Romantismul a aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea , inceputul secolului XIV in Anglia , Germania si apoi in Franta, ca o reactie impotriva clasicismului. Romantismul cultiva sensibilitatea ,imaginatia , tendinta de evaziune in vis , introducand noi categorii estetice precum : grotescul , macabrul , fantastical si noi specii literare : meditatia , poemul filozofic si nuvela istorica. Evadarea din lumea reala se realizeaza prin intermediul evaziunii prin vis.Se acorda importanta sentimentelor si trairilor , acestea fiind in concordanta cu natura ocrotitoare. In literatura engleză un grup de poeți sunt considerati reprezentanți de seamă a romantismului, printre care se numără Samuel Taylor Coleridge, John Keats, Percy Bysshe Shelley si William Blake urmati mai târziu de John Clare.

Publicarea în 1798 a Baladelor lirice, cu unele dintre cele mai frumoase poezii ale lui Wordsworth si Coleridge, este adesea considerat momentul începutului miscării. Majoritatea poeziilor au fost scrise de Wordsworth si multe dintre ele tratează viata săracilor în Districtul Lake, sau sentimentele poetului fată de natură care au fost dezvoltate mai complet în poemul său Preludiul nepublicat în timpul vietii sale. Cel mai lung poem din volum a fost a lui Coleridge Rimele bătrânului marinar, care a arătat partea gotică a romantismului englez si exoticul multor poeme. În perioada când au scris poemele,Poeții lacului au fost priviti ca un grup marginal de radicali, desi acestia au fost sustinuti de către criticul si scriitorul William Hazlitt si altii. Spre deosebire de ei, Lord Byron si Walter Scott au devenit enorm de faimosi si influenti în toată Europa cu lucrări care prezentau violenta si drama unor locuri exotice, îndepărtate sau ale unor momente istorice. Goethe Scott a avut un succes imediat, cu poemul său narativ lung Cântecul ultimului menestrel în 1805, urmat de poemul Marmion scris în anul 1808. Ambele sunt plasate în Scotia medievală, si continuă să fie cea mai cunoscută lucrare a lui. Byron a avut succes cu poemul Pelerinajul lui Childe Harold din 1812, urmat de patru povesti turcesti, toate sub forma unor poeme lungi, începând cu Ghiaurul din 1813, despre Europa ocupată de otomani. Spre deosebire de Germania, romantismul în literatura engleză a avut putine legături cu nationalismul, iar romanticii au fost adesea priviti cu suspiciune pentru simpatia multora simtită pentru idealurile Revolutiei Franceze, a cărei colaps si înlocuire cu dictatura lui Napoleon a fost,ca si pentru alte locuri în Europa, un soc.Romanciera cea mai semnificativă de limba engleză în perioada romantică de vârf pe lângă Walter Scott, a fost Jane Austen, a cărei viziune conservatoare asupra lumii a avut putin în comun cu contemporanii ei romantici, păstrând o credintă puternică în bună-cuviintă si normele sociale, desi criticii au simtit un tremur sub suprafata unor lucrări, în special în Mansfield Park (1814) si de în Persuasion(Persuasiune) (1817). In mijlocul secolului au apărut operele fără îndoială romantice ale familiei Brontë, în special a lui Charlotte Brontë Jane Eyre si Wuthering Heights (La răscruce de vânturi), romanul lui Emily Brontë, care au fost publicate în 1847.

Samuel Taylor Coleridge

(n. 21 octombrie 1772- d. 25 iulie 1834) a fost un poet, critic literar şi filozof englez, care a pus bazele, alături de prietenul său William Wordsworth, mişcării romantice în Anglia, fiind de asemenea unul dintre „Lake Poets” („Poeţii lacului”). Este cunoscut în primul rând pentru poemele sale „The Rime of the Ancient Mariner” şi „Kubla Khan”, precum şi pentru opera sa majoră în proză „Biographia Literaria”.

Samuel Taylor Coleridge s-a născut pe 21 octombrie 1772 în orăşelul Ottery St Mary, Devonshire. A fost cel mai mic dintre cei zece copii, iar tatăl său, reverendul John Coleridge, a fost un vicar foarte respectat. Tânărul Samuel era ridiculizat adesea de fratele său Frank, probabil datorită geloziei, deoarece Samuel era de multe ori favorizat şi lăudat de către părinţii săi. Pentru a scăpa de acest abuz, el s-a refugiat în biblioteca locală, unde a descoperit pasiunea sa pentru poezie.

Avea să scrie mai târziu în „Biographia Literaria” : At six years old I remember to have read Belisarius, Robinson Crusoe, and Philip Quarll - and then I found the Arabian Nights' Entertainments - one tale of which (the tale of a man who was compelled to seek for a pure virgin) made so deep an impression on me (I had read it in the evening while my mother was mending stockings) that I was haunted by spectres whenever I was in the dark - and I distinctly remember the anxious and fearful eagerness with which I used to watch the window in which the books lay - and whenever the sun lay upon them, I would seize it, carry it by the wall, and bask, and read.

Îmi amintesc că la şase ani citisem „Belisarius”, „Robinson Crusoe”, şi „Philip Quarll” - iar apoi am găsit „Distracţiile nopţilor arabe” - dintre care o poveste (cea a unui bărbat obligat să găsească o virgină pură) m-a impresionat atât de tare (am citit-o seara, în timp ce mama repara ciorapi), încât eram bântuit de fantome de fiecare dată când mă aflam în întuneric - şi îmi amintesc clar nerăbdarea anxioasă şi temătoare cu care obişnuiam să privesc fereastra în care zăceau cărţile - şi de fiecare dată când se

aşeza soarele peste ele, eu dădeam năvală, şi ducând cărţile lângă perete, stăteam la căldură şi citeam.

După moartea tatălui său în 1781, în pofida dorinţelor sale, Samuel a fot trimis la „Christ's Hospital”, un internat londonez. Şcoala era faimoasă pentru atmosfera ei neprimitoare şi regimul ei strict. Era condusă de reverendul James Bowyer, directorul şcolii de Gramatică, care a generat gânduri de vină şi depresie în mintea lui Samuel, aflată în plin proces de maturizare.

Pe parcursul vieţii sale, Samuel Taylor Coleridge şi-a idealizat tatăl ca fiind pios şi inocent, în timp ce relaţia cu mama sa era mai problematică. În copilărie era mereu în centrul atenţiei, ceea ce probabil a contribuit la personalitatea dependentă pe care a manifestat-o ca adult. Rareori i s-a permis să se întoarcă acasă în timpul şcolii, distanţa faţă de familie în vremuri atât de tulburi dovedindu-se dăunătoare din punct de vedere emoţional. A scris despre singurătatea din timpul şcolii în poezia „Frost at Midnight” („Îngheţ la miezul nopţii”) : „With unclosed lids, already had I dreamt/Of my sweet birthplace” („Cu pleoape neînchise, deja visasem/Despre dulcele loc al naşterii mele”).

Din 1791 până în 1794 Coleridge a studiat în Jesus College, Cambridge. În 1792 a câştigat „Browne Gold Medal” pentru o odă despre comerţul cu sclavi. În noiembrie 1793 a părăsit colegiul şi s-a înrolat în „Royal Dragoons”, poate din cauza unei datorii sau a unei fete care l-a respins. Fraţii săi i-au aranjat după câteva luni lăsarea la vatră (în mod ironic, datorită unei presupuse nebunii) şi Samuel a fost readmis în Jesus College, dar nu va obţine nici o diplomă de la Cambridge.

Operele sale mai importante sunt: ,,Balada bătrânului marinar”, apărută în volumul Balade lirice (în colaborare cu Wordsworth, a cărui prefaţă constituie manifestul romantismului englez), Hanul Kabla sau o viziune de vis, în care se împletesc elemente de fantastic mitologic cu cele de origine folclorică, cu oniricul si cu erotismul medieval.

Opera 1797: Christabel; 1798:Balade lirice ("Lyrical Ballads"); 1798: Balada bătrânului marinar ("Rhyme of the Ancient Mariner"); 1816: Hanul Kubla sau o viziune de vis ("Kubla Khan, or, A Vision in a Dream"); 1817: Biografie literară sau însemnări biografice despre viața și opiniile mele

literare ("Biographia literaria, or, Biographical Sketches of My Literary Life and Opinions");

1789: Distrugerea Bastiliei ("The Destruction of the Bastille"); 1794: Răsturnarea lui Robespierre ("The Fall of Robespierre").

Omul bun (The Good, Great Man)

"O, dragă, cât de rar ia moştenireUn cumsecade om averi şi glorii!Încât ne pare pură născocireCând omul bun îşi află preţuireOri preţuiţii-s oameni meritorii."

Răspunsul la precedenta

Prieten drag, ce rost cârtirea are?Ce-ai vrea cel vrednic să primească oare?Salariu? ranguri? pietre sclipitoare?Ori tronul celor ce putu s-omoare?Nu-i pârghie-a fi bun şi cumsecadeCi ţel! Au n-are omul în triadeComori şi-amici? Comori: amor, luminăŞi-o minte calmă, îndulcindu-i soartea;Şi fermi amici, în ajutor să-i vină:El însuşi, Creatorul, şi-apoi Moartea!

The Good, Great Man

 "How seldom, friend! a good great man inherits       Honour or wealth with all his worth and pains! It sounds like stories from the land of spirits If any man obtain that which he merits       Or any merit that which he obtains."

Reply to the above   For shame, dear friend, renounce this canting strain! What would'st thou have a good great man obtain? Place? titles? salary? a gilded chain? Or throne of corses which his sword had slain? Greatness and goodness are not means, but ends! Hath he not always treasures, always friends, The good great man? three treasures, LOVE, and LIGHT,       And CALM THOUGHTS, regular as infant's breath: And three firm friends, more sure than day and night,       HIMSELF, his MAKER, and the ANGEL DEATH!

Percy Bysshe Shelley

(n. 4 august 1792 - d. 8 iulie 1822) a fost unul dintre principalii poeţi ai romantismului englez, criticii considerându-l unul dintre cei mai de seamă lirici ai literaturii de limbă engleză. Faima i-au adus-o poemele clasice ,,Oyzmandias”, ,,Odă vântului de apus” (Ode to the West Wind), ,,Odă unei ciocârlii”(To a Skylark) şi ,,Mascarada anarhiei” (The Masque of Anarchy), care sunt printre cele mai populare şi cele mai lăudate poeme de limbă engleză. Cu toate acestea lucrările sale majore sunt poemele vizionare ,,Prometeu descătuşat’’ (Prometheus Unbound), ,,Alastor”, ,,Adonis” (Adonais), ,Revolta islamului „(The revolt of Islam), precum şi piesa neterminată ,,Triumful vieţii” (The Triumph of Life). ,,Familia Cenci” (The Cenci) şi ,,Prometeu descătuşat” sunt piese dramatice scrise în cinci, respectiv patru acte. De asemenea a scris romanele în stil gotic ,,Zastrozi” şi ,,St. Irvyne” sau ,,Cavalerul de Rozacruce” (St. Irvyne, or the Rosicrucian) , precum şi proză scurtă ,,Asasinii” (The Assassins) şi ,,Colosseumu”l (The Coliseum).

Shelley a fost de asemenea celebru pentru prietenia lui cu John Keats şi Lordul Byron. Cea de-a doua soţie a lui Shelley a fost romanciera Mary Shelley, autoarea lui Frankenstein.Shelley nu a trăit suficient să se bucure de succesul operei sale. Unele lucrări ale sale au fost publicate, dar nu puţine au fost mai apoi interzise după tipărire. Se spune că în timpul vieţii nu a încasat mai mult de 50 de lire sterline din scrierile sale. Doar 50 de cititori, aproximativ, i-au citit lucrările până să moară. În 1813, la vârsta de 21 de ani, a tipărit primul său poem Crăiasa Mab (Queen Mab), un poem radical şi revoluţionar, în 250 de exemplare. Crăiasa Mab a fost scrisă folosind excesiv un limbaj tehnico-stiinţific şi imortalizând recomandări morale pentru societatea oropsită din lumea industrializată.

Opere:

1813: Crăiasa Mab ("Queen Mab"); 1816: Alastor sau duhul singurătății ("Alastor, or the Spirit of Solitude"); 1818: Revolta islamului ("The Revolt of Islam"); 1819: Mascarada anarhiei ("The Masque of Anarchy"); 1819: Odă vântului de apus ("To the Westwind"); 1819: Odă unei ciocârlii ("To a Skylark"); 1819: Familia Cenci ("The Cenci"); 1820: Prometeu descătușat ("Prometheus Unbound"); 1820: Norul ("The Cloud"); 1821: Trimful vieții ("The Triumph of Life"); 1821: Apărarea poeziei ("A Defense of Poetry"); 1821: Epipsychidion ("Epipsychidion"); 1822: Hellas ("Hellas").

Love's Philosophy - Percy Bysshe Shelley

The fountains mingle with the river, And the rivers with the ocean; The winds of heaven mix forever, With a sweet emotion; Nothing in the world is single; All things by a law divine In one another's being mingle;-- Why not I with thine?

See! the mountains kiss high heaven, And the waves clasp one another; No sister flower would be forgiven, If it disdained it's brother; And the sunlight clasps the earth, And the moonbeams kiss the sea;-- What are all these kissings worth, If thou kiss not me?

Trec izvoarele în râuri,Râurile curg spre mare.

Nevăzute, limpezi brâuriLeagă boarea de-altă boare.

Nu-i nimic stingher în Fire.Toate tind să se îmbineÎntr-o tainică iubire -

De ce nu şi eu cu tine?

Munţii-aştern pe cer săruturiVal pe val se-mbrăţişează.Care-i floarea fără fluturi?Am fugi de ea, cu groază.

Soarele în braţe strângeGlobul. Luna-n mări se scaldă.

Ce-ar fi viaţa mea? – s-ar frângeFără sărutarea-ţi caldă

Mutability

We are as clouds that veil the midnight moon;How restlessly they speed, and gleam, and quiver,Streaking the darkness radiantly!--yet soonNight closes round, and they are lost forever:

Or like forgotten lyres, whose dissonant stringsGive various response to each varying blast,To whose frail frame no second motion bringsOne mood or modulation like the last.

We rest.--A dream has power to poison sleep;We rise.--One wandering thought pollutes the day;We feel, conceive or reason, laugh or weep;Embrace fond woe, or cast our cares away:

It is the same!--For, be it joy or sorrow,The path of its departure still is free:Man's yesterday may ne'er be like his morrow;Nought may endure but Mutability.

Suntem ca norii iuti, lunecatori, Ce-n valuie, la miezul noptii, luna: Oclipa trec, semeti, stralucitori Si pier in bezna pentru totdeauna.

Suntem ca niste lire vechi, vibrand In fel si chip sub fiecare boare: Nici un acord, in trupul lor plapand, Cu celelalte n-are-asemanare.

Un vis ne otraveste cand dormim. Un gand ne pangareste-apoi trezia. Totuna-i de simtim sau de gandim De plangem sau de stim ce-i cu bucuria.

Oricata bucurie sau dureri Ne-asteapte-fara capat e cararea. Si maine pentru om nu-i ce-a fost ieri E vesnica pe lume doar schimbarea.

George Gordon Byron

George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron, s-a nascut in 22 ianuarie 1788 la Londra si a decedat in 19 aprilie 1824 la Mesolongion, Grecia.

Este unul dintre cei mai cunoscuti poeti romantici englezi, alaturi de Percy Shelley si John Keats, contemporani ai sai.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale sunt poemele narative Pelerinajul lui Childe Harold si Don Juan. Cel din urma a ramas incomplet din pricina mortii poetului.

Faima Lordului Byron se datoreaza nu numai operei, ci si vietii sale, traita in extravaganta, cu numeroase povesti de dragoste, datorii, despartiri, acuzatii de incest si sodomie. El a fost descris de catre Lady Caroline Lamb ca „un om nebun, rau si periculos pentru a-l cunoaste”. Byron a fost un lider regional al organizatiei revolutionare Carbonari din Italia in revolta lor impotriva Austriei si mai târziu a calatorit pentru a lupta impotriva turcilor in Razboiul de independenta grecesc, fapt pentru care grecii il considera un erou national. El a murit din cauza febrei in Mesolongion.

Opera sa este legată de mişcările progresiste de eliberare care aveau loc în acea perioadă în întreaga Europă : răscoala muncitorilor din Anglia, lupta Irlandei împotriva stăpânirii engleze, mişcările de eliberare naţională din Spania, Grecia şi Italia.

Cele două poeme reprezentative ale lui lui Byron sunt „Pelerinajul infantelui Harold” şi „Don Juan”. Accentul a căzut pe interpretarea evocilor şi momentelor cu caracter autobiografic, critic şi pe modelul de receptivitate a conţinutului de catre criticii şi cititorii vremii. Revolta, aspiraţia spre libertate, elementele tragice si dramatice întâlnite în poemele lui Byron, sub o formă sau alta, se constituie într-un bloc-context romantic de largă circulaţie.

Byron este un exponent al aspiraţiei romantice şi al protestului care uneori în opera îmbracă forme hiperbolice. Modalităţile de exprimare lirică existente în opera lui Byron; mythos, intrigă, protest, melancolie vor fi preluate de romanticii europeni în forme diferite cu reflectarea unor particularităţi specifice ţărilor respective.O singură trăsătură uneşte toate scrierile byroniene , mai ales pe cele din anii de maturitate ai poetului, răzvrirea împotriva ordinii sociale întemeiate pe nedreptate şi tiranie.

Surorile Bronte

Dintre cele trei surori Bronte, poete si romanciere, Charlotte a scris un prima un roman, Profesorul, care nu a fost niciodata publicat in timpul vietii ei. Scris in 1847, acest roman va fi totusi publicat postum. In acelasi ani, Charlotte scrie celebrul roman Jane Eyre, sub pseudonimul Currer Bell, o carte care a scandalizat epoca victoriana, dar Jane Eyre devine si ramane un bestseller urias. Dupa acest sucess, Charlotte Bronte isi dezvaluie adevarata identitate si scrie al treilea roman in 1849, intitulat Shirley, care reflecta in acelasi timp realismul social si romantismul epocii. In romanul Villete, sora ei Emily ii serveste drept model si in care Charlotte povesteste intamplarile de pe vremea studiilor de la Bruxelles. Charlotte Bronte s-a casatorit in 1854 cu vicarul tatalui sau, Arthur Bell Nicholls, dar cazand prada tuberculozei, Charlotte va muri un an mai tarziu.

Intre timp, Emily Bronte n-a scris decat un roman, publicat in 1847,denumit La rascruce de vanturi - o poveste de dragoste care are loc in mediul rural al Haworth-ului. Cu toate acestea, Emily a scris multe poezii despre o tara imaginara (Gondal) cu personaje imaginare. Aceste poezii au fost publicate in 1846, sub un pseudonim masculin. Recunoasterea scrierilor lui Emily Bronte n-a venit decat in secolul al XIX-lea. Soarta s-a dovedit trista si pentru tanara Emily, cand, in timp ce-l insotea pe fratele ei, Branwell, pe ultimul drum, se imbolnaveste si moare in acelasi an ca si fratele sau, in 1848, de tuberculoza.

Desi a fost considerata cea mai putin talentata dintre cele trei surori, Anne Bronte, a scris totusi cateva romane: in 1847, Agnes Grey - este cronica vietii unei guvernante si in 1848, Necunoscuta de la Wildfell Hall - povestea unei tinere fete casatorita cu un desfranat. Aceste romane sunt caracterizate de o inalta integritate morala si de un realism aparte.

Toate romanele celor 3 surori Bronte sunt clasificate printre marile opere ale literaturii engleze. Toti membrii familiei Bronte sunt inmormantat in capela familiei de la Biserica Sf. Mihail din Haworth, Yorkshire.

Charlotte Brontë

Charlotte Brontë (se pronunță:ˈbrɒnti) (n. 21 aprilie 1816 – d. 31 martie 1855) a fost o romancieră și poetă engleză, sora mai mare a celorlalte două scriitoare: Emily Brontë și Anne Brontë. Charlotte Brontë, care obișnuia să folosească pseudonimul de Currer Bell, este cunoscută pentru cartea ei Jane Eyre, unul dintre cele mai celebre romane din literatura engleză și cea universală.

Rezumatul:

Jane Eyre este o micuta orfana in varsta de 10 ani, crescuta din obligatie de matusa sa dna Reed, la Gateshead Hall, alaturi de cei trei verisori. Matusa sa hotaraste sa o trimita la orfelinatul Lowood patronat de dl Brocklehurst. Aici petrece opt ani in conditii grele dar isi desavarseste educatia. Dorind independenta, la 18 ani merge la Thornfield Hall unde devine guvernanta Adelei- o fetita frantuzoaica, pupila stapanului casei- dl Rochester. Casa o captiveaza dar o si intriga caci etajul al treilea ascunde un secret. Stapanul ei isi petrece timpul calatorind insa cand vine la Thornfield face o impresie puternica asupra lui Jane, in ciuda temperamentului sau dificil. In scurt timp Jane isi da seama ca este indragostita de acesta dar situatia sociala ii desparte iar dl Rochester are o preferinta evidenta pentru Blanche Ingram -cea mai frumoasa fata din comitat.

Relatia dintre Jane si Rochester se sudeaza si mai mult cand, in timpul unei vizite, unul din oaspeti este ranit la al treilea etaj si cei doi il ajuta sa supravietuiasca. Jane pleaca la matusa sa Reed aflata pe patul de moarte si aici isi intalneste alti veri. La intoarcere este ceruta de Rochester in casatorie dar in fata altarului afla ca acesta era inca insurat cu Bertha si ,dezamagita, paraseste Thornfield. Locuieste o vreme cu verii ei dar dragostea pentru Rochester o face sa se intoarca la el si sa ramana acolo.

Emily Brontë

Emily Jane Brontë (n. 30 iulie 1818 - d. 19 decembrie 1848) a fost o scriitoare engleză, cunoscută mai ales pentru unicul ei roman La răscruce de vânturi (în engleză Wuthering Heights).

Rezumatul

Domnul Earnshaw, tatăl lui Catherine este un om bogat și bun, care stăpânește conacul "Wuthering Heights" (la răscruce de vânturi). Catherine are un frate pe nume Hindley. Domnul Earnshaw aduce un copil murdar acasă, cu care Catherine se înțelege bine încă din primele clipe. Fratele ei, Hindley, din contră, nu dorește prietenia copilului. Când tatăl lui Catherine moare,Hindley moștenește averea și devine brutal și rău cu sora lui. Îl chinuiește pe Heathcliff, acesta declarându-i răzbunare. După ce pleacă de acasă, Heathcliff devine bogat și moștenește o altă casă, Thrushcross Grange. Catherine e prinsă într-o furtună și se adăpostește în casa vecină, unde îl găsește pe Edgar Linton, unul din vecinii ei. Acesta se îndrăgostește de ea, urmând să se căsătorească cu ea. Heathcliff devine și mai rece față de ea. Heathcliff se însoară cu sora lui Edgar, Issabela. Aceasta vine în casa lui, rămâne însărcinată, și naște un copil. La fel se întâmplă și cu Catherine. La nașterea fiicei sale, Catherine moare. Copii lor se îndrăgostesc unii de alții. Băiatul lui Heatcliff moare, iar fiica Catherinei se îndrăgostește de unul din nepoții lui Heathcliff,Hareton.

John Keats  

John Keats (n. 31 octombrie 1795, Londra - d. 23 februarie 1821, Roma) a fost

un poet englez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai romantismului englez, alături

de Lord Byron și Percy Bysshe Shelley.

Biografia

John Keats s-a născut la 31 octombrie 1795, în Halloween, la marginea Londrei, într-o

familie modestă, fiu al unui grăjdar, care moare prematur în urma unui accident. În anii

de școală s-a împrietenit cu Charles Cowden Clarke, el însuși viitor scriitor, care se trăgea

dintr-o familie de oameni culți și care i-a insuflat dragostea pentru cărți și îndeosebi

pentru poezie. Keats însuși amintește în scrisorile lui puternica impresie pe care i-a

produs-o lectura lui Edmund Spenserși a lui Homer. Keats a intrat ucenic la un chirurg,

apoi a devenit agent sanitar într-un spital din Londra. Întâlnirile cu scriitorul Leigh

Hunt și cu pictorul Benjamin Haydon l-a determinat să abandoneze cariera medicală și să

se consacre în întregime creației poetice.

Prima sa culegere de versuri (Poems, 1817) a fost trecută sub tăcere de critică. După

publicarea poemului Endymion (1818), Keats devine obiectul unor atacuri într-o

revistă conservatoare, care îl numea cu dispreț reprezentant al "școlii poetice cockney". În

anul 1818 o întâlnește pe Fanny Brawne, de care se îndrăgostește și cu care întreține o

legătură în afara principiilor morale stricte caracteristice epocii victoriene. În acest timp

scrie unele din cele mai frumoase poezii ale sale: Ode to Psyche, Ode on a Grecian

Urn, Ode to a Nightigale. În 1820 se desparte de Fanny Brawwne, când se constată că

suferă de tuberculoză pulmonară. Prietenii l-au ajutat, determinându-l să plece în Italia,

dar nici clima prielnică a sudului nu a putut opri mersul bolii. Keats a murit

în 1821 la Roma, unde a fost și înmormântat, când nu împlinise încă 26 de ani.

Opera

Neapreciat de majoritatea contemporanilor și aproape necunoscut în timpul vieții, Keats a

fost recunoscut la o jumătate de secol după moarte ca unul dintre cei mai mari poeți

ai Angliei, ca un remarcabil maestru al liricii, ca un poet-pictor care a reprodus lumea în

forme plastice. Byron și Shelley, care îi prețuiau talentul, au manifestat un mare interes

pentru poezia lui. Shelley, care întreținea corespondență cu el, a evocat memoria poetului

confrate în elegia Adonais. El l-a descris ca fiind poetul "cel mai tânăr, cel mai drag",

crescut "ca floarea palidă de-o fată îndrăgită, ce-n loc de rouă cu lacrămi e hrănită".

Lirica și poemele lui Keats

La fel ca și alți poeți romantici, Keats a fost un cântăreț al frumuseții și desăvârșirii lumii,

mai ales al frumuseții sensibile. El iubea culorile florilor, ale mării, ale cerului, miresmele

plantelor. Se întâlnește și la Keats un cult al antichității, al idealurilor ei profund umane.

În poemul Endymion (1818), Keats tratează mitul dragostei zeiței lunii, Selene, pentru

păstorul Endymion, apărându-i sub forma unei bachante pătimașe. Un alt poem cu subiect

mitologic, Hyperion, ultimul dintre titanii care au răsturnat stăpânirea lui Uranus, a rămas

neterminat.

Keats a abordat și subiecte medievale. Ele au servit ca bază pentru

poemul Isabella (1818), precum și pentru poemul "Ajunul Sfintei Agnes" (The Eve of St.

Agnes, 1819). Ca și în alte creații epice, talentul său se manifestă cu cea mai mare forță în

strofele lirice ale poemelor. Idealul său estetic și-a găsit cea mai deplină întruchipare în

poezia lirică. Modele remarcabile sunt poeziile "Odă unei privighetori" (Ode to a

Nightingale), "Toamna" (To Autumn) sau "Odă la o urnă grecească" (Ode on a Grecian

Urn). În ele s-au manifestat trăsăturile caracteristice ale poetului: perceperea senzorială a

naturii, forța imaginației, darul neobișnuit de a însufleți întreaga lume înconjurătoare.

Keats s-a ocupat și de formele poeziei și a lăsat un mare număr de sonete splendide,

îmbogățind limbajul poetic cu noi mijloace expresive. În mod deosebit a reușit să redea în

cuvinte culorile naturii, înfățișarea exterioară a obiectelor. În poezia lui Keats ele apar

iluminate de o frumusețe aparte, al cărei izvor îl constituie uimitoarea capacitate a

poetului de a ridica fenomenele și obiectele lumii reale până la treapta frumosului

adevărat.

Principalele opere

On First Looking into Chapman's Homer (1816)

Sleep and Poetry (1816)

Endymion: A Poetic Romance (1817)

Hyperion (1818)

The Eve of St. Agnes (1819)

Bright star, would I were stedfast as thou art (1819)

La Belle Dame sans Merci: A Ballad (1819)

Ode to Psyche (1819)

Ode to a Nichtingale (1819)

Ode on a Grecian Urn (1819)

Ode on Melancholy (1819)

Ode on Indolence (1819)

Lamia (1819)

To Autumn (1819)

The Fall of Hyperion: A Dream (1819)

Citate“Melodiile pe care le-ai auzit sunt dulci,dar mai dulci sunt melodiile pe care nu le auzi.”“Daca poezia nu rasare la fel de firesc ca o frunza pe un copac, e mai bine sa nu se nasca deloc.”“Poezia pamantului nu va muri niciodata.”

John Keats

Sonet

Tu, ce-ai simit in ochi al iernii vifor,Vazand prin ceturi norii de omaturiSi varf de ulmi prin stelele-nghetate,Simti-vei seceris ca-i primavara.Tu, cel al carui unic tom a fost

Lumina beznei lungi ce ti-a fost hrana,Nopti dupa nopti, plecat cat era Phoebus,April ti-o fi-ntreita dimineata.Nu cauta cunoasterea! – Eu n-o am,Dar cant firesc cand da caldura buzna.Nu cauta cunoasterea! – Eu n-o am,Dar Seara ma asculta… Cel ce-i tristGandind la tradavie, trandav nu eSi-i treaz cel adormit se crede.

Bright star

Bright star, would I were stedfast as thou art-Not in lone splendour hung aloft the night, And watching, with eternal lids apart, Like nature's patient, sleepless Eremite, The moving waters at their priestlike taskOf pure ablution round earth's human shores, Or gazing on the new soft-fallen maskOf snow upon the mountains and the moors;No-yet still stedfast, still unchangeable, Pillow'd upon my fair love's ripening breast, To feel for ever its soft fall and swell, Awake for ever in a sweet unrest, Still, still to hear her tender-taken breath, And so live ever-or else swoon to death.