satira

3
Vécul, gârbov sub povara cuceririlor, păşeşce Spre vecie şi din culmea anilor ne desvĕleşce Plaiuri noue, mai mănóse, cu mai tinere-aurori. Inainte! trageţi brazda, geniali invĕţători, Căci dela isvorul dilei pân' la sdrobul de ţĕrină, Cugetarea vóstră pururi peste tóte e stăpână! Filosofi, fruntaşi ai lumei, ale vóstre cercetări Ea le mână către ţeluri pe statornice cărări. Călăuză cu stea 'n frunte, numai ea ve póte spune Câtă vĭéţă şi lumină e 'ntr'un bulgăr de cărbune, Şi la glasul ei s'adună svênturate năluciri, Clipele trăitei vêrste, roiul scump de amintiri! Dar m’am rătăcit cu totul! Lirica inferbîntare Către sfere prea inalte şi-a luat avênt prea mare. Muse fiţi cu ’ngăduire, deţi-mi iar pe pămênt, Nu mai pot să ve ţin hangul, m'aţi lăsat făr' de cuvênt! Despre voi n'am a me plânge, aţi fost fórte drăgălaşe: M'aţi urcat uşor pe braţe in cereşcile locaşe, M'aţi hrănit cu miere albă şi nectar mi-aţi dat să beu, Impletind pe frunte-mi rade smulse dintr'un curcubeu; Şi mi-aţi pus in mână lira şi-am cântat ... mi-e şi ruşine

description

satira

Transcript of satira

Vcul, grbov sub povara cuceririlor, peceSpre vecie i din culmea anilor ne desvlecePlaiuri noue, mai mnse, cu mai tinere-aurori.Inainte! tragei brazda, geniali invtori,Cci dela isvorul dilei pn' la sdrobul de rin,Cugetarea vstr pururi peste tte e stpn!Filosofi, fruntai ai lumei, ale vstre cercetriEa le mn ctre eluri pe statornice crri.Cluz cu stea 'n frunte, numai ea ve pte spuneCt v i lumin e 'ntr'un bulgr de crbune,i la glasul ei s'adun svnturate nluciri,Clipele tritei vrste, roiul scump de amintiri!

Dar mam rtcit cu totul! Lirica inferbntareCtre sfere prea inalte i-a luat avnt prea mare.Muse fii cu ngduire, dei-mi iar pe pmnt,Nu mai pot s ve in hangul, m'ai lsat fr' de cuvnt!Despre voi n'am a me plnge, ai fost frte drglae:M'ai urcat uor pe brae in cerecile locae,M'ai hrnit cu miere alb i nectar mi-ai dat s beu,Impletind pe frunte-mi rade smulse dintr'un curcubeu;i mi-ai pus in mn lira i-am cntat ... mi-e i ruineS v spun c'asemeni lucruri nu-s fcute pentru mine;E mre s ai de-aface in Olimp numai cu Dei,Inse mi-e mai indemn jos cu nevoiai de-ai mei!

Deci scpnd acum de strja ce mi se punea la gur,Pot vorb, i fr multe forme de literaturPot s dic c nu e altul pe deplin mai fericitDintre lucrtorii minii dect cel ce-i tiprit!Tiprit! cuvnt de vraj, talisman, comr plinDe nunumrate bunuri, zare larg i senin,Unde dorurile tte cte dorm ori incolescIntr'o inim 'nfocat, cu noroc se oglindesc!Tiprit! ... cetit, celebru! ... glorie, avere, nume! ..Ah! ce binecuvntare mai e i tiparu 'n lume!Ar dispare omenirea i pmntu 'n loc ar sta,Dc pentru-attea scrieri editori n'ar exist!

i curg scripetele ca unda i potopul nu 'ncetz!- Minile vuesc de trud dar candeile lucrz.Multe bat in faa apei plutitre insedar,i 'n bolbcele uitrii cte iar nu dispar! - Ca s dinuisc-o carte, nu-i destul s fie scrisOri i cum de ori i cine. In material inchis