UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ ȘI HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA: PEISAGISTICĂ

AMENAJĂRI CU ROCI

Prof. Coord: Carmen Nicu

Student: Drăgan Elena Gabriela

CRAIOVA

2014

CUPRINS

UTILIZAREA ROCILOR ÎN AMENAJAREA GRĂDINILOR...............................................3

PEISAJELE CU ROCI...............................................................................................................3

ALPINARIILE ȘI ROCĂRIILE.................................................................................................5

UTILIZĂRI COMPLEMENTARE ALE ROCILOR.................................................................8

ROCARIILE: AMENAJARI DECORATIVE CU PIATRA IN GRADINA.............................8

BIBLIOGRAFIE:......................................................................................................................11

UTILIZAREA ROCILOR ÎN AMENAJAREA GRĂDINILOR

Adesea, în zonele montane, rocile formează scene de peisaj deosebit de interesante, care impresionează fie prin masivitatea și soliditatea blocurilor de piatră, fie prin aglomerarea neregulată de mase mai mici cu aspect sălbatic sau pitoresc.

Integrarea rocilor în amenajările peisagistice este posibilă atât prin valorificarea celor eventual prezente în teren cât și prin crearea de compoziții artificiale cu roci.

PEISAJELE CU ROCIMasele stâncoase și rocile mari existente trebuie exploatate vizual: în compoziția unui

parc ele pot constitui locuri atractive, gen „surpriză”, pe care vizitatorul le descoperă în parcurgerea unui anumit traseu al circulației minore sau scene în care ele „atrag” linii de perspectivă.

Scoaterea în evidență a volumetriei, culorii și texturii pietrei se poate face prin variate modalități: degajarea vederilor pe direcțiile cele mai favorabile de observare, în funcție de incidența luminii, uneori decopertarea parțială a pământului în care sunt încastrate rocile, înlăturarea unor roci sau, din contră, completarea sau reamenajarea parțială a ansamblului, defrișarea unor plante însoțitoare, plantarea unor specii decorative arbustive sau arborescente.

Pentru compozițiile artificiale cu roci, cadrul cel mai potrivit este terenul cu relief frământat; mai ales în zonele deluroase și montane, ele sunt firești și par „ale locului”. Pentru obținerea aspectului natural al unei astfel de amenajări sunt necesare, de cele mai multe ori, lucrări de modelare a terenului, amplificarea denivelărilor, crearea de rupturi de pantă.

Anrocamentele se realizează cu material de aceiași natură: calcare, bazalt granit, eventual de proveniență locală.

În funcție de forma și mărimea rocilor se alege și poziția acestora pe formele reliefului: cele neregulat rotunjite pot fi folosite la bază și pe coastele pantelor, în râpe; stâncile mai mari și verticale(cu dominanța înălțimii) sunt justificate pe culmea unei coline abrupte, însă niciodată în poziții joase. Blocurile se grupează neregulat, în armonie și contrast de volume, majoritatea fiind implantate în teren(parțial îngropate).

Rocile pot fi introduse în compoziții și în alte situații, unde configurația proiectată a reliefului se acordă cu prezența lor: cu ele se pot realiza scene pitorești cu grote, izvoare, căderi de apă, albii ale unor pâraie artificiale. Pe un teren înclinat, printre roci verticale sau peste praguri stâncoase poate fi creat și dirijat un curs de apă care formează cascade sau mici căderi receptate în bazine săpate în pantă, având pereții mascați cu roci de aceiași natură; în zona de pantă mică, albia

în meandre a pârâului artificial este, de asemenea, însoțită de grupuri de roci. În toate aceste cazuri se impune o atentă studiere a modelelor oferite de natură și alegerea unor soluții care să confere amenajării un aspect firesc. Tot din acest motiv, fundațiile și consolidările cu beton, necesare pentru asigurarea durabilității unor anrocamente, trebuie sa fie invizibile.

În parcurile și grădinile contemporane, se pot realiza sectoare de peisaj foarte „construite” în care rocile, ca element natural, se asociază unor compoziții din beton cu volume foarte precise, arhitecturale, ale căror linii îndrăznețe contrastează cu formele rotunjite sau colțuroase ale pietrelor(terase, gradenuri, curs de apă pe trepte din beton, bazine sau piscine cu cascade).

Sub influența artei grădinilor japoneze, în amenajările moderne se pot crea unele aspecte vizuale deosebite prin folosirea rocilor în situații idependente de reproducerea sau interpretarea artistică a unei scene de peisaj natural. De exemplu, pentru decorarea unei curți interioare plane, roci suficient de mari se amplasează pe suprafețele inerte(pietriș, nisip, dalaj) sau pe gazon, asociate sau nu cu plante. Ele pot însoși unele elemente construite: bazin, jardinieră, bancă, scară. Cel mai adesea este exploatat contrastul între imobilitatea și masivitatea pietrei și vitalitatea, forma și culoarea plantelor sau transparența și strălucirea apei calme sau în mișcare.

ALPINARIILE ȘI ROCĂRIILE

Rocile pot determina caracterul special al unui tip de grădină, în general de mică întindere – grădina alpină (alpinariu).

Mai adesea, alpinariile nu sunt de sine stătătoare, ci sunt incluse în parcuri și în grădini botanice. Ele reproduc la o scară mică peisaje cu roci, care sunt asociate cu o vegetație specifică, sugerând o scenă montană dintr-o anumită zonă geografică.

Pentru un alpinariu microrelieful este modelat cu coline inegale și văi, permițând realizarea de compoziții etajate, care pot cuprinde, eventual, și un izvor sau o cădere mică de apă, continuată cu un pârâiaș(apa poate fi recirculată prin pompare).

O atenție deosebită se acordă armoniei în volumetria ansamblului, alegerii și poziționării rocilor. Inegalitatea reliefului este însoțită de cea a maselor stâncoase: în alpinariile mici, cel puțin o piesă sau un grup de roci trebuie să domine compoziția. Se iau în considerație principiile enunțate mai sus: folosirea pietrei de aceiași natură sau înrudită, dispunerea după mărime și formă pe diferitele cote ale amenajării.

Gruparea rocilor se face după anumite linii directoare, în etajări neregulate, lăsndu-se terase înguste și nișe pentru plantarea vegetației.

În grădina alpină se prevăd poteci în trepte sau în serpentină pentru accesul pe pante, iar pe cotele joase, alei înguste, toate realizate din lespezi necioplite; aleile înguste pot fi acoperite și cu criblură din acelașii fel de piatră.

În cazul alpinariilor mari, cu diferențe mari de nivel, în structura colinelor de pământ se prevede o bază solidă de roci care previn alunecarea terenului și asigură drenarea. Amenajările mai deosebite, cu înălțime mare, accesibilă pe un traseu de potecă „croită” printre roci, necesită uneori chiar structuri din beton armat pe care se construiește colina.

Pentru stabilitatea ansamblului, rocile aparente se încastrează în pământ, puțin în contrapantă, neregulat etajate; diferite niveluri, decalate, se sprijină unele pe altele și chiar se consolidează cu beton. De asemenea, se are în vedere înclinarea în contrapantă a feței superioare a rocilor care susțin volumele de pământ destinate plantelor, în scopul receptării apei din precipitații și pentru prevenirea eroziunii.

Spațiile și nișele pentru plantarea vegetației, dispuse în trepte, se umplu cu pământ fertil de textură nisipoasă, așternut pe un substrat drenant. Grosimea necesară a stratului de pământ este de cel puțin 40-50cm pentru arbuști și 20-30cm pentru plantele erbacee.

Așa cum s-a arătat mai sus, crearea unei grădini alpine impune un cadru adecvat și cheltuieli destul de importante. Mai accesibilă este realizarea unor amenajări mai mici și mai simple cu roci.

ROCĂRIILE (stâncăriile) se proiectează și se amenajează după aceleași principii enunțate mai sus.

Modelarea terenului constă atât în realizarea unei coline, cât și a altor denivelări mai mici: un mic debleu în fața movilei și cel puțin încă o ușoară proeminență, ca un ecou al celei dintâi.

Rocăriile pot fi dominant alcătuite din lespezi de piatră sau pot îmbina și roci cu volume mai mari, de forme neregulate. Se cere însă o proporție arminioasă cu mărimea colinei, de aceea rocile foarte mari și înalte nu își au locul într-o astfel de compoziție de mai mică importanță; totuși nici rocile prea mărunte nu sunt indicate. Se evită poziționarea de pietre cu aspect piramidal, preferându-se cele la care domină dimensiunile orizontale.

vȘi la aceste amenajări este necesară crearea ambianței potrivite în concordanță cu zona

climatică: microrelieful general al terenului cu unele diferențe de nivel, vegetația specifică

zonei. Astfel, în regiunile de șes vor domina plantele erbacee cărora li se vor asocia unii arbuști foioși și subarbuști. Introducerea coniferelor este indicată îndeosebi pentru zonele de deal și de munte.

UTILIZĂRI COMPLEMENTARE ALE ROCILORÎn cadrul grădinilor, rocile neprelucrate prin tăiere mai pot fi folosite pentru

construirea zidurilor de sprijin, a platformelor pentru chioșcuri, a bordurilor bazinelor, realizarea de pavaje, contribuind la imprimarea unui caracter rustic al zonei.

Tot într-un astfel de cadru, unele roci mari, cu forme naturale adecvate, pot fi transformate în jardiniere prin excavare și umplere cu pământ.

ROCARIILE: AMENAJARI DECORATIVE CU PIATRA IN GRADINA

Rocariile sau stancariile sunt un element decorativ de gradina, compus din pietre (roci) si plante atent selectionate si imbinate, formand mici zone stancoase, foarte pitoresti, care imita peisajul montan.

Alegerea locului de amplasare a unei rocarii in curtea sau gradina casei este foarte importanta. Vom alege intotdeauna zonele expuse la soare si, pe cat posibil, ferite de vant. Specialisii in peisagistica nu recomanda amplasarea stancariilor in centrul gradinilor. Acestia considera ca un astfel de aranjament de gradina este mai spectaculos atunci cand este amplasat intr-o zona apropiata centrului sau chiar marginii unei gradini. Esential este ca rocaria sa fie vizibila din mai multe unghiuri diferite si atent integrata in restul peisajului din curte sau gradina. Crearea unei rocarii este un proces foarte placut, desi destul de anevoios.

Si acum sa vedem care sunt elementele pe care le putem folosi in crearea rocariilor:

Pietre (roci) de diferite dimensiuni, culori si texturi.Putem alege granitul, bazaltul, calcarul etc. Daca aveti posibilitatea, e bine sa

“culegeti” bucati deosebite de roca in vacantele de la munte si sa le aduceti acasa. O alta varianta este cumpararea acestora direct de la firmele producatoare. Cumpararea rocilor de la producatori va ofera posibilitatea alegerii formei si dimensiunii de piatra dorite, dar si avantajul transportului unei cantitati mari de roca, lucru imposibil de realizat cu un autoturism obisnuit.

Plante potrivite mediului stancos si expunerii la soare.In primul rand, vom alege plante perene, care sa reziste in rocariile create multi ani la

rand. Iar pentru a ne asigura ca aranjamentul este frumos si in sezonul rece, vom intercala plantele de vara cu un grup de plante vesnic verzi.

Pentru obtinerea unui aranjament spectaculos este bine sa alegem plante care cresc si se dezvolta pe diferite inaltimi si produc flori intr-o variata paleta cromatica, de-a lungul mai multor luni consecutive.

Asadar, ne putem orienta catre plantele curgatoare perene: Cimbrul salbatic, Lilisorul, Phloxul pitic, Lithodora diffusa Heavenly blue, Campanula portenschlagiana sau Sapunarita.

Alte plante ce n-ar trebui sa lipseasca dintr-o stancarie sunt suculentele, cactusii sau plantele alpine: Opuntia, Cylindropunti, Euphorbia lathyris, Sedum, Sempervivum, Brandusa de toamna, Garofita de munte, Iarba sarpelui, Floarea de colt etc.

Desigur ca pentru completarea aranjamentului ar trebui sa adaugam si cativa arbusti sau copaci decorativi, taratori sau de mici dimensiuni. Pentru un aspect ingrijit pe tot parcusrul anului e bine sa alegem exemplare foioase vesnic verzi: Buxus sempervirens, Photinia Fraserii, Ilex aquifolium, Euonymus fortunei, Mahonia x media etc.

Apa este un alt element ce poate fi folosit in crearea unei rocarii.Cu ajutorul unor sisteme speciale, prevazute cu pompe de recirculare a apei, montate

intre bucatile de piatra, putem realiza o minicascada sau un paraias cu apa curgatoare.

Iata cum se realizeaza o rocarie sau o stancarie:1. Primul pas in realizarea unei stancarii in gradina este saparea unei fundatii adanci de

20-40 cm.2. Urmeaza drenajul. Pentru asigurarea unui drenaj bun, care va preveni afundarea

intregii rocarii in pamant, fundatia se va umple cu pietris sau cu spartura de caramida. Peste stratul de drenaj se va adauga, in straturi, pamantul care a fost extras din locul in care a fost sapata fundatia. Fiecare strat de pamant va fi tasat si udat minutios, pentru a acoperi toate golurile.

3. Pasul trei implica amplasarea rocilor care vor forma stancaria din gradina, avand grija sa le dispunem intr-un mod armonios. Astfel, vom construi baza din pietre de forma plata sau rotunjita, montand pietrele mai ascutite, care amintesc de varful unui munte, in partea superioara a aranjamentului.

Daca doriti sa completati rocaria cu apa curgatoare, e bine sa montati sistemul special de recirculare a apei prin pompare chiar in timpul dispunerii rocilor.

4. Spatiile dintre roci vor fi umplute cu pamant, in care vom planta ulterior florile si arbustii decorativi.

BIBLIOGRAFIE: 1. Iliescu, Ana-Felicia, Arhitectură peisageră, Ed. Ceres, București, 20082. www.casadex.ro3. Hessayon, Dr. D. G., The rock & water garden expert, Expert Books, 20004. www.google.ro