Romania in Tratatul de la Varsovia
4
Noua configuraţie geopolitică şi geostrategică a lumii postbelice, marcată de bipolaritate şi de dominaţia sovietică asupra Europei de Est, a cunoscut un episod important o dată cu semnarea, la 14 mai 1955, a Tratatului de la Varşovia (Tratatul Est-European de Prietenie, Colaborare şi Asistenţă Mutuală). Începând cu 1955, România, alături de Republica Populară Albaneză, Republica Populară Bulgară, Republica Democrată Germană, Republica Socialistă Cehoslovacă, Republica Populară Polonă‚ Republica Populară Ungară, este integrată într-un sistem politico-militar dominat de Uniunea Sovietică, sistem care îngloba forţele militare ale statelor socialiste. Alianţa avea la nivel declarativ un triplu scop: apărarea comunismului, dezvoltarea şi întrajutorarea statelor socialiste şi susţinerea militară reciprocă în cazul unei agresiuni. Organizaţia a apărut într-un context strategic, parte a politicii Moscovei faţă de statele satelit dar şi faţă de blocul politico-militar advers. Replică directă la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), ea a avut drept scop menţinerea controlului militar sovietic. În 1957 se împlineau 10 ani de la semnarea tratatului de pace cu Austria, iar URSS trebuia să-şi retragă trupele de pe teritoriul acestui stat. Constituirea alianţei a dus la crearea unei baze legale pentru menţinerea prezenţei militare sovietice pe teritoriul statelor satelit. Totodată, aceasta a constituit o replică directă la integrarea, la 9 mai 1955, a Germaniei Federale în NATO. Preambulul Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală arăta intenţia părţilor semnatare de a crea „un sistem de securitate colectivă în Europa, bazat pe participarea tuturor statelor europene, indiferent de orânduirea lor socială şi de stat”. Statele participante se obligau „să se abţină în relaţiile lor internaţionale de la ameninţarea cu forţa sau de la folosirea ei şi să rezolve litigiile lor internaţionale prin mijloace paşnice”
description
Participarea Romaniei in Tratatul de la Varsovia
Transcript of Romania in Tratatul de la Varsovia
Noua configuraie geopolitic i geostrategic a lumii postbelice, marcat de bipolaritate i de dominaia sovietic asupra Europei de Est, a cunoscut un episod important o dat cu semnarea, la 14 mai 1955, a Tratatului de la Varovia (Tratatul Est-European de Prietenie, Colaborare i Asisten Mutual). ncepnd cu 1955, Romnia, alturi de Republica Popular Albanez, Republica Popular Bulgar, Republica Democrat German, Republica Socialist Cehoslovac, Republica Popular Polon Republica Popular Ungar, este integrat ntr-un sistem politico-militar dominat de Uniunea Sovietic, sistem care ngloba forele militare ale statelor socialiste. Aliana avea la nivel declarativ un triplu scop: aprarea comunismului, dezvoltarea i ntrajutorarea statelor socialiste i susinerea militar reciproc n cazul unei agresiuni.
Organizaia a aprut ntr-un context strategic, parte a politicii Moscovei fa de statele satelit dar i fa de blocul politico-militar advers. Replic direct la Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), ea a avut drept scop meninerea controlului militar sovietic. n 1957 se mplineau 10 ani de la semnarea tratatului de pace cu Austria, iar URSS trebuia s-i retrag trupele de pe teritoriul acestui stat. Constituirea alianei a dus la crearea unei baze legale pentru meninerea prezenei militare sovietice pe teritoriul statelor satelit. Totodat, aceasta a constituit o replic direct la integrarea, la 9 mai 1955, a Germaniei Federale n NATO.
PreambululTratatului de prietenie, colaborare i asisten mutualarta intenia prilor semnatare de a crea un sistem de securitate colectiv n Europa, bazat pe participarea tuturor statelor europene, indiferent de ornduirea lor social i de stat. Statele participante se obligau s se abin n relaiile lor internaionale de la ameninarea cu fora sau de la folosirea ei i s rezolve litigiile lor internaionale prin mijloace panice (art. 1), s participe la toate aciunile [...] avnd drept scop asigurarea pcii i securitii internaionale (art. 2) i s depun eforturi n vederea reducerii generale a armamentelor i a interzicerii armelor atomice, cu hidrogen i a armelor de distrugere n mas, n general. n articolul 7 din Tratat se stipula faptul c prile contractante se oblig s nu ia parte la nici un fel de coaliii sau aliane si s nu ncheie nici un fel de acorduri ale cror scopuri ar fi n contradicie cu scopurile prezentului tratat.
Formula de lucru se prezenta fie sub forma consftuirilor Comitetului Politic Consultativ, ale efilor Marelui Stat Major, ale minitrilor afacerilor externe i ale adjuncilor acestora, fie a conferinelor minitrilor Aprrii sau a convocrilor i a edinelor de lucru. ntre 1955-1980 au avut loc 20 de consftuiri ale Comitetul Politic Consultativ. Conform practicii statornicite ntre conductorii de partid i de stat ai rilor participante la Tratat, consftuirile se convocau periodic, prin rotaie, n capitalele rilor participante. Tot prin rotaie erau conduse i edinele consftuirilor de ctre efii delegaiilor rilor respective.
State ca Iugoslavia, China, Vietnam aveau statut de observatori ai organizaiei. Cartierul general a fost fixat la Moscova, locul unde ofieri din toate statele membre erau pregtii la Academia sovietic (de stat major) Voroilov.
Primul comandant al Forelor Armate Unite ale Pactului de la Varovia a fost numit marealul Uniunii Sovietice, Ivan Stepanovich Konev. n anul 1968, pe fondul conflictului sino-sovietic, Albania se retrage oficial din Alian.
Dup cderea regimurilor comuniste din Europa Central i de Est, Organizaia a fost dizolvat, ea ncetndu-i oficial existena la 1 iulie 1991, n urma ntlnirii de la Praga.
Romnia i Organizaia Tratatului de la VaroviaO parte a istoriografiei postdecembriste a creat o imagine idealizat a importanei rolului jucat de Romnia n cadrul Pactului de la Varovia. Dei dup 1964 Romnia a avut o poziie distinct n cadrul Tratatului, refuznd constant integrarea deplin n structurile sale, prin aceast poziie nu a fost periclitat ctui de puin sistemul de securitate conceput de Uniunea Sovietic. De altfel, Romnia, n pofida unor momente relativ tensionate, nu a pus niciodat problema apartenenei sale la structurile politico militare ale Blocului socialist, aa cum s-a ntmplat n trei momente eseniale din istoria Tratatului: revoluia din Ungaria (1956), criza cehoslovac (1968) i criza din Polonia (1980 -1981).
Desfurrile sovietice de trupe n apropierea granielor romne i exerciiile militare ale Pactului de la Varovia din 1968 au fost interpretate de ctre conducerea de la Bucureti ca ameninare la adresa securitii naionale. Conform evoluiei ulterioare, putem afirma c o ameninare direct la adresa securitii Romniei din partea sovieticilor nu a existat n mod direct, att timp ct liderul de la Bucureti nu a pus n discuie apartenena la structurile politico-militare ale blocului. Totodat, prin poziia sa geostrategic, Romnia nu putea constitui o ameninare la adresa securitii Blocului socialist, neexistnd nici o grani cu un stat occidental, precum n cazul Ungariei sau Cehoslovaciei.
Poziia statului romn n cadrul alianei nu a fost una constant, ntre momentul aderrii, 1955 i sfritul acesteia, n 1991. Dac n 1955 poziia Romniei a fost una de supunere total, dup cum o demonstreaz intervenia n cazul Revoluiei maghiare, treptat se manifest o tendin de distanare de linia Moscovei, de exprimare a unor puncte de vedere diferite, att n ceea ce privete organizarea, ct i funcionarea alianei (vezi opoziia lui Ceauescu fa de planurile lui Brejnev de a controla armata i industria de rzboi romneasc sau fa de implicarea automat ntr-un conflict fr consultarea prealabil a prilor).
