Rãsunetul cultural - mai 2018 Rãsunetul cultural · Rãsunetul cultural An. VI; Nr.5 (61), mai...

5
Rãsunetul cultural An. VI; Nr.5 (61), mai 2018 Apare lunar sub egida Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România Supliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud EDITORIAL EDITORIAL EDITORIAL EDITORIAL EDITORIAL 5 Antologie SSBN: Aducerile-aminte: Rãsunetul cultural - mai 2018 ZECE MAI În ziua cea sfântã ºi mare, La zece-ale lunii lui mai, Se vede-o ciudat-arãtare Pe-un deal de la Plevna, pe-un plai! Când zorile-ncep sã s-arate Acolo-n tãcutele vãi, Din groapã ies moartele cete, De-a pururi jãliþii flãcãi. (...) ªi-ascultã..., iar þara-i departe, Sunt dealuri la mijloc ºi vãi, ªi râul cel mare-i desparte De mame pe bieþii flãcãi. ªi moartea cea vecinicã-nchise Pe urmã-le tristele-i porþi; Dar moartea lor viaþã ne dete: Ferice de-asemenea morþi! (...) George Coºbuc (1866-1918) Se împlinesc o sutã de ani de la moartea poetului George Coºbuc. A fost ºi este, fãrã îndoialã, unul dintre cei mai îndrãgiþi scriitori pe care i-a dat pãmântul românesc. Dincolo de opera poeticã, comentatã abundent, chiar dacã uneori controversatã din perspectiva actualelor tendinþe estetice, uimeºte activitatea de traducãtor. Se ºtie cã tânãrul Coºbuc nu a finalizat cursurile unui învãþãmânt superior. Mai mult, înscris la Literele clujene (trei ani), nu a frecventat cursurile, încât în al treielea an nici nu mai figura în evidenþele facultãþii. Cu toate acestea, impresioneazã numãrul mare de traduceri din literaturi diferite: greacã (Homer), latinã (Vergiliu ºi Terentiu), sanscritã (Kalidasa), italianã (Dante), germanã (Schiller ºi Carmen Sylva), englezã (Byron). Cu excepþia lui G. G. Byron, documentele ne aratã cã toate celelalte traduceri au fost fãcute dupã textele originale. Cum poate exista o asemenea erudiþie la un om fãrã studii superioare? A fost el un autodidact? Da ºi nu. Mai întâi trebuie sã spunem cã nu. Dacã urmãrim disciplinele pe care le-a Centenar: „Pãmântul” care l-a nãscut pe Coºbuc studiat la Gimnaziul superior greco-catolic românesc din Nãsãud, vedem cã latina, greaca veche, germana erau discipline de bazã (latina se studia în ºase ore pe sãptãmânã în cursul inferior ºi în cinci ore în cel superior!), cu învãþarea limbii, lecturi ºi comentarii („deprinderi scripturistice dupã plan ºi compoziþiuni libere”). Dintre latini nu lipseau autorii: Ovidiu, Cicero, Salustiu, Vergiliu, Tacitus, Horaþiu, Titus-Livius º. a.. iar dintre greci Homer, Xenophon, Platon, Herodot, Eschil, Sofocle, Euripide, Demostene º. a. Era prin anii 1880-1884! Limba românã era îngãduitã de autoritãþile maghiare doar în 2-3 ore pe sãptãmânã. Sã spunem corect, azi nici facultãþile de litere nu ating de cele mai multe ori un asemenea nivel al studiului. Cum de am avut noi, românii, asemenea ºcoli în Austria, apoi în Austro-Ungaria? Este nevoie sã ne întoarcem spre înaintaºii care au fãcut posibile toate acestea, spre cei care au determinat trezirea ºi afirmarea conºtiinþei naþionale prin educaþie ºi culturã. Sunt cei pe care îi numim corifei ai ªcolii Ardelene ºi pe care, din pãcate, îi uitãm prea repede. Sunt cei care au riscat sã fie aruncaþi pe geam din Dieta de la Sibiu, când au afirmat cã românii sunt naþiunea cea mai nobilã din Transilvania, pentru cã ei sunt urmaºi ai împãraþilor Romei (Inochente Micu Klein). Sunt cei care au înfiinþat în Transilvania 300 de ºcoli româneºti (confesionale!) ºi au afirmat cã istoria noastrã începe de la fundarea Romei (Gheorghe ªincai); sunt aceia care au arãtat lumii cã avem o limbã literarã la fel de împãrãteascã (I. Budai Deleanu). Aºa se face cã oamenii din satele româneºti au început sã înþeleagã cã educaþia poate sã fie o condiþie a afirmãrii individuale ºi naþionale, cã o cunoaºtere de sine prin valori culturale poate sã fie mai puternicã decât arma rãzboinicului. Aºa se întâmplã cã am avut þinuturi întregi – nu doar oraºe – precum cel al Blajului ºi Nãsãudului, dar ºi altele, în care þãranii ºi intelectualii satelor au înfiinþat ºi întreþinut ºcoli, au aspirat pentru ei ºi pentru copiii lor la luminarea prin carte. Pe masa preotului greco-catolic Sebastian Coºbuc din Hordou, cel care îºi câºtiga existenþa pentru el ºi numeroasa sa familie muncind pãmântul, exista ºi colecþia revistei „Sionul Românesc”, publicaþie literarã ºi teologicã, pe care Grigore Silaºi, vicerector al seminarului Sf. Barbara, i-o trimitea din Viena. ªi tot de aceea fostele cãtane împãrãteºti din þinutul Nãsãudului, dupã câºtigarea proceselor privind averea fostului regiment românesc de graniþã, nu risipesc bunurile, ci fac ºcoli româneºti, instituie burse de studii ºi dau astfel generaþii de intelectuali care au ºtiut sã fie recunoscãtori înaintaºilor lor, prin aceeaºi atitudine. Aºa iau fiinþã ºcolile nãsãudene, printr-o trezire spiritualã a celor mulþi ºi nãpãstuiþi. Ele sunt de la început performante, pentru cã era atunci singura cale de afirmare naþionalã. Coºbuc iese din gimnaziul amintit cu o culturã solidã. Perfecþionarea lui în domeniile care i-au fost de interes nu cred cã se mai poate numi muncã de autodidact, ci mai degrabã una de aprofundare. Cred cã ne exprimãm în lumina adevãrului dacã afirmãm cã pãmântul care l-a nãscut pe Coºbuc este unul spiritual, în care s-au zidit generaþii de cãrturari ai neamului. Andrei Moldovan G. Coºbuc de Gavril Covalschi, la Bistriþa

Transcript of Rãsunetul cultural - mai 2018 Rãsunetul cultural · Rãsunetul cultural An. VI; Nr.5 (61), mai...

Page 1: Rãsunetul cultural - mai 2018 Rãsunetul cultural · Rãsunetul cultural An. VI; Nr.5 (61), mai 2018 Apare lunar sub egida Filialei Cluj a Supliment literar ºi artistic realizat

Rãsunetulcultural An. VI; Nr.5 (61), mai 2018

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

55555

Antologie SSBN:Aducerile-aminte:

Rãsunetul cultural - mai 2018

ZECE MAIÎn ziua cea sfântã ºi mare,La zece-ale lunii lui mai,Se vede-o ciudat-arãtarePe-un deal de la Plevna, pe-un plai!

Când zorile-ncep sã s-arateAcolo-n tãcutele vãi,Din groapã ies moartele cete,De-a pururi jãliþii flãcãi. (...)

ªi-ascultã..., iar þara-i departe,Sunt dealuri la mijloc ºi vãi,ªi râul cel mare-i desparteDe mame pe bieþii flãcãi.

ªi moartea cea vecinicã-nchisePe urmã-le tristele-i porþi;Dar moartea lor viaþã ne dete:Ferice de-asemenea morþi! (...)

George Coºbuc(1866-1918)

Se împlinesc o sutã de ani de lamoartea poetului George Coºbuc. A fost ºieste, fãrã îndoialã, unul dintre cei maiîndrãgiþi scriitori pe care i-a dat pãmântulromânesc. Dincolo de opera poeticã,comentatã abundent, chiar dacã uneoricontroversatã din perspectiva actualelortendinþe estetice, uimeºte activitatea detraducãtor. Se ºtie cã tânãrul Coºbuc nu afinalizat cursurile unui învãþãmânt superior.Mai mult, înscris la Literele clujene (trei ani),nu a frecventat cursurile, încât în al treieleaan nici nu mai figura în evidenþele facultãþii.Cu toate acestea, impresioneazã numãrulmare de traduceri din literaturi diferite:greacã (Homer), latinã (Vergiliu ºi Terentiu),sanscritã (Kalidasa), italianã (Dante),germanã (Schiller ºi Carmen Sylva),englezã (Byron). Cu excepþia lui G. G. Byron,documentele ne aratã cã toate celelaltetraduceri au fost fãcute dupã texteleoriginale. Cum poate exista o asemeneaerudiþie la un om fãrã studii superioare? Afost el un autodidact? Da ºi nu. Mai întâitrebuie sã spunem cã nu.

Dacã urmãrim disciplinele pe care le-a

Centenar: „Pãmântul” care l-a nãscut pe Coºbucstudiat la Gimnaziul superior greco-catolicromânesc din Nãsãud, vedem cã latina,greaca veche, germana erau discipline debazã (latina se studia în ºase ore pesãptãmânã în cursul inferior ºi în cinci ore încel superior!), cu învãþarea limbii, lecturi ºicomentarii („deprinderi scripturistice dupãplan ºi compoziþiuni libere”). Dintre latini nulipseau autorii: Ovidiu, Cicero, Salustiu, Vergiliu,Tacitus, Horaþiu, Titus-Livius º. a.. iar dintre greciHomer, Xenophon, Platon, Herodot, Eschil,Sofocle, Euripide, Demostene º. a. Era prinanii 1880-1884! Limba românã era îngãduitãde autoritãþile maghiare doar în 2-3 ore pesãptãmânã. Sã spunem corect, azi nicifacultãþile de litere nu ating de cele mai multeori un asemenea nivel al studiului. Cum de amavut noi, românii, asemenea ºcoli în Austria,apoi în Austro-Ungaria?

Este nevoie sã ne întoarcem spreînaintaºii care au fãcut posibile toate acestea,spre cei care au determinat trezirea ºiafirmarea conºtiinþei naþionale prin educaþieºi culturã. Sunt cei pe care îi numim corifei aiªcolii Ardelene ºi pe care, din pãcate, îi uitãmprea repede. Sunt cei care au riscat sã fie

aruncaþi pe geam din Dieta de la Sibiu, cândau afirmat cã românii sunt naþiunea cea mainobilã din Transilvania, pentru cã ei sunturmaºi ai împãraþilor Romei (Inochente MicuKlein). Sunt cei care au înfiinþat în Transilvania300 de ºcoli româneºti (confesionale!) ºi auafirmat cã istoria noastrã începe de lafundarea Romei (Gheorghe ªincai); suntaceia care au arãtat lumii cã avem o limbãliterarã la fel de împãrãteascã (I. BudaiDeleanu). Aºa se face cã oamenii din sateleromâneºti au început sã înþeleagã cãeducaþia poate sã fie o condiþie a afirmãriiindividuale ºi naþionale, cã o cunoaºtere desine prin valori culturale poate sã fie maiputernicã decât arma rãzboinicului. Aºa seîntâmplã cã am avut þinuturi întregi – nu doaroraºe – precum cel al Blajului ºi Nãsãudului,dar ºi altele, în care þãranii ºi intelectualiisatelor au înfiinþat ºi întreþinut ºcoli, au aspiratpentru ei ºi pentru copiii lor la luminarea princarte. Pe masa preotului greco-catolicSebastian Coºbuc din Hordou, cel care îºicâºtiga existenþa pentru el ºi numeroasa safamilie muncind pãmântul, exista ºi colecþiarevistei „Sionul Românesc”, publicaþie

literarã ºi teologicã, pe care Grigore Silaºi,vicerector al seminarului Sf. Barbara, i-otrimitea din Viena. ªi tot de aceea fostelecãtane împãrãteºti din þinutul Nãsãudului,dupã câºtigarea proceselor privind avereafostului regiment românesc de graniþã, nurisipesc bunurile, ci fac ºcoli româneºti,instituie burse de studii ºi dau astfelgeneraþii de intelectuali care au ºtiut sã fierecunoscãtori înaintaºilor lor, prin aceeaºiatitudine. Aºa iau fiinþã ºcolile nãsãudene,printr-o trezire spiritualã a celor mulþi ºinãpãstuiþi. Ele sunt de la începutperformante, pentru cã era atunci singuracale de afirmare naþionalã.

Coºbuc iese din gimnaziul amintit cu oculturã solidã. Perfecþionarea lui îndomeniile care i-au fost de interes nu credcã se mai poate numi muncã de autodidact,ci mai degrabã una de aprofundare.

Cred cã ne exprimãm în luminaadevãrului dacã afirmãm cã pãmântul carel-a nãscut pe Coºbuc este unul spiritual, încare s-au zidit generaþii de cãrturari aineamului.

Andrei Moldovan

G. Coºbuc de Gavril Covalschi, la Bistriþa

Page 2: Rãsunetul cultural - mai 2018 Rãsunetul cultural · Rãsunetul cultural An. VI; Nr.5 (61), mai 2018 Apare lunar sub egida Filialei Cluj a Supliment literar ºi artistic realizat

66666 Rãsunetul cultural - mai 2018VIAÞA CÃRÞILOR

Menuþ Maximinian este implicat în atât demulte activitãþi ºi domenii diferite, încâtuneori devine facil sã omitem faptul cã eleste ºi poet. ªi încã unul autentic. Te ºi miri

când îºi mai gãseºte timp ºi pentru poezie!Dar, aºa cum susþin o seamã de poeþi, timpulpoeziei nu se cautã ºi nu se gãseºte, fiindmuzele cele care îºi aflã autorii. În plus,Menuþ Maximinian, ne aminteºte din când încând de aceastã faþetã a creativitãþii saleprintr-un nou volum de versuri (este la celde-al patrulea) sau prin poemele pe care ile întâlnim în reviste literare prestigioase.

„Crucea nopþii” (Editura ªcoala Ardeleanã,Cluj-Napoca, 2018) reprezintã, aºa cumspunea editorul Vasile George Dâncu într-ointervenþie, o încununare a traseului poeticde pânã acum a lui Menuþ Maximinian. Este,fãrã îndoialã, cartea de poezie care dãmãsura realã a talentului sãu, oferindcititorului o creaþie închegatã, profundã ceurmãreºte o viziune complexã asupraexistenþei ºi sinelui.

Nostalgia emanatã de versurile acestuivolum îºi are sorgintea într-un soi decontemplare vie, incisivã, ce devine eaînsãºi motor al scrierii. Indiferent de locul lacare se face referire, poezia se sustragetemporalitãþii, transformând totul într-o imag-ine amplã, metaforicã, atemporalã sauciclicã. „Un Avion, încã unul, ºapte opt/Numãrãtoarea poate continua zi ºi noapte/în oraºul în care ne resetãm în fiecare zi /Gândurile” (p. 61).

Iar în centrul ansamblului liric se gãseºteimagistica încãrcatã de sensuri a ruralului.Dupã cum remarca postfaþatorul, criticulAndrei Moldovan, poetul nu deplânge aicialterarea ºi risipirea valorilor rurale, cipropune un demers mai degrabã revitalizant,înglobându-le firesc într-o unitate poeticãineditã care trenscede dualismul urban-ru-ral. Imaginile lumii satului devin sursã demelancolie temperatã, poetul cãutând înpermanenþã sã le confere deschiderimetaforizante. Rãtãcitorul citadin va gãsimereu un reper în apusurile la þarã sau în

Lumini ºi umbrepotecile satului care duc mai mereu însprecer.

Cele douã pãrþi ale cãrþii constituie totatâtea moduri de a relaþiona cu sinele. Dacã

în primul capitol – „Copilul de apã” –satul reprezintã nucleu vital, sursã ºileagãn al existenþei ºi al creaþiei, încea de-a doua parte – „Stingher înmiezul lumii” – citadinul, cãlãtorul estemãcinat de însingurarea ce doardezrãdãcinarea o poate produce, demelancolia absenþei reperelor caredau sens vieþii. „Bomboana din brad/Precum inima ta/ Precum viaþa dinKuala Lumpur// Pe plaja undeCrãciunul vine cu ananas/ Împodobimun palmier/ Aºteptând heruvimi ºiserafimi/ ºi pe micul Iisus.” (p. 56)

Ceea ce surprinde însã estefirescul cu care Menuþ Maximinianîmpacã paliere care în general sesitueazã pe poziþii opuse. Arhaicul seîmbinã în chip natural cumodernitatea, religiosul îºi gãseºteloc alãturi de ezoteric etc.,transformând volumul într-un demersglobalizant, în care farmecul local îºigãseºte locul în memoria cerevitalizeazã a citadinului (înpermanenta cãutare identitãþii proprii)alãturi de imagini ale lumii de azi încare greu ne gãsim locul.

De sorginte blagianã, esteticulversurilor din „Crucea nopþii” trece realulprintr-o sitã fin transfigurantã. „Mi-am scrisnumele/ Pe crucea din copac/ Semn albiruinþei// Gusta-va Eva din fructul oprit/ Vada de numele meu// ªi iarba va striga aÎnviere.” (p. 32) Lumea devine în volumul luiMenuþ Maximinian loc al marilor intersecþii:binele ºi rãul, lumina ºi întunericul, arhaiculºi modernul, rãdãcinile ºi rãtãcirea etc.

Este interesant de observat, în acelaºitimp, felul în care poetul alege sã îºicondenseze scriitura, esenþializând mesajul,cãutând în permanenþã ca vorbe cât maipuþine sã redea mesaje cât mai ample, cusemnificaþii variate. Acolo unde poeziile nuau o formã aforisticã, restrânsã, strofele suntirizate pe alocuri de versuri percutante, care-ºi rãsfrâng înþelesurile asupra versuriloranterioare, aruncând o mereu nouã luminãasupra poemului în ansamblu. „Ninsorile/Ascund oraºul// Timpul cuibãreºte/ Cenuºiu// Merele –/ îngeri pe pãmânt.” (p. 27)

Un aspect important al poeziei lui MenuþMaximinian îl constituie relaþia cu divinul. Nupuþine sunt poemele în care mesajul ia oturnurã religioasã datoritã unui vers sau unuigrup de versuri care evocã/invocã providenþa,credinþa, tradiþii religioase etc. În poemulcare dã titlul volumului bunãoarã, imaginealui Iisus privind înspre cer reconfigureazãîntregul mesaj, conferindu-i noi valenþe,semnificaþii, deschideri.

„Crucea nopþii” este un volum care meritãa fi citit pe îndelete. Viziunea poetului, unasolarã, sã-i zicem, diurnã, face cu atât maivizibile zonele de umbrã, cele ale cãrorsensuri îºi au rãdãcina în obscuritatea uitatãa ancestralului. Tot aºa cum tonalitateavolumului trece de la nostalgie la ºãgãlnicietemperatã, imagistica sa penduleazã întrelumina clarã a zilei ºi adevãrurile ascunseale întunericului.

Vasile Vidican

Cartea prezentatã aici („Publicisticãliterarã – Note ºi impresii de lecturã aproapecritice”, Editura TipoMoldova, Iaºi, 2017) estecea de-a ºaptea din creaþia criticului ºiistoricului literar Iacob Naroº; cinci dintre cãrþitrateazã exclusiv viaþa ºi opera lui LiviuRebreanu. De data aceasta, autorul ºi-aadunat eseurile, cronicile, evocãrile,portretele ºi amintirile (publicate în:„Miºcarea literarã”, „Rãsunetul cultural”,„Astra nãsãudeanã”, „Cuibul visurilor” - undeeste ºi redactor - etc.), uºurând munca unuieventual istoric interesat de publicistica sa.În secþiunea I („De la o carte la alta, de la unscriitor la altul”), se vor regãsi cronici legatede cãrþile unui Mircea Cãrtãrescu („Sole-noid”), Alex ªtefãnescu („Jurnal secret,dezvãluiri complete 2003-2009”), Ioan-AurelPop ºi Ioan Bolovan („Istoria Transilvaniei”),Teodor Tanco („Basarabia, numele tãu eMaria!”), dar ºi cele scrise de: CleopatraLorinþiu („Scurte întâlniri” ºi „Existã unlimpede loc”), Viorel Mureºan („Poºtaºul

vesel”), Victor ªtir („Cercul scalen”), ImeldaChinþa („Destine ºi cãrþi – recvieminterpretativ”), Daniel David („Psihologiapoporului român”), Adrian Lesenciuc(„Cartea de apã – Cu Borges, privind râul”),Anca Goja („Fabrica de fericire”), Melania Cuc(„absint”), Elena M. Câmpan („Deschis non-stop”), Emilian Marcu („Dansul pe eºafod ºialte poeme”), Ion Horea („Vitraliu”), Cristina-Maria Frumos („Atrizii – O paradigmã vie”) ºialþii. Un loc aparte îl ocupã eseurile: „Coºbucºi Rebreanu”, „Reviste someºene” (undesunt prezentate publicaþiile: „Cuibul visurilor”,„Cetatea Rodnei” ºi „Pisanii sângeorzene”).În secþiunea a II-a („Evocãri, portrete,amintiri”) sunt comemoraþi, omagiaþi sauzugrãviþi: regretatul poet mãierean Sandu Al.Raþiu, preotul nãsãudean Dumitru Tomi,colegul sãu de liceu trecut la cele veºnice,atleta Maria Cioncan, originarã din Maieru,

Iacob Naroº, publicistullaureata medaliei de bronz la Olimpiada din2004 de la Atena, la proba de 1500 de metri,decedatã într-un accident de maºinã, lângãPlevna, Bulgaria, regretatul pãrinte mãiereanAugustin Partene, ctitorul Bisericii Greco-Catolice din comuna Maieru, regretatulprofesor de geografie Mihai Roman ºiprieten al autorului de la Liceul Tehnologic„Liviu Rebreanu” din Maieru, profesorul ºicãrturarul Sever Ursa, cu ocazia împliniriivârstei de 85 de ani, ctitorul a douã muzee ºiºlefuitorul de talente în devenire, NiculaeGheran, editorul împãtimit al opereiscriitorului Liviu Rebreanu, folcloristul LiviuPãiuº, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 deani, Cornel Cotuþiu la 70 de ani, preºedinteleASTREI despãrþãmântului Nãsãud, IoanSeni, la împlinirea vârstei de 70 de ani etc.Fireºte, nu lipseºte ºi evocarea primului anîn învãþãmânt, cu mulþi ani în urmã, de laºcoala din comuna Leºu, jud. Bistriþa-Nãsãud. Menþionez faptul cã profesorul I. N.deþine procesele-verbale ale Cenaclului care

funcþiona în Maieru, satul sãunatal, încã din 1972-1973; unuldintre acestea este comentatcu nostalgie în articolul „Cândamintirile…”.

Câteva cronici prezintãcãrþile altor autori bistriþeni:Angela Baciu („4 zile cu nora”),Grigore Cotul („Optimistulresemnat”, o excelentã carte deepigrame), Ioan V. Boþan („LiviuRebreanu ºi Pripasul lui Ion”),Ileana Urcan („Romanul cuferestre albastre de pe colinã(Summer Dreams)”, CornelCotuþiu („La noi”, volumul IV),Liviu Pãiuº („Paginisomeºene. Studii. Culegeri defolclor someºan”, volumul III),Ovidiu Moceanu („Cronologieliterarã româneascã de laînceputuri pânã în anul 2000”),Simona Bazga („Stele ºlefuite”)º. a.

În general, comentariile luiI. N. te îndeamnã ºi te provoacãsã citeºti cartea recenzatã, darexistã câteva cronici foartestufoase, cum sunt celereferitoare la „Solenoid” deMircea Cãrtãrescu (e drept ºiromanul are 837 de pagini!),care însumeazã 42 de pagini,

„Cercul scalen” de Victor ªtir, „Vitraliu” de IonHorea sau „Basarabia, numele tãu e Maria!”de Teodor Tanco ºi încã vreo câteva, încât îþivine sã mulþumeºti cronicarului cã te-ainformat atât de cuprinzãtor ce conþine cartearespectivã. Înzestrat cu o rãbdare specificardeleneascã ºi cu un bogat arsenal decunoºtinþe în domeniul esteticii, scrisul sãunu uzeazã de neologisme pretenþioase,dimpotrivã, este atractiv, expresiv, simplu,aproape didactic, cu propoziþii sau frazescurte, menite sã te familiarizeze cu fiecaredetaliu din opera poetului, prozatorului sauistoricului prezentat.

Citindu-i aceastã carte, veþi constata ºide aceastã datã cã recenzorul de serviciude la „Miºcarea literarã” ºi „Cuibul visurilor”,Iacob Naroº, îºi face datoria cu sârg ºimigalã.

Icu Crãciun

Page 3: Rãsunetul cultural - mai 2018 Rãsunetul cultural · Rãsunetul cultural An. VI; Nr.5 (61), mai 2018 Apare lunar sub egida Filialei Cluj a Supliment literar ºi artistic realizat

77777Rãsunetul cultural - mai 2018 CÃLÃTORII CULTURALEDamaschin Pop Buia:

La Târgul de carte de la Leipzig 15-18 martie 2018 La ediþia din 2015 aTârgului de carte de la Leipzigsemnalam în presã succesul decare s-a bucurat MirceaCãrtãrescu, cel mai cunoscutdintre scriitorii români actuali înEuropa, cãruia i se decernaPreis zur EuropäischenVerständigung, lucru care,desigur, m-a bucurat mult. Amrelatat atunci mai pe larg desprecâte premii au fost ºi cui au fost

ele oferite.De aceastã datã lucrurile au cãpãtat pentru mine o

dimensiune deosebitã – ºi cu siguranþã pentru atâþia alþiide aici ºi mai ales pentru cei participanþi ca autori la aceastasuitã de evenimente culturale. Asta datoritã faptului caSchwerpunkt”-ul a fost România, þara invitatã de onoare aediþiei din acest an.

Împreunã cu prietenul meu din þara… adoptivã, literatulºi (fostul) lector la Editura Reclam din Stuttgart, RichardMüller-Schmitt, care aratã un interes foarte viu faþã de culturaºi istoria României, cu precãdere pentru cea a Transilvaniei,de unde la început de sec. XX un bunic de-al lui venise inGermania, am luat aceasta hotãrâre încã înainte desãrbãtorile de iarnã. Mijloacele de informare fiindu-ne astãzifoarte la îndemânã, ºtiam încã de timpuriu cam cine va veniºi ce se va prezenta la aceastã ediþie. Spre deosebire deTârgul de carte din Frankfurt am Main, care prezintã pe largediturile, marketingul care þine de carte, de la „producerea”ei pânã la lansarea pe piaþã, cel de la Leipzig pune accentulmai ales pe autori, pe traducãtori ºi abia în plan secundapar „Verlag”-urile (casele de editurã). Rico (prietenului meu)s-a arãtat oarecum decepþionat când am constatat,împreunã, cã nici Humanitas ºi nici Polirom nu aveaustanduri aparte, precum erau prezentate editurile germaneori cele din Austria ºi Elveþia. Dar pânã sã ajungem laaceastã stare de lucruri, sã schiþãm o prezentare a bucurieiaºteptãrii evenimentului ºi drumul înspre acolo.

Leipzig (in româneºte Lipsca) este un oraº-district dinSachsen (Saxonia), cu un istoric deosebit, numãrând astãzimai bine de o jumãtate de milion de locuitori. Cultural estede menþionat faptul cã aici Goethe a studiat între 1765 ºi1766.

Am ajuns la Târgul de carte în a doua zi a desfãºurãrii lui,vineri pe 16 martie, cu maºina. La ora 6, aºadar dis-de-dimineaþã, cu gândul ºi speranþa de a prinde cel puþin parþialîntâlnirea cu Iris Wolf, o scriitoare tare dragã prietenului meu,precum ºi mie însumi, prevãzutã pentru ora 12:00. Nu numaicã am ajuns la timp, am avut chiar vreme sã ne orientãm unpic, sã ne uitãm în stânga ºi-n dreapta. Tema era O altäperspectivã: Romania în literatura germanã actualã (trad.n.). Mai participau Jan Koneffke, Carmen Francesca-Banciuºi Jochen Schmid.

Cei 500 de km, de acasã pânã la Lipsca, i-am parcursnesperat de repede, astfel cã puþin înainte de ora 11 eramdeja dirijaþi (de voluntari, care bãnuiesc cã erau studenþi)înspre parcarea uriaºã din apropierea marilor hale, undeaveau loc manifestãrile. În total erau cinci astfel de clãdiride dimensiuni … respectabile, Romania fiind gãzduitã încea de-a patra, iar întâlnirile aveau loc în zonele 4 sau 5,flancul „D” ori „E”. Organizat „nemþeºte”, totul mergea foartebine, doar coada interminabilã de la garderobã ne-adescurajat ºi, în consecinþã, ne-am luat „cãputurile” cu noi.Da, s-a nimerit ca exact în ziua în care noi ajungeam acolo,în a doua jumãtate a lui martie, iarna sã-ºi arate … colþii, cuninsoare ºi vânt ºi temperaturi neobiºnuit de reci pentruaceastã perioadã. În treacãt fie spus, de Crãciun, nu rar s-aîntâmplat sã avem aici, fie în Stuttgart ori în München, peste10 grade! Cu plus în faþã.

Contactul cu cartea româneascã a fost aproape ºocant.Un adevãrat ocean de cãrþi româneºti, în limba românã!Eram copleºit, aºa ceva nu am mai vãzut de când trãiescaici; ba mai mult, în vremea concediilor de la Maieru, intru

de fiecare datã în librãria „N. Steinhardt” din Bistriþa, caremi-e tare dragã. Sunt acolo cãrþi nenumãrate, însã foartemulte traduceri, cu preponderenþã din limbile de circulaþiemondialã, pe când aici erau cãrþi scrise de români ºi apãruteîn limba românã!

Nu o sã dau aici detalii despre discuþiile, respectiv temeledezbãtute de participanþi, la care am luat ºi eu parte, caspectator. Aº fi prea subiectiv. Vreau însã sã menþionez unde,la care dintre ele am fost ºi noi, Rico ºi cu mine, de faþã.Aºadar prima a fost cea cu tema literatura românã actualãoglinditã în literatura germanã de azi, vineri, ziua in care amajuns. La aceasta ne-am referit deja mai sus. Imediat dupãaceea ne-am înfiinþat, prietenul meu ºi cu mine, la standulD401, unde urma, conform programului, sã aparã AndreiPleºu ºi Karl-Peter Schwarz. Tema era Romania în Europa:Vestul Estului ori Estul Vestului? (trad. n.). Dupã cummenþionam mai sus, Pleºu nu a putut onora prin prezenþã,astfel încât dialogul s-a purtat între domnii Schwarz ºi A.Cornea ºi s-a bucurat de mare interes.

La ora 17:00 urma sã-l vãd live pe cel care în tinereþilemele nãsãudene, îl îndrãgeam nespus ºi ale cãrui poezii,la vremea aceea, le citeam ºi reciteam pânã la învãþarea pede rost: Mircea Dinescu. Se poate caarta sã fie fãrã pâine, dar omul nutrãieºte doar din asta (trad. n.). Poetulne-a rãsfãþat chiar cu vin de producþieproprie (!), si, în afarã de poemele dincare a recitat, în final, ne-a mai ºiîncântat la propriu, cântându-ne, cu ovoce foarte convingãtoare. Ba, maimult, a promis, cu umoru-i cunoscut,cã peste doi ani, când va faceºaptezeci de primãveri, sã se apuceºi de balet…

În final, nu m-am abþinut ºi m-amîndreptat înspre scenã (podium) ºiam schimbat doua vorbe cu el.Prietenul meu, Rico, face la un mo-ment dat o remarcã demnã demenþionat: „Suntem aici cu toþii, autoride mare însemnãtate în culturã, darºi ceilalþi, oameni de rând, legaþi însãprintr-o fâºie a solidaritãþii, aintereselor comune: literatura, arta ºifrumosul în general. Giganþii devindintr-o datã accesibili, îi poþi atinge”etc. etc. Într-adevãr, am simþit înLeipzig, de mai multe ori, pornirea dea merge ºi vorbi cu autorii, cu aceºtimari „actori”. Culmea este ca tot de atâtea ori i-am ºi datcurs, astfel încât am schimbat câteva cuvinte atât cu MirceaCãrtãrescu cât ºi cu scriitoarea Ioana Nicolae, soþia acestuia.La fel, cu Nora Iuga. Pânã ºi cu Ana Blandiana, pe care nu omai vãzusem din perioada studenþeascã ieºeanã, sã tot fifost prin 1987, mi-am cãtat (scurt) vorbã…

Trebuie sã mai menþionez cã manifestãrile culturale auavut loc ºi în oraºul Leipzig, halele expoziþiei propriu-zise,aflate la periferie, gãzduind-le nu mai târziu de ora 18:00.Câteva dintre acestea: KUB –Galerie, Centrul culturalevreiesc, Casa actorilor etc., aflate în Leipzig-City. Condiþiilemeteorologice nefavorabile ne-au tãiat elanul de a le maifrecventa ºi pe acestea.

Vineri seara aveam sã-l revãd pe prof. univ. de la catedrade germanisticã din Bucureºti, Horaþiu Decuble, întâlnirede care ne-am bucurat amândoi. Am fost pe vremuri colegide facultate, în Copoul Iaºilor, unde se aflau cãminelenoastre studenþeºti. Nu ne mai vãzusem vreme de 28 deani! Avantajul meu era ca eu ºtiam ca o sã-l vãd (urma sãparticipe la a doua zi, la discuþiile pe tema „Vocile lui PaulCelan”), aºa cã m-am bucurat când mi-a spus cã m-arecunoscut imediat (m-a întrebat, totuºi, unde mi-e pãrul cucare era el obiºnuit sã mã vadã…).

L-am recuperat mai apoi pe Rico, care se pierduse peundeva prin lumea învecinatã a editurilor (nu departe era

reprezentatã ºi Reclam Verlag unde el lucrase mai bine detreizeci de ani) ºi ne-am îndreptat înspre ieºire. Ne-aîntimpinat un peisaj alb, ninsese ºi vântul bãtea … tãios,încât trebuia sã mergem cu capetele aplecate într-o parte.Noroc ca memorasem culoarul în care parcasem (nr. 35),altfel, maºina înzãpezitã fiind, ar fi fost greu de identificat.

A doua zi, sâmbãtã, am luat micul dejun ºi, cu un planfoarte bine stabilit, ne-am pus pe drum. Cei 19-20 de km i-am parcurs într-o orã ºi jumãtate!!! Barã la barã, toþi voiau laTârgul de carte! A fost ziua în care s-au înregistrat cei maimulþi vizitatori. Alãturi de târgul de carte, paralel, se desfãºuraºi Festivalul Manga (japonez), care a luat o mare amploareîn ultimii ani. Anul acesta au fost la Leipzig 104.000 departicipanþi, în vreme ce cifra vizitatorilor târgului de carte s-a situat la 197.000, cu cca. 20.000 mai puþini decât la ediþiadin 2017 ºi asta datoritã condiþiilor meteorologiceneprielnice, care au creat haos în reþeaua de transport încomun. O româncã, trãitoare din 1978 în Halle (aºadar lacâþiva km de Leipzig), pe care am avut ocazia sã o cunoaºtemla expoziþie, ne povestea ca sâmbãtã (pe 17 martie) a avutnevoie de 4 ore pentru a ajunge, cu mijloace de transport incomun, la Târg. Menþionãm cã oraºul Halle este situat la

doar ca. 40 km de Leipzig (e adevãrat,se aflã într-un alt land, Sachsen-Anhalt).

Ora 15 ne-a gãsit în hala nr. 4 la,în zona D 401, unde MirceaCãrtãrescu urma sã se angajeze într-un dialog cu Navid Kermani, pe temaMai are cultura un sens? ”(trad. n.).Menþionãm cã N. Kermani este unscriitor, eseist ºi orientalist care sebucurã de mare popularitate înGermania. Cu dublã cetãþenie,germanã ºi iranianã (dupã pãrinþi)acesta este un exemplu-paradã (cumse spune în germanãParadebeispiel) de integrare cât ºi depãstrare a intereselor culturale aleþãrii din care pãrinþii lui au imigrat înGermania de Vest, în 1959. Cum mis-a mai întâmplat ºi cu o zi înainte,nici aici nu am mai gãsit un scaunliber, aºa ca am urmãrit cu mareinteres dialogul din poziþia … înpicioare, care mi-a amintit de copilãriamãiereanã, când, în biserica noastrãortodoxã, bãrbaþii stãteau tot timpulastfel, mutându-ºi greutatea de pe un

picior pe celãlalt. O orã mai târziu eram deja la urmãtoareaîntâlnire, moderatã de Jan Koneffke, el însuºi scriitor, care aînvãþat limba românã destul de târziu, mai precis dupã ce s-a cãsãtorit cu o româncã, pe care, dupã cum însuºimãrturisea, a cunoscut-o într-un concediu, în Italia. Temaera: Bucureºtiul are forma creierului meu (trad. n.), iarprotagoniºtii, nume importante ale literaturii române de azi:Mircea Cãrtãrescu, Gabriela Adameºteanu, Lavinia Braniºteºi Bogdan-Alexandru Stãnescu. Þinuta a atins înãlþimeaaºteptãrilor, autorii relatând despre felul în care „trãiesc”Bucureºtiul (Cãrtãrescu spunea, bunãoarã, cã a fost încentrul oraºului abia odatã cu atingerea majoratului ºi arãmas perplex, copleºit de frumuseþea lui, asemãnând-l cuParisul ori Londra…). Lavinia Braniºte, ca o curiozitate, afirmacã în ultimii opt ani s-a mutat, în Bucureºti, nu mai puþin deºapte ori, în vreme ce Bogdan-Alexandru Stãnescumãrturisea cã scrie, creeazã, numai în afara capitalei deºilocuieºte aici. Curiozitãþi pe care uite, întâlnirea directã cuautorii, ni le-a dezvãluit…

Am pãrãsit hala nr. 4 cu mulþumirea lucrului bine fãcut:reuºisem în doua zile sã gustãm din plin din atmosferaplãcutã a culturalului românesc, a emulaþiei intelectuale, acãrþii º a prezenþei scriitorilor reprezentativi ai literaturiiromâne actuale.

Ostfildern (la puþinã vreme dupã încheierea Târgului deCarte din Leipzig, ediþia 2018)

Page 4: Rãsunetul cultural - mai 2018 Rãsunetul cultural · Rãsunetul cultural An. VI; Nr.5 (61), mai 2018 Apare lunar sub egida Filialei Cluj a Supliment literar ºi artistic realizat

88888 Rãsunetul cultural - mai 2018

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Menuþ Maximinian,Vasile Vidican

Prezentare graficã: Maxim DumitraºTehnoredactare: Claudiu Moldoveanu

Adresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa -jud. Bistriþa-Nãsãud;

email:[email protected]

CENTENARUL MARII UNIRIAºa cum constatã unul din cercetãtorii

operei lui Agârbiceanu, (D. Vatamaniuc)existã un aspect neglijat de biografi, dar careare o mare însemnãtate, atât în ce priveºteviaþa povestitorului, cât ºi în orientareascrisului: perioada 1916 – 1918.Agârbiceanu este dintre acei intelectuali

transilvãneni care îºi dau seama cã venisevremea înfãptuirii idealuilui naþional, prindesãvârºirea unitãþii statului român.Avatarurile biografice ale acestei perioadeau fost urmãrite cu minuþie documentarã deMircea Zacia în monografia Ion Agârbiceanu,Editura Minerva, Bucureºti 1979 (cap.„Peregrinãri” – pag. 120-135). Este operioadã de activitate publicisticã febrilãdesfãºuratã mai ales în coloanele ziaruluiNeamul Românesc, condus de NicolaeIorga ºi ale României libere, ce apãrea înacei ani la Iaºi. Din aceste articole scriitorula alcãtuit mai târziu o carte, publicatã în 1918la Bucureºti, Editura Librãriei Pavel Suru cutitlul O lacrimã fierbinte ºi având ca subtitlu:Cuvinte cãtre oastea þãrii. O carte dragãautorului, o carte probantã pentrupatriotismul lui Ion Agârbiceanu, pentru cãaºa cum declara Maria MagdalenaAgârbiceanu, fiica scriitorului, marelepovestritor ardelean „a fost un patriotînflãcãrat, ca toþi cei din generaþia lui, fãuritoriai marii Uniri”. O lacrimã fierbinte Cuvintecãtr oastea þãrii este o profesiune de credinþã.Însemnãrile biografe indeite pe exemplaruldin biblioteca scriitorului demonstreazãconvingãtor acest lucru. Pe contrapagina foiide titlu a acestei cãrþi, Agârbiceanu a scrisaceste rânduri: „Scrisã în Nov. 1917. Scrisãîmbrãcat în cojociþã ruseascã în Ucraina,într-o camerã a conacului de la Borogani înBasarabia, ca bejenari la la familiile Macreaºi Tipuriþã, în zilele de toamnã târzie anul1917, cu douã sãptãmâni înainte deînceperea revoluþiei în Basarabia. I.Agãrbiceanu”. ªi pe aceeaºi paginã încontinuare: „Cãrticica aceasta plinã degreºeli de tipar, tipãritã între cele dintâi dupãrãzboi de cãtre Pavel Suru, am aflat-o întrecãrþile vechie ce se vindeau cu preþuriscãzute lângã librãria „Ardealul” din Cluj,subt poartã. Am cumpãrat-o cu trei lei, la 24sept. 1937. I. Agârbiceanu”. Scriitorul segândea în 1958 la împlinirea a patru deceniide la Marea Unire sã-ºi reeditezecarteaînsoþitã de litera lãmuririi, scrise peexemplaru cumpãrat, pe douã file lipsã laînceputul volumului ºi rãmase deasemenea, inedite: „Lucrarea de feþã arenevoie de câteva lãmuriri, acum lareeditarea ei. A apãrut în prima ediþie în 1918

Ion Agârbiceanu ºi Marea Unireîn editura librãriei Pavel Suru în Bucureºti,între primele tipãrituri dupã întoarcerea dinIaºi, în fomatul bibliotecilor de popularizare,pe hârtie ce se putea afla atunci, ºi cu multegreºeli de tipar, eu neavând posibilitatea sã

fac corecturile. Lucrarea am scris-o înNoiembrie 1917, în Basarabia, satulBorogani, la conacul familiei Macrea, care ne-a poftit sã iernãm acolo, familea mea ºi apreotului Manta, bejenari, cari ne întorceamdin Ucraina, unde am fost evacuaþi în August1917, din Moldova cu alþi ardeleni.

O lacrimã fierbinte e scrisã în înfrigurareace a cuprins întreg neamul dupã stãvilarulridicat în calea germanilor de eroismularmatei române la Mãrãºeºti ºi când nuºtiam de armistiþiu, veºtile din þarã ajungeaucu greu pânã la noi.

Acum, la reeditarea ºi corectarea lucrãrii,m-am gândit întâi sã potolesc puþinînfrângerea de atunci, trecutã în ºtil, dar mis-a pãrut cã nu ar fi just, purtând stilul acestaexaltat pecetea timpului. Aºa cã ni l-amschimbat, deºi azi în multe pasaje nu-mimai place.

Pentru înþelegerea capitolelor II, III ºi IV,Trebuie ºtiut cã ele privesc drumul ºi vremeaîn Rusia ºi întoarcerea de acolo în Moldova.

Capitolul penultim: Batjocura lor-unsacrilegiu vizeazã în primul rând pe unguri carijubileau pentru zdrobirea României ºi sevedeau rãzbunaþi pentru cã ea nu s-a alãturatPuterilor Centrale în primul rãzboi mondial.

Reeditez O lacrimã fierbinte într-un volumcu Zilele din urmã ale cãpitanului Pârvu ºiCarnetul unei logodnice ºi ele au legãturacu jertfa armatei ºi a neamului românesc înrãzboiul pentru înfãptuirea unitãþii politice aRomânilor.

Alãtur aici ºi Poveºtile lui Moº Andrei înlegãturã cu acelaºi început de istorie nouã,dându-le titlul general: "Din rãzboiul pentruUnirea neamului. Evenimentul epocalpentru noi a rãmas, pânã azi, necântat deun mare poet al tuturor Românilor. Cluj, 16august 1958. Ion Agãrbiceanu”.

Patru din articolele acestei cãrþi,adevãrate poeme în prozã, mi se par maisemnificative: Þãranii, Cãrturarii, Ardelenii,Þi-au scris istoria. Primul, compus dintr-oserie de trei subcapitole, este o mãreaþã odãînchinatã þãranului român, putãnd sta cucinste alãturi de odele închinate plugaruluide O. Goga sau Tudor Arghezi. IonAgârbiceanu îl vede pe þãran în ipostaza deostaº. Ca ºi în vreme de pace, ºi în vremede cumpãnã a istoriei, þãranul-ostaº s-a

dovedit talpa þãrii înclinând hotãrâtor balanþadreptãþii ceasului istoric, înþelegând cã avenit momentul hotãrâtor al jertfei pentruunitatea naþionalã: "Din moºi strãmoºi ºtimca soarta ni-e potrivnicã nouã ºi pãmântuluinostrul, cã o neagrã ameninþare bate veºnicdin aripi la porþile þãrii, cã cucovaia cântã-nrãstâmpuri dese sub streaºinea caseineamului meu. ªtiam, din moºi strãmoºi,cã sînt vremuri cînd surd începe sã voiascãpãmîntul nostru, neºtiind cã se apropieneîmpãcatul destin: sã despartã neamul depãmîtul lui, sã taie în douã ceea ce a fostmenit sã stea una”. (p.73). Dar conºtiinþaunitãþii naþionale s-a manifestat mai întai princuvânt, prin cãrþi ºi elogiul fãcut într-o altãsecvenþã a acestui poem în prozã esteîndrituit pentru cã ei au fost semãnãtoriimãreþului ideal. Rândurile vibrante ale luiAgârbiceanu pot fi înþelese ºi ca o laudãînchinatã reprezentanþilor ªcolii Ardelene,care sunt înainte-mergãtori în trezireaconºtinþei naþionale, dar ºi ca un prins derecunoºtinþã pentru toþi contemporaniipatrioþi ai acestui neam care, dupã spusalui Simion Bãrnuþiu "Am þinut cu poporul casã nu rãtãceascã”: "ªi din cãrþile bãtrâne auvãzut cum a fost o datã Þara ºi Neamu; ºidin cãrþi nouã au înþeles cum ar putea sãfie” (p.62.). Capitolul Ardelenii este uncompendiu de istorie liricã a Transilvanieicu ecouri din scrisul lui Ciprian, Bariþ,Bãrnuþiu ºi Papiu-Ilarian. Sunt evocate cuverb profetic suferinþele îndurate de ardeleni

în curgerea vremii ca apoi printr-o tranºantãantitezã sã zugrãveascã bucuria denedescris al aceloraºi transilvãneni laceasul înregimentãrii lor în armataromâneascã aflatã în marº spre Alba Iulia:,,la caldã îmbraþiºare fraþeascã v-aþiîmbrãþiºat pentru ca nici o putere pe lumesã nu mã mai poatã despãrþi. Pe acelaºipãmânt veþi fi biruitori sau aceiaºi þãrâna vãva acoperi” (p.84.). Finalul lucrãrii liriceaminteºte de Odã ostaºilor români a luiVasile Alecsandri: "Astãzi lumea vã cunoaºte:fraþi vã zice. ªi oricât ne-ar duºmãni de-acumînainte soarta, voi nu veþi mai avea de acumhodinã pânã când nu vom fi o þarã ºi unpopor” (p.85.). În "Þi-ai scris istoria,Agârbiceanu subliniazã rostul avut dearmata românã în vremea marelui rãzboimondial, scopul suprem care a îndemnat-ola luptã: Ideea unitãþii naþionale. "Þi-ai scrisistoria – declarã scriitorul ardelean despreoastea þãrii ºi indiferent de cursulschimbãtor al ostilitãþilor dintre beligeranþi,poporul român nãzuia continuu ºi în

demnitate cu fruntea sus spre întrupareavisului milenar: Unirea cea mare ºi sacrã ...Tu ai scris istoria neamului, luminoasã ºimãreaþã: picurã gloria strãbunã din paginileei; luminos ºi mãreþ se înfiripeazã însuºiviitorul pe aceleaºi pagini. Orice întunericcât de greu, s-ar mai abate peste tine, soartata de acum e hotãrâtã”.

O lacrimã fierbinte. Cuvinte cãtre oasteaþãrii (1918) este un poem în prozã ce arevibraþie patrioticã ºi suflul vizionar al CîntariiRomîniei, de Alecu Russo, operã preþuitã închip deosebit de Ion Agârbiceanu. Unul dineroii sãi, bãdicul Pãtruþ dintr-o povestirescrisã în 1908, doritor sã se arate ºtiutor decarte în faþa sãtenilor, "citind” cu greu câtevacuvinte din ziar, devine grav dintr-o data ºidispare câteva zile din soborul vesel lacrâºma satului, pentru ca le reîntoarcere sãrecite: "Frumoasã eºti þara mea, tu cea maimândrã între þãrile sãmãnate de Dumnezeupe pãmânt ... ªi scoase din ºerpar gazetacea veche, frumos împãturitã ºi începu sãle citeascã fragmentul din CântareaRomâniei. Ochii lui lunecau acum peste ºireca pe o apã întinsã ºi cuvintele curgeaucalde binefãcãtoare. Dascãlul MarinMureºan, vrednic învãþãtor în Valea Reauimeºte pe sãteni dupã întoarcerea de pefront printr-un comportament bizar: el þineun jurnal în care dragostea faþã de patriaunificatã capãtã accentele poemului înprozã, amintind din nou de CântareaRomâniei, de Alecu Russo: „Cîmpiile tale,codrii tãi, apele tale, toate îmi vorbesc denegrãita ta fericire, patria mea! Nu eºtipãmânt mort, nu eºti vânt, nu eºti apã; eºtisuflet ce tremuri de bucuria libertâþii”.

Literatura lui Agârbiceanu inspiratã dinprimul rãzboi mondial este bogatã ºi de omare diversitate a temelor, dar douã dintrepovestirile lui descind din suflul patriotic alCuvintelor cãtre oastea þãrii. Un ,,cãrturar”asemãnãtor cu cei evocaþi de Agârbiceanueste Ionicã Albu din micul romanLicean...odinioarã, fost elev strãlucit laªcolile Blajului, care eliminat pentruîndrãzneala de a arbora tricolorul în timpuldualismului austro-ungar, pleacã laBucureºti ºi apoi se înroleazã voluntar înarmata ce avea sã aducã împlinirea visuluide unitate naþionalã. El cade eroic, avândînscrise pe piatra funerarã, cuvintele de petabloul de absolvire a ºcolii blajene, care i-au direcþionat sensul vieþii: "în foc vom intra/venin vom lua/ Pentru idealu nostrunaþional”. Idealul nostru naþional eradezvoltarea naþionalã ºi desãvârºirea unitãþiipolitice a românilor. "O lacrimã fierbinte”pentru oastea þãrii este ºi Darul lui Moº Miron,bãtrãnul din Munþii de Apus, care-ºi cruþãbuna lui otavã, spre surpirindere a rudelorºi a primarului, pentru a o dãrui soldaþilorcare au adus împlinirea visului de veacuri:desãvârºirea unitãþii naþionale.

Ion BUZAªI

Page 5: Rãsunetul cultural - mai 2018 Rãsunetul cultural · Rãsunetul cultural An. VI; Nr.5 (61), mai 2018 Apare lunar sub egida Filialei Cluj a Supliment literar ºi artistic realizat