Stereotipurile de gen pot avea impact negativ asupra valorificării potenţialului de care dispun femeile şi bărbaţii.

1. Stereotipurile servesc menţinerii rolurilor de gen tradiţionale , în care diferenţele dintre femei şi bărbaţi sunt foarte stricte: acestea suprasimplifică, duc la exagerări şi la judecăţi greşite, creează o perspectivă distorsionată asupra naturii umane. Dacă se aşteaptă ca bărbaţii să fie cei care au menirea să aducă progresul ştiinţific şi artistic, iar femeile să-i inspire şi să-i îngrijească, ambele genuri nu vor fi încurajate de a exercita şi alte roluri.

2. Stereotipurile au de cele mai multe ori valori negative : femeile sunt considerate ca mai puţin capabile de performanţă. În majoritatea zonelor de activitate bărbaţii sunt socotiţi mai competenţi decât femeile (circulă bunăoară expresia, potrivit căreia cei mai buni bucătari sunt bărbaţii). Există domenii, cum ar fi armata, poliţia, industria grea, pilotajul etc. unde accesul femeilor este limitat. În raport cu femeile are loc o discriminare din cauza unor stereotipuri cu privire la curajul, forţa şi tăria de caracter de care e nevoie întru a îmbrăţişa profesiile respective.

3. Stereotipurile tind să devină profeţii care se autorealizează . Acţiunile oamenilor sunt dependente de circumstanţe, interese, preferinţe, dar şi de supoziţiile pe care le formulează unii faţă de alţii. Dacă în copilărie şi tinereţe  unei fete i se inoculează sistematic că are "o minte de bărbat ", că se comportă cu fermitate asemenea unui bărbat, există probabilitatea ca ea să tindă a-şi confirma această predicţiune. Dacă, dimpotrivă, îi sunt supralicitate sensibilitatea, cochetăria sau comportamentele de "doamnă", ea tinde să certifice aceste preziceri. Mulţi oameni se deziluzionează atunci când apare problema angajării într-o slujbă socotită "feminină" sau "masculină", riscând a-şi rata o potenţială vocaţie ca să nu încalce graniţele stereotipurilor de gen şi să nu fie ironizaţi şi dezaprobaţi în grupul din care fac parte.

4. Stereotipurile exercită presiuni reale asupra indivizilor de a se comporta în modurile prescrise . Acestea duc la confuzii cînd, de ex. bărbăţia este confundată cu agresivitatea, grosolănia, duritatea. Astfel, deseori agresivitatea este propusă drept  o calitate ce caracterizează genul masculin, transformând-o în ideal social pentru bărbaţi, iar femeilor li se propune drept criteriu pentru aprecierea personalităţii bărbaţilor. În acelaşi timp feminitatea este deseori redusă la pasivitate, servitute, compasiune, limitînd modelul comportamental al femeilor la cele menţionate.

În acest context de idei se constată, că la nivel de societate, stereotipurile de gen, orientînd bărbaţii şi femeile spre strategii de viaţă şi modalităţi de autoafirmare diferite, condiţionează şi determină poziţii sociale inegale pentru bărbaţi şi femei. La nivel de relaţii interpersonale stereotipurile de gen impun bărbaţii şi femeile să construiască relaţii inegale, de subordonare, complementare, în cadrul cărora bărbaţii, care în virtutea deţinerii unui statut social mai  înalt, exercită rolul de lider şi ocupă o poziţie dominantă.