t i a r . E ' e i r i -au po \ e s ­tit t o a t e c a n c a n u r i l e din o r a ş . A n u m e , l a câte ba lu r i au fos t . c â t de b ine s 'au pe t r ecu t , *s& băiet* d r ăgu ţ i au cunoscu t , e t a i . (E in teresanţ i fap tu l c ă n i c i o f e m e i e nü u i tă a c e s t âmănuntw I ţ i vo r s p u n e p u r u r e a c ă au c u n o s c u t p e cutare t â n ă r , f o a r t e c u r t e n i t o r şi b ine c r e s c u t . E l e dred că a s t f e l î ş i î n t r e g e s c p e r s o n a l i t a t e a . )

E u a p r o a p e că nu le -am vo rb i t n i m i c . A s e ­m e n e a s u b i c t e nu p r e a c u n o s c . C e e a Ce le-ana s p u s de s i g u r nu le-a i n t e r e s a ' . Le-a fn precfea ' i p e s c u r t că ocupa ţ i a m e a e s t e dădăc i a , Că) ad'ieâ s â n t d ă d a c ă la o su tă de cop i i ş i c ă î n l i m b a j u l ş c o a l e i a s e m e n e a p r o f e s i e educa toare i s e c h e a m ă , pedagog . Apo i , c ă pe l â n g ă aceas ta ! rnai î n c e r c s ă l uminez m i n t e a î n t r ' a l e linnbei/ t o m â n e l a v r e o s u t ă ş i t r e i z e c i , d e a l ţ i c o p i i ' ş i că m a i s â n t ş i g a z e t a r de ocaz ie . I u b e s c s i (sdriu l i t e r a t u r ă în a c e e a ş i m ă s u r ă cu car t , iurăsc s p o r t u l e x a g e r a t , de o r i ce c a t e g o r i e , '

A l t c e v a nu le-am spus . î m i e p u i z a s e m ba ­g a j u l c ö n v o r b i r e i .

A doua zi p r i e t e n u l de mi le-a p r e z e n t a t m ' a î n t â m p i n a t c u v o r b e e x t r e m de umi l i t e . M u ţ u m i r e a nu şi-o pu tea a scundb deş i el v o i a să-şi dea e x p r e s i a unui dezo la t .

— N 'a i s ă t% s u p e r i d a c ă î ţ i voiu spune, ceva r ă u ? F e t e l e de a s e a r ă ţ i -au f ăcu t c r i t i c a . M i - a u s p u s tcă la a l t c e v a s e a ş t e p t a u e le . V o i a u să vadă un t â n ă r vo in ic , c a r e s ă l e d is t reze . : T u n u le-a i vorb i t nimici. A u avu t o fişare d e c e p ţ i e .

—/ P r o b a b i l a c u m ţ i -au m a i s p u s c ă t o t

c e - a m s c r i s nu f ace o p a t a c h i o a r ă . A ş a s o s c h i m b ă opini i le f e m e i l o r !

U l t e r i o r a m af la t p r in a l ţ i i , tiă una a r e p ia t ra c l a s e de l i ceu şi-a c i t i t |>ână a c u m a p o v e s t e a G e n o v e v e i de B r a b a n t , ftar c e a l a l t ă e a b s o l v e n t ă de p r o f e s i o n a l ă ; s t ă ac ia ;ă ; a cSţiU r o m a n e în f a s c i c o l e şi c u n o a ş t e p e r s o n a l p ë to ţ i a ş i i f o o t b a ' u l u i s ă t m ă r e a n .

— B u n ă z iua p r i e t e n e . — N o r o c ş i vOe bună , i -am r ă s p u n s . — Ce-i n o u ? ' — A p r o a p e n i m i c . M u n c e s c şi nu ş t iu c e .

A m ocupa ţ i i de a ş a n a t u r ă c ă nti po t a v e a arcui­ţii mir i su f l e t e ş t i . '

— B i n e z ic i . U i t e ce - i . I ţ i dau eu l e a c . Mái fedrie-ne câ te -un a r t i c o l a ş , din c â n d în când 1. D ă - o n a i b i i de t r e a b ă . A i fo s t de-al n o s t r u . V ă d c ă t e -a i supă ra t . . Ştii, o d u c e m c a m g r e u ttu s c r i « i l . Nu p r e a avem o a m e n i s c r i b ă r e ţ i . ' T u s c r i i s i m p a t i c . L u m e a t e c i t e ş t i p e n t r u c ă f ac i m u l t ă poez ie . . Hat , ce z i c i ? . . . .

( P r i e t e n u l f ă c e a p e avoca tu l . C a şi cttm a ş fi a ş t e p t a t r ugămin ţ i , f i e rb /n ţ i . T o c m a i a ş a de: su s , n ' am a j u n s eu! D e fap t n ' am s c r i s d e m u l t t i m p în z i a ru l lui , d in t r ' o u ş o a r a răciială pej (chestii d e p r inc ip i i . A m c ă u t a t s ă răspund! ob i şnu i t , du scuze,, c u m f a c e t o a t ă l u m e a înj a s e m e n e a î m p r e j u r ă r i . I-am p r o m i s , cU toatet că în c l i p a a c e e a e r a m mai h o t ă r î t s ă nu-i scriu) n i m i c . M ' a î n d â r j i t i n s i s t e n ţ a ş i a d u l a r e a .

T r e c l a m i j l o c z j l e , une l e ca a l t e l e . Z i a r u l î s i dă de buc luc p r in t r ' un articţoi

l a ş ine la Iodul lui . C o m e n t e z şi eu faptuilii A v e a m eomipetinţa s ă v o r b e s c . A ş a dred'eaml eu. C a m a r a z i i î n t ru s c r i s nu c r e d e a u aşa. S ' a u s u p ă r a t f o c ş i m'au bâr f i t . A c u m şi e i î ş i s c h i m b a s e r ă p ă r e r i l e .

— C e s o c o a t e el, c ă e s t e s i ngu ru l i a r e 'sicrie? D e unde ş i până u n d e ? P r e a i-am d a t m u l t s ă î n ţ e l e a g ă c ă e s t e c i n e v a ! N 'a vein ne-voe de dânsu l ! T o c m a i el v ine s ă ne dea lecţi i ; ö e s c r i s r o m â n e ş t e ? !

E t c , e t c . . y

A m o rnângăe re . O a m e n i i n u s â n t r ă i . N u s â n t n i c i buni . S â n t n u m a i oamen i şi a t â t . E i pot fi c e l mu l t î n ţ e l e g ă t o r i ş i p r o ş t i . Rău-i t a t e a ş i b u n ă t a t e a l o r e în funcţie de conştiinţă

Ori această conştiinţă e vremeln'că şi fluctuabilă. P r i n u r m a r e nu jmă supă r . E l o g i c , f i resc!

şi n a t u r a l s ă f ie a s t f e l . D a c ă r ă u t a t e a ivine* idin î n ţ e l e g e r e o a c c e p t f ă r ă m u r m u r . D e po r ­n e ş t e din p r o s t i e , o c o m p ă t i m e s c . C u b u n ă t a ­tea a c e l e a ş i lucru. . . U n î n ţ e l e g ă t o r d a c ă măj l audă , r ă m â n îh rezervă . . . C â n d v o r b a b u n ă î ş i ia d r u m u l din p r o s t i e , a tunc i e- p r e f ă c ă t o r i e şi i n t e re s . . .

In? t o a t e c a z u r i l e r ă m â i n e s i m ţ i t o r . Estei s i n g u r a s c ă p a r e . . . S ă nu u i t ă m că p e r s o n a l .poţ i câşt igai jhralt din a c e s t e f r ă m â n t ă r i : voinţd de q învinge prostia,

P o m e n i r e d e a c u m 9 8 d e a n i

Comunicare de Ţiucra P. Pribeagul

Răsfoind „Foaia pentru Minte, Inimă şi Literatură" din anul 1839, aflăm la pag. 158 alego­ria de mai jos. de toată gingă­şia- Poeiul modest, ca şi sim­bolul subiectului, se ascunde sfios, voind a se pierde din ce în ce mai mult în trecutul ce trebuia să urmeze. Din aceasta cauză semnează doar cu iniţia­lele goale: A- M—n-, dovedind stricta consecventă oglindită din ideea penultimului rând: „Gol au venit, gol va merge".

Totuşi dacă recapitulăm isto­ria literaturii noastre, căutând putineii poeji din acest timp, apoi cercetând istoria trecutului nostru national observăm, că spiritul timpului urmat peste 9

ani după apariţia acestei poezii în 1848, preschimbă modestia in revoltă pe fată: „Deşteaptă-te Române /" • •. BAcum, ori nici odată !"•'• »De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă, ori care se retrage din gloriosu i loc!' Cuvintele-i rostite cu înfocare pe Câmpia Libertăţii din Blaj, electrizează toată suflarea ro­mânească care unindu-se intr' un singur spirit cu o singură voinţă, le preface în imn natio­nal, încât poetul ridicat as'fel la înălţimea măreţei tribuni a Ne­amului Românesc, ne stă n fată cu mult mai falnic decât să nu putem întrezări, că după A. M—n-, se ascunsese Andrei Mureşan, (1816 -1863) .

Redăm poesia cu ortografia timpului :

„Kătră un Trandafir veşted „Ce te face trandafire 1

Să-ti îmbraci rumenul tău Intr'o neagră veşnicie ; —

Doar amorul, sau alt rău, Ce'i scris pe galbăna ti fată,

Ţ'au curmat dulcea viată?"

„Amorul cu vreo durere De când lume a fost unit,

Ce tot creşte, şi nu piere ţ — Ştie cel ce'au pătimit

Cât de tare el răneşte, Dacă 'n inimi să iveşte".

„Veşted fălfăi'a ta frunză Trandafire ! ai apusu,

Florea'ti vrea să se ascundă, Mirosul tău încă'i dusu,

Nu'i mai înflori la lună Trandafirel zioa bună".

„Vis au fost zilele tale, Párere, nu adevăru,

Nu gândeai de vre o cale, Nici ştiei că toate pieru,

Când ţineai tu stăpânirea Preste flori în toată firea".

,,Dăi Zefiro sêrutare! Suflând lin în urma lui,

Şi'l îndreaptă la cărare Pănă'l vezi,— că'ndatănui;—

Cruţă te rog I de se poate Frunzuliţele lui toate".

„Iar' de nu, — pe voie'ti fie ! Desbracă'l dea lui văşmânt ;

Să'ti stee de mărturie, Cumcă ori ce'i pre pământ

Gol au venit, gol va merge, Firea legea nu ş'o şterge".

A. M - n .

C U I B D E N Ă P Â R C Ă 1. Rente,

Pentru citiri extraşcolare şi în orele de religie, pentru premii, pentru biblioteci şi şezători populare A apărut şi se găseşte de vânzare ia editura .PRINCIPELE MIRCEA", sfr Doamnei, No. 10, Bucureşti şi la toate librăriile din t a r ă :

»Comoara Iu Praslea« de MIHAIL LUNGIANU, a doua tipăritură, re ­văzută şi adăugită, poveşti pentru copii, pre ­miată de fundaţia .Principele Carol" şi de Acad. Română. PREFUL L E I 3 5 .

Ţ ă r ă n i m e a şi f a l ş i i d e m o c r a ţ i

L i b e r t a t e a de a avea o i.h ie s au o p a r e r a e a d m i s ă a t â t în Jeg iu r i /cât ş i de bunul s-imj publici a t â t a t imp câ t a c e a p ă r e r e s au ide'ie n u s e t r a n s f o r m ă în t r ' o a r m ă a d e m a g o g i e i ş i nu p e r i c l i t e a z ă p r o g r e s u l ş i a r m o n i a s o c i a l ă . I

P ă r e r i l e cuiva î m i dau p r i l e j u l s ă ' nce ro a r i s i p i n i ş t e idei ca r i r ă s p â n d i t e ş i t r a d u s e în fap t a r c o n s t i t u i o l ov i t u r ă î n p l u s d a t ă ş e c a -le i ş i c u l t u r i i poporu lu i . «

I n ve l ea tu l 1937 ne^am î n c h i p u i 'dă în a fa ­r ă de p a p u a j i ş i a l t e c â t e v a s p e c i m e n e .primi­t ive de pe g lob , toţ,i Ceilalţ i o a m e n i s u n t .con­vinş i de b i n e f a c e r i l e cu l tu r i i a c ă r e i răspân-s d i r e e a d m i s ă c o n f o r m pr inc ip iu lu i d e m o c r a t t id p e n t r u to ţ i d e o p o t r i v ă ş i f ă r ă d e o s e b i r e de c l a s ă s o c i a l ă . .. '

D e a c e s t a d e v ă r am r ă m a s c o n v i n s .chiar 1

ş i după ce mi-a fos t da t s ă a u d r e c e n t (căi m a i s u n t g o g o r i ţ a i n t e l e c t u a l e oare eoeo tesc i eiă a t â t a v r e m e c â t ţ ă r anu l , n ' a r e be l şug , şcoa-i la p e n t r u p o p o r e un nou s e n z .

î n g r i j o r a t de s o a r t a ţ ă r anu lu i , a n o n i m u l p r e c o n i z e a z ă î n t ă r i r e a f a c t o r u l u i e c o n o m i c p r in s p o r i r e a buge tu lu i a g r i c u l t u r i i .

C u m î n s ă ş c o a l a n ' a r e r o s t to t d sa des-, c e p e r ă o f o r m u l ă s a l v a t o a r e :

— ISă s e m i c ş o r e z e s a u c h i a r s ă s e des ­f i i n ţ eze buge tu l , e d u c a ţ i e i n a ţ i o n a l e , c 'uncu- ' y â n t a s e lua din s a l a r i i l e .mizere a i e î nvă ţ ă ­t o r i l o r ş i p r o f e s o r i l o r în f a v o a r e a a g r i c u l t u r i i

í í o s t i t e a c e s t e a f i r m a t i v e ; de un oare-, c a r e a n a l f a b e t a r fi v r e d n i c de e r t a r e a noa ­s t r ă .

fn g u r a unui i n t e l e c t u a l c u r ă s p u n d e r i «const i tue o a b e r a ţ i e ş i o c u r s ă a demagogie i i b u n ă p e n t r u a a t r a g e în ea masse. 'e*,rurale înclă* djestul de i g n o r a n t e şi m a t e r i a l i s t e .

P e n t r u a s e s t ăv i l i u n e l e t e n d i n ţ e obtuze^, dreci de b ine a, r e a m i n t i c ă o r i c i n e a t r e c u t p r in v r e o ş c o a l ă ; f ie c h i a r p r i m a r ă , a r t r e b u i s ă ş t i e icJä r ă z b o i u l m o n d i a l pe l â n g ă s f â n t a u n i r e , ne-a m a i diat n o u ă R o m â n i l o r , două, m a r i r e f o r m e : u n a e c o n o m i c ă , a d i c ă împropr ie tă r i -? Cea ţ ă r a n i l o r , i a r c e a l a l t ă p o l i t i c ă , vo tu l ob­ş t e s c s au u n i v e r s a l .

U l t e r i o r f a c t o r i i po l i t i c i eu r ă s p u n d e r e ş i -au da t s e a m a că a c e s t e d o u é m a r i r e f o r m é jnumai a tunc i î ş i v o r da r o a d e l e cu f o l o s d a c ă s e a c o r d ă un ro l p r i m o r d i a l f a c t o r u l u i cultu-< r a l p â n ă l a un i r e mul t n e g l i j a t .

D i n a c e s t e c o n s i d e r e n t e s 'a n ă s c u t loz ic-a i c u l t u r a l i z ă r i i mfcsseîor s u s ţ i n u t ă de t o a t e par* t i d e l e ş i de to ţ i oamen i i l u m i n a ţ i a i ţăriiii n o a s t r e . ; ' [

I n î n s ă ş i e x p u n e r e a de m o t i v e a noueij l e g i a înv . p r i m a r s e a c c e n t u e a z ă a c e s t p o s t u t

G A V R I L S T A N E S C U «

l a t în u r m ă t o r u l c i ' a t : » V o i u l o b ş t e s c ş i îm-i p r c p r i e l ă r i r e a ce r d e m o c r a t i z a r e a î i v ^ ă m â n - t tu lu l , a d i c ă r ă s p â n d i r e a cât m a i l a r g ă a cu l t tu r i i în s t r a i e l e adânc i a l e p o p o r u l u i « .

N imen i nu va n e g a i m p o r t a n ţ a f a c t o r u l u i e c o n o m i c d e t e r m i n a n t în v ia ţa unu i si a t ; , a •neglija s au ignora f o r m a r e a i n t e l e c t u a l ă ş i su -i f i e t c a s c ă a na ţ iun i i m a i a l e s după unirgj îrt

^ava rea n u m a i a s t o m a c u l u i ş i a u n e i s tăr i) (mate r ia le r e l a t i v e p e n t r u ţ ă r ă n i m e , . înseamnăj a c r e ş t e o a m e n i f ă r ă b u s o l ă l ips i ţ i de ideal/ ş i de c e l e m a i e l e m e n t a r e c u n o ş t i n ţ e n e c e s a r e în v i a ţ ă . '

P e n t r u ce i c a r i nu ş t iu s a u nu v r e a u săj ştie a m i n t e s c c ă f a c t o r u l cu l t u r a l r ep rezen tau p r i n ş c o a l ă e s t e î n s u ş i e d u c a t o r u l c e l o r l a l ţ i doi f a c to r i f ă r ă Care v i a ţ a s i p r o g r e s u l unu l s t a t ar î i u n i l a t e r a l şi i n e x p l i c a b i l .

E Cert la s a t e e x i s t ă î n c ă m u l t e l i p s u r i sij i g n o r a n ţ ă . Ş i d a c ă a c e s t f ap t e a d e v ă r a t j c l i ' a J n u m a i în p a r t e , d 'unduvânt d a c ă t rupu l suferă) î n s e a m n ă s ă l ă s ă m ş i su f l e tu l ţ ă r a n i l o r pra^ da i g n o r a n ţ e i ş i a t u t u r o r p o r n i r i l o r arjiiava-

l i e e ? In t e o r i e şi în e x t r e m i s s ă a d m i t e m ca

s'ar lua din buge tu l m in i s t e ru lu i E d u c a t e i jM.a-, ţ i jonale, pe idare DI . .a nonim îl c r e d e p r e a (mare şi s'ar m a j o r a lűel al ag r i cu l t u r i i . C e e a -cie s'ar s c h i m b a f ă r ă 'ndbja lă , a? l i m ă r i r e a f . iumărului a g r o n o m i l o r b i r o u c r a i i a ţ i ş i ad :iu-; j jnăr i rea i n d e m n i z a ţ i i l o r de d e p l a f a r e p u s spo ­r i r e a r e v i s t e l o r agriclole din c a r i ţ ă ranu l , fărai şicoală, ti 'ar î n ţ e l e g e d e c â t că s u n t bune do a l i m e n t a t f oc .

A j u n g e m în c o n c l u z i e s ă d e s c o p e r i m pen­t ru uni i r e t r o g r a z i că p r o g r e s şi civi L a ţ i e fără! ş c o a l ă ş i c u l t u r ă e cu n e p u t i n ţ ă .

Ş i »da r ă s p u n s , s ă s e ş ie, nu ş c o a l a este? c a u z a m i z e r i e i ţ ă r a n i l o r , ei s ă l im s i n c e r i : o d e m a g o g i e d u s ă la exdes de uni i p lu r i ce f a i î a i v ie ţ i i e conorműo-po l i t i ce , de r .ee tns tea şii j a f u l banu lu i public: ş i l ip sa de i d e a l i s m ah a c e l o r a c a r i n'au f ă c u t din a g r i c u l t u r ă o d o l ­ină de s t a l , î n t r ' o ţ a r ă e m i n a m e n t e agi ic o ă, cu, o popu la ţ i e r u r a l ă de 85°/o.

A ş r e c u n o a ş t e t a g m e i m e ' e , din c a r e a od c i n s t e a s ă f a c p a r t e , o r ce g r e ş e a l ă d a c ă a,ş ş t i dă u r m ă r e ş t e <p- po i i i c ă de d i s c o r d i e s c ţ c i a l ă , s au t end in ţ e e x t r e m i s ' e ca "n a l t e ţ ă r i . N 'aş p u t e a fi c o n s i d e r a t ©ă s u f ă r de şov in i sm de t a g m ă r e l e v â n d că î n v ă ţ ă , o ^ i n i e a r o m â n ă a) icjontribuit în mod e r o i c l a î n t r e a g a evo lu ţ i e â, v ie ţ i i r o m â n e ş t i , m a n i f e s i â n d u - ^ i e tanu l p e t oa ­te t e r e n u r i l e , mai mul t c a o r i c a r e t a g m ă , d e c i ş i p e del a g r i c o l . '•

F ă r ă s ă ' nce rc a . face a p o l o g i a meritelor* voiu i n v o c a — s t r i c t o s e n z o — a p r e c i e r i l e elo-i

g ioase a l e m a r e l u i H a r e t î n c o r o n a t e de s im­ţ i r i le e x t e r i o r i z a r e a le M . S. R e g e l u i e u o c a ­zia c o n g r e s u l u i î n v ă ţ ă t o r e s c din a n u l t r e c u t la c a r i a s o c i e z p r e ţ u i r e a sui l e u ' u i ş e o a ' e i d é azi D r . C . A n g e l e s c u .

S o c l o t e s c c ă e inu i j l s ă m a i con t inu a ară-; ta r o lu l ş c o a l e i după u n i r e ; şi e a u r m a r e ut i l i ­t a t ea î n t ă r i r i i f a c t o r u l u i c u l t u r a l c h i a r î n cüu-j dă t u t u r o r i conse rva ţ i ş t i lo r , c i e c o i , r e m i n i s c e n ­ţe a le une i domni i f euda le .

Da, b u n ă s t a r e ; da r alaiuri' de cu l tu r ă ş l c i v i l i z a ţ i e .

D e c i l umină din l u m i n ă c â t m a i m u l t ă lu ­m i n ă p e n t r u ţ ă r a n u l r o m â n p lu s c i n s t e unită ' c u i d e a l i s m u l ş i m u n c a t u t u r o r a ş i a tunc i vi'w toru l neamulu i r o m â n e s c va fi a s i g u r a t .

C a u r m a r e , b u n ă s t a r e a jŞ.i m u l ţ u m i r e a vor! t r o n a în b o r d e i u l c e l u i din u r m ă ţ ă r a n ; Sar? s ă r ă c i a şi i g n o r a n ţ a n ' o r avea ce m a i c ă u t a , a i c i , în ţ a r a t u t u r o r b o g ă ţ i i l o r .

C o c o ş u l de au A fost odată un împărat mare Şi, pe cât

de mare, pe atât de bun şi de cucernic era-Ii plăcea să nnalte la biserici de mir, la ci­nuri celugăreşti. li ziceau Alb împărat.

Acu durase el o mănăstire mare şi fă­loasă, cum nu se mai pomenise alta pân' alunei, cât îi lumulila de largă.

Şi, după ce-a sfârşit-o de zidit, a'nzestrat o cu tot ce a socotit el, că*i mai frumos şi mai măreţ- Si, ca să se'ncredinfeze, dacă e desă­vârşită, a chemat într'o zi pe supuşii săi, s'o vază şi să spue, dacă s toate mplinite la ea. Şi au venit de venit marii sfetnici, boeri şi căpetenii de oaste şi-i mărturiseau, că ntr'a-devăr e făr'de asemănare şi nimic nu i lip­seşte» Era aproape să plece e! mulţumit, îm­păcat în suflet, când iată că scoate capul o hoarcă de babă, mojee din cap, se strâmbă şi zi e cu_ifose :

— Ce folos d'atâta muncă, d'atâta chel-tueală, daco aşa minune {ie nare ce trebue s'aibă?

împăratul se supără foc la auzul vorbe­lor ei-

— Adică tot ce am făcut eu, atâţia amar de ani şi cu-atâta cheltueală, nu 'nseamnă nimic ?

— înseamnă împărate, da 'nseamnă osâr­die multă făr' de folos !

Supărarea i se schimbă atunci în nedu­merire

— Şi ce crezi, c'ar mai fi nevoe s'aibă? — Ii trebue ceea ce aduce poporului

p a z a de rele şi bogăţia fără sat-Alb împărat se arătă acum cu desăvâr­

şire mirat: — Ei, spune, ce poate s'aducă astea ? Şi cinculeasa, de colo, gureşe şi ţanţoşe : — Cocoşu' de aur şi rata de aur ! Stătu mult pe gânduri împăratul, tot re­

petând în el rar şi apăsat. — Cocoşu' de aur şi ra{a de aur ! Şi hodoroaga şi mai băţoasă :

*) A apărut în volumul ,Din fara lui Alb tmpă

' şi ra ta de a u r j

de MIHAIL LUNGIANÜ

— Co.oşu' 'o fâlfâi din aripi din vărfu' turlei ş'o goni duhurile rele din toată 'mpă-rătia, iar rata de aur 'o oua în fiece zi, câte un ou totului - tot de aur» 'Or fi să fie ele prinos pentru jertfele la altar şi dar dumne-zeesc pentru 'mpărat şi pentru popon Şi mi­ma' atunci 'mpărătia ta o sta să fie bogată şi fericită ! închee ea rânjind şi, ca şi când ar fi fost înghiţită de pământ, se făcu nevăzută»

Alb împărat rămase pironit locului rătutit de 'nvolburarea atâtor gânduri :

— Cocoşu' de aur şi rata de aur ! De unde să le iau ? Şi, dacă s de aur, cum 'o fâlfâi co­coşu' din aripi şi cum 'o oua rata ? Şi asta zău, Doamne apîră şi păzeşte, mai e una 1

Şi hotărît, în sufletul lui, să 'mplinească şi aste două lipsuri la sântul lui lăcaş, lăsă să meargă vestea 'n toate părţile prin pristavi, c ă ălui de i-'o aduce cocoşu' de aur şi rata de aur îi dă tara jumătate, cât trăeşte el, iar după moarte şi cealaltă jumătate.

Acu 'mpăratul acesta avea trei feciori. Ce se sfătuesc ei între ei ? Să meargă capul lor să caute cocoşu' de aur şi raţa de aur. Să le r ă -mâe lor împărăţia şi pentru isteţimea şi pentru vrednicia, ce'or arăta, nu numai pe dreptul de moştenire- Mi se hotărăsc să plece unul câte unul, întâi cel mai mare, apoi cel mijlo­ciu şi la urmă cel mic- Şi s'au învoit între ei că dacă, în vreme de trei ani, trei luni, trei săptămâni, trei zile şi trei ceasuri, nu s'o 'ntoarce cel plecat, s ă se ştie, câ-i mort şi să i urmeze altul. După asta merg la tatăl lor, îi spun legământul, ce-au făcut, şi i cer bine­cuvântarea.

Auzind una ca asta, împăratul se bucură peste fire de mult. A 'nteles, care aşa fe­ciori, puşi pe isprăvi şi cu durere de inimă pentru 'mpărătia lui şi a lor- Şi fără să stea mult la 'ndoeală, a sărutat pe flăcăul cel mare, i-a dat tot ce a cerut şi, cu lăcrămi 'n ochi, La lăsat să se ducă'n lumea largă şi ispiti­toare, în cercarea norocului.

'" basme, editura Cugetarea Bucureşti,

„ Á f î fi M A R Ê A"

Şi merge el ce merge, grăbit, zorit, nepo­tolit, până dă d'un izvor cu apă limpede ca cerul senin de vară şi rece ca sloiul de gheată-De mult drum ce drumuise, se simţi obosit, flămând şi'nsetat şi se opri să prânzească şi să se răcorească.

îşi aşternu el lângă izvor căpeneagul şi mi se a$eză pe mâncare- Şi mânca şi mânca, măi nene, cum n'a mâncat de când era el-Bag seamă nu făcuse niciodată un drum aşa de lung ş'atât de obositor.

Pe când era n toiul ojinii, hop că-i ră-sare'n fată un uncheaş, bătrân bătrân. Avea o barbă lungă până'n brâu şi albă albă, ca omă­tul- Se apropie de feciorul de împărat şi-i zice:

— Bună ziua, voinice ! — Mulţumim dumitale, moşule ! îi răs

punde'n doi peri tânărul supărat, ca şi când cine ştie ce satara-belea i ar fi căzut pe cap-

— Da' de unde şi 'ncotro ? îl ispiteşte el. — Delà curtea mpărătească şi merg să

caut în a lume mare cocoşu' de aur şi rata de aur, că i s'a năzărit stăpânitorului, tatăl meu, să le facă edecuri la mân? ştirea nouă, ce a zidit- Nu ştii cumva, rogu-te» unde s'or fi găsind şi'ncotro s~'apuc să dau de ele ?

— Hm ! dragu' meu, cam greu lucru ! E cale lugă tot prin păduri adânci şi prin pus­tietăţi făr' de sfârşit! Da' n'îi fi bun să-mi dai şi mie o cojită de pane, că de trei zile umblu nemâncat ş'aş bea şi eu un piculet de apă d'asta bună- Şi, de. n'am după ce-

— Hm. taicule ! I{i întorc şi eu vorba ! Cam greu lucru- Uite, am merinde putinele şi drumu'-i nesfârşit şi, cum zici, trudnic şi tot prin meleaguri nelocuite, pe unde nai de ce să te apropii. Şi, de mi s'or sfârşi, mai nainte de vreme, ce o să mă fac ?

— Nu te teme, că d'acu n'ai să mai duci griji I vorbi aşa cam răutăcios par'că unchea-şul şi se făcu nevăzut-

Voinicul strânse repede măsoaea şi bău apoi odată din izvor, bău de două ori, nu se mai sătura parcă bând. Şi din ce bea, din ce ar mai fi băut. Aşa bunătate de apă nu vă­zuse pân'atunci.

— Straşnică mai e! oftă el. Par'că nu-{i Vine să te deslipeşti de ea !

Dar, cum sfârşi de sorbit şi dete să se sucească) să'ncalece, simţi că 1 păresesq pute­rile Şi, încet-încet, ca o lumânare de ceară dogorită de para focului, se irosea zmaga din el. Şi rămase aşa, cu picioru'n scară, împietrit pe vecinicie cu cal cu tot.

He, şi dac' au văzut cei doi feciori de'm-părat, că s'apfopie sorocul pus şi nu se mai întoarce fratele lor cel mare, au început să facă ei pregătiri fh'n zorii zilei celei d'a patra, după ce a lăsat să treacă ca un ceas delà cântâtori, a plecat feciorul cel mijlociu.

Şi mână el şi mână, tinereşte, voiniceşte, haiduceşte tot pe drumul apucat de fratele

său, înspre soare răsare, că ntr'acolo mergea vorba c'ar sta să se găsească vestitul cocoş de aur şi rata de aur cea de comină- A'ndem-nat mereu uâh'a dat de izvorul cu apă vioară. Descăleca şi el, ia desagii de pe cal, îi desface, scoate merindea şi se aşează pe mâncare'n lege. Când îmbuca el. ca un lup ogârjit, iată că i se 'nfinge n fată un moşneag :

— Bună vremea, tinere •' — Mulţumim dumitale, unchiule ! — Da' cam de unde şi 'ncotro? De unde ştiu eu, da'ncotro poate dum­

neata să-mi spui ! Şi-i povesteşte de nagodele, ce i-au răsă­

rit în cap bătrânului său tată să facă pe feci­orii lui să pearză 'mpărăiia, dacă nu i-'or aduce cocoşu' de aur şi raia de aur.

— Hm, băeatu' moşului! Ifj ouă găina n traistă pân'acolo- Da'n n'ii fi bun, să-mi dai şi mie o fărâmiţă de pâne, că-s hupit de foame ş'aş bea şi eu o târ de apşoară d'asta lim­pede şi rece ?

— He, cam greulet lucru mi ceri şi dum­neata! La aşa drum ştie omu' când pleacă, da' nu ştie când ajunge- Şi mâncarea trebue păstrată, că dacă n'îi avea-o la nevoie, de ce te apuci? De, mai crede, ce să faci?

— Crez, zise încărcatul de ani, c ă i ajunge pân' la calea 'ntoarsă

Şi se făcu nevăzut. — Da' ce vorbă mai fu şi asta? rămase

pe gânduri feciorul de'mpărat. Şi se acucă să bea apă Şi bea, şi bea, de nu mai isprăvea! Dar, din ce bea, simţea cum se 'ngreuea şi se făcea pământ rece, tot mai rece, stean de peatră-

Şi a trecut vremea 'ntorsului lui, fără să s'arate la curte. A plecat atunci şi feciorul cel mic Mergea ca vântul, ca gândul, de nici nu simţea pământul-

Când a ajuns la izvorul cu apă ca vio­reaua, poposeşte şi el- Şi, când mânca mai cu rost, iacă-tă se'nff iişează 'nnainte-i, ca ieşind dintr'o perdea de nor. moşul :

— Bună masa, huture ! — Vin' la ea, tăicutule ! Tocma' mă gân­

deam, că, d'oiu isprăvi de prânzit, să las câteva frimituri şt'n apă, pentru ursitori, pentru sufletele călătoare, pentru mai ştiu eu cine, cum e datina, Aşa. sunt bucuros că'mpart cu dumneta mult putinu' ce am-

Şi uncheaşul s'a alăturat de tânăr Şi, ronta ronta, donda-donda, ajung cu vorba la cocoşu' de aur şi la rata de aur.

— He! E taină pân' acolo! zise bătrânul. Da' cu voea lu' Dumnezeu îi face şi cale' asta, că omului bun îi siă El într'ajutor- Şi daci, tala tala, moşneagul povesteşte flăcăului, unde se găsesc minunăţiile astea, cum să le ia şi ce să facă apoi cu ele.

Şi se despart cu voe bună, îşi doresc unul altuia cale sprâncenată şi să se vază sănătoşei.

Şi-mi merge apoi feciorul cel mic de'mpă-rat şi-mi merge, zi do vară până 'n sară- Şi gonind, cum goneşte pânza de lumină n zori şi cum pridideşte raza de soare, când ajunge el in răscruci, dospea'n gându' i mereu spu­sele şi sfaturile 'ndrumătorului său :

„La platu' zmeilor, păzit d'un leu Să pândesc vreme' ameazului, când picotesc toa te'n jur. Să pătrunz binişor înnăuntru, să le iau din hodaea unde dorm zmeii şi mama lor. care stă ve vatră c'un ochi închis şi c u alfu' deschis. Să nu-i zic nimic s'apuc doar rata şi cocoşul de cap, că de le-'oju înşfăca de mijloc, or de coadă, încep să cotcodăcească şi să măcăne, d or trezi pe topi şi'o fi vai şi amar De beşoandră să n'am teamă, că'n clipa'n care 'oiu intra moiâe şi ea. Atât li e scris ei să picotească în fie ce zi, cât o păşi un om de la prag pân* la masă şi'ndărăt- Cu inima'n dinii şi cu gându' tot la Cerescu' Pă­rinte !"

Şi cum şi a zis şi şi-a repetat mereu în el, ca nişte litere din carte, aşa a şi făcut feciorul de'mpărat. Şi au mers lucrurile mi­nunat

Punând în desagi cocoşul şi rata» unul şi alta cu totului- tot de aur, a pornit voinicul înnapoi spre 'mpăratu'-tată.

Era bucuros, cum a fost Ziditorul în clipa când a urzit pământul, cum e sufletul curat, când vede 'mplinindu se un gând bun.

Când ajunge la izvor, se opreşte să mai guste ceva, scuturând desagii de merinde- Pe când mânca şi nu mânca, ştii, ca omul năpă­dit de o mare mulţumire, hop şi bătrânul :

— Bună vremea şi masa, băeatu' mo şuluiî-

— Bună să dea Cel de sus şi hai la ea, că mai e şi pentru dumneata! îl îndemnă el.

Şi mi se pun pe 'nfulicat şi pe povestit şi unul şi altul- Feciorul de 'mpărat îşi frământa mintea şi aducea mereu vorba de voea bună, ce'o sta să simtă tatăl lui, când s o duce cu cocoşul şi cu raia de aur. Moşul nu 1 slăbea cu sfatul, să nu se gândească niciodată nnain-te la o clipă de veselie» până n'o da cu ochii de ea- Că'n totdeauna aşa e, când e vorba prea mult de ea, întârzie, ba t< întoarce şi dosul ei, necazul.

— Aşa e, bine spui, bătrânelule ! Ce-'o să zică bietu' tata, când m'o vedea pe mine şi şi 'o aduce aminte de cei doi fraţi prăpădiţi?

— Aşa, copilu' meu I 0 bucurie nu e ni­ciodată deplină, c'atunci n'ar mai fi bucurie, ar fi o 'ntâ.îîplare, ca toate 'ntâmplările- 0 simte omul cu adevărat, când i se 'mplineşte câtuşi de puţin numai din ce a dorit el, nu tot, c' aşa ceva, nu prea se poate.

— He, moşicule, o fi cum zici dumneata; da' una e când m'or vedea pe mine, tata şi mama, cu odoarele, ce le aduc, şi alta când ne-ar vedea pe toti copiii dragi.

— Să nu zici asta, tinere, că nu prea se* ntâlneşte aşa ceva. Vezi, d'ar fi să răsară din

pământ fraţii tăi acu, socoti că tf ar merge toate 'n plin ? De ce să nu crezi, că tocmai atunci s'or îmmulti necazurile ? Că de, unu' vrea una, altu' alta, ş'aşa 'ncep ne'ntelegerile. De ce să nu vezi mai departe ?

— Ce sä văz şi ce să mă gândesc, tai— cujorule? Uite zău, d'ar fi vr'o putere pe lume' asta, să mi aducă n cale pe fraţii mei aşi muri ş'aşi învia delà inimă datata bucurie.'

Uncheaşul oftă adânc făcu ochii mari, deschise gura ş' şopti ceva- Şi, cum a şoptit, s'a ; i topit el, cum se topeşte ceata la ivirea razelor de soare- Şi d'odată se pomeneşte înspitalul că se desprind, din stanele de pea-tră de lângă fântână, doi t.'neri. Se uită ei ne­dumeriţi şi 'ncep să tăinească :

— Ei» că bine ne ntâlnirăm, frătioare ! — Bine ah" venit, de unde-aji venit 1 — Păi noi nu ştim de unde-am venit şi

nici dac' am fost undeva, ca s'avem de unde să ne'ntoarcem ! Da' tu ?

— Eu ? Sosii cu cocoşu' şi cu rata de aur!

— A§a ? săriră ce doi fraţi în sus- Un-d e s ? Să le vedem şi noi?

Şi, nici una nici două, prâslea a desfă­cut desagii şi li-a arătat minunea minunilor. Şi unde mi s'au bucurat irătânii lui că'ncepu să crească inima şi'n el de veselia, ce sim­ţeau ei.

— Vezi, că n'avea dreptate moşu'? zise flăcăul aga ncet, pentru el doar. Una e când simte omu' singur o mulţumire şi alta e când o 'mparte cu alţii !

I.s'a părut, or a hohotit ceva, undeva 'n pădure» ca un râs răguşit ? Par'că era glasul un:heaşului, care se făcuse nevăzut,

Şi-mi pleacă ei la drum tus-trei, fratele cel mic din ce în ce mai voios cei doi din ce în ce mai închişi la suflete, mai tăcuţi, mai posaci Rămâneau tot în urmă, şopocăeau mereu între ei doi :

— Mă, că ce-o să facem noi, când ne-'om întoarce, dup' atât' amar de vreme, cu ma­nile goale ? îşi desbăeră inima fratele cel mare.

— He, da' ce'o să zică taica şi maica şi tot norodu', când 'or vedea isprava fratelui cel mic ? întrebă oftând cel mijlociu,

— '0 să zică ce e de zis. Că el a fost om şi jumătate, adevărată vită de 'mpărat, şi noi nişte nătăfleti, nevrednici de domnie.

— De bună samă c'aşa ! — Şi i-'o rămâne şi cealaltă jumătate,

după ce s'o pristăvi bătrânu' ! împlini vorba fratele cel mijlociu, scrâşnind din dinţi-

Tac ei, tac- In inimile lor fierbea neca­zul, clocotea ciuda, încolţea ura, începea să rânjească răsbunarea

Se opresc d'odată locului, ca la ungând: — Ştii ce ? întrebă fratele cel mare-

— Ştiu ! răspunse hotărît cel mijlociu. Şi şi-au făcut semne 'ntre ei: — Atunci» aşa! rosti ca o poruncă cel

dintâi, încruntat şi tremurând-— Aşa 1 întări cel d'al doilea, aspru şi

rece. Şi, nici una — nici două. se burzuluesc

asupra frăţiorului lor milos şi blajin îl răstoar­nă de pe cal şi dau să-1 tae bucăţele.

Când d'odată 'n.epe să cotcodăcească 'ntr'o desagă cocoşul şi să rnăcăne 'ncealaltă raţa.

— Nu mă omoriji dragi frăţiori, că vă dă­rui vouă odoarele aduse ! Uite rata a făcut trei ouă- Luaţi fiecare câte unu' Datimi şi mie unu' şi lăsa ti "nă să mă duc 'n voea soartei mele-

Şi mai de frica, ce le intrase 'n oase la auzul cutcurigelii cocoşului şi al măcănitului ratei, mai de ruşine, or mai de milă, mai de silă, s'au învoit fraţii-

Şi i-au cruţat viata, punându-1 să jure, c'o să se ducă or unde, numai în împărăţia lor nu, şi că n'o să spună nimănui niciodată 'n-lâmplarea. Şi s'au despărţit-

Rămânând atunci feciorul cel mai mic de 'mpărat singur, în mijlocul codrului, fără cer, fără pământ, se zbuciuma 'n el, ce să se facă? încotro s'apuce? Ui ci ina soarta-i rea, dar nu şi-o blestema că nu era de vină ea, ci firea lui bună, drăgăstoasă.

Şi, când sta aşa 'ngândurat ş'amărît, iată că se pomeneşte'n fată cu făcătorul lui de bine-

— Bună ziua moşicule ! o luă el înnainte, c'aşa se cădea, fată de lumina, ce i arătase şi de sfaturile sănătoase ce-i dase-

— Bună să-ii fie inima I îi răspunse el-— De bună, bună e, pârdalnica; numa'

de s'ar şi 'mbuna însă, că tare-i otrăvite! — Asta e răsplata curăţeniei sufleteşti.

Cât o fi lumea' şi pământu'. aşa o fi şi aşa s'o petrece. Bagă 'n cap ce-li spuiu, să nu ui{i să povesteşti şi la alţii. Cui faci bine îji întoarce cu rău şi, de scapi pe cineva delà pieire te târăşte el spre ea- Vorba noastră din bătrâni: „Pe cine nu-1 laşi să moară, nu te lasă să Irăeşti". Ce vrei? In om e sămânţa dumne-zeească, ce-1 z»misleşte bun da'ea e 'nnăbuşită cu vremea de răutăţile satanei, care 1 jindu-eşte, îl lăcomeşte, îl pizmueşte- Şi din miel blagoslovit, îl face jiganie ne 'mblânzită, mai feară de cât toate sălbăticiunile codrilor-

Da', să mai iii minte una delà mine. Să ştii că niciodată sufletu' curat nu e lăsat să peară că Tatăl Bunătăţii Şi al Milii are grije de aleşii Lui. Nu-1 slăbeşte cu ochiu' Lui pă­rintesc, îl ajută'%nevoi şi, când o sta să se'n-nece, îi sare'n ajutor. Pe când ăl întinat o duce el cât o duce'n rele, da' când cade, căzut ră­mâne pe vecie. Lui nici mamonea nu poate să i întinză o mână de scăpare din hău' pieirii,

Şi aşa feciorul moşului, acu, că văzuşi bine cu ochii tăi şi 'njeleseşi şi delà mine ce e omenireasta, de ce să te superi şi să te eăi-nezi atât ? Nu ii-a ieşit bine una, nu pierde nă­dejdea, încearcă alta- Foloseşte ăl mai mic dar, pe care-1 ai şi daru' ăsta are să sporea­scă şi are să te 'nnalte

Din toată truda ta, te-ai ales c'un ou. Dü­te cu el încotro i nimeri ş'ai să vezi, care să-Ji prinză bine şi n'ai să te prăpădeşti !

Şi, cum sfârşi de vorbit, s'a topit, ca un-nor subt razele de soare, moşneagul.

Feciorul de 'mpărat a rămas eu ochii 'n gol şl cu gura căscată, în spre locul de unde s'a şters chipul mângâeos şi mândru, aşa cum piere o pală de ceata 'n zori de dimineaţă.

Şi, cum nu prea avea timp de pierdut, mi-o luă el Ia drnm. Şi mergi şi mergi, necă­jit, trudit prăpădit, pan' a dat de tara 'mpăra-tului Ro5u.

Aci, cum a ajuns, a aflat nelinişte si zarvă mare. Era bolnavă tare sigura fată a lui. Toti vracii şi toate vrăjitoarele n'au avut ce să-i facă. Se topea de pe picioare, zi de zi, cum se topeşte inu'n tău.

I s'a făcut însă ei o arătare, care-i spu­sese, că numa' cu ou de aur are să se 'nsă-nătoşeze- SăT ia, săT pue 'n sân şi să-Ipoar­te aşa luni şi ani Are să se facă tare şi fru­moasă ca el.

Şi aflându-se, că numai la 'mpăratul Alb se găse'te aşa ceva, i a trimis vorb s , să-i dea un ou. să- i scape odorul delà moarte. Da el n'a fost ascultat rugămintea şi nu i-a 'mplinit dorul- I-a răspuns, că are doar două şi-i tre­bue lui. Şi şi a spus durerea, ce-1 stăpânea că rata de aur nu mai oua-

Atunci împăratul Ro5u a pornit stire 'n tară, că de s'o'nvrednici cineva, să-i aducă un ou de aur, o s aibă drept răsplată jumătate din îmDărătie şi pe copila Iui de sofie. Şi s'a strâns în toate unghiurile oaste multă, să cază asupra Iui Alb împărat, să-1 bată şi s ă i ia, dacă nu p'amândouă, unul măcar din ouăle ce-avea.

Şi, auzind fecioral cel mic al împăratului Alba una ca asta s a dus la palatul lui Roşu 'mpărat şi i-a dat de ştire, că el îi aduce un ou, ba i-a şi adus, numai să oprească zadar­nica vărsare de sânge- Şi s'a bucurat tare 'm-păratul, şi fata lui şi mai şi. S'a zădărnicit iz-beliştea şi s'a făcut apoi o nuntă mare, d'a ţinut zile şi săptămâni şi luni. Şi s'a bucurat tot poporul bucurie mare, că dată morţii era odrasla 'mpărătească şi Ia viată a păşit cu le­acul adus de streinul, ajuns ginere 'mpăratului şi stăpân pe jumătate din împărăţie.

He, şi a trecut vremea şi cu ea s'au pe­trecut oamenii, şi, odată cu ei multe lucruri bune si rele pe lumea lui Dumnezeu.

Numai ia să vedem ce se 'ntâmplase la curtea lui Alb împărat ? Cocoşul, adus de cei

doi feciori ai lui, în loc să bată din aripi şi să apere mănăstirea şi 'mpăr^Jia de rele, co­bea mereu, menind a prăpăd. Şi curgeau neno­rocirile puhoi pe biata tară : potoape, îngheţuri mari. arş Je, molime, cutremure şi războae.

Au început întâi cu semne : luna s* arăta pe cer mâncată de vârcolaci, soarele se topea când şi când in înnăltimi, fără pic de nor în juru-i, femeile năşteau copii cu capete de miel şi cu picioare de ied, fântânile erau otră vite, oamenii se 'nrăiseră afară din cale-

împăratul mergea când şi când la mănăsti­rea lui, îngenunchea şi se ruga lui Dumnezeu, s'abată urgiile din cuprinsul terii. Când rămâ­nea singur, în făta sântului altar, auzea însă lămurit un glas, ca din alte lumi venit :

— Rău, împărate, rău ! Şi bine n'are să fie câtă vreme fecioru' tău cel mai vrednic, cel mai bun şi cel mai drag umbla gol şi flămând pe drumuri necunoscute 1

Iar rata prindea să măcăne şi ea :

— Rău mă doare, râu, Sufletelu' meu, Că avui trei ouă Ş'am rămas cu două-Şi de fuse-fuse, Un ou că se duse, Prin locuri străine Departe de mine, încetă şi doru, Ce năştea izvoru Şi se opri, zău Al outelor pârău Ş'unu nu sporeşte, Unu nu mai creHe, Pân ce o fi ş'o fi, Ou, — mi so găsi Ş'o veni la loc In tară noroc Ş'o 'nceta hainia Şi ticăloşia !

Acu, dacă s'a făcut bine fata 'mpăratului Roşu şi luând de so[ pe feciorul, care i aduse leacul, el împăratul mare, puternic şi temut n'a fost chip să treacă cu vederea purtarea lui Alb împărat.

— Cum se poate să fie el, vecinu' meu, atât de nemilos ? Să nu mi dea un ou de leac să-mi scap delà pieire fata? Avea doară două! Rămânea cu unu? Hm! Ce şi a zis? Mai bine el cu două, şi eu cu nici unu' ! De ce să fim d'o potrivă: unu' şi unu'? -

Ii mergea vestea, că-i sufletu' lu' Dumne­zeu şi, când colo, se lăfăe pistrueatu' n el.

Oare averea să orbească 'ntra'tâta pe cine­va, în cât sâ uite şi de milă şi de dragostea de semenii lui ? Aşa ceva trebue să şi ia fâră doar şi poate pedeapsa !

Zi şi noapte se gândea numai la răsbu-nare Şi cui era să-gi spue păsul şi'n cine putea să se 'ncrează de cât în ginerile-i drag?

El însă : — Lasă tatăl Fii larg la inimă ! Mulţu­

meşte Bunătăţii Cerului, că m'am ivit eu în calea durerilor şi le-am alinat. Nu i drept şi nu-i bine să 'mcrăstii pârjol şi pustiire pentr'o orbire pământeasca

Roşu 'mpărat însă : — Nu şi nul Uite cad jos, mor fâr' de vre­

me, dacă nu-1 fac să ispăşească mândria ne­chibzuită. Şi, dacă tu nu 'ncingi paloşul şi nu pleci la luptă, nu mai eşti copilu' meu !

Greu la deal şi greu Ia vale. Pe unde era de scos cămaşa? Să-i spue cum stau lucru­rile nu se putea, că se jurase către fraţi, să nu crâcnească nici când, cine e si ce i s'a 'ntârrolat-

Dacă vede el si vede, că nu poate să stăvilească ura tatălui socru, îsi alcă pe inimă, pune să sune din buciume si 'ncalecă 'ntr'un zori de zi calul Şi s'a pornit freamăt de mo­arte din codrii, din văi, peste câmpuri cu rod, peste aşezări omeneşti liniştite, peste suflete 'ngrijate.

Zănganitul armelor si chiotele setoase de biruinţa ale ostaşilor, setosi dè sânge, au păt­runs pâna la urechile lui Alb împărat, care s'a cutremurat de grozăvia războiului- Printre poruncile de pregătire mergea la mănăstirea lui, îngenunchea si se ruga A Tot Puternicului, sa-i ferească tara de pieîşte- Când sfârşea 'nrhinaciunea, auzea cocoşul cotcodăcind :

— împărate Nu te bate! împărate, Stai d'o parte ! Lasă mai bine să vie, In a ta împărăţie Ostaşi mândri înzăuaii, De al tău fecior purtaţi, Multă vreme să trăească. Sănătos s'o stăpânească. Că i a o'nit dreptate, 'N loc de slrâmbătate Ş' astă mare 'mpărătie D'acu 'n veci a lui să fie!

Iar rata măcănea ne 'ncetat : — Ş'am să ou mereu Feciorului tău, Mândre ouşoare, Din tara lui Alb împărat

Pentru irebuşoare, Ouă aurii, Pentru bătălii. Ouă mici, mărunte, Pentru lupte crunte, Ouă mari şi grele, Pentru vremuri rele, Ouă scumpe, rari. Pentru zile mari,

Ge au să-l fericească, Mulţi ani să trăească, Peste 'mpârătie Până în vecie !

Imparatu' ce era sa mi zică şi să mai facă? A poruncit sa se deschiza largi porţile cetăţii şi să primească oastea cu surle şi cu trâmbifi. Şi în fruntea ei a intrat feciorul său cel mic, îngenunchind înnainte i şi sărutându-i mâna. Şi unde mi-a 'nceput rata sa măcăne :

— Mult mai mă scxemui Un ou de făcui, Un ou rotund, mare, Ce seamăn nu are, Că e tot de aur, Par'c'ar H de faur, Iar nu de o raţă, Ouat dimineaţă, De atâta voe buna, Ca venit pe cap cunună Voinicelului mâhnit, Ce prin tări mi-a pribegit, Tot cu dom' după mine, Tot cu lihneala în vine Şi d'acu noroc să fie, Sănătate, bucurie !

Iar cocoşul fâlfâea din pene ţi cutcun'gea 'ntr'una •'

— Cucurigu-gagu ! De acu săracu' Fecior de mpărai Mi s'a împăcat !

Şi a moştenit feciorul cel mic- şi bun, pe sânta dreptate. împărăţia tatălui Iui. A unit-o cu a socrului sau, Roşu, 'mparat, ca să facă din ele una singură, mare şi nebiruită, cât o fi cerul şi pământul.

Ş'acu cum să 'nchei ? Spuneţi, fe[ii mei ! Nu cu o urare. Pentru omul care, Hărţuit de rele, Şi de mii belele, Birue la urmă, Chinul i se curmă Şi trăeşte 'n bine Tot zile senine ?

^ , y y f Y t ' i v f ' Y ' ^ * t * ' ' '

Reculegere Cu mâinile 'nsmolite de păcate Venim la Tine 'n tristele clipite, In reculegeri şi mustări pripite, Prea încrezuţi în marea — Ţi bunătate.

Vai, sufletul din multele ispite Patine a'nfrânt • • • şi-atât de greu străbate Spre porţile — Ţi de apururi descuiate, Strângând puteri zadarnic risipite • • •

Ajunşi la pragul vieţii, fiecare Ne răsfoim izbânda-ne sumară Şi ne'ntrebăm cuprinşi de'nfiorare:

Ierta ne-vei Tu, azi, ca şi pe-aceia Cari până pe Golgota ie urmară, Dar nu Te au cunoscut în Galileia • • .

P. MURGEANU

Gănă Aseară a trecut pe lângă mine-un gând cu dragostea de mână, mic şi blând • • .

Odaia a 'nflörit în flori de soc, şi manile sorbeau din plete, busuioc; plesneau boboci bogaţi de crin în geamurile cu miros primăoerin şi peste ochii "de cristal a pbuai soare tânăr, ca un smoc de lăcrimioare • • •

Iar cerul cântecului, rumen s'a deschis, cu stelele de-avăniuri şi de vis. şi tocul a pornit voios să pască, pentru inimă, otavă îngerească-

ţonel Şlugariu

• IMCRE/TÁRI P R O B L E M E

Nedreptăţi. Spre a stimula, printre membrii cor­

pului didactic de toate gradele, preocu­pări pentru chestiunile privitoare la edu­caţie şi învăţământ, Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului a organizat — în capitală — un ciclu de conferinţe peda­gogice, sună comunicatul dat publicită­ţii, cu program în regulă, de conducă­torii acelei Case. Ne întrebăm însă : oare această Casă a Şcoalelor, subvenţionată de fiecare comitet şcolar cu sume rupte adesea delà trebuinti indispensabile, n'ar putea organiza asemenea conferinţe în provincii, în capitalele de judeţ pe rând, „pentru a stimula — şi instrui totodată — printre membrii corpului didactic pre­ocupări pentru chestiunile privitoare la educaţie şi învăţământ?" Membrii cor­pului didactic din capitală, nu zicem că n'ar avea şi ei nevoie de asemenea lu­cruri, dar oricum ei au alte şi multiple posibilităţi de instruire şi stimulare fără prea „marele" interes al Casei şcoale­lor. Provincialii bieţii, sunt ahtiaţi după asemenea cicluri de conferinţe. Şi cre­dem că şi şcoala ar câştiga mai mult.

Susţinem că ciclurile de conferind organizate de Casa Şcoalelor şi-ar avea rostul în provincie. Conferenţiarii cu mici subvenţii — carnete, dacă nu gratuitate, pe calea ferată şi aşa au toji — credem ar veni bucuros dacă li s'ar „stimula", dlor asemenea preocupări-

Monopolizarea tuturor conferinţelor „subvenţionate de stat" pentru instruirea şi stimularea celor din capitală, cu bi­blioteci, cu universitate, cu tot soiul de conferinţe săptămânale la îndemână nu-i o operă care să ajute nici intereselor neamului nici o justificare lăudabilă pentru organizatori.

Eşiti în provincie şi semănaţi să­mânţa întelepciunei, dlor delà Casa Şco­alelor, nu vă mântuiţi urechea cu „ci­cluri" aranjate în familie, ori în jurul nasului- Aşa veti binemerita sumele pe care nu întârziaţi să le revendicaţi pen­tru opere culturale, aşa vă veti îndeplini adevăratul rost.

CONST. GH. POPESCU

Problema fericirii In lumea aceasta individul înseamnă prea

puţin. Nu ştim pozitiv nici cine I-a adus pe pământ, nici cu ce scop anume. Nu cunoaştem nici limitele acestei lumi, nici origina ei.

Un individ se naşte, trăeşte şi moare, lă* sând un ecou corespunzător în sufletul nostru : îi cunoaştem, îl simţim aproape şi îl uităm- La atâta se rezumă existenta lui.

Din tot zbuciumul şi din toate realizările lui rămâne într'adevăr ceva?-.. Nu putem bă­nui cu mintea noastră o taină atât de adâncă. Ceeace cunoaştem ne duce atâ de constant la absurd, încât însăşi existenta noastră ne apare ca o absurditate.

Ne putem permite doar sprijinul credintii, într'o divinitate, creatoare şi organizatoare a universului.

Prăpastia neputinţei noastre de a cunoaşte cauzele acestei lumi, precum şi armonia ei, ne duc fatal la admiterea divinităţii.

Dar neputând şti nimic pozitiv şi neputând judeca mai în adâncul lucrurilor, admitem aceasta ca pe-o axiomă.

insă tot ce cunoaştem în univers ne face să credem într'o divinitate atât de îndepărtată, ţncât Ia un moment dat, divinitatea ca finali­tate şi cauzalitate apare individului ca ceva inutil. Pentru unii divinitatea e^te ceva absolut necesar şi incontestabil, de oarece aceştia n'au puterea de a înţelege o lume absurdă, lipsită

de cauză şi scop şi nici n'au !a îndemână mij­loacele de a controla falsitatea şi naiv.tatea ideii lor asupra divinităţii şi a universului.

Pentru dânşii divinitatea este o realitate imediată şi necesară, deoarece ei nu se pot obişnui cu ideea unei existente absurde şi inutile-

Pentru acei, care şi d a u s e a m a de puerilitatea şi neadevărul acestei teorii, lumea este ceva profund şi neînţeles, ceva magnific şi mistuitor, străină de existenta noastră indivi­duală şi totuşi uimitor de clar în legătura con­stantă dintre cauză şi efect.

Cei cari cred într'o divinitate imediată o fac în speranţa posibilităţii unei fericiri, necu­noscute dar directă şi individuală.

Insă pentru cei cari divinitatea imediată este un fals controlabil, fericirea individuală este absolut inexistentă. Ei nici nu pot concepe fe­ricirea unei specii sau a unui univers la cari numai pot participa.

Deaceea ei, dacă în viata nu întâlnesc nici o bucurie şi nici o nenorocire prea mare, pri­vesc orice schimbare cu un scepticism desă­vârşit : dacă văd în viată numai dureri şi de­cepţii îşi aşteaptă sfârşitul cu pesimism, iar dacă găsesc bucurii şi frumuseţe, privesc moar­tea cu un ochiu tragic

Pentru omul care înţelege inutilitatea une fericiri necunoscute şi îndepărtate pendu viata unui individ • fericirea individuală este ceva ireal şi imposibil.

GH. CIORZAN

Pentru o întoarce.e spre noi înşine

Doamna Cornelia A. Baciu, a zăbo vit câteva zile dintr'o vară printre gân­durile şi frumuseţile moldoveneşti şi a adunat în suflet mărgăritare. Cerul ro­mânesc a plouat roua entuziasmului peste mâna ei, pentru florile scrisului.

Am cetit rândurile înflorite pe mar­ginea acestei excursii şi publicate în paginile Afirmării cu o mare bucurie. Ne-am bucurat pentru că această inimă întoarsă spre dv*mbrăvile frumosului ro­mânesc trăeşte printre noi, acum când o vacantă, pentru ca să fie bine pe­trecută trebue să înceapă la Paris şi să

sfârşească la Roma şi pentru că, s"a găsit cineva, printre cei care au un pic de dragoste pentru zările locului, care să se oprească la înşirarea programu­lui unei mănăstiri de maici.

Ne-am bucurat pentrucă am zărit printre aceste, atât de sincere şi mo­deste rânduri, un început de întoarcere spre noi înşine.

Ne cunoaştem atât de puţin câmpu­rile ! Ne cuprinde aşa de rar nostalgia sufletului nostru !

De ce doamnele miniştrilor noştri au luat trenul spre Coasta de Azur în aju­nul Crăciunului ? Colindele româneşti nu sunt frumoase decât pentru urechile lui badea Ion care moare de foame ?

In astfel de timpuri, florile unei inimi sincere, româneşti, sunt pentru noi un dar care ne bucură.

Iată de ce, rândurile Doamnei Cor­nelia A. Baciu mi-au întărit o speranţă şi mi-au împărtăşit o bucurie.

IONEL ŞtUGARIU

Nu vă p ierdeţ i timpul I

căutând în ziare şi reviste articole cari pomenesc numele dvs. sau tra­tând problemele cari vă interesează căci o instituţie special creată şi bine organizată pentru aceasta poate face acest lucru mai bine şi mai eftin ca Dvs.

„SERVICIUL G A Z E T E L O R " AGENŢIE INTERNAŢIONALĂ DE P R E S Ă ŞI

PUBLICITATE Director: EMIL SAMOILĂ

BUCUREŞTI, Ştr. Sf. Constantin 24, Telefon 3-16-15.

urmăreşte tot ce se publică în cele circa 1400 publicaţii din România, iar prin intermediul celor 102 agenţii similare din străinătate, tot ce se scrie în presa din toată lumea şi procură tăeturi de presă asupra ori­cărei personalităţi sau subiect.

Cereţi telefonic sau în scris prospecte lămuritoare sau probă gratuită de o săpt., indicând subiectul care vă interesează.

«PAP SPC / C AHÁ* B. Iordan şi Munteanu

„Revizori şi Inspectori" roman editura Cugetarea lei 55 Dacă viaţa monahală e la înde­

mâna dlui Damian Stănoiu lumea dăscălească nu-i lăsată cu nimic mai prejos de dl B . I o r d a n .

Autorul . N o r m a l i ş t i l o r " ne pre­zintă de astă dată într'o lumină, na­tural incomodă pentru organele de control, tot caraghioslâcul, toată meschinăria îndrumătorilor şeoalei poporului. Numai că de astă dată dl Iordan nu-i la înălţimea concepţiei şi puterii de analiză din „Normaliştii" ori . î n v ă ţ ă t o r i i ' spre pildă. Se simte că n'a prea trăit momen­tele pe care cu atâta dărnicie de povestitor ni le descrie cu ajutorul dlui M u n t e a n u . Nu zicem cá autorii n'ar avea dreptate şi că ar falsifica unele situaţiii, Susţinem însă că nu completează anumite stări, sărind prea uşor delà un eveniment la al­tul. Şi-apoi cu tot sarcasmul, cu toa­tă ironia dior, trebue să recunoască şi dl I o r d a n , indiferent de ţelul pe care-1 urmăreşte, că'n unele părţi se exagerează atât de cumplit încât denaturează. Amintim acest lucru convinşi că acest roman îşi are cheia lui. Nu intenţionăm să luăm partea acelor pe cari atât de'drastic îi muş-trulueşte dl I o r d a n şi di M u n t e a n u ,

dar constatăm că măcar într'un pro­cent de doi la sută, fără exagerare, sunt şi oameni cari-s la locul lor în controlul învăţământului, oamen' despre care autorii nu vor să amin­tească nici măcar de dragul contra­stului spre a întregi problema.

Credem că îndreptând, pentruca în definitiv acesta-i scopul autorilor, nu strică să şi încurajezi evidenţiind unele excepţii. Aceasta în ceiace priveşte subiectul pe care n'avem căderea să-l discutăm.

In „ R e v i z o r i ş i i n s p e c t o r i " darul de povestitor se menţine la înălţimea celorlalte lucrări. Are şi această carte frumuseţile şi hazul său deşi

C Ă R Ţ I

îţi lasă parcă la urmă un gust amar un sentiment neîmpăcat amestecat cu multă scârbă şi destulă revoltă.

„ R e v i z o r i ş i i n s p e c t o r i " e o carte care te pune pe gânduri, dar e un roman care te distrează.

N. Crevedia

„Burueni de dragoste" roman editura Cugetarea Iei 80,

Dl Crevedia închide între coper­tele . B u r u e n i l o r d e d r a g o s t e " o latu. re sentimentală a vieţii dsale de holtei. O lăture exagerată a vieţii. Zicem exagerată pentrucă arta ad­mite exagerarea când e vorba să scoţi în relief importanţa unor stări, a unor evenimente oricât de minime, Autorul „ B a c a l a u r e a t u l u i l u i P u l u "

amorezat pe vremuri lulea de dra Marta D. Rădulescu, căreia nu pre­geta s ă i facă reclamă fără să o cunoască, îşi destâinueşte bucuriile şi deziluziile acestei dragoste. E drept că-i necavaleresc ceiace face, caiace a făcut dl C r e v e d i a , dar odată faptul consumat datori suntem şi noi cititorii a ne spune părerea —, despre lucrare.

Din o serie de motive pe cari le descrie atât de vioiu, uneori sincer-alteori, cum am amintit, exagerat, în to deauna însă plăcut, dl N. Cre­vedia s'a desgustat d e . Sanda B. (Tlarinescu, de băieţoiul acela talen­tat băieţoiu care. aşa netalentat, l-a făcut însă să se neliniştească, să su­fere şi care i-a dat prilej să scrie . B u r u e n i l e d e d r a g o s t e " spre a ne dovedi o analiză subtilă a unor stări proprii îndrăgostiţilor.

Lucrarea dlui C r e v e d i a e plăcută, e uşoară, e antrenanta. E cartea înecare se întrunesc, completăndu-se într'o armonioasă poezie, toate elementele unei opere literare.

Desprindem din acest roman, ne­cavaleresc, de care nu era absolută nevoie pentru justificarea sentimen­telor şi comploturilor autorului, deşi-i

aşa de frumos descris, că depe „plo» pul înalt al îngâmfării* şti privi şi dl C r e v e d i a , scriitorul pe care-1 apre­ciem, admirându-i curajul şi sinceri­tatea unor convingeri, dar care din cauza necavalerismului său, din ca ­uza mândriei sale, mândrie inutilă pe care o lasă să se întrevadă ca un merit oarecare, ni-e uneori, o spunem şi noi tot sincer, antipatic. Asta ar veni cam aşa : preferăm şi admirăm scriitorul, dar ne displace persoana lui, apucăturile lui. Dece uită oare dl Crevedia, acest talen­tat flăcău al gliei româneşti, că nu-i în interesul dsale şi nici a unui scri­itor, să ne facă cunoscut nouă citi­torilor slăbiciunile, patimile perso­nale, intime ? Noi suntem dornici d.e s u a v , die Crevedia, n I c i b a s t o u s l e s

h o m m e s p l e u r e n t " die Crevedia. dece ne daţi în mână chei cu care des­cuind secrete ne scârbim?

In orice caz . B u r u e n i d e dragoste* e un roman interesant, ispititor. Mai ales pentru acei ce-o citesc fără să cunoască aventura autorului şi cari nu bănuesc personagiile. Pentru cine ştie povestea mai dinainte şi-şi dă seama de personagii e puţin banală, mult exagerată, deşi silinţa d-lui Crevedia de a o varia şi înviora nu lipseşte. Totuşi ca operă de ar tă . B u r u e n i d e d r a g o s t e " e un roman bun şi plăcut.

. I. Lupaş : Probleme şcolare editura Cugetarea lei 60.

P r o b l e m e l e dlui Lupaş sunt inte­resante însă pare că nu mai au nici un rost. Vremea acestor . r o s t i r i , t i ­

p ă r i t e în M o n i t o r u l Oficial, în r e v i s t e

ş i z i a r e " care formează azi volumul . P r o b l e m e ş c o l a r e " , a. cam trecut. Astăzi ne găsim în faţa altor ches­tiuni, chestiuni cari cer un alt punct de vedere decât acel rostit şi mul* tiplicat în atâtea rânduri prin diferite ziare şi reviste dar care ne apare în volum abia acum.

„Problemele şcolare"' în situaţia actuală nu rezolva nimic. Nici nu aduc nou nimic. Cel mult adaugă o nouă lucrare la activitatea dlui prof. Lupaş, atâl. Credem că nu era ne­voie de colecţionarea acestor arti­cole, unele apărute în ziare încă prin 1921. In orice caz pentru acei cari-s doritori „sc cunoască mai de-aproape peripeţiile şi Iribulaţlunile în­văţământului public" delà noi, „Pro­blemele şcolare" ale dlui Lupaş îi va satisface.

• • •

Octav Minar :

Simfonia Venetiană roman editura Socec lei 60.

Interesul de viaţa lui Eminescu în­cepe să fie cam supărător. Prea i se exploatează, de dragul tarabei şi ispitiţi de câştig, memoria acestui prooroc al neamului. E suficient să se aibe în mână — de unii — câteva date care să pară interesante pen­tru „alţii" pentruca peste câtva timp să te trezeşti cu o lucrare „unică în felul ei" despre viaţa ilustrului poet. Nu-şi prea amintesc nici autorii nici publicul cititor că atunci când „oro-pria-fi viaţă singur n'o ştii pe de rost" oare dece — şi mai bat atâţia alţii capul s'o arate cum ar îi putut fi, pentru a ni se reda absolut fals, absolut exagerat, închipuiri ascunse f umuşel şi scuzate de* un simplu cuvinţel ademenitor „roman". Ei, dar despre aceasta câte n'am putea vorbii Ne oprim asupra conţinutului lucrării dlui Octav Minar.

înfăţişare: O copertă sistem re­clamă tentează, dar fe şi dumireşte asupra scopului urmărit. Literile ma­ri şi rărimea rândurilor te lămuresc asupra vastităţii subiectului.

Conpnut ; înarmat cu câteva scri­sori, cărora dl. Minar le zice inedite, autorul pleacă delà mizeria aces­tui geniu răpus de salahorie şi de spirochete de pe vremea când Emi­nescu lucra în redacţia „Timpului", arătându-ne sbuciumul vieţii frămân­tate de dragoste şi îndoeli în mijlo­cul unei societăţi ^ a r e nu înţelegea şi nici nu căuta să înţeleagă pe cel mai mare poet a unui neam.

Descrisă înduioşat: r „Simfonia Venetiană" place. Place şi celor naivi şi celor informaţi. Celor naivi, prea

sentinientaliştilor te stoarce chiar lacrimi. Pentru cei ce cunosc insa unele adevăruri din trecutul, din adevăratul trecut al poetului, .Sim­fonia Venetiană" nu contează. Printre celelalte lucrări, apărute în legătură cu Eminescu, se pierde.

• • •

Mircea Damian ;

„Om" roman, editura „Cartea Românească"

lei 70.

Având încă vie în memorie con­duita lui Marin Dogaru din „Deacur-mezişul", ne aşteptam ca în noua sa lucrare „Om" dl Damian să ne în­făţişeze, dacă nu cam a c J a ş ţinută, o apropiere care caracterizează fi­rile hoinare, firi cari nu se pot răs­tălmăci şi cu atât mai puţin odihni, schimba. Ne aşteptam, cum zic, obişnuiţi cu duritatea .Deacumezişu-lui" la o oarecare brutalitate a .Omului". Câtă deosibire însă între una şi alta! Câtă subtilitate, câtă pătrundere, câtă analiză sufletească \n sbuciumul unei inimi chinuită de dragoste. Ioana Catrina, Teodor Zam­fir, Ion Dobre, eroii din „Om" trăesc, după lectură, în mintea noastră de parcă ni-ar fi fost cunoscuţi, amici de care ne pare rău că unele îm­prejurări ne-au despărţit

Dragostea frumoasă, omenească a lui Zamfir şi atitudinea uneori voit anarhică a frumoasei Ioana Catrina, te 'ncântă şi te nedumireşte. Com­paraţiile sincere şi de-o evocatoare plasticitate fac din lucrarea „Om" a dlui Mircea Damian o carte care-1 elogiază, un roman care-i desvăluie un talent tot mai robust, tot mai surprinzător. Unele mici greşeli, ne referim la ortografie, fimi-ar în loc de — fí-mí-ar — şi altele, presupu­nem că se datoresc scăpărei din ve­dere, deşi aceasta în alte împreju­rări n'ar putea fi luată drept o scu­ză.

In general, povestea de dragoste, cu toate ascunzişurile ei, dintre Teodor Zamfir şi Ioana Catrina, e descrisă admirabil pentru a te pa­siona şi aceasta e o notă care reco­mandă romanul „Om" tuturor iubito­rilor de frumos.

^__^_o(QFJ>0

Titu Măiorescu

„însemnări zilnice" editura „Şocec" lei 120.

D I Rădulescu-Pogoneanu fost elev şi intim al celebrului critic, confor-mându-se unei dorinţi testamentare a defunctului, a pus Ia îndemâna pu­blicului românesc curios, o parte din jurnalele zilnice, ale ocrotitorului lui Eminescu.

Nu ştim întrucât dl. Rădulescu-Po­goneanu satisface o dorinţă sinceră a lui Măiorescu pablicându-i jurna­lele intime. Noi, care avem o ideie despre viaţa publică a acelui pedant rămânem mulţumitori şi îndatoritori autorului înlesnitor al acestei aştep­tate publicaţii.

VeiumuJ de faţă, zicem de faţă, pentrucă aşteptăm încă actele, lipsit de unele însemnări distruse cu voia ori fără voie între timp, ne redă viaţa adevărată, sufletul cu preocu­pările lui sincere ale lui Măiorescu ncepând delà vârsta de 15 ani. E o lucrare interesantă. E viaţa unui om, care-şi încresta în liniştea singurătă­ţii încercările sufletului, îndemnurile inimei, în contrazicere uneori cu ma-nisfestaţiile, cu raportuiile din so­cietate.

E surprizătoare râvna acestui in­telectual care de copil are pretenţia ca „un amic al său, ca să-i poată rămâne amic, trebue să aibă spirit literar viu".

„Insemnăriln zilnice" e o lucrare care nu se poate discuta în cadrele unei simple dări de seamă. Ea cere un portret al vieţii şi activităţii pu­blice al omului, lucru pe care. deo­camdată, nu ni-1 îngăduie spaţiul deşi am parcus atenţi şi amânunţit întregul cuprins al celor 356 pagini.

Recomandăm insistent lucrarea dlui Rădulescu Pogoneanu tuturor intelec­tualilor cari au auzit, sunt şi de-acei cari n'au auzit, despre opera cons­tructivă a lui Titu Măiorescu.

öQDö •

Dem. Theodorescu „Robul"

roman editura „Universala" Alcalay et comp. lei 80.

Dl. Dem. Theodorescu, autorul „In cetatea idealului", pentru a-şi lan­sa lucrarea de faţă a dat, a acorda!» unele interviuri. Noi, care ştim cum se dau şi mai ales curri se iau şi

pentruce se „acordă* aceste inter­viuri, spunând drept, am fost cam sceptici faţă de „Robul" dsale. După lectură însă am fost întrecuţi de aş-tepiări. .Robul" e o lucrare minuna­tă. Un roman care-ţi redă viu toată capatiilitatea şi moralitatea ajunşilor zilei pe pielea tembelizaţilor ori nai­vilor. Nicolin, acesta-i robul, pe mi­zeria, pe munca ucigătoare, pe of­tica distrugătoare a căruia s'a urcat Costică Obogea pentru a-şi acapara ministere, femei şi afaceri. Dl. Dem. Theodorescu în lucrarea dsale Robul are marele merit de a apropia, ase­mănând prin caracteristica slăbiciu­nilor, elemente din toate straturile societăţii. Are însă defectul de a persevera în romane cu cheie.

„ R O B U L " e o carte care merită, care trebue citită de toată 'urnea ce-şi face iluzii din politică de toţi acei cari-şi bat capul cu pu­rificarea moravurilor la cei mici şi neînsemnaţi. E un roman care te mulţumeşte şi te înfierbântă.

< D — _

Alfred van Kiel

„Le temple de l'avenir" roman editura Cartea Românească

lei 90.

Acest roman „dedié á la Nation Roumaine et à tous mesamis Rouma­ins" ne înfăţişează într'un stil uşor şi captivant viaţa şi unele nelegiu­iri din timpul şi de după răsboiul mondial. Acţiunea se petrece în mare parte în România. Inginerul Philippe Perrin, ofiţer ataşat armatei Româ­ne, întâlneşte în Galaţi un prieten de studii, Stelian Rătzesco, cu care işi petrec î timpul, observând unele lucruri, până ce-i mutat in Salonic. Descrierea ţinuturilor pitoreşti din ţară şi mai ales neputinţa traducerii in franceză a unor expresii specifice r o m â n e ş t i „foaie verde* dau căr{ii un farmec îmbietor. Peripe­ţiile răpirii Edithel Stanovich din sa­natoriul drului Nagy de lângă Odor-hei antrenează stârnind o curioasă urmărire şi dă o lecţie superficiali­tăţii, bunei credinţe, unora dintre slujbaşii noştri.

„Le temple de l'avenir," e un ro­man cu vervă, cu frumuseţi cari dau senzaţii şi care şi instrueşte

CONST. GH. POPESCU

Pierre Nezelof

»Mirabeau« Editura „Cugetarea", lei 80.

Alaiuri de celelalte romane istori­ce ale scriitorilor cu renume mondial ca Ludwig, Zweig etc., Mirabeau completează admirabil colecţia ori­cărui bibliofil.

Prin lucrarea lui Pierre Nezelof — strein încă publicului cetitor româ­nesc — cunoaştem, într'o descriere admirabilă, viaţa sbuciumată al unui »ora al dragostei şi omul de stat«, cum atât de plastic îl caracterizează în subtitlul cărţii însuşi autorul ei.

Romanul este scris într'un stil extrem de vioi, cursiv şi captivant delà început şi până la sfârşit, încât — după terminare — te face să re­greţi sfârşitul ei şi te îndeamnă să o iai d'acapo. Aceasta este cea mai bună notă a traducătorului S. Paves şi calităţii romanului. Printr'insa se cunoaşte cea mai frământată şi cea mai sublimă eporă a istoriei mon­diale: Revolufta Franceză!

In ce'i priveşte pe eroul romanu­lui, — pe Gabriel Honoré, Mirabeu, născut din familie nobilă de Marchiz — nu ştii ce să admiri mai mult : forţa sa cuceritoare şi irezistibilă fa/ă de sexul frumos al acestui om urât ca fizic, a unui vecinie amore­zat şi vânător de fuste, a unui uşu-ratec în permanentă criză de bani, — sau inteligenţa'i sclipitoare şi ta­lentul său oratoric de neîntrecut prin care el farmecă şi pe cele mai gla­ciale firi de bărbat; — sau să ad­miri modul cu câtă măestrie a reu­şit să le scoată la iveală şi să le toarne într'un tot armonic toate aceste defecte şi caractere autorul cărţii, Pierre Nezelof.

Stilul lui Pierre Nezelof pare a'l întrece pe cel al lui Emil Ludwig prin vioiciune şi conciziune, apro-piindu-se dé cel ireproşabil alui Ştefan Zweig, autorul Măriei Antoi­nette, Maria Stuart şi a altor roma­ne celebre. De aceea, cartea lui Pi­erre Nézeloff este una dintre cele mai admirabile ce au fost traduse recent din literatura streină în limba română, care trebue să fie cetită de toată lumea ce iubeşte literatura frumoasă.

—~—SflgÖ

Hermann Wendel

„DANTON" Editura „Cugetarea" lei : 80.

Prin această lucrare cunoaştem încă una dintre celebrele figuri ale revo­luţiei franceze, pe Jacobinul " neîn­fricat George Danton.

Nu aşa însă cum apare el din des­crierile unor cărţi istorice ca un monstru sângeros, ci aşa cum fusese el în realitate : fizic puternic, ora­tor de prima forţă, inegalabil, pat­

riot înfocat, jacobin şi republican din tălpi până în creştet, care însă, sub firea'i tumultoasă . ascundea o „inimă de aur" nutrind un singur ideal, ca să trăiască o viaţă famili­ală tihnită de burghez, în orăşelul său natal de provincie, cea mai săracă şi mai mizeră din toatăFranţa, în cercul familiei sale şi a copiilor săi, ocupându-se în principal cu ag­ricultura şi cu administrarea modes­tei sale moşioare.

Cetind acest roman, ai impresia că George Danton, a ajuns în centrul mişcărilor revoluţionare şi a devenit capul mişcării mai mult datorită unei porniri atavice, ca unu), a cărui bu­nic fusese agricultor, provenind din. tr'o provincie cu sol infertil din care cauză şi mizeria provocată de regi­mul feudal aci era mai accentuată ca oriuude în alt loc.

Deşi patriot înfocat, antiregalist şi republican ca nimeni altul, moare pe eşafod sub cuţitul ghilotinei acu­zat de Robspierre şi partidul „mon-tanezilor", de crima „trădării de patrie" în favoarea .regalităţii". — Tradusă de dnii T. S. Stan şi /. Hanu din germană, stilul cărţii este mai puţin vioi ca şi a altor romane isto­rice similare. Probabil aceasta a simtit'o şi autorul cărţii din moment ce în Cuvântul de introducere spune următoarele: „Ea dă o istorie vie, care, fără a dispreţui mijloacele artistului, se ţine cu străşnicie de metodele istoricului. „Totuşi găsim că, cu toată aceasta argumentare a autorului, cetirea prezentului roman reclamă şi alte cunoştinţe mai ample ale evenimentelor Revoluţiei Fran­ceze pentru a fi fnţeleasă în unele părţi ale sale. Cu toate aceste mici lacune, — dacă se pot ele numi astfel — cartea este un roman isto­ric de mare preţ care va dura mult pe piaţă şi va fi foarte căutată. Intr'adevăr ea şi merită să fie cetită de toată lumea spre a se lărgi ori­zonturi şi a se asimila culturi.

Stilul, deşi nu atât de curgător ca la alţi romancieri istorici, este totuşi limpede. Dacă mai este ceva de ad­mirat, este faptul de a fi apărut o asemenea apoteoză a marei Revolu­ţii Franceze, glorificând „drepturile omului" şi cuceririlor .democraţiei", la Frankfurt am Main din Germania cu o constelaţiune constituţională eminamente opusă, fără ca autorul ei să fi avut de suferit, după presu­punerile noastre cel puţin, cunoscu­tele urmări politice ca Ludwig alţii.

Emil Ludwig

Bismarck editura „Cugetarea", lei 120.

Emil Ludwig, credem, este de prisos să mai fie prezentat publicu­lui cetitor. Cine nu'J cunoaşte pe au­torul romanelor istorice : 14 Iulie,

N a p o l e o n , V i l h e l m l l . , H i n d e n b u r g şi

altele ? Şi prezenta carte face parte din ciclul romanelor istorice a mari­lor bărbaţi de stat germani, poate cel mai mare dintre câţi i-a avut cceasta ţara, care deşi făuritor al anităţii germane, a murit în disgra­cie.

Nu vom insista aci asupra stilului. E traducerea lui Al. Philippide şi asta-i suficient. Vom reda doar din conţinut atâta căt credem că este necesar pentru acele sumare cunoş­tinţe ce să atragă pe cetitor.

Acest roman, alui Emil Ludwig, ne prezintă într'o formă impecabilă, viaţa la început aventuroasă şi des-mătată a junkeruiui O t l o B i s m a r c k ,

devenit mai târziu, „cancelarul de fier'1 şi print al Germaniei. Este re>-marcabilă transformarea acestui om care, — din tînăr aventuros, uşura-tec, duelist pentru orice fleac de nimica, petrecător, care căuta cu orice preţ ca prin via{a'i sgomotoa-să să toace cât mai mult din averea părinţilor săi, — devine cel mai ma­re geniu politic şi dictatorul nu nu­mai al Germaniei dar a înlregei Europe,

Prin prisma pur istorică şi rapor-tându-i persoana la literatura ger­mană, Otto Bismarck ne apare ca un erou legendar din mitologia popo­rană a „Nibelungiior", o şi orin car­tea lui Ludwig îl vedem astf 1 cum este el ca om şi mu itor de rând, dar şi ca bărbat de stat.

Fire irascibilă şi independentă, violent uneori, nu tolerează nici o supremaţie, nici chiar pe cea regală decât în măsura In care reuşeşte •ă'l conducă el. Datorită acestei împrejurări apoi a fost nemai po­menit de odios înaintea poporului german, deşi înafară repercurta cele mai celebre victorii diplomatice reu­şind să făurească unitatea germană şi să statornicească apoi supremaţia prusacă peste acest imperiu, iar prin acţiunile sale răsboinice să bată atât pe Austriaci cât şi pe Francezi.

Deşi geniu în politica externă, în cea internă trebue să ducă lupte grele datorită faptului că : întâi, prin naştere, era prea reacţionar şi con­servator, iar ca politician era prea absorbit de problemele politicei ex­terne căreia o subordona în totul pe cea internă. Totuşi, prin contactul cu Lassale şi alţi progresişti, a in­trodus multe reforme sociale remar­cabile înrât am putea să'l poreclim şi de „reactionarul-progresist". — Moare însă în disgraţia nemeritată a noului împărat tocmai din cauza firei sale dict-ttoriale şi reacţionare.

Editura „Cug°tarea" aduce reale servicii literature! prin traducerea şi editarea acestei capodopere, care rivalizează cu celelalte romane-isto-rice de acest gen.

LUCIAN BRET AN

Anişoara Odeanu :

„Călător din noaptea de ajun"

roman, editura „Cultura Naţională", lei 100.

Pe dşoara Doina Peteanu (cu nu­mele literar Anişoara Odeanu) o cunoaştem de câţiva ani. Păcat că nu personal. Ne-am fi întărit în acel caz şi mai mult, părerea că în viea-ţă dşoara Anişoara Odeanu este aşa cum încearcă să sezugrăvească.

Volumul acesta ar vrea să fie un jurnal intim. Poate prea intim, fiind extrem de minuţios în relatări. Dar, fără îndoială că valoarea artistică a operei, porneşte tocmaidin ridicarea la suprafaţă a acestui labirint suf­letesc. Transcrierea nuanţelor celor mai fine, dintr'o iubire concepută în termenii cei mai umani posibili, constitue o evoluiie matură a auto­arei. Nimicurile sufleteşti, reduse ca amploare în evenimente largi şi în­căpătoare, sânt esenţa proprii'or noa­stre frământări . . . Olga Ropescu iubeşte cu toată fiinţa ei de femeie pe blondul şi delicatul Peter, cole­gul de studenţie delà Grenoble. Apoi pe Mircea. Atât . . . In colo scene multe, mărunte, surprinzăto­are prin noutatea amănuntului veri­dic, vin să încânte şi să stăpânească o inimă de adolescentă.

Deşi romanului îi lipseşte o axă principală în jurul căreia să colcăe vieaţa aşa cum o ştie tinereţea, fapt care i-ar da o mai mare nuanţă epică, totuşi Anişoara Odeanu a făcut adevărată artă prin sincerita­tea povestirii şi a tonului cald şi unduios ce respira din redarea com­pletă a sbuciumului fetei cuprinse în valurile primei vieţi.

Ascultaţi numai, mici pulverizări : „ M ă urc i n t r e n . Vine o m u l c a r e

t r â n t e ş t e u ş i l e . S t a u l a f e r e a s t r a . II

r o g p e P e t e r s ă v i n ă , s ă - i m a i s i m t

m â n a o d a t ă . D o a m n e , d e c e n u p o a l e

s ă - m i r ă m â n ă a c e a s t ă u l t i m ă sensafie

în p a l m ă , în m i n e î n t r e a g ă , t o a t ă v i ­

a ţ a m e a d e - a c u m î n a i n t e ? " . . .

„ T r e n u l d i n f a t ă m e a s e u r n e ş t e

g r e o i ^ ş i p l e a c ă încet, f ă r ă s g o m o t ,

p a r c ă a r fi un d e c o r c a r e e t r a s în

c u l i s e . R ă m â n l i n i i l e ş i c â t e v a f e l i n a r e

r o ş i i ş i v e r z i d i n c o l o s p r e c â m p . î m i

r e a z i m c a p u l d e s t â l p ş i î n c h i d o c h i i ,

î m i p u n m â n a p e f r u n t e . î m i închipui

c ă e m â n a l u i P e t e r . S u r â d ş i o

m â n g â i c u f a ţ a . D e s c h i d o c h i i ş i m i

l a s m â n a tn j o s . P r i n f a ţ a m e a t r e c e

un o m d e l à g a r ă , c u un f e l i n a r . î m i

p a r e g r o t e s c , cu l u m i n a a c e e a c a r e

p â l p ă e s p â n z u r a t ă d e e l " ,

„ M ' a m u i t a t în s u s l a c o r o a n a c o ­

p a c u l u i , a p o i m i - a m î n t o r s b r a ţ e l e s p r e

s p a t e ş i a m a p u c a t c o p a c u l l i p i n d u - m i

p a l m e l e de e l . M i - a m î n t o r s ş i c a p u l

ş i m i - a m lipit f a ţ a de s c o a r ţ a d u r ă .

l - a m s p u s în g â n d , „ d r a g ă c o p a c u l e ,

d r a g ă " . . . î n c h i z â n d o c h i i ş t a p ă s ă n -

d u - m i p a l m e l e ş i f a ţ a de el m a i t a r e " .

Acesta este scrisul Anişoarei Ode­anu... Te fură cu vraja unui farmec substanţial, cum numai scrisul feme-nin poate fi.

De am avea firească putere am face cartea Anişoarei Odeanu, talis­man la căpătâiul tinerelor fete.

OCTAV1AN RULEANU • • •

R E V I S T B SATUL şi ŞCOALA revistă lunară

pentru educaţie şi învăţământ — anul VI. No. 1—2 — apare la Cluj sub îngrijirea dlor C. Iencica şi D. Goga. E o revistă de specialitate care ridi­când probleme interesante susţine interesele şcoalei ocrotind şi in-struind pe slujitorii ei.

GRAI MOLDOVENESC anul VI. Nr. 28—29 apare bilunar la Iaşi sub direcţia dlor A. G. Delafîntînele şi Vasiie Gh. Mândru.

Spiritul sănătos al acestei reviste pentru literatura, arta şi ştiinţa Iaşi­lor merită atenţia şi sprijiul tuturor moldovenilor cu- inimă şi înţelegere.

* \ ŢARA BÂRSE1 anul IX, Nr. 1.

Ian.—Februarie 1937. apare tot la două luni la Braşov sub conducerea dlui Ax. Banciu.

O revistă serioasă care se impune delà prima vedere. Colaboratori ale­şi dau acestei reviste o atmosferă de intelectualitate, foarte necesară tim­purilor prin care trecem.

e LANURI - anul 111. Nr. 4. redac­

ţia şi administraţia Mediaş str. Ar­murierilor 8. revistă de cultură ce apare la două luni odată.

Revistă îmbietoare. Formatul sim­patic, conţinutul viu variat şi serios.

AMICUL TINERIMII — revista li­ceului .Tudor Vladimirescu" Tg.-Jiu anul IX. Nr. 3. lan. 937.

Modestă dar bună şi necesară. •

NAŢIONALUL director Ion Rota-ru redacţia şi administraţia Gr. Ale-xandrescu 70. Bucureşti 3,

Dl Ion Rotaru apărător sincer şi desinteresat al cauzei învăţătorilor pune la îndemâna slujitorilor şcoalei o revistă serioasă pentru a-şi arăta şl susţine necazurile.

Apare bilunar, e scrisă cu duh, e atrăgătoare prin ilustraţiuni, e ins ­tructivă prin chestiunile ridicate şi-i indispensabilă membrilor corpului didactic primar.

' • -

Regretăm dispariţia „PREOCUPĂ­RILOR DIDACTICE" revista dlui Dobrescu din Piatra-N.

Consi. Gţf. Popescu,

„A F I R M A R E A'

„AFIRMAREA" a împlinit un an de existentă. Nu ne-am opri o clipă să fa­cem recapitularea faptelor dacă nam socoti că anul parcurs a fost o muce­nicie vrednică numai de spiritul acelora care au înţeles drumul nostru şi ne-au întins o mână caldă şi frăţească.

Un an de luptă cu o totală indife­rentă, un an de casnă într'un teren aşa de puţin curăţit în privinţa realităţilor imediate ale vieţii, este de sigur o etapă marcantă în străduinţele ce depunem în continuare.

Nu facem bilanţuri şi nici incriminări. Ne cunoaştem fiecare şi ştim ce vrem.

Oricât am fi de singuri, oricât am fi de nesprijiniti şi uneori chiar huliţi, avem credinţa că existenta revistei dacă na fost încă o necesitate, va fi nu peste mult.

Numărul celor ce se aliază taberei noastre de purificare prin tot ce este încântare, sufletească, creşte. Şi cu nu* mărul prietenilor creşte şi prestigiul şi utilitatea ,Afirmării."

Simplul fapt al împlinirii unui an, dovedeşte cu prisosinţă că mişcarea noastră a prins. Orice alt program e de prisos.

AFIRMAREA • • •

ANTON HOLBAN ne-a părăsit prin sur­prindere, lăsând în urma lui, în rândurile ace­lor ce 1 au cunoscut, i-au citit şi apreciat ope rile, unanime, sincere regrete Moartea, oricât de binefăcătoare pentru unii, de data aceasta a fost pripită, invidioasă Ambiţionată poate de lucrarea dispărutului » 0 moar/e care nu dove­deşte nimic*, a vrut să-şi dovedească atotpu­ternicia luând, prin autor un tribut arbitrar şi prematur Autorul „Ioanei", profesorul delà se­minarul monahal din Cernica, colaboratorul Dre-tios al revistelor „Vremea'' şi , Azi", tânărul cu reale fnsuşiri de scriitor şi surprinzătoare capa­citate de muncă, s'a sfârşit pe un pat rece de spital în urma unei complicaţii stupide ivite pe urma cuţitului ce-i extirpase o apendicită re5 ,

belă. Talentul său admirat şi invidiat pentru

robusticitatea lui s'a prăbuşit în neant umplând de durere inimi. Protestul prietenilor, a putini­lor prieteni a rămas fără e:ou, a fost neglijat de combinaţiile unei naturi care şi urmează ne-slingherită cursul. De ce i oare atâta nedrep­tate în lumea asta?

C o n s t . G h . P o p e s c u

• • •

Dl. prof. univ. DIMlTRIE GUŞTI, fostul ministru al şcoalelor, conducătorul „Fundaţiilor Regale", creiatorül .Institutului Social Român" şi-al revistei „Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială", autorul diverselor opere sociologie, partizanul personalismului cultural în critică, animatorul echipelor regale ce colindă satele terii pentru luminarea şi ridicarea nivelului cui-, tural al săteanului nostru, ?mplinind 25 de ani de asiduă şi multilaterală actvitate pusă cu trudă dar cu abnega'Je în slujba tării prin ri­dicarea acestui neam, á fost cinstit nu de mult aşa cum se cuvine de acei ce i-au înţeles stră­duinţele i rodnice. Binemeritată sărbătorire. Mă reată sărbătorire.

Excepţionalele însuşiri de îndrumător, de organizator şi de cărturar ale domnului profe­sor Dimitrie Guşti şi-au găsit un justificat, un necesar ecou în sufletul acelor prieteni, în spi­ritul de justefă al persoanelor înconjorătoare cari i a u organizat sărbătorirea-

Cele două volume omagiale, primul de studii filosofice, al doilea de inters ştiintiiic, a-părute cu prilejul acelei cinstiri şi scrise de cele mai eminente figur' ale mintii omeneşti ne arată relaţiile academi cianului român D- Guşti puse în slujba acestei tari spre cinstirea ei şi a nea­mului. Dorim ca puterea de muncă, perseve­renta şi spiritul de înţelegere al dlui D- Guşti să rămână aceleaşi "pentru a-i putea aduce o şi mai mare multămire sufletească cu prilejul comemorării a 50 de ani de trudă pusă pe al­tarul acestei patrii alât de uneltită şi de râvnită.

C o n s t . G h . P o p e s c u

IONEL MOŢA- Călător pe fluviul unei vieţi rasvrătitoare a ancorat pentru libertate şi Hrîstos pe meleaguri streine de ţară pentru a-şi da sufletul lui cuprinzător şi înţelegător de erou drept pildă acelor tembelizah' şi ocrotit/ de fustele ori intrigăriile unei societăţi lipsită de convingeri şi răvăşită de necredinţă-

Eroismul lui Ionel Mo/a ne-a impresionat mişcându ne până Ia lacrimi. Vestea morţii lui ne a umplut inimile de durere şi de mândrie.

Parcă-1^ vedeam, aevea, plăpând, modest dar hotărît, în mâna stângă cu o pâine, cu o pâine trudită simbol al mizeriei ţăranului ma-ramureşan, argument pentru completul tribuna­lului în procesul borşenilor, iar în dreapta cu o cruce aducătoare de credinţă de putere şi

libertate. Câtă abnegaţie, câta convingere, cât curaj a putut închide în el sufletul curat şi mare al plăpândului şi cumpătatului Ionel Mo/o.

Triumful ideiei de libertate de dreptate şi de creştinătate 1 a subjugat, 1-a fanaHzat ba ucis. Memoria lui va rămâne făclie pilduitoare, convingătoare spré a încuraja şi îndemna la jertfă pentru idei nobile, pentru simjiminte înalte,

Dumnezeu ocrotească-i familia îndurerată. Fericiţi părinţii aceia cari şt u creşte ast­

fel de copii. C o n s t , O h . P o p e s c u

• • •

Din vară fiinţează o asociaţie a corurilor ţărăneşti din judeţul nosfru. Idee fericită. Prin cântec ne păstrăm tezarul sufletesc şi ne pri­menim aspectul national. Munca pentru desă­vârşire este mare- începutul s'a făcut deunăzi, Mai mulţi învăţători, dirijori de coruri, au fost chemaţi la un curs de perfecţionare Gestul 1-a făcut d. Adrian Demian, directorul Conserva­torului local. înregistrăm faptul cu soeranta că satele noastre vor câştiga mult din ceea ce se va face. Este si timpul.

." «

Fără îndoială că tot „Astra" decana so­cietăţilor culturale dejine preponderenta miş­cării spirituale din provincie. In Satu Mare ea inaugurează în fiecare an, cu succes, şcoala ţărănească. Pentru anul acesta şi-au dat stră­duinţa de îum'nare următorii intelectuali pe care îi mentionom cu dragă inimă: Prof. dr E. Seleş, Prof G Barbul Prof. S. Tămaş Prof. V. Herman. Insp, A Nicoară. Dr D Huzum, Dr. I. Maioreanu Dr. I. Şteer. Dr. I Oros. Dr V. Rotărescu, Dir- A. Sipos Ing Seb Dărămuş, Prof. Gh Colda şi Prof Oct Rüleanu.

Nu ne oprim aici- Pentrucă nici „Astra" n'a făcut doar atât Ciclul de conferente pri­cepute pentru publicul local s'a arătat în con­semnul unei afectuoase bun?voin{i. Cele două conferente tnute până în prezeant ale dlor prof universitari Dr. Sever Pop şi Dr Eugeniu Speranjia au avut sufragiile unor favorabile aprecieri generale- Dar încă n'am terminat •. •

Corul Vasile Lucaciu de sub conducerea dlui prof, Adrian Demian a fost învifat să dea două concerte în oraşele Uzhorod şi Munka-cevo Primirea mai mult decât prietenească ce s'a făcut corului a dovedit cS între cele două tari sânt legături durabile fiindcă sânt adânci şi conştiente. Sub s*mnul acestor manifestaţii culturale noi întrezărim vigoarea sufletească a adevăraţilor iubitori de ţară-

REDACŢIA

P e n i r ' u n mic . . . Mi am pus în gând Sd-i scriu un rând Unui nătâng De care râd când nul deplâng.

Să nu te prea mire această eşire :

„Publicistica-i în fire Nu-i a prostului menire." Te sfătuesc, deci, cu binişorul Vezi, nu mai scrie cu piciorul Nici la Gazeta'n „coltul şcoalei'1

Cd rdd copiii mahalalei-Ji 'nchipui că figurile retorice Se scriu: „prin declaraţii oratorice" ?

In altă ordine de gânduri Pătrunde şi aceste rânduri •'

A-ţi cere să fii „ceva ' mai şlefuit Găsesc că nu-i prea potrivit Mediul pe care lai lăsat Nu Uma putut da nici un sfat-Ai însă timp a-\i însuşi ^ceîace nu /i-ar lipsi Pe urmă, le popi arăta (?) Şi-acelor ce ,,pe pielea ta S'au ridicat", a ten vata:

Nu te grăbi a judeca Cu partea pe care-ai putea sta, Nici nu argumenta cu tonul Că-U vei găsi odată omul.

CONST. GH. POPESCU

N. B. Cu — aceste pufine cuuinfe Te po{i mândri . . . fi-am făcui cinsfe

CRONICA apare la noi in Baia-Mare redactată de dl. Gh, Crişaa. Străduinţele d-lui Crişan pentru a menţine apariţia „Cronicei" e demnă de relevat. In mijlocul atâtor publicaţii străine susţinute cu bani de peste graniţi şi adesea şi cu româneşti Cronica, dluţ Crişan o necesitate e un reconfortant şi un îndemn,,

SUMARUL ANULUI I. (Cifrele indică pagina re&pectivă).

ARTICOLE, STUDII ETC.

Barbul Ga vrii : Din luptele sătmărenilor

Bretan Lucian: Memoria lui V. Lucaciu îndemn la

fapte nu proslăvire prin vorbe Comori uitate : muzeele

Crişanu I.: Urbanistica Sătmarului

Luca Ion : Necesitatea unei mai mari asistente

pentru femeie şi copil Gânduri de igienă rurală Sătmarul şi necesitatea şcoalelor fn

aer liber Vasile Lucaciu, aprig luptător al uni­

rii naţionale Cursurile în aer liber o necesitate

pentru copiii sătmărenilor Maioreanu Ion :

Sătmarul ca izvor de românism şi naţionalism

Mezea Corneliu : Lupta pentru cultura românească la

liceul regesc catolic din Satu-Mare Nicolescu-Domneşti I : N.:

V, Lucaciu şi recunoaşterea persona­lităţii sale de către Ungurii

Popescu Gh. Const.: Specific provincial Simplu mijloc de parvenire Pentru cei ce nu ne cunosc Sătmarul Spicuiri din viata neînfricatului ani

mator şi luptător dr. Vasile Lucaciu Veghiind pe graniţa unor semnificaţii Eminescu in limba maghiară

Ruleanu Octavian : Ceva despre glorie Sătmarul cultural Crăciunul, regenerator de datini stiă

moşeşti Solomon-Stănescu Gavri' :

Caracter şi cuvânt de onoare Intre conştiinţă şi datorie Intre adevăr şi minciună Imperative rurale Ţărănimea şi falşii democraţi

Ţiucra Petre- Pribeagul : Vlahii Nordici Vechimea elementului românesc din

Sătmar, L Vechimea elem. rom-din Sătmar II Vechimea elem rom din Sătmar în

baza numelor de persoane Dr. Vasile Lucaciu Pomenire de acum 98 ani

Pagina

57

51 98

38

8 22

39

53

76

108

56

1 20 33

49 77

133

17 37

121

25 59 96

115 140

18 35

58 95

136

PROZA LITERARA Baciu A. Cornelia :

Impresii dintr'o călătorie prin Moldova 69 Din farmecul nebănuit al mănăstirilor

moldoveneşti Nostalgia unor amintiri

Cârdu Valeriu : Nedumeriri

Crişan Gh. : ' Femeea în albastru

Lungianu Mihail : Cocoşul de aur şi rata de aur

Ruleanu Octavian : Moni vrea să vorbească Lumini în umbra sufLetului Caleidoscop provincial

Ţucanovici Th. I-: Ilincuţa Imagini rănite

• Viată din viata unei lumi neînţelese Zaciu Felician Gh- :

In numele societăţii umane

Crişan Gh

Hinoveanú D.

VERSURI Versuri Toamna Moare vremea Te caut

Întâlnire în vis Răsărit Buchet de flori Linişte parfumată

Murgeanu P. :

Nicorescu Alex.

Seleş Liviu :

Şiugariu Ionel :

Reculegere

Despărţire Prin templul aminti Sătmarului Singurătate Crăciunul amintirei

rei

PI oaie

Versuri Spovedanii Eterna trilogie Gând

89 105

112

92

141

4 71

137

74 94

110

117

75 93 97

111

24 57 73 78

146

11 21 36 91

118

93 114 139 146

PROBLEME Bretan Lucian :

Noul Cod Penal 26 Revendicări miniere 41 Necesitatea scrisului românesc la

graniţă 1.24

Cârdu Valeriu : Procese literare

Ciorzan Gh. Problema fericirii 147

Crişanu I. Acţiunea pentru pace ai România 80

Damaschin Vasile : Valoarea culturii noastre 99

81

61

Luca loan : ^ Raport în versuri

Manoliu Petru : Maxim Gorki

üh. Const. Popescu : Sătmărenii şi săptămâna cărţii 42 intre ministrul şcoalelor şi învăţătorii

tării 62 Gânduri de ziua Unirei 123 Nedreptăţi 147

Radu Andrei : Un medailon : Gib. 1. Mihăescu 102

Roşu, Titus L. : Perspectivele de viitor ale unei ge­

neraţii 101

Ruleanu Octavian : Expoziţia Nicolae Brana Un semn şi o amintire

28 125

Seleş Li viu : Ofensiva culturală în Germania 27 Probleme şi concepţii de romanizare 100

Solomon Stănesu Gavril : Desagregarea familiei 12

Şpârchez Zeno : Touring Clubul Român 26

Stancu Zaharia: Scriitorul Coate Goale şi luna cărţii 43

Siugariu Ionel : Pentru o întoarcere spre noi ;nşîne 148

Stetiu Petru : Gânduri dăscăleşti pentru noul an

şcolar 79 Tereh G. :

Gravurele pictorului Nicolae Brana 63

DĂRI DE SEAMĂ a) CĂRŢI

Bretan Lucian : 31, 86, 87, 151-152-

Gh C. Popescu: 13 14. 29-31, 44 46, 65 67, 82 86. 126-131, 149-150.

Solomon Ş ănescu G. : 31.

Ruleanu Octavian : 64, 65, 152.

b) REVISTE

Gh. Const. Popescu : 14, 15, 152-

Ruleanu Octavian.* 14. Revistele noastre, 103-

RĂBOJ 16

47

Brana Nicolae : Lipsa gustului artistic

Damaschin Vasile : Albert Thibandet

Gh. Const. Popescu : Gânduri despre şcoală. Constatări 16 Pentrucă să se ştie- — Trei mari

dispăruţi 31 10 Mai, - C Stere 47-68 Luna Sătmarului — luliu Valaori 88-104 Anomalii. — Despre şi pentru

corul V- Lucaciu. — Sâ co rectă m o greşaîă— Activitate 131 -132

Anton Holban — Cu prilejul săr­bătoririi lui D- Guşti — I. Mola 153

Pentr'un mic 154 Redacţia :

In loc de program 15 O mică lămurire 48 Ceva despre noi 87 La popasul unui an 153 Actualităţi culturale sătmărene 154

Ruleanu Octavian ; Svon de primăvară- — Câteva co­

memorări 15 înviere 32 închinare la praznicul cărţii 48 Chemare la evadare în natură —

Senzul unei excursii 68 Pentru Corneliu Mezea 87

Şteţiu Petru ; Proteste 15