Revolutia romana de la 1989

·    Anul 1989 a dus la căderea sistemului totalitar comunist în întreaga Europă; ·    Spre sfârşitul anului, îndeosebi în vestul României, populaţia aflase, de la posturile de televiziune externe (maghiare, iugoslave) şi emisiunile în limba română de la Radio Europa Liberă şi Vocea Americii, de schimbările din Europa; ·    Aşa a fost posibil ca un eveniment aparent banal (evacuarea arbitrară a pastorului timişorean al Bisericii reformate László Tökés fixată pentru data de 15 decembrie 1989) să devină pretext pentru o revoltă populară în Timişoara, transformată apoi, prin radicalizare, în revoluţie; ·    În 15 decembrie s-au adunat în faţa casei parohiale mai mulţi enoriaşi care doreau să împiedice evacuarea pastorului; ·    Fiind o zonă extrem de circulată, aproape de centrul oraşului, mulţi locuitori ai oraşului se opreau pentru a afla ce se întâmplă; ei au îngroşat, astfel, iniţial involuntar, numărul celor adunaţi;  ·    În data de 16, numărul celor adunaţi crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemaifiind enoriaşi reformaţi, ci cetăţeni ai Timişoarei, de diferite etnii şi confesiuni; prin blocarea circulaţiei în zonă, situaţia s-a radicalizat; ·    După-amiaza se strigă pentru prima dată "Jos Ceauşescu!"; a fost de ajuns această scânteie pentru a se declanşa revolta; în strigăte de "Jos Ceauşescu!" şi "Jos comunismul!", demonstranţii s-au deplasat în diverse puncte ale Timişoarei pentru a chema oamenii la revoltă; au fost trimise trupe de Armată, Miliţie, Securitate pentru a dispersa mulţimea; demonstranţii au fost bătuţi şi arestaţi în aceeaşi noapte şi în dimineaţa următoare; au fost arestaţi 930 de persoane, dintre care 130 minori; ·    În după-amiaza de 17 decembrie, mulţimea s-a adunat din nou în centrul oraşului;  ·    Informat că revolta nu a putut fi înfrântă, Ceauşescu a dat ordin să se deschidă foc împotriva manifestanţilor; ordinul a fost dus la îndeplinire, căzând primii martiri ai Revoluţiei din Timişoara; ·    În 18 decembrie, în faţa Catedralei, s-au adunat mai mulţi tineri şi copii care au început să cânte colinzi şi să strige lozinci anticomuniste; la un moment dat, a apărut un blindat din care s-a tras o rafală asupra tinerilor de pe trepte, secerând mai mulţi dintre ei; ·    În noaptea de 18/19, cu complicitatea conducerii Spitalului Judeţean, autorităţile au sustras o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportându-le la Bucureşti, unde au fost arse la Crematoriu; alte cadavre au fost îngropate pe ascuns într-o groapă comună; pentru a se şterge toate urmele, documentaţia referitoare la aceste cadavre a fost distrusă; 

·    În zilele următoare, rezistenţa nu a încetat; în 19 decembrie, muncitorii de la Întreprinderea ELBA au intrat în grevă; ·    În 20 decembrie a izbucnit greva generală în toate fabricile timişorene; o masă de zeci de mii de oameni se îndrepta spre centrul Timişoarei în dimineaţa acelei zile; în faţa acestei situaţii, forţele armate s-au retras în cazarme; ·    Liderii revoluţionarilor timişoreni au prezentat autorităţilor comuniste o listă cu cereri din partea populaţiei, listă ce va deveni un real program revoluţionar; ·    În aceeaşi zi de 20 decembrie 1989, Timişoara a fost declarat primul oraş liber al României de către reprezentaţii Frontului Democrat Român, prima formaţiune politică democratică înfiinţată pe străzile însângerate ale Timişoarei; majoritatea arestaţilor au fost eliberaţi; ·    În 20 decembrie, oraşul Lugoj, din apropierea Timişoarei, s-a ridicat împotriva regimului comunist, căzând şi aici eroi ai Revoluţiei; ·    În ziua de 21 decembrie, Ceauşescu, în megalomania sa fără leac, a organizat un miting grandios la Bucureşti, cu scopul de a-l susţine şi de a înfiera aşa-zişii "huligani unguri" de la Timişoara; mitingul s-a transformat, însă, sub privirile pierdute ale dictatorilor, într-o mişcare anti-ceauşistă şi anti-comunistă; ·    În aceeaşi zi au început mişcări revoluţionare în cele mai mari oraşe ale ţării: Cluj, Sibiu, Arad, Târgu-Mureş, Caransebeş, Cugir etc.; deşi autorităţile au deschis foc împotriva demonstranţilor, românii nu mai puteau fi înfrânţi;  ·    Era o chestiune de ore până la căderea sistemului, ceea ce s-a întâmplat vineri, 22 decembrie, 1989, la ora prânzului, o dată cu fuga soţilor Ceauşescu din Bucureşti; ·    În situaţia confuză care s-a creat, s-au format mai multe grupuri care au dorit să preia puterea; până în seara de 22 decembrie s-a impus grupul condus de Ion Iliescu şi Petre Roman, care s-au organizat în Frontul Salvării Naţionale, care şi-a asumat răspunderea de a duce România pe calea democratizării; ·    Ziua de 22 decembrie a fost declarată Ziua Victoriei Revoluţiei române; ·    Începând cu seara de 22 decembrie, forţe neidentificate nici până astăzi, dar declarate de noile autorităţi drept contra-revoluţionare şi fidele regimului comunist, au deschis focul asupra civililor şi unităţilor militare din mai multe oraşe, creând panică şi confuzie; ·    Teama de aceste elemente zise „teroriste” a justificat în ochii opiniei publice judecarea sumară a soţilor Ceauşescu şi executarea lor în ziua de Crăciun a anului 1989; ·    Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârşitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii de a căror absurditate ne întrebăm şi astăzi: ·    1104 morţi, dintre care 162 înainte de 22 decembrie, iar 942 după 22 decembrie;  ·    3352 răniţi, dintre care 1107 înainte de 22 decembrie şi 2245 după 22 decembrie.