1

INTRODUCERE

Politica monetară reprezintă o componentă esenţială a politicii economice a

unui stat şi se constituie din ansamblul acţiunilor ce pot fi exercitate de autoritatea

monetară asupra masei monetare şi asupra anumitor active financiare în vederea

corectării sau orientării economiei pe termen scurt sau mediu.1

Prin măsurile specifice pe care le promovează, autorităţile monetare încearcă

să regleze nivelul cererii agregate din economie, influenţând lichiditatea, condiţiile

de acordare şi disponibilitatea creditului în economie.

Autoritatea monetară stabileşte obiectivele fundamentale ale politicii

monetare, strategiile de politică monetară care corespund cel mai bine obiectivului

fundamental propus, instrumentele de politică monetară precum şi participanţii

eligibili in cadrul operaţiunilor de piaţă monetară şi activele eligibile pentru

tranzacţionare şi garantare pe piaţa monetară.

Banca Centrală Europeană (BCE) este instituția Uniunii Europene care

administrează politica monetară a celor 17 state membre ale zonei euro: Austria,

Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,

Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania. Este, așadar,

una din cele mai importante bănci centrale din lume.

În cele ce urmează vă voi prezenta analiză comparativa a activitații Bancii

Centrale a Europene și a Băncii Naționale a Marii Britaniei, în special politica

monetară implementată de către acestea.

1 Petria N., “Moneda, credit, banci si burse”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003, p.89

2

SCURT ISTORIC AL BANCILOR CENTRALE

Banca Centrală Europeană2 a fost înființată la data de 1 iunie 1998, devenind

banca centrală independentă responsabilă de moneda unică europeană (euro), care a

fost lansată în luna ianuarie 1999.

BCE a luat ființă în ultima etapă a Uniunii Economice și Monetare iar la baza

ei a stat Tratatul de la Amsterdam. Capitalul BCE provine de la băncile centrale

naţionale (BCN) din toate statele membre ale UE şi însumează peste 10 miliarde de

EUR (la data de 29 decembrie 2010).

La început BCE implementa politica monetară unică pentru 11 state ale

Uniunii Europene a căror monedă era euro. În prezent, BCE stabilește și

implementează politica monetară unică pentru 17 state membre ale uniunii.

BCE a fost concepută ca nucleu al Eurosistemului. BCE şi băncile centrale

naţionale îndeplinesc împreună atribuţiile care le-au fost încredinţate. BCE dispune

de personalitate juridică în conformitate cu dreptul public internaţional.

Banca Centrală a Angliei3, spre deosebire de BCE este o bancă înființată cu

mai bine de 100 de ani în urmă. Încă de la înființarea ei, bănca centrală a Angliei a

avut un impact puternic în economia țării.

Banca Centrală a Angliei conduce politica monetară a țării și este o bancă

centrală independentă, însă este obligată prin Constituție să acționeze în

conformitate cu interesele țării.

Banca Angliei , cunoscută ca Bătrânica de pe Strada Threadneedle a fost

fondată de rege în 1694, prin Decretul Parlamentului, ca reprezentând banca a

guvernului și administrator al datoriei publice. Banca a fost fondată la propunerea

scoțianului William Peterson, regelui William de Orania și Regina Maria, în căutare

de resurse financiare pentru suținerea războaielor cu Franța. Inițial Banca Angliei a

fost înființată pentru 10 ani. Dreptul de funcționare a fost reînoit de către Parlament

în anul 1709, moment în care i se asigură băncii poziția dominantă în emisiunea de

bancnote, pentru ca în 1715 banca va obține monopolul emisiunii de bancnote

în Londra. Prima ei tranzacție a fost un împrumut oferit guvernului, în valoare de

1.200.000 de lire sterline. În următorii 40 de ani, Banca Angliei a devenit bancherul

multor departamente guvernamentale, păstrându-le bani și oferindu-le împrumuturi.

După criza din 1847, banca își asumă rolul de împrumutător de ultimă instanță și

procedează la ajustări ale nivelului ratei de dobândă, pentru stabilizarea pieței

monetare.

OBIECTIVELE POLITICII MONETARE

Principalul obiectiv al celor două bănci centrale este același: menținerea

stabilității prețurilor. Pentru ambele bănci, stabilitatea prețurilor este o condiție

esențială pentru creștere economică și prosperitate. Inflația și deflația nu fac altceva

decât să producă dezechilibre în activitatea economică însă obiectivul Bancii

2 http://www.ecb.europa.eu/ecb/history/

3 http://www.bankofengland.co.uk/about/Pages/default.aspx

3

Angliei cuprinde stabilitatea politicii monetare ceea ce înglobeaza stabilitatea

preturilor, inflația scazuta si caștigarea încrederii in moneda națională.

În vederea atingerii obiectivului principal, strategia de politică monetară a

BCE se axează pe doi piloni:

1. Primul și cel mai important pilon se referă la analiza monetară a BCE care se

bazează pe faptul că inflaţia şi expansiunea monetară se află în strânsă legătură pe

termen mediu şi lung. Astfel, atribuirea unui rol fundamental masei monetare

susţine orientarea pe termen mediu a strategiei de politică monetară a BCE. Acest

pilon se referă la controlul masei monetare, prin urmărirea ratei de creștere a

agregatului monetar M3. Valoarea de referință pentru creșterea agregatului M3 este

de 4,5%. Această creştere trebuie să fie în concordanţă cu o rată a inflaţiei de sub

2%. Structura agregatelor monetare în Eurosistem se poate observa în figura de mai

jos:

Fig. 1. Structura agregatelor monetare in Eurosistem

Sursa: http://www.ecb.int/mopo/strategy/monan/html/index.en.html

Așa cum se poate observa în graficul de mai jos, rata de creştere a agregatului

monetar M3 a depăşit în mod sistematic ţinta fixată (4,5%) până in anul 2009 când

valoarea acestei rate a fost de -0,3%. Dinamica anuală totală a M3 a reintrat în

teritoriu pozitiv în anul 2010, situându-se la 1,7% în luna decembrie 2010. În

prezent, analiza monetară indică faptul că ritmul expansiunii masei monetare

continuă să fie modest. Dinamica anuală a agregatului monetar M3 s-a situat la

aproximativ 3% în 2012, în creştere față de anul 2011.4

4 http://www.ecb.europa.eu/pub/mb/editorials/2012/html/mb120315.ro.html

4

Fig.2 Rata de creștere M3

Sursa: http://sdw.ecb.europa.eu/reports.do?node=100000141

2. Cel de-al doilea pilon se referă la analiza economică a BCE, analiza

perspectivelor privind evoluția prețurilor în zona euro, ce presupune urmărirea ratei

inflației prin intermediul indicelui armonizat al prețurilor de consum – format in

proporție de 59,2% din prețurile bunurilor de consum, iar restul de 40,8%

reprezentând prețul serviciilor. Aceasta analiză ține cont de faptul ca evoluțiile

prețurilor pe termen scurt și mediu sunt în mare parte influențate de interacțiunea

dintre cerere și ofertă pe piața bunurilor, serviciilor și a factorilor de producție.

Un element de bază al acestei strategii îl reprezintă definiția cantitativă dată

de Consiliul guvernatorilor BCE stabilităţii preţurilor , și anume „o creștere anuală,

sub nivelul de 2%, a indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) pentru

zona euro”. Stabilitatea preţurilor trebuie menţinută pe termen mediu, ceea ce

reflectă necesitatea unei politici monetare proactive. În vederea asigurării stabilităţii

preţurilor, BCE intenţionează să menţină rata inflaţiei la un nivel inferior, dar

apropiat, celui de 2% pe termen mediu5. În figura 3 se observă evoluția inflației din

anul 1990 și până în prezent. Fig. 3 Inflație – zona euro

5 http://www.ecb.int/pub/pdf/other/escb_ro_webro.pdf

5

Sursa: http://sdw.ecb.europa.eu/quickview.do?SERIES_KEY=122.ICP.M.U2.N.000000.4.ANRSe observă pe baza graficului anterior faptul că rata inflației a înregistrat cea

mai mică valoare în iulie 2009 de - 0,6% și cea mai mare valoare în iulie 2008 de

4%.

Conform buletinului lunar – mai 2013, publicat pe site-ul BCE, rata inflației

în zona euro a fost de 1,2% în aprilie 2013, în scădere ușoară față de nivelul

înregistrat lunile trecute. Privind în perspectivă, probabil că inflaţia se va menţine

sub nivelul de 2% în anul 2013, în principal ca urmare scăderii preţurilor produselor

energetice. Se preconizeaza o rata anuală a inflației pe anul 2013 ferm ancorată pe

linia stabilității prețurilor.6

Spre deosebire de BCE, în atingerea obiectivului ei, Banca Centrală a Angliei

folosește următoarea strategie care urmărește trei elemente: definirea stabilității

prețurilor, inflația scazuta si caștigarea încrederii in moneda națională.

În cazul Bancii Angliei ca si in cazul BCE obiectivul principal, menținerea

stabilității prețurilor, coincide cu menținerea inflației la un nivel scăzut. În cazul

acestora are o țintă de 2%. Restul obiectivelor avute în vedere de Banca Angliei

sunt obiective subordonate acestuia și se referă la ocuparea deplină a forței de

muncă, creșterea economică echilibrată și caștigarea încrederii in moneda națională.

Această ierarhizare a obiectivelor s-a realizat prin prisma faptului că o stabilitate a

prețurilor va determina în consecință și îndeplinirea celorlalte obiective. În plus,

stabilitatea prețurilor este esențială în atingerea bunăstării economice și în

dezvoltarea sustenabilă și durabilă.

Fig. 4 Inflația-Anglia Mai 2013

Sursa:http://www.bankofengland.co.uk/publications/Pages/inflationreport/infrep.aspx

6 http://www.ecb.int/pub/pdf/mobu/mb201305en.pdf

6

În graficul de mai sus putem observa că tentinta inflatiei este de a scadea

apropiindu-se tot mai mult de pragul de 2%. In luna martie a anului curent aceasta a

atins pragul de 2,8% si este in continua scadere. Se preconizează ca in urmatorii 2

ani aceasta se va afla sub pragul minim de 2 %. Aceasta scadere se poate pune pe

seama deprecierii lirei sterline de la inceputul anului.

Scopul nu este de a atinge rata cea mai mică posibiă a inflației. Inflația sub ținta de

2%, este considerat a fi la fel de rea ca inflația peste ținta. Ținta de inflație este,

prin urmare simetrica.

În cazul în care obiectivul a pierdut cu mai mult de 1 punct procentual pe fiecare

parte - de exemplu, în cazul în care rata anuală a inflației IPC este mai mult de 3%

sau mai puțin de 1% - Guvernatorul Băncii trebuie să scrie o scrisoare deschisă

ministrului prin care explica motivele de ce inflația a crescut sau a scăzut în așa

măsură și ceea ce Banca își propune să facă pentru a se asigura că inflația revine la

țintă.

Un obiectiv de 2% nu înseamnă că inflația nu va varia de la acest ritm constant.

Asta nu ar fi nici posibil, nici de dorit. Ratele dobânzilor s-ar schimba tot timpul, și

in cantități mari, provocând nesiguranță inutilă și volatilitatea în economie. Chiar și

atunci, nu ar fi posibil sa se mențina inflația la 2% în fiecare lună. În schimb,

obiectivul este de a stabili ratele dobânzilor, astfel că inflația poate să poată fi adusă

înapoi la țintă într-un interval de timp rezonabil, fără a crea instabilitate nejustificată

în economie.

INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE

Pentru a-și îndeplinii obiectivele, orice bancă centrală folosește diverse

instrumente de politică monetară. Cele două instituții folosesc instrumente

aproximativ similare pentru implementarea politicii monetare, deși există și câteva

diferențe între metodele folosite pe piața monetară și pentru influențarea ratelor

dobânzii pe termen scurt. Instrumente monetare sunt utilizate nu numai pentru a

pune în aplicare politica monetară, ele sunt, de asemenea, utilizat pentru gestionarea

lichidității. Aceasta este o parte esențială a operațiunilor bănciilor centrale, în scopul

de a evita incertitudinea pe termen scurt și volatilitatea prețurilor care variază de zi

cu zi.

Aceste instrumente se clasifică în:

Operațiuni de open market

Facilități permanente

Rezerve minime obligatorii

1. Operaţiunile de open market reprezintă cel mai important instrument de

politică monetară pentru ambele bănci, având următoarele funcţii: ghidarea ratelor

de dobândă, gestionarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa monetară şi semnalizarea

orientării politicii monetare.

Pentru BCE, operațiunile de open market pot fi grupate în următoarele

categorii:

7

operaţiuni principale de refinanţare, care sunt tranzacţii reversibile,

periodice, destinate furnizării de lichiditate, efectuate cu o frecvenţă

săptămânală şi având, în mod normal, scadenţa la o săptămână;

operaţiuni de refinanţare pe termen lung, care sunt tranzacţii

reversibile destinate furnizării de lichiditate, efectuate cu o frecvenţă

lunară şi având, în mod normal, scadenţa la trei luni;

operaţiuni de reglaj fin, care sunt executate ad-hoc, în scopul de a

gestiona situaţia lichidităţilor pe piaţa monetară şi de a orienta ratele

dobânzilor, în special pentru a atenua efectele asupra ratelor dobânzilor

determinate de fluctuaţii neprevăzute ale lichidităţilor pe piaţă;

operaţiuni structurale, executate ori de câte ori BCE are în vedere

ajustarea poziţiei structurale de lichiditate a Eurosistemului faţă de

sectorul financiar (periodic sau ocazional), de exemplu, a volumului de

lichiditate pe piaţă pe termen lung. Acestea pot fi efectuate prin

intermediul unor operaţiuni reversibile, al unor operaţiuni simple sau

prin emiterea de certificate de îndatorare de către BCE.7

Operațiunile de open market în cazul BCE se realizează la o rată a dobânzii

de politică monetară de 0,5% ( mai 2013).

Tabel nr.1 – Situația operațiunilor de open market în Zona Euro (Miliarde)

Tipul Data Scadența Număr zile Valoare

Operațiuni Euro

MRO 28.03.2012 04.04.2012 7 61,0781

LTRO 29.03.2012 28.06.2012 91 25,1266

LTRO 14.03.2012 11.04.2012 28 9,75435

LTRO 01.03.2012 31.05.2012 91 6,4958

LTRO 01.03.2012 26.02.2015 1092 529,53081

LTRO 26.01.2012 26.04.2012 91 19,57995

LTRO 22.12.2011 29.01.2015 1134 489,19075

LTRO 27.10.2011 01.11.2012 371 56,93445

Operațiuni NonEuro

USD 05.01.2012 29.03.2012 84 25,515

USD 02.02.2012 26.04.2012 84 9,36

USD 01.03.2012 24.05.2012 84 14,5245

USD 22.03.2012 29.03.2012 7 1,8024

USD 29.03.2012 21.06.2012 84 6,2502

USD 29.03.2012 05.04.2012 7 2,8809 Sursa: Date prelucrate de pe www.ecb.int

În cazul Bancii Angliei operațiunile de open market sunt efectuate la inițiativa

băncii centrale. Dacă operațiunile de open market, pentru BCE se desfașoară în

7 http://www.ecb.int/ecb/educational/facts/monpol/html/mp_007.ro.html

8

cadrul băncilor centrale din Eurosistem., acest lucru sporind gradul de complexitate

al operațiunilor, deoarece presupune coordonarea între băncile centrale și, în același

timp, realizarea de tranzacții cu sute de bănci, în cazul Bancii Angliei aceste

operațiuni se desfăsoara în cadrul Comisiei de politici monetare (Monetary Policy

Committee).

Operațiunile de open market ale Bancii Anglei sunt:

- operațiunile repo pe termen scurt la rata bancii (au loc săptămânal, cu un

reglajul fin la scadență în ultima zi a perioadei de aplicare. Acestea sunt

operațiuni cu rată fixă la cursul oficial al bancii. Dimensiunea OMO

săptămână este modificată pentru a compensa schimbările săptămânale

neașteptate în valoarea bancnote în circulație și alte fluxuri de lire sterline pe

bilanțul băncii)

- operațiuni repo pe termen lung la rata de piață determinată de licitațiile

variabile (banca oferă finanțare pe termen lung pentru sectorul bancar cât și

prin achiziționarea directă de gilts, la ratele de piață determinată în OMOs

lunare. Acesta intenționează, în timp util pentru a achiziționa obligațiuni de

înaltă calitate în valută, cu fluxurile de numerar schimbate în lire sterline cu

rată fixă, de asemenea, la piață ratele determinată în OMOs lunare)

- cumpărări de obligațiuni de înaltă calitate, la prețuri determinate de licitație;

Operațiunile de open market în cazul Bancii Angliei se realizează la o rată a

dobânzii de politică monetară de 0,5% ( mai 2013).

2. Facilităţile permanente instituţiilor de credit au drept scop: absorbirea,

respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen scurt, semnalizarea orientării generale

a politicii monetare şi stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piaţa

monetară interbancară, prin coridorul format de ratele dobânzilor aferente celor

două instrumente.

BCE folosește următoarele facilități permanente:

o facilitatea de creditare, care permite obţinerea unui credit cu scadenţa de o

zi de la banca centrală, contra colateral, la o rată de dobândă predeterminată;

această rată de dobândă constituie, în mod normal, un plafon al ratei dobânzii

overnight a pieţei monetare. Rata dobânzii pentru facilitățile de creditare este

de 1% ( mai 2013) , iar creditele acordate au fost în sumă de 1.112 mil. EUR

până la data de mai 2013.

o facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadenţa de o zi

la banca centrală, la o rată de dobândă predeterminată; rata dobânzii facilităţii

de depozit reprezintă, în mod normal, pragul ratei dobânzii overnight a pieţei

monetare. În mai 2013, rata dobânzii pentru aceste facilități a fost de 0%, iar

cuantumul depozitelor a fost de 101.540 mil. EUR mai 2013).

9

Figura nr.5 – Rata dobânzii la facilitățile permanente în Zona Euro

Sursa: Date prelucrate de pe www.ecb.int

Trendul general al celor două rate ale dobânzilor este unul descendent. De la valori

de peste 5% la facilitatea de creditare și peste 3% la cea de depozitare, s-a ajns în

prezent la o rată de 1,75% la facilitatea de creditare și respectiv 0.25% la cea de

depozitare.

Banca Angliei folosește aceleași facilitați permanente si anume: facilitatea de

creditare, facilitatea de depozit și asa numită facilitatea discount window.

Facilitățile permanente au două roluri. Primul este de a oferi un arbitraj în condițiile

normale de piață pentru a preveni ratele de pe piața monetară să se deplasează

departe de rata dobânzii. Deci, acestea sunt o parte vitală a implementării politicii

monetare a Băncii. Al doilea rol este de a oferi un mijloc pentru participarea

băncilor la a gestiona neașteptatele șocuri de plată care pot apărea din cauza unor

probleme tehnice în sistemele proprii ale băncii sau la plățile la nivel de piață.

Rata dobânzii pentru facilitățile de creditare este de 0,75% ( mai 2013). Rata

dobânzii pentru aceste facilități a fost de 0%.

Facilitatea discount window este de a oferi asigurari de lichiditate în sistemul

bancar. Facilitatea discount window nu este destinată pentru firmele care se

confruntă cu probleme fundamentale de solvabilitate sau viabilitate. Instituțiile

eligibile care pot beneficia de aceasta facilitate vor fi băncile și societățile de

construcții pot să plătească depozitele numite raportul de numerar (CRD) și care

respectă cerințele de eligibilitate.

Operațiunile de piață monetară sunt efectuate la inițiativa băncii centrale, în

timp ce facilitățile permanente sunt folosite la inițiativa băncilor comerciale.

Participarea la ambele este voluntară la nivelul de bănci individuale, în timp ce în

10

majoritatea țărilor rezervelor minime obligatorii sunt o impunere administrativa ale

tuturor băncilor.

3. Rezevele minime obligatorii

Eurosistemul impune instituţiilor de credit să deţină rezerve minime

obligatorii în conturile deschise la băncile centrale naţionale. Obiectivul sistemului

de rezerve minime obligatorii este stabilizarea ratelor dobânzilor pe piaţa monetară

şi crearea (sau accentuarea) unui deficit structural de lichidităţi. BCE remunerează

aceste rezerve cu o rată a dobânzii de 0,75%.

BCE stabilește o rată zero a rezervelor pentru următoarele categorii de

pasive: depozite la termen cu o scadență de peste doi ani, depozite rambursabile cu

un preaviz de peste doi ani, contracte de repo și titluri de creanță emise cu o

scadență de peste doi ani. BCE poate modifica în orice moment ratele rezervelor

minime obligatorii. Rata rezervelor minime obligatorii este de 1% pentru

majoritatea elementelor pentru care se aplică baza de calcul a rezervelor minime

obligatorii. Tabel nr.2 – Rata rezervelor minime obligatorii și cuantumul acestora (mld. €) în

Zona Euro

Data Cuantumul rezervelor

minime obligatorii

Rata rezervelor minime

obligatorii 31-Dec-2008

217.2

3.25%

31-Dec-2009

210.2 1%

31-Dec-2010

211.8 1%

31-Dec-2011

207.7 1.25%

17-Jan-2012

207 1%

14-Feb-2012

103.3 1%

13-Mar-2012

104.3 1%

Sursa: Date prelucrate de pe www.ecb.int

În cazul Bancii Angliei, aici banca centrală nu impune instituțiilor de credit

rezerve minime obligatorii. Există conceptul de rezerve minime, dar pasivele care

pot intra aici sunt doar depozitele la vedere. Doar băncile autohtone pot avea

rezerve minime la banca națională. Membrii Comisiei Politicii Monetare se

angajează să mențină un nivel al rezervelor într-un interval, în mod normal, + / -

1%.

BANCILE CENTRALE IN CONTEXTUL CRIZEI ECONOMICE

Deși a apărut în SUA, criza economico-financiară s-a propagat rapid și în

spațiul european, cuprinzând astfel atât statele din zona euro cât și celelalte state. În

contextul crizei actuale, băncile centrale analizate în această lucrare au fost nevoite

să ia anumite măsuri pentru a ameliora efectele crizei financiare.

Statele din zona euro au fost puternic afectate de către criza economico-

financiară, iar unele dintre ele s-au aflat chiar în pragul falimentului (aici putem

vorbi de Grecia, Spania, Portugalia, Italia, Irlanda etc). Pentru a ameliora efectele

crizei financiare, BCE a recurs la măsuri de politică monetară neconvenționale. Ea a

decis să furnizeze lichiditate suplimentară atât în euro cât și în dolari. Condiția ca

11

băncile să beneficieze de această lichiditatea era să aibe suficiente garanții de

calitate8. O altă măsură a fost modificarea ratelor dobânzii, iar o altă măsură a fost

cumpărarea de obligațiuni de stat de la statele cu probleme cu scopul de a injecta

lichiditate pe piață și pentru a evita tipărirea de bani9. Cumpărarea de obligaţiuni

reprezintă cel mai important pas al BCE în încercarea de a controla criza de

amploare din zona euro.

Criza economica a avut un impact puternic și asupra Angliei. Aceasta s-a

confruntat cu o inflația ridicată, cauzată de economiile supraîncalzite, astfel că

Banca Angliei, a adoptat decizia de creștere a ratelor de referință a dobânzii de pe

piața interbancară în incercarea de a contracara acest fenomen. Totodată,

criza bancară americană a afectat sistemul bancar din Marea Britanie. Guvernul

britanic a devenit acționar la cele mai importante instituții bancare din sistem,

printr-un program de 37 mld. de lire sterline adoptat în octombrie 2008 pentru

susținerea sistemului financiar. Însă in anul 2008 criza s-a facut simtită atunci cand

Anglia a fost nevoită să intre in recesiune, valoarea PIB-ului a suferit cea mai

drastică scădere din ultimii 28 de ani, ajungând în ultimul trimestru al anului 2008

să scadă cu 1,5% față de trimestru al treilea al aceluiași an.

8 http://www.ecb.int/ecb/educational/facts/monpol/html/mp_014.ro.html

9 http://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/annrep/ar2011ro.pdf

12

CONCLUZII

Pe baza analizei realizate în cadrul proiectului, putem observa că în ceea ce

privește politica monetară între Marea Britanie și Zona Euro există atât asemănări

cât și deosebiri.

Cele două bănci centrale reprezintă autoritățile monetare pe teritoriul pe care

acționează. În timp ce Banca Națională Marii Britanii este banca centrală pentru un

singur stat, Banca Centrală a Europei este bancă centrală pentru toate statele din

zona euro, care în prezent sunt în număr de 17.

Referindu-ne la obiectivele politicii monetare, putem observa o primă

diferență. În vreme ce Zona Euro are un obiectiv primar (stabilitatea preturilor) și

alte obiective subordonate, în Anglia aceste obiective se află pe același nivel din

punctul de vedere al importanței (stabilitatea preturilor, inflația scazuta si caștigarea

încrederii in moneda națională)

Dacă BCE nu trebuie să dea explicații in cazul în care variaza rata inflatiei,

în cazul Bancii Angliei, Guvernatorul bancii este nevoit sa redacteze o scrisoare

deschisă Ministrului prin care trebuie sa explice motivele de ce aceasta rata a variat

si care sunt metodele prin care incearca să redreseze variatia acesteia.

În ambele politici monetare utilizează aceleaşi aproximativ aceleași

instrumente de politică monetară: operaţiuni de open market, facilităţi permanente,

rezerve minime obligatorii.

Pentru că ne aflăm de ceva timp într-o criză economico-financiară care a

curpins întreaga lume, cele două bănci centrale au fost nevoite să recurgă la măsuri

anticriză, în unele cazuri chiar măsuri neconvenționale pentru a menține stabilitatea

economică în statele pe care le reprezintă.

13

BIBLIOGRAFIE

www.bankofengland.co.uk/ - accesat în mai 2013

www.ecb.europa.eu/ - accesat în mai 2013 www.tradingeconomics.com/united-kingdom/ - accesat în mai 2013