Riscul de solvabilitate sau riscul de capital este riscul de a nu dispune de fonduri proprii

suficiente pentru acoperirea eventualelor pierderi. O astfel de situatie apare atunci cand banca

isi asuma riscuri prea mari in corelatie cu dimensiunile capitalului propriu. Spunem ca in acest

caz nu exista o adecvare a capitalului bancii.Pentru a determina un nivel optim al capitalului

trebuie sa se tina cont de doua tendinte contradictorii:1.banca actioneaza in sensul cresterii

fondurilor proprii pentru a face fata riscurilor asumate. Din acest punct de vedere cu cat nivelul

fondurilor proprii este mai mare cu atat pozitia sa este mai sigura. Dintr-o astfel de pozitie

confortabila, banca are un spatiu de manevra mai mare si isi permite sa profite de oportunitatile

pietei. De asemenea, banca beneficiza de o imagine buna pe piata si prezinta incredere in fata

clientilor si partenerilor de afaceri.2.banca dispune de fonduri proprii supradimensionate. O

astfel de situatie presupune o utilizare ineficienta a fondurilor proprii. Banca desfasoara o

activitate mult prea slaba pentru capitalurile pe care le are la dispozitie. Ea trebuie sa-si creasca

volumul operatiunilor pentru a da satisfactie propriilor actionari. Daca nu reuseste, ea trebuie

sa-si diminueze capitalul pentru a-i asigura o rentabilitate satisfacatoare.

Evolutii recente ale capitalului bancar

Capitalul bancar reprezinta esenta bilantului bancar. Prin contributia actionarilor se asigura

minimul necesar demararii unei activitati bancare. Capitalul reprezinta catalizatorul in baza

caruia banca reuseste sa atraga si alte resurse utilizate in operatiuni de intermediere. In acelasi

timp el joaca si un rol de amortizor ce permite bancii sa treaca mai usor peste pierderile

inregistrate. In aceste conditii marimea si structura sa sunt determinate pentru calitatea si

rentabilitatea activitatii bancare.Urmarind evolutia capitalului bancar in ultima perioada se pot

evidentia doua tendinte:

1.

o scadere relativa a ponderii sale in bilantul bancar

– odata cu dezvoltarea pietei bancare si mai apoi a pietelor financiare, banca a gasit noi

modalitati de obtinere a resurselor necesare, fara a mai apela la actionari. Pe de alta parte, prin

scaderea ponderii capitalului bancar in totalul bilantului, creste efectul de levier si se

inregistreaza o rata a rentabilitatii financiare mai mare, favorabila remunerarii actionarilor. O

astfel de situatie a dus insa la cresterea vulnerabiltatii bancii in fata riscurilor. A fost nevoie sa

apara in anii ’80 o serie de reglementari prudentiale, care sa oblige bancile sa-si coreleze

capitalurile cu volumul activitatii si cu riscurile asumate. Prin aceste reglementari s-au impus

praguri minime pentru fondurile proprii ale bancilor.

2.

diversificarea capitalului bancar

- aceasta este o tendinta care a inceput sa se manifeste in anii ’80 ca urmare a dezvoltarii

pietelor financiare si odata cu acestea a a aparitiei si utilizarii de noi instrumente de atragere a

resurselor. Pe de alta parte, a reprezentat o reactie de raspuns din partea bancilor la

obligativitatea cresterii capitalului, in baza reglementarilor prudentiale recent adoptate, in

conditiile in care se confruntau cu o lipsa de interes privind participarea actionarilor la noi

majorari de capital.

Reglementari privind solvabilitatea bancii

Riscul de solvabilitate nu este un risc specific activitatii bancare. El se intalneste la toate

societatile comerciale. In cazul bancii, acest risc se manifesta mai puternic avand in vedere

functia sa de intermediere. Spre deosebire de celelalte societati nebancare, bancile participa la

activitate cu un capital relativ mic, manipuland in schimb fonduri foarte mari. Interesul lor este

de a atrage fonduri cat mai mari, de a le plasa, asigurand astfel o rata a rentabilitatii financiare

mare, respectiv o rata a dividendului care sa multumeasca actionariatul. Activand in acest fel,

banca scade ponderea capitalului in totalul pasivului, creste efectul de levier si in acelasi timp

creste si riscul de solvabilitate.Pentru a contracara tendinta bancilor de maximizare a profitului

prin utilizarea intensiva a fondurilor proprii si fortarea expunerii la risc, autoritatile monetare si

de credit impun limite in domeniu sub forma unor norme prudentiale. Aceste norme

reglementeaza aspecte legate de adecvarea capitalului bancii (capital adequacy) si fac trimitere

la fondurile sale proprii. Din acest motiv este bine sa clarificam, in cazul legislatiei romanesti ce

inseamna fonduri proprii. Pentru stabilirea fond proprii ale unei soc bancare se iau in calcul

doua categorii de capital: capital propriu si capital suplimentar.

1.

capitalul propriu – este alcatuit din urmatoarele tipuri de capital:

• capital social varsat

• prime legate de capital varsate

• profitul reportat din exercitiile precedente

• profitul rezultat curent

• fondul de rezerva constituit conform legii

• fondul imobilizarilor corporale

• fondul de dezvoltare

Pentru determinarea capitalului propriu se fac o serie de deduceri:

• valoarea neamortizata a imobilizarilor corporale

• sumele repartizate ca dividend si participari la profit

• sume ce reprezinta imobilizari corporale in curs si care depasesc fondul de dezvoltare

• cheltuieli inregistrate in avans

• pierdere reportata din exercitiul precedent

• pierderea exercitiului curent

2.capitalul suplimentar

– este alcatuit din:

• rezerva generala pentru riscul de credit, constituita conform legii

• alte rezerve

• alte fonduri

• imprumuturi subordonate (exemplu: imprumut obligatara realizat in anumite conditii, ce permite la

scadenta convertirea obligatiunilor in actiuni)Capitalul suplimentar este cuprins in fondurile proprii ale bancii

numai in limita maxima a 100 % din capitalul propriu. Datoria subordonata poate fi luata in calculul fondurilor

proprii numai la nivelul maxim de 50 % din capitalul propriu si numai daca este varsata in intregime, are termen

de rambursare de cel putin 5 ani si nu permite o rambursare anticipata. Din totalul fondurilor proprii se deduc

participatiile bancii la alte societati bancare (participatii directe sau imprumuturi subordonate).Reglementarile

prudentiale bancare impun urmatoarele norme ce vizeaza riscul de solvabilitate:

Capitalul social minim

– pentru a putea obtine acordul de functionare in vederea desfasurarii unei activitati de banca, o societate

trebuie sa aibe un capital social minim de 5 milioane euro. Acesta trebuie sa fie subscris integral si varsat in

proportie de cel putin 50 % in momentul constituirii. Avand in vedere pe de-o parte nivelul minim exprimat in

euro ce trebuie actualizat periodic in functie de cursul valutar si dorinta actionarilor de a depasi acest prag

minim, pe de alta parte, bancile pot realiza majorari de capital pe urmatoarele cai:

• noi emisiuni de actiuni publice

• prin aport in natura la capital

• prin includerea primelor de emisiune, a unor rezerve sau a unor diferente favorabile de curs valutar

Adecvarea fondurilor proprii

– aceste regulementarile vizeaza constituirea de fonduri proprii in functie de riscurile asumate de banca. Initial

s-a avut in vedre riscul de credit, insa reglementarile s-au modificat in functie si de alte riscuri. Cea mai celebra

norma de adecvare a fondurilor proprii este cea creata de Comitetul de la Basel, cunoscuta sub denumirea de

norma Cooke. Comitetul de la Basel, creat sub tutela Bancii Reglementelor Internationale a instaurat un nivel

minimal de fonduri proprii ale bancii in functie de angajamentele sale bilantiere si extrabilantiere. Concret,

norma Cooke sau indicele de solvabilitate se determina ca raport intre fondurile proprii si active ponderate si

trebuie sa inregistreze o valoare de minim 8 %. Aceasta valoare valoare de 8 % a rezultat din practica usuala si

din dorinta de a crea un conses privind relatiile de negociere a sa. Nu se poate afirma ca o valoare mai mare sau

mai mica, de exemplu 9 % sau 7%, este mai obiectiva decat valoarea stabilita.Norma Cooke a devenit

obligatorie pentru toate bancile cu activitate internationala (in mod concret trebuie ca activitatile internationale

sa reprezinte mai mult de 33 % din bilant) si pentru restul bancilor, daca ea este impusa de autoritatile monetare

nationale. Bancile care sunt obligate sa respecte aceasta norma si nu o respecta nu pot repartiza

dividende.Pentru calculul normei Cooke se foloseseste urmatorul sistem de ponderare: