Rolul vointei in activitate

Rolul vointei in activitate Psihicul uman este un ansamblu de fenomene, procese si stari de natura energetico-informationala, aflate in relatii de interactiune si conditionare reciproca si subordonate atingerii unei finalitati reglatorii globale supraordonate a subiectului. Psihicul uman este un sistem dinamic evolutiv, semideschis, supercomplex si probabilist.

La baza organizarii acestui sistem stau doua principii esentiale: principiul diferentierii si principiul integrarii, ambele subordonate legii generale a dezvoltarii. Principiul diferentierii actioneaza in directia crearii unei diversificari modale (entitati calitativ-distincte, adica: cognitive, afective, motivationale) si a unei specializari in planul reglarii, adaptarii (fiecare are rolul sau). Principiul integrarii face ca entitatile rezultate in procesul de diferentiere sa nu se izoleze unle de altele si sa nu devina absolut autonome. Astfel, sistemul psihic uman este alcatuit dintr-o serie de procese psihice cu functii diferite, care insa interactioneaza cu scopul adaptarii eficiente a omului la mediu. Vointa este acel proces psihic complex prin intermediul caruia omul isi mobilizeaza si canalizeaza fortele si capacitatile fizice si spirituale in vederea invingerii obstacolelor care apar pe traiectoria activitatii. Vointa are un rol esential in orice domeniu al activitatii, fiind un mecanism de autoreglare, autoguvernare si dirijare a conduitei. Aceasta contribuie la realizarea cu succes a tuturor celorlalte procese psihice, devenind trasatura de caracter atunci cand este generalizata.In cadrul proceselor psihice senzoriale, principala functie a vointei este aceea de mobilizare a efortului voluntar catre gasirea acelor senzatii, perceptii si reprezentari necesare unei anumite activitati. In cazul senzatiilor, spre exemplu, vointa ajuta la mentinerea pe o perioada indelungata a atentiei concentrata catre un anumit stimul in pofida tuturor celorlalti stimuli de acelasi fel (daca intr-o camera aglomerata si zgomotoasa dorim sa auzim ceea ce spune o persoana care vorbeste foarte incet, vointa ajuta la izolarea vocii persoanei fata de celelalte voci din camera pe o perioada de timp indelungata). Mai mult decat atat, perceptiile au o forma voluntara, cu intentie, numita observatie, ce nu s-ar putea realiza fara vointa. Cat despre reprezentari, acestea au nevoie, asemenea tuturor celorlalte procese psihice, de vointa pentru a-si putea indeplini cu succes atributiile in orice conditii (realizarea reprezentarilor este un proces complex, bazat in parte pe gandire, limbaj, memorie. Vointa mobilizeaza efortul psihic necesar pentru realizarea sa).

Procesele psihice cognitive proceseaza informatia oferita de cele senzoriale si o transforma in plan mental, ajungand la rezultate noi. Pentru reusita acestui lucru este nevoie de vointa. Gandirea necesita vointa in oricare dintre operatiile si activitatile sale, fie ca vorbim de intelegere, rezolvarea problemelor sau luarea deciziilor. Fara vointa, individul nu ar putea ajunge la intelegerea deplina a unor probleme si situatii dificile, nu ar putea duce la bun sfarsit rezolvarea unei probleme si nu ar putea lua deciziile grele necesare uneori in viata. Vointa finalizeaza orice operatie a gandirii, efortul voluntar fiind cel care determina depasirea tuturor obstacolelor din calea atingerii scopurilor sale. In ceea ce priveste memoria, fixarea, pastrarea si reactualizarea informatiilor se realizeaza prin utilizarea procedeelor mnemo-tehnice (repetitii, sublinieri, scheme), care necesita efort voluntar si, implicit, vointa. In memoria voluntara, subordonata intentiei, scopului, controlului deliberat, vointa are un rol esential, sustinand depunerea eforturilor necesare intiparirii anumitor informatii. Atat memorarea mecanica, cat si cea logica au nevoie de efort pentru insusirea materialului, vointa asigurand mentinerea efortului pana la memorarea cu succes a informatiilor.Rolul vointei este deosebit de important si in imaginatie, aceasta contribuind la realizarea unor imagini noi, originale pe tot parcursul actului voluntar necesar in crearea acestora. Formele imaginatiei din nivelul intentional, orientat cu scop, depind de vointa pentru obtinerea unor rezultate. Obtinerea unor produse noi pe baza experientei anterioare (imaginatia reproductiva), generarea imaginilor ce reflecta posibilul fara a avea corespondent in experienta anterioara (imaginatia creatoare), proiectarea drumului de dezvoltare a omului (visul de perspectiva), toate acestea sunt acte de vointa, neputand fi duse la bun sfarsit fara ajutorul ei.Vointa si limbajul se afla intr-o continua interactiune, limbajul intern fiind esential in mobilizarea efortului voluntar. Vointa regleaza procesul de comunicare, utilizarea limbajului extern sub forma dialogului cu o alta persoana, monologului, dar si a limbajului scris presupunand efort.Exista o stransa relatie intre vointa si celelalte procese psihice reglatorii, acestea conlucrand in vederea ducerii la bun sfarsit a activitatii omului. Atat in afectivitate cat si in motivatie, vointa are rolul de a inhiba dorintele si emotiile ce impiedica omul din atingerea scopului sau. In acest caz, vointa nu are rolul de a-l impinge spre executarea actiunilor, ci spre abtinerea de la actiunile provenite din anumite motive sau emotii contrare motivului si scopului activitatii. Vointa indeplineste, de asemenea, o functie importanta in atentie, forma voluntara a acesteia implicand decizie, hotarare, efort, scop si comenzi verbale, toate atribute ale vointei. Vointa nu este insa numai un mijloc de reglare a proceselor psihice. Aplicarea pe termen lung a efortului sustinut in activitate aduce cu sine trecerea vointei in personalitate, aceasta devenind mai mult decat un simplu proces psihic: o trasatura de caracter. Prin urmare, vointa este indispensabila in desfasurarea corecta si finalizarea oricarei activitati umane, sustinand efortul voluntar in vederea depasirii obstacolelor si contribuind semnificativ la adaptarea omului la mediu.