BIRUINTApe Iisus tot aºa a suferit cu el ºi la rãstignire. Toate MAICA NOASTRÃ, EVAloviturile primite de Fiu ºi asupra mamei cãdeau, aºa

CEA NOUÃ dupã cum îi profeþise bãtrânul Simeon de mult: „sabia durerii a trecut prin inima ei” Lc 2,35.Cu aceasta inimã

În toate cântãrile de la Bunavestire se face sfâºiatã de durere îºi privea Fiul rãstignit pe cruce: stãruitoare amintire despre Sf.Fecioarã Maria, în ”Deci Iisus vãzând pe mama sa ºi pe ucenicul pe care îl contrast cu Eva strãmoaºa noastrã prin care a intrat iubea, stând acolo a zis mamei sale „Femeie iatã fiul pãcatul în lume. Hristos este numit “noul Adam”, tãu”. Apoi a zis ucenicului “iatã mama ta”. ªi din iar Maica Precistã, “noua Evã”.Fãcând deosebirea ceasul acela a luat-o ucenicul la sine" Ioan 19,26-27.cã Iisus este Adam cel nou, nu cel robit de moarte ºi Prin cuvintele din urmã ale lui Hristos ea devine de pãcat, iar Sf.Maria este noua Evã, prin care a maica noastrã duhovniceascã a tuturor oamenilor venit mântuirea, nu osânda ca ºi prin cea dintâi. pentru veºnicie, aºa dupã cum Eva cea veche ne este Femeia fiind o cauzã a maicã trupeascã. În toate pãcatului strãmoºesc, dar i s-a cântãrile bisericii ea este dat ºi fãgãdiunþa cã va naºte pe numitã Maica Domnului ºi a Mântuitorul: “Vrãjmãºie voi noastrã. Ea se dovedeºte prin pune între tine ºi femeie a zis dragostea ce o are pentru noi Dumnezeu cãtre ºarpe ºi între fiii sãi: prin ajutorul ce ni-l sãmânþa ta ºi sãmânþa ei; dã; prin durerea ce-o simte la aceasta îþi va zdrobi capul, iar nenorocirile noastre; ºi prin tu-i vei înþepa cãlcâiul” mijlocirile la Fiul sãu pentru Fac.3,15. Aºa dupã cum Eva a noi. Ea strãluceºte între sfinþi fost prima femeie a neamului ca lumina între stele. Dar omenesc spre pãcat ºi moarte precum luna e mai aproape aºa Sf.Fecioarã este mama decât oricare de pãmîntul neamului omenesc spre viaþã n o s t r u , a º a º i M a i c a ºi mântuire. Domnului e aproape de La cumpãna vieþii în vremuri bucuriile ºi durerile noastre. grele diferiþi oameni au rostit Dupã cum luna îºi revarsã pe cuvinte rãmase de pominã. pãmânt lumina pe care o Clipa de mare rãscruce a vieþii primeºte de la soare aºa ºi Nãscãtoarei de Dumnezeu ca ºi istoria neamului Maica Sfîntã revarsã asupra noastrã harul lui Iisus, omenesc este momentul când îngerul Gavril i-a Soarele Dreptãþii. Între icoanele care o înfãþiºeazã pe anunþat împlinirea fãgãduinþei fãcute încã în rai Maica Domnului existã ºi o icoanã care ne-o „iatã vei zãmisli ºi vei naºte Fiu ºi-i vei pune înfãþiºeazã cu trei mâini, douã îl þin pe Fiul sãu iar a numele Iisus” Lc.1,31. În acel moment soarta treia e liberã. Aceastã mânã liberã ne protejeazã pe noi omenirii depindea de rãspunsul pe care avea sã-l oamenii de pe pamânt, aceasta e mâna care ne mângâie, dea smerita fecioarã. „Iatã roaba Domnului fie mie ne ºterge lacrimile, este mâna care duce rugãciunile dupã cuvântul tãu”. Lc.1,38. noastre la Fiul sãu ºi Mântuitorul nostru, este ºi mâna

Aºa a intrat Sf. Maria în iconomia mântuirii care a coborât ºi coboarã mereu harul lui Dumnezeu noastre: „ca mamã a Fiului lui Dumnezeu pe care l- peste noi cei pãcãtoºi.a urmat în toatã viaþa lui ºi lângã cruce când toþi l-au pãrãsit” Ioan 19,25. Nimeni nu-i poate tãgãdui Prot.Drãghicescu Petru paroh Toracu Mareacest merit, aºa dupã cum l-a ferit de mânia lui Irod

.Periodic al Bisericii Ortodoxe Române Toracu Mare anul III numãrul 1(11) ianuarie-martie 2008

Foaie de culturã ºi zidire sufleteascã

SÃRBÃTOAREA DE LA TORAC... BUCURIE PENTRU TOÞI Gândurile unui cãlãtor ce merge... tot acasã

Mulþi sunt din cei ce spun: ce mare lucru e un cor, oricine poate sã cânte þi sã se roage. Vã spun eu cã asemenea oameni sunt doar niºte cârcotaºi. ªi-mi susþin cele de mai sus cu bucuria ce am trãit-o în ziua de 30 ianuarie 2008, la Toracu Mare în Banatul sârbesc. Pentru cã în ziua aceea binecuvântatã, în care prãznuiam pe Sfinþii Trei Ierarhi, corul „Armonia” (corul de bãrbaþi) îºi sãrbãtorea „hramul”. A fost ideea protopopului de Torac, a pãrintelui Petru Drãghicescu, ce conduce din punct de vedere religios, pe mândrii bãnãþeni din pusta Banatului, ca în acest an, la praznicul Ierahilor ºi Învãþãtorilor Ortodoxiei sã ne aducem aminte împreunã de cei peste o sutã þi cincisprezece ani de activitate coralã din cafasul (locul corulu) falnicei Biserici Româneºti din localitate. Ideea de sãrbãtorire a corului a prins viaþã în anul 1933 ºi de atunci ºi pânã acum, torãcenii mari nu au uitat sã-ºi sãrbãtoreascã oamenii ce înfrumuseþeazã slujbele din duminici ºi din sãrbãtori. ªi nu au uitat niciodatã sã-i pomeneascã întru veºnicã amintire pe cei ce au cântat în cor, iar acum cântã la poalele Tronului Ceresc. Aºa s-a întâmplat ºi acum. Am purces de dimineaþã din capitala Banatului de Munte, Reºiþa, ca sã ajungem la vremea cuvenitã în satul din Banatul de Câmpie. Am strãbãtut câmpia timiºanã ºi dupã ce am lãsat þara ºi am trecut „ca fluturii prin vãmi”, cum ar spune prietenul meu Nicolae Sârbu, directorul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” din Reºiþa, am strãbãtut ºi cei câþiva kilometri prin Serbia ºi am ajuns în curtea primitoare a Pãrintelui ºi a Doamnei preotese Drãghicescu. Mã obiºnuiesc deja cu realitatea comportamentului primitor al acestei onorate familii ºi constat pentru a nu ºtiu câta oarã cã poarta „avliei” casei parohiale este larg deschisã. Mi s-ar fi pãrut ireal sã nu fie aºa ! Acolo, o surprizã plãcutã: îl întâlnesc pe pãrintele Ion Mermeze, acum preot în Ghiroda Timiºoarei, dar originar tot... din Banatul de Munte. De fapt ne întâlneam la sãrbãtoarea corului torãcean trei preoþi veniþi din România, foºti colegi de Seminar teologic în cetatea vechii Episcopii a Caransebeºului ºi Vârºeþului, slujitori acum la Altarele strãbune acolo unde ne-a împãrþit Dumnezeu, dar dornici de a pãstra legãturile Ortodoxiei noastre ºi peste fruntariile ce, omeneºte, ne despart. Familia pãrintelui Drãghicescu ne-a primit ca de obicei: cu braþele deschise, iar credincioºii din bisericã ºi coriºtii mai ales, ca ºi când ne-am fii despãrþit ieri. Sau mai de grabã, ca ºi când am fii de acolo. Aceastã primire m-a fãcut sã-mi amintesc de o altã Sfântã Liturghie, sãvârºitã la fraþii români din Micherechiul din Ungaria, unde Episcopul de atunci al românilor de acolo, Prea Sfinþitul Sofronie, ne îndemna pe noi, cei veniþi din România, sã considerãm cã... am venit acasã! ACASÃ, adicã în orice loc unde românii se roagã ºi cântã lui Dumnezeu ROMÂNEªTE ! Am început slujba, ne-am rugat, ne-am îmbrãþiºat în „sãrutul pãcii” ºi am predicat la vremea îndãtinatã, celor ce au gãsit rãgaz sã vinã. ªi înainte de „cuvântãrile de sfârºit”, sãvârºim parastasul „mare” pentru cei peste o sutã de coriºti ce au trecut la cele veºnice. Se împlinea ceea ce trebuia : ridicãm coliva, noi cei vii, pentru cei morþi ºi ne rugãm ca Dumnezeu, în marea Lui Iubire, sã-i aºeze în locaºul drepþilor. ªi gata... slujba s-a terminat Fraþii noºtri catolici ar zice: „Liturghia s-a sfârºit, mergeþi în pace ”. Sã fie veºnicã pomenire coriºtilor din Toracu Mare! Aducându-ne aminte cu pioºenie de cei ce au fost ºi pe care îi mai pãstrãm în inimã ºi în gând, ne întâlnim cu toþii, mai apoi, la sala de protocol a casei parohiale. Acolo, prin purtarea de grijã a aceloraºi buni þi inimoþi coriºti, discutãm ºi ne cunoaºtem mai bine la ... „un pahar de vorbã”. Spre searã plecãm spre casã cu bucuria unei zile pline de rugãciune ºi cu regretul cã nu am avut mai mult timp. E vreme de iarnã, iar drumul pânã acasã e lung. Ne îmbrãþiºãm ºi promitem cã vom face tot ce putem ca asemenea zile sã le mai sãrbãtorim cu bucuria lucrului bine fãcut. Pentru cã „Dacã Dumnezeu e cu noi, cine ar putea fi împotrivã?” Mulþumesc torãcenilor mari! Mulþumesc Pãrinte Drãghicescu !

Pr. Petru BerbentiaParohia „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, Govândari”

Reºiþa

duhovniceºti, pe care Dintele Taine le aveau întocmai ca ºi astãzi SIMBOLISMUL BIBLIC AL SFINTELOR TAINE ªI încã de la început, în Biserica primarã, înþelesuri pe care cãrþile SENSURILE LOR DUHOVNICEªTI ÎN NOUL Noului Testament ni le-au pãstrat intacte, oferindu-ni-le cu toatã TESTAMENTgenerozitatea:Aºa cum foarte bine se ºtie, Sfintele Taine sunt ºapte la

1. „Naºterea duhovniceascã" dobânditã de omul numãr: Botezul, Mirungerea, Pocãinþa (Spovedania), credincios prin Taina Botezului:Euharistia (Împãrtãºania sau Cuminecãtura), Hirotonia (în cele

a)I 3,3-8: „De nu se va naºte cineva de sus, nu va putea sã vadã trei trepte: a Diaconiei, a Preoþiei ºi a Arhieriei), Cununia Împãrãþia lui Dumnezeu [...]"(Nunta) ºi Maslul.

- „De nu se va naºte cineva din apã ºi din Duh, nu va În simbolistica Vechiului Testament, numãrul lor putea sã intre în Împãrãþia lui Dumnezeu [...]"corespunde celor ºapte daruri ale Duhului Sfânt din Is.11,2-3: „ªi

- „[...] ºi ce este nãscut din Duh, duh este [...]"se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înþelepciunii ºi - „Trebuie sã vã naºteþi de sus. Vântul suflã unde voieºte al înþelegerii, duhul sfatului ºi al tãriei, duhul cunoºtinþei ºi al

[...].Astfel este cu oricine e nãscut din Duhul."bunei-credinþe. ªi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu b.) Gal. 4,19: „O, copiii mei, pentru care sufãr iarãºi durerile [....]".naºterii voastre, pânã ce Hristos va lua chip în voi!"Tot simbolic, Sfintele Taine au fost prefigurate în c.) Tit. 3,5: „El ne-a mântuit [....] prin baia naºterii celei de a doua întregul cult divin public al Vechiului Testament, prin sacrificiile, [....]".ceremoniile, ungerile, binecuvântãrile, sfinþirile, spãlãrile ºi

2 . s t r o p i r i l e r i t u a l e , „ C r e º t e r e a " ; precum ºi prin alte „ î n t ã r i r e a " ; elemente cu caracter „confirmarea" ºi simbolic-prefigurativ, „ a m p l i f i c a r e a " cum ar fi: cele ºapte vieþii creºtine, prin c o l o a n e p e c a r e Taina Sf.Mir:Înþelepciunea ºi le

a.)Lc.24,49: dãltuieºte spre a-ºi „ªi iatã, Eu trimit consolida „locuinþa" sa peste voi fãgãduinþa (Prov.9, 1-6); cele ºapte Tatãlui Meu; voi însã c a n d e l e a l e ºedeþi în cetate, pânã candelabrului din aur, ce vã veþi îmbrãca cu pe care Profetul Zaharia putere de sus".le-a vãzut în vedenie

b.)I.7,37-39: „[...] Cel ce crede în Mine, precum a zis strãlucind, nelipsind din ele undelemnul ºi fiind mereu aprinse Scriptura: râuri de apã vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta (Zah. 4, 1-4 º.u.).a zis-o despre Duhul pe care aveau sã-L primeascã acei ce cred în Singurul text vechitestamentar integral tipologic în El [...]".privinþa Sfintelor Taine, este Ps.22, (Cf.Jacques Marchant, Le

c.)F.A.1,8: „Ci veþi lua putere, venind Duhul Sfânt peste candelabre Mystique, Paris, 1864, p.16-17 ºi 20-29), care le voi [...]".prefigureazã rezumativ pe toate ºapte, în cuprinsul lui, astfel:

d.)F.A.2,2-4 ºi 17: „[...] ªi s-au umplut toþi de Duhul -în v.2, prin expresia „la apa odihnei", cu aluzie la „apa vie" din Sfânt [...] Iar în zilele din urmã [...], voi turna din Duhul Meu I.4,13-15 ºi 7,38-39, este închipuitã Taina Sf. Botez;peste tot trupul [...]"-în v.3, Pocãinþa este reprezentatã prin expresiile „întoarcerea" ºi

e.) II Cor 1,21-22: „Iar Cel ce ne întãreºte pe noi [....] ºi povãþuirea [....] pe cãile dreptãþii", cu rezonanþe în textele din: Mt ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a ºi pecetlui pe noi ºi a 8,8; Lc.1,16-17; 15,7-21 ºi 17,4;data Arvuna Duhului, în inimile noastre." (cf.Efes.1,13-14).-în v.5: „toiagul ºi varga" sunt însemnele Preoþiei, reprezentând

f.) II 2,20,27: „Iar voi, ungere aveþi de la Cel Sfânt [....]" ; învestitura pastoralã (sf.v.1; Lev.17 ºi I.P.5,1-5);„[...] ungerea pe care aþi luat-o de la El rãmâne întru voi [...], -în v.6, a: „masa gãtitã" are o dublã semnificaþie: în relaþie cu ungerea Lui va învãþa despre toate [...]".Mt.22,2u., reprezintã Sf.Tainã a Cununiei, iar raportatã la

3. „Hrana" sufleteascã a Sf.Euharistii:Lc.14,16 º.i., semnificã Sf.Eutharastie;a.) I 6, 33-58: „[...] Eu sun Pâinea vieþii [...] Eu sunt -în v.6, b: expresia „ungerea cu undelemn" ilustreazã fie Taina

Pâinea ce S-a coborât din cer [....].Eu sunt Pâinea cea vie [....], Sf.Mir (cf.I.2,20,27), fie Sf.Maslu (cf.Mc.6,13; Iac. 5,14);dacã nu veþi mânca Trupul Fiului Omului ºi nu veþi bea Sângele -tot în v.6, b, „paharul" menþionat aici ºi corelat cu I.Cor.10,16 ºi Lui, nu veþi avea viaþã în voi [...] Cel ce mãnâncã trupul Meu ºi 11,25-29 reprezintã clar ºi indiscutabil Sângele Domnului doin bea Sângele Meu rãmâne întru Mine ºi Eu întru El [...] ºi cel ce Sf. Euharistie.Mã mãnâncã pe Mine va trãi prin Mine [...]. Cel ce mãnâncã În cuprinsul Noului Testament, pe lângã sensul lor Aceastã Pâine va trãi în veac."plenar, camodalitãþi concrete de exprimare a „închinãrii în duh ºi

b.) I Cor.10,16-17; 11,23-30: „Paharul binecuvântãrii în adevãr" (I.4,23-24), sau a „închinãrii celei duhovniceºti" ( din [....], nu este, oare, împãrtãºirea cu Sângele lui Hristos? [....] Rom.12,1 º.u), Sfintele Taine mai au ºi alte semnificaþii Luaþi mâncaþi; Acesta este Trupul Meu [...] Acest pahar este teologice, desemnând gradual: naºterea, creºterea ºi desãvârºirea Legea cea Nouã întru Sângele Meu [...] Aceasta sã faceþi ori de religioasã ºi moralã a credinciosului creºtin cf Învãþãtura de câte ori veþi bea, spre pomenirea Mea. Cãci de câte ori veþi mânca credinþã ortodoxã, Ed.a II-a E.I.B.M., BOR, Bucureºti, 1966, aceastã pâine ºi veþi bea acest pahar, moartea Domnului vestiþi p.145), precum ºi consacrarea lui ca „jertfã vie", dedicatã fiinþial pânã când va veni [...]lui Dumnezeu.

În acest sens, socotim cã este necesar ºi util sã facem o (va urma)prezentare textualã, reprezentativã, a acestor înþelesuri

Prot.dr.Ioan Bude

"SECOLUL XXI VA FI RELIGIOS SAU NU VA FI DELOC" André Malraux

ªtiinþã ºi Religie

E s e u d e s p r e D u m n e z e u (urmare din numãrul trecut)

II

Cine poate rãmâne astãzi indolent ºi nepãsãtor în faþa unui fenomen care, dupã umila mea pãrere, afecteazã destinul civilizaþiei pe planeta noastrã Terra? Este vorba de declanºarea aprigei bãtãlii dintre creaþionism ºi evoluþionism (varianta cea mai modernã a strãvechiului conflict teism ateism) bãtãlie care la noi a dobândit în intensitate ºi amploare dupã introducerea religiei în instituþiile ºcolare.

Nimic nou sub soare... am putea spune. Lumea se împarte iarãºi în douã tabere disputându-ºi (pentru a nu ºtiu câtea oarã) destinul de a fi sau de a nu fi al Dumnezeului în ceruri. Se împarte lumea însã se împarte ºi personalitatea noastrã în douã, mai ºtiinþific spus se dedubleazã în „Homo duplex", atunci când prind a se rãzboi în noi înºine cele douã principii divin ºi pãgân. (ªi aici putem spune: Toate-s vechi ºi nouã toate). Dacã totuºi insistãm asupra unei noutãþi sub soarele vremurilor noastre, aceasta ar putea fi coabitarea sub acoperiºul aceleaºi instituþii ºcolare a adevãrului ºtiinþific ºi adevãrului religios... luând de astã datã forma unei ireconciliabile lupte - în numele ºi pentru educaþia elevilor ºcolari minori... În timp ce elevii noºtri merg liniºtiþi la ºcoalã ºi aºteaptã sã creascã. Ei deocamdatã nu se pot raporta critic nici la programa ºcolarã, nici dacã strãmoºii lor Adam ºi Eva sunt rod al creaþiei lui Dumnezeu sau provin de la nãstruºnica maimuþã. (Noutatea este cã adevãrul ºtiinþific se simte mai puternic ca oricând în istorie ºi nu mai doreºte o coexistenþã paºnicã ºi egalã cu cel religios!).

Pânã ºi Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei (APCE) a cerut ferm statelor membre sã elimine din curicula ºcolarã predarea teoriei creaþioniste ca disciplinã ºtiinþificã - generatoare de confuzie în mintea elevilor, care nu ar mai putea face distincþie între credinþã ºi ºtiinþã...

Asupra proiectului de educaþie religioasã în ºcoli au fost solicitaþi sã-ºi exprime punctul de vedere somitãþi din lumea ºtiinþificã, reprezentanþi ai clerului, filosofi, experþi în domeniu - pedagogi, sociologi, psihologi ºi nu în ultimul rând cadre didactice ºi pãrinþii copiilor. Doar... doar... se va gãsi norocoasa formulã a triadei paºnice: „Democraþie, ªtiinþã, Religie". Oricum mãsurile vor duce la sensibilizarea eticã a conºtiinþei adulþilor vis-a-vis de fragilitatea imaginaþiei infantile.

Sã ne transpunem acum în situaþia elevului: La ora de religie elevul învaþã cum Dumnezeu a creat lumea în 6 zile... mai întâi a separat lumina de întuneric,

apoi elevii urmeazã a învãþa din Cartea Facerii a Bibliei cum s-a desfãºurat zi de zi scenariul actului creator bineînþeles, ce-a de-a ºaptea zi urmând a fi declaratã drept zi de odihnã cereascã ºi mai apoi pãmânteascã. Cea mai superbã, generoasã ºi grandioasã operã de creaþie universalã, izvorând din voluptatea dragostei divine, trebuia sã fi avut loc (pãrerile diferã) înainte cu cel puþin 10.000... sau cel mult 20.000 de ani. (Din motive de analogie simbolicã sã încercãm a pune data Genezei în concordanþã mãcar cu primele trei cifre ale Big-Bang ului ºi sã optãm în favoarea unei probabile date a creaþiei lumii înainte cu 13,7 mii de ani).

Totodatã, la aceeaºi ºcoalã, acelaºi elev, la orele laice va învãþa cum Lumea sau Cosmosul a apãrut prin... sau de la... sine însuºi... înainte hãt cu atât de mulþi ani - încât devin inimaginabili pentru mintea unui elev. Cele dintâi forme primitive de viaþã pe Pãmânt au apãrut (din supa primordialã) înainte, sã zicem, cu 3... 2... 1 miliard de ani; supuse apoi procesului de evoluþie au traversat cine ºtie câte faze ale (oarbelor) mutaþii ºi ale selecþiei naturale pânã sã atingã nivelul florei ºi faunei contemporane. ªi, iatã, ne-a fost dat, în cele din urmã, sã avem parte ºi de ultimul salt evolutiv, cel mai nobil ºi spectaculos din Cosmos, geniala apariþie a omului din maimuþã ruda noastrã cea mai apropiatã... Ce sã mai creadã bietul elev ? Când cele douã teorii încep a se bate cap la cap în inocenta minte a micuþului ºcolar ! Abia mult mai târziu... îi va fi la îndemânã „colacul de salvare" aruncat pentru naufragiaþii intelectuali de cãtre marele filosof Descartes : „Mã îndoiesc deci exist !"

În ciuda surprizelor ºi incertitudinilor care ne aºteaptã învrednici-ne-vom ºi noi sã înaintãm pe „drumul îndoielilor" hotãrâþi de a pãtrunde în miezul viu ºi mereu în clocot al celebrei dileme ontologice (teism ateism), dilemã ce poate fi supranumitã ºi „antinomia antinomiilor" ºi care de la începutul formãrii conºtiinþei noastre de sine... de naturã... ºi de Dumnezeu... a tot pus la cea mai grea încercare judecata ºi gândirea umanã.

Aici autorul acestor rânduri îºi va lua un mic respiro pentru a face cunoscutã cititorilor statornica sa dorinþã de a se înrola voluntar de partea celor mai slabi (adicã în Oastea Creatorului) - din moment ce suntem trãitorii unei lumi materializate ºi secularizante în care Dumnezeu pierzând bãtãlie dupã bãtãlie, aici pe Pãmînt, a ajuns sã fie declarat eroare naturalã sau mit primitiv ce polueazã noosfera... riscând a fi în acest umil hal excomunicat din Universul Lumii Existenþiale aºa cum propovãduiesc în predicþiile lor neîduplecaþii combatanþi ateiºti.

Miza este mare iar mesajul nostru participanþilor la aceastã luptã dreaptã, democraticã ºi revelatoare pentru un dublu adevãr universal este sã fie acei bravi cavaleri ce-ºi vor alege scut ºi sabie exclusiv din panoplia armelor raþiunii lucide ºi a intelectului original ºi creator. Sapienti sat !

Din ciclul “Gânduri pentru sensul vieþii”Luminãtori la marginea veacului

Demn, de multe ori demn, este acela ce nu-ºi iroseºte vremea în zbuciumul unei lumi corupte, nepierzându-ºi preþioasele clipe ale vieþii în tulburi ºi trecãtoare preocupãri. Demni sânt aceia ce iºi inchinã darul vieþii Celui Prea Înalt, slujind Lui ºi semenilor contribuind astfel, cãlãuziþi de Duhul Sfânt, la marea operã de mântuire. Cât de mãreaþã ºi plina de sens este veºnicia comparativ cu limita unei vieþi pãmânteºti numãratã pe parcursul câtorva ani buni, decenii-trãind mereu cu speranþe; ani parcurºi alãturi de bucurii ori completaþi de dureri fizice sau de ordin sufletesc

Înþelepþii lumii grãiesc vrute ºi nevrute promiþând bunãstare ºi belºug, uneori aducând încercãri ºi deznãdejde în plan social ºi peste care, spun ei, vom trece doar încercaþi de broboane de sudoare sau… Niciodatã."Frica de Dumnezeu este începutul înþelepciunii" care se revarsã cu adevarat peste ,,luminãtorii" puþini de la marginea veacului acestuia atât de controversat, însã mereu în oferirea unor vagi ºi îndepãrtate speranþe. Viaþa de credinþã împuþinindu-se ne face sã uitãm adesea de ,,propovãduitori drepþi"din trecut sau din prezent, ignorându-I adesea. Aºa ne trezim cu ani ce apasã pe umerii noºtri, cântãrind puþinãtatea binelui pe care ar fi trebuit sa îl împlinim însã indiferentismul parcã nu ne dã pace.Slava Cerescului Pãrinte se lasã aºteptatã în inima noastrã vãzându-ne zgârcenia cu care ne dedicãm Lui,uitându-ne adevãrata menire ºi identitate (de creºtin) în preocupãri fãrã de sens ºi ajungând la concluzia cã pentru suflet nu am reuºit sã facem prea mult.Egoism, indiferenþã, uitare? Poate la un loc toate acestea ne umbresc idealul propriei mântuiri peste care troneaza eu-l personal, orbitor ºi nimicitor. Cât mai avem în preajma,,luminãtori" sã-i purtãm pe braþele inimii noastre fãcând loc mesajului lor aducãtor de veºnicie. Mãrturia acestora ne obligã mereu."Luminãtori" la marginea unui veac prãbuºit, în disperare, sunt printre noi fãcându-ºi datoria pe care o avem fiecare de fapt-trebuie sã le facem loc aproape de noi încercând sã înþelegem grija cu care vor sã ne aducã binele ceresc.

pr.stavrofor,Radu Botiº

Acestea fiind spuse, sã trecem acum de la vorbe la fapte de vitejie spiritual-intelectualã (virtutis ergo) dat fiind cã asupra noastrã s-a ridicat, mãri, o armadã ateistã, înarmatã pânã în dinþi cu cele mai noi ºi sofisticate argumente ºtiinþifice - socotind cã tocmai acum , la început de secol ºi mileniu, a sosit momentul istoric oportun sã dea lovitura de graþie Divinitãþii ºi sã elimine definitiv din ecuaþia existenþialã (marea) necunoscutã numitã „Dumnezeu"!

O tranºantã replicã din partea opusã a baricadei nu a întârziat sã aparã: „Nu!... Nu!... Nu!... Nu ne va fi dat vreodatã nici nouã, nici oricãrei civilizaþii cosmice (ipotetice) sã putem învinge pe Dumnezeu!" (Este una din legile de cãpãtâi ale Universului). Sã nu mai spunem aidoma unor atei postmoderniºti: ...Sã ucidem sau sã semnãm actul de deces al Divinitãþii!!! Ar fi cea mai mare crimã din Univers! Iar noi din Homo sapiens sapiens am deveni „Homo sapiens degeneris"... Pentru cã lumea ar rãmâne decapitatã, în timp ce tentativa de deicid ceresc ni s-ar întoarce ca un bumerang transcendental ºi... tare ne vom mai teme sã nu intre în rezonanþã providenþialã cu mesajul lui André Malraux din supratitlul textului. Avem ºi noi românii aici un strãvechi ºi de toatã luarea aminte proverb: „Cine sapã groapa altuia..."

Promovând o atitudine împãciuitoare ºi pãtrunºi de un sentiment de evlavie creºtineascã încumeta-ne-vom, la rândul nostru, sã venim cu propunerea unui original proiect de „PAX ONTOLOGICA". O odã a bucuriei dedicatã fiinþãrii universale. Trebuie gãsit doar acel diapazon orfic în stare sã armonizeze douã concepte discordante ºi sã împace douã adevãruri zise ireconciliabile.

Dar despre proiectul mai sus enunþat, respectiv despre unica posibilã soluþie filosoficã, în stare sã pulverizeze antagonismele ºi sã demonstreze, odatã pentru totdeauna, legãtura logicã indisolubilã dintre adevãrul religios ºi adevãrul ºtiinþific, (adevãruri autentice, complementare) ºi... pe cale de consecinþã, despre justificarea predãrii în ºcolile noastre a ambelor teorii, creaþioniste ºi evoluþioniste vom relata în numãrul viitor.

- va urma -Horia Th. LELEA

Radu Botiº

MÃ ROG...

Mã rog,ªoptiri de stele-mi spunCã dincolo, o lumeSe înalþã vie cu alt numeÎncrezãtor mã rog.

Mã rogPe-un drum ceresc rãsarNoi bucurii fãrã hotarªi îngerii sfioºi pãºescPrin raiul cel dumnezeiesc, Încrezãtor mã rog.

Mã rogUn imn ocrotitorScoboarã-n glas înãlþãtor,Fiinþa-ntreagã luminândVroirea Celui Blând,Încrezãtor mã rog.

sunt cunoscute sub numele de Vasiliada. Sfintii Trei IerarhiSf.Vasilie a fost un mare preot, liturghisitor, mare

pedagog, prieten, a fost numit "un roman printre greci".A murit la 1 ianuarie 379, plâns de toþi ºi numit înca de atunci "Cel "Ca cei ce aþi fost, întocmai la obicei cu ApostoliiMare".lumii îinvãþãtori, rugaþi-vã Stãpânului tuturor sã

A scris foarte mult, în ciuda scurtei sale vieþi, lucrãrile dãruiascã pace lumii ºi sufletelor noastre mare milã."sale au o importanþã covrºitoare pentru credinþã, sunt în cea mai mare parte normative pentru învãþãtura ortodoxã. Ele se împart Biserica ortodoxã românã în ziua de 30 ianuarie în opere dogmatice, ascetice, omilii ºi cuvântãrii, pedagogjce, prãznuieºte pe sfinti trei ierarhi Ioan Gurã De Aur,Vasile Cel liturgice.mare ºi Grigore de Dumnezeu cuvântãtorul.

Biserica Ortodoxã Românã îl prãznuieºte la 1 ianuarie.Sfântul Ioan Gurã de Aur s-a nãscut la Antiohia in 354, Sf.Grigorie de Nazians s-a nãscut la Arians, aproape de tatãl sãu Secundus, a fost mare dregãtor militar, a murit la scurt

Nazians, pe la 329-330, era fiul episcopului Grigorie ºi a mamei timp dupã naºterea copilului, mama sa Antusa a rãmas vãduvã Nona, pregãtirea elementarã o primeºte în casa pãrintescã, iar la 20 de ani ºi s-a dedicat cu mare râvnã pentru educarea fiului apoi la Cezarea Capadociei, unde-l cunoaºte pe viitorul sãu sãu, care primele învãþãturi de credinþã le-a primit de la mama prieten Sf.Vasile Cel Mare.sa.

Dupã botez probabil a fost chemat de Botezul la primit pe la 372 de la Sf.Vasile la mãnãstirea înfinþatã de acesta, Meletie episcop de Antiohia care în 381 îl unde lucreazã împreunã la alcatuirea primei hirotoneste diacon, iar în treapta preoþiei Filocali.În anul 361 a fost fãcut preot va fi hirotonit de cãtre episcopul Flavian împotriva voinþei sale, probabil la în 386,ºi primeºte misiunea de craciun,cand Sf.Grigore fuge in Pont,la predicator, geniul ºi arta sa oratorica îi Sf,Vasile de unde revine dupa staruinta va duce numele pânã departe.tatãlui sãu, cu acest prilej rosteºte o celebrã La moartea patriarhului Nectarie cuvântare intitulatã "Despre fuga sa".În 371 al Constantinopolului, în 397 Sf. Ioan a este fãcut episcop de Sosima.În 27 fost numit episcop de capitalã iar în 26 Noiembrie 380 a fost instalat în scaunul februarie a fost hirotonit patriarh al episcopal al Constantinopolui. În 381 este constantinopolului. Pe timpul pãstoriri confirmatã alegerea sa la sinodul de la sale ca patriarh a fost exilat de douã ori. Constantinopol, la care i-a parte, Dupã Primul era din ordinul împãratului pentru moartea episcopului Meletie al Antiohiei, cã a refuzat sã se prezinte la Stejar, Sf.Grigorie este chemat sã preia prezidenþial localitate aproape de Calcedon, spre a se sinodul.În 389 va muri în vârstã de 60 de ani dezvinovaþi de calomniile aduse de în localitatea Arians, locul sãu natal. Teofil, episcop de Egipt. Spre sfârºitul

Sf.Grigorie are operã bogatã ºi anului 403 Sf. Ioan cu ocazia inaugurãrii variatã, este scrisã în prozã ºi versuri, se unei statui a Eudoxiei, în cuvântãrile sale împarte în cuvântãri, poeme ºi scrisori. Este o criticã aspru, chiar o comparã cu numit un mare poet al bisericii ºi al irodiada din timpul lui Ioan Botezãtorul, din aceastã cauzã este

creºtinismului, el s-a folosit de vers nu numai pentru a-ºi exilat pentru a doua oarã in Asia Micã, dar va primi strãmutarea exprima sentimentele personale, ci ºi pentru a îmbrãca în ele în Pityus orãºel la malul rãsãritean al Mãrii Negre, dar în drum idei teologice sau filosofice care sub forma aceasta putea spre Pityus în ziua de 14 septembrie 407, Sf, Ioan va muri. circula mai uºor.Resturile sale pãmânteºti vor fi depuse la Constantinopol de

Biserica Ortodoxã Românã îl prãznuieºte la 25 Ianuarie.cãtre împãratul Teodosie II, în Biserica Sf. Apostoli.De la cei 3 sfinþi ierarhi ºi mari dascãli ai lumii ne-au Sf. Ioan a lãsat o consemnatã operã literarã, omili asupra

rãmas cele 3 liturghii: liturghia Sf.Vasile se sãvârºeºte de 10 ori Sf. Scripturi, tratate apologetice, ascetice, morale ºi pe an, în primele 5 dumunici ale postului mare, în joia ºi corespondente. Una din cele mai cunoscute opere este "Tratatul sâmbãta din sãptãmâna patimilor, în ziua Sf.Vasile, în ajunul despre preoþie".naºterii Domnului ºi în ajunul Botezului.Biserica Ortodoxã îl prãznuieste la 13 noiembrie.

Liturghia Sf.Grigorie Teologul se sãvârºeºte de obicei Sf.Vasilie sa nãscut pe la 330, dintr-o familie evlavioasa miercurea ºi vineria în timpul postului mare, lunea ºi marþea din în Cezarea Capadociei, mama sa era Emilia, iar tatãl sãu era sãptãmâna patimilor, ºi în sãrbãtori când cad de luni pânã vineri retorul Vasailie.în perioada postului.Prima educaþie a primit-o în familie de la tatãl sãu apoi

Liturghia Sf.Ioan se sãvârºeºte în toate zilele de duminicã în ºcolile din Cezarea, unde la cunuscut pe Sf.Grigorie - ºi sãrbãtoare.teologul, viaþa lor studenþeascã este un model pentru toþi

Aceºti trei mari sfinþi sunt patronii ºi ocrotitorii multor teologii, ei cunoºteau doar douã drumuri: unul care duce la ºcoli teologice, la fel ºi a unor coruri bisericeºti. Unul din ºcoalã ºi altul cãtre bisericã. S-a întors în patrie pe la 335,a aceste coruri este ºi corul "Armonia" din Toracul Mare care ºi-a profesat pentru putin timp dupa care intra in monahism.A ales ca patroni ºi ocrotitori pe Sf.Trei Ierarhi, în ziua de 30 organizat viata monahala obºteascã, infinþeazã o mãnãstire în Ianuarie în biserica din Toracul Mare se savârºeºte un parastas pond pe malurile râului Iris, aici el îmbina munca cu pentru toþi membrii corului care sunt rãposaþi, dupã care toþi cei rugãciunea, tot odatã scrie ºi "Regulile vieþii monahale".prezenþi merg la o masã comunã s-au agapã frãþeascã.În 368 cu prilejul unei mari foamete Sf.Vasile a organizat

admirabil asistenþã sociala ºi a împãrþit averea sãracilor. În 370 Teologa fost ales episcop-mitropolit al Cezariei. Înfinteazã institute

Cristian Popisociale: azil, spital, spital de leproºi, ºcoli tehnice, toate acestea

din nou la invitaþia Prea Onoratului Pãrinte Protopop Petru Rugãciune cu Torãcenii MariDrãghicescu, preotul paroh Ioan Mermeze, alãturi de soþia sa doamna Silvia Mermeze - referent cultural al comunei Ghiroda Pentru bãnãþenii din România, Comuna Ghiroda ºi insoþiþi de domnul primar Vasile Cinca ºi soþia acestuia, doamna pentru banãþenii din Serbia, localitatea Toracul Mare, ziua de Cornelia Cinca au participat la sãrbãtorirea a 117 ani de 23.12.2007 a fost ocazia perfectã de a se realiza întâlnirea dintre activitate coralã neîntreruptã a torãcenilor. Cu acest prilej s-au douã comunitãþi surori. Astfel, la invitaþia corului "Armonia", mai numãrat printre invitaþi: preotul Berbentia Petru din parohia din Toracul Mare, sub oblãduirea deosebitã a Protopopului Govândari, Reºiþa; preotul Petru Toma din parohia Sãcãlaz, Petru Drãghicescu, corul mixt bisericesc "Sfantul Gheorghe"

preotul Petru Itineanþu din parohia din Ghiroda-Veche, condus de Obreja, primarul comunei Sãcãlaz, preotul paroh Iconom Stavrofor Ioan consilierii comunei Sãcãlaz, primarul Mermeze s-a deplasat în localitatea localitãþii Fardea Petru Pãun ºi nu în Toracul Mare (Serbia).ultimul rând primarul din Torac.Odatã ajunºi în faþa Sfintei Reunirea tuturor acestor invitaþi Biserici din Toracul Mare, ghirozenii deosebiþi a avut ca scop reactualizarea au fost întâmpinaþi cu mare bucurie relaþilor dintre românii care deºi de cãtre torãceni, în frunte cu Prea vorbesc aceiaºi limbã, au acelaºi port ºi Onoratul Pãrinte Protopop Petru aceiaºi stramoºeascã credinþã sunt Drãghicescu. Apoi bãnãþenii aflaþi de despãrþiþi de graniþe.Însã despãrþirea ºi o parte ºi de alta a graniþei au dorul de þarã sunt atenuate prin munca participat împreuna la Sfânta continuã si neobositã a preoþilor (ca Liturghie. Aceasta a fost oficiatã de Prea Onoratul Pãrinte Protopop Petru cãtre protopopul Petru Drãghicescu Drãghicescu ºi preotul paroh Ioan ºi de cãtre invitatul sãu din România,

Mermeze) ºi a dascãlilor români (ca de pildã directorul ºcolii preotul paroh Ioan Mermeze. Rãspunsurile la Sfânta Liturghie româneºti din Torac, care indeplineste ºi funcþia de dirijor al au fost date de corul mixt bisericesc "Sfantul Gheorghe", dirijat corului Armonia).Aceºti oameni reuºesc sã asigure o d e c ã t r e d o a m n a p r o f e s o a r ã A n a T o r o c .continuitate a culturii ºi credinþei româneºti din sânul minoritãþi Totodatã, la serviciul religios au asistat ºi oficialitãþi locale, în române din Serbia. De asemenea ei asigurã ºi puntea de legãturã frunte cu Excelenþa Sa Ambasadorul României la Belgrad Ion între vechi ºi nou, între fosta vatrã sãteascã a torãcenilor Macovei ºi cu domnul Todorel Raºa, secretar tehnic în Consiliul reprezentatã de localitatea Sãcãlaz din România ºi noua lor vatrã Naþional al Minoritãþii Naþionale Române din Serbia.aflatã în pusta Banatului, în localitatea Toracu Mare.Dupã încheierea Sfintei Liturghii, membrii corului

In definitiv cea ce s-a îndeplinit prin întâlnirile dintre "Sfântul Gheorghe" din Ghiroda au participat la evenimentul Prea Onoratul Pãrinte Protopop Petru Drãghicescu ºi Prea cultural prilejuit de serbarea a 60 de ani de viaþã ºi a 40 de ani de Onoratul Pãrinte Paroh Ioan Mermeze, alãturi de credincioºii ºi activitate publicisticã a fiului satului - domnul Costa Roºu. Cu membrii ansamblurilor corale Armonia ºi Sfântul Gheorghe este aceasta ocazie corul mixt ghirozean a reuºit sã-i producã o vie unificarea unor pãrþi ale aceluiaºi trup.emoþie ºi o nespusã bucurie domnului Costa Roºu, în momentul

Sentimentul care a rãmas în urma acestor manifestãri, în care i-au cântat 'Mulþi Ani Trãiascã'.în sufletul ghirozenilor ºi al preotului lor este acela al bucuriie Urmãtorul pas al acestei zile speciale l-a constituit masa pe care þi-o dã calitatea de ambasador al propriei credinþe ºi festivã oferitã de cãtre membrii corului "Armonia" din Toracul culturi.Mare, fratilor români din corul "Sfântul Gheorghe", al Bisericii

Un singur lucru ºi-ar mai putea dori Prea Cucernicul Ortodoxe române din Ghiroda-Veche. Aceastã masã a reuºit sã preot paroh Ioan Mermeze ºi membrii corului sãu: acela ca reprezinte nu doar un festin culinar, cât mai ales unul spiritual ºi vizita lor sã le fie întoarsã de o vizitã a fraþilor români torãceni, cultural, în timpul cãruia s-au intonat cântece religioase ºi s-au în România.recitat poezii de cãtre membrii ambelor coruri. Întreaga

atmosferã a fost dominatã de un adânc simþãmânt al comuniunii Stefania Maria Silvia Mermeze care reuºeºte sã-i reîntregeascã pe românii bãnãþeni indiferent

studentã la Facultatea de Drept-Timisoaraunde s-ar afla pe mapamond. Întalnirea celor douº coruri bãnãþene creºtin-ortodoxe a luat sfârºit cu promisiunea unei noi reîntâlniri. Aceasta s-a realizat pe data de 30.01.2008. Astfel,

Nunta de aurPe data de 15 martie 2008 se împlinesc 50 de ani de cãsnicie

Ion ºi Aurora Miat

Fiica Diana, fiul Daniel, nepoþii Mihael ºi Monica ºi ginerele Laþi le doresc multã sãnãtate viaþã îndelungatã ºi

La mulþi Ani!

Periodic editat de Biserica Ortodoxã Românã din Toracul-MareAdresa: B Jedinstvo 49. Torac 23232 Tel./Fax +381 23 827 691 E-mail biruinta_t_mare@yahoo.comBiruinta pe inernet: http://biruinta.haipa.roRedacþia: Prot. Petru Drãghicescu, prot.petru_draghicescu@yahoo.com, prof. Olimpiu Baloº, Ionel Miat, Marin G. Lelea, Horia Lelea.Procesare computerizatã: Mircea Lelea mirceatorac@yahoo.com, mircal@gimelnet.co.yu

Biruinta on-line

Din aceastã lunã articolele publicate în revista noastrã le veþi putea citi ºi pe internet la pagina http://toracu-mare.blogspot.ro. Aici veþi putea gãsi pe lângã articole ºi informaþii referitoare la evenimentele care se vor desfãºura în viitor la Torac.

Prin acest fapt dorim sã ne apropiem mai mult de cititorii revistei noastre ºi de Torãcenii care sunt plecaþi departe de satul în care s-au nãscut. În acest mod articolele care apar în revista noastrã ºi informaþii privin viaþa Toracului vor avea posibilitatea de a fi citite ºi comentate de cititori din întreaga lume.

Vã invit sã vizitaþi aceast mic colþ de internet rezervat Torãcenilor ºi sã ne trimiteþi propuneri la adresa noastrã de e-mail: biruinta_t_mare@yaho.com ºi sã lãsaþi comentarile dumneavoastrã la articolele prezentate, vã asigur cã comentarile ºi propunerile dumneavoastrã vor fi luate în considerare.

Redactor tehnic Mircea Lelea

Revista “Biruinþa” apare cu sprijinul financiar al Consiliului Naþional al Minoritãþii Naþionale Române din Serbia

Olimpiu Baloº

VERS PENTRU BANAT

Se întrezãreaÎn geanã de cerCântecul zorilorBanatulκi cântã elegiaCelor nãscuþiDoar În asfinþitÎn sfârºitSau lãsat de secol.

Era o naºtere ciudatãA celor ceNu morDoar atunci,Când ei dorescMiracolul.

AiciÎn humusul legendelorSe nasc oaseCe vorbesc cu zorile

În cântecul cocorilorBanatulκi NumãrãAniiPrintre râuri.

RUGÃCIUNE

Ce se citeºte, dupã Sfînta Liturghie, la începutulPostului Mare ºi la începutul fiecãrui post

Nãdejdea tuturor marginilor pãmîntului ºi a celor ce sunt departe pe mare, Dumnezeul nostru, Care mai înainte ai rânduit prin Legea cea veche ºi cea nouã aceste patruzeci de zile,l a care ne-ai învrednicit sã ajungem; de la Tine cerem ºi Þie ne rugãm, întãreºte-ne cu puterea Ta, ca sã ne nevoim într-însele cu bunã nevoinþã, spre slava numelui Tãu celui sfînt ºi spre iertarea pãcatelor noastre, pentru omorârea patimilor ºi stârpirea a tot pãcatul, pentru ca prin pocãinþã împreunã cu Tine rãstignindu-ne ºi îngropându-ne, sã ne sculãm din faptele cele moarte ºi sã petrecem cu bunã placere înaintea Ta în toate zilele noastre. Cã Þie se cuvine a ne milui ºi a ne mântui pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru, ºi Þie slavã înãlþãm, împreunã ºi Celui fãrã de început al Tãu Pãrinte ºi Preasfântului ºi bunului ºi de viaþã fãcãtorului Tãu Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.Amin