UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR

SUPRAVEGHEREA PRUDENŢEI BANCARE ÎN ROMÂNIA

Prof. Univ. dr. TRENCA IOAN

-2011-

SUPRAVEGHEREA PRUDENŢEI BANCARE ÎN............................................................ROMÂNIA............................................................................................................................

1. Rolul bancii centrale in domeniul supravegherii bancare..............................................1.1. Autoritatea de supraveghere bancară......................................................................

2. Încredinţarea autorităţii de supraveghere bancară.........................................................2.1. Supravegherea bancară în România........................................................................

2.2. Măsuri pe care Banca Naţională a României le-a adoptat pentru îmbunătăţirea activităţii de supraveghere a instituţiilor de credit..............................................................................2.3. Reglementarea prudenţială a sistemului bancar.....................................................

3. Cerinţele prudenţiale ale supravegherii bancare............................................................4. Supravegherea bancară propriu-zisă.............................................................................

4.1. Supravegherea on-site.............................................................................................4.2. Supravegherea OFF-SITE......................................................................................

5. Concluzii:....................................................................................................................... 6. BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………

SUPRAVEGHEREA PRUDENŢEI BANCARE ÎNROMÂNIA

Abstract:2

The Basel Committee proposes to permit banks a choice between two broad methodologies for calculating their capital requirements for credit risk. One alternative will be to measure credit risk in a standardized manner, supported by external credit assessments. The alternative methodology, which is subject to the explicit approval of the bank’s supervisor, would allow banks to use their internal rating systems for credit risk.

1. Rolul bancii centrale in domeniul supravegherii bancare1.1. Autoritatea de supraveghere bancară

Principiul supravegherii prudenţei bancare constă în delegarea de competenţe unei autorităţi de a superviza, în virtutea unor reguli şi principii legale, modul în care se organizează şi se desfăşoară activitatea bancară în economie.Supravegherea bancară urmăreşte atingerea unor obiective, cele mai importante fiind:1

Menţinerea încrederii pubicului în sectorul bancar, insăşi existenţa autorităţii de supraveghere bancară constituie un factor psihologic care contribuie la creşterea încrederii în sistemul bancar;

Protejarea fondurilor clienţilor, prin limitarea riscului asumat de către aceştia în momentul constituirii depozitelor, pe durata păstrării şi utilizării lor, ca sursă atrasă de către bănci;

Dezvoltarea unui sistem bancar viabil şi stabil, în măsură să ofere clienţilor produse şi servicii bancare de calitate şi la un cost rezonabil;

Respectarea legilor şi reglementărilor privind activitatea bancară.În scopul realizării obiectivului principal al supravegherii prudenţiale, şi anume acela de menţinere a stabilităţii şi a încrederii în sistemul bancar, instituţiile de credit sunt monnitorizate pe toată durata funcţionării lor în ceea ce priveşte modul în care evoluează acestea şi îndeplinesc criterii de prudenţă şi performanţă bancară.

2. Încredinţarea autorităţii de supraveghere bancară

În lumea bancară se ridică problema cărei instituţii să-i fie atribuită autoritatea supravegherii prudenţiale a sistemului bancar, care constă în delegarea de competenţe unei autorităţi de a supraveghea modul în care se organizează şi desfăşoară activitatea bancară în economie.

În urma studiilor efectuate s-au delimitat trei concepte fundamentale potrivit cărora fiecărei ţări se poate aplica principiul supravegherii bancare:2

1) Autoritatea supravegherii bancare să fie încredinţată unei instituţii guvernamentale (de regulă, Ministerul Finanţelor). În acest caz, avantajul ar fi că toate băncile ar contribui prin activitatea lor la susţinerea programului guvernamental de dezvoltare economico-socială a ţării, dar apare dezavantajul că băncile şi-ar pierde autonomia propriu-zisă, fiind aservite unor interese politice, atâta timp cât se tinde spre o politizare a ministerelor.

2) Autoritatea supravegherii bancare să fie atribuită unei instituţii independente. În cazul în care se optează pentru această variantă, avantajul este că ar fi promovate în economie criterii ştiinţifice, tehnocrate, însă există riscul ca economia să fie aservită unui grup de persoane care, dacă îşi pierd moralitatea, beneficiază de o anumită putere şi de o serie de avantaje materiale.

3) Cel de-al treilea concept se refera la încredinţarea autorităţii de supraveghere bancară Băncii Naţionale , în calitatea ei de bancă centrală şi de emisiune. Având în vedere că scopul supravegherii este asigurarea

1 Roşca T., Monedă şi credit, Editura Altip, Alba Iulia, 2001, pag 3302 Trenca I., Metode şi Tehnici Bancare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008, pag.15

3

viabilităţii şi stabilităţii sistemului bancar. În multe ţări s-a optat pentru această variantă, banca centrală, ca manager al politicii monetare şi creditor de ultimă instanţă, fiind considerată instituiţia cea mai potrivită pentru realizarea acestui deziderat.

Fondul Monetar Internaţional recomandă ţărilor care au bănci centrale puternice, cu tradiţie, sa nu li se scadă influenţa şi autoritatea, prin încredinţarea responsabilităţii asigurării supravegherii bancare altei instituţii. Eficienţa autorităţii de reglementare şi supraveghere bancară depinde, nu atât de mult de localizarea din punct de vedere instituţional, ci de conducătorul său, de finanţarea şi independenţa faţă de influenţele politice.3

2.1. Supravegherea bancară în România

În ţara noastră, autoritatea de supraveghere bancară este Banca Naţională a României, în calitatea ei de bancă centrală, aceasteia îi revine sarcina de a autoriza funcţionarea instituţiilor de credit şi de a supraveghea activitatea lor. În consecinţă, instituţiile de credit pot să-şi desfăşoare activitatea în România doar în urma acordului emis de Banca Naţională a României.4

În România, Comisia de Supraveghere este formată din 8 membrii şi este condusă de către guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Atribuţiile şi competenţele sale constă în evaluarea şi monitorizarea funcţionării instituţiilor de credit pentru a asigura calitatea activelor, a peformanţelor financiare şi încadrarea lor în nivelul reglementat a indicatorilor de prudenţă bancară. 5

Conform obiectivului de stabilitate financiară, BNR monitorizează şi evaluează îndeaproape şi continuu sistemul bancar, pentru a identifica orice factor de risc. Maturizarea treptată a sistemului bancar românesc şi creşterea complexităţii activităţilor bancare au condus la monitorizarea riscurilor, cu un interes deosebit în identificarea şi aprecierea riscului de credit, de piaţă, operaţional şi de reputaţie. Analiza lunară a stabilităţii sistemului bancar, efectuată cu un set de indicatori economici, financiari şi de prudenţă bancară, a fost completată prin evaluări periodice a potenţialelor riscuri de piaţă şi de credit, realizate de către organizaţiile financiare internaţionale sau de către Comisia Europeană.

Structura sistemului bancar din România s-a modificat în urma aderării ţării noastre la UE şi a liberalizării pieţei serviciilor, un număr de 190 instituţii străine si-ai exprimat intenţia de a-şi desfăşura activitatea bancară în mod direct pe teritoriul României, dintre care 174 instituţii bancare, 3 instituţii financiare nebancare şi 13 instituţii emitente de monedă electronică. În pofida crizei financiare internaţionale şi a creditării accelerate din ultimii ani, sistemul bancar românesc poate fi apreciat ca fiind stabil în ansamblul său, cu niveluri ale capitalizării, solvabilităţii şi lichidităţii conforme cu cerinţele prudenţiale.6

In consecinţă putem preciza că piaţa bancară din România după aderarea la Uniunea Europeană a trezit interesul mai multor bănci străine care şi-au exprimat dorinţa de a pătrunde pe piaţa financiar- bancară din ţara noastră.

3 Roşca T., Monedă şi credit, Editura Altip, Alba Iulia, 2001, pag 3354 Beju D., Banca Naţională a României-Bancă Centrală a ţării, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007, pag 211.5 Mugur I. , Banque Nationale de Roumanie, Bucureşti, 2005, pag. 20.6 Raport Anual pe anul 2008 al Băncii Naţionale a României

4

2.2. Măsuri pe care Banca Naţională a României le-a adoptat pentru îmbunătăţirea activităţii de supraveghere a instituţiilor de credit

Implementarea standardelor şi reglementărilor europene din documentele elaborate de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni (CEBS) a reprezentat în continuare un obiectiv principal al Băncii Naţionale a României. Particularităţile anului 2008 au impus întărirea cooperării internaţionale prin consultări şi întâlniri periodice între Banca Naţională a României şi autorităţile de supraveghere din străinătate.

Printre evenimentele importante ale anului 2008 s-a regăsit evaluarea modului de implementare de către BNR a celor 25 de principii de la Basel pentru o supraveghere eficientă. O echipă formată din specialişti ai FMI şi ai Băncii Mondiale a desfăşurat în noiembrie 2008, un astfel de exerciţiu în cadrul programului de evaluare a sectorului financiar din România (FSAP).

Cele 25 de principii de la Basel se referă la: (1) obiectivele, independenţa, capacitatea, transparenţa şi cooperarea autorităţii de supraveghere; (2) activităţi permise; (3) criterii de autorizare; (4) transferul proprietăţii; (5) achiziţii majore; (6) adecvarea capitalului; (7) procesul de management al riscului; (8) riscul de credit; (9) activele problemă, provizioanele şi rezervele; (10) expunerile mari; (11) expunerile faţă de persoanele aflate în relaţie specială; (12) riscurile de ţară şi de transfer; (13) riscul de piaţă; (14) riscul de lichiditate; (15) riscul operaţional; (16) riscul de rată a dobânzii; (17) auditul şi controlul intern; (18) abuzul în serviciile financiare; (19) procesul de supraveghere; (20) tehnici de supraveghere; (21) raportarea către autoritatea de supraveghere; (22) contabilitatea bancară; (23) capacitatea de corecţie şi remediere a deficienţelor deţinută de supraveghetori; (24) supravegherea consolidată; (25) relaţia dintre autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi ţara-gazdă. Rezultatul acestei evaluări a fost favorabil, apreciindu-se că majoritatea principiilor au fost implementate cu succes şi că aproape toate recomandările misiunii anterioare au fost puse în practică.

O altă direcţie importantă pentru activitatea de supraveghere a constituit-o monitorizarea activităţii instituţiilor financiare nebancare (IFN), un sector în plină expansiune, ale cărui active au ajuns în 20008 la 8,4 la sută din PIB. O pondere foarte mare în totalul activităţilor desfăşurate de IFN o deţine leasingul financiar (78,7 la sută), în scădere uşoară faţă de anul precedent. Supravegherea activităţii IFN s-a desfăşurat atât off-site, cât şi on-site, finalizându-se cu avertismente şi sancţiuni aplicate de către BNR.

2.3. Reglementarea prudenţială a sistemului bancar

Reglementarea în domeniul supravegherii prudenţiale s-a impus ca o necesitate în vederea asigurării unui sistem bancar care, prin nivelul capitalizării, calitatea acţionariatului şi a administratorilor, capacitatea de a acoperi riscurile specifice activităţii bancare, să nu pericliteze stabilitatea sectorului financiar-bancar din România.7

În vederea asigurării bunei funcţionări a sistemului bancar, autorităţii de supraveghere îi revine sarcina esenţială de a elabora reglementări prudenţiale, care să garanteze administrarea eficientă de către societăţile bancare a riscurilor specifice activităţii lor. În acest scop, reglementările de prudenţă bancară elaborate de Banca Naţională a României sunt aliniate la standardele internaţionale în materie, fiind în concordanţă atât cu 7 Mugur Isărescu, Reforma bancară din România: 1990-2002 în Simpozionul de istorie şi civilizaţie bancară „Cristian Popişteanu”, Bucureşti, 22-23 noiembrie 2002, Primul deceniu al reformei bancare din România, pag. 59

5

principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară, cât şi cu Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit.

Astfel, Banca Naţională a României a adoptat reglementări privind registrul societăţilor bancare, împrumuturile mari acordate clienţilor de către societăţile bancare, supravegherea poziţiilor valutare ale societăţilor bancare, capitalul minim al acestora, calculul fondurilor proprii, clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor de risc, determinarea gradului de solvabilitate.

3. Cerinţele prudenţiale ale supravegherii bancare

Banca Naţională a României este direct implicată în elaborarea cadrului de reglementare a domeniului supus consolidării, a metodelor, a informaţiilor necesare pentru realizarea supravegherii consolidate, precum şi a cerinţelor prudenţiale.

În vederea asigurării bunei funcţionări a sistemului bancar, Banca Naţională a elaborat şi adoptat o serie de cerinţe prudenţiale (indicatori de prudenţă bancară), care trebuie respectate de către toate băncile care funcţionează în România, cele mai importante fiind urm[toarele: 8

1. Indicatorii de solvabilitate (adecvarea capitalului): fondurile proprii ale unei societăţi bancare trebuie să reprezinte cel puţin 12% din totalul activelor acesteia şi elementelor în afara bilanţului ponderate în funcţie de gradul de risc, iar indicatorul de solvabilitate calculat ca raport între capitalul propriu şi totalul activelor şi elementelor în afara bilanţului ponderate în funcţie de risc trebuie să fie 8%, iar limmita minimă a indicatorului de solvabilitate calculat ca raport între nivelul capitalului social al băncii şi activele sale bilanţiere şi elementele extrabilanţiere ponderate în funcţie de gradul de risc, va fi de 5%.

Reglementarea prudenţială fixează praguri minime pentru fondurile proprii în funcţie de riscurile la care instituţiile bancare sunt expuse.Exemple de ponderi în funcţie de risc pe categorii de active:

- numerarul şi disponibilul la Banca Naţională a României se ponderează cu 0(au riscul 0)- cecurile, cupoanele şi alte elemente în curs de încasare se ponderează cu 20%;- creditele acordate cu ipotecă asupra imobilelor se ponderează cu 50%

În ceea ce priveşte profitabilitatea sectorului bancar Românesc putem observa următoarele evoluţii ale indicatorilor: Profit net, ROE şi ROA

Grafic Nr. 1Evoluţia indicatorilor de profitabilitate

8 Beju D. Op. Cit., pag. 2446

Sursa: www.bnr.ro.

2. Expunerile privind creditele:Supravegherea expunerilor mariExpunerea mare reprezintă expunerea netă faţă de un singur debitor, a cărei valori reprezintă cel puţin 10% din fondurile proprii ale băncii. Nivelul unei expuneri mari nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale băncii, iar suma totală a expunerilor mari nu va putea depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii.

Supravegherea împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale, personalul propriu, precum şi familiilor acestuia.Băncile nu pot înregistra împrumuturile acordate persoanelor cu care se află în relaţii speciale şi nu pot acorda împrumuturi în condiţii de favoare acestor persoane. Suma totală a împrumuturilor nete acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca nu poate depăţi 20% din fondurile proprii ale băncii. Suma totală a împrumuturilor nete acordate de bancă personalului propriu, inclusiv familiilor acestuia nu poate depăşi 5% din fondurile proprii ale băncii.

3. Expunerea valutară:La sfărşitul fiecărei zile lucrătoare poziţia valutară totală nu poate depăşi 10% din totalul fondurilor proprii ale băncii.

4. Valoarea participaţiei unei bănci la capitalul unei societăţi comerciale nonbancare nu poate depăşi 15% din fondurile proprii ale băncii. Valoarea totală a participaţiilor la societăţi comerciale nu poate depăşi 60% din fondurile proprii ale băncii.

5. Societăţile bancare pot efectua investiţii în valori mobiliare în limita a maximum 100% din fondurile proprii, cu excepţia celor în titluri în stat.

6. O bancă poate participa la capitalul unei alte bănci în limita a 5% din capitalul acesteia, cu condiţia participării unei bănci străine sau a unei instituţii financiare internaţionale.

7. Societăţile bancare trebuie să clasifice creditele acordate clienţilor pe cinci categorii:

7

1) categoria „standard” sunt creditele acordate clienţilor profitabili ce prezintă performanţe financiare bune şi foarte bune şi care îşi achită la termen toate obligaţiile rezultate din contractul de credit;

2) categoria „în observaţie” sunt creditele acordate clienţilor cu performanţe financiare bune, dar care uneori au probleme cu rambursarea ratelor şi dobânzilor, situaţia lor îmbunătăţindu-se repede, într-un orizont de timp previzibil şi imediat;

3) categoria „substandard” sunt creditele acordate clienţilor cu performanţe financiare bune şi chiar foarte bune, dar la care întârzierile în rambursarea ratelor şi dobânzilor sunt mai mari de 30 de zile, precum şi clienţilor care au rezultate financiare mai puţin bune dar îşi achită obligaţiile faţă de bancă;

4) categoria „îndoielnic” sunt creditele acordate clienţilor cu rezultate financiare slabe sau care au întârzieri sistematice în plata ratelor şi a dobânzilor datorate.

5) categoria „pierdere” sunt credite acordate clienţilor cu performanţe financiare slabe sau foarte slabe şi pentru care riscul de neplată este major. Aceste active sunt considerate ca fiind neîncasabile şi de o valoare atât de mică încât definirea lor în continuare ca „active bancabile” nu mai este indicată.

La categoria creditelor restante şi îndoielnice în capitaluri proprii şi active,evoluţia acestora este reprezentată în graficul de mai jos:

Grafic Nr. 2Calitatea creditelor

Credite restante şi îndoielniceîn capitaluri proprii şi active

Sursa: Rodica PopaEvoluţia calităţii de credite al băncilor din România

Această clasificare a activelor în cele cinci categorii prezentate feră o bază pentru determinarea unui nivel adecvat de provizioane pentru pierderile posibile din credite, cunoscute sub denumirea de provizioane specifice de risc de credit.

În ceea ce priveşte evaluarea performanţelor financiare, conform Regulamentului BNR nr.5/2002 creditele sunt incluse în aceleaşi cinci categorii (A-E), serviciul datoriei este apreciat diferit, astfel:9

- bun, în situaţia în care ratele şi dobânzile sunt plătite la scadenţă sau cu o întărziere maximă de 15 zile;- slab, în situaţia în care ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până la 30 de zile;

9 Regulamentul BNR nr.5/2002 privind clasificarea creditelor şo plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările şi completările ulterioare

8

- necorespunzător, în situaţia în care ratele şi dobânzile sunt plătite la scadenţă sau cu o întărziere de peste 90 de zile.

Băncile trebuie să constituie provizioane specifice de risc, astfel: credit „standard”- 0%; credit „în observaţie”- 5%; credit „substandard”- 20%; credit „îndoielnic”- 50%; credit „pierdere”- 100%.

8. Societăţile bancare au obligaţia să-şi calculeze lunar fondurile proprii (formate din capital propriu şi capital suplimentar) pe baza datelor din balanţa contabilă a fiecărei luni, conform unei metodologii stabilite de Banca Naţională a României,

9. Societăţile bancare trebuie să repartizeze din profitul brut sume destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit în limita a 2% din soldul creditelor acordate.

10. Societăţile bancare sunt obligate să-şi constituie şi să păstreze în cont la Banca Naţională a României rezervele minime obligatorii, ale căror plafoane se stabilesc lunar potrivit unor norme ale băncii centrale.

11. Societăţile bancare sunt obligate să cotizeze la constituirea Fondului de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar, printr-o contribuţie de bază de 1% din capitalul social, plătită la înfiinţare, o contribuţie anuală pe care fondul o pretinde fiecărei bănci în limita a 0,6% din capitalul social şi contribuţii speciale.

12. Societăţile bancare au obligaţia să prezinte periodic Băncii Naţionale a României situaţii financiar-contabile, referitoare la datele din bilanţ, contul de profit şi pierdere, precum şi alte lucrări contabile.

Dinamica indicatorilor financiar-contabili şi prudenţiali a fost influenţată de ritmul mai lent al activităţii de creditare, în condiţiile menţinerii unor valori subunitare ale indicatorilor privind creditele restante şi îndoielnice, de creşterea volumului capitalului propriu, de menţinerea unui nivel mai acceptabil al solvabilităţii, al lichidităţii şi al indicatorilor de performanţă financiară (ROA şi ROE).

4. Supravegherea bancară propriu-zisăSupravegherea prudenţial bancară propriu-zisă, pe durata funcţionării societăţii bancare constă în monitorizarea, pe baza raportărilor prudenţiale şi prin inspecţii la sediul băncilor, a modului în care societatea bancară evoluează în economie şi îndeplineşte criteriile specifice de prudenţă şi performanţă bancară.Supravegherea prudenţială a activităţii băncilor-persoane juridice din române şi a sucursalelor băncilor străine este realizată de Banca Naţională a României prin două modalităţi:

1. prin inspecţiile pe care personalul de specialitate al băncii centrale le desfăşoară la sediul băncii şi la sediile secundare ale acesteia, atât în cadrul unor tematici generale aplicabile tuturor entităţilor din sistem, cât şi în perioadele consacrate verficării concrete a modului în care se aplică practic reglementaările în materie de către banca suspusă acţiunii de supraveghere (on-site).

2. prin raportări periodice pe care băncile trebuie să le transmită în conformitate cu reglementările în domeniu (off-site).

Activitatea de supraveghere bancară implică profesionalismul personalului de inspecţie bancară şi responsabilitatea acestuia, în aprecierea informaţiilor, datelor şi documentelor obţinute prin raportările periodice ale societăţilor bancare, astfel încât să se poată realiza eficienţa supravegherii prudenţiale ca o premisă a menţinerii viabilităţii sistemului bancar.

9

4.1. Supravegherea on-siteInspecţiile la faţa locului reprezintă ce mai complexă formă de supraveghere a sistemului bancar. Echipele care au sarcina să inspecteze instutuţiile bancare trebuie să verifice cu predilecţie acele activităţi care au cea mai mai probabilitate de a pune banca în faţa unor riscuri importante, obiectivul fiind remedierea deficienţelor de management şi control intern ale băncilor înainte ca performanţele financiare ale acestora să se deterioreze.

Prin modalitatea „on-site” se urmăresc trei obiective:1) Verificarea exactităţii rapoartelor ărudenţiale transmise autorităţii de supraveghere, controlarea realităţii

şi acurateţii acestora;2) Asigurarea respectării legilor şi reglementărilor cu caracter bancar, a altor dispoziţii legale;3) Confirmarea stării de sănătate a băncilor.

În decursul anului 2008 au avut loc 54 de3 acţiuni de inspecţie off-site la 31 de bănci (sedii principale şi sucursale), precum şi la banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP şi reţeaua acesteia. Au fost sancţionate 8 instituţii de credit, sancţiunile constănd în avertisment scris acordat administratorilor (9 cazuri), respectiv directorilor (4 cazuri) şi băncilor (3 cazuri), precum şi amendă dată conduceii a două bănci; în 41 de cazuri s-a acordat dreptul la remedierea situaţiei, cu termene bine stabilite. Sancţiunile au fost acordate pentru anumite aspecte legate de încălcarea procedurilor interne referitoare la controlul intern şi neasigurarea implementării recomandărilor formulate de acesta sau nerespectarea limitelor prudenţiale pentru anumiţi indicatori. Printre măsurilor impuse s-au aflat îmbunătăţirea cadrului de administrare a riscurilor, elaborarea, completarea şi revizuirea normelor, politicilor şi procedurilor interne, modificarea sistemelor informatice, elaborarea şi revizuirea planurilor alternative, îmbunătăţirea instrumentelor de evaluarea a expunerii la riscul operaţional, sistarea acordării unor anumite tipuri de produse, sistarea extinderii reţelei teritoriale, elaborarea planurilor alternative în situaţii de criză.

4.2. Supravegherea OFF-SITESupravegherea de tip „Off-Site” permite autorităţii de supraveghere să analizeze, în mod sistematic „sănătatea” băncilo, bănci care trebuie să prezinte periodic Băncii Naţionale a României informaţii (rapoarte) cu privire la:

o Bilanţul lunar;

o Situaţia contului de profit şi pierdere;

o Alte aspecte ale activităţii bancare (lichiditatea, solvabilitatea, expuneri mari, expuneri valutare, etc.).

Obiectivele supravegherii pe baza raportărilor societăţilor bancare sunt orientate în următoarele direcţii:o Urmărirea primirii în termen de la băncile comerciale a raportărilor privind indicatorii de prudenţă

bancară;o Analiza în dinamică şi evaluarea gradului de performanţă şi a sănătăţii fiecărei societăţi bancare în parte,

precum şi a întregului sistem bancar;o Depistarea cazurilor de neîncadrare în indicatorii de prudenţă bancară sau de încălcare a legii, în vederea

luării măsurilor necesare pentru prevenirea deteriorării situaţiei financiare a băncilor, precum şi pentru aplicarea sancţiunilor legale în situaţia nerespectării normelor elaborate de Banca Naţională a României.

5. Concluzii:In ultimii ani, Banca Centrală a încercat să încurajeze înfiinţarea de sucursale şi filiale a unor prestigioase societăţi bancare străine, în vederea intensificării sistemului bancar românesc.

10

In contextul crizei actuale Banca Naţională a României a efectuat numeroase inspecţii la sediul societăţilor bancare, în scopul verificării lichidităţii financiare a acestor înstituţii şi a respectării de către acestea a legilor şi relglementărilor în vigoare. Examinările la faţa locului au fost completate cu supravegherea indirectă pe baza raportărilor prudenţiale, urmărind prin ambele modalităţi prevenirea şi gestionarea crizelor bancare. In cazul în care băncile sunt afectate de criza financiară, ele, pot să se contracteze împrumuturi de la Banca Naţională a României care are responsabilitatea de a le sprijini fiind creditor de ultimă instanţă. Pe termen scurt banca centrală vine în ajutorul instituţiilor bancare cu probleme însă dacă aceste probleme nu se remediază, atunci banca centrală are drept obiectiv restructurarea sistemului bancar, fiind necesară înlăturarea băncilor insolvabile.

BIBLIOGRAFIE

1. Beju Daniela, Mecanisme monetare şi instituţii bancare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2009 ;2. Beju Daniela, Banca Naţională a României- Banca Centrală a ţării, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-

Napoca, 2005 ;3. Mugur Isărescu, Banque Nationale de Roumanie, Bucureşti, 2004;4. Mugur Isărescu, Reforma bancară din România: 1990-200, în Simpozionul De istorie şi civilizaţie

bancară „Cristian Popişteanu”, 2002, Primul deceniu al reformei bancare;5. Mugur Isărescu, Probleme ale politicii monetare într-o ţară emergentă, Barcelona, 2008;6. Roşca Teodor, Monedă şi credit, Ed. Altip, Alba Iulia, 2001;7. Trenca I. Ioan, Metode şi tehnici bancare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008;8. Trenca I. Ioan., Fundamente ale managementului financiar, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,

2007;9. Banca Naţională a României, Raportul Anual pe 2008;

*** Regulamentul BNR nr. 5/2002 privind clasificarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările şi completările ulterioare;*** Norma 15/2004 a BNR privind principiile supravegherii de bază consolidată a instituţiilor de credit.

www.bnr.rowww.ectap.rowww.ecb.intwww.zf.ro

11