rfriles Verne

SARPELE DE MARE

CuvAnt-inainte de

Nicolae Manolescu

Traducere din limba francezi de

Ion HOBANA

ffi.I*TrARoMANEASCA

-

Crrprins

Cuvdnt-tnainte de Nicolae Manolescu.. ......................7

Capitolul I Plecare intArziati. ........11

Capitolul II Saint-Enoch .-...""""""24

Capitolul III Pe coasta de est a Noii Zeelande """"""""" """36

Capitolul IV TraversAnd Pacificul.'.......................'....""""""" 50

Capitolul V Golful Marguerite. .....................'...'64

Capitolul VI Vancouver.. ......"""""'77

CapitolulVII Adouacampanie .......9o

Capitolul VIII Marea Ohotsk....'... .....'....."""""""1o2

Capitolul IX in Kamceatka.................. ..........""' u6

Capitolul X Lovitura dub15........... ..............'.....'129

Capitolul XII Eguarea ...................." r53

Capitolul XIII O stAnci submarini care se mi;ci............""""166

Capitolul XIV Spre nord............ """'r78

Capitolul XV DeznodimAnt ..........".... ...........'.."189

RE

Capttolrrt Ikncnnn iurflnzrentr

- Hei, cipitane Bourcart, nu-i astizi plecarea?...

- Nu, domnule Brunel, gi mtr tem ci nu vom putea pleca

nici mAine... gi nici chiar peste opt zile...

- E destul de neplicut...

- $i mai ales neliniqtitor, declari domnul Bourcart, cliti-nAnd din cap. Soint-Enoch ar fi trebuit si fie pe mare incl de

la sfhrgitul lunii trecute, ca si ajungi la locurile de pescuit inplin sezon... O si vezi ci i-o vor lua inainte englezii gi ameri-canii...

- E vorba tot despre cei doi oameni care-fi lipsesc?

- Tot, domnule Brunel... De unul din ei nu mi pot lipsi,de celilalt aF putea s-o fac, la nevoie, daci nu m-ar obliga

regulamentele...

- Nu-i vorba de butnar, nu-i aga? intrebi domnul Brunel.

- Nu, te rog si mi crezi!... Pe baleniera mea, butnaruleste tot atAt de necesar ca qi catargul, cirma sau compasul,

dat fiind ci am doui mii de butoaie in cal5...

- Cafi oameni are Safnt-Enoch, cipitane Bourcart?

- Am fi treizeci gi patru, domnule Brunel, daci echi-pajul ar fi complet. Vezi dumneata, e mai util si avem unbutnar care si se ocupe de butoaie, decAt un medic care siingrijeasci oamenii!... Butoaiele au mereu nevoie de repara-

1ii, in timp ce oamenii... se repari singuri!... De altfel, se

imbolnivegte vreodati cineva pe mare?...

- Evident, asta n-ar trebui si se intAmple, cAnd aerul e

atAt de bun, cipitane Bourcart... gi, totugi, cAteodat5...

- Domnule Brunel, pe Saint-Enoch n-au existat pAniacum bolnavi...

- Felicitdri, cipitane! Dar ce s5-i faci? O navi e o navi qi,

ca atare, supusi regulamentelor maritime... Cind echipajulatinge un anumit numir de ofi;eri qi marinari, trebuie sI fieimbarcat gi un medic... aga e regula... Iar dumneata nu ai unul...

- De aceea Saint-Enoch nu se afli astizi in dreptul ca-pului Saint-Vincent, unde ar trebui si fie!

Conversa;ia intre cipitanul Bourcart qi domnul Brunelavea loc chiar pe digul din Havre, citre orele unsprezecedimineafa, pe porfiunea mai ridicati dintre semafor qi capi-tul lirgit al digului.

Cei doi btrrbali se cunoqteau de multi vreme - unul fostcomandant de cabotaj, acum ofi1er de port, celilalt coman-dAnd corabia cu trei catarge Saint-Enoch. $i cu citl nerlb-dare aqtepta cel de-al doilea s5-pi completeze echipajul,pentru a iegi in larg!

Bourcart (Evariste-Simon), in vArsti de cincizeci de ani,era cunoscut qi apreciat in Havre, portul lui de origine.Celibatar, firi familie, firi rude apropiate, navigAnd inci dincopilirie, fusese pe rAnd mus, aspirant, marinar gi maistru inserviciul statului.

Dupi numeroase cilitorii ca locotenent gi secund in ma*rina comercial5, comanda acum de zece ani Safnt-Enoch, obalenieri a cirei proprietate o impirfea cu firma frafilorMorice.

Excelent marinar, prudent, indriznef gi hotirAt in acelagitimp, plstra intotdeauna, spre deosebire de ati;ia al;i colegide-ai lui, o politele extreml in exercitarea funcliilor sale: nuinjura niciodat5, dAnd ordine cu o perfectl urbanitate. Firiindoiald amabilitatea lui nu mergea pAni la a spune unuigabier: ,,Dafi-vi osteneala si desfacefi terfarola zburito-rului", sau unui timonier: ,,Fi;i bun gi indatorafi-m5, punAndcirma la tribord!" Trecea, insi, drept cel mai politicos dintrecipitanii de cursi lungi.

Trebuie menfionat, de asemeni, ci domnul Bourcart, no-rocos in tot ce intreprindea, avusese numai campanii reugite,

numai traversiri excelente. Niciodati nu se primiseri plAn-geri din partea ofilerilor, niciodati marinarii nu reven-dicaseri nimic. Deci, daci echipajul de pe Saint-Enoch nuera complet qi cipitanul nu reutea si qi-l completeze, nutrebuia vizut aici un semn de neincredere din partea perso-nalului maritim.

Domnii Bourcart qi Brunel se opriseri lAngi suportul me-talic al clopotului, pe terasa semicirculari de la capitul digu-lui. Indicatorul de nivel al apei marca punctul cel mai scizutal refluxului, iar catargul de semnalizare nu arbora niciunpavilion, nicio flamuri. Nicio navi nu se pregitea si intre sau

si iasi gi nici chiar qalupele de pescuit n-ar fi glsit destuli apiin genal, in timpul acestui reflux de luni noui. Iati de ce nuse ingrlmideau curiogii, ca in vremea marelui flux. Vapoareledin Honfleur, din Trouville, din Caen qi din Southampton rtr-mAneau amarate la pontoanele lor. PAnI la ora trei du-pi-amiaz5, nicio miqcare nu avea sI aibi loc in rada portului.

CAteva clipe, privirea cipitanului Bourcart, indreptatdspre larg, stribitu vasta porfiune dintre inil;imile indepir-tate ale Ouistrehamului pi falezele masive ale farurilor dinHdve. Vremea era instabili, cerul acoperit de nori cenugii inzonele inalte. VAntul sufla de la nord-est - o uqoari brizicare avea si se inteleasci la inceputul fluxului. CAteva nave

traversau golful, unele umflAndu-qi velele la orizontul estic,altele brizdAnd spafiul cu aburi funinginopi. Desigur, privi-rea domnului Bourcart trida invidia fali de colegii mai no-rocogi, care pirisiseri portul. De;i erau departe, e de la sinetnfeles ci el se exprima in termeni convenabili qi nu gi-ar fipermis si-i trateze a$a cum ar fi ficut orice alt lup de mare.

- Da, spuse el domnului Brunel, oamenii iqtia de is-pravi sunt pe drumul cel bun, cu velele umflate de vAnt, intimp ce eu zac in radS! Vezi, asta numesc eu ghinion - gi eprima oari cd se lipegte de Saint-Enoch...

- Ai ribdare, domnule Bourcart, devreme ce fi-e impo-sibil si iegi in larg!rispunse domnul Brunel r6zAnd.

- Nu fac asta de cincisprezece zile lungi? exclami cipi-tanul, nu firi oarecare acreal5.

n

- Bun!.... Vasul dumitale igi poarti bine pAnzele qi o sireciqtigi repede timpul pierdut... Cu unsprezece noduri, pe

o brizi buni, ajungi departe... Dar spune-mi, domnuleBourcart, doctorul Sinoquet nu se simte mai bine?...

- Nu are nimic grav... Doar reumatismul care-l lintuieqtela pat; gi mai are de zdcut cAteva sdptimAni!... Cine ar fi cre-zut una ca asta, despre un om atAt de obiqnuit cu marea, care,

timp de zece ani, a parcurs impreunl cu mine toate pustie-ti;ile Pacificului...

- Ei, insinui ofi;erul de port, poate ci tocmai cildtoriilesunt de vini...

- Asta-i buni!spuse clpitanul Bourcart. Si capeli reu-matism la bordul lui Saint-En och!... De ce nu holeri sau febrigalbenS?... Cum a putut si-;i vinl o asemenea idee, domnuleBrunel?...

$i domnul Bourcart lisd sl-i cadi brafele, coplegit de stu-pefacfia pe care i-o provoca o astfel de enormitate. Pe

Saint-Enoch... o navi atAt de bine amenajati, atAt de confor-tabili, atAt de impermeabili la umiditate!... Reumatism!...Mai curAnd l-ai putea clpita in sala de consiliu a primirieisau in saloanele subprefecturii, decAt in cabinele sau in ca-

reul de pe Saint-Enoch!... Reumatism!... A avut el vreodatireumatism?... $i doar nu-gi pirisea nava nici cAnd era liber,nici cAnd se afla in portul Havre!... La ce bun un apartamenttn orag, cind ai locuinfa ta la bord... $i n-ar fi dat-o pe cea

mai confortabili camerl de la Hotel Bordeaux sau de laTerminus/ Reumatism!... Nici micar guturai!... Oare il auzise

cineva strinutind la bordul lui Saint-Enoch?...

insuflelindu-se, demnul cipitan ar fi continuat aga multivreme, daci domnul Brunel nu l-ar fi intrerupt:

* De acord, domnule Bourcart, reumatismul doctoruluiSinoquet nu se trage decAt de la qederile pe uscat!... Vorba ec5-l are pi nu se poate imbarca...

- $i ce e mai riu, declari domnul Bourcart, e ci nu-igisesc inlocuitor, in ciuda tuturor stridaniilor mele...

- Ribdare, ili repet, rlbdare, cipitane!... PAnI la urmiai sd pui mAna pe vreun medic tAnir, dornic si stribati

14

lumea, avid de c5lItorii... Ce poate fi mai ademenitor decitstr debutezi intr-o superb{ campanie de pescuit de balene,traversAnd apele Pacificului?

- Desigur, domnule Brunel, ar trebui si fie atilia, incAts{-mi fie greu sI aleg... $i, totugi, nu se prezinttr nimeni caresI mAnuiascl lanseta gi bisturiul, sau rindeaua gi clegtele!

- Fiindci veni vorba, intrebl ofilerul de port, nu cumvatot reumatismul te lipsegte qi de butnar?...

- Nu, la drept vorbind, bravul mog Brulard nu-qi poatefolosi bra;ul sting, care-i anchilozat, gi are dureri puternicein picioare.

- Va sH zicl articulaliile sunt prinse? se interesl domnulBrunel.

- AFa se pare, gi Brulard, intr-adevIr, nu mai e in staresi navigheze. Iar o balenierl, domnule Brunel, nu se poatelipsi de butnar, aga cum nu se poate lipsi de harponier, decitrebuie si gisesc unul!

Domnul Brunel cizu de acord cI mog Brulard nu avea

reumatism, dat fiind ctr Sofnt-Enoch era un adevtrrat sanato-riu gi cI echipajul lui naviga in cele mai igienice condilii,dupl spusele ctrpitanului. Dar nu era mai pulin convins ctr

atat doctorul Sinoquet, cat gi butnarul Brulard erau incapa-bili st participe la aceastl campanie.

in clipa aceea, domnul Bourcart, auzindu-se strigat, se

intoarse:

- Dumneata egti, Heurtaux? spuse el, strAngAnd priete-nos mAna secundului slu. Sunt incintat str te vld gi sper ctr,

de data asta, te aduce un vint bun.

- Poate, cipitane, rispunse domnul Heurtaux, poate... Amvenit si vi anunf ci s-a prezentat cineva la bord... acum o ori.

- Un butnar... un medic?... intrebl repede clpitanulBourcart.

- Nu gtiu, cipitane. in orice caz, pirea contrariat de ab-senfa dumneavoastri.

- Un om in virsti?

- Nu, un tanlr; o str se intoarci in curind. Aga cI am plecat

si vi caut qi cum mi-am inchipuit ci o si vi intilnesc pe dig...

15

- Unde pot fi intAlnit intotdeauna, Heurtaux, cAnd nusunt la bord!...

- $tiu... De aceea m-am indreptat spre catargul de sem-

nalizare...

- Ai ficut foarte bine, Heurtaux, relui domnul Bourcart,gi n-am si lipsesc de la intAlnire. Domnule Brunel, permi-te-mi s5-;i spun la revedere.

- Du-te, cipitane dragi, rlspunse ofilerul de port, qi

presimt ci nu vei intArzia si iegi din incurciturS.

- Numai pe jumitate, domnule Brunel, gi incl ar trebuica vizitatorul Ssta sI fie medic sau butnar!

Acestea fiind zise, domnul Biunel gi cipitanul Bourcartiqi strinseri mAinile cordial. Apoi, acesta din urmi, tnto-vir5git de secund, porni in sus pe chei, traversi podul, ajunse

in zona comerciali a portului gi se opri in fala pasarelei care

ducea la Saint-Enoch.De indati ce puse piciorul pe punte, domnul Bourcart se

indrepti spre cabina lui, a cirei uqi dldea in careu, iar fe-reastra spre partea din fali a dunetei. Dupi ce dispuse si fieingtiinfat indati ce va reveni vizitatorul, incepu si aqtepte,

nu firi o oarecare neribdare, cu nasul intr-un ziar local.' Agteptarea nu fu lungi. Zece minute mai tArziu, tAnlrulanunfat se prezenti la bord gi fu introdus in careu, unde venigi cipitanul Bourcart.

La urma urmei, dacivizitatorul nu era butnar, n-ar fi fostexclus si fie doctor - un tAnir doctor, in vArsti de douizeciqi gase, douizeci qi gapte de ani.

Odati schimbate primele formule de politege - gi putemfi siguri cI domnul Bourcart nu-i rimase dator celui care-lonora cu vizita sa - tinirul se exprimi in acegti termeni:

- Am aflat, din cele ce se spuneau la Bursi, ci plecarea

lui Saint-Enoch a fost intArziati din pricina bolii mediculuide bord...

- E cAt se poate de adevlrat, domnule...

- Filhiol... Sunt doctorul Filhiol, cipitane, gi vi propunsi-l inlocuiesc la bordul navei dumneavoastri pe doctorulSinoquet.

r6

Cipitanul Bourcart afl5 apoi ci tAnirul vizitator, originardin Rouen, aparfinea unei familii de industriaqi din acel orag.

Dorinfa sa era si-gi exercite profesiunea in marina comerci-

ali. Totugi, inainte de a intra in serviciul CompanieiTransatlantice, ar fi fost fericit si ia parte la o campanie de

pescuit pe o balenieri qi si debuteze cu o cilitorie prin as-

prele miri ale Pacificului. Putea prezenta cele mai bune re-

ferinfe. Cipitanul Bourcart n-avea decAt si se informeze lacutare gi cutare negustori sau armatori din Havre. DomnulBourcart il cercetase cu multi atentie pe doctorul Filhiol, a

cirui fizionomie era deschisi qi simpatici. Firi indoialS,avea o constitufie viguroasi, un caracter hotirAt. Cipitanulse pricepea gi era sigur ci omul acesta, bine ficut, sinitos,n-avea sd se imbolniveasci de reumatism, aga ci spuse:

- Domnule, nu vreau si vi ascund ci venili intr-un mo-ment potrivit gi daci referinlele, dupi cum sunt convirls, vor

fi favorabile, treaba s-a ficut. Vefi putea str vi instalafi chiarde mAine pe Saint-Enoch gi nu vi veli cii.

- Sunt sigur, cipitane, rispunse doctorul Filhiot. inainteca dumneavoastri si luafi informalii despre mine, trebuiesi vi mlrturisesc ci am luat gi eu despre dumneavoastri...

- Foarte infelept, replici domnul Bourcart. Dupi cumnu trebuie si te imbarci f[ri pesmefi, nu e bine si te inscriipe lista unui echipaj firi si gtii cu cine ai de-a face'

- Ag" am gAndit qi eu, cipitane.

- Afi avut dreptate, domnule Filhiol, qi daci infelegbine, informafiile pe care le-afi cules au fost in avantajulmeu...

- in intregime. imi place si cred ci gi cele pe care le vefilua dumneavoastri despre mine vor fi la fel.

HotirAt, cipitanul Bourcart gi tAnirul doctor erau deo-potrivi de sinceri qi de politicogi.

- O singuri intrebare, totuqi, relui domnul Bourcart.A1i mai navigat, doctore?

- CAteva scurte traversiri ale MAnecii...

- $i n-a1i suferit de riu de mare?

- Nu... qi am motive si cred cd nu voi suferi niciodati.

t7