Rãsunetulcultural An. VI; Nr.1 (57), ianuarie 2018

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

55555

Antologie SSBN:Aducerile-aminte:

Rãsunetul cultural - ianuarie 2017

Nicolaus Olahus (1493-1568)Lui Angelus Candianus, medicul curþii regaleSã-þi fie viaþa binecuvântatã,Cã eºti amic ºi mã ajuþi mereu;Dar dacã vrei sã mã transformi în tatãAdu pe Margareta-n patul meu!

Principesei de NassauDã-mi înapoi, frumoaso-ntre femei,Acele stanþe ce þi-am scris odatã.Dar te gândeºte: dacã n-ai sã vrei,Refuzul tãu va deveni rãsplatã!

Spre sfârºitul anului care tocmai a trecut, mã aflamîntr-o scurtã descindere culturalã la Madrid. O asemeneametropolã, se înþelege, are o ofertã atât de bogatã încât îþirãpeºte, pe nesimþite, ºi orele de odihnã. Dar nu ladepozitele de valori ale capitalei iberice (comparabile cucele ale Parisului sau Romei) mã voi referi aici. Gãzduitcu generozitate de Eugen Barz, preot ºi scriitor, amparticipat la sãrbãtorirea Zilei Naþionale a României înbiserica parohiei pe care o pãstoreºte (Parla-Madrid). Afost un moment emoþionant ºi neaºteptat în bunã mãsurã.Neaºteptat, pentru cã biserica a fost arhiplinã ºi în eaerau în jur de o sutã de copii. Atâta clocot de viaþã nu maivãzusem din copilãrie, când satele rãsunau de vocilepruncilor (golite azi, din pãcate, de tot ce este tânãr). Parcãtotul se mutase acolo, pânã ºi amintirile. Emoþionant era faptul cã serbarea a fost datã decei mici care trãiau puternic ºi manifest momentul. Toþierau îmbrãcaþi în costume populare cu care se mândreau.Ele arãtau cã vin din toate colþurile României ºi cã aceiacare le îmbrãcau iubesc simbolurile naþionale care îireprezintã. Dupã intonarea imnului naþional, a urmat unprogram de cântece tradiþionale autentice (nu ºlagãresau manele folclorice!), cele mai multe din repertoriulinterpreþilor de altãdatã (Zavaidoc, Maria Tãnase). Instruiþide Viruca Barz, se comportau ca niºte artiºti autentici. Nuºtiai ce sã iei în seamã mai întâi: bucuria copiilor care,urmând ºcoli spaniole, se regãseau fericiþi în limbaromânã, în cântecele româneºti care concureazã cu oricemelodie europeanã de succes („Colo-n vale-n grãdiniþã/Paºte calul lui Gheorghiþã”), când sunt puse în valoare,cu portul popular pe care îl simþeau numai al lor, sauemoþia pãrinþilor, oameni care îºi câºtigã pâinea muncind,pentru urmaºii lor care, departe de pãmântul natal, nu

Diaspora regãsirii de sine

Casierului regineiEl ºchioapãtã ºi-i trist când e sã dea parale,Dar nu mai ºchioapãtã când are de luat.Sã deie Domnul, numai ºchiop sã meargã-n caleªi sã se-ndrepte când va fi crucificat.

AutoportretMinerva m-a-nzestrat cu-nþelepciune,Dar mi-a fixat drumeagul carierei;Legat de zei, nemaiavând ce spune,Am slugãrit... lui Bachus ºi Venerei!

(din Antologia  epigramei  româneºti,  2007,  traducere deMircea Trifu)

vor fi niºte rãtãciþi în lume. Câte o lacrimã ºtearsã larepezealã de pe faþã era un lucru firesc. Biserica la care am fost, ºi ne asigurã Eugen Barzcã la fel este în mai toate bisericile româneºti din diaspora,este un adevãrat centru de regãsire culturalã ºi spiritualãa celor nevoiþi sã ia drumul strãinãtãþii, de cele mai multeori, cu familiile lor. De obicei, dupã liturghie, mare partedintre ei nu pãrãsesc biserica, ci rãmân la o masã comunã.Aproape de fiecare datã, se întâmplã ºi câte un evenimentcultural, fie cã este vorba de momente artistice, delansarea unor cãrþi, de expoziþii sau de întâlniri cu oaspeþiveniþi din þarã. Biserica avea ºi o încãpere specialã, cubibliotecã, expoziþie de artã popularã, loc de joacã pentrucopii ºi, nu în ultimul rând, spaþiu pentru întruniri. Aici seîntâlnesc periodic ºi membri ai Asociaþiei Scriitorilor ºiArtiºtilor Români din Spania, o adevãratã ºcoalã deliteraturã avându-l ca lider pe poetul Gelu Vlaºin. Ne dãm seama, fãrã prea mare efort, cã rolulbisericilor româneºti ºi al preoþilor din diaspora este unulconsiderabil, mult mai mare decât cel pe care îl au parohiiledin þarã, fãrã sã jignesc pe nimeni, chiar dacã o seamã deexcepþii mã vor contrazice. Iar aceasta se întâmplã pentrucã românii de peste hotare nu se duc la bisericã doarpentru a se ruga, cum se întâmplã în mod obiºnuit, ci maicu seamã pentru a se regãsi într-un spaþiu sufletesc (careeste ºi unul naþional!) pe care nu vor sã îl piardã ei ºi copiiilor. Pentru ei, Dumnezeu este (ºi nu ar putea sã fie altfel!)ºi ocrotitorul neamului lor, a moºtenirii lãsate prin limbã ºiobiceiuri, a dorului cuibãrit în sufletele lor. Dacã statul nostru nu face destul pentru ei, prininstituþiile culturale din strãinãtate, bisericile ºi-au asumatºi un astfel de rol.

Andrei Moldovan

1920 de ani de laurcarea pe tron aÎmpãratului Traian

66666 Rãsunetul cultural - ianuarie 2018VIAÞA CÃRÞILOR

Aflat la cel de-al treilea roman, DanielSidor se vãdeºte a fi unul dintre prozatoriiconsistenþi, de cursã lungã, pe care îi dãjudeþul nostru. Recentul sãu volum,„Picioare” (Editura Eagle, 2017) un roman

de mici dimensiuni, de nici o sutã de pagini,dar cu largi valenþe ideatice ºi tematice,continuã ºi perfecþioneazã din anumitepuncte de vedere elemente ce þin de stil ºichiar de tematicã abordatã.

Aºa cum ne-a obiºnuit, Sidor îºi compuneîn aºa fel textele, încât narativul sã fie înpermanenþã în slujba unei laturi eseistice,profunde, aproape inefabil filosofice. Iaraumite pasaje funcþioneazã în ecuaþiaaceasta complexã într-o direcþiemetanarativã, lãsând sã transparã detalii ceþin de maniera în care este conceputãliteratura ºi scopurile mai mult sau mai puþinvãdite ale acesteia. În discursul pe care îlþine Witty – personajul central – la oconferinþã cumva atipicã, el susþine: „Eu nuam vrut sã transmit o generalitate, ostatisticã, un simptom al întâlnirii dintre aparece ºi corp, ci un zvâc unic ºi irepetabil, unnespus personal.” (p. 78)

Pasajul redat mai sus, precum ºi întreguldiscurs mai degrabã improvizat alpersonajului, este edificator pentru felul încare priveºte prozatorul literatura. Mizaconsistentã, gravã a literaturii este aceea dea încerca sã surprindã inexprimabilul. Otemã importantã a volumului, dacã ne uitãmcu atenþie, o constituie mirarea (filosoficã,sau nu!), uimirea omului în faþa lucrurilorcare îi depãºesc puterea de înþelegere.

Una peste alta, este limpede cã DanielSidor este de-acum un autor cu un stil bineconturat. Felul acesta de a utiliza diegeza,suspendând-o pe alocuri, sau minimizându-i importanþa doar, pentru a urmãri gândurilepersonajelor, conferã textului un soi deamestec alchimic între luciditate ºi reveriemeditativã. Maniera în care recepteazãactanþii ceea ce se petrece în jur capãtã oimportanþã extinsã, devine o naraþiune în

Romanul vieþii unui Witty oarecaresine. Lumea ajunge la cititor filtratã prinsubiectivitatea celor care o trãiesc.

Romanul este compus din douã pãrþi,însumând douãzeci ºi opt de subcapitole.Este interesant de observat însã, cum, luatã

separat, fiecare dintre aceste diviziunipoate funcþiona într-un fel independent.Deºi compun o linie narativã bineînchegatã, subcapitolele se revelã subforma unor faþete care contribuie laaprofundarea sensurilor.

Mai mult decât în romaneleprecedente, „Picioare” este o carte acãutãrilor, a interioritãþii ce se rãsfrângeasupra lumii. Este probabil, volumul deprozã cel mai apropiat de filosofie alautorului. Absolut orice poate devenisubiect de analizã, de disecãri ideatice,fapt care face ca textul sã nu fie întrutotul facil. Iatã la ce concluzii se poateajunge atunci când este adresatã oîntrebare, aparent banalã, cum e „Cepãrere ai despre zâmbet?”: „Zâmbetulare nevoie de verbalizare pentru a seputea îmbolnãvi de metaforã. Iar cumnu existã metafore universale, la fel nuexistã zâmbet universal (nici sex univer-sal ori beþie universalã). Da, nu existãmetafore universale. Acelea se numescdefiniþii.” (p. 59) Sigur, pasajul face partedintr-unul mult mai amplu, construit subforma unei demonstraþii de naturãliterar-filosoficã. Aºa cã, iertatã-mi fieextragerea din context.

În fond, textul, de la un capãt lacelãlalt, este construit sub forma unei

argumentaþii diafane a cãutãrilor la care estesupusã fiinþa umanã. Picioarele fotografiatede cãtre Witty într-un mod aproape obsesiv(deºi suntem lãmuriþi în final cã nu despreobsesie e vorba...) servesc ca punct deplecare a aventurii interioritãþii acestuia. Acelprim moment în care surprinde picioareleunei prietene de familie într-o fotografiedevine esenþial din acest punct de vedere.Alcãtuitã ºi ca o suitã de metaforeconcentrice, cartea urmãreºte traseul(deplasarea...) eroului dintr-un punct alprimelor mari mirãri pânã în cel al uneiîmpliniri emoþionale aparente, un punct alunei prime destinaþii, sã-i zicem.Deºi vorbim despre un volum redus caîntindere, Sidor reuºeºte sã-ºi alcãtuiascãtextul în aºa fel încât sã nu existe nicio clipãimpresia lapidaritãþii sau a lacunaritãþii.Fragmentele largi, eseistice, de meditaþiepe marginea te miri cãrei teme, oferãdeschideri vaste, încrengãturi ideatice carese deschid în faþa cititorului, invitat, la rândulsãu, la meditaþie ºi aprofundare a unoraspecte ale vieþii cãrora nu le acordãm mareatenþie, altfel.

De la lucruri mãrunte, cum ar fi manieraîn care este aranjat un birou, pânã la temeºi concepte complexe, cum ar fi relaþiasubtilã dintre limbaj, cel care îl foloseºte ºisemnificat, totul pare sã fie cu naturaleþeînglobat în volumul acesta. Un roman cu unfinal deschis nu doar prin faptul cã ultimulsubcapitol este intitulat în mod sugestiv„Începutul”, ci mai ales pentru faptul cãaspectul sãu filosofic deschide subiecte demeditaþie largi în ceea ce priveºtesentimentele, destinul, cãutãrile omului. UnWitty poate fi oricare dintre noi, în cãutareaidentitãþii proprii.

Vasile Vidican

Prins între cele douã mari pasiuni, lui M.Maximinian îi este cu atât mai greu sãciteascã decât sã scrie (vorba lui Borges)cel puþin din douã motive, unul legat depoezie (patru volume) care pretinde timp ºisacrificiu, trãiri estetice ºi cãutãri de imaginiinedite ºi altul referitor la multele faþete alepreocupãrilor acestuia cum ar fi, cea demanager al ziarului Rãsunetul” ºi redactorcultural, plus preocupãri asidue de etnologieºi folclor. Cu toate acestea, iatã, avem înfaþã cel de-al patrulea volum de publicisticãliterarã, apãrut la Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2017, cu titlul bine ales, Cãrþi ºicontexte critice, 253 de pagini.

O introducere preliminarã semnatã deautor ºi intitulatã Lecturi  sub  lupã  nedezvãluie câteva pãreri despre carte ºilecturã, despre criticã ºi valoare, citându-ipe doi dintre criticii actuali, e vorba deBogdan Creþu ºi Eugen Simion care sepronunþã pentru o criticã „fãrã orgolii”, primulºi al doilea, critica sã fie „un exerciþiu deadmiraþie”. De asemenea, aflãm poziþiaautorului despre subiectivism ºi faptul cãorice critic este un scriitor, dar sã fie clar ºisã aibã talent, dupã cum susþin ºi GheorgheGrigurcu ºi Nicolae Manolescu.

Volumul de faþã este structurat pe mai

multe capitole mari: I. Dimensiuni ale prozeiactuale – ce are în atenþie pe Ioan Groºancu volumul Lumea  ca  literaturã.  Amintiri,Editura Polirom, 2014, povestiri, însubcapitolul Lumea ca literaturã. În Basmelede  azi  este prezent Horia Gârbea cuUimitoarele  aventuri  ale  lui  Fãt-Frumos dinlunã, poveºti pentru copii. Ioan V. Moldovancu Noi  nu mergem  la  rãzboi, prozã scurtãdin lumea magistraþilor este comentat înPrintre personaje. În Proza femininã, IleanaVieru cu volumul Sã respir  lângã  tâmpla  taaduce oameni ºi locuri din zonã: AlexandruPugna, Ioan Pintea ºi Valeria PeterPredescu. Crâmpeie  de  viaþã  se referã laantologia de prozã scurtã contemporanãPantofii a lui Icu Crãciun precum ºi o cartede publicisticã literarã a acestuia, Împreunã,

Menuþ Maximinian - de la poezie lacriticã literarã

unde sunt analizaþi ºi câþiva scriitori din judeþ:Andrei Moldovan, Liviu Pãiuº, CornelCotuþiu, Iacob Naroº. Partea de prozã a cãrþiise încheie cu o cronicã a romanului Cerculscalen, apãrut la Iaºi, Editura Studis, o frescãa unei lumi pestriþe din România anilor dedupã revoluþie.

Capitolul al doilea Valori  estetice  –  sepreocupã de publicisticã literarã, astfel cãne vom întâlni cu Alex ªtefãnescu ºi cartealui, Un scriitor, doi scriitori, Editura Alfa. ViorelMureºan e prezentat cu volumul depublicisticã, Colecþia  de  cãlimãri,  I  II ºi III.Alte subcapitole se ocupã de bloggeri (RaduIlarion Munteanu), autori de bibliografii ºiîngrijitori de ediþii): Aurel Podaru, Pavel Dan-  Bibliografie,  2016) sau monografiaCertitudine,  numele  tãu e Saeculum, autorCornel Cotuþiu. În Un mozaic critic este vorbade volumul lui Cristian Vieru intitulat, Mozaiccritic,  cu o prefaþã de Olimpiu Nuºfelean.Portretul lui Gavril Istrate este surprins înEvocãri  de cãtre Mircea Daroºi. VasileVidican în volumul Itinerarii critice, cu o prefaþãsemnatã de Andrei Moldovan trece în revistãcâþiva scriitori din judeþ. Rebreanu  înactualitate – vorbeºte despre Maieru, cuib ºimuzeu, în corelaþie cu cãrþile lui Iacob Naroºdespre Liviu Rebreanu. Capitolul se încheie

cu o analizã minuþioasã a cãrþii lui AndreiMoldovan, Consemnãri  critice.Lecturi  la zi – al treilea capitol ce are în

vedere istorii culturale, jurnale,corespondenþã etc. Capitolul al patrulea,Literatura ºi biserica – analizeazã oameniºi cãrþi legaþi de bisericã, istorii aleacesteia: Cãlin Emilian Cira, MitropolitulBartolomeu Anania în amintirile lui MirceaGelu Buta, Mitropolitul Andrei Andrecuþ sauIstoria bisericeascã a Clujului scrisã deIoan Chirilã ºi M. Gelu Buta. DumitruCobzaru cu Monografia Mãnãstirii Niculaºi Alexandru Moraru ºi Gavril Horþ, autoriai monografiei mãnãstirii de la PiatraFântânele sunt prezenþi alãturi deAlexandru Tofanã, Evanghelia  lui  Isus ºiIuliu Marius Morariu, „Restitutio GrigorePletosu.”În confesional - capitolul al V-lea, autorul

îºi propune sã analizeze dialoguri ºiinterviuri. Nu putea sã lipseascã poezia.În capitolul Poezia,  la zi – sunt trecuþi înrevistã poeþii: Eugen Barz, TheodorDamian, Semnul  Isar  – un omagiu adusCelui de Sus, Sorin Lucaci, Petru Rãu,Mihaela Grãdinaru, Darie Ducan, Mariana

Pândaru, Saºa Panã). În Poeþi  bistriþeni  –dupã ce criticul M. Maximinian înºirã omulþime de poeþi din Bistriþa, aproape 30,se opreºte la câteva volume recente aleacestora.

Capitolul final, al ºaptelea, Feþeletradiþiilor prin cele trei subcapitole (Farmeculdiscret al etnologiei, Când hora  te  ispiteºteºi Practicile  funerare ºi pomenirea morþilor)are în atenþie pe ªerban Angelescu, GrigoreLeºe ºi Cosmina Timoce Mocanu cu lucrãridin domeniul etnologiei. Diversitateadomeniilor abordate în acest volum nedezvãluie o publicisticã literarã pertinentãcare, împreunã cu partea de criticã literarã,alcãtuiesc o carte complexã, reprezentativãchiar, pentru verva ºi strãdania acestuia înatâtea direcþii.

Iacob Naroº

77777Rãsunetul cultural - ianuarie 2018 ªANTIER LITERAR

Printre admiratorii scrisului bengescian,alãturi de Eugen Lovinescu, GarabetIbrãileanu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian,G. Cãlinescu (cu referire la „Logodnicul”),Felix Aderca sau Anton Holban, s-a numãratºi Liviu Rebreanu. Astfel cã nu esteîntâmplãtore caracterizarea autorului lui „Ion”când vine vorba despre scrisul HortensieiPapadat-Bengescu: „Desigur cã mijloacelede realizare ale doamnei HortensiaPapadat-Bengescu sunt surprinzãtoare.Domnia sa rãmâne în teatru ceea ce este înliteraturã: un fel de <expresionistã>.Prin aceasta, e originalã, nouã ºi puþinaccesibilã. Spre deosebire de toþi ceilalþiscriitori, d-sa reprezintã, singurãdeocamdatã la noi, o ºcoalã nouã cu metodenoi de apercepþie ºi de reprezentare. De

obicei scriitorul, creând, stã pe loc, privinddin acelaºi unghi lumea ºi viaþa. DoamnaPapadat-Bengescu procedeazã invers; la d-sa lumea ºi viaþa stau pe loc, pe cândscriitorul îºi plimbã neîncetat unghiul deobservaþii, nãzuind parcã sã prindã viaþa dinmers, în desfãºurarea ei simultanã. Poatecã d-na Papadat e mai aproape de adevãratafaþã a vieþii, sau poate cã nu; viitorul o sãhotãrascã” (1). Ba mai mult, într-un interviu

ÎN CURTEA ISTORIEI LITERARE:Liviu Rebreanu ºi Hortensia Papadat-Bengescu

dat lui Felix Aderca, în 1926, afirma cã a citit„cu sârguinþã toate romanele româneºti dinultimii zece ani ºi am pus la locul de onoareîn biblioteca mea mai pe toþi romancierii: peIon Minulescu, pe Corneliu Moldovanu, peAgârbiceanu, pe M. Sadoveanu, pe N.Davidescu, pe Cezar Petrescu, pe Dem.Theodorescu, pe Hortensia  Papadat-Bengescu (s. m.), pe V. Savel, pe C.Ardeleanu ºi acuma, la urmã, pe IonelTeodoreanu…” (2)

Rebreanu a apreciat-o încã din 1920 ºiîn calitate de dramaturg, când i s-a prezentatpe scena Teatrului Naþional din Bucureºtipiesa „Bãtrânul” care intrase în stagiunea1920-1921, „fãrã actul al doilea”, fiind reluatãde unsprezece ori în perioada 24 martie – 3aprilie. În 1923, fiind întrebat ce prozatoriurmãreºte cu multã atenþie, el rãspundeacã, „în afarã de Sadoveanu ºi Brãtescu –Voineºti, care, împreunã cu Creangã ºiCaragiale, sunt maeºtri mei români”, citea„cu interes pe d-na Hortensia Papadat –Bengescu, pe Galaction, pe IonelTeodoreanu, pe Aderca din <Domniºoara dinStrada Neptun> ºi chiar pe alþii” (3). În anul1927, când i-a apãrut „Concert din muzicãde Bach” ºi „Desenuri tragice”, acelaºiRebreanu a înscris-o printre candidaþii lapremiile Societãþii Scriitorilor Români, fãrãconsimþãmântul acesteia, convins cã va fipremiatã; din pãcate, nu s-a numãrat printrelaureaþi, ceea ce a determinat-o sã-i scrieurmãtoarele: „Am citit în ziare candidaturamea la un premiu al S.S.R. Aceastãcandidaturã o atribui bunelor Dumitaleintenþiuni pentru mine, care s-au manifestattotdeauna. Însãºi alegerea premiului îmioferea oarecare ºanse. Pentru aceste buneintenþii îþi mulþumesc frumos (…). Acestepremii decernându-se dupã un criteriu deapreciere literarã ºi amicalã ºi dupã metodavotului, cum eu nu sunt nici apreciatã literarºi nici n-am prieteni, cum pe de altã parte numã ocup de alegeri, candidatura mea nupoate reuºi niciodatã. În astfel, deºi pornitãde la bune intenþii, dã ca rezultat odescalificare a muncii mele pe care mã veiajuta s-o evit pe viitor, evitând a mi se punecandidatura. Am fost foarte nemulþumitãcitind pretutindeni cã <am candidat>.

Formulã curentã, care însã nu reprezintãrealitatea. N-am candidat niciodatã nicãieri.Îmi dau seama cã nu sunt din acei scriitoricare nu se pot bizui pe sprijinulrecompenselor oficiale” (4). Probabil cãsupãrarea avea sã-i treacã în anul 1930,când nr. 2-3 al revistei „Tiparniþa literarã”(directori: Petru Comarnescu ºi CamilBaltazar) îi este dedicat în întregime cu titlul„Mãrturia scriitorilor despre mareaeuropeanã Hortensia Papadat-Bengescu”;atunci au scris elogios la adresa ei: CamilPetrescu, Mihail Sebastian, Camil Baltazar,Felix Aderca, Ticu Archip, A. Dominic, I. Peltzºi, evident, Liviu Rebreanu, cãruia scriitoareaîi va cere, în acelaºi an, sã facã parte din„Comisiunea de Cenzurã acinematografului”. De-abia peste ºase ani,în 24 iunie 1936, un juriu format din: LiviuRebreanu, Tudor Arghezi, Perpessicius,

Alexandru Busuioceanu ºi ªerbanCioculescu i-a acordat Marele Premiu alSocietãþii Scriitorilor Români, premiu învaloare de 25000 lei (5); o recompensãbinemeritatã, întrucât Hortensia Papadat-Bengescu împlinea 60 de ani, eraconsacratã, având publicate: ºase volumede prozã scurtã, douã de teatru, cele treiromane din ciclul Hallipilor („Fecioaredespletite” [1926], „Concert din muzicã deBach” [1927] ºi „Drumul ascuns” [1932]), darºi „Logodnicul” (1935). Între cei doi,totdeauna au fost raporturi de preþuirereciprocã. Într-un alt interviu acordat lui CamilBaltazar în 1935, vorbind despre stareaprozei româneºti, afirma cã, la datarespectivã, „proza atinge o grandoare unicã”,acelaºi Rebreanu încheia: „În prozãurmãresc cu multã simpatie pe Aderca (…),pe Hortensia Papadat-Bengescu (s. m.), peMircea Eliade, Anton Holban, Sergiu Dan ºialþii” (6). Cu ocazia izbucnirii campaniei dedenigrare a lui Rebreanu, din 1930, odatãcu numirea sa ca director al „EducaþieiPoporului”, când un grup de scriitori ºi ziariºtiîl acuzã cã n-ar fi depus suma de 41000 leila casierie, iar scriitorul le rãspunde cã n-a

predat banii, aºteptând ºi alte sume pentrua  le  depune  global (lucru care s-a ºiîntâmplat), la rândul ei, Hortensia Papadat-Bengescu este printre primii caresemneazã, în semn de solidaritate ºi, înacelaºi timp, de protest, moþiunea celor 92de scriitori ºi oameni de culturã, dintre careamintesc: Arghezi, Bacovia, I. Barbu, MateiuCaragiale, Eugen Lovinescu, A. Maniu, T.Muºatescu, Cincinat Pavelescu, CamilPetrescu, Perpessicius, I. Petrovici, M.Ralea, G. Topârceanu, T. Vianu ºi alþii (7).Numele celor doi se vor regãsi împreunã,din nou, în revista „Vremea”, din 1932, cândvor rãspunde la invitaþia revistei de a scriedespre „<Sburãtorul> vãzut de…”; atunci, pelângã Hortensia Papadat-Bengescu ºiRebreanu, vor scrie ºi: Ion Barbu, Ticu Arhip,I. Peltz, Sorana Þopa ºi Ilarie Voronca (8).

Cei care l-au cunoscut au spus sau auscris cã Rebreanu a fost un om generos ºialtruist, a promovat ºi ajutat valorile culturalecât l-au þinut puterile (vezi ºi Jurnalele sale).Autoarea „Concertului din muzicã de Bach”a recunoscut acest lucru de câte ori i s-a ivitocazia. În ceea ce priveºte sintagma cã atâtel, cât ºi Hortensia Papadat-Bengescu sunt,deopotrivã, consideraþi ctitori ai romanuluiromânesc modern, este potrivitã eticheta luiTudor Vianu (din „Arta prozatorilor români” -1932) în ceea ce priveºte stilul celor doi: al luiRebreanu este „zguduitor”, iar al HortensieiPapadat-Bengescu „scormonitor”, dar ºi a luiPompiliu Constantinescu, care scria în 1926:„aceastã lucidã scriitoare fãrã umbrã desentimentalitate ºi cu un stil de o vigoare virilã,pãºeºte, împreunã cu d. Liviu Rebreanu, înfruntea romanului contemporan”.(9)

Icu Crãciun

Note: 1. Articol publicat de Liviu Rebreanu în „Tiparniþaliterarã”, II, nr. 2-3, ian.-febr. 1930, p. 28, republicatde Niculae Gheran în „Jurnal”, vol. I, de LiviuRebreanu, text ales ºi stabilit, studiu introductiv dePuia Florica Rebreanu, addenda, note ºi comentariide Niculae Gheran, Ed. Minerva, Bucureºti, 1984,pp. 416-417.2. Interviu apãrut în „Adevãrul literar ºi artistic”,VII, nr. 285, 9 mai 1926, republicat în cartea„Mãrturia unei generaþii” (1929, pp. 281-293), darºi în „Jurnalul” lui Rebreanu, vol. I, text ales ºi stabilit,studiu introductiv de Puia Florica Rebreanu, addenda,note ºi comentarii de Niculae Gheran, Ed. Minerva,Bucureºti, 1984, pp. 375-380.3. Interviu apãrut în revista „Spre ziuã”, I, nr. 1, 11martie 1923, pp. 13-15, reprodus de Niculae Gheranîn „Jurnal”, vol. I, de Liviu Rebreanu, text ales ºistabilit, studiu introductiv de Puia Florica Rebreanu,addenda, note ºi comentarii de Niculae Gheran, Ed.Minerva, Bucureºti, 1984, p. 361.4. Ion Holban, „Hortensia Papadat-Bengescu”, Ed.Albatros, Bucureºti, 1985, p. 23-24.5. Ion Holban, op. cit., p. 28.6. Vezi Liviu Rebreanu, „Jurnal”, vol. I, text ales ºistabilit, studiu introductiv de Puia Florica Rebreanu,addenda, note ºi comentarii de Niculae Gheran, Ed.Minerva, Bucureºti, 1984, p. 115.7. Interviu apãrut în „Vremea”, VIII, nr. 416, 1decembrie 1935, reprodus de Niculae Gheran, în„Jurnalul” lui Rebreanu, vol. I, pp. 508-514.8. ibidem, p. 446.9. Text publicat în „Viaþa literarã”, anul I, nr. 31, 11decembrie 1926, reprodus ºi în „Romanul românescinterbelic” de Pompiliu Constantinescu, antologie,postfaþã ºi bibliografie de G. Gheorghiþã, Ed. Minerva,Bucureºti, 1977, p. 72.

88888 Rãsunetul cultural -ianuarie 2018

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Menuþ Maximinian, Vasile VidicanPrezentare graficã: Maxim Dumitraº

Tehnoredactare: Claudiu MoldoveanuAdresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa - jud. Bistriþa-

Nãsãud; email:rasunetul@rasunetul.ro

ÎN ÎNTÂMPINAREA CENTENARULUI MARII UNIRI

Nicolaus Olahus despre romanitatea ºi unitatea românilor Umanistul român Nicolaus Olahus (1493-1568), s-a nãscut la Sibiu (dupã tatã a fost din Orãºtie, iar dupã mamã era descendent al lui Iancu de Hunedoara. Erudiþia sa l-au fãcutsã ajungã la cele mai mari demnitãþi în statul maghiar: secretar al regelui, pânã la dezastrul de la Mohacs (1526), regent al Ungariei ºi apoi guvernator al þãrii pentru teritoriileneocupate de turci, cardinal ºi arhiepiscop de Esztergom. Nu s-a dezis niciodatã de originea sa românã, dovadã ºi numele cu care semna. Principalele sale lucrãri, „Hungaria” ºi„Attila”, redactate în limba latinã, aduc mãrturii însemnate despre romanitatea, continuitatea ºi unitatea românilor. Reproducem mai jos câteva fragmente ºi un poem.

R. C.

Despre Ungaria de dincolo de Tisa Acea parte a Ungarieicare este dincolo de rîul Tisa,dupã cele susþinute dePtolemeu, se numea cândvaDacia. Atingând laMiazãnoapte o regiune aSarmaþiei, se întinde de laMunþii Carpaþi pânã la curburarâului Nistru. Iar spre Miazãziþine pânã la Dunãre, unde[aceasta] începe a se numiIstru; la Apus, pînã la Tisa ºiiazigii metanaºti. În ea suntprovinciile: Valahia Mare, carese mai numeºte ºi Transalpinã,Moldova, Transilvania,Maramureºul, þinutulSomeºului, Criºana, Nyír ºiþinutul Timiºului. Transalpina,care se spune cã odinioarã s anumit Flaccia, de la Flaccus careadusese aici o colonie a

romanilor, începând de la munþii prin care este despãrþitã deTransilvania, se întinde aproape pânã la Marea Neagrã. Pãmântul [îieste] neted ºi sãrac în apã. La Miazãnoapte se învecineazã cu roxanii,care acum se numesc ruteni, la Miazãzi cu acea parte a Ungariei careeste îndreptatã spre cetatea Timiºului ºi spre câmpul Maxons, iar laRãsãrit, cu fluviul Dunãrea, care separã de ea Moesia Inferioarã. Principele ei se cheamã voievod; în zilele noastre este Radu,care, puternic în bogãþie ºi stãpânire, are cetatea de scaun în oraºulTârgoviºte. Se spune cã, dacã este nevoie, poate chema la arme, depe teritoriile sale, ºi duce la luptã pânã la patruzeci de mii de oºteni.Este supus regelui, cãruia îi depune jurãmântul de credinþã printrimiºii sãi. În aceastã provincie, din vremurile strãbunilor noºtripânã în zilele noastre, au fost douã familii [voievodale], provenindla început [sic] din aceeaºi casã: una, a Dãneºtilor, de la voievodulDan, cealaltã, a Drãguleºtilor, de la Dragula; de acestea aminteºte ºiAeneas Sylvius, în capitolul al doilea din Europa. Dintre aceºtia, baprin puterea regelui nostru, ba prin a împãratului turcilor, sunt aleºivoievozii îndreptãþiþi […]

Despre Moldova Provincia Moldova se învecineazã la Rãsãrit cu Muntenia,la nord vest cu polonezii, la Miazãnoapte, interpunându se Podolia,nu este departe de tãtarii care sunt vecini cu Marea Azov. ªi principeleacestei provincii se numeºte voievod, nefiind expus atâtor schimbãriprimejdioase ca cel al Munteniei. Totuºi, ca ºi acela, ºi acesta depunejurãmânt de credinþã regelui Ungariei. Ca sã rãmânã devotaþi, ei deþin,cu îngãduinþa regelui Ungariei, câteva cetãþi în Transilvania. În vremeanoastrã, aceastã provincie o conduce Petru Vodã. Moldovenii auaceeaºi limbã, rit [ºi] religie ca muntenii; pe alocuri, se deosebescparþial în port. Ei socotesc cã sunt ºi de viþã mai aleasã ºi mai harniciºi mai buni cãlãreþi decât muntenii. Se îndepãrteazã mai des de regeleUngariei; se rãzboiesc mai des cu regele Poloniei. Se spune cã potchema la arme mai bine de patruzeci de mii de oºteni. Graiul lor ºi alcelorlalþi valahi a fost cândva latin, ca al unora ce se aflã într o coloniea romanilor; în vremea noastrã se deosebeºte foarte mult de acela,numai cã multe cuvinte ale lor sunt de înþeles pentru cei [care vorbesc]latineºte.

Despre Transilvania Transilvania este înconjuratã pretutindeni de munþi foarteînalþi, mai cu seamã în partea în care se delimiteazã de Muntenia; peo laturã, prin care se orienteazã spre Miazãnoapte ºi spre moldoveni,are o trecãtoare mai largã. Din Ungaria se deschid cãtre ea trei cãi, ºiacelea greu de umblat ºi noroioase. Una se numeºte Calea Meseºului,în partea unde curge Someºul; alta se cheamã [Calea] Criºului, pe

unde curge Criºul; celei de a treia i se spune Poarta de Fier, pe undealunecã râul Mureº. Intrarea dinspre Muntenia este strâmtã ºiabruptã. Din aceastã cauzã, turcii, care au invadat pe aici Transilvania,s au ales în dese rânduri cu o mare înfrângere, din partea unei micioºtiri. Din Transilvania, care are lungimea de vreo treizeci de milemaghiare ºi aproape aceeaºi lãþime, sau ceva mai micã, poþi supuneUngaria întreagã, mai uºor decât din Ungaria Transilvania. Cãcidrumurile sale pot fi uºor închise prin tãierea stejarilor. În afarã de aceasta, populaþia este strâns unitã în privinþamembrilor sãi, rãzboinicã, dispunând de arme, precum ºi de cai

puternici ºi buni. Þinutul întreg este format, în alternanþã, când dinºesuri, când din pãduri, brãzdat de cursuri ºi meandre de apã, cumvom spune puþin mai târziu, pãmântul fiindu i roditor, bun pentruviþã de vie, bogat în aur, argint, fier ºi în alte metale ºi – dincolo deacestea – ºi în sare, abundând în vite, sãlbãticiuni, urºi ºi peºti, încâtnu poþi condamna natura cã nu ar fi dãruit acest meleag cu toate celeprielnice traiului. Aici trãiesc patru neamuri de obârºie diferitã:maghiarii, secuii, saºii, valahii; dintre ele, saºii sunt consideraþi mainepotriviþi pentru luptã. Maghiarii ºi secuii vorbesc aceeaºi limbã,numai cã secuii au unele cuvinte specifice neamului lor […]”

Nota editorului Kollarus (la ediþia din1763, Viena):Oraºele mai de seamã ºi

mai populate sunt locuite deunguri, germani ºi slavi, careîmpreunã cu valahii alcãtuiescpopulaþia întregului regat. Darneamurile slave, împãrþite înslavi, poloni, ruteni, boemi,moravi, croaþi, dalmaþi, slavoni,sârbi, rascii, ocupã partea cea maimare a regatului, încât parteaaceasta a Europei pare cã-ºi reiaînfãþiºarea pe care a avut-o înaintede venirea ungurilor. Cãci de laNord ºi Sud încetul cu încetulneamurile slave se reîntorc îninima þãrii ºi se rãspândesc foartemult prin toate provinciileregatului. Popoarele germane vinde la Apus, iar valahii îºi trimit lanoi coloniile lor dinspre Rãsãrit.Cea mai micã parte a Ungariei eaceea care cuprinde pe unguri,adicã pe poporul ce se slujeºteexclusiv de limba ungarã ºi mã temsã nu piarã însãºi limba lor, în

acelaºi chip în care a pierit limba cumanilor […]Valahii în limba lor îºi zic rumunyi (rumâni) adicã romani ºi

socot cã vorbesc rumunyeschte (rumâneºte), adicã în limba

romanilor. Limba lor mai purã are cea mai mare afinitate cu limbaitalianã, dar limba de care se slujesc, mai ales bihorenii, în bisericã,e sporitã cu vocabule slave, din pricina religiei pe care, primind-o,dacã nu mã înºel, de la popoarele slave care se închinã dupã ritul ºidogma greacã, o pãstreazã cu cea mai mare încãpãþânare. Lucrulacesta l-am constatat eu însumi, când fiind la Oradea Mare într-omisiune de Stat, am avut prilejul sã stau cu ei de vorbã […]

Sursa (imagini ºi traducerea textului lui Olahus): NicolausOlahus, Ungaria, Bucureºti, 2011 (conþine reproducerea ediþieiAdamus Franciscus Kollarius: Nicolai Olahi HUNGARIAE liber 1.Origines Scytharum et Chorographica descriptio Regni Hungariae,Viena, 1763)

Sursa traducerii notei de subsol: St. Bezdechi, Nicolaus Olahus.Primul umanist de origine românã, Aninoasa-Gorj(pe www.dacoromanica.ro)

Cãtre secolul de acumCe secol fost-a vreodatã mai sinistru?Ce ciumã crâncenã mai aducãtoare de moarte?Ce pedeapsã mai crudã decât aceea a Styxuluiªi a lãcaºului lui Pluto cel nemilos?Ce venin mai funest decât tine,Secol îngrozitor?Cine, rogu-te, ºi-ar fi închipuit vreodatã ceva mai crudDecât otrava ucigãtoare din Colchis?Sau pedepse mai grele decât ale lui Hercule?Semãnat-au oare Erinys sau Megaera un rãzboiAtât de crud în sânul muritorilorCa tine, secol criminal ºi perfid,Vrednic de cuvinte de blestem?Colo, cãlãreþul pãgân, pustiind hotarele Italiei,Pradã lãcaºurile sfinte,Aici, cruzimea sãlbaticã a neamului turcescVai, pe noi, pannonii distruºiªi cu puterile odinioarã neîntrecute, acum înfrânte,Ne exterminã din cauza discordieiUnor duci ºi principiCare se închinã în religia preasfântã a lui Hristos;Dincolo, flotele duºmanilor, pline de tâlhari,Tulburã întinsul apelor mãrii.Otrava stã ascunsã în inimile noastre,Dogme nedrepte rãspândesc moravuri nemiloase.De aceea rãzboiul, foamea ºi uraNimicesc, vai, þãrile noastre.Milã nu mai este,Iar discordia ce bântuie toate þãrileAduce primejdie celor buni.Acest secol atât de crudRãpeºte sfânta liniºte, distruge, ucide.Dar încotro mã rãpeºte acum un suflet olimpic?De ce anume mai degrabã nu mã plâng?Matei, singurul meu frate, a pierit în floarea vârstei.Pe de o parte, mã stãpâneºte durerea,Pe de alta, mã bucur cã a scãpatFãrã ca acest secol perfid ºi nelegiuitSã fi întinat moravurile sale.

Orãºtie

Sibiu