C E Z A R P E T R E S C U A U R U L N E G R U
2
CU!NT !NAINTE
Vom avea o bun înelegere asupra romanului Aurul Negru, dac-l vom privi nu în raport cu epoca pe care-o oglindete, nu doar cu cea în care-a aprut, dar i în ansamblul operei pe care a conceput-o scriitorul Cezar Petrescu pentru a zugrvi societatea romîneasc din  primele patru decenii ale secolului. Aceast oper întins, în anii de  pîn la eliberare, pe vreo patruzeci de volume, din care aproape trei sferturi romane i-a propus s fie o !cronic romîneasc a veacului ""#. $n aceast !cronic#, ciclul intitulat mai întîi  Pmînt i cer , apoi Aurul Negru, trebuia s constituie „un roman din atmosfera atît  de pitoreasc, necunoscut i dramatic a regiunilor petrolifere” . $n faa materialului, îns, în procesul elaborrii, eroii, faptele i-au cerut drepturi mai mari. %i astfel, plnuitul volum s-a transformat într-un ciclu de dou romane& Comoara regelui Dromicet  i Aurul negru   aprute, primul în '()' i urmtorul la trei ani dup aceea adic legînd între ele dou cri distincte pe care le pregtea Cezar Petrescu& romanul petrolului, devenit Comoara regelui Dromicet   i probabil acel anunat !roman al moravurilor politice#, care este Aurul negru i care a dat, *a reeditarea de acum treisprezece ani, titlul întregului ciclu.
+rebuie spus c romanul Aurul negru este legat de principalele ro- mane publicate de Cezar Petrescu începînd din '(, fie c ne referim la elementele de cadru, la personaele comune, la preocupri sau la  probleme care trec dintr-o carte în alta. *ordan /agi-*ordan, puternicul rec0in capitalist, !marele brigand# al petrolului i al speculaiei de  burs, persona central în  Aurul negru, apruse prima dat în Calea !ictoriei   i avea s apar iari în "ra patriaral . *nginerul 1inu 2rinescu, nu mai puin central în Aurul Negru, ne va fi prezentat la începutul carierei sale în Plecat fr adres3 pe avocatul i prefectul 4mil 5ava îl întîlnim de asemenea în Apostol , iar despre soarta lui în anii mai apropiai i c0iar în epoca noastr, povestete romanul recent "ameni de ieri, oameni de a#i, oameni de mîine3 în sfîrit, pe venalul
"ameni de ieri, oameni de a#i, oameni de mîine3 în sfîrit, pe venalul 2ic 4lefterescu, !ministrul biat bun#, îl aflm i în Calea !ictoriei .
Pe de alt parte, locul unde se desfoar principalele întîmplri în  Aurul negru, satul Piscul Voievodesei, se afl pe cellalt versant al dealului care st în faa !oraului patriar0al#, tîrgul Climanului. $n romanul care-i împrumut numele pentru a i-l înscrie ironic în titlu&
5
 
"ra patriaral   i ale crui întîmplri se situeaz cam dup înc0eierea ultimei pagini din  Aurul negru  sondele pornite de la Piscul Voievodesei cotropesc culmea dealului i încep s coboare din- colo, spre tîrg, violentînd privelitea coastei domoale, înverzite alt- dat, atît de familiar climnenilor, cu sc0eleticele negre turle care trag ieiul din adîncimi.  6u e aici numai o legtur superficial, o simpl mutare a perso-
naelor dintr-o carte în alta3 e cu totul altceva decît o restrîngere a imaginaiei, decît o monografie a unor familii sau a unei regiuni. 5criitorul a fost preocupat de mersul unei societi întregi, pe care,  pentru a o reda mai fidel, mai comple7, mai adînc, în desfurarea ei   mai e7act în prbuirea ei a urmrit-o în destinul unor eroi care se primenesc mereu, de la o carte la alta, dar i în al altora, care triesc în fiecare carte tot alte momente ale vieii lor, prefigurînd noii etape ale vieii societii pe care-o reprezint.
Principali reprezentani ai acestei societi, mai frecveni în opera lui Cezar Petrescu decît oricare altele dintre personaele sale, îi aflm în banc0erul *ordan /agi-*ordan, în avocatul i politicianul 4mil 5ava i în inginerul 1inu 2rinescu.
Acetia trei sînt întruc0ipri ale celor mai mari plgi din cîte  prezenta capitalismul, sînt e7ponenii celei mai teribile opresiuni care a apsat asupra poporului nostru, i în special asupra clasei muncitoare înainte i dup primul rzboi mondial, pîn în anii fascismului. 1inu 2rinescu te0nicianul care transform tiina în pasiune pur, fr s se mai preocupe dac meseria sa sluete omenirii sau o distruge, nepstor c progresul, descoperirile i cuceririle lui storc i ucid energii umane i viei umane3 4mil 5ava politicianul sforar, abil, demagog, panglicar, acaparator i ambiios s suie tot mai multe trepte, un +iptescu modern, care se crede într-un fel i este st-  pîn al udeului, c0iar atunci cînd se afl în opoziie3 i deasupra ambilor, mai tare decît ei, banc0erul *ordan /agi-*ordan capita- listul, speculantul de burs, transformîndu-i pe toi în slugi, mituindu-i  pe toi, pstrîndu-i numai atît cît are nevoie de ei i azvîrlindu-i apoi din calea lui fr nici un scrupul, fr nici o remucare.
+rinitatea aceasta& banc0er, politician, te0nician, toi trei indivi- dualiti în sensul cel mai acut al cuvîntului, aa cum a produs burg0e- zia în serie, în epoca de descompunere a capitalismului, aceast tri- nitate o vedem în romanul Aurul negru !la lucru#, într-o febril des- furare de fore, în ciocniri, în afuri reciproce, în cîrdie i în con- curen, supunînd i zdrobind în calea lor, ameninîndu-se i trecîn- du-i locul unul altuia, dup cum le cereau interesele momentului sau calculele perfide pentru viitor. $n nici un alt roman al lui Cezar Pe- trescu btlia pe care o dau aceste figuri reprezentative ale unglei capitaliste nu e atît de precis i minuios urmrit, ca în Aurul negru
capitaliste nu e atît de precis i minuios urmrit, ca în Aurul negru, unde prada în disput este petrolul, aceast imens avuie, în urul creia s-a dus de-a lungul unei întregi epoci i nu s-a înc0eiat înc   lupta marilor puteri capitaliste pentru împrirea i dominaia lumii.
8omanul Aurul negru zugrvete un crîmpei al luptelor pentru pe- trol, al nelegiuirilor celor ce-l negociau, îl vindeau, îl efuiau, îl folo-
6
 
seau ca trambulin pentru ascensiuni politice, sau ca izvor !negru# de aur galben, ca instrument de pervertire a contiinelor, sau de înfeu- dare a unei ri întregi fa de magnaii din ri strine.
Aici, în primul rînd, st semnificaia romanului  Aurul negru  i aceast semnificaie dorim s-o analizm mai amplu, dezvluindu-i în rîndurile de fa cîteva din implicaiile, rdcinile i ramificaiile lmuritoare pe care le gsim în alte cri ale lui Cezar Petrescu, sau  pur i simplu în viaa de toate zilele, aa cum se desfura ea în epoca zugrvit în roman.
$n al doilea rînd, vrem s punem în dezbatere, dintr-o perspectiv mai puin întîlnit în discutarea acestei cri, unele aspecte i semni- ficaii ale ei, în privina crora socotim c fusese pgubit în sfertul de veac de cînd ptrunde în rîndurile unui numr tot mai larg de lectori.  6u vom osteni deci pe cei ce parcurg aceste rînduri, cu povestirea întîmplrilor romanului. Ceea ce ne preocup îndeosebi este s vedem în ce msur 9a0aria 1u0u, acest erou atît de controversat de criticii literari înc de la apariia lui acum trei decenii, rspunde unor  adevruri de via, caut s afle i afl soluii i ci i ce fel de soluii i ci de un interes general în epoca apariiei romanului i care, deci, determin importana lui în zugrvirea veridic a lumii i epocii respective.
/otrît lucru, nu e un caz prea întîlnit un cuttor de comori ca 9a0aria 1u0u, omul care-i face dintr-o 0imer ideal de via. Citito- rul se va convinge de-a lungul paginilor crii c 9a0aria nu e un nebun, aa cum îl cred cei din urul lui, în frunte cu mama sa i cu  practicul inginer 1inu 2rinescu, cuttor i el al unei comori, mult mai concrete i precise. 4ste drept c 9a0aria 1u0u va aunge aproape de pragul nebuniei, cînd, dup moartea în rzboi a bunului su prieten,  profesorul de ar0eologie Ale7andru :pri, alunec spre beie, i cînd cutarea comorii devine un act mecanic, o obsesie. 1up ce depete acest prag, 9a0aria revine îns la acea luciditate de cuttor  contiincios i metodic, care l-a caracterizat în anii premergtori pri- mului rzboi, înainte de a-i pierde prietenul.
9a0aria 1u0u afl din cri despre posibilitatea e7istenei fabulo- sului tezaur al regelui trac 1romic0et, pe care l-ar fi vzut cu oc0ii si  principele Agatocle, feciorul lui ;isima0, unul dintre generalii i urmaii lui Ale7andru <acedon. *maginaia lui 9a0aria, om cu pospai de învtur, curmat înc la început i împotriva propriei dorine, se aprinde repede. =ranul 9a0aria 1u0u începe s caute comori, aa cum profesorul Ale7andru :pri cerceta urmele vec0ilor aezri ale seminiilor care au locuit 1acia în vremuri de demult i aa cum ingi- nerul 1inu 2rinescu scormonea dup petrol.
+rei cuttori, trei oameni care umbl dup cîte o comoar dar  cît de diferite comori>
cît de diferite comori> Ale7andru :pri e un romantic. 4l vrea s stabileasc vec0imea
 poporului, s descopere adevruri asupra obiceiurilor i practicilor lui din vec0ime, s dea lumii un spor de cunotine3 el e un om de tiin, dublat de un poet.
7
 
9a0aria 1u0u, ;a rîndul su, e un generos, ar vrea s asigure prin comoara lui, dac va gsi-o, o oarecare stare celor mai necii din sat, s fac o coal, s îmbrace copii, s le cumpere ucrii, s curme nefericirile din urul lui3 el e un utopic.
*ar 1inu 2rinescu, în pasiunea lui !pentru progres#, pentru pro- gresul cu orice pre, e un cinic, un cosmopolit, un om în pragul de- zumanizrii. 4l caut petrolul nu pentru c asta i-ar folosi cuiva, pen- tru a-l slta sau coborî cu o treapt din starea lui. 4l nu urmrete s se îmbogeasc, ci doar s scoat petrol, cît mai mult petrol. 4l e un  ptima, un om în care umanitatea s-a atrofiat. +ocmai de aceea va aunge s fac parte din lumea celorlali, a lui *ordan /agi-*ordan, a lui 4mil 5ava, care sînt îndreptii s vad într-însul un aliat, dac nu o slug. <ai mult c0iar, acetia vor fi e7terminai, înlturai& 4mil 5ava de ctre *ordan /agi-*ordan, iar acesta de concurena trusturilor  olandeze i engleze. 6umai 1inu 2rinescu rezist3 el e asociat i slu- g, rînd pe rînd, lui 4mil 5ava, lui *ordan /agi-*ordan i lui 8eginald 2ibbons, stpînul englez al e7ploatrii petrolifere de la Piscul Voievodesei. ;ipsit de ideal, 1inu 2rinescu e departe de a fi cel mai rezistent dintre toi el e, dimpotriv, transformat într-o alnic unealt3 în sufletul lui vor avea loc prbuirile i abdicrile cele mai importante, dintre cele pe care le urmrete scriitorul în roman.
Cea mai puternic dram din romanul Aurul negru, dup cea a lui 9a0aria 1u0u, ni se pare aceea a inginerului 1inu 2rinescu.
1intre cei trei cuttori, el este singurul care-i gsete fr gre comoara pe care o dorea, aa cum o dorea, i face din ea e7act ce dorea& o pred altora. *dealul lui 1inu 2rinescu este în fapt o zgu- duitoare lips de ideal, cci ea se refer la o valorificare abstract a unei bogii. 1inu 2rinescu nu lucreaz în folosul nimnui spre deosebire de 9a0aria 1u0u i Ale7andru :pri care urmreau un ideal obtesc, spre deosebire c0iar de *ordan /agi-*ordan i 4mil 5ava care urmreau profit, situaii politice, putere.
$nc0ipuindu-se !om liber#, om al celei mai înalte spiritualiti, prin te0nica pe care o deine, el nu-i d seama cît de puternic i total e înlnuit de societatea burg0ez.
Prin destinul lui, scriitorul Cezar Petrescu a adus o contribuie in- teresant la dezbaterea problemei intelectualului dintre cele dou rz-  boaie. !:m al veacului# care îi începuse drumul în '(?? cu gîn- dul de a cuceri lumea inginerul 1inu 2rinescu e în fapt o slug a  burg0eziei. 1e aceea, nimeni în roman nu-l iubete, nimeni nu se apropie de el cu cldur, cu prietenie, decît poate într-o oarecare msur ctre final, cînd i el e pe cale de a urma soarta altora, nimicii de concurena rec0inilor capitaliti. Abia atunci 1inu 2rin- escu începe a intui eroarea fundamental a vieii lui. 9a0aria 1u0u îl  privete rceal, dac c0iar ur3 inginerul
 privete cu rceal, dac nu c0iar cu ur3 inginerul prospector, olandezul Van den Vondel alt !pasionat al petrolului#, alt slug a marelui capital cu comptimire superioar3 *ordan /agi-*ordan îl îngduie cu dispre, iar noul director, 8eginald 2ibbons, îl tolereaz, ca pe o stare de fapt, temporar, pîn la ivirea unei soluii. Admiraia i respectul tînrului confrate 5ebastian ;udu se vor transforma i
8
 
ele, curînd, în rceal distant, oficial. 6ici <adala, soia sa, nu-i va  putea aduce o frîm de umanitate, dei, alturi de *lenua lui +oader  Precup, e fiina cea mai pur din întreaga carte. %i ei, <adalei, 1inu 2rinesou îi va zdrobi viaa printr-o indiferen care nu se curm decît în faa cifrelor ce indic noile straturi de petrol înc nedescoperite, noile cisterne care transport nu-l import unde i în al cui folos>   miile de tone de iei prelucrat în rafinrii.
1inu 2rinescu a dobîndit pionieratul progresului cu preul unei supreme abdicri i înfrîngeri, cu pierderea umanitii. Posibila lui revenire, sugerat la sfîritul romanului, indic mai mult un regret în faa unei energii pierdute, nimicite de religia profitului, a e7ploatrii.
Am insistat asupra acestei figuri @dei nu 1inu 2rinescu e eroul central al romanului, deoarece prin ea se stabilete legtura i se face distinct prpastia între cele dou lumi ale romanului& de o parte lu- mea lui 9a0aria 1u0u i a lui Ale7andru :pri, lumea !cuttorilor#, a oamenilor care au un ideal generos, legat de viaa poporului, înc0inat  binelui obtesc de alt parte lumea lui 4mil 5ava i *ordan /agi- *ordan, profitorii, e7ploatatorii, al cror singur ideal este sfînta cptuial. $ntre unii i alii, 1inu 2rinescu e !omul veacului#, neacceptat de primii, refuzat de ceilali. Adic poziia intelectualului legat de burg0ezie, poziie cu atît mai primeduit, sortit eecului, cu cît se menine prin iluzia despre libertatea contiinei, prin iluzoria, demagogica lupt pentru progres a societii burg0eze.
" 8omanul Aurul negru începe prin a fi romanul lui 9a0aria 1u0u,
al acestui rze cuttor al unei comori legendare.  6u avem de gînd s rezumm numeroasele discuii care s-au purtat
cu privire la acest persona, pasionat pentru comoara lui, dar pe care gsind-o, o nimicete definitiv, abtînd cursul unei ape deasupra locului unde e ea îngropat. Cititorul de azi va fi poate interesat s afle c scriitorul a pornit de la un caz real. Bn umil factor potal de prin  prile uzului n-a încetat toat viaa s caute o comoar, tot a regelui trac 1romic0et. %i lui i-au zis copiii, în derîdere, mo 1romi- c0il3 i el, cluzit de 0imera comorii, a cutreierat i ciocnit cu înverunare dealurile din urul satului su, scurmînd rîna, dînd peste 0îrburi i ciolane, dar nu peste rîvnitul tezaur de acum dou milenii. 5criitorul povestete c0iar c mruntul factor potal, sau ce fel de funcionar va fi fost, s-a artat destul de mulumit începînd s citeasc romanul Comoara regelui Dromicet , unde a gsit un erou aidoma cu dînsul. %i-a dat seama curînd c întîmplrile lui sînt cele care au format substana drumului lui 9a0aria 1u0u, dar n-a mai fost de acord
format substana drumului lui 9a0aria 1u0u, dar n-a mai fost de acord cu sfîritul. <ai întîi, îi mrturisea el scriitorului într-un rva, mai întîi el nu gsise comoara, aa cum era artat în roman3 i al doilea, dac ar fi gsit-o, el n-ar fi îngropat-o, cum atît de nesbuit a procedat 9a0aria 1u0u, ci i-ar fi dat o cu totul alt destinaie> 1e pild, ar fi cldit la început o coal...
9
 
Va s zic, întîmplarea cu cutarea unei comori este deplin cu pu- tin. 5 fi rmas la aceast limit, a faptului brut oferit de realitate, s fi descris peripeiile cuttorului de comori ar fi dus la o scriere  poate fantastic, dac nu plat. 5criitorul a ales cu totul o alt cale. 4l a adugat faptului aflat în realitate, dou planuri noi, lrgind pers-  pectiva crii la proporiile unei largi fresce sociale. Primul este acel al semnificaiei pe care o capt în roman cutarea unui fabulos te- zaur, raportat la viaa satului romînesc dinainte de primul rzboi i în epoca dintre cele dou rzboaie3 al doilea este constituit de lupta desfurat în urul petrolului. 1ac originalitatea celui de-al doilea  plan este clar pentru oricine i se impune numaidecît oricrui cititor, trebuie spus c originalitatea primului nu numai c a scpat adesea cercettorilor, dar a fost fie interpretat pe dos, fie controversat   dac nu contestat.
Vom porni c0iar de aici. 9a0aria 1u0u triete în oc0i notri, ai cititorilor, prin pasiunea sa
 pentru comoar, prin acest veritabil ideal al su. 5criitorul n-a rmas la simpla relatare a unei pasiuni. Convingerea noastr este c el a intit mult mai departe. Vom înelege i aprecia la adevrata lui valoare acest roman i acest erou, dac vom raporta idealul lui 9a0aria 1u0u la idealul pe care-l poart ali eroi ai romanului. Am vzut c, de obiectivele lui 1inu 2rinescu cuttor i el al unei comori, mult mai practice, mai concrete pe 9a0aria 1u0u îl desparte o distan ca de la cer la pmînt. Principala deosebire nu e cîtui de puin c 2rinescu urmrete un scop foarte verificabil tiinificete, iar 9a0a- ria 1u0u umbl dup nluci @faptul c în final romanul afirm e7is- tena acestei comori îi are semnificaia sa în definirea idealului lui 9a0aria 1u0u, dar nu sc0imb aparena de nlucire a obiectivului, cutrilor acestui rze îndîrit. 6u în aceast difereniere, pe care o socotim neesenial, st deosebirea dintre cei doi eroi ai romanului. Valoarea caracterului unui om, a unui persona de carte, o udecm dup intensitatea pasiunii cu care el îi urmrete idealul, dup capacitatea lui de ertf dar toate acestea nu în mod abstract, nu izolat de scopul urmrit, de poziia de pe care pleac în urmrirea idealului.
9a0aria 1u0u caut comoara i pentru interesul tiinific-documen- tar al problemei, i pentru a-i satisface nesaul su de a gsi o ase- menea comoar3 dar, treptat, acestea se organizeaz în direcia precis de a slui prin comoara sa viaa unei colectiviti umane. 1ar i dac am restrînge pe cuttorul 9a0aria 1u0u la simpla urmrire a unei comori, socotim c rpim romanului elementul principal o dat cu însi semnificaia sa.
9a0aria 1u0u caut mai mult decît o comoar. 4l urmrete un ideal mai înalt, el caut rezolvarea unei probleme morale i în acelai
ideal mai înalt, el caut rezolvarea unei probleme morale i în acelai timp sociale. C e aa i nu altfel, o dovedete continua confruntare pe care scriitorul a fost preocupat s-o realizeze nu numai între acest erou i cei de partea crora trece 1inu 2rinescu, ci mai ales între 9a0aria 1u0u i cei din clasa lui social.
10
 
$ntregul sat Piscul Voievodesei se afl într-o febril cutare. Diecare   pe msura caracterului, aspiraiilor, curaului su caut cu mai mult sau mai puin înfrigurare !o comoar#. Bnii nu izbutesc s treac dincolo de mesc0inul interes imediat, palpabil. $n fruntea lor se situeaz Petru V. +udose, nepot de pripas al lui 9a0aria 1u0u i  primul dintre cei care dezerteaz ctre lumea lui 1inu 2rinescu, a lui *ordan /agi-*ordan i a lui 4mil 5ava. Copilul Petru, devenit dup trecere de ani profesorul universitar Petru V. +udose, îi austeaz !idealul#la catedra pe care o ocup, i-l rotunete prin cstoria cu ambiioasa Cecil, care-l împinge ctre deputie i de ce nuE   ctre un secretariat general mcar, sau ctre un minister. 1e la dorina nevinovat de a avea un ceas i de la dragostea pentru învtur, Petru strbate calea ctre aspiraiile clasei în oare a intrat, ctre  burg0ezie i prin aceasta devine i el un înfrînt. 9a0aria 1u0u îl condamn, îl reneag3 mai la urm, resemnat, îl accept ca pe o fatalitate.
Bn altul, pe care de asemenea 9a0aria 1u0u nu-l urmeaz, este c0iar printele su, înverunatul rze Anto0ie 1u0u, cel care printr-o via de udeci i procese i-a agonisit unicului fecior o stare cît s  poat fi ferit de gria prea aspr a zilei de mîine. Anto0ie 1u0u i-a transmis spiritul lui de dreptate, mîndria rzeeasc de a fi liber, de a nu se pleca mai-marilor, moieri i politicieni. %i el a umblat dup o comoar pmîntul motenit de la strbunii si, cpitani de oaste în timpul lui ;eon-vod +oma i al altor voievozi. 1e la aceti îndîrii strbuni rmseser urice i 0risoave, îndreptind pe urmai la stpî- nirea pmînturilor. Anto0ie a urmrit s-i recapete aceste drepturi vec0i, uzurpate, pentru care a btut cile tuturor tribunalelor rii. 1ragostea lui de dreptate, mîndria lui rzeeasc, s-au transformat îns cu timpul într-o patim cu obiectiv limitat la ogoarele dobîndite din  pura dorin de a le avea, de a nu le ti în stpînirea altora. 9a0aria 1u0u a lsat s se sting toate procesele, n-a dus mai departe motenirea printelui su, pentru c idealul su nu se manifest în aceast direcie. 4l cuta altceva alt !comoar#, spre desperarea mamei sale 8u7anda 1u0u, completare egoist a spiritului de dreptate i a mîndriei lui Anto0ie 1u0u, dar i al celui de agoniseal.
%i Ale7andru :pri, profesorul de ar0eologie, cuta o comoar   mai determinat, mai real decît cea a lui 9a0aria 1u0u, dar cu totul departe de aceea a lui 1inu 2rinescu. Ale7andru :pri, spuneam mai sus, e mînat de un interes tiinific i patriotic, el nu e un individualist, ci un generos în felul su, un iubitor de oameni. 1ar nici el n-are încredere în idealul lui 9a0aria 1u0u, nu crede în e7istena comorii lui. Caracterului tiinific al udecilor sale i se adaug o oarecare doz de scepticism, caracteristic intelectualului care are îndeauns contiina posibilitilor sale i a limitelor lor de realizare.
contiina posibilitilor sale i a limitelor lor de realizare. Pe 9a0aria 1u0u scriitorul îl confrunt în primul rînd cu acesta.
 6luca de care e însufleit personaul rmîne mai puternic, mai pre- sus, dei comorile celorlali sînt reale, concrete, palpabile.  6oi credem c în 9a0aria 1u0u scriitorul a pus o semnificaie mai
adînc aceea a cuttorului unei soluii de via, a unei rezolvri a
11
 
 problemei sociale. 9a0aria 1u0u respinge rezolvarea acestei probleme  pe calea indicat de tatl su, rzeul Anto0ie, strîngtorul de urice i de pmînturi3 respinge i rezolvarea pe care o prefer Ale7andru :pri   mai e7act& nu se limiteaz la ea atunci cînd pasiunii ar0eologice,  patriotice, el, 9a0aria 1u0u, îi adaug, oricît de firav e7primat în carte, obiectivul social concret, de rezolvare a problemelor satului.
9a0aria 1u0u îi poart idealul de-a lungul rzboiului, care nu aduce sc0imbri în ce privete dorina lui de a-i împlini nlucirea, aa cum n-a adus sc0imbri în soarta celor crora el le-ar înc0ina co- moara, dac ar gsi-o. $n rzboi îi pierde pe cel mai bun prieten, pe Ale7andru :pri3 dup rzboi satul se înstrineaz de el, bnuindu-l aductor de nenorociri3 mama îi orbete3 <adala, sora lui Ale7andru :pri, îl prsete i ea cstorindu-se cu 1inu 2rinescu, care îl oco- lete direct i-l urte. 9a0aria 1u0u aunge batocura satului, !<o 1romic0il#, rîsul copiilor, atrgîndu-i potrivnicia lui Petru V. +udose, nepotul su, i a lui Cecil, soia acestuia, prin rezistena în faa tentativelor de a-l face s-i vînd pmîntul, în adîncul cruia se afl cele mai bogate zcminte de petrol din regiune.
1umnia, neîncrederea, dispreul celor din ur, nu-l descumpnesc, cel mult îl înveruneaz în patima lui pentru comoar3 solicitrile celor  din lumea magnailor, crora s-a vîndut 1inu 2rinescu, nu-l atrag, cu toate c-i ofer averi fabuloase, milioane i milioane în palm. 9a0aria 1u0u caut neabtut comoara lui, îi urmrete idealul, mai statornic i mai durabil pentru el decît cursa milioanelor rezultate din petrol, pe care el nu l-a cutat i ale crui consecine nu-l bucur.
9a0aria 1u0u este deci purttorul unei idei nobile, al unui ideal social generos i uman.
C acesta i nu altul e sensul personaului, ne demonstreaz evo- luia lui din ultimele pagini ale primei pri a romanului, a aceleia care a purtat la apariie titlul Comoara regelui Dromicet . $n aceste pagini, 9a0aria 1u0u se încredineaz de e7istena real a comorii mult cutate, pîn atunci numai dorit i bnuit. 4l afl comoara dar  cînd i cu ce preE Cu preul înstrinrii de ceilali rani, care i-au nesocotit sfatul i i-au dat societii petrolifere pmînturile, în sc0im-  bul unor sume de nimic, dar mai mari totui decît orice putuse vreo- dat imagina mintea lor3 o afl în seara urmtoare aceleia în care copiii satului au ars în zguduitorul rug al bisericii cuprinse de incen- diu. $n aceast împreurare, 9a0aria 1u0u îngroap la loc comoara i abate pe deasupra ei cursul Pîrîului Voievodesei, pentru ca nimeni i niciodat s nu mai dea peste ea. 1in aceast clip 9a0aria 1u0u adopt fa de cei din urul su o masc& încredinat acum pe deplin de e7istena comorii, el va declara cu senintate& „M$am %udecat &ine.  Nu este nici o comoar' N$a fost niciodat nici o comoar'... Co$ moara regelui Dromicet nu e(ist' A f ne&uni . "
moara regelui Dromicet nu e(ist' A fost o ne&unie a mea... " ne$ &unie prea lung..”   „) *tiu, frate +aaria'  va e7clama 1inu 2rinescu rîzînd i
 btîndu-l prietenete pe umr.  ram con-ins ce-a mai demult decît  tine'...” 
12
 
9a0aria 1u0u rmîne s poarte el singur mai departe povara unui adevr, pe oare cei din ur n-aveau s-l îneleag niciodat credea el   i de aceea nici nu li-l spunea. Comoara, mult cutata comoar, neputîndu-i revrsa binecuvîntarea asupra acelora crora le era desti- nat, nu trebuia pîngrit de privirile i amestecul lui 1inu 2rinescu, Petru V. +udose, Cecil i al celorlali socotea 9a0aria 1u0u. 5ingurul om pe lume care s-ar fi bucurat sincer i dezinteresat alturi de 9a0aria 1u0u, în faa comorii, profesorul Ale7andru :pri, pu- trezise undeva la Cain. *dealul comorii rmîne în contiina lui 9a- 0aria 1u0u3 el capt certitudinea c ea e7ist, c poate fi gsit, dar  c, în lumea lui *ordan /agi-*ordan, a lui 4mil 5ava, a lui 1inu 2rinescu, ea nu poate s fie scoas la iveal. Cînd i de ctre cine va  putea fi reluat cutarea comorii i aflarea eiE
5criitorul, negsind, în cele ce-i dezvluia epoca, rezolvarea proble- mei sale, o încredina viitorului, o îngropa ca 9a0aria 1u0u comoa- ra lsînd s treac peste ea curgerea vremii, ca apele Pîrîului Voievodesei deasupra comorii, lsa timpului rezolvarea problemei sociale, aflarea soluiei pentru a vindeca nefericirea omenirii.
+impul n-a greit i n-a întîrziat s aduc acest rspuns. C scrii- torul nu l-a aflat atunci în aceasta st tocmai o trstur caracte- ristic a realismului critic3 dar c a fost continuu preocupat s pun i s dezbat o asemenea problem, acesta este unul din meritele esen- iale ale realismului operei lui Cezar Petrescu.
$ncrederea c o soluie e7ist, c mult rîvnitul tezaur e(ist    aceast certitudine o transmite cititorului 9a0aria 1u0u, care, cu tot utopismul su, cu toat cutarea sa mai mult ptima decît contient, i în orice caz gata s-l duc spre nebunie, rmîne, prin admirabila sa consecven i nezdruncinat urmrire a idealului, o încercare valoroas de erou pozitiv al literaturii realismului critic.
8omanul Comoara regelui Dromicet  sfîrea cu aceast desperat îngropare a idealului de ctre statornicul lui purttor. 9a0aria 1u0u în- credina viitorului sarcina redescoperirii lui, sau... poate definitiva lui irosire. 5uportul moral al personaului devine de aici mai departe cer- titudinea e7istenei comorii, adic încrederea în posibilitatea unei re- zolvri, fr a ti îns nici cine, nici cînd, nici cum va aduce iar co- moara la lumina zilei, druind-o lumii. $n aceasta st sensul optimist al romanului i tot aici st momentul înfrîngerii personaului. 9a0aria 1u0u e i el, în felul lui, un înfrînt3 i pe el l-a învins orînduirea contemporan lui, deoarece idealul su n-a putut triumfa în societatea  burg0ez. 1ar, din punctul lui propriu de vedere, 9a0aria 1u0u rmîne triumftor, un triumftor individual i întrucîtva egoist, pentru c certitudinea pe care a dobîndit-o el n-o mai împrtete nimnui, ci, întreag i curat, o pstreaz numai pentru sine. $l socotim din aceeai categorie, specific realismului critic, a generoilor, care îns,
aceeai categorie, specific realismului critic, a generoilor, care îns,  prin singularitatea luptei lor, nu mai au pîn la urm posibilitatea s se realizeze i aung s se retrag în ei înii atunci cînd nu sînt nimicii de societate. $ntre 8adu Coma din  ntunecare  i 9a0aria 1u0u, stabilim aceast deosebire esenial& pe cînd primul strbate drumul pîn la spulberarea ultimei iluzii, ultimei frîme de ideal i e
13
 
un înfrînt definitiv i iremediabil 9a0aria 1u0u cîtig o superiori- tate moral i o independen material fa de cei din ur3 acestea îi  permit s rmîn i mai departe la vec0iul su ideal dar adaptat i el, în relaiile cu lumea e7terioar, practicilor acestei lumi, adaptat nu în sensul în care îl obliga aceast lume, ci, pe msura sa proprie, a fostului cuttor de comori. 9a0aria 1u0u va fi, în a doua parte a ciclului, un generos salvator al sufletelor aunse pe marginea prpas- tiei, un împritor de bucurii i daruri care corecteaz ceva, i numai temporar, din groaznica nedreptate social, în care se zbat marile mulimi. 4l le face toate acestea cu contiina c nu rezolv mare lu- cru3 c amîn doar mizerii i nenorociri. 1ar altceva nu se pricepe s fac i nici autorul nu las s se îneleag c ar mai fi fost altceva cu  putin de fcut în acea epoc pentru remedierea gravelor probleme sociale constatate la fiecare pas. 1e aici drama personaului în roma- nul Aurul negru, de aici un anumit dezec0ilibru al su. ;unatic cut- tor mai înainte, 9a0aria 1u0u aunge un lunatic resemnat, un om dorind ceva, dar neateptînd nimic. Aici st desigur una din cauzele  pentru care personaul e i mai puin consistent, din punct de vedere literar, în al doilea volum al ciclului3 de aceea poate autorul l-a prsit  pe un al doilea plan, împingînd acum în centrul ateniei uriaa concuren a lumii care a batocorit idealul lui 9a0aria, care a trans- format totul în tone de iei, în milioane de lei, în posturi i etoane, în mit, anta i corupie.
9a0aria 1u0u apare în Aurul Negru, dup gsirea comorii, ca un termen de comparaie, prin curenia sa sufleteasc, pentru a msura descompunerea lumii din ur. 4l devine un fel de strigoi pentru aceast lume, un om care rostete adevruri dure, nemiloase, cu scepticism i c0iar cu satisfacie de proroc al unei prbuiri firete, prbuirea lumii robite petrolului.
9a0aria 1u0u a alunecat uneori ctre condamnarea progresului, în numele unei vec0imi patriar0ale. 5-a spus, i nu fr oarecare îndrep- tire, s sub acest raport personaul poart un mesa inactual.
$n Comoara regelui Dromicet  aceast condamnare era rostit mai  puin împotriva progresului ca atare, cît împotriva formelor lui monstruoase, bestiale, date de orînduirea capitalist, care sc0ilodete  pe om i natura. 4roul n-a tiut s discearn ce e pozitiv în progresul  pe care-l poart ieiul i ce aparine lumii capitalului.
Am pomenit ceva mai înainte despre sczuta consisten, ca perso- na literar, a lui 9a0aria 1u0u din volumul secund al ciclului, din  perioada cînd fostul cuttor de comori devine acionar al societii !Voevoda#. Pe 9a0aria 1u0u, auns posesor al multor milioane, deo- camdat fr ameniarea sectuirii filonului i pstrîndu-i vec0iul ideal, vec0ea umanitate, sîntem ispitii s-l privim i ca pe un soi de corb alb, un capitalist de treab, posibil dup cum se vede, un capi-
corb alb, un capitalist de treab, posibil dup cum se vede, un capi- talist „care nu e(ploatea#” . 9ugrvirea lumii celor muli i asuprii   care nu i-a aflat loc în roman c0iar i numai ptrunderea mai adînc în cercetarea provenienei capitalului uria al lui 9a0aria 1u0u, ar fi descoperit c personaul a alunecat totui, fr s vrea i fr s tie, ctre tagma celor pe care i-a urît i-i urte, a cror prbuire o
14
 
 prorocete i-o ateapt, ctre clasa lui *ordan /agi-*ordan. $n aceste limite, 9a0aria 1u0u e i el un înfrînt, ca i 8adu Coma, ca i 6icolae Apostol, ca atîia ali eroi ai operei lui Cezar Petrescu, cu care se înru- dete prin laturi identice ale destinului lor.
1ar în aceast direcie romanul nu-i e7tinde investigaiile, care i-ar  fi prileuit alte concluzii i, poate, o reliefare de mai dramatic frmîntare a personaului, fa de perioada cutrii comorii.
5ensul acesta al destinului lui 9a0aria 1u0u, de capitalist i e7-  ploatator fr voie i fr tiin, i s-a dezvluit îns autorului mult mai tîrziu, abia în anii notri, determinîndu-l s mediteze la urmrirea mai departe a procesului strbtut de eroul su. 4ste ceeace inteniona în romanul /un 0ar, rea tocmeal, pe care nu a mai avut rgazul s-l scrie.
*at, în cîteva trsturi, problemele care ni se par de discutat în le- gtur cu acest persona central al ciclului Aurul negru.
%i, pentru c scriitorul însui zugrvete cealalt lume, a capitalu- lui, a petrolului, cel mai adesea în afara cunoaterii i destinului lui 9a0aria 1u0u o vom discuta i noi astfel. Cci, indiferent dac nu  potrivnic fa de comoara lui 9a0aria 1u0u, de frmîntarea lui, lumea capitalului se agit în spasmele ei agonice, gonind dup cît mai mult  profit, sfîiindu-se pentru cea mai bun prad, concurîndu-se pentru  bani, pentru putere, pentru întîietate în efuirea i înelarea maselor.
9ugrvind acest vast proces, scriitorul a urmrit în cartea sa numai unul din cei doi poli ai antagonismului ascuit de clas, caracteristic epocii el a zugrvit clasele e7ploatatoare i în special fauna  politicienilor i a capitalitilor venali. ;umea e7ploatat a rmas un- deva, departe, s se frmînte, s se zbat, s sufere i s moar3 numai arare izbucniri ptrund pîn la suprafa i intr în cadrul ateniei romancierului. 4l nu i-a propus s-o urmreasc, dei, putem s spunem cu toat convingerea, 9a0aria 1u0u ar fi gsit în aceast lume  prieteni muli, care s-i preuiasc zelul de cuttor i s-i spun cine va gsi !comoara#, i ce fel de comoar, i mai ales cum va putea fi ea adus la îndemîna oamenilor. 1ar, cum spuneam, în afara unor  izbucniri i menionri fugare, despre care va fi vorba mai departe, aceast lume n-a fost obiectul zugrvirii în aceste dou cri ale cic- lului lui Cezar Petrescu.  Aurul negru rmîne romanul cuttorului de comori 9a0aria 1u0u
de o parte, i al negutorilor i traficanilor de petrol, de burs i de contiin, de cealalt parte.
" Petrolul a fost unul din principalele obiective ale penetraiei capi-
Petrolul a fost unul din principalele obiective ale penetraiei capi- talului strin în 8omînia dinainte de primul rzboi mondial i al ve- ritabilului briganda dintre cele dou rzboaie. Poate în nici un alt domeniu ca în acela al e7traciei de petrol, nu s-au produs atît de uriae afuri ale avutului naional, n-au avut loc atîtea combinaii înrobitoare pentru ara noastr, atîtea afaceri tîl0reti.
15
 
Atunci cînd a trecut la zugrvirea lumii petrolului, scriitorul a fost  preocupat aproape numai de negutorii de iei i de contiine, pe care i-a denunat cu o vigoare cum puine cri aprute între cele dou rzboaie o realizeaz.
4l a trecut repede peste destinul proletarilor din sc0ela Piscul Voievodesei, distigîndu-i prea rar în peisaul de sonde, de pcur i de motoare ale rafinriilor. 1rama lor este amintit prea vag, prea în treact, pentru un scriitor realist cu un program atît de vast cum a fost acela al lui Cezar Petrescu drama acelor localnici, auni angaai ai sc0elei, ca 20eorg0ie +lplig sau Alecu +oader Precup, cît i a celor strini, adui cu ei de capitalitii i te0nicienii venii din :ccident. Bn început de grev notat undeva, un peisa de duminic  pomenit altundeva, ne arat c scriitorul a tiut de e7istena lumii care fcea ca bogiile s se reverse din adînc ctre buzunarele clicii de  efuitori. 1ar nu pe aceasta s-a preocupat s-o zugrveasc, nu aceasta a cunoscut-o. 1ramele, frmîntarea acestei lumi, lupta ei, au rmas departe de întîmplrile romanului dei cu preul mizeriei i înrobirii ei aveau loc concurena, antaul i escroc0eriile lui *ordan /agi- *ordan, 4mil 5ava, Vasile i /oria =incoca, 2ic 4lefterescu i atîtora altora.
Afacerea de la Piscul Voievodesei nu rmîne una svîrit doar de cîiva întreprinztori3 ea intr numaidecît în circuitul general. Vîna  bogat de petrol atrage ca mierea viespile tot ali i ali pofti- cioi. *ordan /agi-*ordan e concurat o vreme numai de alii de puterea lui, tot din 8omînia3 pe acetia îi strivete, îi mtur din cale fr nici o dificultate, pentru c de el sînt pltii minitri i deputai, prefeci i slubai mruni. $n raporturile lui *ordan /agi-*ordan cu aparatul de stat din acea vreme, raporturi zugrvite în roman, avem o ust repre- zentare a rii aflat la discreia marilor briganzi, care stpînesc totul  pentru c pltesc totul.
Cititorul de azi va aprecia la cuvenita valoare tabloul realizat în romanul Aurul negru, unde sînt redate cu e7actitate întîmplri i si- tuaii aidoma cu cele din via.
Aflm despre faptul c magnaii din :ccident e7ercitau presiuni asupra guvernelor din 8omînia burg0ezo-moiereasc, prin împrumu- turile pe care le acordau în sc0imbul concesiunilor terenurilor petroli- fere, în condiii zdrobitor de pgubitoare pentru ar. %antaul prin oprirea împrumutului, în legtur cu care se zbat ministrul 2ic 4lefterescu i alii din cîrdia lui politic, nu e un fapt literar, o inven- ie, ci o realitate, ca i legea minelor pentru care se lupt dou tabere   dou grupe de slugi a dou trusturi strine, pentru prad i putere  politic.
*maginea vie a cruzimii trusturilor occidentale este noul director de la Piscul Voievodesei, englezul 8eginald 2ibbons. 6epstor i dis-
la Piscul Voievodesei, englezul 8eginald 2ibbons. 6epstor i dis-  preuitor fa de tot ce e în ur, bestial pîn la ultima înc0ipuire, 2ibbons a aruncat cu mîinile sale în ieiul clocotind un indian care luptase, în pmînturile îndeprtate ale <e7icului, pentru a-i apra ara de invazia cotropitoare a monopolitilor. Precis ca un ceasornic i implacabil ca un destin, 8eginald 2ibbons lucreaz cînd cu violena
16
 
unei fiare, cînd cu puterea de insinuare a unui mituitor de rînd, cînd cu rbdarea unui pianen ce-i ese plasa totdeauna fr gre. Pe *ordan /agi-*ordan îl concureaz cu superioritatea lui financiar i-l zdrobete3 pe 1inu 2rinescu îl amenin cu perspectiva înlocuirii i i-l face supus i asculttor3 pe funcionari îi terorizeaz3 pe 4mil 5ava îl neglieaz, pur i simplu pentru c nu mai are nevoie de el, pentru c alii, mai puternici decît mruntul prefect, fac i desfac cele ce-i tre-  buiesc englezului. Peste tot comandînd, peste tot rspîndind groaz, spaim, durere, ca altdat *ordan /agi-*ordan, dar de o sut i de o mie de ori mai crîncen decît acesta, 8eginald 2ibbons, construit de scriitor în contururi puternic reliefate, este o imagine tipic de reprezentant al monopolismului strin nvlit dup prad în ara noastr.
Dauna politicienilor este cea mai vast dintre toate cele reprezentate în roman pentru a crea imaginea rii auns în mîna clicilor de tot felul3 demagogul inveterat /oria =incoca sc0imbîndu-i direcia ata- curilor cu precizia sfîrlezei care se întoarce dup vînt încotro e rost de o plat mai substanial3 ministrul 2ic 4lefterescu, fost pe vremuri i el un fel de insurgent, dar cuminit, adic auns i el la înelepciunea sfîntului profit3 Vasile =incoca, trgtorul de sfori din umbr, de unde  bucile apucate sînt mai mari i mai grase, un *ordan /agi-*ordan înc mai venal, pentru c se ascunde sub aparena omului cumsecade3 apoi pletora de deputai i gazetari, de trepdui i clientel toi alctuind o lume a brigandaului ridicat la rang de principiu, linguin- du-se cînd nu se poate sfîia i cumprîndu-se reciproc cînd nu se pot înltura unul pe altul.
1ac nu avem în Aurul negru un tablou complet al societii capi- taliste din 8omînia secolului "" în sc0imb laturile care e7ist, i în special fauna de capitaliti, politicieni i gazetari, aceasta este aici viu înfiat i denunat.
8omanul se înc0eie cu un peisa sumbru& la Piscul Voievodesei s-a întins pentru o vreme numai, sau pentru totdeauna paragina, ruina. 47ploatrile de petrol au fost înc0ise sau numai suspendate. Vacarmul s-a mutat aiurea. $n orelul ridicat anar0ic peste noapte, obloanele s-au tras, tot brusc, pretutindeni3 pmîntul arat vederii rni negre, murdare, brae sc0eletice de sonde prsite îndreptate ctre cer. +oate casele poart afie !1e înc0iriat#, !1e vînzare#. 5-ar prea c nimeni nu mai ateapt nimic.
...1oar în adîncuri, ateapt petrolul, noile zcminte descoperite, mai bogate înc ateapt s se ite noi btlii, cu mult mai înfrico- toare. 1eocamdat, romanul se înc0eie în perioada marii crize care a zguduit lumea în anii '((-'()) i în g0earele creia era întreaga ar. $n acest ultim tablou, în care totul e sfîrit, ruinat, distrus, se afl totui s primeasc lumin bun i lin o rîndunic, zidindu-i cuibul sub
s primeasc lumin bun i lin o rîndunic, zidindu-i cuibul sub streaina unei case !1e vînzarer, 9a0aria 1u0u, acum btrîn i istovit, cît i stolul de 0ulubi albi, care se risipesc în oac pe acoperiurile negre de pcur. 5emn c în marea i sfîietoarea descompunere dezlnuit de imperialism se mai afl totui germeni ai
17
 
vieii, care dau temeiuri suficiente de a crede înc, într-o alt zodie, mai bun.
Viaa nu murise, ci se zbtea s ptrund spre lumin sttea înc0is în zorii viitorului, pe care 9a0aria 1u0u înc nu-i vedea. 4l nu izbutea decît s se bucure de noul cuib de rîndunic, de zborul sgetat al cocoarelor, de ocul 0ulubilor, i s înc0id oc0ii  „ame0it de atîta lumin &un i lin” . 1e-a lungul tuturor zguduirilor prin care trecuse, 9a0aria 1u0u îi pstrase o frîm de suflet desc0is, curat, gata s primeasc înnoirile ce aveau s vin.
" Cititorul i-a dat seama, desigur, c principiul de care ne-am
cluzit în aceste rînduri a fost nu de a analiza romanul în toat estura lui de caractere i fapte, nici de a cerceta cartea din perspec- tiva felului cum ar fi putut ea s arate, dac ar fi fost scris dup 4liberare, cînd cu totul alta era puterea scriitorului de a surprinde, interpreta i zugrvi viaa societii. 6e-a stat în gînd numai s desc0idem pentru cititor pori ctre rspunsurile la întrebrile eseniale  pe care le pune romanul i am fost preocupai s-o facem din  perspectiva a ceea ce aduce aceast carte nou, curaos i realist în epoca în care a fost scris i tiprit.
Acest aport este unul de seam în cadrul operei lui Cezar Petrescu i în ansamblul literaturii noastre. Adic este tocmai temeiul preuirii  pe care i-a acordat-o cititorul înc la apariie i i-o acord cititorul de azi, constructor al unei noi orînduiri, omul care a gsit soluia atît de înverunat cautat i nedescoperit de cuttorul de comori 9a0aria 1u0u.
<*/A* 2AD*=A
19
C A R T E A ! N T ! I
C a p & t o l u l I
  1a &ancetul um&relor încinau   oaspe0i ciuda0i.
Cerul era strveziu i înalt, fr pat. ;umina blaie ca mierea.
4ra o primvar lin, cum au mai trecut pe aicea mii. 8aza s-a alungat ucu cu o gîz. 5-a furiat subiat
 prin oc0iurile frunzarului fraged. A sttut tremurînd dez- mierdare viclean de somn, pe gene. <îna omului din cerdac a lunecat rpus de toropeal. %i în aceeai clipit, degetele czînd au smuls perdeaua cea groas care astupa artarea de mult ateptat.
A fost ca o dezlegare de vra. Valea s-a desc0is deodat cu sclipet de arme, de coifuri,
de scuturi, în soare i cu oamenii vec0i ai acestor  inuturi.
4rau muli i nu se asemnau. 4rau trectorii de o parte, la masa lor de belug, cu
 pocale de aur i tipsii de argint. 4rau la cealalt mas, de lemn, cioplit grosolan, localnicii statornici, în straiele lor aspre de cînep i pr, cu talere de paltin i cupele scobite în corn rsucit de bour.
Aa cum osptau la mesele lor deosebite, se înelegea din ce lumi deprtate s-au întîlnit.
Cpitanii otii strine purtau în obraz semnele bt- liilor de la marginea pmîntului, în nisipuri i arie de dincolo de mri. 1ar în c0ipuri, în micarea lenevoas
dincolo de mri. 1ar în c0ipuri, în micarea lenevoas a mîinii i în vestmintele muiate în purpur, în pieptarele cu solzi de aur i-n brrile btute în nestemate, mai  purtau i o moleeal de trai bun i 0uzur, molipsit i adus cu dînii din satrapiile Asiei.
20
 
<încau tolnii pe cline aternute cu velnii înflorite i covoare persieneti. $ntindeau peste umr pocale fili- granate, în care robii cu fuste femeieti i cercei în urec0i turnau din amfore pîntecoase vin untdelemniu de +asos, C0idos i 8odos. 5ervii erau tineri i gingai la fa, ca fecioarele. 5tpînii se purtau cu obrazul ras, cu mdularele mldiate de scalde i unsori parfumate, cu prul scurt retezat pe frunte.
5e artau subiri la mîncare. Alegeau, frunzreau i zvîrleau. $mpingeau la o parte, cu scîrb, bucatele barbare i gustau numai din felurile orînduite festinurilor regeti& vînat în sos verde de mirodenii, puni rumenii, întregi, sub penele lor albastre i aurii, miei umplui cu msline i fripi în miere i vin de stafide, dulciuri de migdale dospite în unt i tvlite în semini aromate din grdinile *ndiilor.
+oate fuseser crate cu dînii în proviziile otirii, de  peste ape, esuri, muni i iari ape, esuri i muni,  pentru prznuirea biruinii de arme, aa cum o tiuser neîndoielnic i cum n-a venit. iruina fusese i de ast dat, de partea celor de la
masa de alturi. :ameni pietroi, pletoi i brboi, mucînd din 0lcile
fripte, ca leii. :arecare mirare i semn de plcere au artat oaspeii
numai la pstrvii subiri ca pumnalele de argint i tot ca pumnalul stropii cu picuri mruni i roii de sînge. Carnea lor era alb, dulce i fr miros.
Principele asiatic, Flear0os din /eraclea Pontica, po- runci sclavului etiopian, gol pîn la brîu, care-i însoea curtea purtînd gria bucatelor, s afle învtur despre c0ipul cum se gsesc asemenea peti necunoscui i cu gust proaspt, cum înc nu mai întîlnise.
8obul aduse îns tirea c învtura n-ar fi de mare folos, deoarece petele acest, iute ca fulgerul, nu vieuiete decît aci, în apele getice de munte, spumegoase, limpezi
i reci. *ar dînii trgeau ndede nu este aaE s nu mucezeasc pîn la sfîritul veacurilor, în astfel de rtcnii barbare.
Cuvintele etiopianului terser ultima urm de voioie de pe c0ipul principelui tînr i captiv.
21
 
$ndat îi trecu pe dinainte adevrul cel trist i frG de scpare.
+otul apru fumegos, scufundat, mort. Palatul alb de marmur din ara lui fierbinte i lumi-
noas, grdinile cu portocali i lmîi, potecile cu nisip îndoit cu praf de mrgean, avuzul rcoros, lespedele late i trandafirii din încperile cu umed i solemn umbr, unde pesc sclavele cu tlpile goale toate fur deodat tot atît de îndeprtate i pierdute fr întoarcere, ca o via trecut dincolo de apele negre, în barca de catran a luntraului întunecat i 0îd, Caron.
5uspin i privi codrul înalt, care cercuia zid de cetate de ur împreurul poienii.
Adevrul era aici i era spimos. $i împresura din pustietile singuratice, de unde pîn-
deau puteri nevzute i dumane, ca i neîneleasa putere care îi mînase pe drumuri viclene, s-i robeasc oamenilor  acestora proi, cu saricile lor mioase.
1e acolo, din tcerea nepmîntean a si0lelor, se de- tepta cîteodat urlet de fiare necunoscute& apreau zim-  brii cu fruntea lat, scurmînd mînios arina în copite i npustindu-se ca o catapult.
Bmbre nelinititoare se prelingeau în 0iuri, ca tainice fpturi de fum.
Acum tiau c divinitatea rzboiului, cea pîn la *stru întotdeauna prielnic lor, aici îi prsise. 6ici ertfele înung0iate, nici cititorii în zodii i în geometria atrilor, nu mai aveau nici o putere. 5e aflau în stpînirea du0u- rilor rele, de bezn. *ar du0urile se prefcuser de la început în artri amgitoare.
Ciocîrlii i mierle cu viers nevinovat. *zvoare de cletar  i cprioare cu salt zvîcnit. Cîte o ierunc pitulîndu-i  puii sub frunze crestate de fereg... +oate ucaser îna-inte- le, o dat cu veveriele pufoase, c0emîndu-i i alune- cîndu-le sub oc0i, ca s-i ademeneasc tot mai adînc, în miezul codrilor, pe o cale care se înc0idea încet în urm,
ca o poart grea de aram. Acum poarta era zvorît. $ntoarcere nu mai putea fi. 1ivinitatea cea rea îi zlogise oamenilor ciolnoi i
tcui, în cetatea lor de muni i de brad, de la cestlalt
22
 
0otar al lumii. %i toate puterile pmîntului& ap i stînc,  pduri i genune3 toate fpturile firii& zimbri i 0aite de lupi, oimi i mistrei3 c0iar iarba cea mut i mcieul spinos3 tot le era celorlali prieten i lor li se artase strin i duman. arbarii acetia n-aveau nevoie de vreo alian a îm-
 prailor cu nume slvit i cu armate de lefegii, care au învat meteugul rzboiului pe toate cîmpiile de btlii ale vremii& 2ranica i /alicarnas, 6il i /idapse, pîn la golful Persic i *ndus.
: dat cu dînii dezlnuiau în cumpna rzboiului  pmîntul cu apele, cerul cu vînturile, codrii cu fiarele.  6eclintita aceast prietenie a pmîntului, a apelor i
vzdu0ului, a fiarelor i a codrilor îi scutea pîn i de alegerea armelor. 5culele lor de lupt erau simple, nodu- roase i de-o alnic înapoiere.
Principele Flear0os, din /eraclea Pontica, se uit cu mai ascuit luare-aminte i cu mai nelinitit temere la oamenii stufoi, s le citeasc în oc0i semnul tainic prin care au fcut atît de nesfrmat legmînt cu divinitile cerului i ale adîncurilor.
1ar oamenii mucau nepstori din 0lcile întregi, gravi i tcui, cum ospteaz numai leii deerturilor.
$n linitea aceasta mai ales, nefireasc, pîndea parc o ameninare mai mult.
Ce pregteauE Pentru ce sfîrit ascuns le druise îndrt  podoabele i armele3 le întinseser iari masa lor cu tipsiile lor, cu servii lor i cu bucatele lor, aa cum au fost aduse cu dînii i cum le ddea din nou mincinoasa amgire c nimic plin de înfricoare nu s-a întîmplatE
Astzi diminea erau înc legai de butuci, sugrumai de curmeie, lovii i robii. Acum, fr nici o pricin, erau poftii la un osp, care-i ademenea s uite liber- tatea rpus i soarta potrivnic a btliei.
5-au temut la început de un vicleug barbar i crunt. <încrile puteau fi înveninate. Au lsat sclavii s le
încerce.  6-a fost nimic. 5-au temut apoi, în plinul ospului, s nu se npus-
teasc o ceat de cli pitulai în negrul codrului, s înc0eie festinul în mcel.
23
 
 6-a fost nici aceasta. Ce ateptau atunciE Ce pregteau, aadarE Bn crainic slobozi semnalul subire, din trîmbi de
 bronz. 2lasurile tcur. <îinile pipir fierbini plselele cu-
itelor încovoiate din cingtoare. 8obii pir scurt, s fac stan de aprare la spatele stpînilor.
5paima îns n-avea temei. 1e nici într-o parte nu amenina nici o sugrumare.
4ra numai regele get, cerînd luare-aminte s cuvînte. 1in captul mesei srace, se ridic încet i privi spre
cellalt capt de la cealalt mas, cu pocale de aur i tipsii de argint. Acolo unde se aflau între curtenii în-crcai de scumpe podoabe, ;isima0, cu feciorii lui& Aga-tocle, la dreapta, Cleon, la stînga.
8egele barbar, 1romic0et, scutur peste fruntea lat, de cioban, coama pletoas i înl cupa de corn, cea mai încptoare.
2ri&   <rite stpîne i printe... < încumet a înc0ina
aceast cup de vin amestecat cu mied, aa cum st în obiceiul neamului meu s înale pentru sntatea, i în- elepciunea, i înveselirea oaspeilor>... 1ar mai înainte, îngduie-mi s pun o întrebare proast de om care n-a cutreierat atîtea lumi i n-a vzut atîtea minuni...
H Ascult i voi cerca s rspund> rosti binevoitor  ;isima0, alintîndu-i între degetele subiri întreitul irag de mrgritare.
8egele get purta oc0ii de la o mas la alta. Pru c le msoar i le cîntrete. $n barba-i inelat, abia se presimi ascunzîndu-se un început de surîs i în oc0ii albatri o sclipire îndat stins.
Brm, sltîndu-i bunda scurt, pe umr&   *at ce am dorit s aflm, eu i tovarii acetia ai
mei>... Am vrut s cunoatem anume, care e prerea voas- tr cinstit i fr strîmbtate& din aceste dou mese întin-
se, lmurii-ne, rogu-v, au care e cea regeasc i care e cea de nevolniciE... Poate oc0ii notri ne înal i mintea nu ne aut. :amenii acetia ai mei cred a spune c regeas- c e numai masa voastr, a macedonenilor...
24
 
  1espre aceasta nu mai încape nici o îndoial> întri cu repede trufie ;isima0, uitînd pentru o clip dintr-a cui îndurare se aflau acolo. <asa unui rege macedonean, care a fost mîna dreapt a lui Ale7andru cel <are, nici nu  poate fi altfel decît regeasc. ;a a voastr nu tiu dac ar primi s se aeze nici sclavii mei...   Aa ne cugetam i noi> zîmbi a rîde cu înveselire
fi regele get, întorcîndu-se spre cpitanii lui s capete întrita spuselor.
Pe urm, cu rîsul ters i cu privirea însprit, se rsuci din nou ctre ;isima0 i cpeteniile lui.   Va s zic sîntem de aceeai prere>E... Aceasta m
 bucur> 4 semn c pîn la sfîrit avem s ne înelegem... *ar fiindc pîn acum n-am dat gre, îngduii-mi s duc întrebarea mai departe... 1ac aadar masa noastr e atît de srac, precum srace sînt i straiele noastre groase i lingurile noastre de lemn, ulcelele acestea de corn pîrlit i talerele de paltin, m întreb i nu m dumi-resc, cum oare v-ai putut ispiti s venii i s le cutai în slbticiile noastreE... Ai lsat orînduielile de acas i o via strlucit. : împrie înc mai mîndr, despre care s-a dus vestea pîn la cea mai departe suflare omeneasc... %i lsîndu-le aceste bunuri fr pre pe mîna slugilor, ai rîvnit la viaa de fiare a unor varvari, cum ne numii voi& nite oameni necii, cu nevoile lor, cu adposturi ticloase de lut i nuiele3 aezri de biei oameni care au fost lipsii de toate învturile lumii. Ce ne-ai fi  putut smulge oare, mai mult decît srcia de pe noiE...  6oi sîntem nite oameni ai pdurilor i ai cîmpurilor.  6-avem a împri nimic, cu nimeni>... 6e mulumim cu locul nostru sub cer. *ar cerul nostru ne apr i ne ocro- tete de oaspei venii cu silnicie. Poate ai aflat c i alte otiri s-au petrecut pe aici, iar acum le albesc ciola- nele pe cîmpuri. Pierzania altora au nu v-a dat oare de gînditE... 4u nu tiu atunci la ce v folosete atottiina înelepilor votri, dac nu v-a învat pîn acum c
omului care nu are decît cmaa pe el nu-i putei lua decît cmaa i sufletul... 1ar ce spun eu sufletulE 5ufletul este nepieritor i nu-i st în puterea cuiva s-l smulg ca un strai oarecare, netrebnic... Aceasta am vrut
25
 
eu s v întreb i s m lmurii>... :dat n-a prins *strul de cinci ori sloi de g0ea de atunci am mai  pus întrebarea aceasta craiului Agatocle, cînd l-am însoit  pîn la 0otar i l-am slobozit încrcat cu daruri rupte din srcia noastr. Vd c nu i-a cuprins înelesul, de vreme ce s-a întors ca un miel nebun, unde i-a mai fost mucat lupul din carne. $mi spun c poate era atunci nevîrstnic i crud. Poate mai este i acuma... 1e aceea nu-l întreb pe dînsul, ci pe tine, slvit rzboinic i printe... 5 înc0inm i s ciocnim cupele noastre> A mea de corn ars i prost. A ta de aur, btut cu mrgritare... Pe urm, s ateptm rspuns i dac ne-om potrivi în gînd, s înc0eiem leg- mînt de pace dreapt i venic...
;isima0 ascultase cu privirea gînditor pierdut în ne- vzut.
Cuvintele barbarului rostiser un adevr care-i sttuse sub oc0i i înc nu-l înelesese.
Alung cu degetele de pe frunte o lume întreag de deertciune, lepdat ca o 0ain fr trebuin.
5e ridic s rspund. +oi mesenii lui se micar cu neastîmpr, fiindc
 pricepeau acum c din acest rspuns li se 0otrte soarta, întoarcerea, poate viaa.
Principele Agatocle, îns, vorbi încet, în limba perilor,  pe care barbarii n-o cunoteau&   $nainte de rspuns, amintete-i, tat, cît de încrcat
de daruri i podoabe m-am întors acum cinci ani, dup ce-am stat aici ostatic. 6u uita tezaurul mai bogat decît al lui Porus i al tuturor împrailor *ndiei. Pe acela l-am v- zut cu oc0ii mei. <i l-a artat el... 6u uita c toat aceast srcie a lor, pe care o strig prea mult i prea tare, e înc o viclenie getic... 6u uita...
;isima0 îi fcu semn cu mîna încrcat de brri s conteneasc.
Acestea nu mai voia s le tie. C0iar dac le-a gîndit cîndva, voia s le uite.
8spunsul lui era 0otrît. %i era aa cum îl atepta re- gele barbar. 8spuns de cin, de pace i de prietenie.
$ntinse pocalul plin de vin gros, de Cnidos. rrile su- nar încet i dulce.
26
 
  4u tiu unde se afl ascuns comoara regelui 1romi- c0et>... izbucni neateptat, cu glas ascuit de eunuc, un sclav persan, în grai persan. %tiu locul> Cunosc semnul> Pot s v duc acolo... 4 tot ce n-a urzit înc înc0ipuire de om>...
2eii ascultau cu nepsare, fr s îneleag. 1ar macedonenii se frmîntar cu mirare. 4ra aadar adevrat basmul acestui tezaur fr seamn,
despre care mersese veste ca de-o alt minune a lumiiE ;isima0 opri cupa la umtatea drumului, ridic din
sprîncene i mustr cu asprime robul care cutezase s vor-  beasc neîntrebat&   Ce însemneaz aceastaE Cum îi îngdui s amesteci
glasul tu netrebnic în vorbirile noastreE 1e cînd sclavii cuteazE...   4u tiu unde se afl comoara regelui 1romic0et> Cu-
nosc semnul tainic. V pot duce cu oc0ii înc0ii>... strui cu încpînate glasul de eunuc.   Vorbete atunci> porunci scurt regele macedonenilor.
!4u tiu unde se afl comoara regelui 1romic0et>#r- sun înc o dat un glas subire i cunoscut, izbucnind re-  pede în rîs copilandru.
Pe urm, fr alt trecere, glasul urm&   5coalG, bdie 9a0aria> : adus potau on %ornal  -o
carte... :mul adormit în soare se frec buimac la oc0i, luptînd
cu încruntare s se dezmeticeasc. 5e uit înciudat i tulbure la lumea cea de-aievea3 la cer,
la cerdac, la copil. $l c0emaser îndrt din cealalt lume a artrilor, tocmai în clipita cînd avea s afle din gura sclavului persian unde e locul i care e semnul de pe co- moara regelui 1romic0et.
1ar cugetul limpezit înelese îndat c toate n-au fost decît amgiri dearte, de vis. 1unga încruntat dintre sprîncene se terse. :brazul spîn i uscat se boi cu mrun-
te creuri, în rîsul dintotdeauna, blain. Alint cu palma prul cînepiu al biatului&   4i, bat-te norocul s te bat, Petru>... <ai puteai
s atepi o îr> Poate îmi spunea pgînul acela semnu...
27
 
Petru nu înelegea care pgîn i ce semn. Cu degetele înfipte în curelua încins peste cma, atepta, cum a v- zut c stau flcii la sfat, cu mîna afundat în erpar.
1eslui cu aprindere&   <i le-o dat mia în mîn, domnu Pintilie> *ar pen-
tru carte, am isclit eu, cu mîna me. 5-o minunat cumplit cît de frumos tiu s scriu... 5punea domnu Pintilie, cic am s-aung, fr doar i poate, ceal  mai notar dintre no- tari...
5e vedea bine c Petru se simte cum nu se poate mai mîndru de toate aceste foarte importante isprvi i de con- sideraia pe care i-o artase domnul factor potal Pintilie,  punîndu-l s iscleasc în condica lui i proorocindu-i ca- rier glorioas, de notar.
1eocamdat, descul i cu pieptul gol, pîrlit de soarele  primverii, era un diavol ca oricare altul din sat. Poate oleac mai dezg0eat i cu mintea mai desc0is la înv- tur.
$mpinse cu nerbdare, pe banca de lemn, %ornalul  i car- tea cu pricina, învelit în 0îrtie vînt.   1a nu le mai desfaci Gmneata odat, bdieE   Adevrat> *an s vedem, ce fel de gazet i ce fel de
carteE... vorbi moale 9a0aria 1u0u, care nu citea de felul lui nici o gazet i nu atepta nici o carte.   < tem c-i o carte cu poze> rosti plin de convin-
gere Petru.   /aide-0ai, gîndacule>... +e-am îneles unde bai.
=i-ar mai trebui înc o carte ca s-o mîzgleti i pe asta cu  boielile tale>... îl mustr cu blîndee bdia 9a0aria, fcînd fr îndoial aluzie la nite întîmplri mai vec0i i de amîndoi prea bine cunoscute.
Petru se ruin. Plec oc0ii în os, duse degetul la nas i scotoci cu pi-
ciorul descul, între scîndurile cerdacului. $n vale suna muzical goarna subire. 9a0aria 1u0u recu-
noscu trîmbia de bronz de pe cellalt trîm, dînd semnalul
de luare-aminte la ospul regelui 1romic0et. $ntoarse fr voie oc0ii într-acolo. Pe oseaua prfoas, în crua lui cu iapa blan, trecea
dintr-un sat spre cellalt sat, anunîndu-se din goarna scurt de alam, domnul factor rural Pintilie.
28
  Porni din senin, amarnic glas de
  femeie.
Petru bine g0icise. 4ra o carte cu poze. 1ar nu cum le atepta el i cum îl minunau c0ipurile din
celelalte cri, de pe polia din cas. :tiri sfrîmîndu-se în nprasnice btlii, soli îngenunc0eai cu smerenie la pi- cioarele scaunelor domneti, falnici împrai i mldii cr- iese, pe ale cror 0lamide i cununi îi încercase el creioa- nele colorate din cutioara cptat an var, de 5în Petru i Pavel, la împrirea premiilor.
Acestea din cartea de fa erau nite poze fr nici o frumusee. /îrburi de oale, talere i securi, cazane i ul- cioare. *ci-colo, un bnu cu paura tears, vrun pieptene ori un vîrf de sînea, mîncat de rugin.
1e asemenea 0îrburi i fiert coclit era el stul. 5e afla casa plin.
Culese din rîpi i din gropnie de bdia 9a0aria i rîn- duite în rafturile cmrii preau cine tie ce marf de pre, din dug0eana lui =udic. Cu deosebire c marfa lui =udic avea mai mult cutare i era mai artoas la vedere.   Atuncea eu m duc>... anun Petru cu dezamgire.
< duc cu bieii lui îrliba, la lunc. 5pune c-au ieit flori care nu s-au vzut de mult. 1crmioare. 5e zice c  pltesc pe ele boierii la tîrg parale bune>...   <i-mi-mi> se mir 9a0aria 1u0u. Ce neam avan
de rzi te-ai mai ales tu, mi biete>... 1e asta te bu- cur pe tine florile primveriiE... Ca s le vinziE... Ai s fii de cei care fugresc cioara nou 0otare cînd le fur o nuc i dac n-o mai aung, zvîrl cuma dup dînsa, s-o scape pe balt... 1e altminteri, ai i cui semna>... adog  pentru sine, dup un timp.
Petru nu pru prea curios s afle cui semna.   <-am dus, bdie>... spuse, lipind cu picioarele goale
 pe scri. Apoi de os, 0lizindu-se&   Poate gsim, bdie 9a0arie, i comoara ceia, în lun-
c>... Atuncea venim s lum o stamboal, ca s crm gal-  benii.
29
 
  +ac-i melia, împeliatule>... ip acru i rstit un glas femeiesc din cas. Vezi mai bine de nu întîrzia la cea- sul prînzului, c n-am s te atept cu masa întins>... %i s dea naiba s mi te întorci cu mîna goal> 1up flori zici c pleci, flori s-aduci> +ot am s trimit de cu noapte la tîrg, cu nite cobi... iatul nu se mai 0lizi. %tia c nu încape glum cu mtua 8u7anda. <erse pîin, inînd lturile pîn la poart i numai
de-acolo înainte o zbug0i cptînd glas i strigîndu-i to- varii de e7pediie.   Ai auzitE =i-o plcutE întreb vocea orît din cas.   Ce s-aud, mamE... rosti nedumerit 9a0aria, întorcîn-
du-se pe umtate, spre fereastra desc0is.   Parc eti pe alt lume... Cum ce s-auziE $i place so-
iu ruE $l culegi de pe drumuri i mai are glas>... Ai auns de rîsul copiilor, de cînd cu istoria aceea de comoar>   ;as, mam, i dumneata... se apr moale 9a0aria.   Ce s lasE C doar tot las> Azi las, mîne las. <-am
sturat>... Vorbind, femeia ieise în prag, la vedere, s se rco-
reasc mai în larg. $i aez broboada, ridicînd-o de pe oc0ii verzui i rotunzi ca bobul de mazre crud.
9a0aria 1u0u încerc o scpare, uitîndu-se cu nemsu- rat luare-aminte la c0ipurile din carte.
1ar mtua 8u7anda nu înelegea s înc0eie cu atît. 1e diminea mocnea.
$naint i puse mîna în old.   /alal> 4u vorbesc i tu-i bagi nasu-n 0îroage, ar-
de-le-ar focul g0eenei pe cine le-o mai nscocit> $i spun c m-am sturat... $nelesu-m-aiE   4u nu tiu de ce te-ai sturat, mam> Ce fac euE... <tua 8u7anda îi privi feciorul din tlpi în cretet, cu
mil i durere, strîngînd buzele subiri ca o gur de pung.   Aiasta încalte mi-o plcut>... Va s zic nu tii ce
faciE 5-i spun eu, atuncea, ce faci... Daci, c în loc s în-
grieti ca un om în toat firea de agoniseala pe care i-o lasat-o bietul taic-tu, 1umnezeu s-l ierte, tu-mi umbli dup potcoave de cai mori i dup 0îrburi. Asta faci>... Pîn ce am s le scot odat pe toate i-am s le zvîrl în drum, c mi-ai umplut casa cu ele. :mu cela s-o trudit,
30
 
srmanul de el, o via întreag s-adune i s-i apere dreptul lui> +u lai s se piard i s se prpdeasc, de i se rupe inima.   C doar n-aveam s m udec cu tot satu, cum por-
nise dînsul>... ridic 9a0aria nasul din carte.   Adevrat> îi frînse mîinile cu mare desperare m-
tua 8u7anda, adresîndu-se unui auditoriu invizibil. Bita- i-v la el i v crucii, oameni buni>
:amenii buni nu e7istau s se uite i s se cruceasc. 1ar mtua 8u7anda le împrti necazul i-n lips.   Ai vzutE... 6-are s se udece dumnealui cu tot sa-
tul> ietul rposat i-o ros tlpile la udectorii i la tribu- nale, ca s scoat la iveal dreptul lui clcat de unu i de altu, iar dumnealui n-are vreme... 1up ce i-au czut toate de-a gata, cetete-n 0îroage i culege cioburi. 1e asta-mi rîdea mai deunzi Pvlc0ioaia-n nas> : cred i-i dau dreptate... $n loc s-o mtreti din pmîntul care-o fost a lui bunic-tu, neam de neamul lui, cum o vzut i legea i i-o dat carte de udecat lui taic-tu, o lei s are i s samene i s culeag, ca pe urm s-i bufneasc-n nas. <car de-ar fi numai aceea>...   <ai sînt i alteleE aî focul 9a0aria, cu nevinovat
dorin s afle ce crim neiertat a mai svîrit.   +e faci a nu le ti, srace bolînde, srace> 1a Pîn-
zaru care-o intrat în 0otarE 1a Vasile a lui +oader :nu, care de cinci ani, în fiecare toamn, mnînc patru-cinci  brazde cu pluguE 1a calica lui +imofti, de n-am oc0i s-o vd, care pate în Poian, ca pe moia lui tatGsuE... :mul încearc s vad dac-i merge. %i dac vede c-i merge, la anu mai încearc o dat, mai adînc> Pîn cînd or veni s m scoat i din cas. Ceea ce nu m-ar mira i-o atept>...   <am, eu am crezut c ne-am îneles o dat pentru
totdeauna> =i-am spus c n-am suflet s m rzboiesc cu tot satu. 6u-i lumea aa de 0apsîn cum o vezi dumneata...
<tua 8u7anda rîse amar, dezvelind dini neateptat de tineri i întregi.
Cltin din cap i îi încruci braele pe piept.   Adic îi bun i blînd, ca mielueluE Asta vrei poate
s ziciE Vine s te roage singur s-i primeti dreptu tuE...   6u spun nici asta, mam...
31
 
  a o spui> %i afl de la mine, dac n-ai tiut-o, c nu-i c0iar aa. =i-o strig o femeie btrîn, care-o muncit cot la cot cu rposatu, s ridicm casa asta din pmînt i s scoatem din g0eara lupilor dreptul nostru clcat i 0îrit de lcomia rilor... 6e-o ieit bu0u c am fost nite coloi i crpnoi. 6umai de asta s cread dînii c n-am putut eu dormi> 6e-am rfuit pe dreptul i pe munculia noastr i a prinilor notri... < întreb acuma amar i zic& 1e ce, doamneE Pentru ce ne-am irosit noi tinereea i sntatea i viaaE %i tot eu rspund& Ai muncit i v-ai di0nit, ca s v-aung munca de izbelite pe mîna unui lunatic care umbl dup strc0ini. Copil fr suflet i fr socoteal>   <am, toate le ascult i nu le pun la inim>... vorbi
9a0aria, aezînd cartea la o parte. $mi spun c aa a lsat 1umnezeu> Copiii s îneleag viaa într-un fel i prinii în altul... 1ar de ce-mi scoi pcate pe care nu le amE 1e ce-s fr socotealE... 5lav domnului> ;a crîm nu m duc. +utun nu fumez. Alte patimi n-am. Pe ce c0eltui i  prduiesc, de-mi spui c n-am soootealE %i de ce-s fr sufletE... 6u m-o vzut nimeni clcînd batîr o furnic...
<tua 8u7anda se ddu doi pai înapoi, s-i vad fe- ciorul mai bine i s-l msoare mai cu ale, cîtu-i de moto- tol i nevolnic.
1up ce-l cîntri bine i se scîrbi adînc, veni mai aproape, s-i spun în urec0e, uierat, rezultatul e7ame- nului&   %i cu asta crezi c-ai fcut mare ispravE <ai bine
ai fuma i te-ai duce i la crîm, s fii în rînd cu oamenii, decît aa cum te vd... +aic-tu fuma i nu se ddea în lturi nici de la un pa0ar de vin, cînd gsea el de cu- viin> Bn brbat întreg trebuie s le fac i s le cu- noasc pe toate...   Atunci, ca s-i fac pe plac, mam, am s m dau
de mîine la fumat i la butur> anun zîmbind 9a0a- ria. Ca s fiu om întreg...   6umai vezi c aici e buba> îi lu din nou vorba
din gur mtua 8u7anda. +u i om întregE... Bit-te în- tr-un ciob de oglind i te-a ruga s-mi spui dac te vezi om întreg... 1e asta i-o dat 1umnezeu un cap de bab turceasc3 ca s se cunoasc de-o pot ce fel de becis- nic îmi eti>... +e-au auns treizeci de ani i n-ai fost
32
 
vrednic s-i gseti o nevast ca tot omu, de-am rmas s te slugresc eu, femeie btrîn i slab... %i pe urm, cine-mi tot vorbete mie de sufletE +e crezi bun, mre doamne, fiindc nu eti în stare s ucizi o furnicE... Apoi de buntatea asta mare, pesemne, îmi aduci plocon acas tot soiul de prpdii. $ntr-o zi un proclet, ca zg0i- 0uitul ista de Petru, c numai de ploduri aveam eu ne- voie, la btrîneele mele> $ntr-alt zi îmi cari un nrod slab la minte, ca :ar al dumitale, de-mi îîie inima în tot ceasul, s nu dea foc casei, cîtu-i de pliurd i de tîn- tlu... Asta-i buntate i inimE   1e>... 4u cred c buntatea s-ar c0ema, mam...   Asta se c0eam prostie, nu buntate, biete> *nim
dac ai, ar trebui s te gîndeti la agoniseala lui bietu ttîne-tu, s ai mil de muncuoara lui i s duci la capt ce-o început el. 6u s-mi oploeti acas toi urgisiii lui 1umnezeu>... Crezi c asta are s mearg tot aaE =i-am spus c m-am sturat. Am s-mi încarc într-o zi boarfele i am s plec la mnstire. <car s nu vd ce s-alege de truda mea i a rposatului... <-oi ruga acolo, înaltprea- curatei, s-i aduc mintea la loc i poate c avea-va în- durare i mil de-o srman vduv, fr noroc i fr aprare... 6u rspunzi nimic la astaE +aciE Poate ai vrea s m vezi plecat mai repede, s rmîi numai cu :ar i cu Petru, ai dumitaleE AiE... Bitai-v la dînsul cum tace i mustecete, de m bag-n pmînt cu zile>
9a0aria, într-adevr, tcea i mustecea. Adic îi fr- mînta buzele spînatece, cu epi rari i blani, ca s nu scape cuvînt, tiind c oricît de blînd i împciuitoare vorb ar rosti, mai ru va aîa mînia.
5ocotea acest ceas drept o urgie trimis de sus, împo- triva creia zadarnic este orice încercare de împotrivire, cum nu poi opri dezlnuirea vieliei i grindinii. 1up aceea, cunotea c va urma o lun de linite i de ti0n. Pîn cînd, iar se va isca din senin nprasna.
<tua 8u7anda vru s mai adaoge ceva... 1ar îi lu
seama. %tia i ea de mult c n-are cu cine vorbi. *ntr în cas, trîntind ua în îîni i plîngîndu-i sin-
gur de mil, din pricina unui oarecare copil care mai  bine s-ar fi nscut mînz ca s-l mnînce lupul.
33
 
:mul spîn, cu obraz de bab turceasc, rmase afar, în cerdac, privind pe gînduri deprtrile albastre, acolo  pe linia zrii, unde primvara înviase într-o singur noapte frunza pdurilor.
Cartea îi adusese o mare bucurie. 1ar nu mai avea inim s-o desc0id i s se bucure.
Iurnalul czuse os, cu cingtoarea adresei neatins. 4ra un om subire, înalt, cu oc0ii de-un albastru apos
i limpede, care preau c privesc uneori ceva arztor i  prelnic, nevzut de ali oc0i, dincolo de lucruri i de timp.
Atunci se întorceau dup o vreme la lumea cea mî0- nit i dureroas dimpreur, orbii, ca oc0ii care s-au uitat în sclipirea soarelui.
/aina rzeasc de iac, aspr i rocat, îi îmbrca  prea larg trupul uscat. 1ar curat i de croi îngriit, do- vedea o îndestul bunstare i om cu simire de sine. C Pvlc0ioaia care ara, semna i culegea pe-un ogor le- giuit de udecat lui 9a0aria, îi mai rîdea pe deasupra i-n nas, aceasta era numai o prere a mtuii 8u7anda. 1e fapt, toi gospodarii din Piscul Voievodesei artau pentru feciorul lui Anto0ie 1u0u deosebit prietenie i cinste.
8posatul fusese om aprig i certre. 2ata s se pun de pricin, pentru drepturi adevrate sau numai înc0ipuite, cu 0risoavele i zapisele lui rzeti încuiate cu lacte în tac de tinic0ea, btuse drumul udecilor pîn la *ai i la ucureti, se aprase cu strnicie, muncise crunt i lsase agoniseal de frunte. 4ra temut de toi. 6u fusese apropiat de nimeni.
Decioru-su, 9a0aria, se alesese de la început din alt feleag. Poate i învtura, puin i neisprvit, e drept, dar mai presus de a celorlali plugari din sat, îi luminase altfel mintea i-i muiase altfel inima. 4ra priceput la leacuri de oameni i de vite. 8spundea la c0emarea ve- cinului prins la strîmtoare i srea într-autor la aman. Curmase udecile lsate de btrîn cu limb de moarte.
Cu milostivire, culesese la casa lui, nepotul de sor al ba-  bei 8u7anda, pe acest Petru al lui +udose, rmas orfan dup întîmplrile crîncene de acum doi ani, în nou sute apte, pe vremea rscoalelor care au bîntuit ara de la un capt la altul.
34
 
1e altfel, tot el izbutise atunci, cu vorba lui c0ibzuit, s potoleasc îndîrirea otirii sosit cu ordin de ucidere i pluton de e7ecuie.
9a0aria 1u0u se înfiase comandantului, vorbise fel i c0ip, îi frînsese mîinile i-i pusese capul teafr i ne- vinovat sub sabie3 iar pîn la sfîrit cptase îndurare  pentru cei dezndduii, care porniser într-o rscoal dreapt, dar, lipsii de cugete c0ibzuite, n-au tiut i nici n-ar fi putut duce singuri dreptatea la biruin.
Plutonul a trecut mai departe, în celelalte sate, la Po- noare i la *cuti, unde i-a îndeplinit crunta porunc i a luat via de om. Acolo, printre cei legai de stîlp i  prvlii în groapa spat cu mîna lor, a ispit i Vasile +udose, printele lui Petru. Aici a fost mil i iertare, numai fiindc mila i iertarea 0ainilor gealai a tiut s-o smulg un om de inim ca 9a0aria 1u0u, feciorul lui An- to0ie cel cu inima uscat, care se udecase cu un sfert de sat.
Acestea sînt fapte care mcar pentru o bucat de vreme nu se uit.
1in asemenea binecuvîntate pricini, înc0ipuirile mtu- ii 8u7anda despre felul cum oamenii îi iau în derîdere feciorul erau alturi de adevr. C0iar ceea ce i se prea c e fapt de lunatic, menit s-l fac de rîsul i ocara lumii, slbiciunea aceasta pentru 0îrburi i ruginturi des- fundate din gropi era altcum socotit de gospodarii din Piscul Voievodesei. :alele i sculele aveau fr îndoial vreun pre, i spturile lui 9a0aria vreun rost. Altfel, n-ar veni surtucari tocmai din ucureti s le vad, s le cerceteze, s aleag i s plece cu ele. 9ice c-s crturari, dascli de pe la coli înalte. :r fi mai degrab nite ne- gustori> 1ar, c or fi fiind ei negustori ori dascli, nu încape îndoial c pltesc bani buni pe blidele lui 9a0a- ria 1u0u, de vreme ce bat atîta cale pîn aici.
%i n-ar fi nici o mirare s se afle într-o bun zi c a dat i peste o comoar, cum scrie în cri i s-arat semne
 pentru cei ce tiu s le citeasc. Atunci i-a pus 1umne- zeu mîna în cap lui 9a0aria> $ntr-o singur noapte, pune la lad cît n-ar fi agonosit Anto0ie cel zgîrcit i cîrciobar  în zece viei i într-o sut de udeci.
35
 
Acestea le tia, le înelegea i le vorbea satul. a unii, cînd dezgroap la sptura vreunui zmnic
asemenea cioburi, tot la 9a0aria le duc. 4l le învîrte i le rsucete, le cat potriveal cu în-
dreptrile din crile lui, leapd ce nu-i trebuie i opre- te într-ales, ce-i pare mai de pre. Pe unele a dat pîn la o carboav.
Apoi e la mintea omului c atunci cînd pltete cineva o carboav, pe-un opai de lut ori pe-un cosor mîncat de rugin, fr doar i poate c tie el ceva ce nu cunosc ceilali în a lor netiin i prostie. 1e bun seam, scoate din pung carboava, fiindc se afl undeva altul care vine s-i rscumpere opaiul ori captul de sînea, cu dou, cu trei i cu zece carboave, dac nu cumva i cu mai mult.
5atul tia c 9a0aria 1u0u caut o comoar vec0e. 1ar pîn s-o gseasc, toi credeau a ti cu trie c
9a0aria 1u0u îng0eab el alt comoar nou, cu argini albi i zimai, cptai pe ulcioarele, i zbalele, i cld- ruele i toate cioburile scurmate din pmînt.
C a p & t o l u l III
  Carte, demon ispititor.
$n lumina molcu se soreau gîngnii învîrstate rou i negru. Vacile-1omnului, pe care e mare pcat s le ucizi.
*eiser multe din pmînt ca nici într-un an i tot mai rsreau altele.
9a0aria 1u0u prinse una de pe mîn i o aez binior   pe grinda cerdacului.
2îngania porni într-o parte, se opri ne0otrît, se în- toarse i pru c în mintea ei puin îi face o c0ibzuial adînc. Veni iari la cldura mîinii. Pipi cu micile ei cornie i încerc s se urce. Poate omul spîn îi prea, în
neclintirea lui, un uria bun3 poate o divinitate ocroti- toare3 poate numai o stan neînsufleit, încorporat casei,  pmîntului, pietrelor i verdeii.
5e urc, fugi mrunt, îi alese un loc i începu s se soreasc.
36
 
Briaul cel spîn o ls, inînd mîna nemicat, s n-o sperie.
5emnele negre i smalul rou îi aminteau zugrveala dinluntrul sicrielor egiptene, aa cum se afl pergamente, mumii i fae din piramidele faraonilor, reproduse în cu- lori într-una din crile lui din raft. Preau într-adevr  nite gîngnii foarte btrîne i vec0i. Aa cum vor fi învat oamenii veacului dintîi s-i înfloreasc, dup încondeierea lor simpl i fin, oalele de lut i podoabele îngropate cu dînii în morminte.
Pe urm, 9a0aria 1u0u înl privirea la zborul i la goana fr stîmpr a altor gîze. Dluturi i bondari catifelai, vieti mrunte cu aripi albastre, i verzi, i crmizii, i galbene3 unele strvezii i altele grele de praf auriu, scl- date în toate culorile curcubeului i punctate cu toate scli-  pirile nestematelor.
Atîtea uvaere înaripate i proaspt sclipind îl fcur s cugete, cu o uoar mî0nire, c primvara a fost i în acest an mai 0arnic i mai norocoas ca el. A dezmorit din zcmintele umede ale pmîntului o comoar întot- deauna nou i venic nesctuit. *-a dat drumul în soare i în lumin3 aur i mrgritare vii, smaragde i ru-  bine, diamante i foie de argint, matostate i topaze, toate împrtiate în cele patru zri, cu pumnii plini, s bucure oc0ii i s dea frumusee lumii.
Cealalt comoar a lui, a regelui 1romic0et, st un- deva muced în rîn, sub capac ruginit, ateptîndu-l s vin i s-o dezlege de blestemul vec0i de peste dou mii de ani.
*ar el trece prin via într-o aspr singurtate i în ne- înelegerea tuturor.
1e o parte femeia cu glas aprig, din cas, care îl ceart fiindc nu adun i risipete. 1e cealalt parte satul, ca- re-i înc0ipuie, dimpotriv, c adun tinuit o proaspt comoar de avar, pîn ce va dezmormînta 0aznaua cu galbeni a craiului din veacuri strvec0i, despre care nu-
mai el are tiin i semne. 5ingurtatea îi apas dureros, dar durerea lui era dulce
ca mierea acestei luni de primvar. 4a dura de mult.
37
 
1e cînd, bieandru fiind, o boal lung, cu ari i friguri, l-a adus înapoi, în sat, de la învtura oraului, s zac o toamn, o iarn i o primvar, zgribulit sub cerg, cu oc0ii în grinzile tavanului.
Pe vremea aceea, Anto0ie 1u0u btea drumul udec- ilor, cu uricile, zapisele i izvoadele lui încuiate în taca de tinic0ea. 5e întorcea flmînd, prfuit i frînt de oste- neal, dar cu glasul aprins de aîarea izbînzii. $i mîngîia feciorul bolind, cu îmbrbtri dup priceperea lui. Ce ne- voie avea de mai departe învturE 4l n-a îneles de la început s-i vad copilul înstrinat în viaa de tîrgo- ve, trind din înelciune i vicleug, ca atîia surtucari cu care a avut el de-a face de cînd se freac în udeci3 de cînd prea bine îi cunoate i prea adînc l-au scîrbit.  6eamul lui de rzi n-a avut nevoie de mil, nici de înelciune3 dar nici nu s-a lsat prad înelciunilor. 4l a trit cu fruntea sus, din munc i din sfînta dreptate,  pentru care se udec pîn în pînzele albe cu lumea în- treag. Aa înelegea s-i urmeze i 9a0aria. Atîta carte cît a apucat s învee i se prea preaîndestul pentru a ti s foloseasc mai ascuit i cu mai mult tiin slova uricelor i a zapiselor, în udecile viitoare, pe care el avea datoria s le duc mai departe, ca singur moteni- tor al numelui i al drepturilor sigilate cu apte pecei.
Pe urm, printele bolnavului pornea la muncile sale din greu i iari disprea într-o bun diminea, cu de- saga plin cu pit rece, cu brînz i ou rscoapte la un old, cu taca zapiselor la cellalt.
Pornea spre tribunale i curi de apel, unde se tocmea amarnic cu avocaii, se sumeea plin de rzeasc dîr- zenie cu udectorii i era cunoscut ca un cal breaz de toi aprozii.
9a0aria rmînea în aternutul fierbinte, cu faa în sus, frmîntat de dureri neogoite i de tulburi vedenii.
<sura cu amar dezndede pîn unde vor fi auns cu învtura fotii lui camarazi de coal, alturi de care
se numra i el printre cei dintîi. 5e oprea cu o spaim la gîndul c de-acum e sortit s nu se mai deprteze din temnia acestor perei i s nu mai scape dincolo de zarea satului. Profesorii îi preziceau un viitor luminat, de crtu- rar, aa cum s-au mai ridicat i alii din întunericul unor 
38
ticloase ctune. Profeiile lor rmîneau îns, de ast dat, mincinoase.
+oate s-au retezat scurt. 4l zcea de luni i de luni, cu oc0ii &