Rezumat Curs 5 Farmacocinetica
-
Upload
constantin-denisa -
Category
Documents
-
view
18 -
download
7
Transcript of Rezumat Curs 5 Farmacocinetica
Curs 5NOŢIUNI GENERALE DE FARMACOLOGIE
Farmacologie → studiul originii, proprietăţilor fizico-chimice, compoziţiei, clasificării şi
acţiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismelor
Medicament (definiţie OMS)
= substanţă sau produs destinat / utilizat pentru studierea sau modificarea unui sistem
fiziologic sau unei stări patologice, în interesul subiectului căruia i se administrează.
= substanţă sau preparat destinat / utilizat pentru diagnosticarea, prevenirea,
ameliorarea sau vindecarea unei suferinţe.
Farmacologia cuprinde:
farmacocinetica – evoluţia medicamentului în organism: absorbţia, distribuţia,
transformarea şi eliminarea
◘ farmacografia – regulile de prescriere a medicamentelor referitoare la formele
farmaceutice, căile şi modul de administrare şi posologie
farmacodinamia – studiul efectelor biologice ale medicamentelor (acţiunea
medicamentelor asupra organismului)
◘ farmacoterapia – indicaţiile terapeutice
farmacotoxicologia – efectele adverse şi intoxicaţiile
◘ farmacoepidemiologia – contraindicaţiile şi precauţiile legate de utilizarea
medicamentelor; bolile de origine medicamentoasă cu răspândire mare.
- farmacovigilenţa - urmărirea şi semnalarea efectelor nocive ale
medicamentelor
Toxicocinetică şi farmacocinetică
Fazele evoluţiei medicamentului în organism:
1. faza biofarmaceutică
2. faza farmacocinetică
3. faza farmacodinamică
1. faza biofarmaceutică – are loc în două etape:
i. eliberarea din forma farmaceutică: dezintegrarea în granule şi dezagregarea în
particule fine
ii. dizolvarea în lichidele biologice – începând cu forma solidă dar mai ales granule
şi particule → dispersarea substanţei active la nivel molecular (în lichidele biologice de la
locul de administrare).
2. faza farmacocinetică :
i. absorbţia: trecerea substanţei dizolvate în circulaţia generală
ii. distribuţia implică:
● transportul substanţei active
● difuziunea – trecerea substanţei active din sânge în ţesuturi
● distribuţia şi fixarea în ţesuturi - repartizarea substanţei active şi stocarea ei la
nivelul ţesuturilor.
iii. epurarea → metabolizarea şi eliminarea (excreţia)
3. faza farmacodinamică:
i. fixarea moleculelor substanţei active pe substratul reactiv
ii. declanşarea acţiunii farmacodinamice
Căile de pătrundere şi absorbţie a toxicelor / căi de administrare a medicamentelor
A .Calea gastro-intestinală ← calea majoră de pătrundere a toxicelor în organism
☻toxicele afectează în primul rând mucoasa gastrică → iritarea mucoasei stomacale sau a
mucoasei intestinale → vomă şi diaree ↔ căi de apărare a organismului (evacuarea toxicului)
☻ pentru efecte sistemice ← absorbţia prin mucoasa gastrică şi intestinală ← traversarea
membranelor biologice (epiteliul mucoasei şi endoteliul reţelei capilare din mucoasă)
☻absorbţia prin mucoasa bucală şi a esofagului - în proporţie mică
☻ absorbţia la nivelul stomacului - importantă
● mucoasa gastrică: suprafaţă relativ mare (cca 1 m2), vascularizaţie bogată, pH acid (1-3),
numeroase glande secretoare
● sucul gastric conţine HCl şi enzime proteolitice
● factori care influenţează absorbţia: pKa substanţă (substanţele care sunt acizi slabi
traversează uşor peretele stomacal), conţinutul stomacal, motilitatea gastrică, prezenţa enzimelor
proteolitice etc.
☻ absorbţia intestinală - cea mai importantă
● mucoasa intestinului - adaptată funcţiei de absorbţie: suprafaţă foarte mare (pliuri -
vilozităţi şi microvili), vascularizaţie bogată, pH = 4,8 - 8, 2
● sucul intestinal conţine NaHCO3 şi numeroase hidrolaze
● timpul de contact depinde de peristaltismul intestinal → amestecarea conţinutului şi
absorbţia la nivelul întregului intestin.
☻absorbţia prin intestinul gros – pondere redusă
● mucoasa - mai puţin adaptată (mai groasă şi cu pliuri mai puţine)
● colonul - locul major de absorbţie a apei; absorbţia unor substanţe hidro- şi liposolubile,
neabsorbite la nivelu intestinal.
- microflora prezentă poate schimba absorbabilitatea şi proprietăţile toxice ale
substanţelor.
☻ absorbţia intestinală - cea mai importantă
● mucoasa intestinului - adaptată funcţiei de absorbţie: suprafaţă foarte mare (pliuri -
vilozităţi şi microvili), vascularizaţie bogată, pH = 4,8 - 8, 2
● sucul intestinal conţine NaHCO3 şi numeroase hidrolaze
● timpul de contact depinde de peristaltismul intestinal → amestecarea conţinutului şi
absorbţia la nivelul întregului intestin.
☻absorbţia prin intestinul gros – pondere redusă
● mucoasa - mai puţin adaptată (mai groasă şi cu pliuri mai puţine)
● colonul - locul major de absorbţie a apei; absorbţia unor substanţe hidro- şi liposolubile,
neabsorbite la nivelu intestinal.
- microflora prezentă poate schimba absorbabilitatea şi proprietăţile toxice ale
substanţelor.
► Exemple de toxice care pătrunzând în organism pe cale orală au toxicitate nulă: veninul de
şarpe - inactivat de sucul gastric, curara - nu se absoarbe din stomac ci doar puţin din intestin (în
cazul unor cantităţi mari), heparina etc
► traseul toxicelor după pătrundere pe calea orală: absorbţia prin mucoasa gastro-intestinală
→ sistem limfatic sau ficat (prin intermediul venei porte) → venele superioare hepatice → vena
cavă inferioară → inimă (atriul drept şi ventriculul drept) → mica circulaţie pulmonară → inimă
(atriul şi ventriculul stâng) → marea circulaţie arterială (prin cârja aortică)
In cazul medicamentelor: administrarea pe cale orală (per os) - cea mai des utilizată
►avantaje: comodă, neinvazivă, nu generează stres, face posibilă autoadministrarea, risc mic al
reacţiilor adverse comparativ cu injecţiile
►situaţii în care administrarea orală nu este posibilă:
medicamente cu o biodisponibilitate prea mică pentru absorbţie
medicamente inactivate în tubul digestiv
medicamente puternic iritante pentru mucoasa gastro-intestinală
anumite situaţii clinice: starea de vomă, de comă, lipsa de cooperare a unor pacienţi
► necesară o cantitate de apă suficientă (cca 200 ml) → favorizarea absorbţiei, disocierea
formelor farmaceutice solide, dizolvarea substanţelor active
► absorbţia medicamentelor – în special prin intestinul subţire (partea de început)
► factori care influenţează absorbţia medicamentelor pe cale orală sunt:
●stări patologice ale căii orale: spasmul sfincterului piloric (întârzie evacuarea
conţinutului gastric), tranzit intestinal accelerat (în diaree, enterocolite), febra (reduce aciditatea şi
motilitatea gastrică)
● medicamente care modifică pH-ul gastric sau motilitatea gastrică
●prezenţa unor ioni bi- sau trivalenţi - formare chelaţi → scade solubilitatea şi absorbţia
(exemplu: tetraciclinele formeză chelaţi cu calciul din lapte)
● anumite alimente şi băuturi acide:
*alimentele - piedică de natură fizică spre suprafaţa de absorbţie, întârzie golirea
stomacului (absorbţia intestinală), induc o hipersecreţie biliară (mărirea solubilităţii unor
medicamente) etc;
*băuturile acide (sucurile de fructe, coca-cola, vinul) – influenţează absorbţia substanţelor
bazice şi solubilitatea unor substanţe medicamentoase instabile în mediu puternic acide
Exemplu: unele antibiotice - oxacilina, ampicilina, eritromicina, penicilina V – de preferat
ca administrarea acestor medicamente să aibă loc la 2-3 ore după masă.
♦ de preferat ca medicamentele să se administreze între mese
♦ administrarea după mese - indicată în cazul medicamentelor iritante: antiinflamatoare
nesteroidiene, acid acetilasalicilic, derivaţi de cafeină, teofilină, săruri de Fe etc.
● forma farmaceutică a medicamentelor
- medicamentele sub formă lichidă - se absorb mai repede decât cele solide ( necesită
desfacerea în tubul digestiv şi eliberarea substanţei active),
- medicamentele solide → dimensiunile şi forma cristalină a particulelor
- preparatele retard - eliberează treptat a substanţa activă → absorbţie prelungită
- medicamentele enterosolubile - eliberează substanţa activă în intestin → se evită astfel
contactul cu mucoasa sau sucul gastric.
● pKa, lipo- şi hidrosolubilitatea
* medicamentele liposolubile şi cele puţin ionizate în mediu acid (acizii organici slabi, nu
şi bazele slabe) se absorb parţial încă din stomac
* administrarea de antiacide → modifică gradul de absorbţie ↔ scade absorbţia
medicamentelor acide şi este favorizată absorbţia substanţelor bazice
* la nivel intestinal se absorb satisfăcător medicamentele nepolare liposolubile şi
majoritatea substanţelor medicamentoase acide cu pKa>3 şi cele bazice cu pKa<10
* medicamentele polare (puternic ionizate) şi cele neutre - lipofobe (exemple: antibioticele
aminoglicozidice, curarizantele, butilscopolamina) nu se absorb din intestin decât în proporţie
redusă.
►specificul căii orale - contactele succesive ale medicamentelor cu enzimele intestinale,
hepatice (primul pasaj hepatic) şi pulmonare (primul pasaj plmonar) → biotransformări ale
substanţei medicamentoase înainte de a intra în circulaţia sanguină generală şi a ajunge la locul de
acţiune → posibile inactivarea unui medicament sau activarea unei forme inactive
A1)Administrarea bucală şi sublinguală
◄aplicarea directă pe mucoasa bucală (puternic vascularizată) a medicamentelor
◄ forme farmaceutice: comprimate pentru supt, soluţii sau aerosoli
◄ pe cale sublinguală - medicamente cu liposolubilitate mare (mucoasa sublinguală este de
natură lipidică şi bine vascularizată) şi active în doze mici
- efectul urmărit: sistemic (secreţia salivare permanentă → timp de
contact al substanţei active cu mucoasa sublinguală foarte scurt → o mare parte din doza de
substanţă este absorbită prin mucoasa gastro-intestinală.
◄ absorbţia *are loc la nivelul mucoasei sublinguale, dar şi gastrice şi intestinale, acţiunea
putând fi locală sau generală.
*este rapidă (şi efect rapid) → avantaje: tratarea crizelor de angină pectorală (cu nitroglicerină)
sau de astm bronşic; ocolirea ficatului ↔ evitarea efectului primului pasaj hepatic