RomaDe la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: Navigare, căutare

Roma—  Capitala Italiei  —

Un colaj cu imagini din Roma: imaginea din partea stânga de sus este Colosseum, urmat (de la stânga la dreapta) Monumentul Vittorio Emanuele II, Piazza della Repubblica, Castelul Sant'Angelo,

Fontana di Trevi, cupola Bazilicii Sfântul Petru şi în final o vedere aeriană a centrului istoric al oraşului.

Drapel

Stemă

Poreclă: Cetatea eternăMotto: Senātus Populusque Rōmānus (SPQR)

RomaPoziţia geografică

Coordonate: Coordonate: 41°54′N 12°30′E / 41.9, 12.5 41°54′N 12°30′E / 41.9, 12.5

Ţară ItaliaRegiune Lazio

Provincie RomaFondare 21 aprilie 753 î.Hr.

Guvernare - Primar Gianni Alemanno

Suprafaţă - Oraş 1.285,3  km²

Altitudine 20 m.d.m.

Populaţie (31 ianuarie 2009)[1]

 - Oraş 2,743,796 locuitori - Densitate 2,134,7 loc./km²  - Urbană 3.457.690

 - Metropolitană 3.700.000

Fus orar CET (UTC+1) - Ora de vară (DST) CEST (UTC+2)

Cod poştal de la 00121 la 00199Prefix telefonic 06

Localităţi înfrăţite - Paris Franţa

Site: Site oficial (it)modifică 

Roma este capitala Italiei. Situat pe malul fluviului Tibru, oraşul are o istorie îndelungată fiind de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice şi a Italiei moderne. Roma are o populaţie de 2.923.000 persoane. Aria metropolitană are o populaţie de în jur de 4 milioane. Este capitala regiunii Lazio şi a Provinciei Roma. Primarul Romei este Gianni Alemanno.

Roma este un important centru turistic. Printre monumentele cele mai faimoase se numără Colosseumul şi Columna lui Traian. O enclavă a Romei este şi statul Vatican, un teritoriu suveran al Sfântului Scaun situat într-un cartier roman. Este cel mai mic stat din lume, şi capitala singurei religii care are reprezentaţie în Naţiunile Unite (ca un stat observator non-membru).

Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Oraşul etern”), Limen Apostolorum („Pragul apostolilor”), la città dei sette colli („Oraşul celor şapte coline”) sau pur şi simplu l'Urbe („Oraşul”),[2] este profund modernă şi cosmopolită. Ca unul dintre puţinele oraşe mari ale Europei care a supravieţuit celui de-al doilea război mondial relativ puţin afectat, centrul Romei rămâne renascentist şi baroc în esenţa sa. Centrul Istoric al Romei este pe lista UNESCO de Patrimoniu al Umanităţii.[3]

Cuprins[ascunde]

1 Geografie o 1.1 Climă

2 Istorie o 2.1 De la fondare la imperiu o 2.2 Căderea imperiului şi Evul Mediu o 2.3 Secolele XVII-XIX o 2.4 Secolul XX

3 Arhitectura, configuraţia oraşului şi obiective principale o 3.1 Arhitectura

3.1.1 Roma antică 3.1.2 Medievală 3.1.3 Renaşterea şi Barocul 3.1.4 Neoclasicism 3.1.5 Arhitectură fascistă

o 3.2 Centrul oraşului o 3.3 Structura periferiei o 3.4 Vatican

o 3.5 Muzee şi galerii o 3.6 Vile şi grădini

4 Vezi şi 5 Legături externe 6 Proverbe despre Roma

7 Note

[modificare] GeografieRoma este situată în partea central-vestică a Peninsulei Italice, pe cursul inferior al fluviului Tibru.

[modificare] Climă

Roma are o climă tipică de tip mediteranean, ce caracterizează regiunile Italiei situate pe coasta mediteraneană. Cea mai plăcută climă este din luna aprilie până în iunie, şi de la mijlocul lui septembrie până în octombrie; în particular, ottobrata (se poate traduce ca „zi frumoasă de octombrie”) sunt cunoscute ca zile însorite şi calde. În luna august, temperatura din miezul zilei deseori depăşeşte 32 °C; în mod tradiţional, multe afaceri se închideau în luna august, şi romanii obişnuiau să plece atunci spre staţiunile de vacanţă, dar această tendinţă începe să dispară, şi oraşul începe să devină complet funcţional de-a lungul întregii veri, datorită turismului în creştere şi schimbării mentalităţii de lucru a populaţiei sale. Temperatura maximă în decembrie este în medie de aproximativ 14 °C.

Lună Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

Temperatura maximă medie [4] (°C) 12 13 15 18 23 27 30 30 27 22 16 13

Temperatura minimă medie [5] (°C) 3 4 5 8 11 15 17 18 15 11 7 4

[modificare] IstoriePentru detalii, vezi: Istoria Romei.

[modificare] De la fondare la imperiu

Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus şi Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., şi dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la aşezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, şi care au stat la baza noului oraş în secolul VIII î.Hr.. Oraşul avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de şapte regi, conform tradiţiei), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. - 27 î.Hr., guvernată de Senat), şi în final a Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au depins de cuceririle militare, de dominaţia economică, precum şi de asimilarea selectivă a civilizaţiilor învecinate, în mod notabil etruscii şi vechii greci. În anul 64 în timpul domniei lui Nero o mare parte a oraşului a fost mistuită de incendiu. Oraşul a fost reconstruit în timpul Flavilor mai ales în timpul împăraţilor Traian, Adrian şi Caracalla.

De la fondarea Romei în 753 î.Hr., oraşul a rămas neînfrânt din punct de vedere militar (deşi a pierdut câteva bătălii), până în 386 î.Hr., când Roma a fost ocupată de celţi (unul dintre cele trei triburi principale ale galilor), şi apoi recuperată de romani în acelaşi an. Conform legendei, galii s-au oferit să returneze Roma populaţiei sale în schimbul a cinci sute de kilograme de aur, dar romanii au refuzat, preferând să-şi recapete oraşul luptând mai degrabă decât să recunoască o înfrângere. Totuşi, în analele Romei se spune că răscumpărarea a fost plătită şi în timp ce un senator roman a protestat în faţa conducătorului galilor (Brennus) spunând că greutăţile folosite pentru măsurarea răscumpărării nu sunt exacte, Brennus şi-a aruncat sabia peste greutăţi şi a rostit celebrele cuvinte: "Vae victis" (vai de cei învinşi).

Dominaţia romană s-a extins asupra majorităţii Europei şi malurilor Mării Mediterane, în timp ce populaţia ei depăşea un milion de locuitori. Timp de aproape o mie de ani, Roma a fost cel mai mare, mai bogat şi mai important din punct de vedere politic oraş al lumii occidentale, şi a rămas astfel şi când a început declinul imperiului şi împărţirea sa în două, chiar dacă până la urmă şi-a pierdut statutul de capitală în detrimentul oraşului Milano şi apoi Ravenna, şi a fost depăşită ca prestigiu de capitala Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol.

[modificare] Căderea imperiului şi Evul Mediu

În timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanţă religioasă, cât şi politică, până la urmă ajungând să fie cunoscut drept Papă şi stabilind Roma ca centru al Bisericii Catolice. În urma prădării Romei din 410 de către Alaric I şi căderii Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr., Roma a alternat între Imperiul Bizantin şi jafurile barbarilor germanici. Populaţia ei a scăzut până la a ajunge la doar 20.000 de oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând oraşul cândva înfloritor la grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine şi vegetaţie. Roma a făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit Exarhatul de la Ravenna. În 756, Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicţie temporală asupra Romei şi zonelor limitrofe, creând astfel Statele Papale.

Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; oraşul a devenit o destinaţie a pelerinilor în timpul Evului Mediu, şi focar de

dispute între papalitate şi Sfântul Imperiu Roman începând cu domnia lui Carol cel Mare, care a fost primul împărat încoronat de papă la Roma, de Crăciun, în anul 800 (de către papa Leon al III-lea). În afară de perioade scurte ca oraş liber în Evul Mediu, Roma şi-a menţinut statutul de capitală papală şi „oraş sfânt” timp de secole, chiar şi când papii au fost mutaţi la Avignon între 1309-1337. Deşi nu mai avea putere politică, precum a dovedit-o brutala prădare a Romei în 1527, oraşul a înflorit ca centru cultural şi artistic în timpul Renaşterii şi Barocului, sub patronajul curţii papale.

[modificare] Secolele XVII-XIX

Populaţia a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să rămână în urma altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă în tumultul naţionalist din secolul al XIX-lea, câştigându-şi şi pierzându-şi de două ori pentru scurt timp independenţa, Roma a devenit speranţa principală a unificării italiene, susţinută de Regatul Italiei condus de regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez a fost eliminat în 1870, trupele regale au năvălit în oraş, şi Roma a fost declarată capitală a Italiei unificate în 1871.

[modificare] Secolul XX

După victoria din primul război mondial, Roma a fost martora ascensiunii fascismului italian condus de Benito Mussolini, care a intrat în oraş în 1922, proclamând un nou imperiu şi aliind Italia cu Germania nazistă. A fost o perioadă de creştere rapidă a populaţiei, de la 212.000 pe timpul unificării la peste 1.000.000, dar această tendinţă a fost stopată de al doilea război mondial, timp în care Roma a fost afectată de bombardamentele Aliaţilor şi de ocupaţia nazistă; după executarea lui Mussolini şi sfârşitul conflictului, un referendum din 1946 a abolit monarhia şi a decis crearea Republicii Italiene.

Roma a crescut spectaculos după război, fiind una dintre locomotivele „miracolului economic italian” din timpul reconstrucţiei şi modernizării postbelice. A devenit un oraş la modă în anii '1950 şi începutul anilor '1960, anii la dolce vita („viaţa cea dulce”), şi o tendinţă de creştere a populaţiei a continuat până la mijlocul anilor '1980, când oraşul avea peste 2.800.000 de locuitori. După aceea, populaţia a început să scadă uşor, o parte din populaţie mutându-se în împrejurimi; este posibil să fi fost datorită unei scăderi a nivelului de trai din cauza congestiei din trafic şi nivelului poluării. În anii recenţi această tendinţă a încetat şi populaţia a crescut din nou, mulţumită şi dinamismului cultural şi economic al oraşului, şi fenomenului imigraţiei.

[modificare] Arhitectura, configuraţia oraşului şi obiective principale

[modificare] Arhitectura

[modificare] Roma antică

Panteon - Imagine din interior

Unul dintre simbolurile Romei este Colosseumul (70-80 d.Hr.), cel mai mare amfiteatru construit vreodată în Imperiul Roman. Având iniţial o capacitate de 60.000 de spectatori, a fost folosit pentru lupte între gladiatori. Lista monumentelor foarte importante ale Romei antice include Forumul Roman, Domus Aurea, Panteonul, Columna lui Traian, Piaţa lui Traian, zonele catacombelor, Circus Maximus, Băile lui Caracalla, Castelul Sant'Angelo, Mausoleul lui Augustus, Ara Pacis, Arcul lui Constantin, Piramida lui Cestius şi Bocca della Verità.

[modificare] Medievală

De multe ori trecută cu vederea, moştenirea medievală a Romei este una dintre cele mai importante dintre cele ale oraşelor italiene. Bazilici datând din era paleocreştină includ Santa Maria Maggiore şi San Paolo Fuori le Mura (cea din urmă reconstruită în mare parte în secolul al XIX-lea), amândouă găzduind mozaicuri din secolul IV d.Hr.. Mozaice şi fresce medievale notabile pot fi văzute şi în Santa Maria in Trastevere, Santi Quattro Coronati şi Santa Prassede. Clădirile laice includ o serie de turnuri, dintre care cele mai mari sunt Torre delle Milizie şi Torre dei Conti, amândouă în apropiere de Forumul Roman, precum şi scările uriaşe care duc spre bazilica Santa Maria in Ara Coeli.

[modificare] Renaşterea şi Barocul

Fantana arteziana din Piazza Navona

Fontana di Trevi

Roma a fost un centru mondial al Renaşterii, al doilea doar în urma Florenţei, şi a fost profund influenţată de această mişcare. Cele mai impresionante capodopere ale arhitecturii renascentiste în Roma sunt Piazza del Campidoglio de Michelangelo, împreună cu Palazzo Senatorio, sediul guvernului local. În această perioadă, marile familii aristocratice ale Romei obişnuiau să construiască locuinţe opulente precum Palazzo del Quirinale (acum sediul preşedintelui republicii), Palazzo Venezia, Palazzo Farnese, Palazzo Barberini, Palazzo Chigi (acum sediul primului ministru), Palazzo Spada, Palazzo della Cancelleria, şi Villa Farnesina.

Roma este de asemenea faimoasă pentru pieţele ei imense şi maiestoase (de multe ori decorate cu obeliscuri), multe dintre care au fost construite în secolul al XVII-lea. Pieţele principale sunt Piazza Navona, Piazza di Spagna, Campo de' Fiori, Piazza Venezia, Piazza Farnese şi Piazza della Minerva. Unul dintre exemplele emblematice ale artei baroce este Fontana di Trevi, de Nicola Salvi. Alte palate baroce din secolul al XVII-lea sunt Palazzo Madama, acum sediul Senatului Italian, precum şi Palazzo Montecitorio, sediul Camerei Deputaţilor.

[modificare] Neoclasicism

În 1870, Roma a devenit capitala Regatului Italiei. În acest timp, neoclasicismul, un stil arhitectonic influenţat de arhitectura Antichităţii, a devenit influenţa principală asupra arhitecturii oraşului. Au fost construite atunci mai multe palate mari în stil neoclasic pentru a găzdui ministere, ambasade şi alte agenţii guvernamentale. Unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale neoclasicismului în Roma este Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea, sau „Altarul Patriei”, unde este situat mormântul Soldatului Necunoscut, care îi reprezintă pe cei 650.000 de italieni care au murit în timpul primului război mondial.

[modificare] Arhitectură fascistă

Regimul fascist care a guvernat Italia din 1922 până în 1943 a dezvoltat un stil arhitectonic caracterizat de legăturile sale cu arhitectura romană antică. Cel mai important sit fascist din Roma este districtul Esposizione Universale Roma, construit în 1935. A fost iniţial conceput pentru expoziţia universală din 1942, şi era numit „E.42” (Esposizione 42). Cu toate acestea, expoziţia mondială nu a mai avut loc, deoarece Italia a intrat în al doilea război mondial în 1940. Clădirea cea mai reprezentativă pentru stilul fascist de la E.U.R. este Palazzo della Civiltà Italiana (1938-1943), designul ei iconic fiind denumit „Colosseumul cubic” sau „pătrat”.

După al doilea război mondial, autorităţile romane şi-au dat seama că aveau bazele unui cartier financiar în afara centrului pe care alte capitale încă îl aveau în stadiu de proiect (London Docklands şi La Defense în Paris). De asemenea Palazzo della Farnesina, actualul sediu al Ministerului Afacerilor Externe, a fost conceput în 1935 în stil fascist.

[modificare] Centrul oraşului

Centrul istoric al oraşului este dominat de tradiţionalele „şapte coline ale Romei”: colinele Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian şi Aventin. Tibrul curge spre sud prin Roma, centrul fiind situat acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.

Au rămas în picioare mari părţi ale vechilor ziduri ale oraşului. Zidul Servian a fost construit doisprezece ani după ce galii au prădat oraşul în 390 î.Hr.; includea mare parte din Dealurile Esquilin şi Celian, precum şi celelalte cinci în întregime. Roma a depăşit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar nu s-au mai construit alte ziduri până în 270 d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor Aureliene. Aveau o lungime de aproape 19 km, şi a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit să-l străpungă pentru a intra în oraş în 1870.

Deşi relativ mic, vechiul centru al oraşului conţine aproximativ 300 de hotele şi 300 pensioni,[6] peste 200 de palate,[7] 900 de biserici,[8] opt dintre parcurile principale ale Romei, reşedinţa preşedintelui republicii, casele Parlamentului, birouri ale oraşului şi guvernului local, precum şi multe monumente faimoase. Vechiul oraş conţine de asemenea mii de ateliere, birouri, baruri şi restaurante. Milioane de turişti vizitează Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate oraşe din lume.

[modificare] Structura periferiei

Oraşul vechi din limitele zidurilor acoperă aproximativ 4% din cei 1507 km² ai municipalităţii moderne. Centrul istoric al oraşului este cel mai mic din cele nouăsprezece zone administrative ale Romei. Centrul oraşului este format din 22 de rioni (districte), unul dintre ele, Prati, aflându-se practic în afara zidurilor. Înconjurând centrul sunt 35 quartieri urbani (sectoare urbane), şi în limitele oraşului se află şase mari suburbi. „Comuna” Romei, aflată în afara frontierelor municipale, dublează practic suprafaţa oraşului propriu-zis.

Centura autostrăzii, cunoscută ca Grande Raccordo Anulare (G.R.A.), trasează un cerc uriaş în jurul capitalei, la aproximativ 10 km de centrul oraşului; spre deosebire de majoritatea autostrăzilor italiene, pe G.R.A. nu se plăteşte taxă. Autostrada circulară leagă vechile drumuri care duceau la Roma în Antichitate : Via Flaminia, Via Aurelia, Via Salaria, Via Tiburtina, Via Casilina şi Via Appia. Via Appia modernă face legătura între centrul oraşului şi o serie de orăşele cunoscute drept Castelli Romani.

[modificare] Vatican

Oraşul Roma înconjoară Vaticanul, o enclavă a Sfântului Scaun, care este un stat suveran. Găzduieşte Piaţa Sfântului Petru, cu Bazilica corespondentă. Spaţiul liber din faţa bazilicii a fost reconceput de Gian Lorenzo Bernini, din 1656 până în 1667, sub direcţia Papei Alexandru al VII-lea, ca o curte adecvată necesităţilor, gândită astfel încât un număr cât mai mare de oameni „să-l poată vedea pe Papă dându-şi binecuvântarea, fie din mijlocul faţadei bisericii, fie dintr-o fereastră a Palatului Vatican” (Norwich 1975 p 175). În Vatican se află de asemenea prestigioasele Biblioteca Vaticanului, Muzeele

Vaticanului cu Capela Sixtină, Camerele Rafael şi alte opere importante ale lui Leonardo Da Vinci, Rafael, Giotto, sau Botticelli.

[modificare] Muzee şi galerii

Lista celor mai importante muzee şi galerii din Roma include : Muzeul Naţional din Roma, Muzeul Civilizaţiei Romane, Muzeul Naţional Etrusc Villa Giulia, Muzeele Capitoline, Galeria Borghese, Muzeul Castelului Sant'Angelo, şi Galeria Naţională de Artă Modernă.

[modificare] Vile şi grădini

Centrul Romei este înconjurat de nişte spaţii verzi mari şi vechi ville romane opulente, care sunt rămăşiţele villelor care înconjurau oraşul papal. Majoritatea au fost distruse de speculaţiile imobiliare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cele mai importante dintre cele care au supravieţuit sunt :

Villa Borghese , cu o grădină mare cu panoramă, în stilul naturalist englez al secolului al XIX-lea, conţinând un număr de clădiri, muzee (vezi Galeria Borghese) şi atracţii;

Villa Ada , cel mai mare parc public cu privelişte din Roma; Villa Doria Pamphili , al doilea ca mărime, cu o suprafaţă de 1,8 km²; Villa Torlonia , un exemplu splendid de conac de tip Art Nouveau, care a fost

reşedinţa romană a lui Benito Mussolini; Villa Albani , comandată de Alessandro Cardinal Albani pentru a găzdui colecţia

sa de antichităţi şi sculptură romană

[modificare] Vezi şi Drept roman Imperiul roman Cronologia Romei antice Listă de oraşe din Italia

[modificare] Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Roma Municipalitatea din Roma ro de en it hu Ghid de Călătorie pentru Roma Roma virtuală : Panorame virtuale şi galerii foto (italiană / engleză) Rome Daily photo Travel in Rome (Esp. Eng. Ital. Deu. Fra.)

[modificare] Proverbe despre Roma Toate drumurile duc la Roma. "Tutte le strade portano a Roma."

[modificare] Note1. ̂ ISTAT. „Monthly demographic balance January-November 2008”.

http://demo.istat.it/bilmens2008gen/index_e.html. Accesat la 2009-04-27.2. ̂ s.v. "Urbe", De Mauro Paravia.3. ̂ http://whc.unesco.org/en/list/91 - Entry about Rome on the official website of

the UNESCO World Heritage Centre4. ̂ Eurometeo, medie sul trentennio 1961-19905. ̂ Eurometeo, medie sul trentennio 1961-19906. ̂ „Italian in Florence - Links - Information on Rome”.

http://www.italianinflorence.eu-languages.com/links.html/.7. ̂ „Italian in Florence - Links - Information on Rome”.

http://www.italianinflorence.eu-languages.com/links.html/.8. ̂ „Italian in Florence - Links - Information on Rome”.

http://www.italianinflorence.eu-languages.com/links.html/.