S T E N O G R A M A - senat.ro file- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 9 martie 2016

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de senatorii:

- Sorin-Constantin Lazăr (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Transparenţa în

administraţia publică”;

- Viorel Grigoraş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Judeţul Botoşani, copilul

sărac al României”;

- Dumitru Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „PSD este o adevărată

cangrenă pentru investiţiile din România”;

- Petru-Alexandru Frătean (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Sunt român şi îmi

apăr ţara şi neamul!”;

- Alexandru Pereş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „«Muncim ca să ne câştigăm

timpul nostru liber», spunea filozoful Greciei Antice Aristotel, cugetare valabilă şi

acum, în secolul al XXI-lea”;

- Doina-Elena Federovici (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Femei simple, femei

complicate, femei cochete, femei bogate, femei – victime ale violenţei domestice”;

- Vasile Nistor (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Femeile din România – un model

de urmat”;

- Ionel Agrigoroaei (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Proiectul naţional

«Autostrada»”;

- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „De ziua ta, Femeie…”;

- Florian-Dorel Bodog (PSD) – declaraţie politică referitoare la criza copiilor din judeţul

Argeş diagnosticaţi cu sindromul hemolitic-uremic;

- Gabriela Creţu (PSD) – declaraţie politică având ca temă egalitatea de şanse între femei

şi bărbaţi;

- Gabriela Firea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Bucureştiul are nevoie de o

lege nouă, nu de cumetrii vechi!”;

- Cristiana-Irina Anghel (LC) – declaraţie politică având ca temă aspecte privind

domeniul sănătăţii din România;

- Nicolae Mohanu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Violenţa asupra femeii”;

- Niculae Bădălău (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Creşterea economică şi

alegerile locale din iunie 2016”;

3

- 2 -

- Nelu Tătaru (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „La oraş doar pe hârtie”;

- Alin-Păunel Tişe (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Clujenii, jigniţi de

reprezentanţii fotbalului românesc şi de PSD!”;

- Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca temă activitatea de prevenţie în

sănătate;

- Emil-Marius Paşcan (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Asistăm consternaţi la

degradarea învăţământului, într-un mod original, românesc… Până când?!”;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Creşterea deficitului la

bugetul asigurărilor sociale, risc asupra sistemului public de pensii în an electoral”;

- Dorin Păran (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „8 Martie – Ziua Femeii”;

- Traian-Constantin Igaş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Dreptul la liberă

exprimare, intact”;

- Găvrilă Ghilea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Diferenţă de gen, dar egalitate

de şanse”;

- Dumitru-Marcel Bujor (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Iluziile şi

promisiunile electorale”;

- Marius-Ovidiu Isăilă (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Valorile în societatea

românească contemporană”;

- Haralambie Vochiţoiu (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Transformarea

învăţământului preuniversitar public”;

- Eugen Durbacă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Alocarea subvenţiei la

motorină şi pregătirea profesională în domeniul mecanizării şi întreţinerii utilajelor

agricole”;

- Mihai Niţă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Este România pregătită să

reacţioneze eficient la situaţii de calamităţi naturale şi dezastre?”;

- Biró Rozalia-Ibolya (UDMR) – declaraţie politică având ca titlu „Criza imigranţilor”;

- Gheorghe Saghian (independent, fără apartenenţă la grupurile parlamentare) – declaraţie

politică având ca titlu „Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor”.

- 3 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 9 martie 2016

Şedinţa a început la ora 9.15.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Vasile Nistor, vicepreşedinte al

Senatului, înlocuit de domnul senator Augustin-Constantin Mitu, vicepreşedinte al Senatului, asistaţi

de domnii senatori Ion Rotaru, înlocuit de domnul senator Alexandru Pereş, şi Ion-Simeon Purec,

secretari ai Senatului.

Domnul Vasile Nistor:

Stimaţi colegi,

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Invit la microfon pe domnul senator Lazăr Sorin. Se pregăteşte domnul senator Grigoraş Viorel.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Sorin-Constantin Lazăr:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Astăzi mă voi referi la „Transparenţa în administraţia publică”.

Doresc să vă atrag atenţia asupra unui atribut esenţial al unei administraţii publice, şi anume

transparenţa. Caracteristică tranşantă a actualului stil european de administrare democratică a treburilor

publice, transparenţa este, pentru societăţile contemporane, un concept care a devenit o cerinţă

indispensabilă în promovarea altor principii democratice şi valori umane la nivelul comunităţilor locale.

Să nu uităm că transparenţa constituie una dintre cele mai remarcabile consecinţe ale

amplificării presiunii şi controlului social asupra organelor administraţiei publice.

În epoca noastră informaţională, revendicările transparenţei sunt explicate şi de schimbările

importante ce se produc în mentalitatea socială. Mulţi oameni nu mai doresc să fie conduşi fără să

înţeleagă finalităţile şi motivaţiile administraţiei. Iar, în cadrul societăţilor în tranziţie, transparenţa a

fost salutată ca simbol imanent al libertăţii. Ea este în egală măsură un element primordial, a cărui

acceptare trebuie să faciliteze trecerea de la un sistem al hotărârilor centralizate şi opace la cel al

deciziilor adoptate democratic, într-un cadru transparent.

Dreptul cetăţenilor de a fi informaţi şi obligaţia autorităţilor de a informa sunt consfinţite în ţara

noastră prin norme constituţionale care obligă autorităţile administraţiei publice să asigure informarea

corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

Fără doar şi poate, informaţia este oxigenul democraţiei, iar democraţia ar fi de neconceput fără

accesul liber al publicului la informaţie. Lipsa transparenţei în viaţa politică şi în actul de guvernare

reprezintă unul dintre obstacolele cel mai greu de depăşit către o societate democratică, în care

- 4 -

cetăţenii să aibă încredere în oamenii politici şi în guvernanţi. Dar informaţia nu reprezintă numai o

necesitate pentru cetăţeni, ea este şi un element esenţial al unei bune conduceri. Istoria mai veche sau

mai recentă ne arată că o guvernare proastă are nevoie de secrete pentru a putea rezista, dar şi realitatea

că secretomania şi autoritarismul guvernărilor duc, în mod inevitabil, la proliferarea abuzului, corupţiei

şi ineficienţei şi, în final, la falimentul regimurilor de acest tip.

Cu toate acestea, majoritatea guvernelor preferă să-şi administreze unele afaceri în secret. Chiar

şi guvernele democratice preferă să-şi administreze majoritatea afacerilor la adăpost de ochii

publicului. Prea adesea guvernele tratează informaţia oficială drept proprietatea lor, în loc de a o privi

drept un bun pe care îl deţin şi-l păstrează în numele poporului.

De aceea, accesul neîngrădit al cetăţenilor la informaţia de interes public şi participarea lor la

luarea deciziilor sunt considerate două dintre premisele cele mai importante ale unei guvernări

democratice şi responsabile. Informaţia le permite cetăţenilor, pe de o parte, să aprecieze în cunoştinţă

de cauză acţiunile administraţiei, iar, pe de altă parte, să participe în mod avizat la dezbaterile şi la

luarea deciziilor care-i privesc.

În ultima perioadă, s-a insistat în numeroase discursuri că se doreşte ca guvernarea să fie

deschisă către societatea civilă în încercarea de a recâştiga încrederea cetăţenilor, accentuându-se

faptul că va exista un dialog permanent şi deschis cu Parlamentul.

Să nu uităm că Guvernul şi-a asumat în mai multe rânduri publicarea bugetului şi a execuţiilor

bugetare în format deschis publicului, pentru ca aceste informaţii să fie accesibile şi redistribuite în

mod liber. Cabinetul Cioloş s-a declarat adeptul transparenţei şi al dialogului social, înfiinţând chiar şi

un minister special: Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic. Din păcate, implementarea

ideilor bune este greoaie şi rigidă.

Un exemplu în acest sens este Proiectul de hotărâre a Guvernului privind aprobarea bugetului de

venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2015 al Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Maritime”

Constanţa, unitate la care statul, prin Ministerul Transporturilor, este acţionar majoritar. În ciuda unor

propuneri venite din partea mai multor operatori economici pentru a ameliora starea dezastruoasă a

infrastructurii portuare, ministerul în cauză nu a oferit nicio explicaţie niciunuia dintre expeditori.

Ulterior, Guvernul a aprobat proiectul de act normativ, devenit Hotărârea Guvernului nr. 984 din 23

decembrie 2015, fără nicio modificare, consfinţind repartizarea dividendelor către stat şi Fondul

„Proprietatea” şi privând Administraţia Portuară de fondurile necesare investiţiilor în infrastructură.

Din această întâmplare pare că rezultă o concluzie negativă. Transparenţa decizională şi

dialogul civic despre care predică pe toate drumurile actualul Guvern par a fi importante doar la nivel

declarativ, departe de ochii opiniei publice şi ai agenţilor economici.

Mai mult, studiul efectuat de către noul Minister pentru Consultare Publică şi Dialog Civic

privind o primă evaluare a transparenţei decizionale ne arată că sunt puţine ministerele care

- 5 -

menţionează ziua punerii proiectelor de acte normative în dezbatere publică. În plus, termenele de

primire a propunerilor variază între 10 şi 30 de zile, deşi obligatoriu nu toate proiectele de acte

normative sunt însoţite de o notă de fundamentare şi nu există o standardizare privind locul afişării

informaţiilor pe site-urile ministerelor, aceasta în timp ce nu toate ministerele conţin o arhivă a

proiectelor de acte normative.

După cum se constată, concluziile vizează aspectele formale şi exact problemele de conţinut şi de

eficienţă ale transparenţei decizionale nu au fost analizate, respectiv dacă populaţia şi agenţii economici au

transmis propuneri ministerelor şi dacă acestea au ţinut cont de ele la redactarea actelor normative.

Este regretabil că astfel de studii importante se realizează superficial şi formal, fapt care nu

ajută la îmbunătăţirea procesului decizional, dar care ne arată că actualul Guvern pare să mimeze

transparenţa decizională şi dialogul social. Şi aceasta mai ales în condiţiile în care este ştiut faptul că

absenţa consultărilor face ca normele să fie frecvent modificate sau înlocuite, lucru ce determină o

accentuată instabilitate legislativă şi nu oferă siguranţa necesară cadrului legal existent în România.

Aplicarea reală a principiului transparenţei, care acoperă şi procedurile, şi garanţiile care

privesc atât accesul la informaţii, cât şi participarea la procesul de decizie, ar duce la o mai mare

încredere în legi şi reglementări, din moment ce ele au fost adoptate cu consultarea celor interesaţi.

Astfel, dacă dorim să depăşim multe dintre complexele şi stereotipurile moştenite de la regimul

totalitar care a dominat România o perioadă îndelungată, trebuie să pledăm ca transparenţa în

activitatea administraţiei publice să se impună ca un calificativ, ca un atribut eminamente necesar

controlului democratic asupra exercitării puterii politice.

Şi, nu în cele din urmă, este nevoie de sancţiuni ferme faţă de lipsa transparenţei bugetare. În

definitiv, nimeni nu este mai presus de lege.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator.

Invit la microfon pe domnul senator Viorel Grigoraş. Se pregăteşte domnul senator Oprea

Dumitru, că vreau să întind o mână opoziţiei. Că, dacă-i promovăm, numai aşa pot să piardă alegerile.


Domnul Dumitru Oprea (din sală):

E o idee.

Domnul Viorel Grigoraş:

Domnule preşedinte,

Domnilor secretari,

Distinşi colegi,

Bună dimineaţa!

- 6 -

Declaraţia de astăzi va fi scurtă. Şi, pentru că toate trebuiau să poartă un nume, am intitulat-o

„Judeţul Botoşani, copilul sărac al României”.

Ne aflăm în secolul al XXI-lea, un judeţ ca cel din care provin eu ar trebui să aibă multe, multe

maşini, dar din cauza drumurilor impracticabile se mai circulă, în acest an de graţie, în oraşul Flămânzi,

aşa-zis oraş, cu faetoane. În loc ca pe străzile oraşului să circule maşini, circulă faetoane. Dincolo de

aceasta, drumul naţional aşa-zis european E58, care străbate Botoşani – Flămânzi – Frumuşica – Hârlău

– Cotnari – Târgu Frumos, este aproape impracticabil. Cu toate insistenţele pe care le-am făcut în aceşti

ani atât eu, cât şi colegii mei parlamentari, aceste demersuri au fost sortite eşecului.

Într-adevăr, contribuim şi noi, botoşănenii, la PIB-ul României, dăm taxe, impozite, dar toate se

duc, din păcate, în alte părţi ale ţării: la Cluj – un oraş şi, de ce n-am spune, judeţ… deci Cluj-Napoca a

devenit de nerecunoscut, chiar şi cu banii noştri – sau, mai nou, se încearcă la Alexandria. Alexandria,

care voia şi autostradă. Noi ne-am bucura cu un drum asfaltat corect şi în siguranţă, să putem circula.

Alexandria, care acum vrea un stadion ultramodern pentru o echipă de divizia a IV-a. Noi am vrea,

totuşi, să nu mai avem un drum de pământ. Este singurul drum naţional de pământ. E vorba de drumul

care leagă Rădăuţi-Prut de Manoleasa-Prut. La Rădăuţi-Prut este punct de trecere, frontieră între

România şi Moldova. În apropiere de Manoleasa este localitatea Stânca, unde se face trecerea tot auto şi

tot în Republica Moldova, la Stânca-Costeşti. Or, de fiecare dată noi am tot fost daţi uitării.

Şi, ca să închei, aflându-mă la o declaraţie politică, vă voi spune o anecdotă. Ştiţi ce facem noi,

botoşănenii, când ne este foame? Dăm drumul la televiziunea „Paprika” şi ne trece de foame.

Mulţumesc.



Invit la microfon pe domnul profesor Oprea Dumitru, liderul opoziţiei autentice, pentru o

declaraţie consistentă. Se pregăteşte domnul senator Frătean Petru.


Domnul Dumitru Oprea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia are titlul „PSD este o adevărată cangrenă pentru investiţiile din România”.


V-am spus că-i autentică.

Domnul Dumitru Oprea:

După catastrofala prestaţie a guvernării Ponta în domeniul investiţiilor, PSD mai are curajul să

abordeze acest subiect. Deşi a fost ministru al dezvoltării în acea perioadă, Liviu Dragnea uită că

preocuparea pentru pomeni electorale a pus pe linie moartă investiţiile. Iar acum pretinde că singurul

- 7 -

program guvernamental care mai funcţionează este cel de dezvoltare locală, iniţiat pe mandatul lui.

Mai mult, modest cum îl ştim, se laudă că este programul care ar da „coerenţă, continuitate, speranţă şi

viziune” – hm! – pentru dezvoltarea fiecărei localităţi.

Poate că domnul Dragnea are amnezie, însă nimeni nu uită că Executivul Ponta a fost campion la

şantiere încremenite, proiecte prost administrate şi fonduri europene blocate în mod repetat. Oare a uitat

când au fost tăiate, prin rectificări bugetare, tocmai fondurile de la autostrăzi, drumuri şi căi ferate pentru a

fi alocate baronilor locali ai partidului? Sau nu mai ştie că, la preluarea mandatului, premierul Cioloş

constata că Programul Operaţional Regional 2007 – 2013 era suspendat în urma unui audit al Comisiei

Europene şi erau foarte puţine proiecte pentru perioada 2014 – 2020 gata să fie implementate? Aşadar,

despre ce investiţii şi fonduri europene vorbeşte?

Mai mult, Liviu Dragnea face vâlvă cu investiţiile, dar numai pentru Teleorman. Au mai zis şi

antevorbitorii. După fantomatica autostradă de la Alexandria, pentru care a stopat celelalte fonduri din

întreaga ţară, acum ar dori să beneficieze de 16 milioane de euro pentru stadioanele echipelor de fotbal

locale, aflate în ligile a III-a şi a IV-a. Preţioase mai trebuie să fie! Banii ar trebui să vină de la

Compania Naţională de Investiţii, aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării, condus de Vasile

Dîncu. Iată ce programe grozave de investiţii sunt susţinute şi după ce criterii. În vreme ce Iaşiul, cu

peste 300 000 de locuitori, are un stadion învechit şi o sală a sporturilor în mare suferinţă, banii dirijaţi

de PSD se duc în „metropole” precum Alexandria sau Turnu Măgurele, să fie liniştit la alegeri baronul

Dragnea. Şi-atunci Iaşiul să mai creadă că PSD chiar iubeşte Iaşiul… sau uimeşte Iaşiul?

PSD demonstrează că în ultimii ani a fost principala piedică în realizarea investiţiilor de

anvergură din România. Acest partid ori a schimbat abuziv destinaţia banilor, ori i-a gestionat

incompetent, ineficient, cu veşnice suspiciuni de corupţie. În concluzie, domnul Dragnea să lase

deoparte minciunile, pentru că un astfel de comportament nu asigură dezvoltarea ţării, ci o condamnă

la stagnare şi sărăcie pe o perioadă nedefinită.

Vă mulţumesc.



Invit la microfon pe domnul senator Frătean Petru. Şi mai aşteptăm colegi.


Domnul Petru-Alexandru Frătean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică pe care o voi susţine astăzi se intitulează „Sunt român şi îmi apăr ţara şi

neamul!”.

Integritatea naţională, interesul românesc, limba română şi demnitatea poporului român nu se

negociază! Respectul faţă de statul naţional român, unitar şi indivizibil şi faţă de valorile româneşti

- 8 -

este fundamentul codului de conduită şi de onoare al românilor care cu adevărat îşi iubesc patria şi

neamul. Acesta este crezul meu şi principiul care m-a ghidat de-a lungul vieţii în toată activitatea mea

şi la fel mi-am educat şi copiii.

De aceea, vorbele şi faptele mele au fost întotdeauna în consens cu susţinerea interesului

naţional românesc, cu promovarea şi apărarea României ca stat. Ori de câte ori am constatat declaraţii,

acţiuni şi comportamente derapante îndreptate împotriva naţiunii române şi care încalcă grav legile

fundamentale ale României, m-am simţit obligat să iau atitudine şi să acţionez în consecinţă, deoarece

consider că sunt inadmisibile şi nu pot tolera acţiuni care aduc deservicii României şi care rănesc

profund demnitatea mea de român din Transilvania şi a comunităţii mureşene din care provin şi pe care

o reprezint în Senatul României.

În acest context s-a înscris şi demersul pe care l-am susţinut încă din toamna anului 2013 ca

român, în primul rând, dar şi în calitate de Cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de

ofiţer de a i se retrage lui László Tőkés această înaltă distincţie oferită de statul român, care se acordă

pentru servicii excepţionale aduse statului şi poporului român, în niciun caz împotriva acestora, aşa

cum au fost acţiunile sale repetate îndreptate împotriva statului naţional român, suveran şi

independent, unitar şi indivizibil. Mă bucur că în acest demers am făcut front comun şi cu alţi cavaleri

ai Ordinului, ceea ce confirmă că patriotismul mai este încă o valoare importantă pentru noi, românii.

Retragerea acestei distincţii lui Tőkés, confirmată recent şi prin decizia instanţei supreme a

României, o consider dreaptă şi aşteptată, inclusiv o dovadă de justiţie morală şi de normalitate în

statul nostru de drept în care toate instituţiile au obligaţia de a apăra Constituţia şi legile ţării şi de a

lupta pentru cauza naţiunii române. Consider, de asemenea, că această decizie este un avertisment

pentru oricine încearcă să încalce legile României, să aducă atingere intereselor statului român şi să nu

respecte principiile şi valorile noastre.

Trebuie să acţionăm ferm şi prompt, iar eu unul am făcut-o şi până acum şi o voi face şi de

acum înainte, împotriva vorbelor şi faptelor extremismului etnic, xenofobiei şi iredentismului venite de

la unii lideri politici maghiari din România, dar şi din Ungaria, care tind să se accentueze în luna

martie, de acum cu atât mai mult în precampanie electorală, amintindu-ne nouă, transilvănenilor, de

acel martie negru din 1990 de la Târgu-Mureş. Eu şi românii mei nu putem uita şi avem obligaţia să

acţionăm astfel încât să excludem posibilitatea reapariţiei unor fenomene similare.

Fiind din judeţul Mureş, ştiu ce înseamnă viaţa într-o comunitate multietnică. Personal, înţeleg

limba maghiară şi am prieteni buni şi români, şi maghiari şi susţin normalitatea unei convieţuiri

paşnice multietnice şi multiculturale în România, însă demersurile sfidătoare ale unor demnitari de

naţionalitate maghiară cetăţeni români sau ai statului vecin care converg spre autonomia pe criterii

etnice aduc deservicii ţării mele şi jignesc demnitatea poporului român şi nu le pot accepta.

- 9 -

Sunt român şi îmi apăr ţara şi neamul şi prin vorbe, şi prin fapte!

Vă mulţumesc.



Îl invit la microfon pe domnul senator Pereş Alexandru. Am înţeles că vrea să ne încânte cu o

declaraţie mai specială. (Discuţii la prezidiu.)


Se pregăteşte doamna senator Doina-Elena Federovici.

Domnul Alexandru Pereş:





Titlul declaraţiei mele politice de astăzi l-aş numi „«Muncim ca să ne câştigăm timpul nostru

liber», spunea filozoful Greciei Antice Aristotel, cugetare valabilă şi acum, în secolul al XXI-lea”.


Onoraţi colegi,

Recenta criză economică a afectat, într-o măsură mai mică sau mai mare, toate statele lumii.

Aceasta s-a repercutat deci şi asupra unor ţări membre ale Uniunii Europene cu economii puternice şi

sisteme de protecţie socială consolidate; exemplificativ, dar nu limitativ, aş menţiona doar Franţa,

Germania şi Suedia.

Cele trei state au decis să-şi reformeze sistemele clasice în privinţa organizării programului şi

timpului de lucru al angajaţilor pentru a contracara efectele crizei economice. În Franţa şi Germania clasa

politică a înţeles că prestarea muncii în condiţiile unui program de lucru adaptabil şi reducerea numărului

de ore lucrate săptămânal ar putea îmbunătăţi raporturile forţei de muncă cu societatea. Prestarea muncii

într-un program flexibil presupune ca salariaţii să poată opta pentru un program de lucru cu ore diferite de

începere, respectiv de terminare a programului de lucru, cu încadrarea în durata totală zilnică a programului

de lucru, ori pentru o repartizare inegală a duratei zilnice a programului de lucru, scopul fiind ca în ziua, de

exemplu, de vineri, de regulă, timpul efectiv lucrat să fie de numai şase ore.

Diminuarea numărului orelor de muncă prestate săptămânal ar putea genera un dublu beneficiu, atât

pentru angajator, cât şi pentru angajat. În acest sens, în Suedia a fost lansat, în anul 2014, un proiect privind

reducerea programului zilnic de lucru de la opt ore la şase ore. Iniţial, acest proiect a fost implementat la

nivelul oraşului Göteborg în privinţa angajaţilor la stat şi s-a dovedit a avea un real succes, deoarece s-a

reuşit îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi creşterea productivităţii. Acest fapt a determinat şi mai

multe companii private să diminueze programul de lucru zilnic de la opt ore la şase ore.

- 10 -

În Franţa au fost luate măsuri privind reducerea duratei săptămânii de lucru la 35 de ore, cu

flexibilizarea timpului de muncă şi fără pierderi salariale. De asemenea, în Germania au fost

întreprinse măsuri pentru flexibilizarea timpului de lucru şi pentru reducerea programului de muncă.

Stimaţi colegi,

Având în vedere că există, în spaţiul european, această tendinţă de flexibilizare a programului

de muncă şi a reducerii programului de lucru, poate ar fi momentul ca şi în România să fie diminuat

numărul orelor de lucru de la 40 la 38 de ore, cu ziua de lucru de vineri mai scurtă, fără afectarea

salarizării aflate în plată. Scopul fiind acela ca, din punct de vedere social, familiile, în special cele cu

copii, să aibă posibilitatea de a petrece mai mult timp împreună. De asemenea, am acorda un sprijin

salariaţilor care se luptă cu stresul inerent zi de zi, prin consolidarea programului de relaxare

săptămânal, bineînţeles, nu în detrimentul productivităţii muncii. Şi membrii activi ai societăţii

româneşti ar trebui să beneficieze de flexibilizarea muncii şi de reducerea numărului orelor de lucru,

astfel încât protejarea sănătăţii fizice şi mentale a salariaţilor să inducă, deopotrivă, starea de bine şi

optimismul, lucruri care se vor materializa în sens pozitiv asupra calităţii şi productivităţii muncii.

În sensul celor prezentate, solicit Guvernului României, în special Ministerului Muncii, Familiei,

Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, să efectueze o analiză temeinică care să dea posibilitatea şi

României să acceadă la modelele europene deja consacrate în ceea ce priveşte flexibilizarea muncii şi

reducerea numărului orelor lucrate săptămânal, fără a afecta salarizarea aflată în plată.

Aştept din partea ministerului de resort o abordare constructivă a tematicii care face obiectul

prezentei declaraţii politice.

Vă mulţumesc.



Invit la microfon pe doamna senator Doina Federovici. Şi mai aşteptăm.

Aveţi cuvântul, doamna senator.

Doamna Doina-Elena Federovici:


Bună dimineaţa, distinşi colegi!

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o sugestiv, în contextul zilei de ieri, „Femei simple,

femei complicate, femei cochete, femei bogate, femei – victime ale violenţei domestice”.

Stimaţi colegi,

Ieri am sărbătorit cu toţii Ziua Femeii. Vreau să cred că toate doamnele din această ţară au primit un

gând bun, o vorbă spusă din suflet, o floare şi poate chiar o mică atenţie. Însă foarte puţini au fost aceia care

ieri, în contextul Zilei Femeii, au vorbit despre violenţa domestică şi cum putem să oprim acest fenomen.

- 11 -

Se estimează că în România o femeie este victima violenţei domestice la fiecare 30 de secunde.

Acest lucru înseamnă că, până voi termina eu de citit acest text, câteva zeci de femei vor fi trăit deja

teroarea unei agresiuni fizice, verbale sau sexuale din partea celui cu care îşi împarte viaţa. Sună îngrozitor?

Aşa este şi în realitate, numai că în locul cifrelor sunt chipuri adevărate, marcate de spaimă şi durere.

Astăzi aş vrea să ni le imaginăm pe aceste femei care suferă abuzuri în intimitatea propriului

cămin, fiindcă ele sunt printre noi, dintre noi. La nivel mondial, una din trei femei a fost măcar o dată

în viaţă victima violenţei domestice, iar România este aproape de această statistică globală. Asta

înseamnă că, dacă nu ai fost chiar tu victima unui astfel de tratament, cu siguranţă există în cercul tău

de apropiaţi măcar o femeie care suferă, de multe ori în tăcere, povestea abuzurilor partenerului. Poate

este mama ta, bunica sau o mătuşă? Sau poate una dintre prietenele tale cele mai bune? O colegă sau

poate chiar o vecină?

M-am întrebat deseori ce fel de femei sunt cele care acceptă să fie victime. Şi am crezut că este

vorba despre femei simple, cu şcoală puţină şi cu perspective neclare, acele femei care cred că vor

muri de foame fără bărbatul de lângă ele, acelea care nu-şi imaginează că-şi pot creşte copiii fără tată.

Am crezut că sunt femei slabe, uşor de manipulat, femei năpădite de complexe şi frustrări, femei

incapabile să trăiască singure. Dar viaţa m-a contrazis, şi nu o dată. Am cunoscut femei de carieră,

frumoase şi, aparent măcar, puternice şi împlinite – victime ale violenţei domestice. Femei tinere, care

toate au perspective în faţă, deschise ca un evantai şi toate sunt victime ale violenţei domestice. Femei

care apar la televizor şi par să trăiască într-un basm – victime ale violenţei domestice. Femei simple,

femei complicate, femei cochete, bogate, femei – victime ale violenţei domestice.

De ce am făcut acest preambul? L-am făcut deoarece cred cu tărie că stă în puterea noastră prin

fapte, şi nu prin vorbe – şi am demonstrat acest lucru – că putem să schimbăm această stare de lucruri.

Şi primul pas foarte important a fost făcut prin ratificarea Convenţiei de la Istanbul privind prevenirea

şi combaterea violenţei împotriva femeilor.

Ratificarea Convenţiei de la Istanbul constituie pentru ţara noastră o certitudine a continuării

eforturilor la nivel guvernamental, şi chiar parlamentar, pentru prevenirea şi combaterea fenomenului

violenţei împotriva femeilor şi al violenţei domestice.

Ne aflăm în prezenţa unui tratat care cuprinde aproape exhaustiv toate măsurile necesare pentru

elaborarea unor politici integrate, pentru prevenirea violenţei domestice şi a violenţei împotriva

femeilor, protecţia victimelor şi a martorilor la acest tip de violenţă şi, în mod necesar, sancţionarea

agresorilor.

Forţa acestei convenţii transcende legislaţia în materie penală, în materie civilă şi inclusiv

administrativă, reprezentând un punct unic de convergenţă pentru toate aceste regimuri juridice

diferite.

- 12 -

Dincolo de prevederile legale, spiritul legii transmite un mesaj important: fiecare nou proces de

ratificare de către state suverane generează o consolidare a drepturilor inviolabile ale femeilor şi

reprezintă încă un pas înainte către o schimbare pozitivă şi reală.

Expresia cea mai pronunţată a dezechilibrului de putere dintre femei şi bărbaţi este

reprezentantă de violenţa împotriva femeilor, care este atât o încălcare a drepturilor omului, cât şi un

obstacol major în calea egalităţii de gen.

Ziua de 29 februarie 2016 reprezintă pentru România un moment istoric, momentul în care

Proiectul de lege pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea

violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, a primit

voturile majorităţii membrilor din Senatul României.

În toate discuţiile purtate cu reprezentanţi ai societăţii civile, distinşi parlamentari, reputaţi

specialişti în domeniu, s-a confirmat o unanimă opinie de susţinere a ratificării acestei convenţii, acest

fapt evidenţiind convingerea fermă a tuturor că acest instrument juridic internaţional va contribui în

mod real la înregistrarea unor progrese atât în plan legislativ, cât şi instituţional în domeniul prevenirii

şi combaterii violenţei.

Distinşi colegi,

Este un pas important făcut în această direcţie şi trebuie sau, mai bine spus, suntem obligaţi să

transpunem în legislaţia naţională prevederile acestei convenţii atât de importante şi, spun eu, cât mai

urgent.

Şi mai trebuie făcut ceva: haideţi să promovăm împreună o campanie simplă, o campanie a

respectului faţă de aceste femei!

Mulţumesc.


Vă mulţumesc, doamnă senator.

Şi, ca să nu vă las singură cu această declaraţie despre doamne, îmi permit să iau şi eu cuvântul.

Iar după mine, onorabilul senator Agrigoroaei Ionel se pregăteşte.

(Discuţii la prezidiu. Domnul senator Vasile Nistor, vicepreşedinte al Senatului, se deplasează

la microfonul central pentru a prezenta declaraţia politică.)

Declaraţia politică se intitulează „Femeile din România – un model de urmat”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Anul trecut am decis să folosesc simbolistica Zilei Internaţionale a Femeii, din data de 8

Martie, pentru a sublinia importanţa acordării respectului cuvenit sexului frumos, cât şi a egalităţii de

- 13 -

şanse între femei şi bărbaţi. Doresc ca anul acesta să vă supun atenţiei necesitatea promovării femeilor

emblematice din istoria noastră, dar şi menţinerea standardelor şi valorilor pentru care ele s-au luptat.

O problemă cu care societatea noastră se confruntă în prezent este predominanţa modelelor

masculine, ce sunt onorate pentru diferitele realizări pentru care au intrat în istorie, care este bogată cu

domnitori, oameni de ştiinţă sau sportivi care sunt menţionaţi constant atunci când amintim modele de

urmat în viaţă. În schimb, nu reuşim să promovăm suficient femeile care au contribuit la fel de mult la

formarea unei lumi mai bune.

Comunitatea globală onorează personalităţi importante precum Maria Tereza, Amelia Earhart,

Prinţesa Diana sau Marie Curie, femei ale căror contribuţii sunt de nepreţuit pentru progresul societăţii.

În aceeaşi măsură, generaţiile tinere autohtone au prilejul de a învăţa despre Regina Maria a

României, care a avut un rol determinant în ceea ce priveşte participarea României la Primul Război

Mondial; Ecaterina Teodoroiu, întruchiparea vitejiei, sacrificiului şi devotamentului faţă de ţară în

timpul bătăliilor de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz; Ana Aslan, pionierul gerontologiei medicale

mondiale, prin crearea produsului românesc „Gerovital”; Elisabeta Rizea, simbolul feminin al

dizidenţei anticomuniste; Nadia Comăneci, câştigătoare a cinci medalii de aur olimpice şi prima

gimnastă din lume care a obţinut nota 10 în istoria jocurilor olimpice.

Doamnele amintite sunt doar exemple dintr-o serie foarte lungă de personalităţi de gen feminin

ce merită cinstite de români. Obligaţia noastră este să descoperim toate femeile care au avut un rol

determinant în istoria noastră.

Noile generaţii de femei au nevoie de modele cu care să se identifice şi din activitatea cărora să

se inspire pentru a reuşi tot ce-şi propun în viaţă. Societatea românească are obligaţia şi datoria de a

recunoaşte valoarea celor care au adus cinste ţării. Promovarea corespunzătoare a femeilor care au

schimbat istoria României poate constitui un model prin care generaţiile actuale de femei vor fi

inspirate să devină un punct de referinţă pentru cele din viitor.

Vă mulţumesc.

(Aplauze. Domnul senator Vasile Nistor, vicepreşedinte al Senatului, revine la prezidiu.)

Invit la microfon pe domnul senator Agrigoroaei Ionel. Se pregăteşte doamna senator Doina

Silistru.


Domnul Ionel Agrigoroaei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi doresc chiar să vă felicit pentru profunzimea declaraţiei

dumneavoastră pe care aţi prezentat-o…


Mulţumesc, mulţumesc, domnule senator.

- 14 -

Domnul Ionel Agrigoroaei:

… cu atâtea felicitări, cu atâtea aprecieri faţă de femeile din întreaga lume, nu numai din

România.

Vă mulţumesc mult.

Declaraţie politică din partea senatorului de Iaşi Ionel Agrigoroaei; titlul declaraţiei –

„Proiectul naţional «Autostrada»”.


Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Conform unei informaţii publicate în exclusivitate de „Ziarul Financiar”, şeful Mercedes-Benz

a anunţat că România ar putea fi o soluţie pentru o nouă uzină auto. Dieter Zetsche, preşedintele

Consiliului de administraţie al Daimler-Mercedes, un gigant cu afaceri de 130 de miliarde de euro

anual, ne-a oferit şi reţeta pentru ca o astfel de investiţie să se materializeze. „Vreţi o uzină?”, întreabă

dumnealui. „Avem nevoie de autostradă, de infrastructură şi personal calificat.” Cu alte cuvinte,

autostrăzi şi educaţie.

De douăzeci de ani ne tot jucăm cu hărţi şi proiecte de fezabilitate. Facem propuneri de trasee,

unele fantasmagorice, altele esenţiale. Vorbim, discutăm, ne dăm cu părerea, ne plângem, facem

declaraţii politice, răspundem la chestionare şi ne turnăm cenuşă în cap, o dată la ceva timp, că încă nu

am construit autostrăzile absolut necesare. Am cheltuit în aceşti ani, în mod haotic, 4 miliarde de euro

pe autostrăzi, dar am dat peste 100 de milioane de euro pe hârtii, studii inutile, care fie au expirat, fie

au fost prost făcute.

Când suntem pe creştere economică şi se ieftinesc materialele de construcţie, uităm de

autostrăzi. Dar facem planuri de fezabilitate. Cum apare o criză şi ne trezim fără locuri de muncă, ne

reamintim cât de importante sunt şi construim cu materiale scumpe şi proaste.

Acum suntem în plină euforie a creşterii economice şi facem din nou aceleaşi greşeli: cheltuim

banii pentru consum, nu investim în sectoarele direct productive şi avem senzaţia că va fi bine.


Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Autostrăzile trebuie să devină proiect de ţară, proiect naţional. Ar fi trebuit de acum 25 de ani!

O autostradă creează direct mii de locuri de muncă pentru cei care o construiesc. Asigură comenzi şi

locuri de muncă pentru firmele care produc materialele necesare construirii, iar, cel mai important,

pregăteşte terenul pentru viitoarele locuri de muncă, aşa cum e cazul posibilei uzine în care ar investi

Mercedes-Benz.

- 15 -

Domnilor,

E timpul să renunţăm la demagogii, jocuri politice şi promisiuni sforăitoare. Singura şansă e ca

întreaga clasă politică a României, alături de instituţiile statului, mediul economic şi societatea civilă, să

intre într-un proiect naţional al autostrăzilor. Trebuie făcut rapid un plan coerent şi acceptat de toţi, „să

punem mâna pe cazmale” şi să începem să construim eficient, fără a avea teama că schimbarea de guvern

sau cea a forţelor din Parlament va genera o nouă discuţie insipidă şi noi planuri pe această temă.

Dacă vom continua să vedem planurile de autostrăzi ca sursă de bani pentru diversele grupări

mafiote, ca un cârlig electoral pentru strângere de voturi sau ca subiect de atac politic, vă anunţ că ne

aşteaptă încă 25 de ani de haos. Dacă vrem să ne satisfacem toate interesele personale, atunci să

continuăm să desenăm hărţi, să facem bucăţi ridicole de autostrăzi ce se surpă la prima ploaie. Dacă

vrem totuşi bani, dacă vrem dezvoltare, dacă vrem viitor, dacă avem o minimă decenţă şi măcar un

dram de responsabilitate, atunci să ne apucăm, pentru această ţară şi pentru copiii noştri, să facem

totuşi autostrăzi şi locuri de muncă.

Vă mulţumesc.



Invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru. Se pregăteşte domnul senator Bodog Florian.


Doamna Doina Silistru:


Declaraţia politică de astăzi mi-am intitulat-o „De ziua ta, Femeie…”.

Stimaţi colegi,

A fost 8 Martie, a fost Ziua Femeii, e vremea florilor, a vorbelor frumoase şi a declaraţiilor de

dragoste şi, în politică, mai puţin a faptelor… Dar să rămânem la declaraţii.

O anumită remarcă a fostului preşedinte Traian Băsescu mi-a atras în mod deosebit atenţia, nu

pentru că este „de sezon”, ci pentru că ipostaziază femeia, reuşind să aducă antipozii în aceeaşi ecuaţie.

Vorbind despre cele mai puternice femei din viaţa publică românească, domnul Băsescu a identificat

două: „Una se numeşte Laura Codruţa Kövesi, dar este puternică pentru că e şefă de instituţie, extrem

de puternică instituţia, şi asta te face şi pe tine puternic. Şi Elena Udrea, care suportă presiunile

instituţiei, rămânând demnă totuşi.” Declaraţia a fost făcută de fostul preşedinte la postul public de

televiziune, în cadrul unei emisiuni dedicate femeilor.

Ştiţi cum se spune: bărbaţilor le place ce văd, iar femeilor, ce aud. Iar mie una nu mi-a plăcut

deloc ce am auzit, pentru că o fi declaraţia corectă, dar e incompletă. Vă mai amintiţi, desigur, de

regretabilul episod „ţigancă împuţită”. Vă amintiţi, cred, la fel de bine că, la ani de zile de la

- 16 -

halucinantul incident, încă lipsesc scuzele. Dacă îmi forţez puţin memoria, îmi amintesc şi alte şi alte

ieşiri ireverenţioase ale fostului preşedinte la adresa femeilor, una dintre acestea implicând şi o masă.

Episodul la care făceam trimitere este grăitor pentru un anumit tip de mentalitate. Este nu masculin,

scuzabil prin „aşa-s bărbaţii”, ci bădărănesc de-a dreptul, iar bădărănia nu a avut niciodată scuză. O

vorbă spune că, dacă educi un bărbat, educi un bărbat, dacă educi o femeie, educi o întreagă generaţie.

Unui grobian nu i se aplică nici una, nici cealaltă, aşa că micile „plimbări” de circumstanţă printre

femei – puternice sau nu – sunt golite de orice semnificaţie şi de sinceritate.

Desigur, nu doar domnul Băsescu a avut astfel de ieşiri în spaţiul public. Domnia Sa este doar

un nume pe o listă lungă, lungă… Tuturor celor trecuţi pe ea şi fiecăruia în parte, o recomandare: să nu

uite că o fi descoperit bărbatul focul, dar femeia a descoperit cum să se joace cu el!

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, doamna senator.

Invit la microfon pe domnul senator Florian Bodog. Şi mai aşteptăm colegi.


Domnul Florian-Dorel Bodog:


Doamnelor şi domnilor colegi,

În primul rând, vă rog să-mi permiteţi să adresez şi eu tuturor femeilor din univers „La mulţi ani!”.

Stimaţi colegi,

Suntem aproape la o lună de zile de la începutul crizei bebeluşilor diagnosticaţi cu sindromul

hemolitic-uremic din judeţul Argeş, iar autorităţile statului român încă nu au identificat cu exactitate

provenienţa bacteriei care a omorât trei bebeluşi şi a îmbolnăvit zeci de copii.

Ce am remarcat cu toţii până acum? În primul rând, am remarcat bâlbâielile autorităţilor, care,

în loc să lămurească situaţia, au reuşit să creeze şi mai multă confuzie şi panică; miniştri tehnocraţi

care nu reuşesc să comunice eficient sau care acţionează total neprofesionist; miniştri care se grăbesc

să arunce vina în curtea unei firme de lactate, ca mai apoi să recunoască că produsele respective nu au

nicio legătură cu îmbolnăvirea copiilor; manageri de instituţii locale care nu vor să-şi asume

responsabilitatea şi care încearcă să-i scoată pe alţii ţapi ispăşitori.

Săptămâna trecută, tot de aici, de la tribuna Senatului, îmi exprimam speranţa că toţi cei

implicaţi în gestionarea acestui caz au înţeles că oamenii vor certitudini, şi nu justificări sau fugă de

responsabilitate şi că vor acţiona pe cale de consecinţă. În lumina ultimelor evoluţii şi declaraţii,

constat că am sperat degeaba.

- 17 -

Cazul bebeluşilor din Argeş devine unul emblematic pentru funcţionarea defectuoasă a

sistemului nostru de sănătate, de fapt, a întregului nostru sistem administrativ. Devine un caz

reprezentativ pentru incapacitatea acestuia de a face faţă situaţiilor de criză. Din păcate, este un caz

prost gestionat de către nişte funcţionari şi care erodează grav temelia încrederii de care se bucură

spitalele şi cadrele medicale din România.

Aş vrea să închei pe un ton optimist, însă, din păcate, atunci când autorităţile statului nu sunt în

stare să ofere nişte răspunsuri simple la o problemă atât de gravă, nu prea mai este loc de optimism.

Înseamnă că românii, pe bună dreptate, trebuie să se îndoiască de capacitatea autorităţilor şi a

Guvernului de a lua decizii şi de a gestiona problemele cu care ei se confruntă.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.



Mai aşteptăm colegi.

PAUZĂ


Să înţeleg că o avem în sală pe doamna senator Creţu Gabriela, care are o declaraţie politică.

Avem norocul ăsta, doamna senator? Da? (Discuţii la prezidiu.)

Aveţi cuvântul, doamnă senator.

Doamna Gabriela Creţu:


Bună dimineaţa… stimate coleg!

Stimaţi colegi,

Încep cu o mărturisire. Am realizat că mai am încă un drum foarte lung în politică. Motivul e

simplu: îmi mai fac încă iluzii că lumea poate fi schimbată.

Ieri a fost 8 Martie – Ziua Internaţională a Femeii. E o zi cu o semnificaţie profund politică stabilită

de statele lumii reunite în Adunarea Generală a ONU, drept dovadă că au conştientizat una din marile

nedreptăţi ale lumii: inegalitatea flagrantă de oportunităţi şi încălcarea sistematică a drepturilor femeilor.

În această zi, fiecare stat s-a angajat să evalueze realităţile, să celebreze reuşitele pe calea spre

egala afirmare şi recunoaştere a femeilor, să conştientizeze problemele care mai sunt de rezolvat sau pe

cele nou apărute şi să propună soluţii de rezolvare. Pentru aplicare, angajamentul tuturor – femei şi

bărbaţi deopotrivă – era presupus de la sine. E un angajament al statelor, nu al grupurilor militante de

femei şi bărbaţi care luptă pentru egalitatea de gen.

Dar nu m-am aşteptat totuşi de la Preşedintele României sau de la premierul tehnocrat să se

poziţioneze politic. Ei au Facebook. Am primit bezele şi floricele virtuale. Mulţumim. M-am aşteptat

- 18 -

însă ca cei care conduc Parlamentul României, m-am aşteptat de la conducerea integral masculină a

Senatului să o facă, măcar pentru că este un an electoral şi, în ciuda enervării misoginilor, femeile

reprezintă 52% din electorat.

Femeile despre care e vorba nu eram noi – noi, cele câteva din această sală, care puteam fi şi

ignorate –, sunt cele care muncesc, sunt cele care învaţă, cele care cresc copii, cele care au nevoie de salarii

decente şi egale, de posibilitatea de a îmbina viaţa cu munca, sunt cele care au nevoie de mai multă

siguranţă în casele lor şi în afara lor. Şi dumneavoastră, stimaţii mei colegi, le reprezentaţi şi pe ele.

Doar că ieri, mai mult decât oricând, am realizat că nu e o minciună ceea ce spun statisticile.

Sunt membră într-o Cameră parlamentară care ocupă locul 117 în lume în privinţa ponderii femeilor,

mult după Arabia Saudită. Trăiesc într-o ţară care e pe ultimul loc în Europa la egalitatea de gen, deşi

socialismul adusese multe elemente care i-au dat un start mai bun în această competiţie. Şi trăiesc într-

o ţară în care violenţa face parte din cotidianul multor femei.

Sunt o radicală care am urmărit toată viaţa un lucru: şi femeia să fie recunoscută că e om. Şi,

dacă purtăm jumătate din bolta cerească pe umeri, atunci, e drept să avem şi jumătate din Pământ.

Apropo, anul acesta, tema Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru 8 Martie a fost „Fifty-fifty”,

„Juma-juma”, stimaţi colegi.

Mulţumesc.



Mai aşteptăm.

PAUZĂ


Invit la microfon pe doamna senator Gabriela Firea. Şi mai aşteptăm colegi care au de prezentat

declaraţiile politice.

Aveţi cuvântul, doamnă senator.

Doamna Gabriela Firea:


Declaraţia mea se intitulează „Bucureştiul are nevoie de o lege nouă, nu de cumetrii vechi!”.

„Decât să adâncim şanţuri care vor exista oricum şi vor rămâne acolo unde sunt, mai bine să

construim metereze contra asaltului PSD asupra Capitalei”, spune preşedintele PNL Bucureşti într-o

postare de ieri de pe Facebook, sintetizând într-o singură frază strategia disperată cu care liberalii speră

să câştige alegerile în Capitală, dar şi gena dominantă a noului Partid Liberal. Pentru că nu mai este loc

de niciun dubiu, vechiul PDL şi-a pus definitiv amprenta pe acţiunea politică a PNL.

- 19 -

Domnul Predoiu a mai avut un moment de maximă sinceritate, dragi colegi, cu câteva zile în

urmă, când a spus că la sectorul 3 au nevoie de un candidat fără mamă şi fără tată ca să-l bată pe

primarul Robert Negoiţă. Acesta este profilul candidaţilor PDL: orfani de caracter, lipsiţi de scrupule,

capabili să taie pensii şi salarii fără nicio remuşcare, profil asumat acum de noul PNL.

Incapabili să propună proiecte, foştii pedelişti şi actualii penelişti mizează exclusiv pe campanii

negative. Elocventă în acest sens este situaţia Arenei Naţionale, care rămâne închisă doar în baza unor

calcule politicianiste, pentru a-i asigura vizibilitatea actualului primar interimar, care şi-a anunţat deja

candidatura la o primărie de sector. Bucureştenii nu se pot bucura de o investiţie de 250 de milioane de

euro, făcută şi din banii lor, din cauza incompetenţei sau a relei-voinţe a unor funcţionari publici, pentru că

majoritatea PNL din Consiliul General consideră că în acest fel poate să speculeze situaţia în folos propriu.

Partidul Social Democrat nu se va lăsa angrenat într-o campanie negativă, asemenea PNL-ului,

deşi ar fi, poate, mai îndreptăţit. În ultimii ani, PSD nu a avut majoritate în Consiliul General. Nici

măcar nu a făcut parte dintr-o coaliţie majoritară. Primarul nu a fost înregimentat în PSD, nici de facto,

nici de jure. Cu toate acestea, campania noastră se va axa exclusiv pe proiectele concrete care să le

facă bucureştenilor viaţa mai bună.

În acest sens, dragi colegi, vom propune – şi pentru asta avem nevoie de sprijinul tuturor

parlamentarilor – o nouă lege a Capitalei, care să elimine toate disfuncţionalităţile din relaţia dintre

Primăria Generală şi primăriile de sectoare, care să ofere instrumentele necesare pentru coordonarea

lucrărilor de infrastructură şi care să asigure o dezvoltare echilibrată în toate domeniile care concură la

calitatea vieţii cetăţeanului.

PNL vrea să facă front comun împotriva PSD şi pentru asta cheamă alături Mişcarea Populară,

M10 etc., într-o cumetrie politică menită să refacă, sub un alt nume, marele Partid Democrat, în timp

ce Partidul Social Democrat îşi propune să facă un front comun pentru rezolvarea problemelor

bucureştenilor. O diferenţă de abordare care, cu siguranţă, nu le va scăpa alegătorilor!

Vă mulţumesc.



Mai aşteptăm colegi.

PAUZĂ


O invit la microfon pe doamna senator Cristiana Anghel.


Doamna Cristiana-Irina Anghel:


- 20 -

Păi, eu aş vrea să spun un lucru, două, dar foarte importante.

Lipsesc de pe piaţă medicamente vitale pentru bolnavii cronici şi nimeni nu se autosesizează,

nimeni nu ia niciun fel de măsură. Păi, să mai moară dintre ei, săracii, că mai facem economie şi la

Casa de Sănătate, şi la buget! Da! Nici domnul Cioloş nu vede şi nu aude, nici ministrul sănătăţii nu

vede şi nu aude, nici domnul preşedinte, care ar trebui să fie mediator şi să urmărească cum merg

lucrurile în ţară, nu vede şi nu aude lucrurile astea. Asta e!

Am făcut interpelare, spre exemplu, cu moartea copiilor de la Argeş. Bineînţeles că a trecut

termenul legal, bineînţeles că n-am primit niciun răspuns. Păi, de ce să primesc? Păi, de ce să primim

noi, Parlamentul? Doar dumnealor au ajuns acolo prin voinţă proprie, nu prin votul parlamentarilor…

Bine, eu nu i-am votat. Asta e!

Revin şi spun, cum am mai spus: trebuie neapărat moţiune de cenzură, şi nu împotriva unui

ministru sau doi. Acest Guvern trebuie să plece de unde a venit. La Bruxelles îi e locul, pentru că,

oricum, ei nu simt şi nu gândesc româneşte.

Mulţumesc mult.



Mai aşteptăm. Mai avem exact patru minute.

PAUZĂ


Stimaţi colegi,

Declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice, iar declaraţiile politice ale următorilor

colegi pot fi considerate ca depuse:

- Butnaru Florinel, Mohanu Nicolae, Mocanu Victor, Bădălău Nicolae – Grupul parlamentar al PSD;

- Tătaru Nelu, Tişe Alin, Ichim Paul, Paşcan Marius, Nicoară Marius, Păran Dorin, Igaş Traian-

Constantin, Ghilea Gavrilă, Florian Daniel Cristian – Grupul parlamentar al PNL;

- Bujor Marcel, Isăilă Marius, Vochiţoiu Haralambie, Popa Constantin – Grupul parlamentar al

UNPR;

- Durbacă Eugen, Niţă Mihai – Grupul parlamentar Liberal Conservator;

- Biró Rozalia – Grupul parlamentar al UDMR;

- Saghian Gheorghe – senator independent.

O zi bună să avem!

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:

Domnul Nicolae Mohanu:

Declaraţia politică se intitulează „Violenţa asupra femeii”.

- 21 -


Stimaţi colegi,

În fiecare an, în preajma zilei de 8 Martie – Ziua Femeii, sunt aduse mai mult ca oricând în

actualitate aspecte ca: egalitatea dintre sexe, combaterea discriminării, violenţele asupra femeii etc.

Deşi violenţa asupra femeii este nejustificată şi de neacceptat, ea este o realitate des întâlnită,

pe care datele statistice o prezintă la cote alarmante. Potrivit Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei

Sociale şi Persoanelor Vârstnice, aproape 800 de femei au murit în România din cauza violenţei

domestice în ultimii şapte ani. La nivelul UE, statisticile prezentate de FRA (Agenţia pentru Drepturi

Fundamentale) arată că 22% dintre femei au fost supuse violenţei fizice şi/sau sexuale de către un

partener şi că 67% nu au raportat politiei sau altor organizaţii incidentul de violenţă la care au fost

supuse de partenerii lor. În ţara noastră, doar în 20% din cazuri s-a dispus începerea urmăririi penale

împotriva agresorului.

Deşi, în mod îmbucurător, ţara noastră nu se află pe un loc „fruntaş” într-un clasament întocmit

la nivelul UE, datele statistice nu trebuie ignorate, agresiunile de orice natură asupra femeii

reprezentând o încălcare gravă a drepturilor omului.

Stimaţi colegi,

Ţinând cont de cele prezentate mai sus, singura soluţie pentru aceste femei nu trebuie să fie doar

refugiul temporar în centrele pentru victimele violenţei domestice, care şi aşa dispun de locuri insuficiente,

ci trebuie să găsim împreună soluţii sustenabile. Împreună cu societatea civilă, cu alte foruri abilitate, este

necesar să creăm programe, campanii prin care să reducem cât mai mult numărul femeilor abuzate şi să

putem acorda sprijin real, susţinut celor care au căzut victime abuzurilor de orice natură.

Vă mulţumesc.

Domnul Niculae Bădălău:

Declaraţia politică este intitulată „Creşterea economică şi alegerile locale din iunie 2016”.

Următoarea perioadă, până în momentul scrutinului electoral din 5 iunie, va sta sub zodia

alegerilor locale. Partidele au început deja mobilizarea şi, astfel, şi-au desemnat o parte din candidaţi.

E adevărat, alegerile locale de anul acesta par a avea o miză politică mai specială decât cele din

perioadele anterioare din ultimii 26 de ani. Sau cel puţin aşa se spune. Întrucât avem un guvern

tehnocrat care administrează treburile ţării, după o guvernare social-democrată performantă, s-a

acreditat cumva ideea că avem de-a face cu o resetare a scenei politice.

Adică nemulţumirea cetăţenilor faţă de clasa politică a dus la impunerea unei soluţii provizorii,

a unui guvern tehnocrat, pentru a da timp partidelor să facă o serie de reforme care să corespundă cu

aşteptările electoratului. Acestea au fost făcute. Au fost adoptate o serie de criterii de integritate pe

care candidaţii în alegerile locale vor trebui să le respecte.

- 22 -

Deşi se poate accepta această ipoteză a resetării, nu se poate da uitării performanţa guvernării

social-democrate. Nu ar fi potrivit şi nici corect, dacă ţinem să avem în vedere principiul competiţiei

politice pe care se fundamentează chiar democraţia. Cine performează câştigă, politic, electoral, moral.

Indiferent sub ce formă este cuantificat acest câştig, el există şi nu poate fi negat.

Prin urmare, trebuie să reţinem şi să punctăm în acest moment că INS a publicat creşterea

economică pentru anul 2015: 3,7%. Este un procent foarte bun, în condiţiile în care alte ţări europene

mult mai dezvoltate nu au ajuns la această performanţă. Şi nu este o întâmplare, ci este o creştere

susţinută, care s-a menţinut şi în anii din urmă.

Astfel, PSD a lăsat o moştenire, în ceea ce priveşte administrarea ţării, bună din punct de

vedere economic. Nu putem reseta această moştenire, dintr-un motiv simplu: nu se poate. Creşterea

există şi ea se vede atât în buzunarele românilor, cât şi în economie.

Ca de obicei, alegerile locale vor da semnalul pentru alegerile parlamentare din noiembrie.

Dacă într-adevăr vrem să arătăm că partidele au înţeles semnalul cetăţenilor legat de nemulţumirea

cronică faţă de acestea, atunci trebuie ca aceste alegeri să fie mai mult despre proiecte locale şi despre

cum se poate dezvolta o comunitate. Răfuielile politice aduc spectacol, dar nu şi bunăstare.

Combinaţia dintre aplicarea criteriilor de integritate şi proiectele concrete pentru cetăţeni este

soluţia cea mai potrivită pentru a arăta oamenilor că schimbarea se produce şi că nu există diferenţe

majore între agenda politicienilor şi agenda cetăţenilor.

Domnul Nelu Tătaru:

Declaraţia politică se intitulează „La oraş doar pe hârtie”.

În Huşi sunt câteva zeci de familii care locuiesc la oraş doar pe hârtie, condiţiile de trai fiind

aceleaşi din satele izolate. Nu au străzi şi nici apă curentă, iar în situaţia lor mai sunt şi alţi locuitori ai

judeţului. În Vaslui, alimentarea cu apă în sistem centralizat este asigurată în proporţie de 92% pentru

locuitorii din centrele urbane, iar la reţeaua de canalizare sunt racordaţi 68% din locuitorii oraşelor. La

capitolul drumuri stăm şi mai prost, doar 21% dintre drumurile judeţene şi comunale fiind asfaltate. De

ani de zile se vorbeşte despre programe ample de modernizare a infrastructurii de transport şi a celei de

apă-canalizare şi de alimentare cu gaze naturale, dar rezultatele se lasă aşteptate.

Sunt aproape zece ani de când autorităţile încearcă să reabiliteze sistemul de apă şi canalizare

din principalele oraşe vasluiene, cu fonduri europene, dar lucrările nu sunt finalizate nici în prezent.

Acest proiect, de peste 100 de milioane de euro, cu finanţare prin programele operaţionale, trebuia

finalizat până la sfârşitul anului, lucru care, evident, nu s-a întâmplat. În schimb, s-a obţinut o

prelungire până în 2020. Bineînţeles că sunt promisiuni că reţeaua va fi finalizată în primăvară, dar

rămâne de văzut în ce măsură vor fi respectate şi aceste promisiuni.

- 23 -

Fondurile europene sunt un punct nevralgic pentru România. Între nevoile ţării şi bugetul de care

dispunem este o adevărată prăpastie. Avem în derulare proiecte mari, complexe şi multe altele care ar

trebui demarate şi, cu toate că nu pot fi susţinute din surse financiare interne, iar fondurile europene

nerambursabile sunt soluţia, nu reuşim să le accesăm. Rata de absorbţie efectivă, adică sume rambursate

de Comisia Europeană, este de doar 59%. Poate există şi o concepţie greşită, fiind considerate surse de

finanţare greu de accesat, care au condiţii de eligibilitate dificile şi dure. Pe de altă parte, dacă există o

informare corectă şi o utilizare corespunzătoare, fondurile europene sunt relativ uşor de accesat şi, cel

mai important, un real ajutor pentru implementarea unor proiecte vitale pentru noi.

Văzută prin statistici, situaţia din teritoriu este una, dar atunci când stai de vorbă cu cetăţenii,

realitatea este alta. Oamenii reclamă starea proastă a drumurilor, lipsa canalizării, a apei curente,

lucrări care încep şi nu se mai termină cu anii şi în tot acest timp ne scapă printre degete aceşti bani

europeni. Autorităţile promit un final cât mai apropiat la toată această poveste cu reţeaua de apă şi

canalizare. Finalul este cu atât mai interesant şi aşteptat cu cât în toamna anului trecut procurorii DNA

au făcut percheziţii la Consiliul Judeţean Vaslui într-un dosar privind fraude cu fonduri europene şi au

fost ridicate documente privind achiziţiile, privind derularea proiectului de reabilitare a sistemului de

apă şi canalizare. Mai mult, s-a pierdut procesul cu Electrica Serv, societatea care avea de executat

lucrări în Huşi pe reţelele de apă-canal, fapt care a dus la plata unor despăgubiri de 2,6 milioane de lei.

Suntem deja în a doua sesiune de programe, la nivelul UE s-au modificat politicile pentru a

veni în întâmpinarea solicitantului şi chiar şi doamna ministru Aura Răducu ne promitea că va depune

eforturi pentru simplificarea procedurilor, astfel încât să crească şi rata de absorbţie. Pentru anul acesta

s-a previzionat o rată de absorbţie de 78,74%, care, deşi lasă loc de mai bine, se traduce în mai mulţi

bani pentru diverse investiţii sau finalizarea unor proiecte.

Vă mulţumesc.

Domnul Alin-Păunel Tişe:

Declaraţia politică este intitulată „Clujenii, jigniţi de reprezentanţii fotbalului românesc şi de PSD!”.

Distinşi colegi,

Sunt profund nemulţumit faţă de modul incalificabil şi nepermis în care a fost văzută mutarea

meciului România – Spania pe Cluj Arena de către reprezentanţii fotbalului românesc.

După fotbalişti şi decidenţi din fotbal care au jignit clujenii, preşedintele PSD a făcut la fel.

Este inadmisibil! Domnul Dragnea se înscrie în rândul acelora care jignesc clujenii şi Cluj Arena.

Le repet tuturor, cu subiect şi predicat: mutarea meciului România – Spania la Cluj nu este o

„ruşine” şi nici o „bătaie de joc”, ci, din contră, este un semn de unitate naţională!

Dacă nu există autorizaţie ISU pentru Naţional Arena, înseamnă că lucrurile nu sunt conform

legii pentru derularea unui meci internaţional, cu peste 50 000 de spectatori.

- 24 -

Domnul Dragnea să înţeleagă că legea e lege peste tot în România! Lucrurile nu funcţionează

ca în PSD, dictezi şi se execută. Trebuie respectate normativele în vigoare!

Le cer public acestora să nu mai facă politică pe seama echipei naţionale şi le reamintesc că,

în ţările civilizate, europene, partidele naţionalei de fotbal se derulează în toate oraşele din ţară care au

infrastructura sportivă adecvată.

După jignirile repetate adresate clujenilor şi tratarea lor ca români de mâna a doua, deşi Cluj

Arena este cea mai modernă arenă multifuncţională din România (şi singura de această categorie), le

solicit să-şi ceară scuze clujenilor pentru afirmaţiile făcute!

Jucarea meciurilor echipei naţionale doar în Bucureşti este, de fapt, o discreditare a românilor

care nu locuiesc în Bucureşti.

Le recomand tuturor să nu mai forţeze nota şi să lase deoparte interesele când vine vorba de

echipa naţională a României.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Paul Ichim:

În declaraţia politică de astăzi voi aborda, aşa cum era de aşteptat, o problemă din sistemul

sanitar, aceea a prevenţiei.

Tangent, ea va fi legată de iniţiativa pusă în discuţie publică de către PNL. Cum deja discuţiile

au fost ample şi cum deja s-a ajuns la o concluzie, nu voi dezvolta, in extenso, subiectul.

Revenind, pentru a face un program de prevenţie îţi trebuie personal calificat, ce asigură

consultanţă de specialitate, logistică şi fondurile presupuse de punerea în aplicare.

Proiectul de lege propune o sumă dedicată aplicării acestor programe de prevenţie, însă abia

când va începe derularea acestuia se poate vorbi despre o „disciplinare” prin participarea financiară a

cetăţenilor.

Dacă ne gândim la aspectele legate de dotare şi de personal, ambele depind, la rândul lor, de

finanţare, iar, ca orice program de altfel, şi acesta, pentru o bună funcţionare, presupune efectuarea

unui studiu privind resursele necesare. Mai mult, avem situaţii în care, deşi există resursele necesare,

studiile necesare nu sunt făcute. Spre exemplu, avem finanţare europeană pentru trei spitale regionale,

dar s-au făcut, până în prezent, studiile şi demersurile necesare privind locaţiile cele mai potrivite

pentru amplasare.

Revenind la programul, mai mult decât necesar, de depistare a cancerului de sân, mai ales că

patologia oncologică ocupă un de speriat loc doi în rândul cauzelor de deces din ţara noastră, acest tip

de cancer afectează un număr în continuă creştere de femei, iar cazurile depistate în stadii avansate

sunt, în prezent, într-un procent nepermis de mare.

- 25 -

Cred că este cazul să luăm în calcul, în aceste cazuri, şi suferinţa pacientelor, influenţa psihică

extrem de violent resimţită, dar şi suferinţa familiilor, la fel de mare, chiar dacă indirectă.

Pentru buna funcţionare, un astfel de program, repet, mai mult decât necesar şi bine-venit, ce

presupune o evaluare anuală a aproximativ 4,5 milioane de femei, presupune costuri uriaşe, pe care voi

încerca să le detaliez:

- explorarea directă, cu un cost de aproximativ 20 de euro de fiecare pacientă, conduce la o

valoare de 90 de milioane de euro anual;

- aparatura presupusă, pentru un singur judeţ, constă în 3 – 5 ecografe performante şi 3 – 5

mamografe moderne, cu captură digitală a imaginii. Înmulţind cu numărul de judeţe şi luând în calcul

necesarul pentru un oraş de talia Bucureştiului, se ajunge la o sumă deloc de neglijat. Iar la toate

acestea trebuie avut în vedere costul presupus de distribuirea uniformă în teritoriu a aparaturii, de

crearea condiţiilor presupuse de amplasarea ei, întreţinerea etc.;

- asigurarea personalului calificat să opereze aparatura.

Revenim, aşadar, la problema spinoasă a personalului. Numărul imagiştilor cu competenţe în

depistarea cancerului mamar este extrem de mic, iar o soluţie ar fi rapida intervenţie în direcţia

specializării tinerilor rezidenţi. Mai mult, medicii imagişti, după ce că nu sunt în număr suficient, sunt

distribuiţi neuniform în teritoriu şi, astfel, programul riscă să nu poată fi susţinut în condiţii optime.

Plecarea medicilor din ţară este o altă problemă, veche deja, dar mare, despre care se discută

deja de două decenii şi la care nu s-a încercat suficient să se găsească soluţii. Aceasta ar fi problema pe

care o consider capitală în implementarea acestui program, ce s-ar dovedi providenţial în direcţia

salvării de vieţi. Însă, dacă nu ai cu cine derula un astfel de program, pentru că nu ai suficienţi

specialişti, totul rămâne doar la nivel de declaraţii de bună intenţie.

Anul trecut s-a încercat o corectare financiară a inechităţii sociale ce priveşte veniturile

corpului medical. Pentru anul acesta există o promisiune de mărire cu încă 20%, ce-i drept, făcută de

vechiul guvern, pe o proiecţie bugetară ce nu s-a verificat în calculele prezentului guvern.

În concluzie, cred că prioritatea absolută în sistemul sanitar, şi pe partea de prevenţie, şi pe cea

curativă, este aceea de a găsi soluţii pentru a menţine medicii în ţară şi pentru a găsi modalitatea prin

care să fie aduşi în sistem mai mulţi specialişti.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Declaraţia politică este intitulată „Asistăm consternaţi la degradarea învăţământului, într-un

mod original, românesc… Până când?!”.


Distinşi colegi,

- 26 -

În fiecare an, asistăm neputincioşi la degradarea constantă şi aparent irepresibilă a

învăţământului românesc. Din păcate, dincolo de spectacolul declarativ constant al reformelor

politicianiste, menite a primeni sistemul actual de învăţământ, rămân rezultatele concrete ale testelor

naţionale, invalidând practic orice speranţă de mai bine. Şi în acest an, la simularea evaluării naţionale

pentru elevii clasei a VIII-a din anul şcolar 2015 – 2016 (care a avut loc în perioada 22 – 24 februarie),

rezultatele obţinute de elevi la nivel naţional l-au determinat pe actualul ministru al educaţiei, Adrian

Curaj, să declare public că acestea „ne arată o imagine care nu poate să nu ne îngrijoreze”. Ne aflăm în

mod cert pe un drum greşit…

Rolul acestor simulări, atât la evaluarea naţională, cât şi la bacalaureat, este teoretic unul

reglator, în sensul identificării de către elevi, profesori şi părinţi a nivelului real de pregătire atins până

la momentul testelor, pentru ca, mai apoi, să se poată stabili individual planuri corectoare, de

remediere a aspectelor negative constatate. Din păcate, s-a dovedit că între vorbe şi fapte este o

prăpastie tot mai periculoasă şi adâncă în învăţământul românesc.

Premergător acestei evaluări, după ce au văzut subiectele de examen, cadrele didactice

susţineau că Ministerul Educaţiei a propus în acest an subiecte uşoare, tocmai pentru a creşte rata de

promovare a elevilor. Chiar aşa stând lucrurile, rezultatele obţinute nu sunt deloc încurajatoare pentru

nivelul de pregătire actual al elevilor, din contră… doar 73 342 de elevi de clasa a VIII-a, reprezentând

44,05% din total, au obţinut medii peste 5 la simularea probelor din cadrul evaluării naţionale. În ceea

ce priveşte rezultatele pe discipline, se constată că procentul notelor peste 5 a fost de 60,54% la proba

de limba şi literatura română, respectiv de doar 32,60% la matematică.

Din păcate, de aproape 20 de ani, susţin chiar profesorii implicaţi în corectarea lucrărilor,

nimeni din minister nu a schimbat programa evaluărilor de la finalul claselor a VIII-a, iar copiii au

ajuns să înveţe modele de subiecte pe dinafară. Deşi este conceput ca un examen care să le verifice

cunoştinţele acumulate în anii de gimnaziu, evaluarea naţională de la clasa a VIII-a nu face decât să

umfle notele elevilor şi să uniformizeze rezultatele. Or, chiar „umflate”, rezultatele obţinute sunt de-a

dreptul ruşinoase şi îngrijorătoare: doar şapte medii de 10, în timp ce mediile cele mai multe sunt între

5 şi 5.99 (22 422 de medii), între 6 şi 6,99 (19 109 medii).

Se vorbeşte de foarte multă vreme în spaţiul public despre faptul că actualul sistem de

învăţământ continuă să aibă un curriculum greoi, o programă care nu dă timp nici elevului, nici

profesorului să fixeze cunoştinţele, în timp ce şcoala devine un slalom printre materii, iar profesorul

este obligat să bifeze programa, îngropat în birocraţie. O spun deopotrivă profesorii, elevii şi părinţii.

Nu se face însă nimic semnificativ pentru o veritabilă resurecţie a învăţământului.

Pe de altă parte, constatăm discordanţa dintre valorile promovate de şcoală şi valorile

promovate de societatea românească. În rândul multelor probleme sesizate de practicieni ai sistemului

- 27 -

şi publicate constant în revista „Tribuna învăţământului” sau reflectate consecvent prin mass-media,

regăsim lipsa de continuitate şi coerenţă a politicii şcolare. Fiecare nouă guvernare postdecembristă a

promovat politicile sale proprii în domeniul învăţământului, de multe ori acestea fiind total opuse. În

pofida semnării celebrului Pact naţional pentru educaţie (2008) de către reprezentanţii tuturor

partidelor parlamentare şi adoptării Legii educaţiei naţionale (2011), care prevedeau alocarea a

minimum 6% din PIB pentru educaţie, situaţia nu s-a îmbunătăţit simţitor, învăţământul continuând să

fie un fel de paria al societăţii, iar guvernanţii au continuat să ignore recomandarea întemeietorului

pedagogiei moderne, Johannes Amos Comenius, care scria că „neglijarea educaţiei este ruinarea

oamenilor, a familiilor şi a statelor” (studiu prof. Aurel Dumitrescu, Şcoala Gimnazială nr. 1 Jilava, în

„Tribuna învăţământului”).

O altă cauză a şubrezirii învăţământului românesc o constituie lipsa de pragmatism şi

supraîncărcarea elevilor din cauza, pe de o parte, a reducerii numărului de ore pe an destinate

învăţăturii, pe de altă parte, a adoptării unor programe stufoase neadecvate vârstei copiilor. Li se cere

elevilor să-şi însuşească cunoştinţe care nu le vor fi de folos niciodată în viaţă, în loc să se pună

accentul pe obţinerea şi fixarea temeinică a unor cunoştinţe şi competenţe real folositoare. Constatăm,

de asemenea, demotivarea salarială a cadrelor didactice şi un statut profesional incert, adeseori lipsit de

respectul cuvenit, care se reflectă concomitent în scăderea calitativă a pregătirii elevilor.

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ consideră că trebuie, în primul rând, regândite

programele şcolare, dar şi sistemul de evaluare a elevilor, la toate nivelurile. Actualele programe şcolare

pun accentul pe latura informativă a elevilor şi mai puţin pe cea formativă, iar prin evaluarea elevilor se

urmăreşte, preponderent, ceea ce au reţinut aceştia, şi nu capacitatea lor de a aplica practic cunoştinţele

acumulate. La nivelul unităţilor de învăţământ sunt constituite peste 40 de comisii din care personalul

didactic trebuie să facă parte, în cadrul cărora se întocmesc diferite documente şi evidenţe – peste 400 –,

majoritatea fără nicio însemnătate şi utilitate practică şi care nu fac decât să îngreuneze activitatea

personalului didactic, în detrimentul calităţii actului educaţional. Birocraţia din sistem a ajuns la cote

inimaginabile şi acest flagel trebuie să înceteze, susţin reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Libere din

Învăţământ! Aude însă cineva cu forţă de decizie şi responsabilitate acest apel? Până acum, evident, nu!

O altă cauză invocată pentru ineficienţa actualului sistem educativ o constituie şi absenţa sau

precaritatea modelelor pozitive demne de urmat pentru tânăra generaţie. Mass-media promovează

intens modelele negative, personaje parvenite, „ciocoi de tip nou”, inducând ideea că succesul în viaţă

nu se obţine prin muncă tenace, ci prin speculaţii, noroc şi „învârteli”. Ba, mai mult, munca este

dispreţuită, iar cei care învaţă sunt mai degrabă desconsideraţi şi nu constituie modele demne de urmat.

Iată ce alte multe hibe ale învăţământului au identificat, prin intermediul diverselor forumuri de

dezbateri şi reţele electronice de socializare, simpli cetăţeni ai acestei ţări: „prea multă teorie (…);

- 28 -

pilele, şmenurile, orele particulare, chiulul profilor de la ore; şpaga, lipsa unui orizont clar, lipsa de

disciplină în interiorul unităţilor de învăţământ; superficialitatea, interesul pentru diplomă mai mare

decât pentru cunoştinţele practice; stilul de a racola elevii la pregătire în particular al profesorilor;

schimbările prea dese de sistem; lipsa de viziune, incompatibilitatea planificării şi a programului de

învăţământ cu cerinţele de pe piaţa muncii, slaba pregătire practică; manualele alternative care fac

capul varză elevilor (pentru că cineva a descoperit că se pot face bani frumoşi chiar jucându-te cu

viitorul unor generaţii şi al unei naţiuni); stilul românesc de a şti din toate câte puţin şi materia inutilă

pe care elevii sunt forţaţi să o asimileze cu bună ştiinţă că nu le va folosi mai departe” etc.

Vorbim de aproape aceleaşi probleme de mai bine de un sfert de secol, într-un sistem de

învăţământ pe deplin original românesc. Până când?!


Domnul Marius-Petre Nicoară:

Declaraţia politică se intitulează „Creşterea deficitului la bugetul asigurărilor sociale, risc

asupra sistemului public de pensii în an electoral”.


Doamnelor şi domnilor senatori,

Declaraţia mea politică de astăzi se doreşte a fi o reacţie la un subiect care, în perioadă de

pregătire a alegerilor locale şi parlamentare, se tratează superficial.

Mă refer la o situaţie analizată într-un site de specialitate (cursdeguvernare.ro) şi care se referă

la sistemul de pensii public:

„În ultimii zece ani, bugetul asigurărilor sociale, cel din care se plătesc pensiile, a trecut de la

un excedent de aproape 10% la un deficit ceva mai mare de 50% din aceste contribuţii. Simultan,

pensiile acordate au trecut de la situaţia în care ar fi trebuit să fie cu 10% mai mari decât cele plătite

efectiv la cea în care sunt subvenţionate puternic de la bugetul de stat pentru a ajunge cu 50% mai mari

decât ar rezulta din simpla redistribuire a banilor dinspre salariaţi către pensionari. (…) Momentul de

cotitură a fost în 2008, când pensiile au devenit mai mari faţă de posibilităţile rezultate din

redistribuirea prin intermediul taxelor către asigurările sociale. Urmare a măsurilor de indexare

aberantă şi a intervenţiei bizare a justiţiei pentru temperarea fenomenului, a urmat o adevărată explozie

a deficitului pe parcursul următorilor doi ani, când valoarea pensiilor plătite efectiv a urcat la 135%

faţă de posibilităţile reale. În 2016 deficitul la pensii ar putea «înghiţi» deficitul bugetar aflat la limită.

În termeni de euro, am trecut de la un sistem echilibrat în 2006 – 2007, la un dezechilibru major

în doar opt ani, având de acoperit o gaură de circa trei miliarde de euro anual în intervalul 2011 –

2014, majorată la peste patru miliarde de euro în 2015. Adică aproximativ 2% din PIB în 2014 şi 2,6%

din PIB în 2015.

- 29 -

Mult peste deficitul bugetar, care, foarte probabil, va fi generat integral în 2016 exact de plata

unor pensii exagerate faţă de posibilităţile economiei. Economie care a nu a putut să facă investiţii de

peste 20 de miliarde de euro din 2009 încoace (de la UE am luat doar 12 miliarde de euro) şi din cauza

faptului că a greşit grav la modul în care a înţeles să împartă beneficiile creşterii economice.

Practic, România şi-a creat singură o problemă care nu exista anterior (iar asta, exact în

perioada de criză). Până la capcana venitului mijlociu, am căzut în capcana redistribuirii greşite, iar în

loc să punem accentul pe investiţii publice am pus accentul pe investiţii politice (altminteri inutile,

pentru că numai resursele sunt limitate, nevoile s-a demonstrat că nu pot fi niciodată satisfăcute).

Oarecum paradoxal, tocmai plata unor pensii mai mici decât trebuia în 2006 şi 2007 (pentru

care nu a răspuns nimeni, deşi bugetul asigurărilor sociale trebuia să fie echilibrat, prin lege) a creat

premisele trecerii ulterioare în extrema cealaltă.

Soluţia: întoarcerea la principiul contributivităţii plus ajutoare sociale punctuale.

Singura soluţie care se mai întrevede acum la acumularea unor sume nesustenabile de plată prin

subvenţii de la buget, cu anularea oricărei perspective pentru generaţia care lucrează şi va ieşi peste 10

– 15 ani din activitate, este revenirea la plata pensiilor după posibilităţile date de colectarea taxelor.

Plus suplimentarea cu venituri pentru cei nevoiaşi strict pe considerente sociale de la bugetul de stat.”

Stimaţi colegi,

Am dorit prin analiza prezentată să atrag atenţia asupra unui risc electoral pe care, din păcate,

niciun partid politic nu doreşte să şi-l asume: riscul falimentării sistemului public de pensii printr-o

lipsă acută a investiţiilor creatoare de locuri de muncă, adică lipsa contribuabililor reali la bugetul

asigurărilor sociale. Când vom înţelege acest aspect, abia atunci putem vorbi de programe electorale cu

soluţii pentru bunăstarea naţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Dorin Păran:

Declaraţia politică este intitulată „8 Martie – Ziua Femeii”.

Domnule preşedinte al Senatului,


În fiecare an sărbătorim de 8 Martie Ziua Internaţională a Femeii. De fapt, aniversăm atât

realizările sociale, cât şi politice şi economice ale femeilor.

Adunarea Generală ONU, în anul 1977, a adoptat o Rezoluţie de Ziua Internaţională a Femeii.

Sigur, istoriceşte vorbind, putem spune ca Ziua Femeii, Ziua Mamei, se serbează din

Antichitate. Grecii antici o serbau pe Rhea, mama tuturor zeilor.

În Anglia anilor 1800 era menţionată Duminica Mamei, în postul Paştelui, în a patra duminică.

- 30 -

Sigur, venind în timp la New York, în 28 februarie 1909 a fost sărbătorită Ziua Femeii, iar în

1910, la Internaţionala Socialistă de la Copenhaga, două femei propun sărbătorirea Zilei Internaţionale

a Femeii. Au participat peste 100 de femei din peste 17 ţări, care au hotărât ca Ziua Femeii să fie

sărbătorită în aceeaşi zi peste tot în lume la data de 8 Martie.

Fiecare ţară sărbătoreşte Ziua Femeii aşa cum o simte. Pe plan internaţional, ziua de 8 martie

este ziua femeilor militante, a celor care au drept de vot, dreptul de proprietate, dreptul la educaţie, la

divorţ, la contraceptive, la asistenţă medicală etc.

În România, în ziua de 8 martie sărbătorim femeia, ca o bucurie a vieţii, o motivaţie de a trăi,

iar până în 1989 vorbeam mai mult de Ziua Mamei. După Revoluţia din 1989, Ziua Mamei a fost

înlocuită cu Ziua Femeii. Iar noi, bărbaţii, avem datoria să răsfăţăm femeile de 8 Martie. Credem că

orice femeie aşteaptă cu nerăbdare Ziua Femeii, zi în care soţul, iubitul, copiii să-i ofere un buchet de

flori, o vorbă bună.

La mulţi ani, dragele noastre soţii, mame, fiice, colege, şi tot binele din lume!

Cu drag, senator PNL de Hunedoara, inginer Dorin Păran

Vă mulţumesc.

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Declaraţia politică se intitulează „Dreptul la liberă exprimare, intact”.

Stimaţi colegi,

Am auzit multe voci în spaţiul public care s-au pronunţat despre demersurile ANAF că

acţionează împotriva a cinci televiziuni şi, ca atare, aceste demersuri sunt nedemocratice şi limitează

libertatea de expresie. Trebuie să avem capacitatea de a face diferenţa dintre informaţia relevantă şi cea

stilizată. Prin demersurile ANAF nu este vizată activitatea jurnaliştilor, posturile nu îşi pierd licenţele

de emisie. Încetarea emisiei este apanajul CNA.

Lucrurile trebuie să se schimbe, dar legile trebuie să se respecte. În general, societatea

românească are nevoie de multe schimbări, dar dacă schimbările se fac pentru cazuri punctuale vom

risca avalanşa unor efecte colaterale neprevăzute. De aceea, da, Parlamentul poate modifica legi atunci

când este vorba despre situaţii care implică segmente mari de populaţie, dar în acelaşi timp trebuie să

respecte hotărârile judecătoreşti şi ceea ce decurge din ele. ANAF nu a influenţat dreptul „Antenei 3”

de a emite atunci când a emis notificarea de părăsire a sediului, ci a acţionat pentru a pune în aplicare o

hotărâre judecătorească definitivă emisă de mult timp.

Stimaţi colegi,

Trebuie într-adevăr să facem o diferenţă între modul în care a acţionat o instituţie a statului şi

fondul pe care a acţionat. ANAF a respectat legea şi a acţionat în virtutea atribuţiilor legale ca organ de

executare, acţiunile fiind în vederea valorificării unor bunuri.

- 31 -

Libertatea de exprimare a televiziunilor grupului „Intact” este la fel de intactă ca până acum.

Instituţiile statului trebuie să ţină cont de lege, dar la fel şi mass-media. Informaţia nu trebuie stilizată

atunci când e vorba despre efecte ale legii.

În societatea actuală, mass-media joacă un rol crucial în viaţa socială, devenind, de-a lungul

timpului, o putere crescândă şi indispensabilă, cu o influenţă puternică asupra segmentelor societăţii.

Ceea ce se spune pe post trebuie să atragă şi responsabilitatea postului TV, a jurnalistului faţă de cel

care priveşte.

Libertatea de expresie a fost întoarsă pe toate părţile în acest caz, deşi este un drept foarte clar

definit. Respectarea drepturilor este fundamentală într-o democraţie. Dar la fel de importantă este şi

respectarea atribuţiilor şi competenţelor unei instituţii a statului român, parte a mecanismului democratic.

Vă mulţumesc.

Domnul Găvrilă Ghilea:

Declaraţia politică este intitulată „Diferenţă de gen, dar egalitate de şanse”.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

S-a acreditat multă vreme ideea că în spatele unui bărbat de succes stă întotdeauna o femeie

puternică. Această paradigmă a fost vehiculată şi consacrată mai ales în lumea politică, percepută, din

cele mai vechi timpuri, ca un teritoriu aparţinând şi disputat exclusiv de bărbaţi.

Vremurile s-au schimbat însă odată cu regimurile politice, astăzi fiind greu de imaginat o

societate democratică care să nu ţină seama de reprezentarea proporţională şi egalitatea de gen.

Chiar dacă în România respectarea acestor principii este garantată constituţional, în condiţiile

în care genul feminin este reprezentat de 52% din populaţia ţării, în această legislatură doar 11,5%

dintre parlamentari sunt femei, în timp ce la nivelul administraţiei publice locale numărul femeilor care

îndeplinesc funcţia de primar abia dacă trece de 100.

Cu toate acestea, într-o solidă analiză a activităţii parlamentare din actuala legislatură, dată

publicităţii în vara anului trecut, doamna deputat Andreea Paul, prim-vicepreşedinte PNL, releva faptul

că cele 66 de femei parlamentar s-au dovedit, în medie, cu 48% mai active decât cei 488 de bărbaţi din

Parlamentul României.

Astfel, conform aceluiaşi studiu, cele 53 de deputate au fost, în medie, cu 12,5% mai active

decât cei 334 de colegi deputaţi, iar cele 13 senatoare au fost cu aproape 83% mai active, în medie,

decât cei 154 de colegi senatori.

Pe de altă parte, există analize statistice care încurajează şi recomandă prezenţa femeilor în

poziţii de decizie politică, iar în mai mult de o treime dintre statele planetei există cote obligatorii de

reprezentare politică.

- 32 -

Tocmai din aceste considerente, cred că depunerea în Parlament, la finele anului trecut, a

proiectului de lege a cotelor de gen, care vizează modificarea cadrului legislativ pentru organizarea

alegerilor locale şi parlamentare, prin introducerea principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în

rândul candidaţilor, nu al aleşilor, reprezintă un mare pas înainte.

Ştiu că există voinţă politică pentru promovarea acestui act normativ şi nu mă îndoiesc de

tenacitatea şi puterea de convingere a distinselor noastre colege parlamentar, care par decise să obţină

derogare chiar şi din partea Comisiei de la Veneţia pentru aplicarea noilor prevederi începând chiar cu

alegerile locale din această vară.

Eu cred că paradigma femeii puternice din spatele bărbatului de succes este astăzi perimată atât

în mediul de afaceri, cât şi în sfera politicii.

Locul unei femei puternice este alături de un bărbat puternic, nu în umbra acestuia, succesul

reprezentând o provocare pentru fiecare în parte, iar şansa pentru a-l obţine aparţinându-le, deopotrivă,

amândurora…

Vă mulţumesc.

Domnul Dumitru-Marcel Bujor:

Declaraţia politică se intitulează „Iluziile şi promisiunile electorale”.


Stimaţi colegi,

Nu mai reprezintă un secret pentru nimeni faptul că se apropie campania electorală pentru

alegerile locale. Alegătorii sunt chemaţi din nou la urne pentru alegerea primarilor, consiliilor locale şi

judeţene.

Noua legislaţie pentru alegerile locale prevede alegerea primarilor dintr-un singur tur de

scrutin, preşedinţii consiliilor judeţene vor fi aleşi din rândul consilierilor judeţeni, prin votul

majorităţii, nu prin vot direct şi un plafon de cheltuieli prestabilit.

Campania neoficială pentru alegerile locale a început deja prin manipularea opiniei publice prin

sondaje de opinie, conferinţe de presă al căror subiect principal este anunţarea candidaturii pentru

funcţia de primar, lansarea sloganurilor, mesaje electorale, afişe care promovează partide sau

candidaţi, vizibilitate sporită în mediul on-line şi numai, precum şi baza unei campanii electorale de

succes, promisiunile electorale.

Spre disperarea viitorilor candidaţi, noua legislaţie electorală prevede interzicerea afişelor

electorale de dimensiuni mari, concertelor de campanie, pixurilor, brichetelor, a pungilor electorale

pline cu alimente inscripţionate cu însemne electorale şi a altor materiale electorale cu care eram

obişnuiţi. Cine nu reuşeşte să îşi adapteze viitoarea campanie electorală la noile reglementări riscă

dosar penal sau închisoare pentru dare de mită.

- 33 -

Conform noii legislaţii, promovarea electorală va fi posibilă prin afişe electorale de cel mult

30x50 cm, broşuri, flyere şi publicitate on-line, în presa scrisă sau la televiziuni.

Sistemul politic românesc are nevoie de un restart, de o îmbinare reuşită de oameni cu

experienţă şi tineri, dornici să îşi demonstreze calităţile şi aptitudinile în slujba cetăţenilor, răspunzând

adecvat necesităţilor acestora.

În centrul alegerilor locale sunt aşezate persoana, vizibilitatea şi imaginea acesteia în

comunitatea pentru care candidează, mai puţin partidul din care face parte. La capătul unei campanii

electorale se află puterea atât de mult râvnită de către candidaţi şi partide.

Stimaţi colegi,

Campania electorală este o formă de a vinde iluzii şi promisiuni deşarte cetăţenilor care îşi

doresc ca votul lor să aducă schimbare, încredere şi speranţă într-un viitor mai bun într-o societate,

care în prezent pare lipsită de perspectivă.

Campania electorală care se apropie cu paşi repezi va aduce un element de noutate, şi anume

acela că oamenii au devenit sceptici în faţa valului de promisiuni electorale care urmează. Nu

subestimaţi electoratul!

Românii îşi doresc ca votul lor să ajute la construirea unei societăţi care să funcţioneze, să

dispună de locuri de muncă, să poată avea acces la un sistem de sănătate mai performant, iar

impozitele şi taxele plătite să fie folosite în interesul lor.

În finalul declaraţiei mele politice le urez înţelepciune viitorilor candidaţi la funcţiile de

primari, consilieri judeţeni, consilieri locali, promisiuni realizabile, responsabilitate, obiectivitate şi

dorinţă de îmbunătăţire şi reabilitare a comunităţilor unde îşi vor exercita funcţiile.

Vă mulţumesc.

Domnul Marius-Ovidiu Isăilă:

Declaraţia politică este intitulată „Valorile în societatea românească contemporană”.


Stimaţi colegi,

Amintesc 18 valori: confortul, o viaţă activă, împlinirea, nonconflictualitatea, frumuseţea,

egalitatea, siguranţa familiei, libertatea, fericirea, armonia interioară, dragostea, securitatea, plăcerea,

mântuirea (credinţa într-o fiinţă celestă superioară), respectul de sine, recunoaşterea socială, prietenia

şi înţelepciunea. Afirm că acest exerciţiu se referă la primele cinci, iar apoi ultimele cinci valori,

pentru a observa cele care sunt orientate spre sine şi cele care sunt orientate spre ceilalţi, care au

aplecare spre idealism şi care au aplecare spre pragmatism.

Eu personal identific totul astfel:

1. Mântuirea (credinţa într-o fiinţă celestă superioară);

- 34 -

2. Înţelepciunea;

3. Egalitatea;

4. Dragostea;

5. Libertatea;

6. Fericirea;

7. Prietenia;

8. Frumuseţea;

9. Armonia interioară;

10. Respectul de sine;

11. Siguranţa familiei;

12. O viaţă activă;

13. Confortul;

14. Recunoaşterea socială;

15. Securitatea;

16. Nonconflictualitatea;

17. Împlinirea;

18. Plăcerea.

Rezolvarea:

Consider că primele cinci valori se regăsesc ca fiind orientate spre sine (mântuirea;

înţelepciunea; egalitatea; dragostea; libertatea), dar şi spre ceilalţi. Referitor la idealism, putem

remarca egalitatea şi dragostea, fiind regăsite şi în marile opere de artă, la scriitorii clasici şi la filosofi,

de exemplu: Platon.

Ultimele cinci valori au un traseu diferit de celelalte. Un exemplu ar fi securitatea, pe care o

putem încadra la domeniul pragmatic, iar recunoştinţa socială poate fi un idealism. Nonconflictualitatea,

împlinirea şi plăcerea se pot orienta spre sine, spre ceilalţi, dar şi spre idealism.

Între primele cinci şi ultimele cinci valori există o completare, primele fiind dedicate părţii

sufleteşti, iar în cea de-a doua parte o îmbinare între partea pragmatică şi cea interioară.

Întrebarea:

Pentru societatea contemporană care ar fi clasificarea valorilor din punctul dumneavoastră de

vedere, stimaţi colegi? Dacă facem un exerciţiu de analiză interioară fiecare dintre noi, Securitatea nu

ocupă locul întâi?


Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Declaraţia politică se intitulează „Transformarea învăţământului preuniversitar public”.

- 35 -


Stimaţi colegi,

Cu prilejul dezbaterii publice a variantelor Planului-cadru pentru învăţământul gimnazial, am

adresat o interpelare ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice în care argumentam că

reducerea orelor şi materiilor în şcoala gimnazială nu se verifică, propunând o serie de direcţii generale

prin care s-ar putea acţiona în vederea transformării pozitive a învăţământului preuniversitar. Între

acestea se numără: creşterea răspunderii în ceea ce priveşte actul de educaţie, supravegherea cu sporită

atenţie a conţinutului manualelor, exigenţa în raport cu participarea tuturor părţilor la complexul

proces de instrucţie şi de formare a aptitudinilor şi a caracterului, judicioasa utilizare a timpului alocat

pentru studiu şi altele.

La începutul acestei săptămâni am adresat o nouă întrebare domnului Adrian Curaj vizavi de

judicioasa utilizare a timpului alocat pentru studiu. Faţă de acest aspect, există studii temeinic

documentate care indică faptul că începerea prea devreme a orelor de curs în instituţiile preuniversitare

se conexează cu o concentrare scăzută, performanţe mai slabe, cât şi predispoziţie sporită faţă de

probleme imunitare, oscilaţii de temperament, obezitate, depresie şi altele. Astfel, mai buna potrivire a

orelor de curs, conexată cu încurajarea dezvoltării abilităţilor de autoinstruire în rândul tinerilor, a

stimulării studiului în timpul liber, individual sau în grup restrâns, dezvoltarea de programe

educaţionale la sfârşit de săptămână sau în afara şcolii, cât şi aplicarea metodelor celor mai moderne în

formarea deprinderii învăţării constante ar răspunde, fără îndoială, multor probleme cu care sistemul

nostru educaţional se confruntă. Aceste studii privind incompatibilitatea ritmului circadian al tinerilor

cu începerea cursurilor înainte de ora 9.00 au ajuns şi în atenţia Senatului României, fiind o temă care

necesită o temeinică analiză, inclusiv la nivelul Ministerului Educaţiei.

În continuare, constat că multe dintre deficienţele din educaţie pe care le-am constatat, atât ca

senator, cât şi ca părinte, a căror rezolvare este mult aşteptată, sunt împărtăşite şi de foarte mulţi liceeni.

Ne-a atras atenţia mesajul lui Andrei Eduard Burghelia, un tânăr întreprinzător şi implicat social, elev din

clasa a XII-a, care se pregăteşte pentru susţinerea examenului de bacalaureat şi care îşi manifestă

dezamăgirea faţă de sistemul de educaţie public. Iată doar câteva dintre observaţiile sale: „La şcoală mă

plictisesc teribil pentru că scriu mult, nu sunt încurajat să gândesc critic sau să fiu creativ, lucrul în

echipă este aproape inexistent, materia e stufoasă şi lucrez după nişte manuale vechi, fără grafice sau

imagini reprezentative, iar limbajul este unul academic, nicidecum unul student-friendly, care să te facă

să-ţi doreşti să descoperi mai mult. Nu mai zic că informaţiile din manualele de antreprenoriat nu sunt

actualizate şi îţi inhibă spiritul antreprenorial. (…) Bucuria cunoaşterii a fost înlocuită cu teroarea

memorării. (…) O jumătate dintr-o generaţie are şanse minime de integrare pe piaţa muncii, pentru că

nu are diplomă de bac, iar cealaltă jumătate, deşi are diplomă de bac, nu este pregătită pentru piaţa

- 36 -

muncii sau pentru viaţa reală. Poate am mai fi avut o mică şansă dacă orele de consiliere şi orientare

profesională nu s-ar fi făcut doar pe hârtie. (…) Pentru că o ţară cu tineri prost pregătiţi este o ţară

pierdută, iar eu vreau să rămân în ţara mea.”


Îl felicit pe Andrei şi pe toţi tinerii care şi-au exprimat opinia pe aceste chestiuni importante,

arătând cu pertinenţă unde sunt problemele sistemului. Statul român face una dintre cele mai grave

erori dacă nu reuşeşte să transforme multe dintre şcolile publice, din instituţii care inhibă energia

creativă a tinerilor, prin metode şi practici retrograde, în veritabile centre care să însufleţească şi să

ridice generaţiile viitoare prin cele mai moderne metode pedagogice, călăuzindu-le spre lumina

cunoaşterii ştiinţifice.


Domnul Eugen Durbacă:

Declaraţia politică este intitulată „Alocarea subvenţiei la motorină şi pregătirea profesională în

domeniul mecanizării şi întreţinerii utilajelor agricole”.

Ne aflăm în perioada de început a primăverii calendaristice. Este perioada în care se pregăteşte

terenul pentru înfiinţarea culturilor de primăvară din anul agricol 2015 – 2016.

Având în vedere ca această activitate presupune folosirea de maşini şi utilaje, este necesară

urgentarea plăţii subvenţiilor la motorină, ştiind că nu s-a reuşit plata acesteia nici pe trimestrul IV al

anului 2015. Fără plata subvenţiilor lucrările vor demara târziu şi vor cauza pierderi de producţie.

A doua problemă se referă la faptul că din ce în ce mai mult se simte lipsa de specialişti în

exploatarea corectă şi eficientă a maşinilor şi utilajelor agricole. În mare măsură această activitate, la

ora actuală, se realizează de către neprofesionişti, cu efecte negative privind calitatea lucrărilor.

Fiind la începutul anului, consider că este timp suficient ca până la începerea anului şcolar

2016 – 2017 să se stabilească introducerea în cadrul învăţământului profesional a formării de

mecanizatori în agricultură, precum şi a personalului specializat în întreţinerea şi repararea maşinilor şi

utilajelor agricole.

Acest fenomen a fost reclamat în numeroase rânduri de producătorii agricoli şi consider că este

necesară o intervenţie ameliorativă şi sistematică la nivelul învăţământului profesional şi tehnic pentru

îmbunătăţirea calităţii exploatării şi întreţinerii utilajelor agricole.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică se intitulează „Este România pregătită să reacţioneze eficient la situaţii de

calamităţi naturale şi dezastre?”.

- 37 -

La 4 martie s-au împlinit 39 de ani de când energia telurică dezlănţuită a făcut prăpăd pe

pământul României. Bilanţul victimelor şi al pagubelor materiale a fost impresionant: 1 578 de morţi (din

care 1 424 în Capitală) şi 11 300 de răniţi. Un număr de 32 900 de clădiri au fost grav avariate sau

distruse. Aproximativ 35 000 de familii au rămas fără adăpost, iar 760 de întreprinderi au fost

afectate. Pierderile economice s-au cifrat la vreo două miliarde de dolari. Nouă spitale au intrat în colaps.

Stadionul Dinamo a fost transformat în punct de triere pentru răniţi. În primele 24 de ore după cutremur

s-a lucrat la reabilitarea reţelelor de apă, gaz, telefoane, curent electric. A fost unul dintre cele mai

însemnate dezastre produse de un seism major consemnat în statistici, într-un interval de 150 de ani.

Cei 39 de ani care au trecut de atunci au fost suficienţi pentru ca statul să ia măsuri de

prevedere şi de intervenţie rapidă în cazul repetării unei asemenea nenorociri? Factorii de resort au

înţeles ceva din lecţia de ostilitate a naturii?

Apreciez preocuparea statului român, de-a lungul vremii, în privinţa dezvoltării sistemului

destinat salvării de vieţi şi de bunuri. Cu toate acestea, este firesc să ne preocupe dezvoltarea

sistemului de urgenţă şi updatarea sa la necesităţile actuale. Realitatea arată că nu s-a întâmplat acest

lucru. Există disfuncţiuni cu urmări nefericite. Acestea trebuie recunoscute şi remediate. În aceeaşi

situaţie se află şi celelalte instituţii abilitate să intervină în situaţii devastatoare. În primul rând, ISU.

Nu punem la îndoială calitatea umană şi profesionalismul salariaţilor din instituţiile de stat

abilitate să intervină în astfel de cazuri. Ar fi o nedreptate, ţinând cont de numeroasele situaţii când

salariaţii ISU, ai Jandarmeriei sau ai Poliţiei au dovedit abnegaţie la intervenţiile ce impun urgenţa. Ei

au salvat vieţi şi au evitat tragedii iminente. Dar au fost şi eşecuri, cauzate de numărul redus al

personalului calificat, precum şi de logistică.

Toate guvernările postdecembriste sunt responsabile pentru situaţia de azi. Că subiectul în

cauză n-a constituit o preocupare majoră şi nici prioritară pentru guvernanţii din ultimul sfert de veac,

stau mărturie provocatoare construcţiile cu bulină roşie prezente chiar în capitala patriei. Asistăm la un

veritabil scandal naţional pe tema copertinei de la Naţional Arena. Între timp, se pierd bani. S-a avut în

vedere asigurarea Arcului de Triumf pentru a fi evitată deteriorarea sa în caz de cutremur. S-au investit

sume mari de bani şi în acest caz. Dar la pericolul la care rămân expuşi locatarii din blocurile cu bulină

roşie se mai gândeşte cineva? Oricum, nu se întreprinde nimic. Un nou cutremur de pământ ne va

surprinde iarăşi nepregătiţi. Cine crede că avem destul timp la dispoziţie? Am uitat drama teribilă din 4

martie 1977 sau e nevoie de o nouă tragedie pentru a preveni într-un viitor incert pericole mai mari

decât cele evocate?

Starea drumurilor lungeşte timpul de intervenţie, zădărnicind uneori munca salvatorilor, mai

ales în condiţii meteo extreme. Se pare că nici spaţiile de parcare nu sunt adecvate pentru ambulanţe.

- 38 -

Pompierii nu stau altfel decât Ambulanţa. Cadrele poliţiei care acţionează în teren se confruntă adesea

cu aceeaşi situaţie. Jandarmii, la fel. Nu mai aduc în discuţie serviciul de primiri urgenţe din spitale.

Exerciţiile de simulare a intervenţiilor în cazul dezastrelor, organizate în cooperare de către

instituţiile abilitate, se încheie de fiecare dată mulţumitor. Am motive de îndoială că lucrurile s-ar

petrece la fel în cazul unor dezastre reale, cum ar fi, de pildă, un cutremur cu magnitudine de peste 7

grade. O simulare de intervenţie în caz de seism foarte puternic, efectuată la Los Angeles, a demonstrat

că scenariul ar avea un aspect apocaliptic: străzi distruse, clădiri prăbuşite, stâlpi şi copaci căzuţi peste

căile rutiere, incendii, explozii, maşini de intervenţie blocate în parcul auto, personal medical

insuficient şi aşa mai departe. Apoi, lipsa de apă, de materiale sanitare, de medicamente. În cele din

urmă, apariţia epidemiilor. Şi asta, în cel mai dezvoltat stat al lumii.

E cazul să ne mai bazăm doar pe mila Domnului, deşi conştienţi că n-am fost prevăzători şi că

nici populaţia nu este suficient pregătită să se protejeze ori să-şi ajute semenii loviţi de o eventuală

nenorocire?

Cred că este nevoie de investiţii urgente şi majore la acest capitol. Solicit Guvernului să aibă în

vedere, cu prioritate, această problemă vitală.

Doamna Biró Rozalia-Ibolya:

Declaraţia politică este intitulată „Criza imigranţilor”.


Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Criza refugiaţilor este un subiect deosebit de important pe agenda europeană, fiind necesar ca

fiecare stat membru al Uniunii Europene, şi nu numai să-şi stabilească un mod de abordare clară în

această privinţă, mai ales în contextul în care se pare că situaţia imigranţilor este departe de a fi

rezolvată. Fără doar şi poate, aceasta va fi una din cele mai urgente şi importante teme în perioada

2016 – 2017. Fluxul de persoane va continua din cauza războiului din Siria, încă în desfăşurare,

instabilităţii din Irak şi Afganistan şi emigraţiei din ţări africane cu sisteme politice represive.

Prioritare rămân următoarele aspecte: gestionarea frontierei externe a Greciei, stoparea politicii

permisive şi o abordare europeană coordonată, acceptată de ţările membre, măsurile necesar a fi luate

pentru a asigura integrarea migranţilor.

Deşi ţări precum Germania par a avea mijloacele necesare pentru a face faţă valului de

refugiaţi, este necesar ca toate statele membre să-şi respecte angajamentele asumate în privinţa crizei

refugiaţilor. Să nu uităm că a avut loc o întâlnire a reprezentanţilor tuturor statelor membre privind

tema imigranţilor şi că, din păcate, nu a existat un consens clar şi ferm privind abordarea şi strategia în

acest sens. În aceste condiţii, se poate ajunge cu uşurinţă în situaţia în care nu se pot asuma

- 39 -

angajamente din partea tuturor statelor membre. Cred că trebuie să existe o viziune fermă şi clară

privind răspunsul colectiv al statelor membre la criza refugiaţilor, întrucât doar prin măsuri corecte,

aplicate unitar, putem spera să ajungem la o integrare a acestor oameni.

La nivel european, spaţiul Schengen este deosebit de afectat de criza refugiaţilor, după cum

afirmă şi Comisia Europeană. Într-un raport prezentat recent, Comisia Europeană estimează că

reintroducerea deplină a controalelor la frontiere în spaţiul Schengen ar avea costuri directe de 5 până

la 18 miliarde de euro pe an, la care s-ar adăuga alte costuri administrative într-o a doua etapă. Sectorul

economic, social, al transporturilor şi cel al turismului ar urma să fie primele afectate, precum şi

persoanele care fac naveta dintr-o ţară în alta pentru a merge la serviciu.

Este de salutat faptul că Uniunea Europeană încearcă să implementeze o strategie comună

pentru a limita afluxul de imigranţi înainte ca îmbunătăţirea vremii să ducă la creşterea numărului

persoanelor care vor încerca să traverseze Marea Mediterană, fugind de războaiele şi sărăcia din ţări

din Orientul Mijlociu şi Africa. Un număr record de persoane au solicitat azil în Uniunea Europeană în

cursul anului 2015, mai mult decât dublu (123%) faţă de 2014, cele mai multe cereri înregistrându-se

în Germania (441 800 de solicitanţi de azil sau 35% din total), arată date publicate recent de Eurostat.

Printre măsurile pentru următorii patru ani anunţate de Uniunea Europeană, se va urmări

gestionarea eficientă a imigraţiei, sub toate aspectele sale, respectiv prin: remedierea lacunelor în

materie de competenţe specifice şi prin atragerea lucrătorilor înalt calificaţi, o abordare mai robustă a

imigraţiei ilegale şi readmisiei, inclusiv o cooperare mai bună cu ţările terţe, protejarea celor care au

nevoie de ajutor printr-o politică fermă în domeniul azilului.

În contextul necesităţii unei abordări comune a problematicii imigranţilor, este important de

precizat că România dispune de o strategie naţională în acest sens. Având în vedere problemele cu care

s-au confruntat statele din imediata vecinătate a României, se au în vedere măsuri pentru gestionarea

unitară şi coerentă a situaţiilor determinate de posibila apariţie a unui aflux de imigranţi ilegali pe

teritoriul României, generat de situaţii de criză de natură politică, socială, economică sau militară.

Cooperarea între autorităţile cu competenţă în domeniul combaterii imigraţiei ilegale, inclusiv al

traficului de persoane şi al traficului de migranţi ca elemente componente ale acesteia, vor constitui

priorităţi.

Conform strategiei naţionale pe această temă, autorităţile române abilitate trebuie să contribuie

la crearea unui sistem de admitere flexibil, dar în acelaşi timp trebuie să acorde o atenţie deosebită

cetăţenilor proveniţi din statele cu potenţial migraţionist sau care pot aduce atingere siguranţei

naţionale. De asemenea, instituţiile cu competenţe în domeniu vor avea în vedere modificarea

legislaţiei naţionale pentru înlăturarea inadvertenţelor şi crearea unui cadru legal favorabil admiterii,

inclusiv prin transpunerea directivelor europene în materie.

- 40 -

În Strategia naţională privind imigraţia 2015 – 2020 au fost stabilite numeroase obiective strategice

generale, printre care amintesc: promovarea migraţiei legale în beneficiul tuturor părţilor – societatea

românească, imigranţi şi statele lor de origine, întărirea controlului legalităţii şederii cetăţenilor statelor

terţe pe teritoriul României şi aplicarea corespunzătoare a măsurilor de îndepărtare şi a măsurilor

restrictive, îmbunătăţirea sistemului naţional de azil în scopul eficientizării şi asigurării conformităţii cu

standardele legale naţionale, europene şi internaţional aplicabile, precum şi participarea activă a României

la eforturile comunităţii internaţionale şi statelor membre ale Uniunii Europene la identificarea unor soluţii

durabile pentru persoanele aflate în nevoie de protecţie internaţională şi integrarea socială a cetăţenilor

statelor terţe. Dar nu găsim răspuns la reacţia cetăţenilor care protestează împotriva înfiinţării centrelor

pentru imigranţi, nu găsim răspuns unde vom primi pe cei 6 400 de migranţi, dacă capacitatea actuală este

pentru 1 500, care vor fi măsurile pentru a sprijini integrarea lor în societate.

În acest sens, politica privind integrarea socială a cetăţenilor statelor terţe are ca obiectiv

oferirea posibilităţii persoanelor care şi-au stabilit reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României să

aibă un bagaj minim de cunoştinţe şi deprinderi, în principal, prin cursuri de limba română, prin

programe de orientare culturală şi de consiliere, care să le permită accesarea serviciilor şi politicilor

sociale în condiţii similare celor pentru cetăţenii români.

În orice caz, statele membre trebuie să grăbească procesul de verificare şi aprobare a

emigranţilor şi apoi să treacă la faza de integrare a acestora. Din păcate, presiunile domestice vor

îngreuna capacitatea guvernelor de a găsi compromisuri funcţionale la nivelul UE. Alternativa

optimistă este reprezentată de istoria Europei, care a fost conturată de valuri migratoare, iar acest lucru

trebuie privit ca pe o oportunitate. Cu cât un număr mai mare de astfel de persoane îşi găsesc un loc de

muncă, cu atât mai mult suportul public pentru acestea va scădea, aşa cum se vor diminua şi viziunile

xenofobe şi naţionaliste. Cel mai important este ca populaţia să fie informată în mod corect şi constant

privind evoluţia acestei crize, precum şi siguranţa cetăţenilor europeni, pentru ca măsurile adoptate să

fie adecvate în sensul integrării persoanelor refugiate.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia

Domnul Gheorghe Saghian:

Declaraţia politică se intitulează „Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor”.


Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor este marcată în fiecare an la 15 martie, fiind axată

pe informarea populaţiei asupra importanţei cunoaşterii şi protejării drepturilor oamenilor în calitatea

- 41 -

lor de consumatori. Data a fost aleasă ca urmare a discursului ţinut la 15 martie 1962 de preşedintele

american John F. Kennedy, în care definea pentru prima dată drepturile consumatorului. În discursul

său, acesta a susţinut existenţa a patru drepturi fundamentale ale consumatorilor: dreptul la securitate,

dreptul la informare, dreptul de a fi ascultat şi dreptul de a alege liber produse şi servicii. Acest

moment este punctul de referinţă al istoriei formelor organizate de protecţie a consumatorilor.

Treptat, cele patru drepturi au fost extinse de Organizaţia Internaţională a Uniunilor de

Consumatori la opt drepturi, fiind adăugate: dreptul la despăgubire, dreptul la un mediu înconjurător

sănătos, dreptul la asigurarea necesităţilor şi nevoilor vitale şi dreptul la educare.

Pornind de la realităţile şi necesităţile impuse de legile şi mecanismele economiei de piaţă,

România a adoptat, în august 1992, legea de bază în domeniul protecţiei consumatorilor – Ordonanţa

Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, act normativ considerat piatra de temelie a

acestui domeniu, care consacră şi drepturile de bază ale consumatorilor.

În fiecare an, Organizaţia Internaţională a Consumatorilor propune o temă de dezbatere,

atrăgând în egală măsură atenţia asupra subiectului respectiv, în încercarea de a o ameliora. Tema din

acest an este decupată din domeniul siguranţei alimentare, fiind, mai exact, concentrată pe folosirea

antibioticelor la animalele crescute pentru carne. La ora actuală, studii realizate în SUA arată că

folosirea inutilă a antibioticelor la animale crescute pentru carne (vaci, porci, găini şi curcani) este o

forţă motorie majoră care stă în spatele dezvoltării galopante a bacteriilor rezistente la antibiotice.

Spre deosebire de uzul uman, unde antibioticele sunt prescrise pentru a trata infecţii grave, la

animale medicamente precum penicilina şi tetraciclina sunt adăugate constant în hrana animalelor ca o

modalitate ieftină de a le face să crească mai repede. În plus, hrănirea continuă a animalelor cu doze mici

de antibiotice permite agenţilor patogeni să supravieţuiască, să se adapteze şi, în cele din urmă, să prospere.

Este ştiut că numeroşi producători alimentari preferă costuri de producţie mai reduse chiar dacă

acestea determină apariţia unor boli mai grave, atât la animale, cât şi la om. Din păcate, rezistenţa

antimicrobiană ucide 25 000 de oameni în fiecare an în Europa. Utilizarea antibioticelor nu ar trebui să

fie un prim gest reflex pentru oameni atunci când sunt bolnavi, dar acelaşi principiu trebuie să se aplice

şi pentru animalele de fermă.

Normele actuale ale UE privind o astfel de utilizare sunt inadecvate. În timp ce utilizarea de

antibiotice pentru stimularea creşterii a fost interzisă în UE în 2006, animalelor le sunt date în

continuare antibiotice pentru a preveni îmbolnăvirea, deşi toată turma este sănătoasă.

În definitiv, dacă bacteriile rezistă la antibiotice, înseamnă că infecţiile – chiar şi cele de rutină

– vor fi mai dificil de vindecat. Cu cât sunt folosite mai mult antibioticele, cu atât este mai mare riscul

ca bacteriile să devină rezistente. Utilizarea abuzivă şi excesivă în fermele de animale stimulează

rezistenţa, care se poate răspândi la oameni în mai multe moduri, inclusiv prin alimente.

- 42 -

În afară de a utiliza cât mai puţin antibioticele şi de a urma câteva sfaturi acasă – cum ar fi

gătirea cărnii bine –, putem face ceva mai mult în calitate de consumatori. Deci există o nevoie reală ca

planurile Comisiei Europene să fie revăzute, deoarece în acest moment acestora le lipseşte ambiţia. Nu

este prea târziu pentru a dezamorsa această bombă cu explozie întârziată a rezistenţei la antibiotice, dar

este nevoie de remedii dure, aplicate cât mai repede.

Utilizarea antibioticelor în domeniul veterinar va fi mult restrânsă, după ce parlamentarii

europeni au votat un raport prin care se interzice tratamentul colectiv şi preventiv al animalelor cu

aceste medicamente. Dezvoltarea rezistenţei bacteriilor la antibiotice a determinat adoptarea unor

măsuri ce vizează utilizarea cât mai reglementată a acestor medicamente, susţin membrii Comitetului

pentru mediu din Parlamentul European (PE), cu privire la votul dat asupra proiectelor de legi în

legătură cu medicamente de uz veterinar. Deputaţii europeni au cerut interzicerea tratamentului

colectiv şi preventiv al animalelor cu antibiotice, după cum se arată într-un comunicat de presă al PE.

Propunea legislativă, al cărei raport a fost deja votat, va fi supusă dezbaterii şi votului în sesiunile

plenare din martie sau aprilie, la Strasbourg.

În acest context, este important să analizăm noile propuneri legislative aflate în discuţie în

Parlamentul European, prin care ar trebui să se interzică în mod clar utilizarea de antibiotice în cazul

animalelor sănătoase.

Nu în ultimul rând, este necesar să ne implicăm cu toţii pentru a elabora actele legislative

necesare care să limiteze folosirea antibioticelor la animalele bolnave, nu pentru cele sănătoase, care să

susţină menţinerea eficienţei antibioticelor importante pentru om prin încetarea utilizării în fermele de

animale a grupelor de antibiotice moderne – cephalosporine şi fluorochinolone –, la care rezistenţa este

deja crescută, şi care să susţină reducerea necesităţii folosirii antibioticelor prin îmbunătăţirea

practicilor în ferme, precum igiena şi îngrijirea animalelor.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian

PAUZĂ

(Conducerea şedinţei este preluată de domnul senator Augustin-Constantin Mitu, vicepreşedinte al

Senatului, asistat de domnii senatori Alexandru Pereş şi Ion-Simeon Purec, secretari ai Senatului.)

Domnul Augustin-Constantin Mitu:

Bună ziua, doamnelor şi domnilor senatori!

O să rog liderii de grup să-i convoace pe colegi pentru a putea face un apel de verificare a

cvorumului.

O să-l rog pe unul din cei doi secretari – domnule Pereş, faceţi dumneavoastră? – să înceapă

apelul şi liderii să-i convoace pe colegi.

- 43 -


Bună ziua, stimaţi colegi!

Agrigoroaei Ionel prezent

2. Andronescu Ecaterina

3. Anghel Adrian

4. Anghel Cristiana-Irina prezentă

5. Antonescu George-Crin-Laurenţiu

6. Arcaş Viorel

Ardelean Ben-Oni

8. Ariton Ion

9. Atanasiu Teodor

10. Badea Leonardo prezent

12. Badea Viorel-Riceard

13. Banias Mircea-Marius

14. Barbu Daniel-Constantin prezent

15. Barbu Tudor

17. Bădălău Niculae prezent

18. Bălu Marius

19. Belacurencu Trifon prezent

20. Bereanu Neculai

22. Biró Rozalia-Ibolya

23. Blaga Vasile

Boagiu Anca-Daniela

24. Boboc Cătălin

25. Bodea Cristian-Petru

26. Bodog Florian-Dorel prezent

27. Boeriu Valeriu-Victor învoire

28. Bota Marius-Sorin-Ovidiu

29. Bujor Dumitru-Marcel

31. Bumbu Octavian-Liviu

32. Burlea Marin

- 44 -

33. Butnaru Florinel

34. Butunoi Ionel-Daniel

35. Cadăr Leonard

36. Calcan Valentin-Gigel

Câmpeanu Mariana

37. Chelaru Ioan prezent

38. Chiriac Viorel prezent

39. Chiru Gigi Christian

40. Chiuariu Tudor-Alexandru

43. Coca Laurenţiu Florian prezent

44. Constantinescu Florin

45. Cordoş Alexandru

46. Corlăţean Titus

Coste Marius

Costoiu Mihnea-Cosmin

48. Cotescu Marin-Adrănel

50. Creţu Gabriela prezentă

51. Cristache Iulian

52. Cristina Ioan

53. Croitoru Cătălin

56. Deneş Ioan prezent

58. Dincă Mărinică

59. Dobra Dorin-Mircea

60. Dobriţoiu Corneliu prezent

61. Donţu Ovidiu-Liviu prezent

63. Dumitrescu Cristian-Sorin

64. Dumitrescu Florinel prezent

65. Dumitrescu Iulian

66. Durbacă Eugen

67. Duruţ Aurel prezent

70 Ehegartner Petru

- 45 -

71. Federovici Doina-Elena prezentă

72. Fifor Mihai-Viorel prezent

73. Filip Petru

74. Firea Gabriela prezentă

75. Florian Daniel Cristian

76. Flutur Gheorghe

78. Frătean Petru-Alexandru prezent

79. Geoană Mircea-Dan

80. Ghilea Găvrilă

81. Ghişe Ioan prezent

82. Grapă Sebastian

84. Grigoraş Viorel

86. Haşotti Puiu prezent

87. Ichim Paul

88. Igaş Traian-Constantin

89. Iliescu Lucian

90. Ilieşiu Sorin prezent

91. Ioniţă Dan-Aurel prezent

92. Iovescu Ioan

93. Isăilă Marius-Ovidiu

94. Jipa Florina-Ruxandra

95. Klárik László-Attila

László Attila

96. Lazăr Sorin-Constantin prezent

97. Luchian Dragoş

98. Luchian Ion

99. Marian Dan-Mihai

100. Marian Valer

101. Marin Nicolae

102. Markó Béla

104. Mazăre Alexandru

- 46 -

Mihai Alfred-Laurenţiu-Antonio

106. Mihai Cristian-Dănuţ

107. Mihai Neagu

108. Mihăilescu Petru-Şerban

109. Miron Vasilica-Steliana

110. Mitu Augustin-Constantin prezent

111. Mocanu Victor

113. Moga Nicolae

114. Mohanu Nicolae

116. Motoc Octavian prezent

117. Mutu Gabriel

118. Nasta Nicolae

Năstase Ilie

119. Neagu Nicolae

120. Neculoiu Marius

121. Nicoară Marius-Petre prezent

122. Nicolae Şerban

124. Nistor Vasile prezent

125. Niţă Mihai

126. Niţu Remus-Daniel

127. Obreja Marius-Lucian

130. Oprea Dumitru prezent

131. Oprea Gabriel

132. Oprea Mario-Ovidiu

134. Oprea Ştefan-Radu

135. Paşca Liviu-Titus

137. Paşcan Emil-Marius prezent

Pataki Csaba

Pavel Marian prezent

Păran Dorin

Păunescu Teiu prezent

- 47 -

Pelican Dumitru

Pereş Alexandru prezent

Pop Gheorghe concediu medical

Pop Liviu-Marian

Popa Constantin

Popa Florian prezent

Popa Ion delegaţie

Popa Mihaela

Popa Nicolae-Vlad

Popescu Corneliu

Popescu Dumitru-Dian

Popescu-Tăriceanu Călin-Constantin-Anton

Purec Ion-Simeon prezent

Rădulescu Cristian

Rogojan Mihai-Ciprian

Rotaru Ion prezent

Saghian Gheorghe prezent

Savu Daniel prezent

Severin Georgică prezent

Silistru Doina prezentă

Stuparu Timotei prezent

Suciu Matei

Şova Dan-Coman

Tánczos Barna

Tămagă Constantin

Tătaru Dan

Tătaru Nelu

Teodorovici Eugen-Orlando

Tişe Alin-Păunel

Toma Ion

Todiraşcu Valeriu prezent

- 48 -

Tomoiagă Ştefan-Liviu

Tudor Doina-Anca

Ţapu Nazare Eugen prezent

Valeca Şerban-Constantin

Vasiliev Marian prezent

Vegh Alexandru

Verestóy Attila

Vochiţoiu Haralambie prezent

Voinea Florea prezent

Volosevici Andrei-Liviu

Vosganian Varujan

Domnule preşedinte, am terminat. (Discuţii la prezidiu.)

Domnul Augustin-Constantin Mitu:

Rog liderii grupurilor parlamentare să vină puţin până la mine, să stabilim cum procedăm în

continuare. Liderii grupurilor parlamentare… (Discuţii la prezidiu.)


În urma apelului făcut, am constatat că avem în sală doar 49 de senatori. Cvorumul legal de

lucru fiind de 83, nu putem deschide şedinţa Senatului. În concluzie, se suspendă şedinţa de astăzi.

Avem program, după cum ştiţi, şi în comisii, după ora 13.00, şi probabil că plenul următor va fi

cel de luni, de la ora 16.00.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10.50.

S T E N O G R A M A - senat.ro file- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu...

Documents

Transcript of S T E N O G R A M A - senat.ro file- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu...