Modelul ideal al pietii fortei de munca

Planul:

Cap1

1. Introducere

2. Echilibrul pietii fortei de munca, factorii ce-l influenteaza

3. Relatii intre factori

4. Influenta modificarii ofertei agregate asupra echilibrului pietii muncii

Cap2

5. Ocuparea integrala a fortei de munca, solutii

6. Principalii factori pertubatori ai echilibrului macraeconomic

7. Politica stabilizatoare, reguli, carcteristica, efectele

8. Politica guvernamentala privind munca si forta de munca

Cap 3

9. Date generale despre somaj

10. Cocluzie

Bibliografie

Cap. 1

1Introducere

Conform Dicionarului explicativ al limbii romne, munca este o activitate contient, specific omului, ndreptat spre un anumit scop, n procesul creia omul efectueaz, reglementeaz i controleaz prin aciunea sa schimbul de materii ntre el i natur, pentru satisfacerea trebuinelor sale.

Antoine de Saint Exupry, numete aceast activitate: Calitate a omului, care nu are nici un nume. Aceast calitate poate fi nsoit de veselia cea mai zmbitoare. Este acea calitate a tmplarului care se aeaz de la egal la egal n faa bucii sale de lemn, o pipie, o msoar, i, departe de a o trata cu uurin, i adun pentru ea toat priceperea. Munca, factor de producie activ i determinant n activitatea economic, impune o analiz ampl la nivel macroeconomic i microeconomic. Munca ocup, n universul sociologilor, un loc preponderent. Ea mobilizeaz iscusinele, permite omului s depeasc constrngerile mediului i contribuie astfel la crearea bogiilor. Veniturile care i sunt asociate constituie o component esenial a cererii reprezentate de gospodrii i permit accesul la consum. Indiferent c este vorba de atribuirea posturilor, de ierarhia calificrilor, sau de organizarea relaiilor profesionale, gestiunea resurselor umane regrupeaz aceste diferene caracteristice i pune n joc mai multe problematici. Unele trimit la dezbateri teoretice, altele se refer la contribuii mai factuale; de exemplu, cum se explic progresia omajului de lung durat: trebuie s incriminm rigiditatea aparatului productiv, s ne pronunm n favoarea unei redefiniri a procedurilor de indemnizare sau s evocm recompunerea relaiilor sociale; trebuie s raionm n termeni de integrare i de polivalen sau s punem accent pe delocalizarea activitilor i reducerea posibilitilor de angajare. O alt tem de actualitate: precarizarea locurilor de munc, inegalitile dintre categoriile minii de lucru ce risc s se accentueze.Determinind, astfel, ca munca este factorul primordial in activitatea economica, piata muncii va reprezenta felul in care toate persoanele se incadreaza in activitatea economica, variatia cererii si ofertei de locuri de munca in dependenta de mai multi factori.In capitolul 1 voi vorbi despre echilibrul pietii fortei de munca, majoritatea factorii ce influenteaza acest ecilibru si in ce masura il influenteaza, ce rol are modificarea ofertei aggregate asupra echilibrului pietii muncii.

Capitolul 2 include solutii de ocupare integrala a fortei de munca, politici stabilizatoare si efectele acestora

In capitolul 3 sunt redate datele generale despre somaj, caracteristica acestuia, felurile de somaj.2.1 Modelul ideal al pietii fortei de munca

Intr-o economie ideala productia trebuie sa fie mereu la nivelul numarului maxim de locuri de munca. Aceasta inseamna ca salariile si preturile sunt foarte flexibile, ca firmele actioneaza in conditiile unei concurente in care pot vinda toate produsele la preturile cele mai bune si nu trebuie sa faca cheltuieli suplimentare in cazul sporirii sau reducerii fortei de munca, ca lucratorii nu trebuie sa faca cheltieli suplimentare pentru a cauta un loc de munca.

Daca notam nivelul productiei reale cu Y,factorul munca cu N, presupunem ca stocul de capital este dat si ca singurul factor variabil este forta de munca,relatia dintre volumul de forta de munca utilizata si nivelul productiei obtinuta cu ajutorul factorilor de intrare , se poate reflecta cu functia de productie:

Y= F(N,.)

Se observa ca cresterile successive in forta de munca utilizata dau rezultate din ce in ce mai mici in productie. Acest lucru il putem aprecia cu ajutorul produsului marginal al muncii YmN, care reprezinta contributia fortei de munca suplimentare la realizare productiei suplimentare si se poate determina ca fiind cresterea productiei (output-ului) Y, determinate de cresterea cu o unitate a factorului munca N

YmN= Y/N

Cum se explica scaderea produsului marginal al muncii? Motivul este clar , deoarece crescind continuu forta de munca, ceilalti factori raminind constanti , fiecare lucrator va minui mai putine masini si utilaje (mai putin capital) si astfel devine mai putin productiv. Sigur ca o crestere in forta de munca va spori intotdeauna productia, dar aceasta crestere va fi din ce in ce mai mica pe masura cresterii numarului de lucratori. Putem vorbi insa deo contributie marginala a unor angajari suplimentare de forta de munca la cresterea productiei. 2.2 Echilibrul si dezechilibrul pietii muncii si somajul natural

Ca pe oricare alta piata echilibrul pietii fortei de munca se va afla intr-un punct de intersectie a curbei ofertei de munca, care creste odata cu salariul real, cu curba cererii de munca ,care scade odata cu scaderea salariului real.

Se observa ca echilibrul pietii muncii se obtine la salariul real , nivel la care cererea de munca este egala cu oferta de munca , iar numarul de angajati este N*.La un salariu real mai mare decit in cazul unui echilibru, exista un exces de oferta de munca , adica un somaj ridicat, pe cind la un salariu real mai mic decit cel de echilibru exista un exces de cerere de munca.

Putem trage deci concluzia ca piata muncii poate fi adusa intr-o stare de echilibru corespunzatoare angajarilor maxime, prin ajustarea salariului real spre nivelul salariului de echilibru corespunzator unui numar de salariati N*.

Se observa ca la un nivel dat N* al utilizarii integrale a fortei de munca, echilibrul pietii muncii se afla la intersectia curbei cererii de munca cu curba ofertei de munca in punctul E .Orice alt nivel de ocupare a fortei de munca N2 sau N1 mai mare sau mai mic decit N*, va crea un dezechilibru pe piata muncii si de aceea este necesara reglarea numarului de angajati spre nivelul N*.

O situatie ideala de echilibru a pietei fortei de munca in conditiile unui nivel maxim al ocuparii fortei de munca ar putea fi reprezentata in figura 1.

In figura 1 curba ND ne arata cum creste cantitatea de munca ceruta pe masura scaderii salariului real, iar curba NS ne arata cum creste oferta de munca pe masura cresterii salariului real. Curbele ofertei si cererii de munca se intersecteaza in punctul E, corespunzator unui nivel de echilibru al angajarilor N*, care determina un nivel maxim al productiei Y* si unui salariu real de echilibru. In acest model ideal, toata lumea munceste atit cit doreste iar firmele angajeaza exact cantitatea de munca pe care o doresc, la un nivel al salariului real de echilibru, realizindu-se un echilibru perfect al economiei in punctul E.

Chiar in conditiile unui nivel maxim al angajarilor, N*, si unui nivel maxim al productiei asociat acestuia, Y*, in societate exista un anumit numar de someri. Astfel, in permanenta vor exista oameni care se incadreaza pentru prima data si oameni care se pensioneaza, vor exista firme care se extind, angajind noi lucratori si firme care se restring , concediind o parte din lucratori. Deci pe piata muncii exista un flux continuu de lucratori. Dar un lucrator are nevoie de un anumit timp pentru a-si gasi o noua slujba care sa se potriveasca, lucru ce va face ca in permanenta sa existe un anumit somaj. Somajul cauzat de miscarea oamenilor de la un serviciu la altul si de cautarea unor slujbe noi, poarta denumirea de somaj natural sau frictional. Marimea acestui somaj se poate aprecia cu ajutorul ratei naturale a somajului Sn calculate ca un raport procentual intre volumul somajului natural Sn si numarul populatiei ocupate P0:

Sn= Sn/P0*100%Deci Rata naturala a somajului Sn este o rata a somajului care exista in conditiile cind piata muncii se gaseste in echilibru.

2.3 Influenta preturilor asupra echilibrului si dezechilibrului pietii muncii

Sa presupunem un nivel dat al preturilor bunnurilor si serviciilor de consum, P0 si un salariu nominal de echolibru W0.

Echilibrul pietii muncii va fi in punctul E la intersectia curbei cererii de munca ND, cu cea a ofertei de munca NS, fig 2.Din figura se observa ca punctului E de echilibru initial al pietii muncii ii corespunde un salariu nominal de echilibru W0 si un nivel de echilibru al ocuparii fortei de munca N*, in conditiile unor preturi date P0

Daca are loc o crestere a cererii agregate, sa presupunemca urmare a cresterii cantitatiide bani de catre guvern, atunci si preturile vor creste peste nivelul P0. La fiecare nivel al salariului nominal, salariul real va scadea in aceeasi proportie cu care a crescut nivelul preturilor, facind ca cele doua curbe, la ND/ si NS/ sa se deplaseze in sus cu aceeasi proportie, intersectind astfel acelasi nivel al angajarilor N* in punctul E/.

Daca are loc o scadere a cererii agregate si ca urmare o scadere a preturilor, curbele cererii si ofertei se vor deplasa in jos la ND// si NS//, intersectindu-se in punctul E//, tot pe linia nivelului angajarilor N*Deci orice nivel al modificarilor preturilor va deplasa ambele curbe cu aceeasi distanta verticala. Chiar daca salariul real creste la nivelul W1 sau scade la nivelul W2, salariul nominal va ramine neschimbat, deoarece au crescut sau scazut in mod corespunzator preturile.

2.4Compromisul intre inflatie si somajAnalizind curba lui Phillips conform careia in somaj mai redus se poate obtine daca se accepta o inflatie mai ridicata, sau de poate obtine o inflatie mai redusa daca se accepta un somaj mai ridicat. Aceste lucruri sunt valabile pe o perioda maiscurta de timp.

Pe o perioada mai lunga de timp insa, compromisul intre inflatie si somaj in sensul aratat mai sus este o iluzie, deoarece intr-o perioada mai indelungata economia se apropie de rata naturala a somajului, indiferent de ce schimbari vor aparea in rata salariilor si rata inflatiei.

Se pune intrebarea cum are loc aceasta autoreglare macroeconomica? Care este mecanismul ei?

Stim deja ca atunci cind piata muncii se afla in echilibru, avem de-a face cu un somaj natural si cu o rata naturala a somajului. Atunci cind somajul este sub rata normala, un numar mic de oameni cauta de lucru. In acest caz, firmele vor oferi un salariu real mai mare pentru a-si satisfce nevoile suplimentare de forta de munca. Cind insa rata somajului se afla peste nivelul ratei normale, un numar mai mare i-si vor cauta de lucru, iar firmele vor oferi un salariu real mai mic. Si intr-un caz si in altul, rata somajului va reveni cu timpul la nivelul ratei normale a somajului, lucru ce demonstreaza ca intre inflatie si somaj nu exista un compromis de lunga durata in sensul curbei lui Phillips.

3.1 Interdependenta dintre stocul de bani, salarii, preturi si productieDaca vom face o anliza similara a interdependentei dintre stocul de bani, salarii, preturi si productie, vom observa ca exista diferente atunci cind privim lucrurile pe termen scurt sau pe termen lung. Astfel, pe termen sscurt, o crestere in stocul de bani va afecta in primul rind productia si va un efect redus asupra inflatiei, preturilor si salariilor, im sensul ca va avea loc imediat o crestere a productiei, fara nici o influenta imediata asupra preturilor. Pe termen lung insa, impactul unei cresteri a stocului de bani se va reflecta aproape in intregime asupra preturilor si salariilor si foarte putin asupra productiei. Astfel, productia luind avint la inceput, va incepe apoi sa scada, lucru ce va determina inceperea cresterii preturilor si readucerea economiei la situatia normala.

De aici putem trage concluzia ca economia are nevoie de un timp destul de lung pentru a ajunge la o situatie normala, aadica va avea nevoie de citiva ani de zile (fig 3).

Din figuraa se observa reactia imediata a cresterii stocului de bani asupra productiei, reactie ce se temporizeaza in anii urmatori si reactia intirziata a preturilor fata de cresterea productiei.

Daca curba Phillips reflecta relatia inversa dintre inflatie si somaj, atunci ea va reflecta si relatia de inveresa proportionalitate dintre inflatia salariilor si somaj.

Daca notam salariul din perioada curenta cu w1 si cel din perioada de baza cu w0, atunci rata inflatiei salariilor iw va fi: iw = (w1 - w2) / w0 (1) Notind rata naturala a somajului cu u* si rata efectiva a somajului cu u, putem scrie curba simpla a lui Phillips astfel: iw = - q ( u - u* ) (2)

unde q este panta descrescatoare a curbei.

Din ecuatia (2) se observa ca salariile cresc atunci cind rata efectiva a somajului este mai mica decit rata naturala a somajului, iar salariile scad atunci cind somajul se afla peste rata naturala.

Analiza curbei Phillips ne sugereaza ca salariile si preturile se ajusteaza incet la modificarile ofertei agregate. Intr-o economie echilibrata, in care somajul se afla la nivelul ratei naturale si preturile sunt stabile, daca vom creste stocul de bani cu o marime M, atunci se creaza un dezechilibru. Pentru ca economia sa revina in echilibru, va trebui ca si salariile si preturile sa creasca cu aceeasi marime M. Conform curbei Phillips, la aceasta crestere a salariilor, somajul ar trebui sa scada, si ca urmare sa se mareasca si rata cresterii salariilor. Crescind salariile, vor creste si preturile, lucru ce va face ca, in final, economia sa revina la somajul si productia corespunzatoare nivelului angajarilor maxime. Nu trebuie insa sa uitam ca, intre timp, cresterea stocului de bani a cauzat o reducere a somajului, lucru ce se poate observa daca vom rescrie ecuatia (2) tinind cont de ecuatia (1):

( w1 - w0 ) / w0 = - q ( u - u* )(3)w1 = w0 { 1 - q ( u - u* ) }

Din ecuatia (7) se observa ca, pentru ca salariile sa creasca peste nivelul celor din perioda de baza, va trebui ca somajul sa scada sub rata naturala. Viteza de restabilire a echilibrului economic variaza in functie de timpul de raspuns al economiei la aceste schimbari. Pot exista situatii cind preturile reactioneaza mai repede la cresterea productiei si situatii in care ele reactioneaza la cresteri mai mici ale productiei. Indiferent de caracterul reactiei sistemului economic, important de retinut este ca aceste reactii nu sunt immediate, ci ele se materializeaza in timp mai indelungat.

3.2 Ajustarea salariilor

Putem spune ca salariile au o anumita rigiditate, lucru datorat in primul rind faptului ca, in general pe piata fortei de munca salariile se negociaza la perioade mai mari de timp pe baza unor contracte si ca, deci, relatiile intre firme si lucratori sunt niste relatii stabilite pe perioade mai indelungate. Frecventa cu care salariile, ca de altfel si preturil, se ajusteaza, depinde de stabilitatea nivelului productiei din economie. In general, firmele isi stabilesc, pentru fiecare perioada in parte, atit nivelul angajarilor cit si salariul de baza pentru fiecare loc de munca in parte, inclusiv sporul de salarii pentru munca suplimentara.

Daca cererea de munca a firmelor va creste, la urmatorul termen de negociere a salariilor lucratorii vor cere salarii marite. Sigur ca daca la ultima negociere salariile au fost mari, o noua cerere de crestere a salariilor la urmatoarea negociere va determina pericolul ca ei sa ramina someri si firmele sa prefere sa angajeze ale caror salarii nu au crescut inca.

Dar negocierea salariilor nu se face in acelasi timp de catre toate firmele, ci fiecare firma are un ritm contractual de negociere cu lucratorii sai, de exemlu 6 luni, 1 an sau mai mult. Procesul de ajustare continua, facind ca, curba ofertei agregate sa creasca, proces care va tine cont de nivelul salariilor ce nu au fost inca negociate si de rata salariilor din ultima perioada.

Ajustarea salariilor va atrage desigur dupa sine ajustarea preturilor. Procesul de ajustare a salariilor si preturilor va continua pina cind economia ajunge la un echilibru E, corespunzator nivelului maxim al angajarilor N*.

In perioada cu somaj mai ridicat ar exista posibilitatea ca firmele sa practice un sistem de salarizare in doua trepte, adica sa acorde somerilor un salariu mai mic decit celor angajati, reducindu-se astfel soamjul. Aplicarea in practica a unui asemeneea sistem poate fi impiedicata de unele prevederi ale legislatiei muncii cu privire la salariul minim, precum si de miscarea sindicala.

O alta posibilitate ar fi ajustarea salariilor si preturilor in functie de fluctuatiile si perturbatiile ce apar in economie, reusindu-se astfel mentinerea nivelului maxim al angajarilor N* si, prin aceasta, un ecilibru in economie. Solutia este greu de aplicat datorita faptului ca intr-o eeconomie exista o multitudine de factori care influenteaza cererea si oferta pe pietele individuale.

Datorita faptului ca salariile sunt stabilite pe o perioada de timp si ca ajustarile de salarii sunt suprapuse in timp, ajustarea productiei si a salariilor se face in mod gradat, lucru confirmat de altfel de practica economica. 3.3 Relatia Productie - AngajariRelatia dintre nivelul angajarilor N si nivelul productiei Y, poate fi exprimata cu ajutorul unei functii de productie care se deduce din relatia ce exprima productivitatea muncii a, astfel:

a = Y / N (1)Daca de exemplu a = 2, inseamna ca al fiecare unitate de munca depusa ( ora, zi, lucrator ) se obtin doua unitati de productie. De aici putem deduce functia cea mai simpla de productie:

Y = aN, (2)Functia care ne arata ca productia este direct proportionala cu munca consumata iar a este un coeficient de intrare, denumit mai sus productivitatea muncii. In ecuatia (2) acest coeficient este considerat ca fiind constant, desi, in realitate, el se modifica in timp. Pe masura introducerii progresului tehnic si a cresterii nivelului pregatirii profesionale a lucratorilor, coeficientul a tinde sa creasca in decursul unor perioade mai lungi. Acest coeficient are si un comportament ciclic, in functie de fazele ciclului economic in care se afla economia. Astfel, la inceputul, sau imediat inaintea unei recesiuni economice, productivitatea muncii scade, iar la putin timp dupa inceputul recesiunii incepe sa creasca din nou. Este explicabil acest lucru deoarece, in timpul recesiunii, firmele nu vor concedia pe muncitorii de inalta calificare pentru a nu-i pierde definitiv. Aceeasi atitudine o vor avea firmele si fata de manageri lor, al caror numar nu poate fi redus si crescut dupa fluctuatiile productiei.

Aceasta inseamna ca angajarile N vor fluctua mai lent decit fluctuatiile productiei Y si ale productivitatii muncii a. Nivelul angajarilor scazind mai putin decit nivelul productiei, in perioadele de recesiune raportul dintre Y si N va scadea.

De aici putem trage concluzia ca in perioadele de avint economic, productivitatea muncii a, adica raportul Y / N, va creste pentru ca firmele si-au pastrat o parte din lucratori si deci angajarile vor creste mai putin.

Aceata inseamna ca productia cit si angajarile cresc in acelasi sens, dar nu in acelasi ritm.

Orice firma isi va fundamenta politica sa de angajari in functie de prognozele ce le face pentru productia sa viitoare. Nivelul angajarilor va scadea atunci cind se aprecia ca scaderea cererii va dura mai mult timp si va creste daca se asteapta ca productia sa se mentina ridicata pe o perioada mai mare de timp. Cind firmele apreciaza ca nivelul scazut al cererii este numai temporar, mai scazuta decit nivelul angajarilor, iar raportul Y / N sa fie acceptat mai mic o perioada.

Se desprinde astfel si concluzia ca exista o strinsa interdependenta intre deciziile legate de angajari.

De asemenea, daca in analiza anterioara am considerat ca produsul marginal al muncii scade pe masura nivelului angajarilor, nu trebuie sa consideram ca acest lucru este valabil pentru toate nivelele de productie. Astfel, noi ampresupus in analiza ca, in permanenta, capitalul este pe deplin intrebuintat, lucru ce nu este absolut corect. Cind am afirmat ca produsul marginal al muncii se diminueaza pe masura cresterii angajarilor, am presupus ca stocul de capital ramine fix pe termen scurt.

Aceasta inseamna ca un muncitor, care il succede pe cel precedent, va dispune de mai putin capital, deci dotarea lui tehnica va fi mai mica datorita uzurii capitalului fix.

Nu trebuie sa uitam insa ca in cadrul ciclului economic utilizarea capitalului variaza, in sensul ca este utilizat la mazimum in fazele de avint economic si ca este incompet utilizat in fazele de recesiune. Este posibil, de exemplu, ca in faza de recesiune capitalul fix sa fie utilizat in trei schimburi.

De aici desprindem concluzia ca raportul capital folosit - munca poate fi mai mare in perioadele de avint economic decit in cele de recesiune si ca productivitatea marginala a muncii nu este mai scazuta in pemanenta in perioadele de avint.

3.4 Relatia costuri - preturi

La baza preturilor de vinzare ale produselor, firmele vor pune intotdeauna costurile de productie. Daca vom nota pretul cu P, costurile materiale unitare, inclusiv profitul unitar cu M / a si costurile salariale unitare cu W / a , atunci pretul unui produs se poate exprima astfel:

P = (W + M) / a (1)

Dar raportul M / a poate fi exprimat cu ajutorul unui coeficient de multiplicarea cheltuielilor salariale, z. Daca de exemplu, cheltuielile materiale si profitul obisnuit sunt de 3 ori mai mari decit cheltuielile salariale pentru un produs, atunci raportul M / a va fi egal cu produsul zW / a, in cazul nostru cu 3W / a.

In acest caz ecuatia (1) va deveni:

P = W / a + zW / a = ( 1+ z )W / a (2)reflectind ca pretul produsului se poate exprima cu ajutorul cheltuielilor salariale pe produs inmultite cu coeficientul de multiplicare z corespunzator cheltuielilor materiale unitare si profitului unitar obisnuit aferent. Desigur ca in cazul cind in ramura respectiva de activitate se practica o concurenta imperfecta, atunci coeficientul z va lua in considerare si profitul de monopol.

Influenta modificarii stocului de bani asupra relatiei Preturi - Costuri - Salarii

Curba AS poate fi folosita pentru a examina efectele unei expansiuni monetare si pentru a intelege implicatiile modelului salarii - preturi, atit pe termen lung cit si pe termen scurt.

Pentru aceasta vom considera mai intii curba AS determinasta de nivelul precedebt al preturilor P0, si de nivelul Y* al productiei, corespunzator nivelului maxim al angajarilor, asa cum este redata in fig. 4Din fig. 4 se observa ca atunci cind productia se afla la nivelul Y*, preturile si costurile sunt constante de la o perioada la alta si nu exista o tendinta de modificare a salariilor iar economia se afla in punctul E de echilibru.

Daca la nivelul initial al preturilor P0, cererea de produse va creste, firmele vor angaja luvratori suplimentari, crescind astfel productia pina ce punctul de echilibru pe termen scurt va ajunge din E la E/, punct la care atit productia cit si preturile au crescut. Cresterea in stocul de bani a mutat curba cererii agregate de la AD la AD/. Preturile cresc si ele de la P0 la P/ deoareceexpansiunea productiei de la Y* la Y/ a determinat o crestere a salariilor, crestere ce a dus la preturi mai mari.

Invers, o scadere in stocul de bani va duce la o deplasare a punctului de echilibru la E//, curba AD deplasindu-se la AD//. Deci cind productia creste si preturile vor creste, iar cind productia scade si preturile scad. Deoarece salariile sunt mai rigide, panta curbei ofertei agregate l vafi mai mica, panta care traduce de fapt modificarile in nivelul angajarilor in modificari ale salariilor.

Echilibru realizat in punctul E/ este un echilibru pe termen scurt. In punctul E/, productia fiind peste nivel normal, preturile vor continua sa creasca deoarece salariile cresc, iar curba AS se va deplasa in sus la AS/, asa cum se reflacta in fig. 5Din fig. 5 se observa ca la nivelul mai ridicat al curbei cererii agregate si la noul nivel al curbei ofertei agregate AS/, noul punct de echilibru al economiei pe termen mediu este E// corespunzator unui pret mai mare decit P/ si unei productii mai mici ca Y/. Crescind preturile, stocul real de bani va scadea, dobinzile vor creste iar veniturile si cheltuielile de echilibru vor scadea. Trecerea de la punctul de echilibru E la E/ este determinata de presiunea costurilor care apar intr-o economie in care nivelul angajarilor este peste cel normal.

Procesul va continua si asa cum se vede in fig. 5 preturile continua sa creasca iar productia sa scada pina ce economia va ajunge in punctul de echilibru E///. In acest nou punct de echilibru preturile au crescut in aceiasi masura cu stocul de bani, iar productia revine la nivelul sau normal Y*.

In mod similar se poate face anliza situatiei cind curba AS s-ar deplasa la AS//.

Prin urmare daca in cazul expansiunii monetare echilibrul pe termen scurt se realizeaza in punctul E/ si cel pe termen mediu se realizeaza in punctul E//, atunci echilibrul pe termen lung se va realiza in punctul E///, unde economia revine la nivelul angajarilor maxime. Atit timp cit punctele de echilibru E/ si E// se vor afla in dreapta lui Y*, curba AS se va deplasa in sus spre stinga, pina se va atinge punctul de echilibru E///. In acest punct, preturile au crescut in aceeasi masura cu stocul nominal de bani, caz in care stocul real de bani M / P se va gasi din nou la nivelul initial, asa cum tot la nivelul initial se vor gasi din nou dobinzile, cererea agregata, productia si angajarile.

4 Influenta modificarii ofertei agregate asupra echilibrului pietii muncii

Exista la multi economisti ideea preconceputa ca modificarile echilibrului economic s-ar datora in principal modificarii cererii agregate. Astfel se sustine ca modificarile productiei si ale preturilor din economie s-ar datora deplasasrilor curbei cererii agregate, deplasari generate la rindul lor de schimbarile ce au loc in politica fiscala si monetara.

Este timpul sa consideram ca si orice soc al ofertei agregate determina o tulburare a economiei, tulburare care se materializeaza si se observa prin deplasarea curbei ofertei agregate. Dovada cea mai concludenta o constituie influenta socurilor petrolului din anii 70 asupra economiei tuturor tarilor lumii, sau influenta alinierii preturilor petrolului la preturile mondiale la inceputul anilor 80 in fostele tari socialiste.

Rezultatul a fost accelerarea ratei inflatiei, lucru ce a dus la acceptarea unei politici monetare mai dure pentru a reduce inflatia.

Pretul este determinat de cheltuielile salariale pe produs si de coeficientul de multiplicare z. Exista insa multe materii prime care intra in componenta produselor si care, prin valoarea lor deosebita, pot influenta hotaritor pretul produsului finit. De aceea ecuatia pretului poate fi modificata in felul urmator:

P = ( 1- z )W / a + Cs . Pm (1)in vare Cs este nesesarul de materi prime pe unitate de produs iar Pm este pretul acestora. Din ecuatia (1) se observa ca orice crestere a pretului materiilor prime va duce la o crestere a nivelului pretului P, la orice nivel dat a cheltuielilor salariale W. Ecuatia 15(16.10) devine astfel o expresie a curbei ofertei crescatoare AS, care la o crestere a pretului Pm se va deplasa in sus, asa cum se observa in figura 1

Din figura 1 se observa ca o crestere a pretului Pm deplaseaza curba AS in sus la AS/.

Daca luam in considerare pretul relativ sau real al materiilor prime pm, calculat fiind:

pm = Pm / P (2)

si inlocuind valoarea lui Pm cu produsul P.pm in relatia (1), obtinem o ecuatie modificata care leaga salariile de preturi:

P = W.( 1+ z ) / a.( 1 - Cs.pm ) (3)

In relatia (3) valoarea produsului Cs.pm