ZILELE MITROPOLIT VISARION PUIU 130 DE ANI DE LA NAŞTERE

ŞI 45 DE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE

Cuvânt de salut

pr.prof.dr. Aurel-Florin łUSCANU

ViaŃa celor morŃi se află în amintirea celor vii. (Cicero)

Dacă Paşcaniul este Betleemul lui Visarion Puiu, aş îndrăzni să spun că Romanul este locul unde a făcut primii paşi în slujba Bisericii, locul unde s-a pregătit pentru preoŃie, unde s-a călugărit primind acest nume – Visarion – predestinat parcă mucenicilor şi mărturisitorilor lui Hristos şi unde a fost hirotonit diacon, desăvârşindu-şi chemarea.

Pomenirea sa, devenită tradiŃională, este un eveniment de preŃuire şi recunoştinŃă, un act de dreptate, de cultivare a demnităŃii noastre de fii şi slujitori ai aceleiaşi Biserici, pentru care el a trudit atât de mult. Îi cinstim memoria şi păşim tainic pe urmele lui, căci numai dacă vom merge la izvoare vom putea deveni şi noi surse dătătoare de har şi de lumină. Chiar deviza vieŃii mitropolitului nostru a fost: „De ce să mă odihnesc aici, când dincolo de moarte mă asteaptă o veşnicie?” – a fost un luptător un om al căutărilor.

Idealurile sale nu au fost vârsta şi nici moartea. Îl simŃim prezent în aspiraŃiile prezentului: unitatea credinŃei, supravieŃuire spirituală, dinamism, promovarea valorilor naŃionale, ecumenism.

Visarion Puiu nu a slujit numai Biserica, ci şi interesele neamului său. În viziunea sa, Biserica trebuie să reprezinte o instituŃie care nu poate să-şi desfăşoare

activitatea în afara realităŃilor sociale şi politice ale timpului. Fiii Bisericii sunt totodată şi fiii Patriei. Visarion Puiu a avut intuiŃia limpede a epocii, desluşind noi căi spre care se îndrepta şi pe care avea să păşească neamul său.

A fost nu doar chipul „păstorului celui blând şi bun”, duhovnicul iscusit şi cumpătat ce a îmbinat bunătatea cu asprimea, ci a rămas în istoria Bisericii slujitorul cu o Ńinută impunătoare, demn, înŃelept, un pedagog şi un îndrumător desăvârşit al preoŃilor şi credincioşilor.

Poate că dârzenia cu care-şi apăra opiniile ori latura negativă şi conservatoare a vieŃii bisericeşti din vremea sa şi invidia celorlalŃi i-au adus atâtea necazuri.

Istoria nepărtinitoare, obiectivă, l-a aşezat acolo unde-i era locul, acolo unde merită – întru nemurire.

Efortul nostru nu este atât de mare, de exhumare dintr-o nedreapta uitare, ci este unul mic, pentru că îl simŃim pe Visarion Puiu aliat aspiraŃiilor prezentului, îl simŃim alături de noi în cele mai frumoase gânduri şi simŃăminte: lupta pentru unitatea credinŃei şi pentru

supravieŃuirea spirituală a neamului românesc; dinamismul Bisericii, ecumenismul, slujirea aproapelui – filantropia, voluntarismul pozitiv, promovarea valorilor poporului român.

A vorbi despre Visarion Puiu înseamnă, folosind cuvintele lui Nicolae Iorga, „a scoate din colŃul de nemurire un mare chip al trecutului şi a-l aduce în lumina făcliilor de pomenire; înaintea unora care l-au uitat de mult şi a altora care n-au auzit de dânsul”. Toate necazurile lui vin din faptul că a luptat până la sfârşit.

Dâra paşilor noştri este astăzi pe urmele lui, încercând să-i conturăm portretul, viaŃa şi neodihnele sale.

În tot ceea ce se va spune aici vom afla lucruri noi, unele inedite – redescoperind împlinirile şi neşansele acestui martir.

Întotdeauna când aniversăm sau comemorăm pe cineva este o sărbatoare a spiritului. Prin aceste comunicări care se vor susŃine în continuare, Visarion Puiu se întoarce din exil acasă, aici, la Roman, unde a petrecut aproape opt ani din perioada tinereŃii, a formării sale (1888 - clasa a IV-a la Şcoala Nr. 3 Roman, doi ani a fost bolnav de tifos, între 1891-1894 urmează Seminarul Teologic la Roman, dec. 1905 - ian. 1907 călugăr, ierodiacon la Catedrala Episcopală).

Văzând lumina pe care a lăsat-o în istoria Bisericii şi a culturii române, să ne luminăm şi noi cu făptuirea, căci morŃii nu mor când se coboară în mormânt, ci abia atunci când se coboară în uitare.

Să-i cinstim memoria şi să păşim pe urmele lui!

Mitropolitul Visarion Puiu - Portret în cuvinte de suflet

dr. Ioan LĂCĂTUŞU

O personalitate de talia vrednicului de pomenire mitropolit Visarion Puiu, încă din

timpul vieŃii, s-a bucurat de atenŃia unor importante segmente ale opiniei publice laice şi bisericeşti, din Ńară şi străinătate. Cuvintele de apreciere sau semnalele critice au apărut de regulă în presă vremii. Elogii şi sublinieri privind calităŃile umane şi performanŃele obŃinute în plan misionar, teologic, cultural, social, comunitar şi naŃional, sunt cuprinse, în principal, în cuvântări ocazionale, scrisori primite de la credincioşi, colaboratori şi alte persoane publice (precum Gheorghe Tătărăscu, Nicolae Iorga ş.a.), atât cât a activat în Ńară, cât şi în anii când s-a aflat în exil, sau în recenzii ale unor lucrări purtând semnătura sa. O bună parte din aceste documente a fost publicată de însuşi Vlădica Visarion. O altă parte a fost publicată după trecerea la cele veşnice, în mod deosebit după demersurile de restituire a personalităŃii sale iniŃiate şi înfăptuite cu deosebită dăruire şi consecvenŃă de cercetătorul Dumitru Stavarache, împreună cu colaboratorii săi, şi continuate de mitropolitul Antonie Plămădeală şi de grupul de cercetători participanŃi la manifestările din cadrul Zilelelor Mitropolit Visarion Puiu, desfăşurate, la început din iniŃiativa şi prin truda aceluiaşi Dumitru Stavarache şi continuate de preotul-cărturar Aurel Florin łuscanu.

Realizând în deatalii fine portretul mitropolitului Visarion Puiu, prin cuvinte de suflet, am reŃinut atât principalele trăsături care Ńin de structura personalităŃii sale şi care s-au manifestat de-a lungul vieŃii, cât şi aspecte comportamentale punctuale, care se referă la activitatea concretă, din fiecare etapă a bogatei sale jertfe pe altarul Bisericii şi al neamului.

La fel ca toŃi liderii cu o puternică şi complexă personalitate, Vlădica Visarion a fost apreciat ca teolog, ierarh, cărturar, dar şi ca autentic conducător al comunităŃilor păstorite,

cunoscut pentru implicarea sa în viaŃa cetăŃii, în organizarea învăŃământului bisericesc şi laic, în activitatea culturală, economică, urbanistica şi de asistenŃă socială. Se remarca vocaŃia sa de ctitor şi bun chivernisitor al fondurilor publice şi private: peste tot în urma sa, a lăsat construcŃii durabile - Palatul Episcopal de la Bălti şi Palatul Culturii de la CernăuŃi, apoi biserici, aşezăminte economice, sociale şi culturale, realizări în infrastructura urbana şi în transporturi publice. A desfăşurat o muncă de pionierat; cu excepŃia episcopiei Argeşului, celelalte eparhii păstorite s-au aflat în provinciile unite cu patria mamă după 1918: Basarabia, Bucovina, Transnistria, iar, în final, Episcopia Românilor din Europa Occidentală.

Să-l remarcăm apoi ca homo viator, intelectualul pelerin care a vizitat numeroase monumente istorice bisericeşti şi laice din întreaga lume, dar şi ca publicist cu „pană ascuŃită”, care apela adesea la spiritul pamfletar, şi tocmai de aceea nu întotdeauna a avut de câştigat din aceste prestaŃii. Aceeaşi apreciere se poate face şi in privinŃa consecinŃelor date de spiritul său impetuos contestatar. O personalitate cu o asemenea bogată activitate publică nu putea să mulŃumească pe toată lumea; cunoscutul proverb, după care „doar în pomul care face roade se arunca cu pietre” se adevereşte şi în cazul mitropolitului Visarion Puiu. Dar orice exeget obiectiv, punând în balanŃă faptele sale ziditoare şi referinŃele critice la adresa sa, va putea să constate cu uşurinŃă prevalenŃa primelor. O evaluare completă a personalităŃii sale va căpăta conturul corespunzător, prin raportarea la traseul dramatic al ierarhului condamnat la moarte şi caterisit, în urma unei grave nedreptăŃi, a unei adevărate crime comise de regimul comunist. Doar o personalitate puternică şi cu o autentică credinŃa în Dumnezeu putea găsi, în circumstanŃele respective, resursele sufleteşti necesare asumării noilor responsabilităŃi pe linia organizării Bisericii Ortodoxe Române din Europa şi a implicării sale atât de benefice în viaŃa credincioşilor români din diaspora, în condiŃiile istorice cunoscute.

Odată cu noile cercetări întreprinse pentru cunoaşterea vieŃii şi activităŃii mitropolitului Visarion Puiu, se va contura mult mai bine locul distinct ocupat de această complexă personalitate în istoria Bisericii Ortodoxe Române şi a Neamului Românesc.

Parcurgând volumele referitoare la mitropolitul Visarion Puiu, pentru început am reŃinut câteva trăsături generale ale personalităŃii acestuia.

Dumitru Stavarache, cercetătorul care a făcut atât de mult pentru redescoperirea, cunoaşterea şi introducerea în circuitul ştiinŃific a omului, ierarhului şi cărturarului Visarion Puiu, în diferite prefeŃe şi note asupra ediŃiilor volumelor publicate a evidenŃiat un buchet de trăsături, dintre care enumerăm: personalitate de dimensiuni universale, dragoste pentru neamul romanesc şi Biserica Ortodoxă Română, instituŃie pe care o vedea în dialog cu celelalte popoare şi biserici, promotor al înălŃării spirituale şi materiale a poporului român prin învăŃământ şi cultură, ctitor şi fondator de aşezăminte bisericeşti, culturale, economice şi sociale, luptător pentru libertăŃile individuale şi colective, critic inteligent al stărilor conservatoare din viaŃa bisericească şi laică, exemplu pentru generaŃiile viitoare pe „tărâmuri laice şi mai ales bisericeşti”, spiritul autodidact, scriitor, erudit1. Totodată, a fost reliefata şi activitatea sa ecumenică, calitatea de „luptător pentru demnitatea Bisericii şi neamului, luminatul ierarh afirmându-şi cu rodnicie vocaŃia misionarismului sau ecumenic, aducând contribuŃii de seamă la dialogul şi apropierea dintre bisericile ortodoxe surori şi de alte confesiuni, dintre poporul român şi celelalte popoare”2.

Deosebit de sugestive sunt portretele zugrăvite de mitropolitul Daniel al Moldovei şi Bucovinei, azi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Astfel, cu prilejul apariŃiei volumului Mitropolit Visarion Puiu, Însemnări din viaŃa mea, Editura Trinitas, Iaşi, 2004, Vlădica Daniel spunea: „Admirat şi controversat, preŃuit şi prigonit, autoexilat în 1944 şi condamnat la moarte în contumacie, în 1946, el a fost totuşi prea mare ca să poată fi trecut cu vederea sau

1 Vezi toate volumele despre Visarion Puiu, purtând semnătura cercetătorului Dumitru Stavarache 2 Dumitru Stavarache, Ion Negoiescu, „Mitropolitul Visarion Puiu, Relatiile cu bisericile ortodoxe din Canada si S.U.A., Documente, 1912 – 1963”, Editura Publirom, Bucureşti, 2005, p. 284.

dat uitării. Personalitatea sa dinamica şi complexă trebuie înŃeleasă în contextul timpului şi a spaŃiului în care a trăit şi activat, dar dragostea să pentru Biserică trebuie preŃuita, în orice timp şi spaŃiu ne-am afla”3. Cu acelaşi prilej, P.F. Daniel arăta: „Este de datoria noastră să cinstim lumina credinŃei ortodoxe şi a faptelor vrednice pe care a lăsat-o posterităŃii, mai presus de tumultul vremii şi de umbra firii umane fragile, Mitropolitul Visarion Puiu al Bucovinei, păstor şi luptător, călugăr-ostaş, cum îl numea N. Iorga”4. „Pe lângă acest mare dar de a fi păstor misionar şi luptător pentru demnitatea Bisericii şi a neamului – sublinia cu altă ocazie P.F. Părinte Daniel – mitropolitul Visarion Puiu este un român cu deschidere internaŃională foarte mare; este un om care apreciază valorile altor Biserici Ortodoxe surori şi chiar ale altor Biserici de alta confesiune,, păstrând însă cu fidelitate credinŃa sa ortodoxă şi dragostea faŃă de neamul său”5.

Dintre aprecierile referitoare la personalitatea mitropolitului Visarion Puiu, publicate în volumul de CorespondenŃe, documente îngrijite şi publicate de Mitropolitul Antonie Plămădeală, redăm pe cele aparŃinând dr. A. Panu, conform căreia mitropolitul Visarion era „o personalitate puternică, cu largi antene de emisie şi de recepŃie şi faŃă de cultură şi spiritualitatea românească a vremurilor sale”6, şi prof. dr. Petre Gârboviceanu, profesor la Seminarul Central din Bucureşti care, în 10 ianuarie 1905, făcea următoarea remarcă: „Te-a înzestrat Dumnezeu cu însuşiri alese şi prin munca neîncetată şi prin meditaŃiune şi credinŃa vei merge mai departe”7.

CalităŃile ierarhului Visarion Puiu au fost puse în evidenŃă de nenumărate ori şi de o mare diversitate de intelectuali clerici şi laici. Astfel, în 23 iunie 1923, Alexandrina Cantacuzino, preşedinta Reuniunii Femeilor Ortodoxe Române, menŃiona: „...am trăit în fine ca să văd din sânul Bisericii mele ridicându-se Ierarh care să grăiască adevăr şi asta fără teamă, cum să cuvine celor chemaŃi a fi îndrumători de suflete şi aleşii lui Dumnezeu pe pământ. Multe vor fi greutăŃile SfinŃiei Voastre ce veŃi întâmpina, însă să ştiŃi bine că aŃi făcut să răsară niŃică nădejde în sufletele cinstite. Să vă ajute Dumnezeu în munca de apostol ocrotitor de neam”8.

În 23 aprilie 1927, preotul C. Dron, consilier patriarhal, urându-i să ajungă Mitropolit al Moldovei şi apoi Patriarh al României, afirma: „MulŃumesc lui Dumnezeu ca Sf. Paşti îmi dau prilejul să-mi exprim un sentiment de profund respect şi profundă admiraŃie ce vă păstrez. În seceta de caractere care bântuie Biserica, P.S. Voastră aŃi reprezentat cu curaj punctul de vedere necesar în lupta de înnoire şi purificare care se urmează şi există în orice „instituŃie de viitor”.(...) râvnesc spre o Biserică tare şi demnă care să realizeze pe pământ ceea ce a vrut Întemeietorul ei (Dumnezeu – n.n.) În Prea-SfinŃia Voastră eu văd un asemenea om de realizări practice, care, poate chiar fără voie, va trebui să realizeze ceea ce a vrut Domnul cu neamul nostru de aici”9.

Cu prilejul întronizării sale ca Mitropolit al Bucovinei, la 28 octombrie 1935, profesorul I. Ghibănescu din Tulcea, scria: „Ai întrupat, prin mările şi alesele însuşiri cu care te-a înzestrat Dumnezeu, toate visurile generoase ale unei epoci pline de credinŃă creştinească şi astăzi, pe scaunul Sf. Mitropolii a lui Ştefan cel Mare, vei face să strălucească, sunt sigur, tăria şi dinamismul credinŃei ortodoxe (...) Sunt convins că vei fi un Păstor Istoric”10.

3 Mitropolit Visarion Puiu, Însemnări din viata mea, Editura Trinitas, Iasi, 2004, p. 7. 4 Mitropolit Visarion Puiu, op. cit. , p. 8. 5Dumitru Stavarache, Ion Negoiescu, Mitropolitul Visarion Puiu, RelaŃiile cu Biserica Anglicană. Documente, Editura Publirom, Bucureşti, 2004, p. 10. 6 Antonie, Mitropolitul Ardealului, CorespondenŃa, Sibiu, 2005, p. 15. 7 Antonie, Mitropolitul Ardealului, op. cit., p. 90. 8 Ibidem, p. 52. 9 Ibidem, p. 81. 10 Mitropolit Visarion Puiu, Însemnări din viaŃa mea, Editura Trinitas, Iasi, 2004, p. 107.

La rândul său, Mircea Streinul, în 8 ianuarie 1940, spunea : „Purtând în suflet via emoŃie semănată de strălucitul Vostru verb, îmi îngădui, cu adânc respect, a Vă ruga să binevoiŃi a primi mărturia celei mai profunde admiraŃii pentru ilustra Voastră personalitate, care dinamizează Eparhia aceasta (Mitropolia Bucovinei - n.n.) şi a câştigat pagini nemuritoare în istoria Bisericii Ortodoxe”.11

Pr. dr. Dorel Man, din Cluj-Napoca apreciază ca Vlădica Visarion face parte din rândul personalităŃilor de seamă ale Bisericii Strămoşeşti, un model de ierarh, o personalitate care şi-a dedicat întreaga viaŃă Bisericii şi credinŃei ortodoxe: „Biserica Ortodoxă Romană a avut numeroase astfel de personalităŃi, care au fost admirate şi acceptate în Ńară, dar recunoscute şi de credincioşii romani de peste hotare. (...) Un astfel de ierarh, recunoscut de românii de pretutindeni, a fost mitropolitul Visarion Puiu, ajuns în înalta demnitate eclesiastica de mitropolit al Bucovinei. Destinul sau a fost unul pilduitor şi derularea vieŃii sale, a faptelor şi evenimentelor în care a fost implicat, realizările şi legăturile lui cu toate comunităŃile de români îl îndreptăŃesc să primească titlul de „ierarh al românilor de pretutindeni,”12.

CâŃiva aromâni care au studiat la Dobruşa, în 29 septembrie 1944, adresându-se mitropolitului Visarion Puiu, remarcau: „De la Antim Ivireanu nimeni până la P.S. Voastră nu s-a mai gândit la soarta celorlalte popoare ortodoxe. Aceasta nu o putem uita...”13.

Dr. BohatâreŃ, din CernăuŃi, fost decan al protoieriilor din Bucovina, într-o scrisoare din 4 aprilie 1957, scria: „Privind imaginea Înalt Prea-SfinŃiei Voastre, parcă văd aceeaşi energie, aceeaşi invincibilă siguranŃă, aceeaşi impunătoare Ńinută, cu care întotdeauna V-aŃi prezentat lumii şi pe care o iubeam noi, cei ce au avut fericirea de a fi modeşti conlucrători ai Înalt Prea-SfinŃiei Voastre”14.

Familia prof. C-tin Ghinescu, îi scria din Chicago, în 29 mai 1959, următoarele: „Suntem atâŃia care v-am cunoscut şi vă purtăm o admiraŃie nezdruncinata. Nu mai vorbesc de episcopii mai în vârstă, că Î.P.S. John, care au corespondat cu Î.P.S. Voastră. Aceştia vă consideră că pe o icoană a ortodoxiei romaneşti”15.

Gh. Tătărăscu, fost prim-ministru al României (1934 – 1937, 1939 – 1940): „Noi, cei ce am avut fericirea să stăm ca sfetnici în jurul Prea-SfinŃiei Voastre, am fost oameni slabi (în comparaŃie cu energia, puterea de muncă şi priceperea P.S.Voastre) şi numai fiind însufleŃiŃi şi entuziasmaŃi de P.S. Voastră ne mişcăm şi încetul cu încetul”.16

Referindu-se la activitatea desfăşurată în scaunul de episcop de Argeş, Pr. Prof. Dorel Man remarca: „ca un conducător înnăscut nu a şovăit să străbată toate parohiile şi satele ce suferiseră grozăviile războiului şi ororile ocupaŃiei străine.(...) Nu a pregetat să ajute, să sfătuiască sau să mustre ca un păstor şi cârmuitor adevărat”17.

La Bălti, spunea acelaşi autor, „ca un adevărat conducător al comunităŃilor, s-a implicat în realizarea unor obiective edilitare: alimentarea cu apă şi curent electric a oraşului, canalizarea acestuia, construirea unui aerodrom şi a unei maternităŃi, dezvoltarea transportului feroviar în eparhia sa”18.

11 Antonie, Mitropolitul Ardealului, op. cit., p. 162. 12 Dorel Man, Visarion Puiu – un ierarh al romanilor de pretutindeni, în Românii din afara graniŃelor, Casa Editoriala Demiurg, Iaşi, 2006, p. 87. 13 Mitropolit Visarion Puiu, Însemnări din viata mea, Editura Trinitas, Iaşi, 2004, p. 5. 14Dumitru Stavarache, Mitropolitul Visarion Puiu, Documente din pribegie (1944–1963), Editura Moldopress, Paşcani, 2007, p. 254. 15 Dumitru Stavarache, op. cit., p. 297. 16 Antonie, Mitropolitul Ardealului, Corespondenta, Sibiu, 2005, p. 19. 17 Dorel Man, Visarion Puiu - un ierarh al românilor de pretutindeni, în Românii din afara graniŃelor, Casa Editoriala Demiurg, Iaşi, 2006, p. 87. 18 Dorel Man, op. cit., p. 92.

În Bucovina, perceput ca „un adevărat stâlp al Bisericii, în scaunul de mitropolit al Bucovinei „a făcut lucruri măreŃe pentru biserica românească din Bucovina: a construit şi consolidat numeroase biserici, a înfiinŃat cantine pentru muncitorii forestieri, a refăcut staŃiunea Vatra Dornei, a edificat, la CernăuŃi, un Palat Cultural demn de o capitală a ortodoxiei”.19

Ample şi pertinente consideraŃii despre păstorirea ierarhului Visarion Puiu în Basarabi le aflăm în volumul Din istoria vieŃii bisericeşti din Basarabia, purtând semnătura publicistului basarabean Boris Buzilă, volum apărut la Editura FundaŃiei Culturale Române din Bucureşti, în anul 1996, din care redăm câteva pasaje:

„A fost ales în scaunul arhieresc de la BălŃi, deoarece făcea parte din categoria «persoanelor demne şi dorite de Biserica Basarabiei să-i fie arhipăstori duhovniceşti şi ierarhi». (...) Simpatia pe care i-o purta preoŃimea basarabeană şi de care nu s-a făcut întotdeauna vrednic, nu va fi fost străină de faptul că, în anii săi de formare, Visarion devenise un bun cunoscător al spiritualităŃii pravoslavnice, al tradiŃiilor şi cutumelor Bisericii ruseşti.”20

„Arhipăstorirea, timp de 12 ani, a Episcopului Visarion în Eparhia Hotinului - evidenŃiază Boris Buzilă - s-a arătat deosebit de benefică; ea ne apare acum drept perioada în care viaŃa bisericească din această parte a Ńării întregite a atins plenitudinea, atât sub aspect pastoral-misionar, cât şi sub cel al înzestrării materiale. Cu energie, stăruinŃă şi pricepere prisositoare, Visarion Puiu avea să lase în urmă, la plecarea de la Bălti, o catedrală monumentală, estimată atunci la 20 milioane de lei, târnosită în prezenŃa Regelui şi cu participarea unui Patriarh al Scaunului Apostolic, o somptuoasă reşedinŃă episcopală, un domeniu în suprafaŃă de aproape 30 ha., cu pomi fructiferi, grădină de zarzavat, vie, stupină, pepinieră pentru pomii selecŃionaŃi. Alte patru biserici, în afară de catedrală, au mai fost construite la Băl.i. (...) Visarion Puiu s-a arătat preocupat de problemele bisericeşti, în general, precum şi de ecumenism, într-o vreme când acest cuvânt circula doar în cercuri restrânse, iar lucrarea ecumenică modernă se afla acum la primii săi paşi”21.

În perioada 1942–1943, când a condus Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria, evidenŃiază pr. Dorel Man, Visarion Puiu „şi-a valorificat experienŃa pastorală şi vastele sale cunoştinŃe...relansând, într-un teritoriu marcat de atacurile ateiste, viaŃa creştină; a redeschis biserici şi capele, a sprijinit învăŃământul şi instituŃiile filantropice, precum şi publicaŃiile şi presa românească”22.

După cum este cunoscut, activitatea duhovnicească şi cărturărească a mitropolitului Visarion Puiu, s-a concretizat într-o adevărată operă teologică şi pastorală, formată din numeroase volume, primite favorabil de critica de specialitate23.

„Asemenea lucrare (o istorie a Bisericii Basarabene – n.n.) va fi făcută însă sub oblăduirea P.S. Voastre, sub blazonul Episcopiei BălŃilor şi fără numele scriitorului (Visarion Puiu n. n.), care, cu toată râvna lui pentru adevărata Biserică, trece printre clevetitori şi apostaŃi”, afirma, în stilul său caracteristic, Tudor Arghezi24.

Referindu-se la lucrarea mitropolitului Visarion Puiu Însemnări din viaŃa mea, Aurel SacerdoŃeanu, Directorul General al Arhivelor Statului, spunea: „...un erudit şi adevărat vlădică român ortodox”25.

19 Dorel Man, Visarion Puiu – un ierarh al romanilor de pretutindeni, în Românii din afara graniŃelor, Casa Editoriala Demiurg, Iaşi, 2006, p. 92. 20Boris Buzila, Din istoria vietii bisericesti din Basarabia, Editura FundaŃiei Culturale Romane, Bucureşti, 1996, p. 135. 21 Boris Buzila, op. cit., p. 137. 22 Dorel Man, op. cit., p. 87. 23 Pr. Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, DicŃionarul teologilor români, Bucureşti, 1996, p. 372. 24 Antonie, Mitropolitul Ardealului, CorespondenŃa, Sibiu, 2005, p. 19. 25 Ibidem, p. 22.

În The Christian East, nr. 1-2/1937, publicaŃie londoneză, se spune despre mitropolitul Visarion Puiu că „este un om curajos, o dovedeşte cartea sa Adevăruri crude, care a revoluŃionat gândirea clericală română şi a creat o nouă eră în educaŃia clerului român. Ca scriitor, mitropolitul Visarion a publicat diferite lucrări de istorie a Bisericii Române şi a fost socotit de profesorul Iorga cel mai învăŃat cleric român”26.

În calitatea sa de director al Seminarului Teologic din Chişinău, constata pr. prof. Dorel Man, s-a impus „printre protectorii şi reprezentanŃii de drept a culturii naŃionale (...) activitatea sa fiind recunoscută pentru „spiritul de sacrificiu, înŃelepciunea şi vastele cunoştinŃe teologice”27.

N. Rădulescu-Niger, funcŃionar la Ministerul Cultelor, în 11 Brumărel 1941, la împlinirea a doi ani de păstorire a Mitropolitului Bucovinei, îi închina o poezie mitropolitului Visarion Puiu, din care redăm:

„Dar buni s-adună spre cele bune, răii mai mulŃi, ObişnuiŃi cu tot folosul călăii, LipsiŃi când se văzură de tot folosul lor Cum cară în taină, Să roadă începură, Frumoasă hărnicie, Părtaşi în Stat avură, Şi-atunci lăsă Ierarhul iubitul sau ogor”28. Referindu-se la cauzele care au dus la plecarea din scaunul mitropolitan de la

CernăuŃi, Pr. Dorel Man, apreciază ca „îndrăzneala, cinstea şi actele de curaj au dus la retragerea forŃată din scaunul de mitropolit al Bucovinei”29.

Redăm acum, fără comentarii, câteva din aprecierile critice formulate la adresa Mitropolitului Visarion Puiu, de către publicistul basarabean Boris Buzilă: „Om impulsiv şi coleric”, „colŃos”30; „în ciuda marilor sale realizări în eparhie, le-a dat basarabenilor motive „de a se plânge”.31 „Înzestrat cu o energie clocotitoare, sever, exigent şi, uneori «aprig la mânie», ceea ce avea să-i atragă aversiunea multora dintre cei ce intrau în conflict cu firea sa, subordonaŃi care l-ar fi dorit plecat cât mai grabnic din eparhie”32.

„Se vedea probabil pe sine lider religios de anvergură internaŃională! Considerat de ciracii săi «una dintre cele mai distinse personalităŃi ale episcopatului roman», făcea tot posibilul pentru a-i eclipsa pe confraŃii săi, prin iniŃiative îndrăzneŃe şi insolite şi uneori cu ieşiri pătimaşe. Sunt cunoscute, în această privinŃă, paginile vitriolante publicate de-a lungul anilor în presă şi reproduce în cartea Glas în pustie, în care «se răfuieşte» cu toŃi sinodalii, prezentându-i într-o lumină cum nu se poate mai nefavorabilă, începând cu Patriarhul. Cei în cauză au protestat într-o şedinŃă a Sinodului, vestejind apariŃia cărŃii, care fusese tipărită la Chişinău, chiar în ...tipografia eparhiala, deşi unul dintre cei blamaŃi era Mitropolitul Gurie”33.

I s-a reproşat, spune acelaşi Boris Buzilă, întârzierea înfiinŃării Mitropoliei Basarabiei: „Veşnicul nemulŃumit şi contestatar, Episcopul Visarion Puiu care păstorea una din eparhiile desprinse din teritoriul fostei Eparhii a Chişinăului şi Hotinului, (...) spre marea supărare a

26 Mitropolit Visarion Puiu, Însemnări din viaŃa mea, Editura Trinitas, Iasi, 2004, p. 5. 27 Dorel Man, Visarion Puiu – un ierarh al românilor de pretutindeni, în Românii din afara graniŃelor, Casa Editoriala Demiurg, Iasi, 2006, p. 90. 28 Antonie, Mitropolitul Ardealului, op. cit., p. 146. 29 Dorel Man, Visarion Puiu – un ierarh al romanilor de pretutindeni, în Românii din afara graniŃelor, Casa Editoriala Demiurg, Iasi, 2006, p. 92. 30 Boris Buzilă, Din istoria vieŃii bisericeşti din Basarabia, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 1996, p. 135, 145. 31 Boris Buzilă, op. cit., p. 141. 32 Ibidem, p. 137. 33 Ibidem.

basarabenilor, s-a opus în chip foarte vehement, într-o cuvântare rostită la 10 martie 1925 în Comisia Senatului pentru cercetarea proiectului Legii Bisericeşti”34.

„Veşnic răzvrătitul Visarion Puiu”, alături de Mitropolitul Pimen al Moldovei, remarcă cu altă ocazie Boris Buzilă, s-a aflat în grupul celor care s-au opus înfiinŃării FacultăŃii de Teologie la Chişinău. Visarion Puiu insista asupra conntraargumentului conform căruia Chişinăul ar fi un oraş „infestat” de idei şi manifestări nocive sub raport bisericesc şi naŃional, de la care ar putea să se molipsească studenŃii şi profesorii, atât cei localnici, cât şi cei veniŃi de aiurea...transferând discuŃia de pe terenul realităŃii pe acela al unei subiectivităŃi exacerbate, coborând nivelul pledoariei sale până la acela al unui pamflet suburban”35.

Aşa după cum am afirmat, aceste referinŃe critice, şi altele la fel ca ele, nu pot umbri cu nimic faptele ziditoare, urmele adânci trasate pe altarul ortodoxiei şi romanităŃii de mitropolitul Visarion Puiu.

Episcopul Melchisedec Ştefănescu şi Mitropolitul Visarion Puiu.

InterferenŃe

col. (r) Dumitru STAVARACHE

• Literatura cu privire la cei doi ierarhi ortodocşi români ViaŃa şi activitatea episcopului Melchisedec Ştefănescu (1822 – 1892) a fost

prezentată în studii şi lucrări publicate de biografi, istorici, teologi: 1892 – Constantin Erbiceanu şi Vasile Dornescu; 1894 – Ioan Kalinderu; 1907 – 1909, Constantin C. Diculescu; 1911 – Ion Popescu Pasărea; 1912 – Nicolae Dobrescu şi Constantin Nazarie; 1925 – 1933, I. Gotcu; 1932 – Simion MehedinŃi, Lucian Triteanu, Iuliu Scriban; 1927 – Ilie GheorghiŃă; 1932 – 1942, Veniamin Pocitan; 1939 – Gherontie Nicolau, V. Bârgoanu, Alex. ResmeriŃă, Th. N. Ciuntu, Dumitru Stănescu; 1936, 1967 – Ghe. Dinca; 1942 – Simeon Reli, Milan Şesan, Gh. Vlad, Gh. Nitu, Ghe. Porcescu, C. Gh. Vartolomeu, Nicolae Dragomir, Scarlat Porcescu, Nicolae M. Popescu.

După cel de-al doilea război mondial personalitatea episcopului Melchisedec Ştefănescu a fost abordată, în scris, mai ales de clerici – Paul Mihail, Eftimie Luca, Scarlat Porcescu, Gabriel Cocora, Gh. Vlad, I. Todoran, Nicolae Grosu, Ioan Ivan, Epifanie Norocel, Constantin Mosor, I. Boştenaru, Valentin Brătan, Mircea Păcurariu, dar şi câŃiva mireni – Al. Zub, N.Georgescu, Nicolae Ciachir. Două lucrări de diplomă au fost întocmite de Costache D. Buzdugan (1970, Teologie) şi Violeta Popescu (1980, Facultatea de limba şi literatura română), ambele rămase în manuscris. O lucrare de referinŃă, utilizată şi de noi în documentare, este teza de doctorat a pr. Alexandru M. IoniŃă36. În ultimii ani, au mai publicat studii Marius Alexandru Istina (1988, 2002), Alexandru Jinga (200), Vasile Miron (2000, 2002), Florin łuscanu (2000, 2005).

34 Ibidem, p. 161. 35 Ibidem, p. 173 – 174. 36 Pr. Alexandru M. Ionita, Episcopul Melchisedec Stefanescu al Romanului. Viata si activitatea (1822 – 1892). Teza de doctorat, Bucuresti, 1992, 201 p; publicata, cu acelasi titlu, in anul 1999, Constanta, Ed. Europolis, 404 p.; studii publicate in 1998, 1999, 2001, 2002.

Despre mitropolitul Visarion Puiu (1879-1964) s-a scris mai puŃin. În perioada interbelică, Constantin N. Tomescu a scris o documentată lucrare cu privire la activitatea episcopului Visarion Puiu al Hotinului37. După război, timp de peste patru decenii, nu s-a scris şi nu s-a vorbit despre mitropolitul Visarion Puiu, ca urmare a condamnării lui la moarte, în contumacie (1946), de către Tribunalul Poporului din Bucureşti, şi a caterisirii de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (1950). Începând cu anul 1990, an în care Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a nulat nedreapta caterisire din 1950 şi l-a reabilitat, au început să fie publicate articole despre marele patriot şi ierarh Visarion Puiu. În perioada 1990-2005, au abordat subiectul Visarion Puiu în publicaŃii sau comunicări atât clerici, cât şi mireni38: clerici (teologi) – Daniel Ciobotea, Ioachim Bacăuanul, Nicolae Dascălu, Ioan Ivan, Mircea Păcurariu, Mihai Mocanu, Anton Despinescu, Nită-Dan Danielescu, Eugen Drăgoi, Benedict Sauciuc, Timotei Aioanei, Dumitru Marcel Andreica, Florin łuscanu, Pavel Postolache, Dumitru Cristea, Dumitru Velenciuc, Dragoş-Radu Mihai, Remus Grama, Boris Buzilă; mireni – Gheorghe Buzatu, Aurel Sergiu Marinescu, Gheorghe Vasilescu, Elena IstrăŃescu, Adrian Nicolae Petcu, Florin Manolescu, Gheorghe Zbuchea, Rodica Solovei, Virgiliu Z. Teodorescu, Aurel Pentelescu, Dumitru Stavarache, Ion Negoiescu, Leonard Gavriliu, Ion Zubascu, Euripide Moraitakis.

Un rol important în redescoperirea mitropolitului Visarion Puiu l-a avut Comitetul de iniŃiativă39 constituit la Paşcani în anul 1996, care a organizat anual Zilele Mitropolit Visarion Puiu, ajunse, anul acesta, la ediŃia a XIV-a. În anul 2002, a fost publicată prima lucrare consacrată mitropolitului Visarion Puiu, iar în anul aniversar 2004, alte două lucrări. Anul 2005 a înregistrat o cifră record: trei lucrări despre marele mitropolit. Sub înaltul patronaj al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, personal al Î.P.S. Daniel Ciobotea (care a binecuvântat toate ediŃiile Zilelor Mitropolit Visarion Puiu, s-a organizat Seminarul spiritual-academic cu titlul Mitropolitul Visarion Puiu – 125 de ani de la naştere şi 40 de ani de la trecerea sa la veşnicie, Mănăstirea NeamŃ, 10 şi 11 august 2004.

Constituirea, la sfârşitul anului 2005, a AsociaŃiei Visarion Puiu a deschis noi perspective în abordarea acestei mari personalităŃi, fapt dovedit la câteva luni prin organizarea celei de-a X-a ediŃii a Zilelor Mitropolit Visarion Puiu.

Prezentarea studiilor şi lucrărilor publicate cu privire la cei doi ierarhi constituie o adevărată tema de cercetare, ce va fi, probabil, abordată în viitor.

• Melchisedec Ştefănescu şi Visarion Puiu. Puncte comune

În scrierile sale, mitropolitul Visarion Puiu pomeneşte adesea pe episcopul

Melchisedec Ştefănescu, iar din întreaga activitate a mitropolitului se poate constata că i-a fost discipol. „Figura acestui vlădică Melchisedec – scrie Visarion Puiu – era copleşitoare, nu numai prin înalta sa poziŃie în Biserică, ci şi prin tot ce gravita în jurul său, impunându-l ca pe cineva superior prin sine însuşi...Mi-am putut da seama de complexitatea personalităŃii sale şi din respectul de care se bucură în cler şi în oraş, şi îndeosebi din cele auzite în ziua înmormântării sale, ce a avut loc la 16 mai 1892, eu fiind atunci elev în clasa a doua seminarială. Aceste lucruri le-am verificat mai târziu din izvoare sigure şi valoroase.” Citarea

37 10 ani de la reinfiintarea Episcopiei Hotinului (1923 – 1933), Institutul de Arte Grafice Luceafarul, Bucuresti, 1934, 331p. 38 O lista cu autori si titlurile lucrarilor, studiilor, comunicarilor, a fost publicata in lucrarea Mitropolit Visarion Puiu, Insemnari din viata mea, editie ingrijita de Dumitru Stavarache si Gheorghe Vasilescu, Ed. Trinitas, Iasi, 2004, p. 158 – 168. 39 Compunerea Comitetului: directorul Casei de Cultura M. Sadoveanu din Pascani, 3 preoti din Protopopiatul Pascani – Pavel Postolache, Mihai Mocanu, Dumitru Cristea; preotul Florin Tuscanu (protopopiatul Roman), colectionarul Vasile Nita, din Pascani (decedat in 2002), colonel Dumitru Stavarache, istoric militar (Bucuresti).

episcopului Melchisedec încă din timpul studiilor sale la Kiev, constituie o dovadă a faptului că a studiat de timpuriu opera mentorului său.

Câteva coordonate comune ale celor doi ierarhi: - influenta familiei, mai ales a mamei, în cunoaşterea fenomenului religios, fapt consemnat de ambii ierarhi în scrierile lor; - au studiat la Academia duhovnicească din Kiev; Melchisedec în anii 1848-1851, Visarion în anii 1907-1908 (ca bursier al fundaŃiei create de Melchisedec, prin testament); - au fost directori ai unor seminarii teologice; Melchisedec, la Huşi (1856-1861), Visarion la GalaŃi (1909-1918) şi Chişinău (1918); - au fost martori ai unor fapte şi evenimente de mare însemnătate pentru existenŃa românească; Melchisedec – revoluŃia de la 1848, Unirea Principatelor (1859), Războiul de IndependenŃă (1877-1878), autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane; Visarion – răscoală din 1907, al doilea război balcanic (1913), Războiul pentru Întregirea României (1916 – 1919), Marea Unire (1918), al doilea război mondial (1939-1945), perioada Războiului Rece, eliberarea coloniilor; - timp de o jumătate de veac, fiecare din ei a lucrat pentru răspândirea culturii şi ştiinŃei în rândul clerului şi poporului, pentru adaptarea vieŃii bisericeşti la noile structuri ale dezvoltării Ńării, pentru întărirea credincioşilor în dreapta credinŃă; - au fost vrednici ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, care au păstorit mai multe eparhii; Melchisedec, la Huşi, Dunărea de Jos, Roman; Visarion, la Argeş, Hotin, Bucovina, Transnistria, Eparhia Romanilor din Străinătate; - sunt ctitori de lacase de cult şi aşezăminte de cultură; - au fost preocupaŃi de formarea tinerilor, prin forme moderne de învăŃământ, instruire şi educaŃie; - ca membri ai Sfântului Sinod, au fost autorii a numeroase propuneri şi reglementări; Melchisedec a contribuit la constituirea Sf. Sinod, iar Visarion la înfiinŃarea unor eparhii în Ńara – Hotin, Maramureş, Timişoara, şi în străinătate – Episcopia Ortodoxă Română din America, Eparhia românilor din străinătate; - au fost printre cei mai erudiŃi clerici ai timpului lor şi, în acelaşi timp, oameni de acŃiune; ceea ce spunea pr. Nicolae Popescu despre Melchisedec, că „a putut strânge în mintea lui învăŃătura lumii, în inima lui bunătatea creştină, în voinŃa lui înfăptuirea necurmată”, se poate afirma cu siguranŃă şi despre Visarion; „că este un om curajos - scria o publicaŃie engleză despre Visarion Puiu – o dovedeşte cartea sa Adevăruri crude, care a revoluŃionat gândirea clericală română şi a creat o nouă eră în educaŃia clerului român. Ca scriitor, mitropolitul Visarion a publicat diferite lucrări de istorie a Bisericii Romane şi a fost socotit de profesorul Iorga cel mai învăŃat cleric român” - ambii au fost apreciaŃi de contemporani că îndreptăŃiŃi a ajunge întâi-stătători ai Bisericii Ortodoxe Române; Visarion a şi candidat la alegerile pentru Patriarh, după trecerea la cele veşnice a Patriarhului Miron Cristea; tot mai mulŃi clerici îl consideră pe Visarion Puiu un adevărat patriarh al exilului românesc; - le este comună dragostea faŃă de neam, viziunea asupra istoriei; - au fost adevăraŃi precursori ai ecumenismului modern; „Adevărul este – scria Melchisedec – că am simpatii pentru Biserică Rusă, ca şi pentru celelalte Biserici Ortodoxe, cea Greacă, Sârbă, Bulgară, precum şi pentru toŃi românii ortodocşi, care formează diferite biserici prin statele vecine. Asta-i totul. Pe tărâm politic însă eu nu am altă Ńară mai iubită decât România.”; despre Visarion, recunoaşte chiar unul dintre autorii critici, ca „s-a arătat preocupat de ecumenism într-o perioadă când acest cuvânt circula doar în cercuri restrâns, iar lucrarea ecumenista modernă se afla la primii paşi.” „Mitropolitul Visarion Puiu, afirmă Î.P.S. Daniel, este un român cu deschidere internaŃională foarte mare; este un om care apreciază

valorile altor Biserici Ortodoxe surori şi chiar ale altor Biserici de altă confesiune, păstrând însă cu fidelitate credinŃa sa ortodoxă şi dragostea faŃă de neamul său. - legătura cu Romanul este, de asemenea, un punct important al relaŃiilor spirituale ce-i uneşte peste veacuri pe cei doi ierarhi; referirile fiecăruia în diferite scrieri (publicate sau în manuscris) stau mărturie în această privinŃă.

Am enumerat numai câteva din coordonatele pe care s-au întâlnit şi au acŃionat episcopul Melchisedec şi discipolul său mitropolitul Visarion. Un argument la cele afirmate de noi în această scurtă comunicare este şi Cuvântul rostit de Visarion Puiu la mormântul lui Melchisedec Ştefănescu, la împlinirea a 30 de ani de la moartea sa (Anexa nr. 1)

Ne exprimăm speranŃa că viaŃa şi activitatea acestor doi mari patrioŃi şi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române să fie popularizata pentru a fi cunoscută, în special în instituŃiile de învăŃământ de toate gradele. Jertfa lor pentru neamul românesc şi Biserica strămoşească poate întări spiritele şi sufletele celor din tânăra generaŃie în lupta pentru apărarea valorilor morale şi spirituale tot mai ameninŃate în epoca în care ne aflăm.

Anexa nr.1

Cuvânt rostit la mormântul episcopului Melchisedec al Romanului

de către episcopul Visarion Puiu al Argeşului, la parastasul de 30 de ani (16 mai 1922)

În acest oraş străvechi al Romanului, cu aşezare aşa de pitorească şi cu gospodării afundate în verdeaŃa grădinilor, viaŃa este mărginită spre miazănoapte de fabrici şi căi ferate, fructe ale vremurilor noi, pe care le arată furnalele de fabrici şi mişcare intensă a trenurilor; iar spre miazăzi, de instituŃii seculare bisericeşti, liniştite, lăsate nouă de veacuri apuse, arătate de turlele episcopiei şi ăla mănăstirii de lângă ea.

Venind prin latura amintită la început şi străbătând uliŃele curate şi drepte ale acestui mic oraş, cu viaŃa aşa de domoală, iată-ne adunaŃi laolaltă, localnici şi oaspeŃi veniŃi din depărtări, în această parte veche a Romanului, într-o grădină vlădicească şi în faŃa unui mormânt.

Am zis, oraş domol, pentru că, deşi viaŃa lui se socoteşte în secole, şi-şi duce obârşia tocmai la începutul întocmirilor politice ale łării Moldoveneşti, şi cu toate că a fost un oraş însemnat în vechea noastră Ńară a Moldovei, totuşi, nici în trecut, precum nici în prezent nu a fost loc frământat de întâmplări istorice însemnate, ci şi-a păstrat un caracter patriarhal, pururea patriarhal, aşa cum ni se înfăŃişează şi acum.

Şi, precum în vremea veche a văzut mulŃi din cei mai de seamă boieri şi-a fost târg de mare vornicie, dar fără urme deosebite în istoria Moldovei, aşa în latura bisericească, pe aici treceau toŃi vlădicii neamului, înainte de a urca la cârmă Mitropoliei Ńării Moldovei, dar nici de la unii, nici de la alŃii, oraşul nu păstrează urme deosebite, nici chiar mormintele lor; căci prea puŃini dintre ei, şi foarte apropiaŃi de zilele noastre, odihnesc în această linişte de vlădicească aşezare a Episcopiei de Roman.

Numai un singur ierarh, un singur vlădică de Roman, oprit aici din mersul său spre cârmă înaltă a Bisericii, de neprieteni, ilustrează acest târg, precum prin activitatea ce a desfăşurat ca pastor al acestei eparhii cât a fost în viaŃă, aşa şi prin faptul că aici a cerut să fie locul său de veşnică odihnă şi acela este vestitul episcop lângă a cărui mormânt ne-am adunat în clipa de faŃă – episcopul Melchisedec Ştefănescu.

Cine a fost acest episcop şi ce ne-a întrunit pe noi aici astăzi? Precum în lumea fizică ce ne înconjoară, pe pământ, vedem cum se deosebeşte munte

de munte, şi între câŃiva mai înalŃi se găsesc atâŃia mărunŃi; precum în slavă cerului plină de

stele se deosebesc unele mai strălucitoare decât altele; precum în lungul şir de ani ai instituŃiilor omeneşti, nu toŃi conducătorii lor asemenea, ci se ivesc şi unii mai deosebiŃi; aşa în şirul cârmuitorilor Sfintei noastre Biserici, este cu voia lui Dumnezeu, să apară din când în când şi ierarhi mai însemnaŃi. Şi unul din acei prelaŃi, care s-au deosebit prin înŃelepciune şi activitate rodnică bisericească, pe rând, în scaunele a trei episcopate, la Ismail, la GalaŃi şi la Roman, a fost tocmai eruditul episcop Melchisedec, a cărui figură blândă şi patriarhală, s-au învrednicit mulŃi dintre noi a o vedea, deşi plecarea sa din această lume, a fost parcă ieri, şi totuşi de atunci s-au strecurat 30 de ani!...

Şi, precum cunoaştem din paginile istoriei noastre bisericeşti, că la anumite epoci apar figuri care strălucesc veacul lor şi par chemate anume, tot aşa într-o epocă de grele împrejurări pentru Biserica noastră, cum a fost îndeobşte vremea închegării intâilor Principate Unite, a secularizării averilor bisericeşti, săvârşite în chip aşa de crud, luate din mâna clericilor străini, fără a fi date în ale Bisericii naŃionale; într-o vreme de lips27 si 28 februarie de cârmuitori sufleteşti cum i-ar fi trebuit mai ales atunci Bisericii; când literatura noastră bisericească încă nu-şi luase un drum; când pregătirea clerului era aşa întârziată şi redusă, atunci a fost voia lui Dumnezeu ca la cârma Bisericii să apară un ierarh ca episcopul Melchisedec, care dacă n-ar fi fost aşa de singur şi ar fi fost mai mult sprijinit decât împiedicat, ar fi dat vremii episcopatului sau o strălucire încă mai mare şi Biserica noastră era de mult în situaŃia pe care demult cu toŃii o aşteptam.

Harnic cercetător al trecutului istoric al Ńării noastre pe care a iubit-o din tot sufletul şi a cărui muncă literară preŃuită l-a aşezat între membrii activi ai Academiei Române; profund teolog, pregătit în cea mai înaltă Academie de studii teologice a vremurilor sale cum era cea de la Kiev din Rusia; pedagog şi profesor care alcătuieşte atâtea manuale didactice şi organizează pe rând, trei Seminare pentru pregătirea preoŃimii trebuitoare satelor noastre; ctitor ziditor de chilii şi aşezăminte de cultura ca acesta în a cărui cuprins ne găsim; încercat cârmuitor de eparhii şi venerat ierarh nu numai de fii săi ortodocşi, dar şi de cei de alte confesiuni – figura acestui vlădică de Roman, se conturează măreŃ şi epocal, ca al unui luceafăr al ierarhiei noastre, pentru care nu numai noi, dar şi generaŃiile ce vor veni, îi vor păstra admiraŃie, iar istoria Bisericii naŃionale, pagini deosebite.

Pentru asemenea consideraŃiuni, ne şi găsim azi împreună lângă mormântul său – pe care clerul eparhiei şi acest oraş ar trebui să-l adumbrească sub o capelă cât mai curând, - veniŃi a-i cinsti pomenirea şi deosebită solemnitate.

Şi de aceea ne-am adunat aici, aflând ştirea, ca epitropia aşezământului sau pusă sub conducerea venerabilului său frate, a P.S. Arhiereu Valerian, neadormit străjer al acestui mormânt, a rânduit să facă astăzi, a 30-a pomenire de la trecerea din această viaŃă a episcopului Melchisedec.

Sunt umbre care dau mai mare strălucire luminii, sunt morminte care dau viaŃă; din cultul morŃilor răsar eroii şi virtuŃile. Şi tot prin cultul celor trecuŃi din această viaŃă, se dă cea dintâi răsplată celor care au săvârşit în lume, virtuŃi şi fapte însemnate pentru binele obştesc.

Şi sunt aşa de rare figurile a căror pomenire trebuie sărbătorită cu pioase rugăciuni deosebite, încât la solemnitatea de acum, reamintindu-ne viaŃă şi activitatea acestui mare ierarh bisericesc, ne-am simŃit datori a adăuga şi noi ce ne-a stat prin putere, şi am venit ca la un loc de reîmbărbătare sufletească pentru muncă ce ne stă înainte pe ogorul bisericesc.

Şi cei ce ne găsim aici, veniŃi din curiozitate, şi cei ce ne-am adunat cunoscând personalitatea acestui mare ierarh, ca şi generaŃia care se pregăteşte a sluji mâine la Altarul Domnului în Seminarul vecin acestui mormânt şi trebuie să ştie în chip deosebit cine a fost episcop Melchisedec, am venit ca într-un pelerinaj, să ne exprimăm laolaltă încă odată în chip solemn cele mai curate simŃăminte de admiraŃie pentru ceea ce a făcut Bisericii şi culturii neamului nostru, şi a-i aduce întru pomenire ca prinos şi smeritele noastre rugăciuni către Ceruri.

De aceea, ca într-o clipă de înălŃătoare reculegere sufletească, să rugăm pe bunul Dumnezeu, al cărui slujitor a fost întreaga sa viaŃă, să-l odihnească în pace, primindu-l în ceata drepŃilor; iar generaŃiilor ce vor urma, figura personalităŃii sale, pilda vieŃii sale închinată credinŃei şi sfântului Altar, ca şi pomenirea sa, să-i fie veşnică.

În numele Sf. Sinod şi al P.S. Mitropolit Primat Miron, îndeosebi, depun pe mormântul fostului episcop Melchisedec al Romanului, o arhierească binecuvântare – Amin.

Episcop Visarion

• ANIC, fond Puiu Visarion, dosar nr. 29, f. 118 – 124.

Mitropolitul Visarion Puiu despre problemele monahismului creştin

dr. George ENACHE

Pentru cel hrănit cu lecturi din Pateric şi cărŃi de istorie, care subliniază excepŃionalul

rol spiritual şi cultural al mănăstirilor pentru istoria Evului Mediu românesc, lectura unor texte dedicate monahismului, provenind din a doua jumătate a veacului al XIX-lea românesc poate fi şocantă. O imagine tristă, pe alocuri chiar dezastruoasă, revine obsesiv în cărŃile epocii atunci când vine vorba de aspectul exterior al mănăstirilor, odinioară falnice, dar şi când se face referire la calitatea celor care mai vieŃuiesc în acestea. Multe din aceste texte aparŃin unor laici, făcând parte dintr-un curent antimonahal, care s-a dezvoltat progresiv în Europa, pornind din anii Reformei şi culminând cu RevoluŃia Franceză40. Monahismul era atacat, deoarece era considerat o formă inutilă de existenŃă, fiind contrară naturii umane. Dincolo de discursul principial, teoretic, pentru justificarea inutilităŃii vieŃii monahale erau exploatate şi valorificate la maxim toate deficienŃele şi slăbiciunile constatate ale sistemului. Orice cădere, cât de mică, de la rigorile monahale, era considerată un semn al inadecvării acestor exigenŃe la natura umană.

În apărarea monahismului s-au ridicat numeroşi oameni ai Bisericii, care au încercat să arate contemporanilor că reproşurile la adresa monahismului creştin nu erau întemeiate. Având un caracter apologetic, care se raportează la opinii contemporane, aceste scrieri par destul de redundante unui cititor de azi, prin încercarea de a se demonstra ceva de domeniul evidenŃei. Însă, pentru epoca respectivă, ce pare pentru noi azi drept lucru evident era o problemă de discutat.

De asemenea, discursurile apologetice din acea perioadă referitoare la monahism tind nu să afirme specificitatea monahismului, ci să evidenŃieze asemănările şi congruenŃele cu spiritul timpului, pentru a arăta că monahismul este de fapt „modern” şi actual. Însă, cu toate aceste aparente scăderi, dezbaterile pe marginea problemei monahale din prima jumătate a veacului XX reprezintă un moment important în renaşterea teologică şi spirituală a Bisericii Ortodoxe Române. 40 Despre curentul anti-monahal din Vechiul Regat vezi George Enache, Religie şi modernitate în Vechiul Regat: dezbateri privind rolul social, politic şi naŃional al Bisericii Ortodoxe Române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul veacului al XX-lea, în coord. Ioan Bolovan, Sorina Paula Bolovan, Schimbare şi devenire în istoria României, Cluj-Napoca, 2008, p. 371-403.

Preocupat încă din vremea seminarului de destinele Bisericii căreia îi aparŃinea, viitorul mitropolit Visarion Puiu s-a interesat de timpuriu şi de spinoasa problemă a monahismului în general, precum şi a monahismului ortodox român în special. În vremea când activa, cu rangul de arhimandrit, în cadrul Episcopiei Dunării de Jos, Visarion Puiu a scris două lucrări dedicate monahismului. Una din ele se intitulează Din istoria vieŃii monahale, fiind tipărită la Bucureşti în 191141. Lucrarea era unică în peisajul publicistic românesc din acea perioadă, nu neapărat prin informaŃiile de natură ştiinŃifică pe care le conŃine, cât prin temele principale ale discursului.

Rostul redactării lucrării este evidenŃiat în următorul fragment: „Nu ştim dacă va mai existând astfel vreo altă instituŃiune însemnată, al cărui rost să se cunoască la noi mai puŃin ca aceea a monahismului. Noi, îndeosebi, nu cunoaştem rostul acestui fel de viaŃă, pentru că nu-i ştim bine nici cauzele care i-au dat naştere, nici fazele prin care a trecut în decursul veacurilor, nici serviciile ce au adus cândva şi ar mai putea aduce societăŃii omeneşti”42.

De aici se naşte un prim reproş la adresa detractorilor monahismului, anume faptul că monahismul nu este o instituŃie care să fi apărut doar într-un context istoric particular şi care, mai devreme sau mai târziu, în urma evoluŃiei societăŃii, ar urma să dispară. Unul din contraargumente este răspândirea universală a modului de viaŃă monahal în diverse societăŃi şi timpuri. Pe de altă parte, Visarion Puiu afirmă existenŃa unor instituŃii care „se nasc din cauze superioare, pentru împlinirea unei nevoi universale, şi care, pentru acest motiv, sunt menite a străbate veacurile, realizând scopuri măreŃe”43. Ori „instituŃia care per excelentiam întruneşte condiŃiile” este Biserica creştină, care a dat naştere, „întocmai ca o tulpină vie, dar eternă, la două ramuri, la alte două instituŃiuni: o şcoală ajunsă sub formele ei de azi, menită a dezvolta în mod deosebit spre binele vremelnic al omenirii, cunoştinŃele şi practicile ştiinŃifice şi religioase, şi monahismul creştin, menit a fi un fel de pepinieră unde să se dezvolte cunoştinŃele şi practicile unei vieŃi morale alese, unei vieŃi creştine superioare, izvorâte din legile şi sfaturile ce creştinismul prezintă omenirii pentru binele ei etern”44.

Deja, prin aceste afirmaŃii, Visarion Puiu sugera rostul fundamental al monahismului creştin, care însă nu a fost foarte bine înŃeles de unii, deoarece el a fost gândit laolaltă cu alte forme de monahism, provenit din alte culturii şi religii. Din acest motiv, până a ajunge să discute cazul concret al monahismului creştin, Visarion Puiu întreprinde o amplă investigaŃie asupra manifestărilor ascetice ale celor mai importante tradiŃii monahale (budism, hinduism, islam, tradiŃia religioasă păgână greco-romană)45. FaŃă de toate aceste tradiŃii, creştinismul prezintă trăsături specifice, care nu pot fi confundate.

La Visarion Puiu, apariŃia creştinismului a însemnat pentru întreaga omenire o revoluŃie, deoarece scopul său suprem este moralizarea lumii: „Creştinismul prezintă omului un ideal mai mult moral decât intelectual. Cine urmează lui Hristos, intră mai mult într-o şcoală de religiune şi de virtute, decât de filozofie”.

Pentru atingerea acestui scop înalt, „creştinismul, spune Visarion Puiu, caută mai întâi să distrugă răul individual, şi prin aceasta trece la stingerea celui social”. Pornind de la acest obiectiv s-au definit şi cele trei principii fundamentale ale monahismului creştin: sărăcia de bună voie, fecioria de bună voie şi smerenia46. Monahismul nu este unicul stil de viaŃă propus creştinilor: „creştinismul prezintă omului două feluri de viaŃă: una comună tuturor creştinilor, şi alta deosebită, pe care o trăiesc numai parte din ei. Cea comună e cea recomandată de biserică oamenilor, care, pe lângă mântuire, nu caută şi o perfecŃiune. Cea deosebită e aceea

41 Arhimandritul Visarion Puiu, Din istoria vieŃii monahale, Bucureşti, 1911, 114 p. 42 Ibidem, p. 4. 43 Ibidem, p. 3. 44 Ibidem, p. 4. 45 Ibidem, p. 9- 35. 46 Ibidem, p. 41-43.

ce pune omului la îndemână şi putinŃa de a duce o viaŃă prin ajutorul căreia poate ajunge o perfecțiune morală, spre care în mod deosebit îl duc aşa numitele sfaturi evanghelice”. Aceasta este calea monahismului. Prin urmare, „nu fuga de lume cu suferinŃele ei a dat naştere monahismului creştin, ci dorinŃa unora dintre creştini de a ajunge la un ideal mai înalt de perfecŃiune morală”47.

InvestigaŃia istorică arată pe deplin, în opinia lui Visarion Puiu, rostul înalt pe care monahismul l-a îndeplinit în cadrul Bisericii, care nu s-a rezumat numai la desăvârşirea spirituală. Trecerea de la singurătatea anahoretului la spiritul cenobitic a însemnat un plus pentru monahismul creştin. Din această perspectivă, Visarion Puiu manifesta o deosebită preŃuire pentru Sf. Vasile cel Mare: „Dar monahismul acesta de la început, desigur s-ar fi sălbăticit în pustie, unde a fost întemeiat, dacă un mare admirator al său, care vedea în el un fel de filozofie creştină practică, nu l-ar fi adus prin apropierea satelor şi oraşelor, şi nu i-ar fi dat între anii 360-370 nişte reguli care-l făcură durabil. Acest mare admirator al monahismului a fost Sf. Vasile cel Mare, mai târziu mitropolit al Cesareei din Capadocia. El organizează monahismul în sensul să fie, cum zicea el, o filozofie creştină, care să aducă monahilor mântuire, dar şi lumii folos”48. Astfel, organizarea riguroasă a vieŃii monahale şi înrolarea ei în viaŃa bisericii şi a societăŃii a fost un fapt benefic pentru toată lumea. Monahismul nu trebuie privit ca o negare a societăŃii, ci doar ca un alt mod de existenŃă, legat însă de restul lumii prin idealul moral comun. Fiind prin urmare, o parte a corpului social, monahismul nu poate fi considerat o aberaŃie, un accident al istoriei, aşa cum considerau detractorii săi.

În cealaltă lucrare, apărută în 1910 şi intitulată „Mănăstirile de călugăriŃe. SchiŃă istorică”, arhimandritul Visarion răspundea prejudecăŃilor ştiinŃei secolului XIX, prin care imaginea femeii era gândită numai prin cheia „libido-ului”. Dintr-o asemenea perspectivă, încercarea de retragere a femeii în mănăstiri era văzută doar ca o încercare de oprimare a celui de-al doilea sex venită din parte bărbaŃilor, care nu are alt efect decât refularea sub alte forme ale dorinŃelor ascunse. De aici, şi un reproş mai general, la adresa creştinismului, care este vehiculat şi în zilele noastre, anume că religia creştină promovează oprimarea femeii.

Împotriva acestei opinii, Visarion Puiu îşi propune să arate că religia creştină „pe unde s-a răspândit a schimbat puternic popoarele până în cele mai mărunte întocmiri ale lor. Şi, una din urmările simŃite, ce a avut influenŃa sa asupra societăŃii omeneşti, e şi schimbarea poziŃiei sociale a femeii. El (creştinismul) desfiinŃează robia acesteia şi o înalŃă la demnitatea cuvenită, de fiinŃă aleasă şi tovarăş a bărbatului, cu aceleaşi drepturi înaintea legilor divine”49.

Folosind cu totul altfel observaŃiile psiho-fiziologice, Visarion Puiu arată că femeia, „înzestrată mai mult decât bărbatul cu sentimente puternice”, a găsit în creştinism, religie „prin excelenŃă a sentimentelor”, „tot ceea ce îi trebui ca să se înalŃe, să înnobileze şi să împuternicească, firea sa deosebită”50.

Prin urmare, idealul creştin a fost hotărâtor ca şi femeile să aleagă calea monahală. În acelaşi timp, mănăstirile de maici au avut şi un important rol social într-o lume frământată, în care femeia era expusă la multe riscuri. De aceea, de foarte multe ori, între zidurile mănăstirilor de maici şi-au găsit adăpost femei sărace, lipsite de sprijin, femei molestate, persoane nedorite de societate datorită prejudecăŃilor vremii. Numai judecând din această perspectivă socială, se impune, crede Visarion Puiu, ca mănăstirile de maici să continue să activeze şi pe mai departe: „Dispune societatea de atâtea instituŃii de binefacere şi azile în care să poată găsi adăpost cu aşa de puŃine sacrificii, atâtea fiinŃe bolnave, ca la mănăstiri? Găsit-a societatea mijloace de strâns sau de potolit turburările morale şi plăgile sociale, care fac atâtea

47 Ibidem, p. 44. 48 Ibidem, p. 55 49 Arhimandrit Visarion Puiu, Mănăstirile de călugăriŃe. SchiŃă istorică, Bucureşti, 1910, p. 3. 50 Ibidem.

victime , încât spre a scăpa de ele, să nu mai trebuiască drumul mănăstirii? În sfârşit, posedă societatea suficiente mijloace ca să împace şi sufletele dispuse spre o viaŃă înaltă religios-morală, mai bune şi mai sigure ca mănăstirile?

Dacă nu vom considera mănăstirile de călugăriŃe decât ca simple azile pentru sărace şi infirme, de orice vârstă, nevoia fiinŃării lor şi mai departe se impune, şi ele vor avea mai multe garanŃii de existenŃă sub aripa ocrotitoare şi sfântă a Bisericii, decât sub cea a legiuirilor pur omeneşti, aşa de schimbătoare”51.

Evident, acest scop este numai unul adiacent, rostul esenŃial al mănăstirii fiind sprijinul creştinului spre mântuire. Însă decadenŃa organizării monahismului românesc, afectat de diversele măsuri ale statului modern, a făcut ca mănăstirile să nu mai fie centre de înaltă spiritualitate: Visarion Puiu constata, în cazul mănăstirilor de maici, că în ale nu mai intrau persoane provenite din familii bogate ca odinioară, când multe dintre femeile din familia domnească se călugăreau, ci în principal persoane nevoiaşe52. SituaŃia nu era mai bună în cazul mănăstirilor de bărbaŃi, unde se manifesta aceeaşi decadenŃă.

Acest lucru impunea adoptarea unor măsuri energice de readucere în atenŃie a valorilor spirituale înalte ale monahismului şi reorganizarea mănăstirilor, care însă trebuie făcută doar într-un anumit fel: „Dar, trebuie bine ştiut, că ele (mănăstirile) au nevoie a fi organizate întâi ca mănăstiri, şi pe urmă să primească însuşirile cerute de viaŃa socială de care sunt înconjurate. Aşa au fost în trecut mănăstirile noastre: întâi de toate, locaşuri de viaŃă monastică şi de cuvioşie şi pe urmă au arătat, cu măsură bine potrivită, manifestările frumoase care au folosit societăŃii din atâtea puncte de vedere”53.

După ce a arătat lumii moderne valorile autentice ale monahismului creştin, subliniind în acelaşi timp lipsurile de care sufereau mănăstirile româneşti la începutul veacului XX, Visarion Puiu şi-a rafinat treptat propunerile de reorganizarea a vieŃii monahale, de data aceasta mai mult prin acŃiuni practice, în calitate de vlădică. El a revenit din punct de vedere teoretic asupra chestiunii în 1936, în momentul în care a avut ocazia să se adreseze tinerilor teologi de la facultatea de teologie din CernăuŃi, pe marginea problemelor monahismului ortodox românesc din perioada interbelică54. Exagerat sub anumite aspecte, poate tocmai pentru a sublinia mai bine lipsurile, discursul din 1936 a lui Visarion Puiu surprinde totuşi o serie de aspecte negative care nu trebuiau ascunse sau cosmetizate ci, din contra, trebuiau să fie bine cunoscute pentru rezolvate în mod real.

Un prim aspect pe care îl abordează vlădica Visarion priveşte modul de recrutare a personalului monahal, insistând pe motivele pentru care cineva este îndemnat să apuce calea mănăstirii. Ori, în acest caz se constată că alături de cei care intră în monahism „din curată devoŃiune pentru mântuirea lor”, se adaugă cei care vin din curiozitate, cei care doresc să poarte o haină purtătoare de prestigiu, cei mânaŃi de sărăcie, cei „loviŃi de soartă”, sau cei pentru care „lumea” nu constituia un mediu în care să te simŃi bine55. Cazurile descrise de mitropolit nu erau o noutate în viaŃa monahismului, ele fiind prezente de când acest mod de viaŃă s-a generalizat în lumea creştină. Cel puŃin argumentul sărăciei şi al nevoii de a avea asigurată o bucată de pâine a contat foarte mult în alegerea drumului mănăstirii în România până în perioada interbelică. Multe familii îşi trimiteau copiii „excedentari” la mănăstire, unde aceştia aveau un trai mai bun decât acasă, la rândul lor monahii purtând de grijă celor rămaşi în viaŃa lumească. Evident, în tot acest proces exista şi ideea de jertfă pentru Dumnezeu, respectiv ideea slujirii aproapelui dar, cel puŃin în anumite zone ale Ńării asistăm la dezvoltarea

51 Ibidem, p. 5-6. 52 Ibidem, p. 18. 53 Ibidem, p. 19-20. 54 † Visarion, mitropolitul Bucovinei, Monahismul ortodox din România de astăzi. ConferinŃă Ńinută studenŃilor FacultăŃii de Teologie din CernăuŃi, Chişinău, 1936, 8 p. 55 Ibidem, p. 3.

unui sistem complex de relaŃii între o mănăstire şi satele din jur, la o adevărată simbioză, care devine un mod de viaŃă, bine pus la punct, dar care nu întotdeauna era conform rânduielilor bisericeşti. În plus, mai ales după reformele monahale ale lui Cuza şi datorită impactului modernităŃii, în mănăstire nu mai intră decât puŃini oameni cu carte serioasă, aceştia asimilând în general valorile liberale, indiferente la religie. În mănăstire intră oameni simpli, păstrători ai tradiŃiei, a modului de viaŃă rânduit de strămoşi, dar care, chiar buni trăitori fiind, lipsiŃi de îndrumare şi pregătire, nu pot depăşi orizontul cultural şi social din care provin.

Necesitatea readucerii duhului autentic al spiritualităŃii creştine în viaŃa monahilor a fost conştientizată de vieŃuitori „simpli” de mănăstire, iar aceste impulsuri se văd de-a lungul întregii perioade interbelice. AbsenŃa unei coordonări generale şi lipsa de cultură teologică a făcut ca multe din aceste proiecte să aibă un caracter particular sau, mai rău, să eşueze în afara dreptei credinŃe. În opinia mitropolitului Visarion, pentru ca toŃi cei intraŃi în monahism să se angajeze în mod real şi efectiv pe cale unei trăiri duhovniceşti autentice, era nevoie de o pregătire sistematică a acestora, sub auspiciile instituŃiilor de învăŃământ ale Bisericii. EducaŃia religioasă, cultura teologică, deşi nu formează în mod automat mari duhovnici şi trăitori, reprezintă totuşi aspecte esenŃiale pentru desăvârşirea unui monah bine pregătit, conştient de misiunea sa, cunoscător al învăŃăturii de credinŃă, capabil să discearnă între superstiŃie şi dogmă, misionar cu duhul şi cuvântul. Asimilând preoŃii de mir cu „infanteria” Bisericii, cei care intră primii în luptă în linia întâi, Visarion Puiu, îndemna ca Biserica să pregătească şi celelalte „elemente de muncă şi de luptă ale oastei mântuitorului Hristos”, printre care se numărau cei care alegeau calea, „e drept mai grea dar cu atâta mai superioară, a preoŃiei prin monahism”56. Această idee de oaste a lui Hristos va fi împrumutată mai târziu chiar de ofiŃerii SecurităŃii, care vor vorbi în documentele elaborate de ei de „armata neagră” a călugărilor şi călugăriŃelor.

Visarion Puiu susŃinea pregătirea temeinică a monahilor cu atât mai mult cu cât sistemul de învăŃământ teologic al perioadei interbelice nu-i includea şi pe aceştia. Era un pas din multele pe care sistemul de învăŃământ teologic trebuia să-l facă, deoarece, în opinia vlădicului de la CernăuŃi, acesta forma mai mult cadre destinate unei „vieŃi vegetative şi de funcŃionarism”57. Clericii şi monahii trebuiau să fie apŃi să răspundă provocărilor unei lumi moderne dinamice şi active, iar acest lucru nu însemna o trădare a misiunii creştinismului, deoarece, în opinia mitropolitului Puiu, „creştinismul nu este numai religia închinărilor, a meditărilor şi lucrărilor bisericeşti de folos numai individului, dar sterpe pentru lume, ci şi a celor mai nobile acŃiuni creştineşti de folos şi obştei omeneşti ca şi indivizilor”58.

Aceste scurte consideraŃii despre atitudinea lui Visarion Puiu faŃă de problemele monahismului creştin în general şi al celui românesc în special nu vin decât să confirme faptul că avem de-a face cu una din cele mai influente şi personale voci bisericeşti din România veacului XX, o voce care, alături de altele, au dat răspunsuri coerente şi viabile la unele din dilemele esenŃiale ale Bisericii de azi: actualitatea tradiŃiei, relaŃia Bisericii cu modernitatea, raportul individ-societate din perspectiva spiritualului.

56 Ibidem, p. 7. 57 Ibidem, p. 5. 58 Ibidem, p. 2.

Întâmplări şi fapte mai puŃin cunoscute din activitatea Mitropolitului Visarion Puiu

Şerban ALEXIANU

Personalitatea Mitropolitului Visarion Puiu nu mai necesită o prezentare în plus, faŃă

de multitudinea cercetărilor şi scrierilor de înaltă calitate şi probitate ce s-au produs. Figura sa impunătoare, în care strălucea hotărârea şi dârzenia, sub lumina caldă a bunătăŃii şi dăruirii creştineşti, poartă expresia reală a fizionomiei sale umane şi evocă o semnificaŃie de simbol naŃional bisericesc. A avut o activitate prodigioasă şi neobosită în cadrul Bisericii, începând cu anul 1905, dată când a terminat Facultatea de Teologie din Bucureşti şi când a îmbrăŃişat viaŃa monahală, şi până în 1964, la 10 august, când s-a sfârşit în Viels Maisons, satul în care a trăit, obosit şi părăsit, ultimii ani din viaŃă.

A plecat din această lume, fără a i se fi împlinit ultima lui dorinŃă, care ar fi însemnat enorm pentru un om care a avut de suferit atâtea în dreapta lui credinŃă: întoarcerea în łară, la schitul lui drag de la Vovidenia-NeamŃ.

Încă din 1962, încercase în fel şi chip realizarea acestui deziderat, dar łara uitase parcă de el.

Scrierile sale, puŃin cunoscute, unele deloc, mai ales în partea cuprinsă de Jurnalul său, încă neaflat, sunt pline de dăruire, înŃelepciune şi inteligenŃă. În ele găseşti capacitatea de a surprinde cuprinzător dinamica vieŃii creştine în aspecte de mare rafinament cultural şi teologic.

Ceea ce dorim acum, în această succintă expunere, este să vă arătăm două acŃiuni ale sale care arată odată în plus, Ńinuta morală proprie unui înalt prelat şi, mai ales, dârzenia de luptător în apărarea credinŃei creştine ortodoxe.

În 1939, când nori negri se abăteau asupra Europei şi a lumii întregi, intuind parcă acel cataclism pe care îl va aduce cel de-al doilea război mondial, din poziŃia unui Mitropolit care păstorea frumoasa Bucovină, dar atât de aproape geografic de poftele malefice ale unui URSS, revanşard si hrăpăreŃ, căruia Germania nazistă a lui Hitler, în intenŃia de a-şi realiza dorinŃele cotropitoare în Vest, îi deschide larg poftele de ocupare şi expansiune în Est, Î.P.S. Visarion Puiu trimite, la 14 septembrie 1939 prin intermediul Ambasadei Sovietice de la Bucureşti, o scrisoare personală adresată lui I.V. Stalin.

Copii ale aceasteia au fost depuse la Patriarhia Română, la Guvernul României, la Ambasada Germaniei şi a Italiei de la Bucureşti, la NunŃiatura Apostolică de la Bucureşti, direct la Vatican şi Ambasadelor FranŃei, ElveŃiei şi Marii Britanii.

Astăzi, această faimoasă scrisoare deschisă, de un mare har ecleziastic şi de actualitate pentru lumea creştină, se păstrează, probabil, în arhivele necercetate ale instituŃiilor mai-sus arătate, în mod sigur la Securitate şi în dosarul de acuze care a stat la baza condamnării sale la moarte în contumacie, la 20 februarie 1946, de către ilegalul şi ticălosul Tribunal aşa-zis al Poporului, în realitate un instrument al bunului plac al comuniştilor comandaŃi de Moscova.

Însă lucrul cel mai greu de înŃeles şi de acceptat este atitudinea Sinodului B.O.R. care, la presiunea şi ingerinŃa impusă de Patriarhul vândut regimului nelegiuit bolşevic, Justinian Marina, a făcut să fie caterisit la 28 februarie 1950, depunându-l din toate demnităŃile religioase. A fost considerat trădător al Bisericii şi al poporului român!

Un lucru aproape la fel de dureros ca judecarea mitropolitului Visarion Puiu s-a petrecut cu ocazia întrunirii Sinodului spre caterisire; raportul făcut Sinodului cu această ocazie i-a fost impus pentru susŃinere Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, bunul

prieten de o viaŃă al lui Visarion. În felul acesta, Mitropolitul Bălan, cu toate că în timpul războiului a conlucrat din inimă (sau probabil tocmai din această cauză) alături de alŃi oameni de toată vrednicia, ca profesorul E. HaŃieganu, arh. Raul Sorban, EminenŃa sa episcopul greco-catolic Iulius Hossu, Moses Carmilly Weinberger, rabinul-şef al Clujului, şi Al. Safran, rabinul-şef al României şi mulŃi alŃii, la salvarea dinspre Ungaria în România a refugiaŃilor evrei atât din Ungaria, cât şi din toată Europa, spre a-şi găsi salvarea din faŃa urgiei naziste, a trebuit în felul acesta să ispăşească această „vină” ce ii era imputată de noua oligarhie comunistă instalată în Ńara noastră, afurisindu-l pe Mitropolit.

Au trebuit sa treacă 50 de ani de la acea mârşavă acŃiune comunistă, ca în 1990, cu preŃiosul sprijin al Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, să i se ridice oficial pedeapsa caterisirii, Sfântul Sinod al B.O.R., reabilitându-i memoria şi activitatea, validând toate actele şi înfăptuirile religioase întâmplate după caterisirea sa din 1950.

Din păcate însă, nimeni, nici până astăzi, nu a căutat să facă ceva pentru anularea odioasei sentinŃe penale ale acelui nelegiuit Tribunal al Poporului.

În scrisoarea adresată lui Stalin, Visarion Puiu acuza politica sovietică de lipsa toleranŃei religioase a cultelor, persecutarea şi distrugerea Bisericii şi credinŃei, de îngrădirea şi suprimarea libertăŃilor religioase şi de îndepărtarea poporului, în special a tineretului şi a militarilor de la Biserica. Multe biserici erau dărâmate, în special în sate şi comune, iar altele transformate în cinematografe sau magazii, iar clerul, creştin, musulman, sionist sau de altă credinŃă, persecutat prin orice mijloace - alungare, închisoare şi dispariŃie.

După ce arată clar exemple din situaŃia ce o semnalează, îi cere lui Stalin să pună de urgenŃă capăt persecuŃiilor religioase, să ocrotească clerul şi să apere Biserica de imixtiunile politice, prevestind totodată că un regim dur, nedrept şi nemilos cum este cel comunist, din lipsa credinŃei în Dumnezeu, va duce în final la prăbuşirea imperiului sovietic, sub o formă sau alta, căci poporul rus pravoslavnic şi credincios suporta cu greu lipsa religiei.

Nu se ştie ce s-a întâmplat cu această scrisoare din 1939, nu se cunoaşte până în prezent dacă a ajuns la destinatar şi dacă a existat sau nu o reacŃie din partea sovietică.

Începuse deja războiul de două săptămâni şi lumea privea împietrită la nimicirea Poloniei şi împărŃirea ei între cei doi mari satrapi ai secolului XX, Stalin şi Hitler.

În orice caz, cei carel-au judecat şi condamnat la moarte în 1946 au avut în vedere curajul opiniei ce a arătat în acea scrisoare Mitropolitul Visarion Puiu, adresată celui mai sângeros tiran al epocii.

Şi este, de asemenea, de reŃinut că, odată ajuns în noua sa mitropolie, cea a Transnistriei, spunea cu toată dreptatea că ceea ce-i scrisese lui Stalin cu timp în urmă nu zugrăvea decât într-o palidă măsură grozăviile distrugerilor pe care blestemul comunist îl adusese Bisericii, credinŃei şi oamenilor. Şi câtă dreptate avea!

O a doua parte a comunicării se referă tot la o scrisoare, de această dată dintr-o altă poziŃie: aceea de a se adresa unui aliat în lupta împotriva bolşevismului. Este vorba despre o luare de poziŃie fermă împotriva modului cum unii aliaŃi, armata germană îndeosebi, care purta în comun cu armata română războiul contra URSS, tratau religia şi populaŃia locală.

Luarea de poziŃie este provocată de aflarea conŃinutului raportului Ambasadei FranŃei la Bucureşti din 11 februarie 1942 cu privire la situaŃia religioasă din Transnistria. Redăm în traducere conŃinutul raportului, iar ataşat acestei comunicări copia originalului în limba franceză. Cum raportul Ambasadei FranŃei a ajuns, normal, pe filiera diplomatică şi la Ministerul de Externe Român, acesta a fost transmis spre ştiinŃă şi Guvernământului Transnistriei de la Odesa, ajungând în felul acesta şi la Î.P.S. Visarion.

Cum lucrurile şi faptele arătate în raport erau în mare măsură cunoscute la Odesa, dar, permanent, marelui aliat i se treceau multe cu vederea, Mitropolitul Visarion Puiu, neŃinând seama de cutumele diplomatice, nu a ezitat nicio clipă şi, prin urmare, adresează direct lui Adolf Hitler o scrisoare de protest.

Ministerul de Externe Român, Patriarhia şi Guvernul nu au lăsat ca scrisoarea Mitropolitului să ajungă la destinatar, dar autorităŃile române de la Bucureşti şi de la Odesa au găsit înŃelegerea autorităŃilor germane şi au rezolvat în acelaşi timp atât nemulŃumirile franceze, cât şi pe cele ale Mitropolitului Transnistriei, nemulŃumiri total îndreptăŃite.

Iată traducerea:

Bucureşti, 11 februarie 1942

DirecŃia Afacerilor Politice şi Comerciale Europene Dl. Jacques Truelle, Ministrul FranŃei, în România Nr.33 ExcelenŃei Sale Dl. Amiral al Flotei, Vice-Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Secretar de Stat la Afacerile Străine al FranŃei.

SituaŃia religioasă în Transnistria

În urma cuceririi teritoriilor de dincolo de Nistru de către trupele germano-române,

Sfântul Scaun a desemnat un administrator apostolic, Monseigneur Glasser, pentru această regiune.

Există un număr oarecare de romano-catolici, în special printre nenumăratele persoane de origine germană ce locuiesc în această zonă.

Am luat la cunoştinŃă în mod confidenŃial de un raport al Mgr. Glasser, adresat NunŃiaturii din Bucureşti, asupra situaŃiei religioase din această regiune după ocuparea ei de către germani. El se plânge în mod special de atitudinea trupelor S.S. germane, care interzic predarea religiei în şcoli, cu toate că prin înŃelegerile convenite între germani şi români, aceştia căpătând dreptul de administrare şi exercitare a cultelor.

Delegatul apostolic arată că dacă germanii nu au atacat în unele cazuri direct religia, nu acordă însă nici un fel de libertăŃi şi nu permit sub nicio formă sosirea in regiune a preoŃilor atâta de necesari.

Mrg. Glasser, originar din regiune şi-a putut foarte bine da seama de situaŃie, mai ales când o parte din preoŃii de origine germană, care părăsiseră de ani buni regiunea din cauza persecuŃiilor comuniste, nu au căpătat permisiunea de a se reîntoarce.

Generalul german Lutz, comandantul regiunii care-şi are sediul la Odesa, şi-a oferit bunele sale oficii monsegniorului Glasser, rugându-l însă, să renunŃe la proiectul său de a preda religia catolică în şcoli.

Într-un sat, comandantul S.S. l-a convocat şi i-a expus ce obiecŃii are el împotriva misiunii creştine a monsegniorului, declarându-i că, în zonă, populaŃia a uitat complet catolicismul sau protestantismul, religii care au stat la baza discordiei religioase din trecut, din Germania. După război, părerea S.S.-istului, religiile vor fi suprimate în favoarea unei singure religii, aceea a Partidului NaŃional-Socialist.

S.S.-istul a celebrat diferite sărbători păgâne, în afara cultului creştin, în puŃinele lăcaşuri de cult ce au rămas, justificând că bisericile sunt ale poporului.

Delegatul apostolic este descurajat de atitudinea S.S.-istului faŃă de misiunea sa. Comunicată: dl. Canet”

*** PoziŃia Mitropolitului Visarion Puiu a fost întotdeauna aceea de a milita pentru

unitatea creştină, fiind în acelaşi timp un adept al libertăŃii credinŃelor. Dacă pentru unitatea şi reîntregirea creştinismului a activat neobosit încă de pe vremea când îşi susŃinea teza de

licenŃă, anii războiului, distrugerile morale provocate populaŃiilor sub comunism şi poate în egală măsură şi sub nazism, îl fac să-şi canalizeze eforturile în apărarea libertăŃii tuturor cultelor şi credinŃelor.

Astfel, în sudul regiunii, unde erau sate şi localităŃi în care trăiau găgăuzi şi tătari mahomedani, s-a îngrijit şi a alocat din puŃinele fonduri ce Mitropolia le avea la dispoziŃie, sume pentru înfiinŃarea de moschei, cinci la număr, aceasta în afara refacerii marii moschei din Odesa.

De asemenea, în toată zona unde se aflau evrei dislocaŃi din Basarabia sau Bucovina, a hotărât cu administraŃia de la Odesa, cu acordul Guvernului Român, să permită deschiderea de sinagogi, acolo unde acestea mai existau (spre furia şi mânia germană); astfel, în Odesa, patru sinagogi, în Tiraspol una şi Ovidiopol tot una; în lipsa acestora, populaŃia avea dreptul şi libertatea să-şi amenajeze peste tot unde se afla, case de rugăciuni. Este foarte curios că nici până astăzi comunitatea evreiască din prezent nu vrea să recunoască aceste fapte, ideea susŃinerii holocaustului înfăptuit de români, atât de important pentru comunitate, contrazicând acest lucru.

În Odesa, tot prin grija şi înŃelegerea Î.P.S. Visarion, a putut funcŃiona o biserică baptistă (acceptată şi de germani) şi o alta adventistă.

Aceste fapte dovedesc odată în plus că în situaŃia dată şi ca urmare a grozăviilor războiului pe care toată lumea îl suporta, a contat harul cu care a luptat pentru apărarea şi protejarea tuturor cultelor şi credinŃelor, spunând că lumea în acele momente este prea îndurerată şi apăsată, iar Biserica, atât cât poate prin menirea ei, trebuie să fie un ajutor moral al tuturor.

Din păcate, scrisoarea adresată lui Adolf Hitler nu s-a păstrat, probabil aflându-se în arhiva secretă a Ministerului de Externe sau a SecurităŃii.

Ceea ce redăm fragmentar sunt puŃinele informaŃii ce au rămas din însemnările lui Olivian Verenca, bucovinean din CernăuŃi, apropiat al Î.P.S., care i-a cunoscut şi urmărit activitatea, atât în CernăuŃi, cât şi în Transnistria.

Olvian Verenca, licenŃiat în Teologie şi Drept, a fost şeful de cabinet al Rezidentului Regal de la CernăuŃi şi director în Guvernământul Transnistriei, motiv de a fi în preajma Î.P.S. şi a cunoaşte foarte bine faptele şi activitatea sa.

Spunea Mitropolitul Visarion, adresându-se lui Hitler: „Nici păgânii romani, care-i aruncau pe creştini fiarelor spre desfătare în circurile lor, nu au putut să clatine credinŃa în Dumnezeu de atunci şi până acum şi cum aş putea eu un umil slujitor al Domnului să nu mă revolt când văd că un mare general, al marelui Reich, îmbracă pulpana înroşită în sânge a celor cu secera şi ciocanul şi loveşte aidoma bolşevicilor în credinŃa şi sfânta Biserică?

Poporul nostru a pornit un război sfânt împotriva celei mai nelegiuite ideologii şi am ajuns să cunoaştem din plin grozăviile comunismului şi ticăloşeniile celor fără de credinŃă şi ne întrebăm în felul acesta: Dl. General Lutz de partea cui luptă?

Credem cu toŃi în Iisus Hristos fiul Domnului Dumnezeului nostru, Cel care a murit pentru păcatele noastre pentru a ne mântui.

Aici şi acum, mai mult şi mai tare ca nicăieri, trebuie să ne gândim la cei în suferinŃă, (nu a le provoca altele în plus) şi asta înseamnă a face totul pentru sufletele lor cu iubire şi milostenie spre slava Tatălui ceresc.

Iată de ce, aici şi acum, pentru aceşti oameni forŃaŃi atâŃia amar de ani să trăiască în amar, întuneric şi minciună, gândesc să nu greşesc adresându-mă direct domniei voastre cu marea rugăminte de a fi de partea celor care vor sa le readucă credinŃa în Tatăl ceresc şi să fim lăsaŃi să promovăm toleranŃa creştin-religioasă, respectând domnia legii şi a credinŃelor de orice fel”.

****

Nu am azi posibilitatea de a verifica autenticitatea celor consemnate de Verenca, căci, din păcate, atunci când a fost arestat i s-a confiscat întreaga arhivă ce au găsit-o la el acasă, iar bunul Dumnezeu l-a la El acum şapte ani.

Cunoscând însă dârzenia luptătorului Visarion Puiu, suntem convinşi că relatările îmbracă cu fidelitate gândirea Î.P.S.

Este cunoscut, de asemenea, că scrisoarea în cauză nu a plecat niciodată spre destinatar, fiind oprită de autorităŃile de la Bucureşti, Mitropolitului aducându-i-se mulŃumiri în particular pentru poziŃia ce a afişat.

În urma acestei scrisori, la scurt timp, generalul Lutz a fost înlocuit cu colonelul von Mensinck şi se ştie că Lutz a murit eroic în luptele de la Cotul Donului!

Memoria, precum şi activitatea Î.P.S. Mitropolit Visarion Puiu, dăinuie de-a lungul timpului şi va dăinui ca o dăruire plină de har a unui mare ierarh din galeria nesfârşită a drept credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române.

Ea se înscrie, alături de alŃi mulŃi martiri, în rândul celor care au avut de suferit cu prisosinŃă şi total nedrept, prigoana şi vrăjmăşia declanşată de blestemul comunist asupra Bisericii şi a slujitorilor ei.

ViaŃa şi lupta ce a dus Mitropolitul Visarion îl consacră ca una din figurile cele mai dârze, hotărâte şi curajoase ale Bisericii.

Şi-a iubit łara şi neamul cu toată fiinŃa sa şi cu toate că rămăşiŃele sale pământeşti sunt încă departe de łară, locul lui, alături de alŃi mari ierarhi, este şi va fi din totdeauna în Panteonul marilor slujitori ai Bisericii şi neamului românesc.

Mitropolitul Visarion Puiu - o condamnare nedreaptă

arhim. Mihail DANILIUC

În fiecare an, la sfârşit de făurar, ne amintim cu multă recunoştinŃă de un mare ierarh

şi un mare patriot român, mitropolitul Visarion Puiu. Acum 130 de ani, într-o zi de 27 februarie, a văzut lumina zilei, la Paşcani, cel care

avea să devină ultimul mare mitropolit al Bucovinei, cel care avea să fie primul ierarh român care a organizat şi a condus o episcopie ortodoxă pentru românii aflaŃi în diaspora, anticipând lucrarea Bisericii Ortodoxe de astăzi, care se îngrijeşte în mod deosebit de pastoraŃia românilor aflaŃi departe de Ńară.

Acum 130 de ani se năştea la Paşcani un ierarh preŃuit şi controversat deopotrivă. Iubit de unii, dispreŃuit de alŃii, Mitropolitul Visarion Puiu reprezintă pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române interbelice şi postbelice un exemplu de dăruire totală lui Hristos şi Bisericii Sale, cu riscul de a fi catalogat drept un ierarh incomod, „copilul rebel al Sfântului Sinod“ şi alte asemenea expresii, care desigur sunt etichetări ce ne descoperă un mare adevăr, acela că Visarion Puiu nu făcea concesii. Nu păstorea de dragul de a păstori, nu predica de dragul de a vorbi.

Candid şi lucid, vlădicul Visarion a ştiut să păstreze cu sfinŃenie odorul de mare preŃ încredinŃat de Hristos Dumnezeu, Marele şi Veşnicul Arhiereu, conştient fiind că la Judecata de apoi Mântuitorul îl va cere de la el. Îi va cere socoteală de acest odor nepreŃuit, poporul cel credincios încredinŃat lui spre păstorire către patria cerească. Întotdeauna a spus adevărul, chiar dacă acesta a deranjat, chiar dacă pentru adevăr a trebuit să ia drumul pribegiei şi să

guste amarul exilului ultimii 20 de ani ai existenŃei sale, stingându-se din această viaŃă cu dorul de Ńară, de Biserica neamului, de locurile sale dragi.

În ultimul timp s-au scris multe despre acest ierarh încercat. Anual se organizează simpozioane în care sunt evidenŃiate anumite aspecte ale vieŃii şi activităŃii acestui „călugăr ostaş“, aşa cum îl numea Nicolae Iorga pe vrednicul de pomenire mitropolit Visarion. S-au publicat multe cărŃi care stivuiesc pentru posteritate informaŃii preŃioase despre problemele pastorale, misionare şi administrative întâmpinate de Visarion Puiu, în activitatea sa, contextul social-politic şi economic în care a trăit vlădica, bogata corespondenŃă care ne relevă preocupările sale susŃinute pentru binele Bisericii şi al neamului în care a odrăslit... IniŃiative laudative, fapte vrednice şi pilduitoare care ar putea fi aplicate şi în cazul atâtor ierarhi stigmatizaŃi de regimul comunist ateu, care din păcate sunt amintiŃi doar în lucrări şi studii de specialitate, rămânând anonimi poporului lui Dumnezeu din locurile unde aceştia au trăit, s-au rugat şi au pătimit pentru credinŃă.

• Demersuri pentru reabilitarea sa juridică

Totuşi problema mitropolitului Visarion Puiu încă mai face valuri. Încă mai sunt de

scos din obscuritatea nepăsării şi din tainiŃa ignoranŃei multe fapte şi dovezi zguduitoare despre suferinŃa acestui român.

Cu binecuvântarea Înalt PreasfinŃitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, am fost zilele trecute la CNSAS, pentru a cerceta dosarele legate de Visarion Puiu în vederea găsirii, cu ajutorul juriştilor, o cale de a începe un proces lung şi complex: reabilitarea juridică a acestui ierarh care tot într-o zi de făurar, 26, acum 63 de ani, primea o grea lovitură: condamnarea la moarte în contumacie, catalogat drept criminal de război. Această dezonoare îl urmăreşte pe vlădica Visarion şi astăzi. L-a marcat şi atunci foarte mult, dovadă că departe de Ńară fiind şi în imposibilitatea de a veni personal pentru a se apăra, încearcă să facă un recurs prin intermediul fratelui său, doctorul veterinar Constantin Puiu din GalaŃi. IniŃiativa a fost sortită eşecului. Recursul a fost respins, iar arhiereul Visarion Puiu va trece la Domnul la 18 ani după acest blamabil act judecătoresc la care se adăuga unul şi mai dramatic: caterisirea sa din anul 1950, desigur un act formal, dar reprobabil, făcut de colegii lui sinodali, la presiunea regimului comunist.

Dacă după 1990, Sfântul Sinod s-a grăbit să corecteze decizia luată cu patru decenii în urmă, din punct de vedere juridic, mitropolitul Visarion Puiu este singurul arhiereu din istoria Bisericii Ortodoxe Române care, din păcate, a fost stigmatizat cu această grea sentinŃă judecătorească pronunŃată de un aşa-zis „Tribunal al Poporului“.

Au mai fost încercări de reabilitare juridică, care din pricini ciudate au fost sortite eşecului. Zic unii că va fi foarte greu ca Visarion Puiu să poată fi reabilitat, pentru că a fost condamnat într-un lot, iar odată cu recâştigarea demnităŃii sale juridice trebuie ca şi ceilalŃi condamnaŃi din lotul său să-şi redobândească prestigiul ştirbit. Dar dacă ei au fost incluşi printr-o eroare judiciară într-un „lot“, fiind judecaŃi nu ca persoane distincte, de ce JustiŃia română să perpetueze această gravă situaŃie? Visarion Puiu a fost o persoană care poate fi trasă la răspundere pentru faptele sale şi nu pentru cele ale „lotului“ în care a fost înregimentat şi condamnat.

• Judecat în lipsă

Să reamintim condiŃiile în care a fost condamnat la moarte Visarion Puiu. În luna mai

a anului 1945 se înfiinŃează „Tribunalul Poporului“ din Bucureşti. Acesta avea menirea să depisteze şi să condamne persoanele care au uneltit împotriva intereselor statului român şi care sunt vinovate pentru dezastrul Ńării. S-a întocmit un tabel cu 302 persoane acuzate. La

numărul curent 293 era trecut în acel tabel mitropolitul Visarion Puiu, şeful misiunii Ortodoxe din Transnistria. Persoanele incriminate au fost grupate în aşa-numite „loturi“. Visarion Puiu făcea parte din lotul 11, alături de: Gheorghe A.C.Cuza, Alexandru C. Cuzin, Alexandru Gregorian, Horia Stamatu, Vintilă Caftancioglu, Ion Vojen, Platon Chirnoagă, Ion Gheorghe, Sergiu Cristi, Ioan Sângeorgiu. AcuzaŃiile împotriva lor sunau cam aşa: „fac parte din coloana a V-a germană din România, care prin grai, prin scris, prin acŃiune personală, au subjugat Ńara Germaniei hitleriste din punct de vedere ideologic, politic, militar, economic şi financiar, au declarat şi susŃinut războiul împotriva URSS-ului, au semănat şi cultivat ura contra popoarelor conlocuitoare din România“.

• Pedeapsa cu moartea

Actul de acuzare cuprinde 46 de file pentru toate cele 11 persoane. La 19 februarie

1946 a fost aprobat actul de acuzare de către Consiliul de Miniştri şi s-a hotărât sesizarea Tribunalului Poporului pentru judecare. A urmat chemarea în judecată pentru 20 februarie prin citaŃie publicată în „Monitorul Oficial“, ziarul „Scânteia“ şi prin comunicate difuzate le postul naŃional de radio. În ziua stabilită a avut loc judecarea inculpaŃilor. Visarion Puiu a fost judecat în lipsă, având în vedere lipsa lui din boxa acuzaŃilor. PronunŃarea sentinŃei s-a făcut în ziua următoare. Hotărârea nr. 11 luată în şedinŃa publică din 21 februarie cu privire la „acuzatul Visarion Puiu“ este următoarea: „având în vedere că în ce priveşte faptele puse în sarcina acestui acuzat sunt încadrate, prin actul de acuzare, în prevederile art. 2, lit. J din legea nr. 312/1945 constând în aceia că s-a pus în slujba hitlerismului şi a părăsit teritoriul naŃional, mergând pe teritoriul inamic de unde a atacat Ńara. Având în vedere că din examinarea actelor aflate la dosarul cabinetului de instrucŃie a domnului acuzator public, cu şi din dezbaterile orale urmate în cauză, se constată următoarele: acuzatul Visarion Puiu, fost mitropolit al Odessei, a patronat în această calitate acŃiunile de teroare din Basarabia şi Transnistria. (…) În 1943 demisionează din slujba de mitropolit al Transnistriei. După aceea, el părăseşte Ńara pentru a se pune în slujba hitlerismului şi a vinde interesele Ńării, ocupând postul de ministru al Cultelor în Guvernul naŃional român din Germania. Printr-un decret semnat de Horia Sima în calitate de şef al Guvernului trădător din Germania, Visarion Puiu este numit conducătorul Eparhiei Române Ortodoxe în afara graniŃelor Ńării. Considerând că prin faptele de mai sus acuzatul a săvârşit crima de dezastrul Ńării prin săvârşirea crimei de război prevăzută de art. 2 lit. J şi pedepsită de alin. 3 din legea 312/1945, condamnă pe Visarion Puiu, fost Mitropolit al Bucovinei, Mitropolit al Odessei, român, major, azi dispărut, pentru crima de dezastrul Ńării, prin săvârşire de crime de război, constând în faptul de a fi părăsit teritoriul naŃional, punându-se în slujba hitlerismului, atacând Ńara prin scris şi prin grai, fapt pedepsit de art. 3, alin. 2 din legea 312/ 1945, să sufere pedeapsa cu moartea“.

• Urmărit şi în exil Zilele trecute, reciteam o parte din documentele aflate în arhiva Consiliului NaŃional

pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii, care privesc activitatea mitropolitului Visarion în exil, aflând lucruri zguduitoare. MulŃi dintre detractorii mitropolitului însingurat şi izolat erau chiar casnici de-ai lui. Aceştia foloseau un pseudonim pentru persoana urmărită; le era greu să-i pronunŃe chiar şi numele;: îi spuneau „Oliviu“.

Acum, când comemorăm cei 130 de ani de la naşterea mitropolitului Visarion Puiu, îi mulŃumim cu recunoştinŃă lui Dumnezeu pentru darul ce l-a făcut Ortodoxiei româneşti prin

persoana acestui mărinimos ierarh şi patriot, dar ne exprimăm şi nădejdea că, printr-un efort concertat şi cu voinŃă din partea autorităŃilor în drept, să putem reaşeza personalitatea mitropolitului Visarion acolo unde îi este locul: între marii luptători pentru binele Bisericii şi al neamului său.

RelaŃiile dintre Mitropolitul Visarion Puiu şi Sfântul Ioan Calabria

pr. Manuel OLIVEIRA

Mă simt onorat să pot participa la această adunare comemorativă, cu o intervenŃie în

amintirea Mitropolitului Visarion Puiu. În numele CongregaŃiei Sf. Ioan Calabria şi al meu personal, vă mulŃumesc pentru invitaŃie şi pentru că aŃi dorit să-l cunoaşteŃi pe părintele Ioan Calabria şi relaŃiile sale cu Mitropolitul Visarion.

Într-un prim punct al acestei intervenŃii vă voi prezenta pe scurt viaŃa şi activitatea Sf. Ioan Calabria cât şi Opera pe care el a întemeiat-o, iar în partea a doua a intervenŃiei mele voi vorbi despre relaŃia dintre Mitropolit şi pr. Calabria.

• ViaŃa şi Opera Sf. Ioan Calabria

Sf. Ioan Calabria s-a născut pe data de 8 octombrie 1873 la Verona, Italia, într-o familie foarte săracă, dar bogată în credinŃă. A rămas orfan de tată la vârsta de 9 ani, şi trăieşte cu greu perioada copilăriei, din cauza lipsurilor materiale şi a sărăciei. Parohul său cunoaşte sensibilitatea spirituală a acestui băiat şi vede în el un viitor slujitor a lui Dumnezeu. Astfel, îl ajută ca să poată continua studiile la seminar, spre preoŃie.

După ce a fost sfinŃit preot, a început pastoraŃia într-o parohie din Verona şi s-a evidenŃiat de la început prin înclinaŃia sa pentru ajutorarea celor săraci şi necăjiŃi. O întâmplare providenŃială l-a determinat ca să se ocupe de copiii orfani şi săraci. Într-o seară de iarnă, când se întorcea acasă de la biserică, la o oră destul de târzie, a găsit, în faŃa uşii casei un copil de 7 ani, care dormea învelit în nişte cârpe. Părintele Calabria l-a luat şi l-a dus în casă. I-a dat ceva de mâncare şi l-a pus să doarmă în patul său, el dormind pe scaun.

Acesta a fost pentru el un semn prin care a înŃeles că Dumnezeu dorea ca el să se ocupe de aceşti copii săraci care umblau pe străzile din Verona, deoarece erau „ai nimănui”. La data de 26 noiembrie 1907, a deschis prima casă unde a găzduit primul grup de copii orfani. Casa a primit denumirea de Casa copiilor buni. A fost susŃinut şi de unii prieteni care au fost dispuşi să-l ajute în această nouă operă, prin oferirea de ajutoare materiale sau rămânând cu el pentru a-l ajuta în educarea acestor copii.

A fost prima sămânŃă care, în timp, s-a dezvoltat în mai multe alte case pe care le-a deschis pentru copiii necăjiŃi, ca să-i ajute, din punct de vedere uman şi creştin, pentru a avea un viitor mai bun şi pentru a deveni buni creştini. În timp, şi numărul colaboratorilor săi a

crescut; bărbaŃi şi femei, văzând zelul părintelui Calabria s-au simŃit îndemnaŃi să-l ajute în această operă meritorie, şi s-au consacrat în viaŃa călugărească pentru a-l sluji pe Dumnezeu în ajutorarea celor săraci. Aceştia au dat naştere la două congregaŃii: ramura masculină Săracii Slujitori ai Divinei ProvidenŃe – formată din preoŃi şi fraŃi călugări, şi ramura feminină Săracele Slujitoare ale Divinei ProvidenŃe, care formează o unică familie călugărească, având aceeaşi carismă şi misiune. Pr. Calabria a lăsat viaŃa pământească la vârsta de 81 de ani, la 4 decembrie 1954. A fost canonizat de către Sfântul Părinte Ioan Paul al doilea, în anul 1999. CongregaŃiile sale continuă mai departe intuiŃia carismatică pe care Domnul i-a revelat-o şi au dezvoltat activitatea în Italia şi în afara graniŃelor Italiei. Actualmente este prezentă în Italia cu 20 de case, 25 în Brazilia, trei in Argentina, trei in Uruguai, două in Paraguay, una în Chile, şase în Angola, două în Kenya, trei în Filipine, trei în India, una în Rusia, una în Ucraina şi în două în România.

În România am ajuns în anul 1997 şi ne-am aşezat la Răcăciuni, judeŃul Bacău, cu o casă de formare pentru băieŃii de liceu, şi ajutorarea familiilor sărace. Din toamna 2007, am deschis o activitate şi la Roman, o Comunitatea de studenŃi la Teologie şi un Centru de zi pentru copiii ce provin din familii defavorizate.

• RelaŃia Părintelui Calabria cu Mitropolitul Visarion Puiu

Scopul ultim al implicării părintelui Calabria în a-i ajuta pe copii şi pe săraci a fost acela de a-i ajuta să-l cunoască mai întâi pe Dumnezeu şi să aibă grija de sufletul lor, ca să se mântuiască. Mesajul pe care vrea să-l comunice acestor persoane pe care le ajută este ca să-l descopere pe Dumnezeu ca pe un Tată bun care are grijă de copiii săi şi care îi asistă cu iubirea sa paternă prin providenŃa sa.

Din această intuiŃie şi credinŃă în Dumnezeu care este Tată, izvorăşte o consecinŃa: Că toŃi suntem fraŃi, iubiŃi de un singur Dumnezeu-Tatăl. Această intuiŃie a credinŃei sale era că între oamenii care se simt fraŃi nu trebuie să fie despărŃire, deoarece fac parte din aceeaşi familie a lui Dumnezeu. Dacă acest lucru este valabil pentru toŃi oamenii care cred în Dumnezeu, cu atât mai mult este pentru creştinii care cred în Iisus Cristos, care ne-a revelat chipul patern, iubitor şi milostiv a lui Dumnezeu.

Aceia care cred în Cristos sunt fraŃi, dar creştinii sunt despărŃiŃi; cum putem da o mărturie credibilă a paternităŃii lui Dumnezeu, dacă nu suntem uniŃi? Inspirat de Dumnezeu, se naşte în inima sa o dorinŃa arzătoare de a depune toate eforturile sale, pentru a colabora la unitatea Bisericii, astfel încât fraŃii uniŃi în Cristos să dea o mărturie de o adevărată fraternitate, pentru a realiza rugăciunea lui Iisus care l-a rugat pe Tatăl „ca toŃi să fie una”, „pentru ca lumea să creadă” (In 17).

Din această dorinŃă de unitate, a încercat prin toate mijloacele să promoveze, prin dialog şi prin scris, relaŃii cu mulŃi reprezentanŃi de diferite confesiuni creştine, sensibili la această problemă. A fost în relaŃii foarte bune cu ortodocşi, anglicani, protestanŃi, căutând calea spre unitate.

În anul 1939, părintele Calabria cumpără o veche mănăstire de monahi trapişti, la Maguzzano, lângă Lacul de Garda, în Provincia Brescia, cu scopul de a face un centru de rugăciune şi de întâlniri ecumenice, unde reprezentanŃi ai diferitelor confesiuni creştine să se

poată întâlni, pentru a se cunoşte într-un dialog fratern, pentru a se putea ruga şi a cere împreună harul unităŃii. Sf. Scaun a binecuvântat iniŃiativa părintelui Calabria.

În anul 1945, Sf. Părinte Pius XII, ştiind de această iniŃiativă a pr. Calabria, a cerut să-l primească în această Mănăstire pe Mitropolitul Visarion Puiu.

Pr. Calabria l-a acceptat imediat şi a simŃit prezenŃa sa ca pe un semn de la Dumnezeu; astfel, planul la care el se gândise mai înainte se putea realiza.

In arhiva CongregaŃiei noastre sunt păstrate 34 de scrisoari trimise de Mitropolit părintelui Calabria. Din păcate, avem numai două scrisori ale lui Pr. Calabria adresate Mitropolitului. El a fost oaspete la Maguzzano de pe data de 2 decembrie 1945, până pe 13 iunie 1947. Mitropolitul, încă din prima zi a şederii sale la Maguzzano, s-a simŃit bine şi şi-a manifestat dorinŃa de a rămâne acolo. Citim prima scrisoare a Mitropolitului câtre pr. Calabria.

Mănăstirea de la Maguzzano – 3 decembrie 1945 Îmi face deosebită plăcere să-mi exprim bucuria nespusă pe care mi-a produs-o scrisoarea

primită de la dumneavoastră, şi pentru care vă mulŃumesc mult. Cu această ocazie vă anunŃ că azi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns în casa Voastră de la

Maguzzano, unde se află biserica Voastră, în care se fac adoraŃii continue pentru unirea tuturor bisericilor creştine. Eu aş dori cu multă plăcere să rămân aici pentru ceva timp, şi de aceea cer aprobarea Voastră. Am deja aprobarea EminenŃei Sale Cardinal Tisserano.

PrimiŃi expresia sentimentelor mele cu o recunoştinŃă specială şi urări de bine. Vă binecuvântez din toată inima pe Dumneavoastră şi pe îndrăgita Voastră operă.

Din prima clipă când s-au întâlnit şi s-au cunoscut, s-a creat imediat un feeling aparte între cei doi, şi s-au simŃit foarte apropiaŃi. pr. Calabria, ştiind de situaŃia de exilat în care se afla Mitropolitul, a fost mereu alături de el pentru a-l încuraja în suferinŃa pe care o îndura pentru credinŃă şi, ca un adevărat frate, îi este alături şi îl susŃine cu rugăciunea sa.

Mănăstirea de la Maguzzano – 7 ianuarie 1946

Recenta mea vizită făcută Vouă şi institutului Dumneavoastră mi-a dat din nou ocazia de a ne întâlni şi de a aprecia şi mai mult activitatea şi roadele solide ale instituŃiei Voastre.

Maniera în care m-aŃi primit şi m-aŃi tratat mi-a arătat marea caritate de care sunteŃi animat; caritate care este singura ce poate salva lumea actuală, atât de chinuită.

Totul mi-a făcut o impresie deosebită şi mi-a produs o satisfacŃie profundă. De aceea vă mulŃumesc din inimă şi-l rog pe Dumnezeu ca Institutul Vostru făcător de bine să se răspândească în toată lumea pentru binele tuturor sufletelor.

Vă trimit urări pentru opera Voastră, ce privesc în acelaşi timp şi unitatea Bisericii.

Pr. Calabria a cunoscut de la început sufletul mare al Mitropolitului, credinŃa şi profunditatea sa spirituală, asemenea unui adevărat martir persecutat pentru Evanghelie. Imediat au împărtăşit aceleaşi idealuri despre unitate, l-a simŃit că era un om care iubea Biserica lui Cristos şi că avea o viziune profetică despre problema unităŃii, asemănătoare ideilor sale.

Motivul principal care a fost baza acestei profunde legături de comuniune dntre ei a fost că aveau un ideal comun, adică dorinŃa de a colabora pentru unitate in Biserica Creştină.

În ceea ce-l priveşte pe Mitropolit, a rămas impresionat de credinŃa şi umilinŃa pe care o avea Părintele şi pe care le manifesta prin caritatea şi aproprierea frăŃească cu care îl trata, simŃindu-l ca un adevărate frate în Cristos, în aşa fel încât în aproape toate scrisorile sale, îl saluta numindu-l „frate în Cristos”.

Mitropolitul rămâne uimit de caritatea cu care era înconjurat, şi se simte dator să-şi manifeste mereu recunoştinŃa pentru aceasta. Aşa, el scria:

Mănăstirea de la Maguzzano, 10 martie 1946

Am avut din nou ocazia de a experimenta speciala bunăvoinŃă pe care dumneavoastră mi-o acordaŃi. Vă mulŃumesc din inimă, pentru cuvintele de mângâiere pe care mi le-Ńi adresat şi în mod deosebit pentru rugăciunile şi Sf. Liturghie pe care a-Ńi celebrat-o pentru mine, pentru ca Dumnezeu sa mă susŃină şi sa mă ocrotească în aceste încercări aşa de dureroase, pentru mine, dar sunt sigur că sunt permise pentru un bine mai mare.

Din partea mea, vă asigur că şi eu mă rog pentru sănătatea dumneavoastră şi pentru ca Domnul să ocrotească instituŃiile voastre, aşa de benefice şi utile credinŃei noastre şi pentru binele social şi corporal al oamenilor.

Cu mare recunoştinŃă, urările mele de orice bine şi din inimă vă binecuvântez. Ca frate in Cristos.

Mănăstirea de la Maguzzano, 14 iunie 1946 Molto Rev.do D. Calabria,

Am primit cu mare satisfacŃie scrisorile dumneavoastră, care m-au emoŃionat, pentru

caritatea de care sunt inspirate. Vă trimit din toată inima mulŃumirea mea pentru toată grija, caritatea şi interesul pentru mine. Domnul sa vă răsplătească pentru toate. Mă rog pentru dumneavoastră, pentru sănătatea Sa şi pentru operele Sale. Vă binecuvântez din toată inima şi ca frate în Cristos primiŃi toată afecŃiunea mea.

Urări de Paste 1946

Toată recunoştinŃa mea, fie pentru rugăciunile pe care Dumneavoastră le faceŃi pentru mine, fie pentru paterna ospitalitate.

* VISAR11 Maguzzano, Lonato 14 iulie 1947 Mult-Reverendule Părinte Ioan Calabria – Verona

[...] Sunt fericit că am avut ocazia de a vă cunoaşte şi de a putea vedea instiuŃiile de cultură şi binefacere început de voi, şi de a constata tot zelul pe care îl aveŃi pentru realizarea unirea tuturor Bisericilor. Din această localitate, vă trimit mulŃumirile mele, fie pentru bunăvoinŃa pe care mi-aŃi demonstrat-o mereu, fie pentru ospitalitatea de care am avut parte în Institutul vostru.

Vă asigur de rugăciunile mele, vă binecuvântez şi rămân frate al vostru în Cristos. În timpul şederii la Maguzzano el s-a simŃit ca acasă, ca un frate între fraŃi. Pr. Calabria i-a pus la dispoziŃie un alt preot, care să-i fie alături şi să-l asiste în toate nevoile lui. Zilele le trăia într-un mod foarte simplu, trăia ca un frate din comunitate. Participa la toate slujbele comunităŃii, ca un simplu credincios, şi petrecea mult timp în biserică, singur în rugăciune, pentru a găsi alinare în suferinŃele sale, din cauza situaŃiei de exil în care se găsea. Pr. Calabria locuia la Verona, în casa-mamă a Operei, la 40 km. de Maguzzano, dar mergea des la el să-l viziteze şi rămâneau în lungi dialoguri, unde îşi deschideau inimile unul altuia. Pentru Mitropolit, era un moment de împărtăşire, de a avea susŃinere în suferinŃele lui, schimburi de idei despre situaŃia Bisericii şi problema unităŃii. 10 iunie 1946 Mult-Reverendule Părinte Calabria, În zilele trecute am împlinit şase luni de şedere în Casa din Maguzzano. Nu ştiu cum

pot să vă mulŃumesc pentru marea bunătate şi pentru deschiderea inimii, care cred că va fi amintită în istoria Bisericii din România.

Mănăstirea de la Maguzzano, 8 octombrie 1946 Mult-Reverendule Părinte,

Cu ocazia zilei dumneavoastră de naştere, mă bucur să vă prezint urările mele însoŃite

de fervida rugăciune pentru dumneavoastră, ca mare admirator al beneficii voastre Opere, în care şi eu am mare harul de fi trăit timp de câteva luni şi în care găsesc multe satisfacŃii care vor rămâne de neşters din viaŃa mea.

A plecat de la Maguzzano cu mare regret, dar a fost constrâns să meragă în ElveŃia

din cauza guvernului de la Bucureşti,care căuta prin toate căile să-l aducă înapoi în Ńară.

Reverendule şi iubitule părinte Calabria,

După sfaturile pe care le-am primit din Centru, mi-am schimbat reşedinŃa. Azi m-au informat că pericolul de anul trecut, de a fi trimis acasă, după dorinŃa actualului guvern din Ńara mea se repetă, Vă rog să vă rugaŃi inimii lui Cristos pentru mine. Dovadă că şederea lui la Maguzzano a rămas neştearsă în viaŃa lui, a fost faptul că, după plecarea lui, a continuat o relaŃie foarte apropiată cu pr. Calabria legătura menŃinându-se

prin scrisori. Ei se simŃeau uniŃi în acelaşi ideal al unităŃii, împărtăşeau aceleaşi gânduri şi se rugau împreună pentru ca Dumnezeu să călăuzească Biserica sa spre unitate.

Sonvico, Elvetia 1-1-1949 Reverendissimo Părinte Calabria, Scrisorile dumneavoastră îmi aduc mereu mângâiere şi bucurie spirituală... Stiu că peste puŃin timp, de pe 18-25 ianuarie, la Verona se va celebra în mod solemn,

(octava) de rugăciune pentru împlinirea marelui act de reintegrare a creştinismului, şi cu acestă ocazie mă unesc în rugăciunile mele cu toŃi cei care doresc să vadă realizat acest mare ideal creştin cât mai curând. Vă rog să vă rugaŃi pentru mine, şi pentru Patria mea.

Crăciun. 32, ure de Babbione - Pari, 7 Mult-Reverendule Părinte Ioan Calabria, Sunt încă vii impresiile şi amintirile timpului petrecut ca oaspete în casa din

Maguzzano [...]

Théoule s/m. (A.M.), Villa St. Camille, 24-6-1952 Dragă părinte Ioan Calabria,

Nu vă voi uita niciodată. Aduc mereu cu mine o plăcută amintire a bunătăŃii

dumneavoastră. Cu recunoştinŃă , frate în Domnul nostru. RelaŃia dintre ei era aşa de apropriată, că, într-o scrisoare, Mitropolitul l-a rugat să-l considere ca pe un fiu spiritual. 20 iunie 1951

Vă rog să mă consideraŃi unul din numeroşii fii spirituali ai dumneavoastră.

RecunoştinŃa pe care o avea faŃă de pr. Calabria nu a vrut să rămână numai la nivel personal, dar a vrut ca şi membrii Bisericii sale să ştie de caritatea de care a avut parte de la acest om al lui Dumnezeu şi a cerut consiliului Eparhiei Române din străinătate să adreseze Părintelui Calabria o scrisoare de mulŃumire.

Paris, 4-9-1949 Mult-Reverendului Părinte Ioan Calabria - Verona (Italia) †Le Diocesane DOS Romani a l'ètranger - Eparhia Romanico din străinătate Stimatissimo Don Giovanni Calabria,

Consiliul de Eparhie din Dieceza Românilor refugiaŃi în Ńările Europene, cu sediul la Paris, au luat la cunoştinŃă fapta nobilă pe care dumneavoastră aŃi făcut-o, găzduindu-l în mod gratuit al Gerarca din Dieceza noastră: Mitropolit Visarion Puiu, în timpul refugiului său în Italia, în Mănăstirea de la Maguzzano, al cărei fondator şi susŃinător sunteŃi dumneavoastră. Prin această scrisoare vrem să vă transmitem mulŃumirile noastre.

Ajutorul creştin, pe care l-aŃi acordat benevol ierarhului nostru, ne-a emoŃionat mult; asta arată nobleŃea sufletului dumneavoastră şi măsura spiritului evanghelic de care sunteŃi nutrit.. Când a aflat de moartea Părintelui Calabria, i-a scris succesorul său o scrisoare de regret şi de recunoştinŃa pentru că a cunoscut un astfel de om a lui Dumnezeu Viels-Maisons, (Aisne). Francia. S. Pasqua 1955 [6-4] [dattiloscritto a Don Luigi Pedrollo] Dragă Părinte Luigi Pedrollo,

Este uşor de imaginat cu ce emoŃie am primit informaŃia că Pr. Ioan Calabria a plecat

din lumea aceasta pe 4 decembrie anul trecut. Ca om, am regretat, pentru că doream mult să mai văd încă o dată persoana aceasta de o rară personalitate a bisericii, devenită istorică. Dar ca un slujitor al altarului lui Dumnezeu, cred că el a trecut în lumea sfinŃilor, pentru a primi de la Dumnezeu răsplata binemeritată pentru toate bunele instituŃii făcute în această lumea, pentru Biserica noastră creştină şi pentru oamenii săraci.

Vă asigur că păstrez amintirea sa şi voi demonstra prin rugăciune recunoştinŃa mea pentru bunătatea pe care el mi-a arătat-o în anii de exil în Italia. Odihnească-se în pace! Această relaŃie s-a menŃinut şi după moartea părintelui Calabria, prin succesorul acestuia şi aproape în toate scrisorile el aminteşte cu recunoştinŃă de zilele petrecute la Maguzzano.

Şi de aici, din altă Ńară, îmi îndeplinesc datoria mea de a vă mulŃumi din inimă pentru

toată grija pe care am primit-o în tot timpul petrecut la Mănăstirea de la Maguzzano. ViaŃa la Paris era grea pentru Mitropolit şi simŃea că trăieşte în adevărată sărăcie. Acest lucru reiese dintr-o scrisoare pe care i-a adresat-o părintelui Calabria, cerându-i ajutor pentru o maşină de scris, pentru că nu avea posibilitatea de a cumpăra una. Théoule s/m, Villa S. Camille (A.M.) Francia, 20 noiembrie 1951 [adresată părintelui Luigi] Dragă părinte Luigi,

Vă fac fraternamente o cerere şi, dacă va fi favorabil, vă rog să o consideraŃi ca o rugăciune.

Simt lipsa unei maşini de scris portabilă. A cumpăra una nouă este pentru mine imposibil şi a căuta una uzată e dificil. Aici, în FranŃa, este dificil de a o găsi. Trăiesc din bunăvoinŃa câtorva persoane care mă ajută din când în când.

Dacă, din întâmplare, într-un birou din multele instituŃii ale Pr. Calabria, va fi nevoie de o maşină nouă, vă rog ca pe aceea veche să o păstraŃi pentru mine. Ştiu că rugămintea mea va fi dificil de ascultat, dar poate că buna ProvidenŃă va avea milă de mine şi va face posibil aceasta. Omul trebuie să caute, oricare ar fi rezultatul.

Al vostru recunoscător frate în Cristos. 25 februarie 1952 Dragă părinte Luigi,

Până la urmă, maşina de scris pe care mi-aŃi trimis-o din fraterna voastră bunătate a

ajuns la mine abia azi, 25 februarie 1952. Cum să mulŃumesc Operei Don Calabria şi dumneavoastră, nu ştiu! Într-adevăr, aceasta este o nouă mărturie a inimii voastre atât de bună faŃă de mine.

Vă rog din inimă să primiŃi din mulŃumirile mele pline de recunoştinŃă. Vă binecuvântez din inimă. Al vostru frate în Cristos †Mitropolit Vissarion

• Concluzie

Din această prietenie frăŃească a pr. Calabria cu Mitropolitul Visarion Puiu putem să vedem o lucrare minunată a lui Dumnezeu în Biserica sa, prin slujitorii săi: doi oameni, care aveau aceleaşi aspiraŃii, care simŃeau problema despărŃirii creştinilor ca o piedică în mărturisirea adevăratei credinŃe în Cristos, în lumea de azi, şi care împărtăşeau aceleaşi aspiraŃii pentru unitatea tuturor creştinilor. Aşa scria Mitropolitul într-un articol într-o revistă italiană, în anul 1955 “Haosul politic şi cultural al timpurilor noastre, războaiele sălbatice, sclavia materialismului, sunt lucruri pe care umanitatea le suferă şi cere ajutorul unei puteri excepŃionale care să poată proteja lumea şi să conducă spre o adevărată pace. ForŃa aceasta nu este luată în serios, pentru că creştinismul este despărŃit.” Cred că nu exagerăm dacă vedem aceşti doi slujitori ai Bisericii ca adevăraŃi precursori pentru cauza unităŃii. Putem să spunem că ei sunt continuitatea acelor mari profeŃi biblici, precum Sf. Ioan Botezătorul, şi pe care Dumnezeu I-a trimis în Biserica zilelor noastre care are atâta nevoie de astfel de persoane zeloase în credinŃă şi care, prin zelul lor faŃă de Cristos şi de Biserica sa, s-au dăruit cauzei Evangheliei şi împărăŃiei lui Dumnezeu. De ce s-au apropiat aşa de puternic într-o relaŃie frăŃească, depăşind toate barierele care îi despărŃeau? Pentru că erau doi sfinŃi şi nu priveau lucrurile cu ochi umani, ci cu ochii credinŃei, privirea lui Dumnezeu; însufleŃiŃi fiind de harul divin, depăşeau orice limite umane, intrând într-o viziune supranaturală.

Putem aprecia exilul Mitropolitului ca pe un timp de persecuŃie pentru Evanghelie, un timp de adevărat martiriu, fără vărsare de sânge, dar plin de mari suferinŃe morale şi spirituale pentru Cristos. Fără îndoială, Mitropolitul face parte din acei FericiŃi de care Iisus vorbeşte în Evanghelia sa: “ FericiŃi veŃi fi când vă vor insulta , vă vor persecuta şi, minŃind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea” (Mt 5, 11). Ca adevărat slujitor al lui Cristos, a rămas fidel în credinŃa sa, acceptând cu răbdare crucea pe care a îndurat-o prin suferinŃă, prigonire, pentru a da mărturie despre Evanghelie. Aşa cum Biserica Romano-Catolică a recunoscut viaŃa de sfinŃenie pe care a trăit-o pr. Ioan Calabria, declarându-l sfânt, propunându-l ca model de viaŃă de imitat în urmarea lui Cristos, aşa sperăm şi pentru Mitropolitul Visarion Puiu, să fie recunoscut în Biserica Sa, căreia i-a rămas mereu fidel, ca un adevărat sfânt, prin mărturia de credinŃă, suferinŃa şi prigonirea îndurată pentru Cristos.

Aspecte inedite privind exilul mitropolitului Visarion Puiu

Adrian Nicolae PETCU Plecarea ca delegat al Patriarhiei Române în CroaŃia şi schimbarea politică survenită la 23 august 1944 au fost cele două evenimente majore care au determinat rămânerea lui Visarion Puiu în apusul Europei. În noua configuraŃie politică, statul german a sprijinit formarea unui „guvern naŃional român”, legionar, în frunte cu Horia Sima, pe care să-l folosească într-o eventuală răsturnare a situaŃiei din România. De la bun început, Sima a încercat numirea mitropolitului Visarion ca Ministru al Cultelor, după cum, în decembrie 1944, anunŃa în lista guvernului la Radio Donau. Mitropolitul a refuzat categoric, motivând că el niciodată nu se ancorase în luptele partidelor politice. Atunci, tot la sugestia oficialilor germani, legionarii trebuiau să-l convingă pe mitropolit să fie de acord cu formarea unui front bisericesc împotriva Uniunii Sovietice. Mitropolitul a refuzat din nou, motivând că Biserica nu poate fi pusă în slujba politicului, dar, din iniŃiativă proprie, poate lupta împotriva ateismului militant.

Visarion Puiu avea însă un alt gând, probabil încă de când era în Ńară. Mitropolitul se gândea la organizarea eparhială a românilor din diaspora, care, în noua geopolitică europeană, ajuta şi la cea culturală şi politică. Aşa se face că, în 1945, mitropolitul a înfiinŃat Eparhia Românilor din Străinătate, pentru care primise un acord de principiu, pe cale telefonică, din partea Patriarhului Nicodim. Drept reşedinŃă şi catedrală, erau stabilită Biserica Românească din Baden Baden, pentru care mitropolitul primise acordul din partea moştenitorului, Mihail Sturdza. Însă capitularea Germaniei naziste l-a determinat pe Visarion Puiu să părăsească Austria şi să se refugieze la AbaŃia de la Maguzzano, de lângă oraşul italian Verona, apoi la un sanatoriu din Sonvico, ElveŃia.

PrezenŃa sa în Austria şi zisa-colaborare cu legionarii au fost percepute în Ńară drept acte de trădare. La această gravă acuzaŃie se adăuga cea de colaborare la războiul antisovietic, pentru activitatea depusă în Transnistria, astfel încât, printr-o sentinŃă a Tribunalului Poporului din 21 februarie 1946, autorităŃile comuniste l-au condamnat la moarte. Ulterior, la presiunile autorităŃilor statului, la 28 februarie 1950, Sf. Sinod al BOR i-a declarat caterisirea, fără însă a reuşi să o pună în aplicare.

În toamna lui 1949, mitropolitul ajungea la Paris, cu intenŃia de a-şi pune în aplicare proiectul de organizare a eparhiei românilor din străinătate. S-a stabilit la Biserica Românească de pe strada Jean de Beauvais, unde postul de paroh era disputat între preoŃii Martinian Ivanovici, apropiat al fostului rege Carol al II-lea şi Vasile Boldeanu, susŃinut de grupul legionarilor simişti din exil. Pentru greşeli de ordin canonic, mitropolitul Visarion l-a caterisit pe Martinian Ivanovici, act care a fost pus în aplicare, fără ştirea prelatului, de legionarii care doreau cu orice preŃ îndepărtarea lui. Conflictul, fără precedent în Biserica Românească, a determinat închiderea temporară a acesteia de către autorităŃile franceze, care au impus şi interdicŃia ca mitropolitul Visarion să mai locuiască în Paris. Astfel, bătrânul episcop s-a refugiat în sudul FranŃei, la Theoule, apoi la Draguignan. De aici, printr-o corespondenŃă intensă cu reprezentanŃii Comitetului NaŃional Român, forul suprem al exilului, dar şi cu alte personalităŃi, a încercat organizarea canonică a comunităŃilor româneşti; a combătut cu fermitate gestul lui Victor Trifa de a accepta hirotonia episcopilor ucraineni samosfeaŃi (autosfinŃiŃi), pentru a se stabili la conducerea eparhiei românilor din America, cu sediul la Vatra Românească; a încercat reintroducerea ordinii în biserica de la Paris, atât prin dialogul cu preoŃi şi oameni de cultură români, cât şi cu reprezentanŃi ai autorităŃilor franceze; a depus eforturi pentru ca situaŃia religioasă din România să fie ajutată de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, ca un organism care trebuia să păzească la apărarea drepturilor popoarelor; a căutat, aşa cum făcuse când se afla în Ńară, să dezvolte o solidaritate la nivelul întregii Ortodoxii, dar şi printr-un dialog pe picior de egalitate şi sincer cu Biserica catolică. În exil, mitropolitul Visarion s-a dorit un factor de coeziune, atât la nivelul coordonării exilului românesc, cât mai ales pentru aducerea tuturor comunităŃilor româneşti sub o ascultare canonică. Nu a reuşit, deoarece intrigile şi orgoliile reprezentanŃilor politici români, uneori alimentate de autorităŃile statelor occidentale, au împiedicat materializarea acestui proiect. Ba mai mult, l-au şi abandonat pe mitropolit. În ultima parte a vieŃii a trăit mai mult din ajutoarele financiare ale unor prelaŃi catolici, ale unor rabini sau din foarte puŃinele contribuŃii date de unii români mai apropiaŃi de biserică. Un aspect mai puŃin cunoscut în cazul mitropolitului este cel al repatrierii. După 1955, atunci când România intrase în ONU şi iniŃiase apelul de repatriere a tuturor celor care, după al doilea război mondial, rămăseseră în afara Ńării, mitropolitul Visarion îşi manifestase către LegaŃia română de la Paris dorinŃa de a reveni în locurile sale de baştină. Pentru regimul comunist de la Bucureşti un astfel de gest putea constitui un succes faŃă de reprezentanŃii emigraŃiei care duceau campania mediatică anticomunistă. Însă atât reprezentanŃii emigraŃiei româneşti, cât şi autorităŃile franceze au blocat iniŃiativa mitropolitului, ameninŃându-l chiar cu moartea, iar demersurile legaŃiei române au înregistrat un fiasco. CondiŃia principală pusă de mitropolit era aceea de a i se anula nedreapta condamnare la moarte şi de a fi reabilitat de Sfântul Sinod al BOR.

Chiar şi în ultima parte a vieŃii, reiese din documente că mitropolitul a încercat să se întoarcă în Ńară, dar sănătatea care mai mereu îi făcea probleme nu-i permitea plecarea spre Ńară. Pentru aducerea sa, autorităŃile române au facilitat plecarea fratelui mitropolitului în FranŃa, de la care avem chiar o descriere a momentului revederii: „L-a găsit pe fratele său foarte grav bolnav, jumătate paralizat, trăind într-o singură încăpere a unei case modeste, în destulă mizerie. Revederea după 20 de ani de despărŃire a fost deosebită şi mitropolitul şi-a exprimat că nu se mai aştepta să se mai întâlnească vreodată”.

În seara zilei de 10 august 1964, aflat de o bună perioadă de timp în orăşelul Viels Maisons Aisne, mitropolitul Visarion Puiu a trecut la cele veşnice. Potrivit dispoziŃiilor sale testamentare, a fost înmormântat de un sobor de cinci preoŃi, mai puŃin cei de la Paris, format din Emilian Vasiloschi, Dumitru Popa, doi reprezentanŃi ai mitropolitului ortodox George Tarasoff şi unul ortodox francez. La slujbă au mai asistat reprezentanŃi din partea episcopului catolic de Soissons, parohul din localitate şi doi preoŃi greco-catolici români Cosma şi

ZăpârŃan. Slujba a fost Ńinută de preotul Vasiloschi, română, rusă, franceză şi greacă. Ulterior, în 1992, rămăşiŃele pământeşti ale mitropolitului a fost mutate în cimitirul parizian Montparnasse.

În anexa materialului de faŃă, redăm integral cinci documente inedite din dosarul întocmit de DirecŃia de InformaŃii Externe a SecurităŃii (DIE) despre încercările mitropolitului Visarion Puiu de a se repatria, din perioadele 1955-1958 şi 1963-1964. Ultimul document ne oferă o descriere a funeraliilor mitropolitului relatate de un martor ocular, ofiŃer DIE.

Anexa Lista documentelor: 1) 1955 august 10, Viels Maisons, Cererea mitropolitului Visarion Puiu către LegaŃia

română din Paris în privinŃa repatrierii 2) 1955 decembrie, Bucureşti, Plan de măsuri al DIE pentru contactarea

mitropolitului în problema repatrierii 3) 1956 ianuarie 5, Bucureşti, Notă primită de la rezidenŃa DIE de la Paris despre

contactarea mitropolitului de către ofiŃerul „Lică” 4) 1963 martie 30, Viels Maisons, Cerere a mitropolitului Visarion Puiu către LegaŃia

română din Paris pentru repatriere 5) 1964 septembrie 7, Paris, Notă-raport a rezidenŃei DIE de la Paris despre cum au

decurs funeraliile mitropolitului Visarion Puiu

[1]59 Mitropolitul Visarion Puiu 10 august 1955 Viels Maisons (Aisne) France LegaŃiunii României pentru FranŃa SecŃia Consulară 17 rue Brémontier, Paris

Domnule Consul, Ziarele franceze «Le Figaro» şi «Le Monde» din Paris, de la 13 august c., au publicat

comunicatul acestei legaŃiuni, în care se arăta că, în virtutea unui decret emis de «PreşedinŃia Presidiumului NaŃional» din Bucureşti se dă amnistie tuturor românilor, aflaŃi din cauza ultimului război peste hotarele Ńării noastre România refugiaŃi, spre a se întoarce în Ńară, după ce vor primi aprobarea cuvenită, până la 23 august 1956.

1. Întrucât mă priveşte personal, aflându-mă în străinătate din aceleaşi împrejurări ale fostului război, care mi-a cauzat pe nedrept un exil de 11 ani, deşi am cerut înlesnire de repatriere diverselor foruri româneşti din Bucureşti şi străinătate zadarnic, de repetate ori, arăt că şi eu doresc a mă întoarce în patria noastră România, adăugând în sprijinul obŃinerii cuvenitei aprobări, spre cunoaştere, următoarele câteva consideraŃiuni:

Asupra mea, după ce am rămas în străinătate, nu fugind din Ńară, ci dus într-o delegaŃie oficială în CroaŃia, dată de Patriarhia noastră şi de guvernul Ńării de atunci, au pornit în contumacie, din partea autorităŃilor de după ocuparea României de armata sovietică, două condamnări: una politică, dată de un tribunal zis popular din Bucureşti, cu osândire la moarte,

59 Documentul este dactilografiat, dar semnat olograf de către Mitropolitul Visarion Puiu.

eu fiind socotit «criminal de război» şi a doua condamnare, morală, rostită de Sinodul Bisericii noastre, fără nici un fel de judecare, dar amândouă absolut grăbite şi nedrepte.

În scopul justificării mele, eu nu am cerut, nu amnistie, ci judecată. La fel, cer şi acum, dacă mi se garantează libera şi deplina folosire a unui for de adevărată justiŃie. Iar dacă prin amnistie nu mai e trebuinŃă de un proces, rog să mi se garanteze că, după întoarcerea în Ńară, voi avea liberă locuire şi paşnică vieŃuire, cât voi mai trăi.

2. În ce priveşte întreaga obşte românească aflată în exil, adaug tot spre cunoaştere că, precum arată şi publicaŃiile româneşti din străinătate, textul acelui Decret, care ar fi trebuit să producă în sufletul pribegilor doritori a se întoarce în Ńară, mare bucurie, este primit cu mare neîncredere pentru că:

a) În situaŃia tulbure din Ńara noastră de azi nimeni dintre refugiaŃi nu văd o garanŃie a libertăŃii şi siguranŃei personale, necesară după întoarcerea acasă;

b) Dacă cârmuitorii României de astăzi, cei din afară şi cei dinăuntru, ar dori o sinceră limpezire a stării românilor refugiaŃi, ar fi trebuit să libereze mai întâi atâtea categorii de nevinovaŃi aflaŃi în închisorile din Ńară şi prin lăuntrul sovietelor ruseşti.

c) Se aşteaptă mai întâi deplina liberare a Ńării de sub ocuparea armatei sovietice, azi fără nici un motiv militar şi juridic trebuitoare. De aceea, credem că un nou comunicat, pornind de la guvernul din Bucureşti, lămurind refugiaŃilor asemenea puncte, ar trebui să urmeze cât mai curând.

În consecinŃă, rog Domnule Consul, să binevoiŃi a lua binevoitor cunoştinŃă de cele mai sus arătate şi a dispune să mi se răspundă, dacă dorinŃa mea de întoarcere în Ńară se poate aproba în condiŃiile de garanŃie necesare.

ss/Mitropolit Visarion

• ACNSAS, fond SIE, dosar 142, ff. 100-100v.

[2]

[Plan de măsuri] În legătură cu Puiu Visarion luaŃi următoarele măsuri: 1) Lică [unul dintre ofiŃerii DIE aflaŃi sub acoperire diplomatică, n.n.] să-l contacteze

pe Visarion cel mai târziu în perioada 27-29 decembrie a.c. DiscuŃiile cu el trebuie duse cu atenŃie pentru a nu-l speria. «Lică» îi va cere lui Visarion să facă o cerere către Ambasada noastră din Paris. Aproximativ, cererea trebuie să cuprindă:

«Subsemnatul P. Visarion, născut …60 (datele biografice necesare pentru paşaport), cetăŃean român, am plecat din Ńară în anul …, în prezent domiciliat în FranŃa, cu certificatul de emigrant Nr…, pe baza Decretului de amnistie şi repatriere dat de guvernul român, rog a mi se elibera un paşaport român cu vizele necesare intrării în Ńară. De asemenea, rog să interveniŃi la MAE francez pentru eliberarea vizei de ieşire din FranŃa şi pentru întocmirea altor formalităŃi oficiale ce eventual s-ar cere,

Semnătura» 2) După ce veŃi obŃine această cerere din partea lui Visarion, prezentaŃi-i paşaportul

român pentru a-l semna. După întoarcerea la ambasadă, veŃi completa paşaportul cu datele necesare şi veŃi aplica pe paşaport vizele de intrare în RPR.

3) Tov. Pascu, personal, se va duce apoi cu paşaportul în regulă şi cu o notă oficială în numele Ambasadei RPR la MAE francez, în care va solicita:

a) eliberarea vizei de ieşire din FranŃa pentru cetăŃeanul român P. Visarion;

60 Aşa este în document.

b) MAE francez să intervină la organele în drept pentru a se lua măsuri de asigurare ca cetăŃeanului să nu i se întâmple nimic şi să nu fie împiedicat de a se întoarce în Ńară;

4) În timp ce «Lică» va discuta cu Visarion, să caute a-i întări moralul şi a-i întări hotărârea de a veni în Ńară. De asemenea, să i se arate că pentru a-l feri de orice acŃiuni provocatoare din partea emigraŃiei, este bine ca el să ne comunice la timp tot ce află că se proiectează contra venirii lui acasă. Totodată, «Lică», prin aluzii fine şi aceasta numai în cazul când observă la el insuficienta hotărâre, să-i dea de înŃeles că pentru a evita neplăceri din partea emigraŃiei ori din partea altora (ne referim la organele poliŃieneşti) ar putea locui până la plecarea sa în Ńară (în mod provizoriu) la un funcŃionar al Ambasadei.

În acest caz, dacă el este de acord, trebuie dus la unul din funcŃionarii Ambasadei (preferabil funcŃionarul MAE). În nici un caz nu i se va propune de a locui la Ambasadă, căci s-ar da ocazie la acŃiuni provocatoare împotriva oficiului.

5) Prin agentură urmăriŃi şi raportaŃi permanent măsurile şi modurile cum acŃionează emigraŃia şi organele poliŃieneşti împotriva planului nostru.

6) RaportaŃi imediat rezultatul întâlnirii lui «Lică» cu Visarion referitor la cererea lui, precum şi rezultatul de la MAE francez la intervenŃia oficială ce veŃi face.

7) În cazul că se observă tărăgănare, greutăŃi din partea MAE francez şi orice provocări, raportaŃi imediat, căci intenŃionăm (aceasta este numai pentru informarea dvs. personală), pe baza rezultatelor primite să intervenim şi prin ambasada franceză din Bucureşti.

8) DispoziŃii asemănătoare veŃi primi şi pe linia MAE Bucureşti, unde s-a intervenit.

• ACNSAS, fond SIE, dosar 142, ff. 98-99

[3] MAI61 D I/113 5.I.1956

Strict secret

Nota

La 5 ianuarie 1956, Paris ne comunică: La 4 ianuarie a.c., Lică a fost ilegal [fără aprobarea autorităŃilor poliŃieneşti franceze, n.n.] la Puiu şi a venit cu următoarele rezultate: După ce Lică i-a spus scopul venirii lui etc., Puiu i-a adus jumătate de scrisoare primită de la un anume Alexandru, însă celălalt nume nu a vrut să îl spună şi i-a spus lui Lică în continuare că acesta este singurul om căruia el i-a dezvăluit că vrea să plece acasă şi că în acesta el are absolută încredere şi îi arată lui Lică ce îi scrie printre altele. 1) Că el va fi urcat în tren să plece spre Bucureşti, dar că în drum va fi urcat în alt tren care nu va ajunge la Bucureşti! 2) Poate va ajunge totuşi la Băneasa sau Gara de nord, însă acolo va fi aşteptat de o dubă care-l va duce la Jilava sau la Văcăreşti. 3) Că este absolut sigur că odată ajuns în Ńară i se vor smulge declaraŃii care vor fi publicate şi de nu le va semna el, le vor semna alŃii pentru el (în numele lui). 4) Că cei rămaşi aici nu se vor mira auzind că într-o zi s-a îmbolnăvit din cauza frigului sau bolii, bătrâneŃe etc. şi a fost internat într-un cimitir.

61 Documentul este dactilografiat.

5) Că toŃi vor să plece acasă, dar îl sfătuieşte să nu se grăbească, ci să mai aştepte puŃin. I-a spus lui Lică că este absolut sincer şi că aceste scrisori îl reŃin foarte mult şi într-adevăr vrea să mai aştepte şi imediat l-a întrebat de ce nu i-a adus răspuns de la Sadoveanu la problemele ce i le-a ridicat prin ultima scrisoare trimisă, întrucât o scrisoare şi un răspuns de la el îl va linişti şi va înlătura efectul scrisorii de la Alexandru. A spus câŃi îi scriu şi-l cheamă în Anglia, SUA, Austria şi Germania şi că toate acestea îl pun în dubiu şi nu mai ştie ce să facă întrucât îl influenŃează. Dar că încă o scrisoare de la Sadoveanu l-ar linişti grozav. A spus că este în tratative cu capul bisericii din Anglia care îl cheamă la Londra să clădească o biserică oferindu-i un loc minunat într-un parc.

După toate acestea, iar au fost luate discuŃiile de la capăt şi s-a muncit pentru a-l convinge să vină acasă. DiscuŃiile au durat 3 (trei) ore. După ce a mai fost înmuiat şi i s-au adus dovezi şi asigurări că el are cuvântul unui om de stat ca Sadoveanu etc., a spus că merge acasă, dar că are aici câteva datorii şi că i-a scris lui Sadoveanu acest lucru şi eventual ceva despre un scaun al mitropoliei din Ardeal sau Moldova. Nu condiŃionează plecarea de acest lucru, dar ar vrea să aibă un răspuns de la Sadoveanu.

I s-a răspuns că problema datoriilor nu este ceva greu de rezolvat, însă problema cu scaunul mitropoliei este o problemă bisericească, pe care o poate discuta acasă cu forurile bisericeşti.

După ce din nou a arătat că este decis i s-a pus problema cererii ce trebuie să o facă. A urmat din nou discuŃii, care s-au învârtit în jurul cererii pe care le voia să o mai amâne, însă până la urmă a făcut-o62, a semnat paşaportul şi a dat două fotografii. După ce a făcut aceasta era ca şi bătut şi a căzut în tăcere (descrierea acestor amănunte ar lungi f. mult telegrama).

După părerea mea, faptul că a făcut această cerere este un nou câştig pentru noi şi l-au adus mai aproape de plecare.

Vom avea probabil greutăŃi cu el, fiind foarte nehotărât şi influenŃabil din partea emigraŃiei.

Propun următoarele: Să-i mai scrie Sadoveanu o scrisoare şi să-l asigure cu autoritatea lui încă o dată. Să-i

scrie că datoriile ce le are le vom plăti noi, întrucât nu este vorba de o sumă prea mare, iar problema scaunului o va discuta el (Puiu personal cu forurile bisericeşti, deoarece Sadoveanu nu se amestecă în aceste treburi).

Desigur să-i scrie într-un limbaj cu multe înŃelesuri. Urmează ca mâine 5 crt. să fac o notă către MAE francez spre ai cere viza de ieşire din

FranŃa. În legătură cu aceasta se poate ridica următoarea problemă şi vă cer părerea: MAE francez se poate să anunŃe emigraŃia şi să-l convingă să renunŃe. De aici se vor

duce la el şi-l vor întreba cum a făcut cererea. El va spune că a fost consulul la el. Cei de la MAE francez vor putea ridica problema cum a fost cineva la el fără autorizaŃie. Eu personal nu cred că vor ridica această problemă, dar o pun ca o ipoteză. Ce este de făcut în acest caz?

Problema plecării la el de aici înainte o facem legal, cerând autorizaŃie la MAE francez, întrucât avem cererea lui la noi şi notă dată de MAE francez. Vă rugăm să ne comunicaŃi cum să procedăm, având în vedere cele de mai sus.

Eu propun ca să plece Lică acasă, să raporteze în amănunt toate discuŃiile şi stările lui sufleteşti să aducă el apoi scrisoarea de la Sadoveanu şi până atunci noi obŃinem vizele lui de repatriere.

Facem acest lucru întrucât o reîntoarcere a lui Puiu va fi o lovitură extraordinară dată emigraŃiei româneşti.

62 Textul cererii era cel recomandat în ordinul centralei DIE.

Vă rog, încă o dată, comunicaŃi urgent părerea Dvs spre a şti cum să intervin la MAE francez, pentru a face faŃă oricărei probleme ce-mi va …63.

Să se aibă în vedere că şi după obŃinerea vizelor va mai trebui dusă lupta cu el spre a-l determina să vină acasă.

Scrisoarea de la Sadoveanu poate fi hotărâtoare şi o discuŃie acasă cu Lică va fi poate folositoare. Merită să fie ridicată eventual de ei.

Pentru conf. Lt. maj. Olaru C.

• ACNSAS, fond SIE, dosar 142, ff. 125-126.

[4]64

Mitropolit Visarion Puiu România

Viels Maisons (Aisne) France 30 martie 1963

Domnule Ministru,

Îndată ce guvernul român din Ńară a publicat în 1955 îndemnul întoarcerii românilor împrăştiaŃi prin Ńările apusene acasă, am fost întâiul printre cei din FranŃa, care au arătat legaŃiei române din Paris că doresc a împlini acel îndemn, iar LegaŃia a răspuns binevoitor făcându-mi şi paşaportul trebuitor plecării mele. Dar eu nu am putut pleca pentru motivele arătate în alăturata anexa cu două pagini.

Dintre cârmuitorii Ńării de acasă, în asemenea scop, afară de maestrul Mihail Sadoveanu, nu am avut pe nimeni sprijinitor, toŃi fiind persoane noi, necunoscute mie şi lor.

Acum, fiind înaintat în viaŃă şi dorind a-mi avea sfârşitul vieŃii în Ńara mea, România, apoi aici trăind în condiŃii materiale strâmtorate, iar după spusa legaŃiei, condiŃiile din Ńară schimbându-se pentru mine, vin a repeta dvs. acea dorinŃă, să mijlociŃi forurilor în drept din Bucureşti să mi se înlesnească nu numai călătoria, ci şi următoarele trebuinŃe:

a) Deoarece nu-s fugar, ci pornit din Ńară oficial cu delegaŃie şi vize legale în regulă, spre a merge în 16 august 1944 la Zagreb, în CroaŃia, la întoarcere rămânând în Viena, deoarece cu intrarea armatelor ruse în Ńară la 23 august nu am avut nici tren, nici avion, am rămas în Ńări străine fără voie şi uitat; apoi, deoarece nu am făcut nici pe când eram în Ńară politica vreunui partid, nici acum în pribegie atitudini ostile regimului actual din Bucureşti, ci, din contră, ca singur ierarh canonic, am avut prilej să arăt de aici câteva măsuri îndreptătoare stării noastre bisericeşti de acasă direct dlui. Gh. Gheorghiu-Dej; acum nu cer milă, ci să mi se recunoască anii serviŃi aici în prelungire şi a acorda dreptul meu de pensie întrerupt (pentru 60 ani de servire neamului meu prin Biserică); spre a-mi putea acoperi datoriile băneşti făcute în aceşti ani, între 1944-1963, prin patru Ńări străine: Austria, Italia, HelveŃia şi FranŃa, să-mi procur lucruri şi să-mi îngrijesc sănătatea înainte de plecare; iar ajungând în Ńară, să mi se acorde o pensie lunară pentru timpul ce mai am de trăit.

b) LegaŃia română din Paris rog să-mi înlesnească trimiterea la Bucureşti bagajul cu lucruri personale, cu un portret al meu făcut în ulei (de un pictor loren, Raoul Mettling, directorul muzeului oraşului Soissons, ca o nobilă dăruire făcută mie de episcopul catolic Pierre Douillard în a cărui eparhie am locuit) între spre a fi pus spre păstrare în salonul

63 Loc liber în document. 64 Document dactilografiat cu semnătura mitropolitului Visarion.

stăreŃiei mănăstirii Sf. Gheorghe din Suceava sau la mănăstirea Putna, din fosta mea eparhie a Bucovinei.

c) Să mi se înlesnească drumul spre Ńară, cu tren sau avion, de la Paris-Bucureşti-Mrea Cernica, unde am lăsat la plecarea din Ńară un bagaj şi de acolo la Iaşi, unde se află locuinŃa mea viitoare arătată de Mitropolia din acel oraş, spre retragerea mea.

De cumva mi se poate împlini cele mai sus arătate, rog, Domnule ministru, să mi se răspundă, spre a începe formele trebuitoare întoarcerii şi adăpostirii mele libere în Ńară.

ss/Mitropolit Visarion Puiu Domnului Ministru al LegaŃiei României pentru FranŃa, Paris

• ACNSAS, fond SIE, dosar 142, ff. 280-281.

[5]

C-22 7.IX.1964

Nota priveşte pe Visarion Puiu Mitropolitul Visarion Puiu a decedat la Viels Maisons în seara de luni, 10 august 1964. Boldeanu Vasile a avut prima comunicare în acest sens, marŃi, 11 august, din partea

preotului unit Cosma, ce nu a vrut să-i spună de unde o ştie însuşi. Miercuri, 12 august, Boldeanu Vasile, însoŃit din partea Consiliului de Guguianu

Nicolae, au fost la Viels Maisons, unde zisa nepoată Mărioara, a refuzat să-i primească, conform dorinŃei lui Visarion Puiu, care declarase de mai multe ori că la înmormântarea sa nu au ce căuta Boldeanu, [Jean] Miloae şi Teofil [Ionescu].

Boldeanu s-a retras, mai ales că problema asistenŃei religioase a lui Visarion Puiu era organizată, preotul [Dumitru, n.n.] Mitică Popa era, dar nu a vrut să apară şi să i-a contact cu Boldeanu.

Ducându-se imediat la preotul catolic din Viels Maisons, acesta i-a spus că, aflând de moarte, s-a dus şi el imediat să facă o primă rugăciune, dar Mărioara închizându-i şi lui uşa în nas, s-a retras.

Numitul preot catolic a lămurit însă pe Boldeanu şi Guguianu asupra condiŃiunilor decesului.

În după amiaza de luni, 10 august, Visarion Puiu a avut o uşoară criză cu repercusiuni cardiace, mâncase cam mulŃi struguri. A fost chemată o doctoriŃă ce nu a văzut nimic grav sau alarmant, [care] i-a făcut o primă injecŃie şi a anunŃat că revine după o oră, timp ca injecŃia să-şi facă efectul şi să poată hotărî tratamentul de urmat.

Revenind exact după o oră, Visarion era mort, dar doctoriŃa a remarcat pe masă o a doua fiolă, de asemenea, goală. Interesându-se, Mărioara i-a spus că între timp chemase şi un alt doctor, care şi el i-a făcut o altă injecŃie în urma căreia Visarion Puiu a decedat.

DoctoriŃa a întrebat-o pe Mărioara dacă i-a spus doctorului că i se mai făcuse o injecŃie, la care Mărioara a răspuns că nu a spus nimic doctorului.

DoctoriŃa a povestit preotului catolic toate acestea şi totul s-a terminat aici, fără interes din partea nimănui să se ceară autopsie, anchetă etc.

S-a hotărât ca o delegaŃie a asociaŃiei cultuale a bisericii ortodoxe române creştine din Paris să asiste la înmormântare. DelegaŃia a fost desemnată în persoana colonelului [Ion] Tomoroveanu, [Nicolae] Guguianu Nicolae, ing. [Iancu] Perifan.

În ziua de 14 august 1964 înmormântarea a decurs în linişte. A fost un sobor de cinci preoŃi, între care doi români (Emilian Vasiloschi şi Mitică Popa), doi reprezentanŃi ai mitropolitului George Tarasoff şi ultimul preot din partea ortodocşilor francezi.

A mai asistat un sobor de preoŃi, fără să oficieze slujbă, format din patru preoŃi catolici, doi români (Cosma şi [Vasile] ZăpârŃan) şi doi francezi din partea episcopiei de Soissons şi parohul local din Viels Maisons. La serviciul religios oficiat de Vasiloschi în patru limbi (română, rusă, franceză şi greacă) au fost două coruri mici (unul românesc condus de Moşoiu şi unul grec). S-au Ńinut cinci discursuri, de către Vasiloschi, Cosma, profesor [Virgil] Mihăilescu, [Constantin] Arsene şi Demostene Nacu. Discursurile lui Arsene şi Vasiloschi a adus aluzii la adresa lui Boldeanu, fără pronunŃarea numelui acestuia.

Cu privire la testament, deschis imediat după deces, este precisă o singură frază cu privire la serviciul înmormântării, anume la preotul Boldeanu: să nu asiste în nici un caz.

Afară de micile bunuri personale, de ordin gospodăresc, succesiunea revine Bibliotecii din Freiburg, în special icoane, cărŃi, o ladă cu documente. Ca urmare, drept executor testamentar este desemnat în testament, profesorul Mihăilescu.

Nota a fost extrasă din raportul lui 118 pe luna august 1964 sosit prin curierul din 1 septembrie 1964. Lt. colonel P. Săndulescu.

• ACNSAS, fond SIE, dosar 142, ff. 319-322.

Martirul dreptei credinŃe: Mitropolitul Visarion Puiu

Pr. Radu MAZILU

Având o istorie atât de zbuciumată, Biserica Ortodoxă Romana n-ar fi putut rămâne

de-a lungul veacurilor ceea ce a fost dintotdeauna, dacă nu ar fi avut, în grelele sale perioade de încercări, adevăraŃi stâlpi călăuzitori pe care să se sprijine conştiinŃa de neam şi de credinŃă străbună.

Aceşti mari îndrumători pe care românii îi cinstesc cu multă veneraŃie şi recunoştinŃă, nu au lipsit nici Moldovei, nici Munteniei şi nici Transilvaniei. Asemenea slujitori ai Bisericii şi ai neamului s-au dovedit a fi sarea şi lumina de care semenii lor au avut atât nevoie. Dumnezeu rânduieşte, pentru noi, oamenii obişnuiŃi, cufundaŃi în negura îngrijorărilor şi îndoielilor, să avem din loc în loc, stâlpi de foc şi de aducere aminte care să ne ajute să nu ne abatem, ci să Ńinem drumul înainte spre Ńinta mântuirii noastre. Un astfel de apostol, martir, a fost şi Mitropolitul Visarion Puiu. El va rămâne un exemplu luminos pentru toŃi aceia care şi-au făcut, din apărarea intereselor Bisericii străbune şi a neamului lor, idealul vieŃii.

La ora actuală, ne exprimăm convingerea că mai sunt destui români care nu cunosc cine a fost acest martir al dreptei credinŃe. A simŃit din timp că, după instaurarea comunismului în Ńara noastră (6 martie 1945), Biserica şi demnii săi slujitori trebuia lichidaŃi. Mijloacele folosite au fost sălbatice, inumane şi perverse. Întrucât procesul din 1946 – era şi

el menŃionat printre „duşmanii poporului”, a preferat să se autoexileze, purtând acea cruce a credinŃei, (condamnarea la moarte) până la sfârşitul vieŃii sale.

Felicitări cu căldură iniŃiatorilor SocietăŃii Culturale Visarion Puiu, în frunte cu părintele Florin łuscanu, pentru ceea ce întreprind în vederea reabilitării memoriei acestui martir. A ne aminti şi astăzi că acum 60 de ani a închis ochii pământeşti, înseamnă şi a comemora virtuoasa şi puternică să personalitate, care prin moartea sa fizică nu a încetat a exista. Dincolo, în Ierusalimul ceresc, se bucura din plin de satisfacŃiile pe care i le conferă călătoria sa pământească, plină de virtuŃi creştine şi româneşti. Aici, pe pământ, pentru ceea ce a făcut pentru neamul său, a fost înscris, iată, în cartea nemuririi. Este oare o treaptă mai înaltă de cinstire în lumea noastră imperfectă şi repede trecătoare, la care poate să ajungă un om că Mitropolitul Visarion Puiu, despre care s-a scris şi s-a vorbit atât de frumos în ultimii ani? Mitropolitul Visarion Puiu este o valoare creştinească şi românească definitiv consacrată.

Suflul înaltei sale personalităŃi de martir al neamului sau îl poate resimŃi cu intensitate oricine şi astăzi, cu condiŃia să reflecteze la viaŃa lui în mod cinstit şi corect. Un anonim, Veniamin Monahul, consemna în revista ViaŃa Monahala, prin anii ‘30: „Doi stâlpi puternici de sprijin are Biserica şi monahismul românesc – Mitropolitul Visarion Puiu şi Nicodim Munteanu!”. Mitropolitul Visarion Puiu, mai spunea acelaşi monah : „este un puternic şi zelos apostol al cărŃii şi şcolii. ViaŃa morală a Mitropolitului Visarion Puiu este un imn închinat virtuŃii creştine. ViaŃa lui intelectuală este permanent afierosită cărŃii, şcolii şi luminii pe care i-o conferă acestea.”

Într-un alt articol din revista Lumea monahală, acelaşi monah Veniamin mai consemna într-o altă publicaŃie: „VocaŃia spre monahism a lui Visarion Puiu, a fost constantă şi durabilă, fiindcă drumul fixat de conştiinŃa lui nu l-a părăsit niciodată, cu toate necazurile pe care le-a îndurat, cu toate mazilirile voluntare sau involuntare la care s-a supus sau a fost obligat să se supună. SituaŃia lui în această privinŃă ne aminteşte de exilul Sfântului Atanasie cel Mare, una dintre cele mai mari figuri ale Bisericii primelor secole”.

Mitropolitul Visarion Puiu, deşi constrâns la umilinŃă prin ostracizare forŃată, veşnic va găsi în sufletul său, condus de principiile Evangheliei, resursele calmului şi ale seninătăŃii, întocmai ca o apă adâncă, căreia, dacă i se tulbura cândva suprafaŃa, străfundul îi rămâne veşnic în stabilitatea liniştii desăvârşite. Nu a reproşat niciodată nimănui nimic, în ciuda faptului că avea toate motivele să o facă.

Va avea totuşi curajul de a înfrunta pe fruntaşii politici ai URSS din Moscova şi din Kiev, trimiŃându-le o scrisoare, din care cităm următoarele: „Dacă comunismul rusesc nu ar fi pornit pe temeiurile unui materialism uscat, ci pe ale principiilor sublime ale Evangheliei creştine, de mult ar fi devenit dorit şi ar fi trecut, cucerind Europa şi celelalte continente. Cuceririle sale prezente, impuse prin forŃă, sunt superficiale şi şubrede. RevoluŃia rusă a dărâmat ceea ce trebuia îndreptat nu distrus.

Pentru menŃinerea vocaŃiei sale de arhiereu patriot el a luptat din răsputeri. Clipe de îndoială şi de cumpănă va fi avut şi el, dar prin toate a trecut, păstrând imaculată floarea superioarei sale chemări.

D O C U M E N T A

Pentru neam si cruce

col. (r) Dumitru STAVARACHE Elena ISTRĂłESCU

Condamnat la moarte în contumacie de către „Tribunalul Poporului”, în anul 1946, şi

caterisit de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1950, mitropolitul Visarion Puiu (1879-1964) avea sa fie reabilitat în anul 1990. Pentru cunoaşterea lui şi a meritelor sale s-a făcut însă prea puŃin. Singurele acŃiuni mai ample, de popularizare a personalitatii mitropolitului, sunt manifestările anuale de la Paşcani (locul său de naştere), desfăşurate sub genericul Zilele Mitropolit Visarion Puiu65.

In sprijinul afirmaŃiei că mitropolitul Visarion Puiu, călugarul-ostaş66, este o mare personalitate a neamului românesc şi a Bisericii Ortodoxe Române, aducem câteva argumente: realizările deosebite în funcŃiile deŃinute ca ierarh, mai ales ca episcop de Argeş (1921-1923), episcop de Hotin (1923-1935), mitropolit al Bucovinei (1935-1940), şef al Misiunii Bisericeşti în Transnistria67 (1942-1943), şef al Episcopiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală (1954-1958), cu sediul la Paris, al cărei fondator este; bogata activitate publicistică (circa 40 de lucrări publicate până în anul 1944), în care a abordat probleme de istorie a creştinismului, de educaŃie şi morală, de pregătire a tineretului – în general – şi a celui teologic – în special; vasta corespondenŃă cu bisericile occidentale şi unele din Orient, cu mănăstirile de la Muntele Athos, cu mari personalităŃi ale vremii, cu Academia Română; sprijinul acordat unor tineri români din afara graniŃelor Ńării, în special celor de la sud de Dunăre, pentru instruire; donaŃiile făcute Academiei Române, Muzeului Militar NaŃional, Arhivelor NaŃionale Istorice Centrale.

Relatiile mitropolitului Visarion Puiu cu instituŃia militară pot fi structurate astfel: corespondenta cu un mare număr de cadre militare, active şi de rezervă, având grade diferite68; colaborarea cu diferite structuri ale armatei în refacerea şi construirea unor lăcaşe de cult, în special în Transnistria; îndrumarea spirituală a militarilor din unităŃile aflate în cadrul eparhiilor unde şi-a desfăşurat activitatea. Din cadrul ultimului tip de relaŃii, redăm în cele ce urmează două documente de arhivă:

a). Cuvântul adresat de arhimandritul Visarion Puiu, director al Seminarului Teologic din Chişinău şi exarh al mănăstirilor din Basarabia, unui important contingent de basarabeni (2000 tineri);

b). AlocuŃiunea rostită de mitropolitul Visarion Puiu cu ocazia vizitei facute la Liceul Militar din CernăuŃi (1936).

65

Începând cu anul 1996, din initiaŃiva colonelului Dumitru Stavarache şi cu sprijinul efectiv al Casei de Cultură Mihail Sadoveanu (director Ion Săcărescu) si al Protopopiatului Pascani (pr. Mihai Mocanu şi pr. Pavel Postolachi) au fost intreprinse acŃiuni de popularizare a vieŃii şi activităŃii mitropolitului Visarion Puiu. Manifestările anuale desfăşurate la Paşcani, sub genericul Zilele Mitropolit Visarion Puiu au debutat in 1997. 66

In scrisoarea trimisă mitropolitului Visarion Puiu la 18.10.1935, generalul Popovici afirma că denumirea de “calugar-ostas” i-a fost data mitropolitului de Nicolae Iorga; în aceeaşi scrisoare sunt mentionate şi aprecierile deosebite la adresa activităŃii mitropolitului, făcute de mareşalul C. Prezan. 67

In articolul Misiunea Bisericeasca Romana in Transnistria, din revista Document, nr. 2/1998, p. 48-52, au fost prezentate o parte a realizarilor mitropolitului din acea perioada. 68

În arhivele cercetate sunt 33 cadre militare care au corespondenta cu mitropolitul Visarion Puiu; numărul include şi câŃiva preoŃi militari, între care Episcopul Armatei, dr. Partenie Ciopron, având gradul de general de brigadă.

Anexa nr. 1

IubiŃii mei fii duhovniceşti,

Cătră dvs. ma înclin, voinici feciori ai Basarabiei, dorind a vă grăi câteva cuvinte. Toata lumea care stă amu împrejur şi cată cu drag către dvs. vă priveşte ca pe nişte

tinere odrasle din această frumoasă Ńară, care intraŃi de astăzi înainte în slujba ostaşească, în mandra oaste a neamului românesc, iar această slujbă bisericească săvârşită în faŃa tuturor fruntaşilor târgului arată că ziua de astăzi e deosebită, nu numai pentru dvs., dar şi pentru noi toŃi, cei ce vă privim.

Este o lege la toate popoarele pamântului, ca barbatii sa crească o bucata de vreme muncind numai pe langa casa părintească, iar mai pe urmă ei trebuie să trăiască şi pentru binele obstesc, al întregului lor neam şi al Ńării, intrând în oaste, să se pregătească pentru că, în vremurile grele, să-şi poată apăra ogorul ăi părinŃii şi legea strămoşească de duşmani.

Şi acolo unde norodul caută să trăiască în linişte, cinstind cârmuirile, ascultând poruncile legilor şi împlinind cu dragoste datoria obştească de a sluji Ńării cu credinŃă în oaste, acolo oamenii traiesc multămiŃi, viaŃa e în bună rânduială şi Ńara este în belşug; iar unde nu-i împlinirea legilor, Ńara se destramă şi norodul cade în grele nevoi şi în amare necazuri.

Tăria unui popor nu stă nici în întinderea mare a Ńării, nici în bogăŃia ogoarelor ei, nici în numărul mare al sufletelor ei, în nimic din lucrurile văzute care ne-ar părea că-l fac puternic; tăria unui neam stă într-o putere nevăzută, şi anume în acea legatura sufletească care se cheamă dragoste de neam şi Ńară. Această dragoste de neam şi de Ńară uneşte laolaltă un popor şi întăreşte pe ostaşi asa de mult, încât, în lupta cu duşmanii, îi face să dovedească oştiri cu mult mai numeroase şi mai puternice decat dânşii.

În povestea lumii, auzim adeseori vorbindu-se de împăraŃii mari, care se sfărâmă şi se nimicesc şi de popoare mici, care se încheagă şi se întăresc. De jur-împrejurul neamului nostru românesc, au fost până mai deunazi împărăŃii mari şi puternice, dar care s-au darâmat când n-au avut oaste credincioasă; iar popoare mai mărunte, cum eram şi noi românii, ne-am închegat şi ne-am întărit într-o Ńară puternică, de care astăzi toată lumea Ńine socoteala. Şi prin ce putere credeŃi că s-a făcut aceasta? Prin dragostea şi credinŃa şi bărbăŃia ostaşilor noştri care, cu nădejde în Dumnezeu, au biruit toate valurile de vrăjmaşi.

Această putere a dragostei de neam şi de Ńară să vă întărească şi pe dvs. spre a împlini cu sfinŃenie toate poruncile ce veŃi primi ca ostaşi.

Până acum vreo trei ani în urmă, vremile potrivnice şi stăpânirea streină sub care a fost Basarabia, luau pe parintii dvs. şi-i duceau departe, spre a lupta şi muri pentru o Ńară streină. Dvs. însă, voinicilor, sub cârmuirea înŃăleaptă a acestor cinstite feŃe de viteji ghenerali şi ofiŃeri care sunt mândria neamului românesc de pretutindeni, veŃi sluji nu în oaste streină, dar în oastea dvs.

Să arătaŃi tuturor că sunteŃi vrednici urmai ai vestiŃilor ostaşi ai lui Ştefan Vodă cel Mare, care au străjuit sute de ani în cetăŃile de la Nistru şi au apărat acest pământ de năvăliri duşmane. Să vă purtaŃi în oaste asa fel încât să vadă lumea că, cu dreptate, de aici, din părŃile Nistrului şi până pe malurile Tisei, tot pământul este al aceluiaşi neam românesc, un popor viteaz, cu acelaşi grai, cu o caldă dragoste de neam şi cu desăvârşită supunere către Măria Sa Regele. Şi să fiŃi gata oricând, pentru Ńară, pentru lege şi pentru al vostru rege, să vă daŃŃi viaŃa oriunde v-ar purta pânzele. Haosul ce ar rezulta din asemenea lipsă e îngrozitor şi ni-l arată revoluŃiile, iar pagubele imense.

Deci, precum în războaie oastea asigură paza dinspre duşmani, aşa în vreme de pace ea devine sprijinul bunei ordini dinlăuntru, deci unul din stâlpii puternici, pe care se razimă întreaga viaŃă a unui popor.

De aceea d-lor, când duşmanii unui popor, din afară sau dinlăuntru, vor nimicirea lui sau zdruncinarea lui, ei zdruncină mai întâi elementele de asigurare a existenŃei acestuia, adecă armata, după care urmează biserica, apoi instituŃiile financiare şi cârmuitorii lui, precum ne arata revoluŃiile.

Şi, dimpotrivă, când aceste instituŃii sunt puternic întocmite, popoarele devin ordonate înlăuntru şi temute în afară; iar elementul acestei asigurări, repetăm, e oastea deplin pregatită şi deplin devotată tronului şi legilor Ńării.

Iată de ce toate privirile noastre sunt şi trebuie îndreptate cu frumoase nădejdi spre şcolile militare, iată de ce şi noi am dorit să vedem mai de aproape întocmirea acestei şcoale, iată de ce, mărturisim, privim cu mândrie şi aleasă nădejde spre şcolarii săi.

Felicit pe domnul comandant şi director al acestei şcoli, împreună cu întregul corp ofiŃeresc şi profesoral, pentru cele văzute şi pentru truda pusă în conducerea ei şi le doresc bucuria recoltării celor mai frumoase roade, spre mândria M.S. Regelui, spre asigurarea graniŃelor Ńării şi spre ocrotirea bunului nostru neam românesc pe veci. Amin.

26 mai 1936, CernăuŃi

Visarion, Mitropolitul Bucovinei

• ANIC, fond Visarion Puiu, dosar nr. 29, f. 62–64.

Anexa nr. 2

IubiŃii mei fii duhovniceşti, elevi ai liceului militar,

Am avut câteva prilejuri, să vă văd defilând, deci sub frumoasa înfăŃişare a unor viitori

ostaşi, serbând în vreme de pace zilele mari moştenite de la străbunii care ne-au apărat odinioară Ńara şi s-au jertfit pentru ea, ca să avem noi astăzi această Ńară frumoasă cu o viaŃă tihnită şi îndestulată sub atâtea puncte de vedere. Şi, mărturisesc, eu cred că am fost printre acei care au întrecut în bucurie sufletească pe foarte mulŃi din marea mulŃime de privitori, care v-au admirat Ńinuta şi mersul şi toată aleasa înfăŃişare sub care v-aŃi prezentat tuturora. Şi cu deosebita bucurie am dorit sî cunosc mai deaproape şi pepiniera de pregătire a unor asemenea ostaşi, adecă şcoala dvs. De aceea multumesc călduros d-lui comandant pentru prilejul ce mi-a dat de a ma găsi în clipa de faŃă în asemenea scop în mijlocul dvs.

Şi, la întrebarea ce-mi puneam ieri, vizitând universitatea, reflectând asupra diversităŃii pregătirilor pentru care s-au adunat atât de mare număr de studenŃi şi de câtă muncă felurită trebuie pusă întru zidirea a tot ceea ce este chemată să întocmească cu trudă tinerimea universitară, în slujba şi în folosul Ńării noastre mâine, răspunsul îl am astăzi vizitând şcoala dvs. Pentru ca rezultatele alese ale trudei tuturor celorlalte şcoli spre întemeierea şi înflorirea bunurilor şi aşezămintelor din hotarele acestei Ńări pot fi lesne zdruncinate de neprieteni dacă nu vor avea şi o bună pază; iar paza şi garanŃia acestor bunuri ne-o dau tuturora şcoalele militare, în cea mai mare masură.

De aici porneşte necesitatea de apărare permanentă a Ńării şi bunurilor ei; din aceasta izvorăşte necesitatea imperativă a fiinŃării armatelor oricărui popor.

Cineva, auzind asemenea cuvinte, ar putea intreba: cum, în veacul nostru de cultură înaintată, de civilizaŃie şi creştinism, trei elemente prin care se poate cimenta şi asigura deplin toată viaŃa popoarelor, mai e nevoie de apărări armate? Dar, acestei întrebări i se răspunde, evident, da; mai este multa nevoie de o forŃă de conservare a tot ce au popoarele, nu numai acum, ci şi în viitor, din cauza şubrezeniei lor.

Complexitatea sufletului omenesc e pe cât de ciudată, pe cât de admirabilă, iar contrastele actelor sociale şi ale politicii dintre state cu interese diverse, apoi instinctele omenesti încă puternice şi robite de nazuinŃi adesea vinovate, pământeşti, fac ca toate garanŃiile de superioritate culturală şi socială, sub care se înfăŃişează ele (de foarte multe ori şubred şi numai formal) să se impună, spre asigurarea vieŃii şi liniştii dintre popoare, neapărat măsuri armate.

Ce bine ar fi dacă toate popoarele ar fi profund pătrunse de creştinism, adecă de acele sublime învăŃături, ce recomandă tuturora şi în tot timpul pacea şi armonia între popoare!...Dar tocmai ciudata structură a intereselor acestor popoare face adesea ca raporturile dintre ele să ceară sau să impună forŃa de apărare fizică reprezentată prin armate. Dovadă avem chiar în zilele noastre, fapte ce impun acest element de garanŃie într-o măsură mult mai mare ca în veacurile trecute.

Iată unul din izvoarele ce dau naştere necesităŃii armatelor. Dar mai este ceva. Menirea dvs. nu e numai cea a războaielor ce se pot întâmpla

uneori la mari intervale de ani; Dvs. aveŃi şi un imens rol social în toate vremile. Ostaşii sunt în permanenŃă elementele de garantare şi de pilduire a ordinei si a disciplinei într-un stat. Prin oŃelirea voiei şi ordonarea năzuinŃelor, prin respect şi supunere, se asigura buna ordine şi liniştea trebuitoare îndeobste oricarui popor. Ce-ar fi viaŃa popoarelor fără asemenea elemente? ÎnfrumuseŃate ale acestor scumpe flaguri.

Şi atunci lumea întreagă va înŃelege că armata română, aşa fel alcătuită, este nu numai apărătoare neînfrântă a hotarelor româneşti, dar ea poate fi oricând şi păzitoarea liniştei întregii lumi.

Celor ce ne vor fi prieteni, să le fiŃi nădejde, iar celor duşmani, să le fiŃi frică şi pedeapsă.

Blagoslovind în clipa de faŃă intrarea dvs. în mândra oştire românească, noi, preoŃii Bisericii, vă poftim să ridicaŃi mâna dreaptă spre Ceruri şi cu desavarsită dragoste, să juraŃi credinŃa Măriei Sale Regelui Ferdinand al României, sub a cărui înŃeleaptă cârmuire se găseşte astăzi tot neamul românesc.

7 februarie 1921, Chişinău

Arhimandrit Visarion Puiu • ANIC, fond Visarion Puiu, dosar nr. 29, f. 135 – 139.

Din corespondenŃa mitropolitului Visarion Puiu cu lideri spirituali evrei

col. (r) Dumitru STAVARACHE

• Lista documentelor:

1) 1942 ianuarie 2, Bârlad, Felicitare de Anul Nou a prim rabinului comunităŃilor evreieşti din Bârlad către mitropolitul Visarion Puiu;

2) 1951 iunie 22, Paris, Scrisoare de mulŃumire a Marelui Rabin al Parisului către mitropolitul Visarion Puiu pentru publicarea unui articol de presă despre statutul internaŃional al oraşului Ierusalim;

3) 1955 iulie 11, Paris, Scrisoare a Marelui Rabin al Parisului către mitropolitul Visarion Puiu în legătură cu o misivă trimisă la Ambasada Israelului din capitala franceză;

4) 1957 octombrie 30, Viels Maisons, Scrisoare a mitropolitului Visarion Puiu către George Litman prin care solicită mijlocirea acestuia la autorităŃile germane în vederea redobândirii capelei româneşti din Baden-Baden.

[1] Dr. Israel Heitner PRIM RABIN AL COMUNITĂłII EVREILOR BÂRLAD (ROMÂNIA) Str. Brătianu, 12

No. 1/40 1942 Ianuarie 2

ÎPS Sale, Domnului Mitropolit Visarion al Bucovinei, CernăuŃi

Înalt Prea SfinŃia Voastră,

În pragul Anului nou Ńin să transmit Î.P.S. Voastre cele mai calde şi respectuoase urări

de fericire, sănătate şi mulŃi ani de paşnică conducere spirituală! Fie-mi îngăduit a adăuga că urmăresc cu deosebit interes şi vie admiraŃie

binecuvântatele înfăptuiri ale Î.P.S. Voastre. Fiind ales Şef Rabin al ComunităŃii Evreilor din Bârlad, întreŃin cele mai bune relaŃii amicale şi de colaborare cu înaltul cler din localitate şi în multe convorbiri evoc personalitatea I.P.S. Voastre, [vocaŃia] conducătoare, împăciuitoare. Frumoasele ore petrecute în audienŃele şi vizitele la Î.P.S. Voastră, împreună cu Pr. U. meu socru, Rabinul Ortodox al oraşului CernăuŃii, iar aceste momente sunt veşnic vii în amintirea şi conştiinŃa mea. Conducătorii spirituali de talia I.P.S. Voastre, România pe veci unită, poate privi liniştită viitorul!

La mulŃi ani! Al Î.P.S. Voastre devotat şi respectuos,

Dr. Israel Heitner

[2] Le Grand Rabin de Paris Rue Andrieux LAB. 33-97

Paris, le 22 juin 1951

MONSIEUR le Métropolite Visarion Villa Saint-Camille Theoule-sur-mer Alpes maritimes

Monsieur le Métropolite,

Je vous remercie de m’avoir adressé votre article que j’ai lu avec un vif intérêt. La réssurection de l’etat d’israël, dont le caractère miraculeux est évident aux yeux de tous les croyants, devrait être, en effet, l’occasion d’un rapprochement entre les hommes et non pas d’une division entre eux.

La vénération que tous les cultes monóthéistes portent à Jérusalem ne devrait cependant pas être un motif à mettre en avant pour retirer Jérusalem – qui a toujours été le capitale de l’Etat d’ Israel – l’ etat d’Israël actuel.

Vous n’ignorez certainement pas que si la cité de David a été sauvée de la destruction, c-est par l’action extraordinairement héroique des israéliens, et non pas par uns intervention efficace des représentants des autres cultes. Vous n’ignorez pas non plus que les israéliens ont affirmé en de nombreuses circonstances leus volonté de permettre aux autres religions d’exercer librement leur culte dans la Terre Sainte et qu’ils l’ont prouvé en donnant les autorisations nécessaires a tous les pélerins chrétiens alors même que la guerre sévissait en Terre Sainte et que les Arabes, eux, refusaient à ces mêmes pelerins le droit de passage.

Nous espérons que grâce au miracle qui a été accompli de nos jours, le miracle complémentaire s’accomplira également, à savoir que de réalisera la parole de Prophète disaint: „Ma Maison sera appelée la maison de prières pour tous les peuples.

Veullez agréer, monsieur le métropolite, l’assurance de ma considération distinguée.

J. Kaplan Traducere: Marele Rabin al Parisului Strada Andrieux LAB. 33-97

Paris, 22 iunie 1951

Domnul Mitropolit Visarion Villa Saint – Camille, Theoule – sur – mer, Alpes maritimes

Domnule Mitropolit, Vreau să vă mulŃumesc pentru articolul dumneavoastră pe care l-am citit cu mare

interes. Învierea statului Israel, al cărui caracter miraculos este evident pentru toŃi credincioşii, ar trebui să fie, de fapt, o oportunitate pentru reconciliere între oameni, ci nu o diviziune între ei.

Venerarea pe care toare religiile monoteiste o aduc Ierusalimului, nu ar trebui să prezinte un motiv invocat de a elimina Ierusalimul – care a fost dintotdeauna capitala Statului Israel – statul Israel în prezent.

Sunteti în mod sigur conştient. Nu ignoraŃi faptul că dacă cetatea lui David a fost salvată de la distrugere, a fost datorită extraordinarei acŃiuni eroice a israelienilor, şi nu datorită unei interventii eficiente a reprezentaŃilor altor culte. De asemenea, nu ignoraŃi faptul (nu omiteŃi) că israelienii au afirmat în numeroase circumstanŃe dorinŃa de a permite şi celorlalte religii de a-şi practica în mod liber cultul pe Tărâmul Sfânt (łara Sfântă), dând permisiune tuturor pelerinilor creştini chiar şi în timpul războiului din łara Sfântă, când arabii înşişi, le refuzau acestora dreptul de trecere.

Sperăm că graŃie miracolului care s-a produs/întamplat în zilele noastre, se va produce în egala măsură miracolul complementar, şi anume de a realiza cuvintele pe care Profetul le spunea: “Casa mea, casă de rugăciune se va numi, pentru toate popoarele.”

Domnule Mitropolit, vă rog să acceptaŃi asigurările înaltei mele consideraŃii.

J. Kaplan

[3]

Le Grand Rabin de France Rue Andrieux VIIIe Paris

LAB. 33-97 11 Juillet 1955

Monsieur le Métropolite VISSARION Le Diocèse des Roumains à l’Etrangers Viels – Maisons (Aisne)

Monsieur le Métropolite,

J’ai bien reçu votre lettre faisant suite à l’entretien que nous avons eu le 27 juin, et je l’adresse, par même courrier, à l’Ambassade d’Israël pur la prier de fournir les éléments de réponse. Je vous les communiquerai dès récepcion, et en attendant, je vous prie d’adréer, Monsieur le Métropolite, l’expression de mes sentiments très distingués.

Jacob Kaplan

Traducere: Marele Rabin din FranŃa Strada Andrei 8, Paris

11 iulie 1955 Domnului Mitropolit Visarion Puiu, Eparhia Românilor în Străinătate Viels – Maisons (Aisne)

Domnule Mitropolit,

Am primit scrisoarea dumneavoastră, fiind urmarea convorbirii pe care am avut-o în

data de 27 iunie şi eu o adresez prin acelaşi curier Ambasadei Israelului pentru a o ruga să producă elementele de răspuns. Eu vi le voi comunica de la primirea lor şi, aşteptând, vă rog să primiŃi Domnule Mitropolit, expresia sentimentelor mele cele mai distinse.

Jacob Kaplan

[4]

Mitropolit Visarion, Viels – Maisons (Aisne)

30 octombrie 1957

Domnule Litman, Fiind informat că Domnia – Voastră cunoaşteŃi şi sunteŃi în prieteneşti raporturi cu diferite personalităŃi oficiale germane din Bonn şi Baden – Baden, aş veni la Paris spre a vă aduce la cunoştinŃă o chestiune românească – bisericească din Baden-Baden, ca să vedeŃi dacă eventual o intervenŃie prietenească a Domniei-Voastre nu ar pute-o rezolva. Mijlocirea făcută până acum (prin persoane poate fără suprafaŃa cuvenită) a rămas zadarnică. Din lămuririle ce v-aş aduce s-ar vedea justeŃea acelei chestiuni şi situaŃia ei menŃinută încurcată de unii funcŃionari comunali locali. E vorba de biserica română – Sturdza-Kapelle – din acel oraş, fondaŃia domnitorului Moldovei Mihail Sturdza, lăsată din neglijenŃă celor din Iaşi, de care a depins în trecut în grija unui preot azi sub cârmuire rusească, şi absolută trebuinŃă ce avem azi pentru clerul nostru românesc din refugiu iar mâine pentru cel de acasă, de acea biserică şi locuinŃele sale, încât să fie redate cârmuirii mele. De cumva credeŃi că aŃi avea posibilitatea de a interveni, v-aş fi mult recunoscător dacă venind la Paris în acel scop, mi-aŃi da un sfert de oră liberă, procurându-vă astfel prilej de o nouă binefacere, ce poate deveni act însemnat intereselor noastre româneşti în Germania.

† Mitropolit Visarion

Mărturie despre Mitropolitul Visarion Puiu

pr. Gianfranco AMBROSINI

Sunt pr. Gianfranco Ambrosini şi las această mărturie despre viaŃa Mitropolitului

Visarion Puiu din timpul şederii sale la Mănăstirea din Maguzano, Italia. Din ceea ce îmi amintesc, Mitropolitul a ajuns la Mănăstire în luna decembrie 1947,

atunci aveam 15 ani şi eram elev, mic seminarist, la Şcoala Fundamentală care funcŃiona atunci în Mănăstirea din Maguzano

Sosirea la Mănăstire a unui înalt prelat din Biserica Ortodoxă ne-a pus pe toŃi băieŃii în mare curiozitat,e pentru că niciodată nu am avut posibilitatea să vedem un înalt prelat ortodox. Din partea superiorului mănăstirii, am primit sarcina să fiu alături de Mitropolit şi de secretarul său, să îl însoŃesc şi să îl slujesc în ceea ce avea nevoie.

Mitropolitul a venit la Maguzano după un timp scurt petrecut la Mănăstirea din Praglia, Padova. Praglia, fiind una din cele mai însemnate mănăstiri din Italia de Nord, era un loc foarte căutat, unde circula multă lume, oaspeŃi sau turişti. Din această cauză nu era multă linişte şi nu era un ambient potrivit pentru un refugiat. După câteva zile, el a cerut Sfântului Scaun să găsească un loc mai liniştit şi mai retras. Sf. Scaun ştia că pr. Calabria a deschis de curând Mănăstirea de la Maguzzano, cu scop ecumenic, într-un loc retras, care era cel mai potrivit pentru Mitropolit. Atunci a cerut părintelui Calabria să-l găzduiască.

Pr. Calabria l-a primit cu dragoste creştină şi frăŃească, avea pentru el o stimă deosebită şi un mare respect. Vedea în el un adevărat urmaş al Apostolilor. Între ei era o stimă profundă şi reciprocă. Pr. Calabria îl cinstea ca Episcop şi, de fiecare dată când se întâlneau, el se închina, îi săruta mâna şi cerea binecuvântarea de Episcop.

Pentru noi, baieŃii care nu eram obişnuiŃi cu persoane de alte confesiuni, prezenŃa Mitropolitului a creat o mare curiozitate şi eram atenŃi la orice mişcare a lui, mai ales în mine care aveam datoria de a-l sluji în mai multe momente ale zilei.

ViaŃa lui la Mănăstire era foarte simplă, petrecea mult timp în cameră, în reculegere şi rugăciune. Îl vedeam des în Biserică, singur, când se ruga. Participa împreună cu noi la toate slujbele. Se observa în el tot interesul şi evlavia cu care trăia orice moment de rugăciune, se ruga cu noi şi asculta predicile pe care preoŃii le Ńineau la slujbe. Era un bun observator, moderat, discret, interesat de a descoperi şi de a întelege gesturile şi rugăciunile pe care le făceam, de tot ce era nou pentru el. Se simŃea că e un om al dialogului, deschis la teologia romano-catolică, dar rămânând fidel Ortodoxiei şi convins că se putea apropia de Catolicism fără să piardă identitatea sa Ortodoxă şi fidel TradiŃiei Ortodoxe.

Era uimit de cum Biserica Romano-Catolică propunea credinŃa într-un mod viu şi actual, în dialog cu lumea tehnică şi ştiinŃifică.

În Biserică avea un loc rezervat, superiorul mănăstirii îi oferise un loc de cinste, un scaun episcopal, mai ridicat şi cu covor roşu; acesta se pregătea şi pentru vizitele episcopilor noştri.

În timpul slujbelor, când se tămâia altarul, la un moment dat se tămâia şi Mitropolitul, ca reprezentant al Apostolilor.

Era un mare cinstitor al Maicii Domnului. În luna mai, luna în care noi, catolicii, cinstim în mod deosebit pe Maica Domnului, facem anumite slujbe sau acatiste proprii, cu cântări anume, Mitropolitul participa cu mare bucurie la aceste slujbe şi avea nişte cântări pe care le prefera. Noi, pentru a-l mulŃumi, le cântam mai des.

Era omul cu o sensibilitate deosebită şi se vedea cum iubea natura: în fiecare zi se plimba prin grădina mănăstirii şi se oprea să contemple plantele, fluturii, păsărelele... Rămânea mult timp în faŃa stupilor de albine, urmărind lucrarea lor de a aduce polen în stup. Câteodată se oprea să smulgă buruienile din flori.

Noi, baieŃii, care îi vedeam traiul aşa de simplu şi ştiam că era un înalt slujitor al Bisericii, am rămas impresionaŃi de simplitatea lui, de umilinŃa şi de credinŃa de cum accepta condiŃia de exil la care era constrâns. Era mereu disponibil când cineva cerea un sfat sau un ajutor.

Am o amintire deosebită, care m-a marcat personal. Într-o zi, m-am îmbolnăvit de gripă şi eram la pat în salon. Văd, la un moment dat, că intră în salon mitropolitul, cu o tavă şi cu o cană de ceai în mână, aducându-mi-le şi spunând: „M-ai servit de multe ori, acum am ocazia să fac şi eu ceva pentru tine”. Am rămas uimit de generozitatea lui.

Anul 1951. O scrisoare a mitropolitului Visarion Puiu către Patriarhul Alexei al Moscovei

pr. Manuel OLIVEIRA

Fericirea Voastră, Urmăresc, ca şi oricare ierarh bisericesc creştin, diversele manifestări ale prezenŃei vieŃii umane, atât cât pot afla din ziarele şi revistele diverselor popoare europene, fără să neglijez însă evenimentele ce au loc de 30 de ani – ieri în Imperiul łarist, azi în ambientul Statului Sovietic Rus – manifestări ce au caracter politic, dar şi cele cu caracter ecleziastic. Şi întrucât am crezut că aceste concluzii ar fi utile să le aduc şi la cunoştinŃa Voastră, cer permisiunea de a le prezenta în următoarele pagini.

E uşor de imaginat că aceste concluzii prezentate de un ierarh străin, necunoscut sau despre care există informaŃii greşite, la început poate părea ciudat, straniu, însă după ce va fi cunoscut conŃinutul acestor concluzii, sper că veŃi constata că ele au pornit dintr-o părere sinceră şi doresc a vă face un mic serviciu Vouă, cât şi înaltelor scopuri ce preocupa în prezent acest Patriarhat şi implicit întreaga ortodoxie.

Spun de la început că acestea conŃin chiar şi date politice, dar şi date ecleziastice, ce privesc cele două preocupări prezente:Comunismul şi Pacea Mondială.

Fiind de şapte ani în Ńări străine, am avut, e uşor de imaginat, destule posibilităŃi de a cunoaşte răsunetul pe care îl au cele două întrebări în legătură cu Patriarhatul din Moscova: aceea a actualei situaŃii referitoare la comunismul rus exterior şi aceea a păcii mondiale pe care toate popoarele o doresc.

Nu am fugit din Ńara mea România în 1944, când armata sovietică a intrat pe teritoriul acesteia – cum în mod eronat sau intenŃionat s-a afirmat – ci mă aflam în CroaŃia, pentru a îndeplini o misiune dată de Patriarhul Român Nicodim.

Comunismul politic şi social Rezumând ceea ce gândesc oamenii din Occident şi de peste Ocean referitor la

comunismul rus, această opinie este inclusă în următoarele scurte consideraŃii: Este evident faptul că popoarele europene cât şi cele de pe alte continente au nevoie de

mari reforme sociale pentru a da acestora o viaŃă cât mai armonioasă într-o lume mai bună. Este adevărat că reformele sociale nu se fac la timp sau sunt incomplete atunci când se

fac, iar acest lucru duce la iscarea unor revoluŃii; dar revoluŃiile ce au un scop spontan nu pot da rezultatele aşteptate, de multe ori acestea complicând situaŃiile care le-au determinat. Acest caracter l-a avut şi revoluŃia din 1917, la început cu caracter local apoi cu tendinŃa de a se răspândi în toată lumea.

Lumea aflată în suferinŃă îşi pune mari speranŃe în promisiunile de mai bine, fără a avea vreo importanŃă de la cine vin acestea. Deci este în zadar de a se închipui că marile reforme de care oamenii au nevoie pot fi înfăptuite de către comunismul rus.

Lumea se întreabă cum de poate comunismul să dea reforme sociale bune altora dacă mai întâi nu le-a putut pune în practică în Ńara sa? De ce situaŃia oamenilor dominaŃi cu teroare de sovietici nu este mai bună decât cea din timpul Ńarismului? Şi chiar dacă ar fi fost mai bună nimeni nu ar crede deoarece nimeni nu a văzut acest lucru. Nici în Ńările sovietice nici acolo unde acesta se impune cu forŃa. Încă există întrebarea: cine a invitat comunismul să intervină cu promisiunile sale şi în alte Ńări?...

Poate a intervenit din dorinŃa de a reda fericirea altor popoare?... Însă binele nu se face folosind forŃa. Comunismul rus nu a realizat promisiunile făcute

nici în anii ’30, dar nici în viitor nu o va face, totuşi acestea rămân în continuare un motiv pentru a-Ńi masca propaganda folosind aviditatea şi teroarea.

Dacă comunismul ar fi folosit principii creştine, de mult timp ar fi fost şi peste Ocean; dar, din cauza elementelor care îl dirijează şi a metodelor barbare pe care le foloseşte, acesta este condamnat şi respins lăsând loc întrebării: ce fel de oameni pot fi conducătorii Statului Sovietic Rus, ce fel de „nobile” sentimente au şi ce scop au toate aceste fapte diabolice pe care le fac?...

Privind lumea de pe glob ca din aer, aceasta din punct de vedere politic se prezintă ca o hartă cu două imperii colosale: cel al materialismului american – european pe de o parte şi cel al militarismului sovietic rus pe de altă parte; ba mai mult, celelalte popoare aşteaptă să înceapă lupta alături de primele două, care lucrează fără încetare – făcând un concurs – în a produce, nu mijloace pacifice, ci armament pentru un nou război.

În aceeaşi situaŃie se afla şi propagandă în favoarea comunismului făcută de sovietici prin intermediul radioului şi a ziarelor, ajungându-se în ultimul timp la adevărate teze prin

care se afirmă că se doreşte pacea pentru toate popoarele – încă o iluzie pentru cei care chiar cred acest lucru – şi care se naşte din dorinŃa de a cuceri noi popoare. Abuzând de nevoile materiale pe care le au unele state, comunismul păstrează războaiele reci, destinate a provoca nemulŃumiri, dezordine. Greve şi revoluŃii, care nu fac altceva decât să faciliteze viitoarea lor cucerire. Acest apetit al sovieticilor creşte de când au reuşit să impună diplomaŃiei americano – europene subjugarea a aproximativ zece state europene iar pentru păstrarea lor s-au folosit cele mai barbare metode pe care umanitatea le-a cunoscut vreodată.

Singurele efecte bune pe care le-a avut comunismul, mai ales asupra popoarelor din Europa Occidentală sunt: retrezirea opiniei publice materializate şi putrezite de atâta superficialitate şi o retrezire a sentimentelor lor religioase, aşadar un serviciu involuntar adus creştinismului.

Se cunoaşte din istoria popoarelor lumii că nici un imperiu nu a durat foarte mult timp. Toate însă au fost făcute prin foarte multe sacrificii umane şi sau destrămat rapid, că orice lucru făcut prin forŃă, viclenie, aviditate şi persecuŃii.

Aşadar, nu este nici o fantezie sau profeŃie, ci o afirmaŃie simplă şi logica, faptul că şi imperiul sovietic de azi se va destrăma.

Cred că tot ceea ce v-am spus până acum vă este puŃin parŃial cunoscut. Acum trec la un alt capitol. Este vorba despre acŃiunea patriarhatului din Moscova în a demonstra lumii că sovieticii doresc şi lucrează pentru pacea tuturor popoarelor lumii?...

Dar iată cum judecă şi cum gândesc cei din Ńările libere despre acest lucru. Pacea în lumea întreagă

Înainte de toate, Pacea nu este un lucru nou, ci o dorinŃă naturală a omului care s-a dezvoltat continuu de-a lungul timpului. Biserica creştină predică foarte mult despre acest lucru şi lucrează pentru a stabili între popoare pacea evanghelica care este una permanenta „pe pământ pace între oameni bună voinŃă”, însă aceasta a întâlnit mereu obstacole. Biserica se roagă încontinuu pentru a reuşi să se instaureze pacea între oameni, prin dreptate şi bunătatea predicata de creştinism. Şi apoi cine nu doreşte pacea în lume... Însă pacea este de două feluri: între oameni şi cu Dumnezeu. Pacea între oameni care îşi arata insuficientă, imperfecŃiunea. Chiar dacă s-au semnat diferite tratate de pace după acestea tot au urmat războaie, chiar câte două, trei într-un secol. Doar pacea bazată pe principii divine şi creştine este durabilă: „dau vouă pacea Mea” – a spus Salvatorul lumii. Adevărata pace nu se face folosindu-se viclenia, forŃa şi persecuŃiile; apo fără dreptate, libertate şi mai ales fără iubire pură, între oameni, pacea nu poate fi durabilă. Iată de ce pacea predicata astăzi de Moscova, ce are caracteristicile negative spuse mai sus şi având originea în politica unui regim ce vrea să se impună în lume călcând în picioare dreptatea şi libertatea popoarelor, nu este luată în considerare. Din punct de vedere politic pacea, în Europa (şi în lumea întreagă) nu poate există, fără libertatea popoarelor subjugate de către Statul Rus prin nedrepte tratate. Pacea în lume nu poate exista fără întreruperea înarmării şi fără i dezarmare generală. Pacea nu poate exista fără încetarea propagandei pentru extinderea comunismului şi a menŃinerii războaielor reci. Din punct de vedere spiritual (etic-religios), pacea în lume nu se poate realiza fără o colaborare sinceră a tuturor cultelor religioase. Aşadar, iniŃiativa pentru pace, întreprinsă de către Patriarhatul din Moscova, din motive politice şi nu evanghelice, este o duşmănie faŃă de alte biserici, în special faŃă de cea catolică, şi de aceea această trebuie să renunŃe. PersecuŃiile religioase şi duşmănia manifestată cu atâta furie faŃă de Biserică de la Roma, nu dau dreptul capilor politici şi Patriarhatului de la Moscova să spună că de fapt doresc pacea în lume.

Fără o sinceră şi fraternă colaborare cu Biserică de la Roma, cu cea anglicana şi cu celelalte religii principale, acŃiunea Moscovei este considerată doar o acŃiune politică, ipocrită, izolată şi zadarnică, deci inoperantă. Concluzii Va dori Patriarhatul de la Moscova să întreprindă acŃiuni pur religioase conforme cu statutul său de Patriarhat creştin? Rog să-mi fie permisă prezentarea următoarelor puncte: 1). Este nevoie de ajutor pentru că Patriarhul din Moscova şi patriarhiile ortodoxe să iasă din starea de rătăcire în care se găseşte în prezent, pentru a deveni nu numai conservatoare a doctrinei ortodoxe dar şi organ de control în dezvoltarea acesteia; 2). Sprijin pentru a putea determina şi sprijini (ca şi Biserică de la Roma), acŃiunea de iluminare a intelectualităŃii umane prin intermediul Creştinismului ce a fost ignorat de cultură orgolioasa şi alterată a Europei Occidentale; de aici rezultă prezenta rătăcire intelectuală şi morală ce conduce popoarele la materialism, superficialitate, reîntoarcere la era primitivă; 3). Iluminarea regimului politic sovietic de astăzi pentru că acesta trebuie să afle că sentimentul religios al oricărei religii poate fi interzis în a se manifesta, poate fi alterat, dar niciodată distrus. În cei 30 de ani s-a putut observa acest lucru şi cât de adevărat este acesta; 4). Trebuie insistat să se înceteze orice persecuŃie politica şi religioasă, atât în interiorul teritoriului sovietic cât şi în afara acestuia;

5). Colaborarea cu toŃi ceilalŃi patriarhi şi capi ai diverselor religii, pentru o îndreptare socială ce este necesară fiecărui popor în parte şi care ar trebui să se bazeze pe principii creştine şi adaptate naturii umane;

6). Colaborarea cu alte instituŃii de cultură din lume şi cu forurile ce fac dreptatea în lume, pentru a se îndrepta toate acŃiunile politice greşite sau nedrepte care au ca şi scop cucerirea militară în detrimentul popoarelor.

Lumea priveşte cu teroare şi compasiune suferinŃele pe care regimul politic de la Moscova le impune, fără motive şi fără a fi provocaŃi, clerului şi instituŃiilor din Roma, din diverse tari, şi admiră resemnarea cu care aceasta le suporta, fără a contraataca nici prin intermediul presei nici în alt mod ci doar prin rugăciuni pentru că cei din Moscova să fie iluminaŃi şi pentru că toŃi să se reîntoarcă la drumul cel bun şi corect, ştiind că acestea vor trece ca şi persecuŃiile lui Napoleon şi Hitler, deoarece Hristos şi Biserica Lui Sfânta vor dăinui în veci. Eu sunt şi voi rămâne în cadrul Bisericii mele Ortodoxe, dar spun cu respect ca Biserica din Roma prin superioritatea sa în organizare, prin multitudinea instituŃiilor sale de cultură şi binefacere, prin misiunile sale de pe tot Globul, trebuie admirată şi luată ca şi exemplu, nu persecutată. Scopul tuturor bisericilor creştine trebuie să fie dorinŃa Mântuitorului, aceea că „toŃi să fie una”.

Acest comunicat Vi-l fac mişcat de dorinŃa de a vă determina să reflectaŃi obiectiv Voi şi Sfântul Sinod, pentru a opri erorile făcute în numele Creştinismului, care vor pune în umbra acest Patriarhat, ieri compătimit de toată lumea că era persecutat, azi criticat, deoarece a devenit un instrument de persecuŃie. Apoi, din dorinŃa ca acŃiunile Voastre să devină utile pentru toŃi, pentru meritul Ortodoxiei şi gloriei poporului rus care este foarte religios, cum de altfel am avut şi eu norocul să constat în special în Ucraina.

Iată, Fericirea Voastră, cum vede, cum judecă şi ce doreşte lumea creştină în ceea ce priveşte promisiunile şi dorinŃa comunismului referitoare la marea pace, de care toată lumea are nevoie, şi care poate fi dată doar de creştinism care este religia iubirii şi pacea între oameni.

Închei aceste rânduri rugându-Vă iarăşi să credeŃi în sinceritatea mea şi în dorinŃa că, spunând aceste lucruri, încerc să fac un serviciu Vouă şi întregii Biserici Ortodoxe.

Aşa să fie,

Mitropolitul Visarion Vila S. Camillo – FranŃa

Documente din arhive germane despre Mitropolitului Visarion Puiu

pr. Sorin PETCU

Lista documentelor: 1) 1955 iulie 7, Bonn-Paris, CorespondenŃă a autorităŃilor federale germane cu privire

la mutarea reşedinŃei eparhiale a mitropolitului Visarion Puiu în Germania federală. 2) 1958 iulie 22, Viels Maisons, Testament al mitropolitului Visarion Puiu, lăsat

nepoatei sale Mărioara Mihali 3) 1961 iulie 1, Viels Maisons, Testament al mitropolitului Visarion Puiu, lăsat

nepoatei sale Mărioara Mihali

[1]

Der Bundesminister des Innern BONN, den 7. Juli 1955

Rheindorfer Straße (Postfach) Fernruf: 3 01 41

Gesch. Z. 13305 B – 6. 6. Puiu Bei allen Antwortschreiben wird um Angabe obiger Geschöftsaummer gebeten An Hernn Metropoliten Visarion Puiu Viels – Maison (Aisne) Frankreich Betr.: Zusicherung der ausländerpolizeilichen Auferthaltserlaubnis. Bezug: Ihre Eingabe vom 14. 10. 1954. Anlg.: 2 lose 1 Lichtbild. Auf Inhre Eingabe vom 14. 10. 1954 teile ich Ihnen mit, daas das Innernministerium Eaden – Württtemberg leider nicht in der lage ist, Ihnen die ausländerpolizeiliche Zusicherung für den Aufenthalt im Bundesgebiet zu erteilen. Zu meinem Bedauern vermag ich daher in Ihrer Angelegenheit nichts weiter zu veranlassen.

Im Auftrag

gez. dr. Füßlein Beglaubigt Angestellte

Traducere: Ministrul Federal al Afacerilor Interne Nr. înreg.: 13305 B-6.6 Puiu Rugăm indicaŃi acest număr la toată corespondenŃa

Bonn, 7 iulie1955 Rheindorfer Strasse (căsuŃa poştală)

Tel.: 3 01 41 Domnului Mitropolit Visarion Puiu Viels –Maison (Aisne) FranŃa Privind: acordarea permisiunii de şedere Legat de: cererea Dvs. din 14.10.1954 Anexe : 2 documente libere 1 fotografie

În răspuns la cererea Dvs. din 14.10.1954, vă comunic că Ministerul de Interne al landului Baden-Württemberg nu este în măsură să vă acorde permisiunea de şedere pe teritoriul federal.

Regret că nu pot dispune nimic suplimentar în chestiunea Dvs.

ss./dr.Füßlein

legalizat funcŃionar

Diplomatische Vertretung Der Bundesrepublik Deutschland Paris L’attache Culturel 442 – 00

Paris 8e , le 30 novembre 1954 13/15 Av. Franklin D.Roosevelt

Eminence,

La Mision Diplomatique de la République Fédérale d’Allemagne a l’honneur de vous faire savoir, que votre demande de transfert de votre résidence de France en Allemagne (Baden – Baden) a été transmise avec ses annexes ai Ministère Fédéral des Affaires Etrangères à Bonn.

Avant de prendre une décision définitive, le Ministère Fédéral des Affaires Etrangères à Bonn vous prie de bien vouloir lui faire parvenir un court exposé concernant le travail de votre diocèse en France et de préciser à nouveau les raisons, faisant apparaître comme opportun le transfert de résidence de Votre Eminence. La Mission Diplomatique saisit cette occasion pour renouveler à Votre Eminence les assurances de sa haute considération.

r. V. Tieschowitz Son Eminence Métropolit Vissarion Puiu Le Diocèse des Roumains à l’Etranger Viels – Maisons (Aisne) Traducere: Misiunea Diplomatică Ataşatul cultural 442 – 00

Paris 8e , 30 noiembrie 1954

EminenŃă,

Misiunea Diplomatică a Republicii Federale Germane are onoarea să vă înştiinŃeze că cererea dumneavoastră de transferare a reşedinŃei din FranŃa în Germania (Baden-Baden) a fost transmisă cu anexele sale Ministerului Federal al Afacerilor Străine din Bonn.

Înainte de a lua o hotărâre definitivă, Ministerul Federal al Afacerilor Străine din Bonn vă roagă să binevoiŃi să-i trimiteŃi un expozeu scurt referitor la activitatea eparhiei dumneavoastră în FranŃa şi să precizaŃi din nou motivele, făcând să apară ca oportun transferul de reşedinŃă al EminenŃei Voastre.

Misiunea Diplomatică profită de această ocazie pentru a reînnoi EminenŃei Voastre asigurările înaltei sale consideraŃii.

(Dr. V. Tieschowitz)

EminenŃei Sale, Mitropolit Visarion Puiu Eparhia Românilor din Străinătate Viels – Maisons (Aisne)

[2] Mitropolit Visarion Viels-Maisons (Aisne) France, 22 Iulie, 1958 Domnişoarei Maria Mihali Viels-Maisons (Aisne) France

Marioară69,

Precum şi singură vezi, şi ne spune şi medicul nostru B. Mathieu, eu slăbesc mereu; deci sfârşitul vieŃii mi se apropie. Cele grăite anterior în legătură cu acest act, le mai rezum şi în următoarele rânduri scrise:

- Pentru înmormântarea mea, rogi Vlădicii ruşi, să-mi trimită un preot. Îngroparea să mi se facă în cimitirul acestui sat, între ai căruia locuitori am trăit pribeag în linişte patru ani.

- Engolpionul mi-l pui la piept în sicriu. Crucea pectorală şi veşmintele arhiereşti le dai Părintelui Victorin să le ducă ori la Ierusalim, ori în Ńară la Suceava, unde va vrea dânsul. Toate celelalte lucruri ale mele, ceri LegaŃiei române din Paris să fie trimise în cufăr fratelui meu dr. C. Puiu din GalaŃi; iar dacă LegaŃia nu va vrea, atunci le împarŃi singură cum vei crede mai nimerit săracilor. În nici un fel de lucruri ale mele nu are drept să se amestece altcineva.

- În rugăciuni, nu uita pe cei care ne-au ajutat mult în pribegia noastră: Cardinalul Tisserant, Mgr. Lagier, abatele Clement, şi tot aşa pe episcopul Pierre Douillard dela Soissons, care, în persoană, ne aducea ajutoare cu o bunătate rară. La fel pe dr. Mathieu, care m’a îngrijit gratuit patru ani de zile. Dintre ortodocşii noştri nimeni nu ne-a ajutat.

- Pentru toate tulburările mari sufleteşti pricinuite mie de cei doi inşi din Paris, fostul popă Vasile Boldeanu şi Ion Miloaie, i-am dat Anatemii cu blestem arhieresc.

- De-Ńi va ajuta Dumnezeu să te întorci cu bine în Ńară, sau ori pe unde vei umbla, în rugăciuni nu mă uita.

Regret mult că n-am fost în stare să-Ńi răsplătesc truda pusă ani de zile, pentru îngrijirea mea; dar rog pe Dumnezeu şi pe Sfânta Sa Maică, să te ocrotească şi să-Ńi răsplătească cu mila şi cu îndurările lor.

- La mormânt, nu uita, să mi se pună o piatră simplă numai cu inscripŃia: Mitropolit Visarion Puiu – România 1879 – 1958.

† Mitropolit Visarion

[N.B.] Cifra “58” este anulată cu aceeaşi cerneală cu care Vlădica Visarion a făcut o schiŃă a pietrei de mormânt, după care şi-a scris numele sub cele spuse mai sus

[3]

În anul 1961, Vlădica Visarion a revenit cu câteva precizări, cu privire la cele hotărâte şi consemnate în scris, la 22 Iulie 1958. Mitropolitul Visarion Puiu (România) Viels-Maison (Aisne) France

1 iunie 1961

Domnişoară Mihali,

Repet cele vorbite, în legătură cu înmormântarea mea în groapa ce mi-am pregătit în cimitirul din Viels-Maison (Aisne).

Să se facă absolut simplă, călugărească; deci să nu scrii nimănui să vină de la Paris.

69

Domnişoara Maria Mihali era nepoata Mitropolitului Visarion, care l-a îngrijit pană ce acesta s-a săvârşit din viaŃă. Era foarte apropiată de familia părintelui Dumitru Popa, după cum se poate constata din scrisorile păstrate în arhiva părintelui.

De cumva părintele rus Trubnicov nu poate veni pentru prohod, atunci scrie la Paris, rugând pe Msgr. Cosma, să vină ori să trimită vreunul dintre părinŃii preoŃi de acolo, în asemenea scop.

Între vreun preot român de sub cârma comuniştilor, sau dintre cei caterisiŃi de mine de pe aici sau de aiurea, şi clerul de sub cârmuirea Romei, desigur e de preferat cineva dintre fraŃii noştri preoŃi de la Ribera.

De va veni pentru slujba înmormântării şi cineva de la Soissons, cu atât mai bine, ar fi o dovadă în fapt, de cât am gândit şi scris mereu, ca măcar aceste două Biserici creştine, să se reunească odată în Domnul.

Ştiu toŃi că eu nu am nici un fel de avere. De lucrurile mele bisericeşti sau cele personale nu are nimeni învoirea mea să se

ocupe; fă cu ele numai cum am hotărât eu şi cum am vorbit împreună. Iar răsplata pentru toată buna îngrijire, ce mi-ai dat mie şi cancelariei eparhiale, sper să

Ńi-o deie Cârmuirea Ńării noastre, de acasă, cunoscând că nu ai primit nimic de la nimeni vreodată, timp de atâŃia ani.

† Mitropolit Visarion Puiu

Domnişoarei Maria Mihali, funcŃionară în cancelaria eparhiei Românilor ortodocşi din străinătate Viels-Maisons (Aisne) France [Sigiliul: „Biserica românilor din străinătate – 1945”]

[N.B.] Textului de mai sus, scris la maşină, îi urmează confirmarea scrisă cu cerneală de către însuşi Vlădica Visarion): „Cele de mai sus sunt scrise sub dictarea mea şi întărite cu iscălitura mea de faŃă, azi, 1 Iulie 1961, în patru exemplare”70.

V A R I A

Pe urmele lui Hilarie Mitrea. Adevăr şi legendă cu privire la viaŃa şi activitatea sa

col.(r) Dumitru STAVARACHE

• Repere ale personalităŃii sale

Hilarius/Ilarie (Bucur) Mitrea (18 mai 1842, Răşinari – 31 ianuarie 1904, Viena), de

profesie medic, cu preocupări de naturalist şi etnograf, şi-a desfăşurat activitatea în zone situate pe mai multe continente – Europa, America, Asia, Australia, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. S-a remarcat prin viaŃa sa tumultoasă, pusă în slujba ştiinŃei şi a binelui semenilor săi, dar nu a beneficiat încă de o lucrare monografică. Dimensiunea personalităŃii sale este dată de fapte şi acŃiuni, între care menŃionez următoarele:

70 Un exemplar se păstrează în arhiva Bisericii Ortodoxe Române Naşterea Maicii Domnului din Freiburg

a) Pentru activitatea sa de medic în zone din mai multe continente, atât în timp de pace, cât şi în condiŃiile unor conflicte militare (Mexic, 1866-1877 şi Indonezia, 1876-1878); a fost decorat pentru participarea la aceste campanii, iar istoria orală păstrează până în zilele noastre amintiri despre faptele umanitare ale lui Ilarie Mitrea în ambele tabere beligerante;

b) DonaŃiile de colecŃii zoologice (păsări, peşti, reptile, mamifere) şi etnografice, în special din Indonezia, către Muzeul de Istorie Naturală din Bucureşti71 sunt apreciate ca fiind cee mai preŃioase din întreaga perioadă de existenŃă a Muzeului Grigore Antipa;

c) Promovarea atitudinii nediscriminatorii faŃă de alte etnii şi religii, el însuşi căsătorindu-se cu o băştinaşă din Indonezia, cu care a avut doi copii; descendenŃii acestei familii mixte româno-indoneziană, întemeiată în secolul al XIX-lea, trăiesc astăzi în mai multe Ńări europene – România, ElveŃia, Marea Britanie;

d) RelaŃiile, de natură ştiinŃifică şi culturală, cu personalităŃi ale vremii din România72, Austria73, Ungaria, Germania, Mexic, Olanda, Indonezia; a fost decorat cu ordine şi medalii de către statele român, francez, olandez74;

e) A fost un mesager al neamului românesc pe mai multe meridiane ale globului; este primul roman care a ajuns în Australia75 şi primul medic roman de bord care a navigat pe marile oceane lumii – Atlantic, Indian, Pacific;

f) Patriotismul de care a dat permanent dovadă; deşi a trăit aproape întreaga viaŃă în Ńări cu populaŃie vorbitoare de alte limbi (el însuşi un poliglot), nu şi-a uitat originile şi limba76; copiii născuŃi în Indonezia au fost botezaŃi cu nume româneşti – Petru şi Maria; timp de cca. 25 de ani, cât a fost medic militar în Indiile Olandeze (Indonezia), a păstrat legături cu zonele româneşti, fiind abonat la publicaŃii din România şi din teritoriile româneşti aflate sub dominaŃie străină (în special din Transilvania)77; importantele colecŃii le-a donat Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti ş.a..

• Mărturii documentare cu privire la viaŃa şi activitatea lui Ilarie Mitrea

Primele informaŃii despre Ilarie Mitrea au apărut în presa vremii şi acestea se referă la

participarea sa, ca medic militar (cu gradul de locotenent), la campania din Mexic, în anii 1866-1867. Apoi, în anii 1881-1883, unele ziare româneşti de dincolo şi dincoace de CarpaŃi, au semnalat şi comentat faptul că medicul militar Ilarie Mitrea (încadrat în armata olandeză din Indonezia), a venit în concediu în Răşinariul natal şi a adus cu el o mare colecŃie zoologică pe care a donat-o Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti. Una din aceste

71 Prima mare donaŃie a fost făcută în anul 1882, 38 de lăzi pe care le-a adus cu el pe vapor , când a venit în concediu. Despre această donaŃie Alexandru Culcer afirmă, în articolul publicat în 1961 că, ’’ în septembrie 1882, custodele Muzeului de ştiinŃe naturale din Bucureşti, a avut mult de furcă din pricina unor lăzi sosite pe calea ferată şi expediate din Java’’, autorul, conform inscripŃiei de pe lăzi, fiind Ilarie Mitrea, medic în insula Java din Indiile Olandeze;că erau un număr de 195 de lăzi(?), cântărind mai multe tone; lăzile conŃineau piese din domeniul etnologiei, folclorului, entomologiei şi orintologiei. 72 Grigore Antipa, Titu Maiorescu, Gheorghe BariŃiu, Gheorghe Dima, V.A.Urechia, Octavian Goga 73 Frantz Steindachner, Th.Billroth. 74 De către Regele Carol I al României a fost decorat cu Ordinul Coroana României în grad de OfiŃer; francezii l-au decorat pentru participarea în Mexic, iar olandezii pentru vechimea în serviciul militar; este posibil să fi fost decorat şi de către mexicani. 75 Dovada o constituie certificatul, acordat lui Mitrea, emis la Brisbone la 14 august 1865. 76 Titu Maiorescu consemnează întâlnirea cu Mitrea, la Bucureşti(18 iunie 1882), în Însemnări zilnice, p.77-78, elogiind inteligenŃa, cunoştinŃele lingvistice, talentul de povestitor. 77 În studiul publicat în anul 1968, academicianul Emil Pop afirmă că un număr de cărŃi şi reviste de specialitate, care au aparŃinut lui Ilarie Mitrea, sunt păstrate de Florin Bucur din Sibiu; nu se cunoaşte unde au ajuns acete publicaŃii după moartea lui Florin Bucur.

publicaŃii chiar a prezentat lista donaŃiei78. O schŃă biografică a vieŃii şi activităŃii lui Ilarie Mitrea o prezentăm la finalul studiului nostru (Anexa nr.2 ).

În memoria colectivă, numele lui Ilarie Mitrea se păstrează în colecŃiile donate Muzeului NaŃional de Istorie Naturală din Bucureşti; în studii şi articole publicate de către unii cercetători (Alexandru Culcer, Emil Pop, Alexandru Marinescu, Iorgu Petrescu) sau scriitori şi jurnalişti (Val Tebeica, I.D.Suciu, V.Hilt, Ştefan Delureanu, Valentin Borda, Nicolae Balint); existenŃa unor monumente (piatra funerară şi casa din Răşinari); existenŃa descendenŃilor.

Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa din Bucureşti este principalul depozitar al colecŃiilor lui Ilarie Mitrea. Începând cu 24 mai 1908, colecŃiile adunate de Mitrea în arhipelagul indomalaez, figurează la loc de cinste în noul Muzeu de zoologie, ridicat prin strădania lui Grigore Antipa. Însă trebuie să menŃionăm că datorită vitregiilor timpului, între care cutremurile şi cele două războaie mondiale, dar şi a unor neglijenŃe, se mai păstrează circa un sfert din colecŃia zoologică iniŃială (nevertebrate, amfibieni, reptile, păsări, mamifere).

Despre Ilarie Mitrea şi preŃioasele sale colecŃii din donaŃiile făcute, au fost publicate, studii şi articole, în revista muzeului, Travoux du Museum d’histoire naturelle <Grigore Antipa>, de către specialişti ai acestei prestigioase instituŃii: Alexandru Marinescu şi Elena Rojancovski( 1971, 1972), Gheorghe Brătescu şi Alexandru Marinescu (1981), Alexandru Marinescu şi Anneliese Ionescu (1985), Angela Petrescu (2001), Iorgu Petrescu (2008)79.

În anul 1980, Muzeul Grigore Antipa a organizat o expoziŃie temporară (martie-octombrie 1980), cu titlul HILARIE MITREA /1842-1904/ medic, călător şi explorator român. UN MARE DONATOR AL MUZEULUI. Cu această ocazie, a fost publicată şi o broşură cu acelaşi titlu, în care sunt prezentate: personalitatea lui Ilarie Mitrea, date cu privire la expoziŃie – catalogul şi unele piese expuse.

Principalii cercetători, cu privire la viaŃa şi activitatea lui Ilarie Mitrea, sunt acad. Emil Pop (1897-1974) şi medicul Alexandru Culcer (1897-1979), asupra cărora vom reveni cu detalii. AlŃi autori de studii şi articole au preluat informaŃiile de la cei doi cercetători menŃionaŃi mai sus şi de la Muzeul Grigore Antipa. Astfel, Val Tebeică, publică în 1962 un material despre Ilarie Mitrea după informaŃiile existente la muzeu şi investigaŃiile doctorului Alexandru Culcer. I.D. Suciu publică, în 1969, un articol în revista Magazin istoric, în care reia articolele publicate de ziarul Albina din Viena în 1867, despre Mexic, ca fiind ale lui Ilarie Mitrea; studiile ulterioare, în special cele a acad. Emil Pop, au arătat că respectivele articole aparŃin lui Ioan Arsenie (din Gura Râului), medic, coleg al lui Mitrea în Mexic. Articole în care sunt prezentaŃi ambii medici români, Ilarie Mitrea şi Ion Arsenie, au scris V.Hilt, în 1972 şi Ştefan Delureanu, în 1973. În anul 1985, Valentin Borda publică, într-un volum dedicat călătorilor şi exploratorilor români, un documentar despre Ilarie Mitrea, pentru care utilizează, în principal, studiile cercetătorilor Emil Pop şi Alexandru Culcer, precum şi ale specialiştilor de la muzeu. Î

n ultima periodă, profesorul şi jurnalistul Nicolae Balint, din Târgu Mureş, a publicat mai multe articole în ziare şi reviste din Bucureşti, Târgu Mureş, Sibiu, Cluj, după cum şi în publicaŃii româneşti din străinătate (inclusiv pe site-urile unor publicaŃii on-line), reŃinând atenŃia asupra fondului personal al lui Alexandru Culcer.

78 Gheorghe BariŃiu, care l-a vizitat pe Ilarie Mitrea în 1882, a publicat în revista sa Transilvania, din 1-15 septembrie 1882, lista cu Obiecte donate museului naŃionalu din Bucuresci de dr.Hilariu Mitrea, medicu militariu de I-a clasă în serviciu holandesu din India orientală-holandesa. 79 Titlurile acestor studii, locul şi data apariŃiei, sunt prezentate în Bibliografie; menŃionăm că dr.Iorgu Petrescu a intreprins cercetări la Răşinari şi Cluj-Napoca, a prezentat comunicări, a participat şi contribuit la manifesările omagiale din anul 2009, la Sibiu şi Bucureşti.

• Cercetări proprii, de teren şi în arhive, cu privire la Ilarie Mitrea

În România, am făcut investigaŃii în următoarele localităŃi: Răşinari, Sibiu, Târgu Mureş, Cluj-Napoca, Bucureşti. În străinătate, la Wurzburg, în Germania, la Berna, în ElveŃia şi la Viena, în Austria.

La Răşinari şi Sibiu, cercetările au vizat în principal următoarele obiective: identificarea surselor de informaŃii cu privire la Ilarie Mitrea; clarificarea datelor cu privire la existenŃa unor însemne pentru memoria colectivă – casa lui Ilarie Mitrea şi piatra funerară a părinŃilor lui; identificarea descendenŃilor lui Ilarie Mitrea pe ramura fiicei sale, Maria.

Piatra funerară din cimitirul de la Răşinari este la mormântul părinŃilor lui Ilarie Mitrea şi a fost realizată la moartea tatălui său. Pe piatră este următorul înscris: ”În memoria neuitaŃilor mei părinŃi/ STANCA BUCUR MITREA/ născ.1818 rep.1864/ şi / BUCUR MITREA / născ.1812 rep.1883 / Acest monumentu sau ridicat la 6 Sept.1883 de fiul lor / Dr. HILARIU MITREA /medicu de clasa I în armata / Hollandeză din Ost-India”. La baza monumentului este trecut, cu litere mai mici, numele meşterului care l-a realizat: ”J.ROUBJSUHER IN Siibiu”80. Este posibil ca materialul din care este realizat monumentul să fi fost adus din altă parte, deoarece are o structură aparte, neîntâlnită în zonă; este cioplit dintr-un singur bloc de marmoră de culoare cenuşiu deschis, dar care este asemănător unui mozaic realizat din aşchii mici81. Această ipoteză ar veni în sprijinul afirmaŃiei ca prelungirea concediului cu încă şase luni de către Ilarie Mitrea să fi fost motivată şi de realizarea acestui monument (instalat în septembrie, tatăl său decedând în februarie).

Casa în care s-a născut şi a locuit Ilarie Mitrea există şi astăzi, pe strada care îi poartă numele, la nr.73482. Este o construcŃie impunătoare, cu aspect specific zonei. A trecut prin câteva reparaŃii şi renovări, care nu i-au schimbat aspectul iniŃial, având mai mulŃi proprietari: până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial a aparŃinut urmaşilor lui Ilarie Mitrea; a fost apoi preluată abuziv de autorităŃile locale, casa devenind sediul unei unităŃi ruseşti (până la plecarea acestora din Ńară, în 1958), apoi grădiniŃă, locuinŃă pentru miliŃieni şi poliŃişti. După lungi procese, casa a revenit urmaşilor lui Ilarie Mitrea, iar aceştia au vândut-o unei familii tinere din Răşinari; este refăcută şi foarte bine întreŃinută de noii proprietari. Pe peretele dinspre stradă al casei, în anul 1997, a fost pusă o placă de către Primăria Răşinari, cu următorul înscris: „În această casă/ s-a născut generalul medic83/ ILARIE (BUCUR) MITREA / etnograf şi naturalist în / Mexic şi Indonezia / ctitor al Muzeului Grigore Antipa/ din Bucureşti / Primăria Răşinari / 1997”. Casa este trecută ca obiectiv turistic în pliante şi pe site-ul Primăriei Răşinari. Muzeul Etnografic din localitate nu aminteşte, însă, prin nici un element despre acest fiu al satului, care a fost şi etnograf amator84.

Urmaşii direcŃi ai lui Ilarie Mitrea au fost fiul Petru şi fiica Maria. Petru a devenit inginer constructor, cu studii în ElveŃia; s-a remarcat în construcŃia unor lucrări de artă în Alpi şi mai ales în Turcia; s-a căsătorit cu o elveŃiancă de origine franceză (Fidelia) şi a avut două fiice (Helen şi Germain); a murit la Ankara în anul 196685, descendenŃii săi fiind semnalaŃi în

80 Numele acestui meşter se regăseşte şi la realizarea uneia din componentele monumentului funerar al Mitropolitului Andrei Şaguna al Ardealului(1808-1873). 81 Dumitru Stavarache, cercetare la Răşinari, 6 iunie 2008. 82 Când s-a născut Ilarie Mitrea, strada se numea „UliŃa Pârâului”, iar numărul casei era 141-142.Cf.Al.Culcer, op.cit 83 Ultimul grad pe care l-a avut Ilarie Mitrea a fost acela de maior. Eroarea s-a produs din necunoaştere a însemnelor militare şi sub impresia Ńinutei fastuoase, de gală, în care este fotografiat în anul 1894 la Viena, când a venit din Indonezia. 84 Dumitru Stavarache, 6 iunie 2008; singurul obiect care amintea de Ilarie Mitrea era tabloul acestuia, momentan lipsind şi acesta; Cf. Iacob Mioara, custode al Muzeului etnografic din Răşinari. 85 A fost inmormântat în cimitirul din Ankara; pe placa de marmoră care acoperă mormântul este săpat atât înscrisul cu datele lui H.P.Mitrea cât şi insemnul religiei sale creştine, crucea.

ElveŃia şi Marea Britanie. Maria s-a căsătorit la Răşinari cu un localnic comerciant, Niculae Izdrăilă86, şi a avut patru copii – Petru, Aurel, Emilian şi Maria Victoria; a murit în anul 195387 iar descendenŃii ei sunt majoritatea în zona Sibiului88.

O situaŃie exactă a descendenŃilor lui Ilarie Mitrea am prezentat în broşura publicată de Muzeul Franz Binder. Facem menŃiunea că, între descendenŃii lui Ilarie Mitrea, unul se pare că moşteneşte, în genele sale, spiritul de glob-trotter al străbunicului. El se numeşte Marius-Cosmin Stanciu, are 38 de ani şi practică alpinismul. Cu toate că are o profesie tehnică în Germania, pasiunea în practicarea alpinismului l-a purtat pe toate continentele (mai puŃin Antarctica, vizată într-o expediŃie viitoare). Între culmile muntoase escaladate de el, singur sau împreună cu prietenul său Cristian Suciu (decedat în anul 2004, în timpul unui antrenament în CarpaŃi-MunŃii Făgăraş), amintesc câteva: Vf.Elbrus, din Kaucaz (2001); Vf. Aconcagua din Patagonia (2003); Vf. Mc.Kinleyn din Alasca (2004); Vf. Kilimanjaro, din Africa (2004); Vf. Lenin, din Pamir (2005).

La Târgu Mureş, cercetările s-au efectuat la Arhivele NaŃionale şi la DirecŃia JudeŃeană Mureş, în Fondul personal Alexandru Culcer.

Doctorul Alexandru Culcer89 din Târgu Mureş poate fi numit un adevărat pionier al demersurilor de redescoperire a marii personalităŃi a lui Ilarie Mitrea; el şi-a început investigaŃiile în anul 1927, la 23 de ani după moartea lui Ilarie Mitrea, având posibiltatea să discute chiar cu fiica sa Maria. AfirmaŃiile din însemnările sale sunt deosebit de interesante, însă nu sunt certe, nu sunt probate deocamdată, cu documente. Scrierile sale, în marea lor majoritate aflate în manuscris (un prim articol a publicat în ziarul Făclia, din Cluj, în 1961, următorul în Istoria Medicinii, în anul 1964), se păstrează la Arhivele NaŃionale din Târgu Mureş, fondul cuprinzând şapte dosare: 16, 17, 18, 26, 36, 139, 150.

Dosarul nr.16 este numai o introducere la subiectul Ilarie Mitrea. Dosarul nr.17, la p.9, dă unele informaŃii despre perioada de gimnaziu a lui Ilarie

Mitrea, la Sibiu, obŃinute de la Petru Izdrăilă. În dosarul nr.18, Alexandru Culcer menŃionează principalele surse ale informaŃiilor.

Astfel, la Sibiu şi Răşinari: văduva Dăncaşiu, în anul 1927; văduva Maria Mitrea, căsătorită Izdrăilă, în anii 1927, 1930, 1934. La Cluj, prof.dr. V.Bologa. La Bucureşti, Muzeul Grigore Antipa. Acelaşi dosar, la p.30, citează note de manuscris ale lui Ilarie Mitrea, pe care spune că le-a consultat la Răşinari, în anul 1927.

În dosarul 26, cam o treime din caietul-manuscris (p.68-96) conŃine manuscrisul dactilografiat, cu titlul Primul român călător în Mexic şi Indiile Olandeze, dr. Hilarie Mitrea (1842-1904), în trei exemplare.

Dosarul nr.36 (p.1-50) conŃine manuscrisul Ilarie Mitrea în limba maghiară. Dosarul nr.139 conŃine numai fotografii, dar fără nici un înscris privind conŃinutul şi

datarea lor; este posibil ca înscrisurile să fie pe spatele fotografiilor, dar modul defectuos în care au fost prinse (prin lipire completă) nu permite vizualizarea90. Acest dosar, cu nr.139,

86 Numele apare la unii autori Isdrăilă, la alŃii Izdrăilă; din afirmaŃiile unei descendente (Doina Izdrăilă), numele este Isdrăilă, iar numai urmaşii unuia din copiii Mariei Mitrea (Aurel), poartă numele de Izdrăilă. 87 Maria, fiica lui Ilarie Mitrea a fost înmormântată în cimitirul din Sibiu; ca urmare a reorganizării părŃii din cimitir unde se afla mormântul dar şi al neglijenŃei urmaşilor, locul nu se mai ştie. 88 Dumitru Stavarache, cercetare la Sibiu, 7-8 iunie 2008, ianuarie 2009. Convorbiri cu Doina Izdrăilă şi Georgeta Stanciu, nepoate ale fiicei lui Ilarie Mitrea. 89 Alexandru Culcer (fost Lengyel), n.1897, în Maramureş-d.10 octombrie 1979, Târgu Mureş, medic. Facultatea de medicină la Budapesta; 1925-1936, asistent bacteriolog la Laboratorul de Igienă din Cluj şi medic şef al Laboratorului de Igienă din Sulina; 1941-1942, medic şef al Portului Sulina; 1942-1949, medic şef al Laboratorului Regional de Igienă din Sighişoara şi prin cumul director al Spitalului de Stat din Sighişoara (1945-1947) şi inspector general sanitar pentru controlul laboratoarelor (1947-1949);stabilit la Tg.Mureş; cunoscut şi apreciat de muzicologul George Zbârcea. Cf.Nicolae Balint, op.cit. 90 Dumitru Stavarache, cercetare la Arhivele NaŃionale Târgu Mureş, în 20 iunie 2008.

cuprinde 65 de piese, imagini fotografice, din care doar câteva cu membri ai familiei91. Cele identificate până în prezent reprezintă pe Ilarie Mitrea, ofiŃer in armata olandeză; descendenŃi ai lui Mitrea (Petru Mitrea cu soŃia şi cele două fiice, trei din cei patru copii ai Mariei Mitrea - căsătorită Izdrăilă, Emil, Aurel cu soŃia Zamfira, Maria Victoria)92; imagini din zonele în care a călătorit şi lucrat Ilarie Mitrea93. Dosarul 150 conŃine un număr de fotografii.94

La Cluj-Napoca, am consultat arhiva personală a academicianului Emil Pop (1897-1974), aflată în păstrarea Bibliotecii Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, în Fondul Emil Pop.

Cercetările academicianului Emil Pop95, efectuate de-a lungul câtorva decenii, sunt cele mai documentate, rezultatele fiind publicate în reviste de specialitate în anii 1966, 1968, 1971, iar, postum, într-o lucrare editată de FundaŃia Vasile Goldiş din Arad96. El menŃionează că documentarea a făcut-o pe baza informaŃiilor obŃinute de la un număr de 28 de persoane, din care patru l-au cunoscut pe Mitrea, iar alŃii şapte îi erau descendenŃi direcŃi. Totodată, el a coroborat informaŃiile de istorie orală cu arhivele din Răşinari, Sibiu şi Cluj, cu menŃiunile din presa vremii, dar mai ales cu cele 82 de documente (fotografii, acte şcolare, civile şi militare) privind întreaga viaŃă a lui Ilarie Mitrea, oferite de nepoata lui Mitrea, dr. Helen Kampf-Mitrea, din Berna; în special aceste documente, pe care academicianul Emil Pop le-a depus la Muzeul Grigore Antipa, au lămurit multe din erorile informaŃiilor nedocumentate. În studiul publicat postum, el critică ficŃiunile cu privire la Mitrea apărute în unele publicaŃii şi de apariŃia cărora îl face responsabil pe Al. Culcer.

Arhiva acad. Emil Pop, depusă la filiala din Cluj-Napoca a Bibliotecii Academiei Române, este puŃin cunoscută şi cu atât mai puŃin valorificată. Publicăm, în sinteză, rezultatele temeinicilor sale cercetări despre viaŃa şi activitatea lui Ilarie Mitrea (Anexa nr.1).

La Bucureşti, am avut în vedere Biblioteca Academiei Române, Muzeul Grigore Antipa, surse de istorie orală. La Biblioteca Academiei Române am cercetat presa vremii şi literatura cu privire la Ilarie Mitrea, iar la Muzeul Grigore Antipa, am consultat publicaŃiile muzeului şi colaborez cu unul din cercetătorii muzeului, preocupat de aceeaşi temă. Surse de istorie orală au fost convorbirile cu persoane din zona Mărginimii Sibiului, în special din Răşinari.

Wurzburg, Viena, Berna. Încercările de a clarifica o serie de aspecte legate de viaŃa şi activitatea lui Ilarie Mitrea sunt încă în desfăşurare. La Wurzburg, unde am încercat să dăm de urma tezei de doctorat a lui Ilarie Mitrea, am aflat că arhiva privind perioada respectivă a fost distrusă în bombardamentele de la sfârşitul ultimului mare război. La Viena, am constatat că localul din Hauptstrasse 40, unde a locuit în ultima parte a vieŃii şi a şi murit, nu mai există; la Cimitirul central nu s-a găsit nimic cu privire la locul unde a fost înmormântat. La Berna, unde locuieşte Reinhard Kampf, unul din descendenŃii lui Petru Hilarie Mitrea, am reuşit să luăm legătura cu acesta.

91În caietul unde sunt lipite aceste fotografii, sunt urme ale celor care au fost deslipite şi de care nu se ştie. 92 Identificarea membrilor de familie a fost făcută de Doina Izdrăilă, fiica lui Aurel şi Zamfira, nepoată a Mariei Mitrea. De la această nepoată, care a cunoscut-o pe bunica sa Maria (fiica lui Ilarie Mitrea), am aflat unele detalii cu privire la: familia Mitrea şi urmaşii ei; descendenŃii actuali; monumente funerare;istoria casei de la Răşinari. 93 O cercetare specializată a acestor fotografii ar putea oferi informaŃii preŃioase; se pare că în unele din aceste fotografii este Ilarie Mitrea. 94 Acest dosar a fost cercetat de Prof.Nicolae Balint care a şi publicat unele fotografii. 95 Emil Pop, n.13 aperilie 1897, în Bucerdea Vinoasă, Jud.Alba-d.14 iulie 1974, Cluj, botanist, academician, prof.univ. la Cluj. ContribuŃii în domeniul citofiziologiei vegetale, în cunoaşterea florei terŃiene, florei şi vegetaŃiei mlaştinilor de turbă şi în istoria biologiei din România. Întemeietorul şcolii româneşti de palinologie-ştiinŃă care se ocupă cu studiul polenului şi sporilor plantelor. Cf.Şerban N.Ionescu, DicŃionarul panoramic al personalităŃilor din România sec. XX’, Editura Victor Frunză, Bucureşti, 2006, p.325 96 Emil Pop, Ilarie Mitrea(1842-1904), în Cărturari şi memorandişti transilvăneni, Seria În memoria memorandiştilor, ediŃie îngrijită de Sidonia Puiu şi Vasile Popeangă, Arad, 1994, p.61-95.

• Istorie orală

Multe neclarităŃi şi întrebări cu privire la viaŃa şi activitatea lui Ilarie Mitrea şi-ar fi găsit răspunsul dacă s-ar fi găsit Însemnările sale, despre care scrie dr. Alexandru Culcer, că le-a văzut şi consultat. Personal, înclin să cred că aceste însemnări au existat, dar că nu s-au mai păstrat până în zilele noastre. Un argument favorabil acestei supoziŃii este mărturia d-nei Aurelia Filimon, colecŃionar particular din Tg.Mureş, care a prezentat în cadrul expoziŃiei dedicate lui Ilarie Mitrea (Sibiu, iulie-august 2009 şi Bucureşti, septembrie-octombrie 2009), câteva obiecte care au aparŃinut acestuia şi fiicei sale Maria. Domnia sa ne-a relatat că tatăl ei, cel ce colecŃionase aceste obiecte, a mai deŃinut o ladă cu documente, dar că aceasta ladă împreună cu documentele ce le conŃinea ar fi fost distrusă în timpul inundaŃiilor din anul 1970.97

Lipsa mărturiilor documentare despre unele episoade din viaŃa şi activitatea lui Ilarie Mitrea a făcut ca mărturiile de istorie orală să fie preluate cu titlul de adevăr în literatura de până acum. Prezentăm, spre informare, câteva din aceste mărturii de istorie orală, cu speranŃa că cercetările viitoare vor putea stabili cât adevăr şi câtă legendă conŃin.

Se afirmă că Ilarie Mitrea şi-a început cariera de militar în armata habsburgică, unde ar fi fost ofiŃer în garnizoana Pola; că în acea perioadă a intrat în conflict cu superiorii săi, ca urmare a ideilor sale progresiste şi tot la Pola ar fi aflat de corpul de voluntari austro-mexican, în care s-a înrolat ulterior. AfirmaŃia, provenită de la Al. Culcer, este combătută de Emil Pop. O cercetare temeinică a arhivelor austriece privitoare la corpul de voluntari austro-mexican ar putea clarifica pe deplin această problemă.

Cu privire la perioada mexicană a lui Ilarie Mitrea, circulă mai multe istorioare legate de profesionalismul său, de sarcini şi misiuni pe care le-a avut de îndeplinit, prestigiul de care se bucura atât în rândul trupelor proprii, cât şi în rândul celor inamice. Una dintre aceste isorioare menŃionează salvarea şi îngrijirea, de către medicul răşinărean, a unui număr mare de răniŃi din tabăra adversă, republicană. Se mai afirmă că, urmare a acestor fapte, la întoarcerea din Mexic, Mitrea a întâmpinat greutăŃi în a ocupa un post de medic în Transilvania, fiind privit ca unul care a acordat ajutor celor care l-au împuşcat pe Maximilian de Habsburg. Această povestire, precum şi altele avansate de Al Culcer sunt combătute de acad.Emil Pop.

Perioada indoneziană abundă în astfel de istorioare care au îl în centrul lor pe Mitrea ori au legătură cu el. O mare parte dintre acestea, care au ca sursă pe medicul Al. Culcer, au fost analizate critic de academicianul Emil Pop98.Unele se referă la calităŃile sale de medic, la profesionalismul său, dar şi la ajutorul dezinteresat pe care îl acorda tuturor bolnavilor, indiferent de starea lor socială sau etnie; se spune că a refuzat, ca plată pentru serviciile sale, adevărate averi oferite de cei pe care i-a salvat de boli grave sau chiar de la moarte.

Alte relatări pun în evidenŃă calităŃile de vânător ale lui Ilarie Mitrea, apreciate atât de camarazii olandezi, cât mai ales de băştinaşi. Demersurile lui pentru ca băştinaşii să poată fi îngrijiŃi în spitalele olandeze, să fie trataŃi fără discriminare etnică sau religioasă sunt, de asemenea, reŃinute de istoria orală. Călătoriile lui Ilarie Mitrea, unele adevărate expediŃii, în locuri în care nu mulŃi europeni au putut să ajungă, au constuit o importantă sursa pentru colecŃiile sale zoologice, dar şi pentru istoria orală; într-una din aceste călătorii, făcută cu prietenul său, dr.Ioan Arsenie, care venise să-l viziteze, fiind luaŃi prizonieri de un trib de tăietori de capete, au scăpat de sacrificiu ca urmare a simptomelor unei boli foarte grave induse după consumarea frunzelor unei plante recomandată de Ilarie Mitrea99. Se mai afirmă

97 Convorbire cu Aurelia Filimon, Sibiu, 8 iulie 2009 98 Emil pop, op.cit, p.89-94 99 Aspect inedit de istorie orală, nepublicat, privind relaŃiile între cei doi medici din Mărginime după întoarcerea din Mexic, aflat de la ing. Emil PîrpăriŃă, primvicepreşedinte al AsociaŃiei Reuniunea Mărginenilor.

că Mitrea cunoştea lucrările lui Darwin, că s-a întâlnit şi a avut legături cu personalităŃi ale lumii ştiinŃifice din epocă, între care exploratorul rus Mikluho-Maklai şi cu Eugen Dubois, care descoperise în Java pe Pithecanthropus erectus.

Despre soŃia lui Ilarie Mitrea se cunosc puŃine lucruri. Se spune că provenea dintr-o familie de conducători locali, că era o adevărată prinŃesă; că aceasta, care i-a fost mai întâi pacientă, l-a ajutat în expediŃii şi în realizarea colecŃiilor zoologice; chiar despre numele ei sunt mai multe variante, însă în toate apărând ca prenume, Wattam100. Maria, fiica lui Ilarie şi Wattam Mitrea, a povestit nepoŃilor despre stare materială deosebită pe care o aveau în Indonezia, despre o mică lor comoară (în aur şi perle), pe care i-a dat-o mama sa la venirea în Europa şi care i-ar fi fost furată la Viena. La venirea lui Mitrea în concediu, în 1881 (când au fost aduşi şi cei doi copiii, Petru şi Maria), informaŃia despre soŃia lui era aceea că era decedată; se pare că această informaŃie provenea chiar de la Mitrea. Există şi afirmaŃia că aceasta a venit împreună cu Mitrea în Europa, iar moartea ei ar fi survenit în anul 1883, la erupŃia vulcanului Krakatoua. Iată că o scrisoare descoperită relativ recent, trimisă lui Mitrea de soŃia sa Wattam în 25 aprilie 1895, dovedeşte nu numai că aceasta trăia, ci şi că relaŃiile între cei doi soŃi erau cât se poate de normale101.

• Concluzii

Apreciem că cercetarea vieŃii şi activităŃii lui Ilarie Mitrea trebuie continuată, o responsabilitate directă revenind cercetătorilor de la Muzeul Grigore Antipa şi factorilor culturali din zona Sibiu-Răşinari.

Manifestările de cinstire a memoriei lui Ilarie Mitrea, din anul 2009 (Răşinari, Sibiu, Bucureşti), organizate de Muzeul Franz Binder din cadrul Complexului Muzeal ASTRA din Sibiu au adus elemente noi, cu privire la cercetările efectuate până în prezent102. Este de dorit ca acestea să se regăsească atât la Răşinari, într-un punct muzeistic, cât şi într-o lucrare publicată.

Cât priveşte realizarea unei lucrări monografice despre Ilarie Mitrea, recomandăm celor interesaŃi să aibă in vedere cercetarea următoarelor izvoare: tot ce s-a scris despre Ilarie Mitrea în lucrări, studii şi articole; jurnalele de bord ale navelor germane pe care a fost medic de bord în călătoriile spre continentul australian (1864-1865) şi cel nord-american(1867-1869); documentele din arhivele austriece cu privire la corpul de voluntari austro-mexican şi informaŃiile din arhivele mexicane, pentru perioada 1866-1867; Jurnalele unităŃilor militare olandeze care au operat în Indiile Olandeze (Indonezia), în perioada 1869-1894; informaŃiile existente în arhivele indoneziene cu privire la soŃia lui Ilarie Mitrea şi familia acesteia; eventual, o călătorie de documentare în principalele zone unde a activat şi locuit în Indonezia; mărturiile de la descendenŃii din România, ElveŃia, Marea Britanie.

100 Wattam Kadam şi Wattam Kadam Radam sunt numele intâlnite în studiile şi articolele publicate; pe certificatul de naştere al Mariei Mitrea(copie făcută la Sibiu în anul 1951, după original), numele părinŃilor sunt, Mitrea Ilariu şi Mitrea Vateru; Cf. Lui Aurel Izdrăilă, citat de Emil Pop, numele de fată a soŃiei lui Mitrea ar fi fost Vietam Smith; certitudinea privind numele de Wattam vine de la semnătura proprie a soŃiei lui Mitrea pe o scrisoare trimisă acestuia la 25 aprilie 1895, din oraşul Semarang. 101 Wattam scrie: că a primit banii trimişi(20 rupii) şi le mulŃumeşte, soŃului şi copiilor; că şi-a făcut o fotografie la Semarang pe care o va trimite; că a plantat o serie de pomi şi a semănat porumb şi orez; despre plata unor impozite pentu grădină şi două terenuri de pădure; despre cumpărarea unei vaci de la care are deja viŃel. Această scrisoare contrazice părerea că între cei doi relaŃiile s-ar fi întrerupt; unii descendenŃi susŃin că Wattam ar fi încercat chiar să-l otrăvească pe Mitrea când a aflat că va duce copiii în Europa. 102 Obiecte personale care au aparŃinut lui Ilarie Mitrea şi fiicei sale Maria au fost expuse în cadrul expoziŃiei de la Sibiu (intinerată şi la Bucureşti), de către Aurelia Filimon, colecŃionar particular din Tg.Mureş.

Bibliografie: Lucrări, studii şi articole consultate • Concordia, Budapesta, 13/26 ianuarie 1865, p.16 • Albina, Viena, 1867, numerele: 38-145, p.4; 73-180, p.1-3; 74-181, p.2; 75-

182, p.2-3; 76-183, p.2-3; 77-184, p.2; 78-185, p.2-3; 82-189, p.3-4; 93-100, p.1-3 • Observatoriulu, Sibiu, nr.50, 20/2 iulie 1881, p.201 • Familia, Oradea, nr.11, 1882, p.129 • Românulu, Bucureşti, 2 aprilie 1882, p.287; 20 iunie 1882, p.447 • Transilvania, 1/15 noiembrie 1882, p.175-178 • Telegraful Român, Sibiu, 2/15 martie 1904, p.95 • Titu Maiorescu, Însemnări zilnice, vol.II, 1881-1886, p.77-78 • Csillag Gyula, Tiz ev a napsugaras Keleten, Budapest, 1913, p.97 • Alexandru Culcer, O biografie interesantă, în Făclia, Cluj, nr.4638, 24

septembrie 1961, p.2 • Val Tebeica, Un medic român în două continente, în Străbătând lumea,

Bucureşti, 1962, p.27-44 • Alexandru Culcer, Primul medic român călător în Mexic şi Indiile

Olandeze, Bucureşti, 1964 (extras din Istoria medicinii, Bucureşti, 1964, p.281-286) • Alexandru Culcer şi B.Schnapp, Doctorul Ilarie Mitrea, primul medic şi

naturalist roman în Mexic şi Indonezia, în Natura, 17, nr4, p.89-90 şi nr.5, p.82-83 • Emil Pop, IlarieMitrea – profil, în Astra, Sibiu, nr.1, 1966, p.18 • Emil Pop, Der arzt und naturwissenschaftler Ilarie Mitrea, în Forschungen

zur Volks-und Landeskunde, Sibiu, vol.IX, nr.1, 1966, p.5-30 • Emil Pop, Medicul şi naturalistul Ilarie Mitrea, în Revista Muzeelor,

Bucureşti, 1968, p.101-108 • I.D.Suciu, Pe urmele doctorului Ilarie Mitrea în Mexic, în Magazin istoric,

nr.5(26), mai 1969, p.92-97 • Alexandru Marinescu, Elena Rojancovski, ColecŃia ichtiologică dr.Ilarie

Mitrea, aflată în Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa, în Travaux du Museum National d’Histoire Naturelle Grigore Antipa, vol.XI, 1971, Bucureşti, p.481-490

• Alexandru Marinescu, Elena Rojancovski, ColecŃia zoologică dr.Ilarie Mitrea din Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa, în Travaux..., vol.XII, 1972, Bucureşti, p.439-446

• Titus Moraru şi Ovidiu Mureşan, Jurnal de călătorie în Mexic (1864-1867) a lui Ioan Arsenie, în Călători şi exploratori români, Bucureşti, 1972, p.268-278

• V.Hilt, Ilarie Mitrea şi Ion Arseniu – călători în Mexic şi Indonezia, în Călători şi exploratori români, Bucureşti, 1972, p.78-83

• Ştefan Delureanu, IniŃieri româneşti pe Drumul Indiilor, în Secolul 20, 1973, nr.8-9, p.297-301

• Ioan Popovici, Nicolae Caloianu, Sterie Ciulache, Ion LeŃea, Enciclopedia descoperirilor geografice, Bucureşti, 1975, p.339

• Hilarie Mitrea (1842-1904), medic, călător şi explorator român.Un mare donator al Muzeului, Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa, Bucureşti, 1980, broşură, 37p.

• Gheorghe Brătescu, Alexandru Marinescu, Studiile medicale ale lui Hilarius Mitrea în perioada 1860-1865, în Travaux…, vol.XIII, 1981, Bucureşti, p.395-405

• Titus Moraru şi Ovidiu Mureşan, Jurnal de călătorie în Mexic (1864-1867) a lui Ioan Arsenie, în Călători şi exploratori români, Bucureşti, 1983

• Valentin Borda, MITREA, Hilarie, în Călători şi exploratori români, Bucureşti, 1985, p.293-296

• Alexandru Marinescu, Anneliese Ionescu, Muzeul NaŃional de Istorie Naturală din Bucureşti (1834-1985) – scurtă cronologie, în Travaux…, vol.XXVII, 1985, Bucureşti, p.373-415

• Emil Pop, Ilarie Mitrea (1842-1904), în Cărturari şi memorandişti români, ediŃie îngrijită de Sidonia Puiu şi Vasile Popeangă, Arad, 1994, p.61-95

• Angela Petrescu, Lista păsărilor colectate de Hilarius Mitrea pe valea râului Barito(Kalimantan-Indonezia), aflate în colecŃia Muzeului NaŃional de Istorie Naturală Grigore Antipa(Bucureşti), în Travaux..., vol.XLIII, 2001, Bucureşti, p.291-303

• DicŃionar encyclopedic, vol.IV, Bucureşti, 2001, p.426 • Nicolae Balint: Ilarie Mitrea, un român cu destin excepŃional.Călător pe

trei continente, în Clipa, on-line, nr.821, 17 noiembrie 2007; Călător pe trei continente, în Ziarul de Mureş, on-line, 29 octombrie 2007; Un român cu destin excepŃional.Călător pe trei continente, în Gazeta de Cluj, 29 octombrie 2007; Ilarie Mitrea, un român cu destin excepŃional, în Rost, nr.61, martie 2008; Călător pe trei continente, în Ziarul de Sibiu, 30 iunie 2008

• Iorgu Petrescu, Catalogul colecŃiei de crustacee donate de dr. Hilarius Mitrea Muzeului NaŃional de Istorie Naturală Grigore Antipa din Bucureşti, în Travaux…, vol.LI, 2008, Bucureşti, p.97-111

Anexa nr. 1 Biblioteca Academiei Române Filiala Cluj Fondul EMIL POP, 54 I.Mitrea – despre viaŃa şi activitatea lui CASETA 1: 7 piese depozitare (5 dosare, un plic, un pachet) 1. Dosar cu 88 file: material dactilo- pentru Val Tebeica; materiale pentru o

ConferinŃă lărgită (omagiu); documente (de xeroxat sau fotografiat); documente – Şeful Vămii Cluj, către şi de la Gollner; listă obiecte donate Muzeului din Bucureşti; Lista 1 – Obiecte donate Muzeului din Bucureşti(Lista din Transilvania, vizată de Stugren).

2. Dosar cu 36 file dactilo şi 2 file olograf: obiecte donate Muzeului din Bucureşti;

note, Bucureşti, 13 martie 1971(Jertfirea de oameni în Mexic, în “Amicul Poporului, Calendar 1867”, p.72-73; Cronologie: I. Plecarea lui Arsenie în Mexic – înainte de 14/26 ianuarie 1865(6 decembrie 1864, primele trupe pleacă din Triest); II. Plecarea lui Mitrea, cca martie 1866; III. Decorarea lui Arsenie în Mexic – înainte de 26 august 1866; IV. Înapoierea lui Mitrea şi Arsenie, înainte de 14 aprilie 1867(8 aprilie la Triest); V. Articolele din Albina, de Arsenie(primul la 17 iulie, ultimul la 4 septembrie 1867); VI. Plecarea lui Mitrea în Indonezia, 3 aprilie 1869;

VII. Concediu, 1881, început de an. 3. Dosar cu 26 file – Ilarie Mitrea, DocumentaŃie. ColecŃia ichtiologică. 4. Plic (fotografii, film),’’De la moartea lui Mitrea’’: film, 3 cadre,’’Das stabs…’’;

plic mic cu două foto; 4 foto(3 cu locul de înmormântare, un anunŃ – necrolog, în germană);

De la O.Ivan(anunŃul din Telegraful Român, marŃi 2/15 martie 1904, p.95): ‘’Dr Hilarie Mitrea / medic de stab în serv.Olandei(India) după scurte suferinŃe şi-a dat nobilul său suflet în mâinile creatorului în 31 Ian.c. în Viena în etate de 62 ani. Partea pământească a neuitatului răposat în Domnul, s-a aşezat spre vecinică odihnă în 2 Febr. În cimitirul central din Viena./ Fie-i odihna lină! / Răşinari, martie 1904 / Nicolae Izdrăilă / comerciant ca ginere(în stg.,n.n.) / Hilarie P.Mitrea / inginer în Berna / Maria Izdrăilă / n. Mitrea / ca fiu şi fiică(în dr., n.n.)‘’.

5. Pachet ( plicuri, note, însemnări, informaŃii), având înscris pe copertă, ‘’Casa

Mitrea, 1970‘’: - 3 plicuri: unul cu 9 negative foto(placă monument funerar Răşinari, Mitrea ofiŃer,

case); altul gol( Cruce Răşinari, înscris); altul cu două cărŃi de vizită ale dr-lui Mitrea; - 6 foi dactilo, limba germană, cu privire la Concursul de medic la Răşinari. Sursa:

Arhivele Statului Sibiu, Actele Magistratului, nr.9861/1864; - note: despre Csillag Gyula; Dna.Stein – Spies, de la Lupaş; dna.Danches(Dancaş)

Minerva, a scris o biografie a dr.-lui Mitrea; ColecŃiile Mitrea; Casa Mitrea; completări din Berna cu privire la data morŃii lui Petru şi adresa din Anglia a fiicei sale Germaine Munyard; informatii de la Gh.Dima cu privire la Mitrea şi fiul său Petru; Bologa, că Mitrea a trimis din Java material zoologic liceului românesc din Braşov; afirmaŃii Culcer – Tebeica, cu privire la înscrisuri din Indonezia şi Mexic; despre Barcianu-Droc Nicolae, n.1846;

- Adrese Mitrea: Leopoldstadt Ferdinandstrasse nr.17, 1-ter stock, Wien(1882); Hauptpostam I Bez. Poaterstr.(1882); 1882, Novoragasse 39 I str. N.4(Leopold); Bathen Hahn(1895)

- informaŃii cu privire la Muzeul de Istorie Naturală din Viena; - cercetare Sibiu, 31 iulie – 14 august 1970: 1) Casa Mitrea, 1861, nefotografiată,

renovată, neterminată; 2) 1 cameră memorială Mitrea, restul grădiniŃă de copii. Rezultat bun. Podită, aranjată pe dinăuntru. În toamnă se deschide grădiniŃa; 3) Dna.Dancăş va spune ginerelui său că nu mi-a răspuns la scrisoare; Dr.Mihai Popovici, Str.Belvedere 4, Brăila; 4) Preşedintele sfatului - Casa Mitrea renovată, podită, sobe de teracotă, 2 camere grădiniŃa; învăŃătoarea va fi custode la camera muzeală; Răşinari, 13 august d.m., fotografii - cu Weis Winkel, Casa Mitrea, Valea cu nuci, Vedere Răşinari(de la cimitir); Răşinari, 22 noiembrie 1960 – o cruce cu înscrisul, Petru Coman Mitrea, dar nu e a părinŃilor lui Mitrea; traducerea a câtorva cuvinte de la Mitrea; fişe despre evoluŃia situaŃiei în Mexic

- 12 februarie 1970, Constantin Baron, director al Liceului I.Maiorescu din Giurgiu, răspunde scrisorii acad. Emil Pop, din 5 ianuarie 1970, că arhiva a fost distrusă în I război mondial; N.Droc Barcianu, director al gimnaziului din Giurgiu(1873-1915); plic adresat la Viena lui Ilarie Mitrea, 1895, cu ştampila de Giurgiu.

PărinŃii- SoŃia – Copiii – NepoŃii lui Mitrea - Testamente: I, 1893, Batavia; II, 1899, Sibiu; III, 1903, le revocă(Decizie publică, 16

februarie 1904): Petru – naturlichen Sohn, moştenitor principal; pe fiică, o exclude – anerkamtenaturliche(Dna.Maria Stoia, Str.Gh.Lazăr 7).

- Căsătoria Izdrăilă – Maria, la preotul din Groapă, 1904, Sibiu; Fiicele lui Petru: 1) Dr.Helen Kampf – Mitrea, Bern Kirchbuhlweg; 2) Germaine Munyard – Mitrea, Havensmead Road 29...Anglia; părinŃii lui Mitrea(Cf. Mariei Izdrăilă, auzite de la mama soacră); soŃia lui Mitrea(Cf. Dancăş, A.Izdrăilă, Dr.Ittea, Florin Bucur); copiii lui Mitrea; nepoŃii(din partea Mariei)

- Note şi fişe: V.A.Ureche îl invită pe Mitrea(prin Românul) să Ńină conferinŃe în Bucureşti; Steindachner Franz(1834-1919); arhipelagul Indonezian; decorarea de Carol I, când i-a fost oferit şi un foto-portret al regelui(se află la Maria); însemnări, comentarii – Dr.Ivan, Şova(Bucureşti), Hasiegan, Florin Bucur; Aurel, FiruŃa, Petru Izdrăilă, Stein-Spiess, Dr.IlŃu ş.a.; Mitrea era prieten cu preotul Man, iar corespondenŃa între ei a rămas la fratele

preotului, Ion Lungu, Ńăran fabricant de căruŃe; fiica acestuia, căsătorită cu Bucur Dancăş, păstrează un tablou cu 5 fotografii Mitrea; în Biblioteca cumpărată de Bucur de la Maria, se găseau scrisori de la Antipa; familia A.Izdrăilă păstrează un creuzet; Klemm W, studiile la Sibiu ale lui Mitrea;fişe localităŃi Indonezia.

- Foto: 1) în uniformă de ofiŃer, Berlin; 2) Batavia, cu decoraŃii; 3) Viena 6. Dosar: - corespondenŃă cu revista Magazin Istoric, Arhive din Olanda, Institutul de Istoria

Medicinii, I.M.F.Cluj, Ambasada României la Berna(1962-1970); - un număr de 42 copii de documente privind biografia dr.I.Mitrea, aflate de Emil Pop:

I, Fotografii(1-16); II, Acte de studii, şcolaritate(17-23); III, Acte privind participarea în corpul de voluntari austro-mexican(24-28); IV, Acte privind funcŃionarea în armata olandeză(29-33); V, Acte de întoarcerea în A-U, concediu şi pensionare(34-39): aprobarea de a purta decoraŃii din Indonezia(1894, Viena); Ordinul Coroana României(1882); permis de a purta Coroana României în A-U(1883); Scrisoare către fiul său(1902); VI, Copii după actele originale în legătură cu donaŃia făcută Muzeului Antipa(40-42).

7. Dosar cu mai multe plicuri(corespondenŃă, documentaŃiie), 1 hartă, 1

broşură(aniversarea de 25 ani a Muzeului Antipa) - Plic, ‘’Mitrea. CorespondenŃă cu Berna- Ankara‘’: corespondenŃă a lui Emil Pop cu

Universitatea din Wurzburg, Biblioteca Academiei Olandeze, Stein din Gottingen, Biblioteca Academiei din Olanda, Institutul de Medicină Wurtzburg, Muzeul din Viena, prof. Brongersma(Olanda), ciorne;

- Plic, ‘’Mitrea. CorespondenŃă Berna-Ankara‘’: scrisoare şi un documentar dactilo(lb. germană) despre H.P.Mitrea;

- Plic: două scrisori Emil Pop către prof.Werner Klemm, Sibiu, despre şcolarizarea lui Mitrea la Sibiu;

- Plic: fişe cu materiale de căutat; - Plic, corespondenŃa în Ńară(privind Mitrea), cu : Silviu Stein, Sibiu, Virgil Bota,

Răşinari, Klemm Werner, Sibiu, Valeriu Pria, Răşinari, redacŃia revistei ‘’Forchungen…‘’, Pr.Ioan Bratu, Carol Gollner, Sibiu, M.Şova, Bucureşti, Emilian Izdrăilă, Zărneşti ;

- Plic: corespondenŃă cu Muzeul Antipa- scrisori, fişe donaŃii, inventarul documentelor originale ale lui I.Mitrea(lb. franceză), hartă Indonezia, broşură, ‘’Muzeul NaŃional de Istorie Naturală Gr.Antipa, 1893-1933. ŞedinŃa solemnă de la 23 mai 1933 sub înalta preşedinŃie a M.S.Regele Carol II‘’, Bucureşti, 1934;

- Plic: foto, fişe, bibliografie Mitrea; - Plic: 3 foto, din care una Casa Mitrea, trimise de Erika Schnaider, Sibiu, către

Sidonia Fărcaş; - Plic, ‘’IlustraŃii pentru tipar – I.Mitrea‘’, Fig.10-71, cca 50 planşe; - Plic: corespondenŃă Kampf-Mitrea Helen, Berna, 30 scrisori; - Dosar cu nr. 64, cuprinzând diverse însemnări din periodice: 18 mape mari, 3 mape

mici. CASETA 2: filme foto şi diapozitive, 6 plicuri, 2 mape, un dosar - Filme(2) şi diapozitive(60), cu documentaŃie Ilarie Mitrea; - Plic cu 10 foto – păsări din Muzeul Antipa; - Mapă cu documente şi scrisori, acte( mss, dactilo şi fotocopii), 1969: paşaport

eliberat în 1897; corespondenŃă a lui C.Hămbăşan, director şcolar Răşinari, cu Ilarie Mitrea; Hotel ’’Zum rothen Hahn’’, notă de plată pe luna februarie 1901; Wurzburg, ’’ Streisatse’’ pentru doctorat care se Ńine în 6 august 1864(6 foi); Bilet(Carte de vizită), H.Mitrea; Brisbane,

certificat de medic-chirurg pe vaporul de imigranŃi german ‘’Peter Godefroy‘’(Hamburg-Brisbane); Triest, confirmare a distrugerii diplomei de doctor(ş.a.acte, prin ardere în Puebla); 1868, Hamburg, certificate de bună purtare în drumul Hamburg-New York, pe vasul ‘’Reichstag‘’; 1869, Sibiu, Nota expeditorului I.B.Misselbracher, cu spezele de transport al unei buŃi cu vin şi al unei lăzi trimise de comerciantul Matza la Batavia; 1872, un editor îl anunŃă(în scris, limba franceză) pe Mitrea că opera ‘’Dracul şchiop în Indiile orientale sau memoriile unui medic vienez în Java‘’, este sub tipar; 1880, Sibiu, L. Gramma, scrie pe două pagini despre decadenŃa fizică şi morală a tatălui lui Mitrea; menŃiuni despre o factură a cheltuielilor avute cu un transport de vin şi despre familia Matza; 1882, Viena, Prof. Billroth invită pe Mitrea la o operaŃie de laparotomie; 1885, Kota Radja, cumpărături şi note în olandeză; 1893, Paris, Makasov, Casa Dr.Vivien din Paris, îi oferă medicamente; 1893, Sibiu, rest de gazetă românească la care era abonat Mitrea(aflat în Celebes);

- Plic cu fotocopii şi o evidenŃă a plicurilor fără scrisori (1969); - 3 plicuri cu acte, documente, fotocopii; - Plic: informaŃii apărute în cărŃi şi gazete periodice; foto Csillag Gyula; - Dosar, Mitrea pentru “Dacia”, manuscris original, publicat în Cărturari şi

memorandişti transilvăneni, FundaŃia V.Goldiş, Arad, 1994, îngrijit de Sidonia Puiu; - Mapă: dr.Mitrea, Inventarul documentelor primite de Emil Pop de la H.K.Mitrea şi

adresa către M.Antipa.

Anexa nr. 2 Ilarie Mitrea. Repere biografice103 18 mai 1842 – se naşte la Răşinari Bucur Mitrea, fiul lui Bucur şi Stanca

Mitrea(născută Blezu), oieri înstăriŃi. 1851-1855 – urmează şcoala primară în comuna Răşinari. 1855-1860 – Mitrea frecventează cursurile Gimnaziului romano-catolic din Sibiu104;

prenumele de Bucur îi este schimbat în Hilarius. 1860-1864 – urmează Institutul medico-chirurgical din Cluj; în ultimul an de studii,

1863-1864, frecventează cursuri paralele la UniversităŃile din Berlin şi Wurzburg. ObŃine diploma de’’magistru în chirurgie şi obstetritică’’ al Institutului medico-chirurgical din Cluj.

Iunie 1864 – decesul mamei sale, la Răşinari 6 august 1864 – susŃine la Wurzburg105, dizertaŃia Despre cloroform (Ueber

Chloroform), obŃinând titlul de Doctor în Medicină, Chirurgie şi Obstetritică. 18 august 1864 – se prezintă la concursul pentru ocuparea postului de medic comunal

în Răşinari. Comisia îl preferă pe celălalt candidat(Nicolae Stoia), care avea o practică medicală de aproape patru ani şi doctoratul luat, cu cinci ani înainte, la Viena. Există afirmaŃia(posibilă, dar neprobată până în prezent de documente), că a fost medic militar într-o garnizoană(Pola) a armatei imperiale habsburgice106.

14 august 1865 – Mitrea se află la Brisbane, în Australia, unde sosise cu nava Peter Godefroy, pe care îndeplinise funcŃia de medic de bord.

103 Preluare, adaptare şi actualizare după Scurtă cronologie a vieŃii şi activităŃii lui Hilarie Mitrea, din broşura cu titlul Hilarie Mitrea (1842-1904), medic, călător şi explorator român, un mare donator al Muzeului, publicată de Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa, Bucureşti, în anul 1980 104 Despre această perioadă există unele menŃiuni în arhiva personală a doctorului Alexandru Culcer 105 Institutul din Cluj nu acorda titlul de Doctor, de aceea a dat doctoratul la Wurzburg, făcând în prealabil şi studii paralele cu cele de la Cluj 106 AfirmaŃia aparŃine dr-lui Al.Culcer, preluată de unii autori, combătută de alŃii. Cu precizarea că trebuie să fie confirmată de documente această afirmaŃie, eu o consider posibilă, deoarece la terminarea studiilor era obligatorie încadrarea în armată, ca activ sau rezervist.

26 martie 1866 – semnează la Viena un contract pe 6 ani, pentru a servi ca medic în corpul de voluntari care pleca în Mexic pentru a-l sprijini pe Maximilian de Habsburg, proclamat împărat al Mexicului.

Mai 1866 – soseşte la Vera Cruz, în Mexic, iar la 1 iunie ministerul de război mexican confirmă numirea sa ca locotenent şi medic107.

Aprilie 1867 – reîntors după căderea lui Maximilian de Habsburg, Mitrea este demobilizat din armată108.

1867-1868 – angajat ca medic de vas, călătoreşte pe ruta Hamburg-New York; este apreciat de căpitanul Plump, de pe vasul Reichstag109.

Octombrie 1868 - februarie 1869 – frecventează, la Berlin, lecŃiile clinice ale prof. Traube, pentru a-şi desăvârşi pregătirea profesională.

3 aprilie 1869 –se angajează la Rotterdam ca medic militar, în armata colonială olandeză, cu titlul de’’ofiŃer al sănătăŃii’’ şi gradul de sublocotenent.

August 1869 – părăseşte Europa cu destinaŃia Indiile Orientale Olandeze. Octombrie 1869 – soseşte la Batavia (Jakarta), în insula Java. 1869-1872 – lucrează ca medic în diferite localităŃi din Sumatra (Padang, Palembang)

şi insula Banka (Muntok); în 1870 începe să colecŃioneze insecte, apoi vertebrate; călătoreşte în Java; la 3 septembrie 1872 este avansat medic clasa a II-a, locotenent.

1872-1876 – trăieşte în Borneo (Kalimantan), la Banjermasin, Barabai, Moeara Teweh. Se căsătoreşte cu o prinŃesă indoneziană, Watam Kadam, în 1874110; în 1875 se naşte fiul său Petru.

1876-1878 – lucrează în Sumatra; ia parte la ‘’expediŃia Atjeh‘’, având cartierul general la Kata Radja; în 1877 se naşte fiica sa Maria.

1878 – trimite în România, pe adresa Ministerului Cultelor şi InstrucŃiunii publice, o piele de porc spinos(Hystrix) şi poate şi alte animale; este avansat medic clasa I-a, căpitan.

1878-1880 – Java; continuă să strângă şi să prepare noi piese de zoologie. 1881-1883 - obŃine un concediu de doi ani şi vine în Europa, cu copiii, aducând şi

bogate colecŃii de animale (38 lăzi); donează oficial (iunie 1882) colecŃia sa Muzeului de Zoologie şi Mineralogie din Bucureşti111, după aranjarea şi determinara tuturor pieselor cu ajutorul specialiştilor (între care Frantz Steindachner) de la Naturhistoriches Museum din Viena; călătoreşte la Răşinari, Sibiu, Bucureşti, se întâlneşte cu personalităŃi ale vremii (Titu Maiorescu, Manole Diamandi, C. Nica, Gh. Dima ş.a.); este decorat cu ordinul Coroana României; îşi completează experienŃa medicală la Viena, cu prof. Th. Billroth; moare, la Răşinari, tatăl său; se întoarce în arhipelagul indomalaez, copiii rămânând, la studii, în Europa.

1884-1886 – medic-şef în Sumatra. 1887-1890 – Java; în 1889 primeşte o nouă medalie de vechime în serviciu, cu

însemnul XX. 1890-1893 – se stabileşte în Celebes (Sulawesi), la Makasar, de unde călătoreşte în

Java (Salatiga, la sud-est de Semarang), insulele Moluce şi Noua Guinee; în 1893 (data nu este certă), decesul soŃiei; se pensionează, ultimul stat de plată îl semnează în august 1893.

107Certificatul eliberat de Ministerul de Război mexican la 1 iunie 1866, confirmă şi recunoaşte gradul şi drepturile lui Ilarie Mitrea cu trei luni înainte de sosirea sa în Mexic, deci din luna ianuarie 1866. 108 Ziarul Albina, Viena, din 2/14 aprilie 1867, menŃionează sosirea din Mexic a doctorului Mitrea şi a colegului său, doctorul Arsenie(din Gura Râului). 109 Cf .Ştefan Delureanu, în studiu prezentat mai jos 110 Există puŃine informaŃii cu privire la această căsătorie. Unii autori afirmă că i-a fost mai întâi pacientă, iar după căsătorie i-a fost de mare ajutor în cercetările şi expediŃiile pe care le făcea pentru srângerea de piese în colecŃiile zoologică şi etnografică 111 Presa vremii a salutat acest gest făcut de Ilarie Mitrea, Gheorhe BariŃiu publicând chiar lista donaŃiei, în Transilvania din 1-15 noiembrie 1882

1894-1896 – se întoarce în Europa aducând noi exemplare colecŃionate; se stabileşte la Viena, unde studia fiica sa Maria (Petru studia la Zurich, în ElveŃia); în 1895 face o nouă donaŃie importantă muzeului din Bucureşti, menŃionată şi în presa vremii; între Mitrea şi noul director al muzeului, doctorul Grigore Antipa, se stabilesc relaŃii apropiate de prietenie.

1897 – Mitrea călătoreşte din nou în Java, rămânând câtăva vreme la Batavia (Jakarta); nu se cunosc motivele călătoriei.

1897-1904 – la Viena; din 1902, supărat de comportarea unuia dintre copii112, renunŃă la vacanŃele răşinărene şi trăieşte retras într-o mică pensiune (Zum rothen Hahn, Hauptstrasse 40).

31 ianuarie 1904 – moare la Viena şi este înmormântat la Cimitirul central, într-o groapă comună, aşa cum se spune că ar fi dorit; există supoziŃia că s-ar fi sinucis113.

Arhiva personală a preotului Constantin Bobulescu. Mărturii cu privire la anul 1918

col.(r) Dumitru STAVARACHE

În cimitirul Ghencea militar din Bucureşti se află mormântul unuia din preoŃii care au

însoŃit trupele române în campania din Bulgaria, în anul 1913, Constantin Bobulescu, “preot cărturar, care este un înalt exemplu de aceea ce poate face un om, dacă are pasiune pentru studiu, pentru cultură, pentru ştiinŃă, dacă are dragoste de neamul său. ViaŃa i-a fost simplă, aspră, închinată muncii tenace pentru studiu, pentru progresul culturii şi istoriei româneşti, pentru cunoaşterea, cât mai amănunŃită şi mai exactă, a trecutului Bisericii noastre...”114.

Rezultatul trudei şi eforturilor preotului Constantin Bobulescu (apreciate de oameni de mare cultură ai neamului – Nicolae Iorga, G. T. Kirileanu, Vasile Bogrea, Mihail Sadoveanu, pr. acad. N.M. Popescu ş.a), o constituie atât lucrările editate (80 de titluri de studii şi lucrări, însumând peste 2200 pagini), cât şi arhiva sa personală, în care se află lucrări în manuscris, între care peste 2000 de pagini cu inscripŃii şi însemnări. În această arhivă se află consemnate de preotul C. Bobulescu momente şi evenimente, unele inedite, ale anului 1918.

• Arhiva sa personală a Preotului Constantin Bobulescu

Preotul Constantin Bobulescu115, de la a cărui trecere la cele veşnice au trecut 51 de ani, este o personalitate mai puŃin cunoscută. S-a născut la 8 mai 1882, în satul Vlădiceni, din judeŃul Iaşi, ca fiu al preotului Ion şi al soŃiei sale Elena (născută Ştefănescu). Când a rămas orfan de tată (la vârsta de 5 ani), împreună cu mama sa şi celălalt frate (Eugeniu-Jan, care avea un an şi jumătate), s-au mutat pentru un timp la Iaşi, iar peste câŃiva ani s-au stabilit la Bucureşti. C.Bobulescu şi-a făcut studiile elementare, secundare şi superioare la Iaşi, la Roman şi la Bucureşti.

112 Este vorba de căsătoria Mariei cu un localnic din Răşinari, Niculae Isdrăilă, comerciant. Tot din acea perioadă şi din acelaşi motiv, se întrerup legăturile între cei doi fraŃi, Petru şi Maria 113 DescendenŃii de pe linia Mariei, susŃin că moartea lui Mitrea a fost cauzată de un infarct 114 Constantin Turcu, Lucrători destoinici în via Domnului. Preotul Constantin Bobulescu, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, an XLV, nr.1-2, 1969, p. 70-79. 115 Datele biografice, în rezumat, după Oana-Lucia Dimitriu-Brezeanu, Preotul Constantin Bobulescu. ViaŃa şi opera, cuvânt înainte de acad. Dan Berindei, Editura Timpul, Iaşi, 2006.

După absolvirea FacultăŃii de Teologie, din Bucureşti (1907), C. Bobulescu a fost numit pedagog la Seminarul Veniamin Costachi din Iaşi. În primăvara anului 1908 s-a căsătorit cu Elisa Stupcanu, iar în toamna aceluiaşi an a fost hirotonit diacon. Hirotonit preot la 29 iunie 1912; atât ca diacon, cât şi ca preot, a activat la Mitropolia din capitala Moldovei. În anul 1913 a fost mobilizat în cadrul Regimentului 7 Roşiori, din Iaşi şi a participat la campania din Bulgaria. După demobilizare, a fost numit spiritual la Seminarul din Iaşi, post pe care l-a îndeplinit timp de 8 ani. Din această perioadă datează începutul muncii de adunare a inscripŃiilor şi însemnărilor de pe cărŃile şi obiectele religioase de la biserici, iniŃial din Iaşi, apoi în tot mai multe părŃi ale Ńării. L-a ajutat faptul că ştia bine limbile greacă şi slavă, fiind şi un paleograf cu experienŃă. În timpul războiului de reîntregire, C.Bobulescu a avut strânse legături cu mulŃi oameni de seamă refugiaŃi la Iaşi din toate teritoriile româneşti; unii, între care şi Nicolae Iorga, au locuit la el sau i-au fost adesea oaspeŃi. În anul 1922 (după moartea soŃiei, în 1920), s-a transferat la Bucureşti; a activat la Biserica Sf. Ecaterina până în octombrie 1924, apoi la Biserica Sf. Nicolae-Tabacu, până la sfârşitul vieŃii. La 25 februarie 1925, un grav accident a făcut să-şi piardă un picior. Grelele încercări prin care a trecut preotul C.Bobulescu (pierderea soŃiei, pierderea unui picior, creşterea, de unul singur, a celor doi copii, ConstanŃa şi Gheorghe), nu l-au împiedicat să se distingă printr-o pregătire serioasă, prin comportarea lui controlată şi Ńinuta care atrăgea şi impunea respect. O dovadă a aprecierii de care se bucura din partea oamenilor de cultură şi ştiinŃă, este şi faptul că a fost propus în funcŃii importante (între care aceea de episcop al Huşilor), pe care le-a refuzat. Arhiva personală a preotului Constantin Bobulescu se află depusă în mai multe locuri: Biblioteca Academiei Române, Arhivele NaŃionale Istorice Centrale, din Bucureşti, Biblioteca Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din Iaşi, în păstrarea familiei. În Arhiva Radiofonică se păstrează un număr important din prelegerile prezentate la Radio de C. Bobulescu în anii1931-1933 (între care şi un botez în direct), iar Muzeul łăranului Român deŃine o colecŃie de pistornice (sigilii sculptate în lemn, folosite la pregătirea prescurilor). Prezentăm, în rezumat, fondul Constantin Bobulescu, aflat în secŃia de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române. A.1580: InscripŃii ale bisericilor din Iaşi, 1943.

A.1610: Valea Trotuşului, inscripŃii, 2 volume. A.1784: 3 caiete, din care unul de însemnări. A.3844: I. Date de la biserici din judeŃul Iaşi, Chişinău, 1927, 6 caiete. II.

Date de la biserici din judeŃul Iaşi, 20 caiete. A3844: III. Sihăstrii şi schituri din Valea Trotuşului, 14 caiete; Literatură populară, un

caiet; CărŃi pastorale şi Pancenii, un caiet; Documente, 2 caiete; Însemnări de pe cărŃile vechi ale Comisiunii Monumentelor, 3 caiete; Fabrica de mătasă, un plic.

A.3844: IV. Biserici din sate, 30 caiete şi 3 plicuri. V. Muscel, 8 caiete; Oltenia, 108 file(f); Biserici bucureştene, 4 caiete, 14f, 2 planşe.

A.3844: VI. Numirea satului, 74f, note; Istoria Bisericii Române, 7 caiete; Biserica, 28f; Cântece populare religioase, 5 caiete; VieŃi de zugravi, 64f.

A.3844: VII. CărŃi cumpărate de poporani, un caiet; Îndatoririle sătenilor astăzi, 14f, note; Boli şi leacuri populare, 66f; Hrana, 14f.

A.3844: VII(a). Pomi şi poame, 41+61f; Satele din Dobrogea, 26+3f; Călătoriile Mitropolitului Neofit, 43f.

A.3344: VII(b). Mitropolia Proilavului, un caiet; Imprimate – VieŃi de zugravi. A.3912: I, Ms.1 – 10: 1. Bis. Sf Haralambie, 32 f.ms.; 2. Bis. Hlinceni, 11f.; 3. Bis.

Sf.Ioan Zlataost(Gură de Aur) din Beilic, 9f.ms.; 4. Bis. Lozonski, 12f.ms.; 5. Bis. NicoriŃei,

12f.ms.; 6. Bis. Sf.Nicolae de pe Şosea, Iaşi, 8f.ms.; 7. Bis.Toma Cosma, din mahalaua Păcurari, Iaşi; Bis. Sf.Neculai; Bis. Prapadoamna de Sus; Bis. Luteranilor; Paraclisul din cimitirul vechi al Papistaşilor; Bis. Sf.Treime; Bis. Sf.Nicolae cel Sărac; 8. Bis. Sf.Sava, Iaşi, 17f.; 9. M-rea Socola, 19f.; 10. Bis. Sf.Ştefan, 6f.

A.3912: I, Ms.11 – 17: 11. Bis. din satul Goruni, 4f.ms.; 12. Bis. Goliei, 33f.ms.; 13. Bis. Sf.Ecaterina(fişe de lucru); 14. Bis. Dancu, 11f.ms.; 15. Bis. Sf.Nicolae Ciurchi, Iaşi, 16f.ms.; 16. Bis. din Bucium, 11f.ms.; 17. M-rea Bârnova, 16f.ms.

A.3912: I, Ms.18 – 23: 18. Bis. Sf.Atanasie, 12f.+ un caiet; 19. Bis. din Aroneanu, 29f.ms.; 20. Bis. Sf.Andrei, Iaşi, 52f.ms.; 21. Sihăstrii, schituri şi mănăstiri de pe valea Trotuşului; 22. W. Kotzebuc. M-rea Tomnatica; 23. Bis. Sf.Pantelimon-Moldoveni, din DobrovăŃ, 1f.ms.

A.3912: I, Ms.24 – 28: 24. Bis. din Dumasca cu hramul Adormirea Maicii Domnului(A.M.D.), 1f.ms.; 25. Bis. Sf.Mihail şi Gavril, din satul Brusturi, 8f.; 26. Bis. de zid din Gulea; M-rea Probota, 2f.ms.; 27. Bis. Sf.Barbara Sorogari, 6f.ms.; 28. Însemnări de pe un ceaslov tipărit pe timpul lui Veniamin, la 1835, al bisericii cu hramul ‘’Schimbarea la faŃă‘’, Iaşi, 2f.ms.

A.3912: I, Ms.29 – 33: 29. Însemnări de pe o Evanghelie de Buzău, 3f.ms.; 30. Colportajul şi răspândirea icoanelor folosite ca mijloc de câştig şi propagandă, 8f.ms.; 31. Ospiciile şi spitalele de pe lângă bisericile cu icoane făcătoare de minuni, 10f.ms.; 32. Icoanele aducătoare de venituri, 8f.ms.; 33. M-rea Brazilor(Putna), 8f., det.

A.3912: I, Ms.34 – 38: 34. Bis. Satului Rădiana, 1f.ms.; 35. Bis. Din Gutinaş, 2f.ms.; 36. Satul RăcăuŃi. Bis. Satului RăcăuŃi, 3f.ms.; 37. Însemnările despre averile mănăstireşti, 14f.ms.; 38. Cuvânt Ńinut de C.Bobulescu după săvârşirea tainei Sf.Botez, 6 decembrie 1931, 1f.ms.+1 foto

A.3912: I, Ms.39 – 45: 39. Din documentele Bis.’’40 de sfinŃi’’, 6f.ms.; 40. Bis. Ceauş Radu cu hramul A.M.D., 1f.ms.; 41. Bis. din Ciocăneşti de pe propietatea PrinŃesei Alexandrina Cantacuzino; 42. Bis. Cu hramul Sf.Nicolae din Glăvăneşti, Buzău, 8f.ms.; 43. Adjudul vechi, 2f.ms.; 44. Bis. Dancu, 4f.ms.

A.3912: BISERICI. MĂNĂSTIRI. SCHITURI. I1ms.1 – 4: 1. Schitul lui TărâŃă, 25f.ms.; 2. Bis. din Bucureşti şi judeŃul Ilfov, 77f.ms.; 3. Sihăstria Secului, p.1-11. Sihăstria Sihlei sau łiglei, p.11-13; 4. Bis. din Dealul lui Păun, sau cum îi mai zic sătenii, Dealul Chetrăriei, 11f.ms.

A.3912: I1ms.5 – 8: 5. Bis. Treierarhilor, 74f.ms.; 6. Bis. Sf.Teodor, 15f.ms.; 7. Talpa, sau începutul M-rii Văratecul spre vecinica cunoştinŃă s-au alcătuit la anul de la întruparea Domnului Hristos, 1834; 8. Satul Slobozia Cantemir, 4f.ms.

A.3912: I1ms.9 – 14: 9. Bis. din satul Zlodica-Cotnari, 6f.ms.; 10. Bis. din satul Tomeşti-Cârligătura, 14f.ms.; 11. Bis. din satul Piciorul Lupului, 5f.ms.; 12. Bis. din satul Icuşeni (Iucşeni), Iaşi, 3f.ms.; 13. Bis. din satul Ezăreni, 8f.ms.; 14. Bis. din satul Cîrlig, Iaşi, 12f.ms.

A.3912: I1ms.15 – 19: 15. Bis. din Lunca Bârnovei, 5f.ms.; 16. Bis. ‘’40 de SfinŃi‘’, 19f.ms.; 17. Bis. Ziua Crucii, 3f.ms.; 18. Bis. de pe Vişau, 5f.ms.; 19. Bis. Sf.Vasile din Târguşor sau de pe Galata, 17f.ms.

A.3912: II, VARIA, 1 – 8: 1. Pânzeturi şi colorit, 23f.ms.; 2. Belşugul, 23f.ms.; 3. Animale dispărute în trecutul Ńării noastre, 5f.; 4. Grădina, 23f.ms.. Nume de plante. Broşură; 5. Piua, dîrstele, stege, 4f.ms.; 6. Gropile de pâine şi coşarele, 11f.ms.; 7. Belşugul Ńării, fişe; 8. Grădini, fişe.

A.3912: II, VARIA, 9 – 15: 9. Fragmente de cronici, 3 caiete+diverse însemnări; 10. Pădurea, 22f+fişe; 11. fuga în băjenii, fişe; 12. Animale şi leacuri, fişe; 13. Viile şi vinul, 12f.ms+fişe; 14. Fîntânile, 21f.ms.+fişe; 15. Priveliştea Ńării, 41, 41f.

A.3912: II1 VARIA, 1 – 7: 1. Lăutarii la mese. Cântece lăutăreşti sau balade; 2. Patru colinde şi ovaŃii de pe o Psaltire de Sibiu din 1817; 3. Lăutarii la înmormântare, fişe; 4. Moştenirea, 2f.ms.; 5. Privilegiul, 2f.ms.; 6. Hotarele satului. Hotărniciile, 17f.ms.; 7. Dreptul de vindere sau de cumpărare a ocinei.

A.3912: II1 VARIA, 8 – 13: 8. Obiceiuri laice; 9. InscripŃiile de la MoldoviŃa, 133f.; 10. Primele societăŃi agronomice, fişe de lucru; 11. Clima Ńării semnalată în trecut, 9f.ms.; 12. Împrejurările în care îşi ia fiinŃă cea dintâi şcoală profesională în Moldova, 41f.ms.; 13. Slovenii, fişe de lucru.

A.3912: III VARIA, 1 – 6: 1. ReşedinŃa MitropoliŃilor de Proilav. JurisdicŃia, 33f.; 2. Propaganda catolică, 54 fişe; 3. MitropoliŃii de Durostor, jurisdicŃia şi reşedinŃa lor, 18f.; 4. Jurnal de activitatea Mitropolitului Veniamin, 59f.; 5. Creştinismul în Dobrogea, la gurile Dunării, 49f.; 6. Despre Mitropolia Proilaviei, 5f.

A.3912: III VARIA, 7 – 15: 7. Transcrieri de documente slavone şi româneşti; 8. CredinŃa, evlavia şi viaŃa contemplativă a Tracilor, 18f.; 9. Preasfânta făcătoare de minuni, 3f.; 10. ToleranŃa religioasă la români, 14f.; 11. Biografia lui Ghenadie Pârvulescu, arihiereul, prescrisă după original, 2 caiete; 12. ViaŃa creştină a românilor din Basarabia şi Dobrogea sub turci şi tătari, 13f.; 13. ViaŃa românilor de la Nistru şi Mare sub turci, fişe; 14. Istorie bisericească. Transcrieri de documente şi condici, 7 piese; 15. Martiri şi sfinŃi în Dacia Traiană, fişe de lucru.

A.3912: III VARIA, 16 – 21: 16. InscripŃii de pe clopotul cel mic al Bis. parohiale A.M.D., BerzunŃi, Bacău, 3 pl.; 17. SchiŃa crucii de piatră de pe drumul Târgovişte-Viforâta, 2f.; 18. Bisericile şi preoŃii din Dobrogea, 12f.; 19. CărŃi scoase din Moldova pentru Basarabia, 3f.; 20. JudecăŃi pentru cartea bisericească, 154f.; 21. Ctitorii şi credincioşii îngrijindu-se ca biserica să aibe cărŃi, 28fişe.

A.3912: IV VARIA, 1 – 6: 1. Sihaştri de la Nămăeşti, 140 fişe; 2. StareŃul şi pustnicul Onufrie, 16f.; 3. Efrem schimnicul, 187f.; 4. InscripŃia de pe clopotul mare a Bis. Domneasca din Tg.Ocna, 2 piese; 5. Icoane făcătoare de minuni, 7 reproduceri foto şi 3 piese imprimate; 6. Icoane şi fragmente de pictură murală de la biblioteca Săcuieni, DâmboviŃa, 15 reproduceri foto.

A.3912: IV VARIA, 7 – 13: 7. M-rea Sinaia. Paraclisul, 1 foto; 8. Bis. Doamnei din Bucureşti, imagini de interior, 18 piese foto; 9. Bis. cimitirului Hurez, 1 piesă foto; 11. Bis. Vatra MoldoviŃei, 1 piesă foto; 12. Vatra MoldoviŃei, 2 piese; 13. Meletie Istrati şi Nicolae Istrati, 45f.

A.3912: IV VARIA, 14 – 20: 14. Plugul şi felurite instrumente agricole, 10f.; 15. Fişe cu numiri de localităŃi, cult, despre traci ş.a. popoare conlocuitoare, hirotonie sau votare, Sf.Severiu, obiceiuri scitice; 16. InscripŃii de pe clopotul Cotmenei, 2 piese; 17. Documente ale familiei Platon, din Tg.NeamŃ, 1 caiet; 18. Din Albina românească, an 1843, 1 caiet; 19. Vânătorii NeamŃului, 1 caiet; 20. Studii diverse, 3 piese.

A.3912: V VARIA, 1 – 7: 1. Abgar şi chipul mântuitorului; 2. Descrieri de icoane; 3. Copii de suflet; 4. Obiceiuri de nuntă, Paşti, înmormântare, spovedanie; 5. Crucile de drum; 6. Vechimea preoŃiei la români; 7. Sărbători.

A.3912: V VARIA, 8 – 11: 8. Rugăciunea la masă, 6f.ms.; 9. Raialele. Cunoaşterea vieŃii de raia, 27f.ms.; 10. Slujba bisericească, 10f.ms.; 11. Spălarea picioarelor în Joia Mare, 13f.ms.

A.3912: VI VARIA, 1 – 12: 1. Costume de pretutindeni. Descrierea costumelor de preoŃi de către studenŃii din anul I de la Facultatea de Teologie, 1925, 31 piese; 2. Schitul Zagăvia, 2f.ms.; 3. InscripŃii de la M-rea Râşca, 3 piese; 4. InscripŃiile de la Bis. din Feleac, 14 + 9f.ms.; 5-6. Diferite inscripŃii; 7. M-rea Secul. Piatră de mormânt, 1 piesă; 8. Piatra de mormânt de la VoroneŃ, 1 piesă; 9. InscripŃia Bis. din Borzeşti, 1p.; 10. MoldoviŃa, piatră de

mormânt din 20 aprilie 1621, 2 piese; 11. VoroneŃ, inscripŃia lui Ştefan Vodă, 1488, 1 piesă; 12. MoldoviŃa, piatra mormântală a episcopului -Eefrem, 1 piesă.

A.3912: VI VARIA, 13 – 17: 13. Documente în copii ale M-rii Barbului, Buzău, de pe apa Nişcorului, 18f.ms.; 14. Podurile şi punŃile, 6f.ms.; 15. Albinăritul, 15f.ms.; 16. Crucea de mormânt din curtea Bis. Manea Brutaru, Bucureşti, 15 mai 1815, 2 piese; 17. Vatra MoldoviŃei. Piatra de mormânt a episcopului Efrem, 1 piesă.

A.3912: VI VARIA, 18 – 23: 18. Vatra MoldoviŃei. InscripŃia de fondare, septembrie 1537, 1 piesă; 19. Vatra MoldoviŃei, inscripŃii, 1 piesă; 20. MoldoviŃa, inscripŃie, 4 piese; 21. MoldoviŃa, inscripŃii de la chilii, 1 piesă; 22. MoldoviŃa. Piatra de mormânt, 23 februarie 1643, 4 piese; 23. inscripŃii de deasupra uşii din pridvorul bisericii mari din Sihla, 1 piesă.

A.3912: VI VARIA, 24 – 28: 24. InscripŃie slavonă de deasupra uşii Bis. Agapiei din Vale, 1 piesă; 25. InscripŃie slavonă din peretele de miazăzi al Bis. M-rii Săcului..., 1 piesă; 26. M-rea BistriŃa. Pisania Turnului, 3 septembrie 1935, 1 piesă; 27. InscripŃie de deasupra uşii de miazăzi a bisericii mari a M-rii BistriŃa, 1 piesă; 28. M-rea BistriŃa. Pisania de la biserică a mormântului fiicei lui Nestor Ureche, 1 piesă.

A.3912: VI VARIA, 29 – 33: 29. Sf.Ioan Bogoslav din Săcu. InscripŃii de la intrare pridvor, 2 piese; 30. Piatra de mormânt de la M-rea HoraiŃa, 1 piesă; 31. InscripŃia de la clopotniŃa M-rii Agapia, 1 piesă; 32. InscripŃii de la M-rea Râşca, 3 piese; 33. InscripŃii de la Bis. din Voineşti, Iaşi, 1piesă.

A.3912: VI VARIA, 34 – 39: 34. inscripŃii de la Bis. Slobozia-Roznov, NeamŃ, 1 piesă; 35. InscripŃii de la Bis. Nouă din Roznov, 2 piese; 36. Sf.Nicolae Ciurchi. Piatră de mormânt; 37. Piatră mormânt din interiorul bisericii din satul Trifeşti, Roman, 1 piesă; 38. Pisania Bis. Sf.Constantin şi Elena, din Goleşti-Badii, Muscel(Bis. Veche), 2 piese; 39. InscripŃii de pe clopotniŃa M-rii Săcului, 6 piese.

A.3912: VI VARIA, 40 – 43: 40. InscripŃii de la Lapoş, Bacău, 2 piese; 41. InscripŃia mormântului din dosul altarului M-rii Săcului, Bis. Mare, 3 piese; 42. InscripŃiile de la biserica din satul Rădeana, 6 piese; 43. InscripŃia clopotului bisericii de la Pătrăşcani, 1 piesă.

A.3912: VII VARIA, 1 – 11: 1. Sate mănăstireşti, 17f.; 2-3. Fişe referitoare la caracterul şi munca Ńăranului; 4. łăranul, 20f.; 5. Satul ardelenesc în 1820, 34f.; 6. Satele din Buceag, 17f.; 7. Împrejurările prin care trecea un sat, 10f.; 8. Satul de la 1840 încoace, 2f.; 9. Boierii vieŃuitori la sate, 65f.ms.; 10. Numirile satelor, 5f.ms.; 11. Ce putea cuprinde un sat în hotarele sale, 4f.

A.3912: VII VARIA, 12 – 22: 12. Românii din Maramureş, 23f.ms.; 13. Aşezările şi viaŃa din munŃii Bucovinei, 10f.; 14. Satele şi sălaşurile din câmpia Tisei, 6f.ms.; 15. ViaŃa omenească în munŃii care au metale, 4f.; 16. Partea muntoasă a Banatului. Poiana Ruscăi, 1f.; 17. łara MoŃilor sau a łopilor, 2f.; 18. Aşezările de pe valea de sus a Arieşului şi din łara MoŃilor, 1f.; 19. La întâlnirea celor două Someşuri, 3f.; 20. Satele de pe valea Someşului de sus, 2f.; 21. Aşezările omeneşti din Oltenia de sub munte, 14f.; 22. Aşezările de sate de la munte, 6f.

A.3912: VII VARIA, 23 – 30: 23. Delta, 8f.; 24. Satele din bălŃile Dunării, 3f.; 25. satele de pe meleagurile Dunării, 2f.; 26. Valea Jijiei, 2f.; 27. Satele de câmpie şi lunci, 11f.; 28. Satele de ungureni, 7f.; 29. Cum umblau pământurile pe bătrâni sau pe moşi, 8f.; 30. O noapte de iarnă într-un sat vechiu...Bazmele, 14f.

A.3912: VII VARIA, 31 – 38: 31. Copilăria mitropolitului Veniamin Costachi, 11f.; 32. O nouă variantă a biografiei mitropolitului Veniamin, 7f.; 33. Tabla de materii de la lucrarea, ‘’Din viaŃa mitropolitului Veniamin Costachi‘’ şi anexe, 7f.; 34. O nouă variantă a biografiei mitropolitului Veniamin, 39f.; 35. Noi contribuŃii la biografia mitropolitului Veniamin Costachi, 39 f.; 36. Toma Turbulya, 2f.ms.; 37. Biografia lui Christescu, ‘’Scriere practică de la el însuşi‘’, Bucureşti, Tipografia Laboratorilor Români, 1870, de Mihai Paşcălău. Text copiat şi adnotat după limbajul timpului de faŃă, iulie 1955. Volumul a apărut

sub titlul, ‘’Povestea unui băiat de la Ńară. Biografia lui Vasile Mateiescu‘’, scrisă de el însuşi, Bucureşti, 1876, ediŃie refăcută şi corectată de N.Iorga, Vălenii de Munte, 1916, 174f.; 38. Fişe de lucru pentru lucrarea ‘’Din viaŃa mitropolitului Veniamin Costachi‘’.

A.3912: VIII VARIA, 1 – 3: 1. M-rea Vărtecului, 1785; 2. Izvorul istorisirii şi înfăŃişarea de altădată a Văratecului; 3. Istorie bisericească. Paisie(Velicikovski), 3 plicuri.

A.3912: IX VARIA, 1 – 11: 1. Decalcuri de pe inscripŃii; 2. Basarabia în veacul al XV-lea, 90f.; 4. Document din sec. al XVI-lea privitor la înŃelesul cuvântului ‘’Copil‘’, 10f.; 5. Călători ruşi, notiŃe, însemnări; 6. Geografia universală a lui Amfilohie, episcopul de Hotin, 176f.; 7. ÎnvăŃământul geographic în Ńările româneşti, anterior manualului lui Amfilohie de Hotin, 51f.ms.; 8. Când apare tradus manualul de geografie al lui Amfilohie intitulat, ‘’De obşte Geografie pe limba moldovenească scoasă de pe Geografia lui Bufier‘’, 7f.ms.; 9. Copie de document, 8f.ms.; 10. Satul Bogdăneşti, 9f.ms.; 11. Fişe de lucru diverse.

A.3912: X VARIA, 1 – 2: 1. Aşezări bulgăreşti, fişe de lucru; 2. Diverse notiŃe şi însemnări referitoare la îmbrăcămintea şi locuinŃa săteanului.

A.3912: X Imprimate, 1 – 8: 1. ConcepŃia românească a Ortodoxiei. ConferinŃa Ńinută de N.Iorga, 1f.; 2. Limba noastră, 1f.; 3. Urme de sate româneşti lângă Lacul Balaton, 1f.; 4. Limba noastră. Un inspector de vânătoare, 1f.; 5. Numele de România era cunoscut în Europa încă de la 1481, 1f.; 6. Pe unde au trecut tătarii, 1f.; 7. După şcoală, biserica, de N.Roşu, 1f.; 8. Religia şi politica la sate, 2f.

A.3912: X Imprimate, 9 – 16: 9. Grija lor: pastorala...publicată de G.Racoveanu, 1f.; 10. Monede romane găsite în Buzău, 1f.; 11. Un mare ortodox, Leon Tollstoi, 1f.; 12. Descoperirea profesorului Smurla, 2f.; 13. Cuvinte de pace. Articol de N.Iorga, 1f.; 14. Cearta cultelor pentru buget, 1f.; 15. Costume naŃionale româneşti din sec. Al XII-lea, 1f.; 16. Cu ‘’mocăniŃa‘’, de la Turda la Câmpeni, 1f.

A.3912: X Imprimate, 17 – 21: 17. ‘’Noua Revistă Bisericească’’, anul VI, nr.1-2, 1925, 1p.; 18. ’’Noua Revistă Bisericească’’, anul VI, nr.9-10, 1924, 1 piesă; 19. ’’Lamura’’, anul V, nr.13, 1924, 1 piesă; 20. ’’Iaşul literar’’, aprilie 1957, 1 piesă; 21. ’’Cronica românului’’, anul XV, nr.5, 1938, 1 piesă.

A.3912: X Imprimate, 22. ’’Cronica românului’’, anul XIX, nr1, 1942, 1 broşură. CorespondenŃă (peste 300 de scrisori, primite şi trimise), cu: Ion Bianu, Vasile

Bogrea, Apostol D.Culea, Nicolae Docan, Gheorghe T.Kirileanu, Ioan Tăzlăoanu, Mihail I.Kogălniceanu, Iorgu Lalu, Alexandru Lapedatu, Constantin G.Manu, Constantin Marinescu, I.Nădejde, Ioan Pelivan, Nae Popescu, Gen.Radu Rosetti, I.Andrieşescu, Episcopul Ioan Antonovici, Yves Auger, A.Avramidis, Octav Băncilă, Alexandru Bărăcilă, Ştefan Berechet, Martha Bibescu, Lucia Borş, Constantin N.Brăiloiu, Emanoil BucuŃa, Teodor T.Burada, Gen.M.Cantacuzino, Mărioara Cernei, Tipografia Cartea Românească-Cluj, N.Cornilescu, Toma ChiricuŃă, Ştefan Ciobanu, Arhim. Daniil Ciubota, C.G.Costa-Foru, Mihai Costăchescu, Apostol D.Culea, A.C.Cuza, Dimitrie Dem.Dimancescu, Ioan C.Filitti, George Florescu, C.D.Fortunescu, D.Furtună, Gala Galaction, C.Gane, V.A.GheorghiŃă, Maria Golescu, Artur Gorovei, Ecaterina Iorga, Nicolae Iorga, C.I.Karadja, Mihai Lupescu, Adrian Maniu, Simion MehedinŃi, Leca Morariu, D.Munteanu Râmnic, Alexandru Naum, I.Nădejde, Tudor Pamfil, Ştefan Paraschiv, Ioan Paul, Dr.Gh.Z.Petrescu, Nae Popescu, Mihail Posluşnicu, Lucian Predescu, Mitropolitul Visarion Puiu, I.RăuŃescu, Simeon Reli, Constantin Sandu-Aldea, C.Săteanu, Eduard Sbierea, George Severeanu, Tit Simedrea, Theofil Simensky, Victoria Simensky, Nadejda Ştirbei, I.D.Ştefănescu, N.Todicescu, Constantin N.Tomescu, Constantin Turcu, Gheorghe Ungureanu, Gen.Nicolae N.Vicol, Petre Vintilescu, Alexandrina Vîlsan.

• Anul 1918 în arhiva preotului Constantin Bobulescu

Însemnările preotului C.Bobulescu, cu privire la anul 1918 se găsesc consemnate în două caiete-jurnal116 şi în corespondenŃa din acest an.

Evenimentele înregistrate în caietele-jurnal, pe care le vom detalia, sunt: Te-Deumul cu ocazia unirii Basarabiei la Ńara mamă, oficiat în catedrala mitropolitană din Iaşi la 30 martie 1918; gravul accident de la Iaşi, din 10 mai 1918, care s-a soldat cu mari pierderi umane şi materiale; greva lucrătorilor de la calea ferată, din luna mai 1918; Parastasul pentru cei cei căzuŃi în Războiul de Întregire (1916-1918), care a avut loc la Mitropolia din Iaşi, 26 mai 1918. Alte momente surprinse în aceste caiete, pe care doar le menŃionăm, sunt: întâlnirea cu George Enescu, la 30 iunie 1918; întâlnirea cu Mitropolitul Moldovei, Pimen Georgescu, la 24 septembrie 1918 şi refuzul propunerii acestuia de a fi numit protopop al judeŃului Iaşi.

CorespondenŃa, din anul 1918 a preotului C.Bobulescu este compusă din scrisori, cărŃi poştale, cărŃi de vizită cu însemnări (însumând 16 piese), cu: G.T. Kirileanu (9), C.I.Karadja (1), Nicolae Iorga(1), Mihai Lupescu(5).

• 30 martie 1918, Catedrala mitropolitană Iaşi, Te-Deumul oficiat cu ocazia unirii

Basarabiei cu Ńara mamă, România117

Au participat: familia regală - Regele Ferdinand, Regina Maria, PrinŃul Carol, PrinŃul Nicolae, Principesele Elisabeta şi Maria; miniştri cabinetului Marghiloman – Stere, MehedinŃi, Maisner, Paulescu ş.a.; înalŃi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române – Mitropolitul Pimen Georgescu, al Moldovei şi Sucevei, vlădica Antim Petrescu-Băcăoanu, Alexie Şerban-Craioveanu, arhimandritul Gurie Grosu, Pr. Pavel Savin, Pr.Ioan Gotcu, Pr. Gh.Florescu, Pr. Leonte, Pr.Nicula, Pr. Protopopescu al bisericii DomniŃa Balaşa din Bucureşti, Pr.Valeriu Iordăchescu, Pr.Mitru, călugării Dionisie Atanasof, Teodosie Soroceanu( de la Athos), Teofan(de la schitul Durău); ardeleanul Onisifor Ghibu, care a publicat ştirea despre eveniment în ziarul său. Au fost prezente şi alte personalităŃi – Brătienii, Cuza, generalii Prezan, Cristescu, Broşteanu ş.a. Dintre trimişii basarabeni erau, Ion InculeŃ, Daniel Ciugureanu şi Pantelimon Halipa. Este remarcată, de Pr.C.Bobulescu, absenŃa lui Nicolae Iorga, pe care o interpretează ca intenŃionată, spre a nu da cu ochii de cei din guvernul Marghiloman, pe care îi considera trădători în urma semnării păcii umilitoare cu Germania. C.Bobulescu, consemnează că, în biserică lumea a fost puŃină şi puŃin animată. În schimb, în curtea Mitropoliei, pe stradă şi în piaŃa Unirii a fost lume multă. Textul rugăciunii a fost citit de I.P.S.Mitropolit Pimen. Apoi, corul condus de Dimitriu, a cântat MulŃi ani trăiască şi Trăiască Regele. Regele, Regina şi familia lor au sărutat crucea din mâna Mitropolitului, apoi cu membrii guvernului au trecut în Palatul Mitropolitan, unde s-au făcut prezentările delegaŃilor basarabeni. După terminarea slujbei şi a manifestării din interiorul palatului mitropolitan, a urmat o paradă militară, prin faŃa porŃii Mitropoliei către piaŃa Unirii. Deşi primăvară, praful se ridica în trâmbe de parcă ar fi fost în plină vară. MulŃimea, care a asistat tăcută la manifestare, s-a împrăştiat repede. Deosebit de semnificativă este caracterizarea evenimentului de către oaspeŃii invitaŃi la masă de către părintele C. Bobulescu, între care şi Onisifor Ghibu, care au remarcat că “era

116 Unul din caiete se află în Biblioteca Academiei Române, fondul de manuscrise, A.1784; celălalt se păstrează la familie 117 Evenimentul este consemnat în caietul-jurnal aflat în păstrarea familiei, dar a fost prezentat şi de O.L.Dimitriu-Brezeanu, op.cit., p.33-34

unul din acele momente când mireasa e silită să celebreze cununia religioasă, având pe mama ei pe patul de moarte”118.

• 10 mai 1918. Explozia muniŃiei din garniturile de tren de la Iaşi

Evenimentul este puŃin cunoscut şi comentat, încât am considerat mai nimerit să redăm, integral, consemnările părintelui Constantin Bobulescu, cu privire la această tragedie. “Astăzi, 10 Mai, anul de durere pentru Ńara noastră 1918, ora 12 fără 10 minute; iar după ceasul nemŃesc 1 fără 10, pe când stăteam la masă cu ai mei, isprăvit fiind cu felul al doilea de mâncare, o zguduitură puternică hâŃână toată casa, frământând-o din toate încheieturile ei. După o mică pauză, viind o a doua zguduitură însoŃită şi de o mai mare bubuitură, crezând că suntem în primejdie, de a se risipi casa pe noi, am ieşit afară ca să fim în mai multă siguranŃă, însă cu credinŃa deplină în sufletul nostru, că s-a apropiat sfârşitul lumii. O aşa de mare explozie întâmplată în apropiere de oraşul nostru aşa de liniştit altădată, cred că nu se va fi întâmplat şi nu se va mai întâmpla decât doar la a doua venire. Lumea mai dezmeticindu-se, îndată şi-a explicat pricina şi anume că depozitele de muniŃii ruseşti pe care statul nostru le-a oprit, de când cu începerea revoluŃiei ruseşti şi expedierea soldaŃilor în Ńara lor, stăteau în sute de vagoane înşirate şi pe linii moarte pe cel şes al Bahluiului din faŃa viilor de la Cozmoaia – unde au avut şi au Scribăneştii vie – până aproape de de arătura din gura Vlădicenilor şi drumul Buciumului de printre vii, unde este o fântână de piatră părăsită, în faŃa vii fostă a Vlădicăi Bobulescu, iar astăzi proprietatea bisericii din Burdujeni. Deci aceste vagoane cu muniŃii, păzite ca-n Ńara lui Cremene, fără nici un control, se zice după zvonul public, că răspunderile nu s-au stabilit, au explodat, fie din cauza descompunerii elementelor explozibile prin şedere, fie din pricina cum cred unii, a unui evreu ce ar fi cumpărat de nemŃi pentru a arunca toată muniŃia în aer de a nu lua noi revanşa unei asemeni umiliri ce am fost supuşi prin încheierea păcii. Fie mâna vreunui bolşevic rus, ca muniŃia să nu fie nici a noastră, nici a lor.Toate acestea însă eu le reduc la una şi anume la neglijenŃa noastră, căci nu degeaba trăim în Ńara hatârului şi a unei corupŃii fără pereche. Izbit de această nenorocire care-şi vestea binefacerile ei asupra celor nevinovaŃi prin fumul de pucioasă înălŃat către cer, ca de o jertfă a lui Abel, m-am îmbrăcat în grabă şi prin ograda curŃii domneşti scoborând la vale pe şesul Bahluiului, într-un sfert de ceas, maximum 20 minute, am şi fost la faŃa locului, de unde cei îndrăzneŃi scoteau pe cei zdrobiŃi cu desăvârşire, schilodiŃi sau numai răniŃi. Bubuiturile nu mai conteneau, căci vântul bătând înspre sud-răsărit, de la locul unde a făcut explozie depozitul cel mare, adică din dreptul fântânii părăsite a drumului Buciumului, bătând până înspre vagoanele neexplodate, să continua această dâră de foc şi fulgerătoare în pocniturile ei mai departe spre vagoanele neatinse până în dreptul arăturilor din gura Vlădicenilor adică a podeŃului de cale ferată. Nenorocirea a fost şi mai mare prin aceea că soldaŃii şi ofiŃerii strânşi pentru a fi demobilizaŃi, tocmai în momentul în care erau înşiruiŃi pentru a primi biletele, atunci s-a produs acea formidabilă explozie, încât numai prin dizlocarea aerului, toŃi soldaŃii au fost ridicaŃi în sus până la o oarecare distanŃă şi trântiŃi la pământ, carbonizaŃi. Toate casele de pe la viile din apropiere au ars, printre care şi întreaga aşezare a unor călugări, sub conducerea lui Teodosie Soroceanu, care îşi făcuse acolo şi un paraclis. Dar se vede că Dumnezeu vrând să pedepsească acest cuibar de leneşi corupŃi şi tâlhari cu pantahuze în regulă, la care colabora de almintrelea şi maimuŃa de Mitropolit Pimen, unde nu de puŃine ori se ducea să petreacă cu prietenii de colaborare duhovnicească pe ogorul destrăbălării şi al tâlhăriei, zic, Dumnezeu pedepsind pe aceşti ticăloşi a pierdut şi pe cei din jurul lor. Tocmai

118 O.L.Dimitriu-Brezeanu, op.cit., p.34

în ziua aceasta se zice că la Soroceanu erau adunaŃi mai mulŃi călugări, călugăriŃe, un avocat Soroceanu, însă bombele n-au cruŃat decât pe doi copii ai familiei Piroschi, pe un călugăr şi o călugăriŃă. Călugărul Daniel se zice că a scăpat, că aflându-se la apă s-a scoborât în fântână; iar un vier de la via d-lui Vârlănescu – institutorul a cărui casă se afla chiar în faŃa dezastrului şi care a şi ars, ascunsându-se într-un butoi din crama care era mai la o parte, iarăşi a scăpat; care a venit la stăpân să-i spună întâmplarea de-a fir a păr. Au mai ars case şi-n gura satului Vlădiceni, asupra căruia bătând vântul, toate gazele axfixiante se duceau în partea aceea. Cine va fi scăpat din această nenorocire, cine nu, până în prezent nu ştim nimic, deoarece şi vremurile îs de aşa fel, că , cu cenzura aceasta, cu militarismul acesta care îşi bagă nasul unde nu trebuie şi unde trebuie îşi bagă prostia, nu mai poŃi şti nimica, parcă ar fi pe vremea când puricii se potcoveau cu 99 oca de fier şi tot uşor li se părea. Aşa ne-a potcovit militarismul acesta că de unde lumea înainte ar fi fost în stare, pentru o înŃepătură cu acul să fi Ńipat ca să se ştie până la marginea Ńării, acum însă nici pâs. Lumea totuşi geme şi nu ştiu la ce capăt vom ajunge. Dar să venim la firul nostru. Nu era de ajuns oare cât au suferit bieŃii oameni cu viile din împrejurimile acestor trenuri staŃionare, pe lângă care se statornicise o mulŃime de ruşi care în ziua mare intra la om şi-l jefuia?! Dar ce să mai vorbesc de bieŃii stăpâni ai viilor? Unde ar fi fost vorba să întrebi pe vre un rus că ce caută în via ta, că acolo erai mort pe loc. Cică dă dragă Doamne, veniseră ca aliaŃi să ne ajute şi să ne apere şi până una alta, le trebuiau cele necesare, de trăit. De aceea cred că nu a secătuit Ńara aceasta atât războiul pe cât prcii aceştia care numai chipul li-i de om însă sufletul de dobitoc... Se socoteşte a fi murit în această mare nenorocire ca la 2000 de oameni, dar s-a isprăvit şi cu viaŃa destrăbălată de la presupusul schit, care numai pe dinafară arăta a fi schit însă înăuntru, lucrul şi huzurul ce se desfăşura, nu-Ńi mai invocau modestia, sărăcia de bună voie, cumpătarea, ci obrăznicia, faptul prin înşelăciune, îmbuibarea pântecului a numai câŃiva vântură Ńară ş.a.m.d.’’119.

• Greva celor de la calea ferată

Evenimentul este consemnat concis de Pr. Constantin Bobulescu. Rezultă că, la jumătatea lunii mai 1918, lucrătorii de la calea ferată au intrat în grevă, nemulŃumiŃi de condiŃiile de muncă. S-a încercat înlocuirea mecanicilor de locomotivă, aflaŃi în grevă, cu alŃi mecanici din alte zone, sau pensionari. SituaŃia a degenerat, având loc şi un accident prin ciocnirea a două trenuri, în care au murit 8 oameni şi au fost răniŃi alŃi 30. Au fost perturbate o serie de activităŃi programate, unele în noua provincie reunită cu Ńara, Basarabia; astfel, este menŃionată excursia ‘’SocietăŃii Tinerimii Române‘’ la Chişinău, care a trebuit amânată.120

• 26 mai 1918. Parastasul pentru cei căzuŃi în război

Pr. Constantin Bobulescu, consemnează în jurnalul său că evenimentul a avut loc la Mitropolia din Iaşi, între orele 10.00-11.00. Au participat oficialităŃi, reprezentanŃi ai guvernului, localnici, iar din partea Casei regale, regele şi regina, ‘’care a plans tot timpul‘’. Între doamnele de onoare ale reginei este remarcată prezenŃa fiicei lui Delavrancea, care murise de puŃin timp. În cadrul slujbei de parastas au fost pomeniŃi eroii căzuŃi în război în ani 1916-1918, începând cu generalii Dragalina şi David Praporgescu.

119 Biblioteca Academiei Române (B.A.R.), manuscrise, A.1784 120 Idem

După slujbă, au fost decorate cu Ordinul Mihai Viteazul, de către Rege, steagurile unor unităŃi. Mitropolitul Pimen, care l-a însoŃit pe Rege, a fost apostrofat de mulŃime pentru că Delavrancea, care murise de puŃin tmp, nu fusese adus la Mitropolie; a fost dus direct la cimitir, de la Biserica Banu unde era depus121.

• CorespondenŃa

Numărul scăzut de scrisori se explică şi prin situaŃia în care se găsea Ńara în acel an. Totuşi, deşi puŃine, ele oferă informaŃii interesante cu privire la Pr.C.Bobulescu, la unele evenimente interne şi internaŃionale. CorespondenŃa cu G.Teodorescu-Kirileanu, constă în scrisori trimise de acesta, din Bicaz(unde însoŃea familia regală), în perioada aprilie-decembrie 1918. ConŃinutul acestora se referă, în primul rand, la teme comune de istorie bisericească, cercetate sau în curs de cercetare, dar şi la anumite momente, evenimente, personalităŃi.

Cu privire la specializarea pe anumite perioade şi zone, îi spune lui C.Bobulescu într-una din scrisori, următoarele: ‘’Părintele Bârlea cu rămăşiŃile din vechiul culcuş moldovenesc(Maramureş, n.n.), eu cu acelea mai târzii de pe malurile mamei BistriŃe, SfinŃia Ta cu strămoşescul Iaşi pe care acum dator eşti să-l scormoneşti şi peste Prut (s.n.)‘’122. Aflăm, dintr-o altă scrisoare, de trimiterea de cărŃi în Basarabia: ‘’La protopopul din Piatra NeamŃ ai găsi o mulŃime de cărŃi vechi, luate acum de pe la biserici spre a fi trimise în Basarabia‘’123.

În legătură cu familia regală aflăm despre interesul Regelui Ferdinand pentru istoria naŃională şi despre pregătirea sa. ‘’Regele m-a luat într-o dumincă – scrie Moş GhiŃă Kirileanu(cum se şi semna) – să-mi arate biserica de la Gura-Hangului, pe care n-o cunoşteam şi cu acest prilej am aflat spre mirarea mea, că ştie ceti inscripŃiile de pe cărŃile bisericeşti, încercând a descifra şi pisaniile. A vizitat astfel mai toate bisericile din valea BistriŃei‘’124.

Evenimentele externe şi unele ecouri interne sunt şi ele surprinse: ‘’Veştile bune de pe fronturi poate că ne-a mai lumina şi uşura sufletele…Aud că Iaşul a prins a manifesta…Tare bine-ar fi să lăsăm vechile deprinderi şi săne-apucăm de muncă tăcută şi cinstită, ca să fim vrednici de timpurile ce se arată, cam nu prin meritele noastre‘’125.

Moartea unor adevărate personalităŃi, îl impresionează profound, după cum mărturiseşte prietenului său, C.Bobulescu: ‘’Mare durere am din cauza morŃii lui C.Giurescu; ce character, ce minte limpede, ce comoară de cunoştinŃe istorice…N-avem noroc cu tinerii istorici. Am pierdut pe Orăşanu, am pierdut pe N.Dobrescu, am pierdut pe Tanoviceanu‘’126.

Alte personalităŃi care se regăsesc în corespondenŃă sunt: V.Bogrea, Vâlsan, Panaitescu, N.Iorga, Pelivan, Pr.Nicolae Popescu, Simion MehedinŃi127.

CorespondenŃa cu Nicolae Iorga, constă, în 1918, într-o carte de vizită cu următorul înscris: ‘’21 mai 1918 / N.Iorga şi toŃi ai săi, găzduiŃi frăŃeşte de un suflet bun ca şi un popor care, în cei de sus, nu e deloc bun, urează bunului oaspete şi credinciosului prieten, cărturarului iubitor de trecutul Ńării, ani mulŃi sănătoşi şi fericiŃi, în mijlocul stimatei sale familii‘’128.

121 Idem 122 Arhivele NaŃionale Istorice Centrale (ANIC), fond Bobulescu Constantin, dosar nr. 14, f.5-6 123 Idem, f.13 124 Idem 125 Idem, f. 3. 6 126 Idem, f. 2 127 Idem, f. 7-10, 16 128 B.A.R., Ms. S 28(3) / CDLXXIX

CorespondenŃa cu C.I.Karadja, o constituie o singură scrisoare, în limba franceză, trimisă lui C.Bobulescu. Din conŃinut, reiese că C.I.Karadja răspundea unor solicitări de documentare a părintelui Bobulescu, pe tema bisericilor din Iaşi. Deasemeni, rezultă o mai veche şi apropiată legătură între cei doi129.

CorespondenŃa cu Mihai Lupescu, marele folclorist, este una de familie, între cei doi existând relaŃii de rudenie. Totuşi, în încheierea ultimei scrisori(octombrie 1918), există o frază din care deducem schimbarea în cursul evenimentelor: ‘’Cu cele despre Ńară, harul domnului să fie peste noi, iar ce-o zis duşmanii la noi, zicem acum şi noi la ei‘’130.

Comunicarea noastră, referitoare la anul 1918, a valorificat o parte infimă, am putea

spune, din bogata arhivă a părintelui Constantin Bobulescu. Se impune, ca iubitorii de istorie să încerce să facă cunoscute, prin publicare, rezultatele uriaşei sale munci de cercetare.

În loc de concluzie, cităm cuvintele vicepreşedintelui Academiei Române, academicianul Dan Berindei: ‘’Preotul Constantin Bobulescu a fost un exemplu de preot cărturar, care a înŃeles că un slujitor al Bisericii îşi poate întregi activitatea printr-o sârguincioasă activitate ştiinŃifică. Lucrările sale, prin care a abordat un larg evantai tematic, reflectă în mare parte, teme legate de istoria Bisericii şi a artei bisericeşti şi care – apreciate, între alŃii, şi de Nicolae Iorga – au adus un real şi important aport culturii româneşti’’131.

Ne propunem ca într-un număr viitor al revistei să publicăm corespondenŃa părintelui Constantin Bobulescu cu Mitropolitul Visarion Puiu.

Episcopul Armatei Române dr. Partenie Ciopron „în război” cu aparatul ECP. Documente inedite

Aurel PENTELESCU

IonuŃ-Constantin PETCU

• O personalitate puternică

Constituirea Episcopiei Armatei Române în baza Legii privitoare la organizarea clerului militar, adoptată de Corpurile legiuitoare în vara anului 1921 şi sancŃionată de Regele Ferdinand I la 20 iulie 1921, Ministru de Război fiind Generalul de Brigadă Ioan Răşcanu, iar Ministrul Cultelor şi Artelor Octavian Goga, a fost o importantă realizare, deopotrivă a Bisericii şi a Armatei, după înfăptuirea României Mari în anul 1918. S-a

129 Idem, S 47(1) / MXIII 130 Idem, S 51(6) / MXIII 131 Acad. Dan Berindei, Cuvânt înainte, la lucrarea, O.L. Dimitriu-Brezeanu, Preotul Constantin Bobulescu. ViaŃa şi opera, p.3

consfinŃit astfel bogata experienŃă dobândită de preoŃii mobilizaŃi (250 preoŃi) în Războiul Întregirii Neamului (1916-1918) şi puşi, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sub ascultarea protoiereului Iconom Constantin Nazarie, profesor universitar de teologie morală la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Noua structură – Episcopia Militară – permanetiza, pentru prima dată în istoria Armatei Române, instituŃia preoŃilor militari activi, asimilaŃi cu grade militare ofiŃereşti şi puşi sub ascultarea/ordinele unui episcop, membru al Sfântului Sinod, cu gradul de General de Brigadă şi funcŃia militară de Inspector al Clerului Militar132. În fruntea Episcopiei Militare au funcŃionat episcopii Justinian Teculescu (1923-1924), Ioan Stroia (1925-1937) şi Partenie Ciopron (1937-1948), acesta din urmă asistând la desfinŃarea Episcopiei Armatei de către regimul comunist, în august 1948, prin Decretul nr. 177 pentru regimul general al cultelor religioase, care nu o mai includea în organizarea Bisericii Ortodoxe Române, sub raportul orânduirii canonice şi administrative133. În anii 1925-1948, reşedinŃa Episcopiei Militare a fost în oraşul Alba Iulia – Catedrala Încoronării. Cercetarea noastră în arhive, biblioteci şi pe teren, în vederea alcătuirii monografiei istorice Episcopul dr. Partenie Ciopron. O viaŃă închinată Bisericii şi Armatei Române (1896-1980), pune în evidenŃă proeminenta personalitate a Episcopului dr. Partenie Ciopron în rândul episcopilor militari şi nu numai, în anii 1937-1944 îndeosebi, dar şi ulterior134. CalităŃile sale de excelent orator şi slujitor liturgic, de bun gospodar şi organizator deosebit al clerului militar au fost permanent evidenŃiate de către contemporani. Într-un editorial al revistei Arma Cuvântului, care era publicaŃia lunară a Episcopiei Armatei, din anul 1940, se arăta: „P.S. Episcop al Armatei Partenie [Ciopron] a reuşit chiar din primul an (al pastoraŃiei sale – n.n.) să realizeze şi să aplice un plan unic de activitate (subl. n.) a tuturor preoŃilor activi ai armatei şi în toate domeniile pastoraŃiei militare, astfel că astăzi, tatonări şi dibuiri în acest domeniu nu mai există”135. Pentru ca în toamna anului 1941, într-un articol redacŃional din aceeaşi publicaŃie, Arma Cuvântului, să se precizeze: „Până în toamna anului 1937 (când Arhimandritul dr. Partenie Ciopron de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost ales Episcop al Armatei, hirotonit arhiereu, investit şi instalat la la Alba Iulia – n.n.) nu existau decât 30 preoŃi confesori ai oştirii. Astăzi, adică în toamna anului 1941, suntem 108 preoŃi militari. În decurs de patru ani au avut loc cinci examene de concurs, recrutându-se elemente de valoare din generaŃia de preoŃi tineri, ieşiŃi cu toŃii de pe treptele facultăŃilor de teologie şi având a pregătire cât mai bună”136. Din aceeaşi publicaŃie mai aflăm: „Memorabile vor rămâne vizitele canonice în diferite garnizoane, pe zonă (îndeosebi la frontiera de vest a Ńării, în 1940 – n.n.) şi sfinŃiri de biserici. Cât timp a Ńinut epoca concentrărilor, în permanenŃă vedeai pe Episcopul Armatei în mijlocul ostaşilor, oficiindu-se servicii divine şi îmbărbătându-i cu cuvântul Domnului”137. Pentru a sublinia imediat: „Şi cu

132 Cf. Aurel Pentelescu, ÎnfiinŃarea Episcopiei Armatei. Episcopii militari, în vol. Armata şi Biserica (coord. Ilie Manole), Bucureşti, 1996, (ColecŃia Revista de Istorie Militară, 4), pp. 172-185; vezi pe larg Ilie Manole, PreoŃii şi Oştirea la români (1830-1948), Editura Răzvad S.R.L., 1998, pp. 88-92. 133 Idem; vezi şi Statutul pentru organizarea şi funcŃionarea Bisericii Ortodoxe Române (octombrie 1948), în vol. Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române sub Înalt Prea SfinŃitul Patriarh Justinian 1948 – 1953, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1953, pp.4 – 6 (4–50). Fişele episcopilor militari, în Mircea Păcurariu, DicŃionarul teologilor români, ed. a doua, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002. Pentru Episcopul Partenie Ciopron, vezi Alesandru DuŃu, Florica Dobre, Leonida Loghin, Armata Română în Al Doilea Război Mondial, 1941 – 1945. DicŃionar Enciclopedic, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p.89. 134 Arhimandritul Partenie Ciopron, slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, a fost ales de Sfântul Sinod (17 iunie 1937) Episcop al Armatei cu titlul „de Alba Iulia”. La 25 septembrie 1937 a fost hirotonit Arhiereu în Paraclisul Palatului Patriarhal de către Mitropolitul Visarion Puiu al Bucovinei. A fost dus de subŃiori în faŃa Sfântului Altar de către Episcopul Policarp Moruşca al Americii şi Episcopul Grigore Leu al Argeşului. 135 Arma Cuvântului, an I, nr. 6-7, octombrie – noiembrie 1940, p.7. 136 Idem, an II, nr. 8-9, august – septembrie 1941, p.21. 137 Ibidem, an I, nr. 6-7, octombrie – noiembrie 1940, p.2.

toată această muncă obositoare şi deplasările pe vreme rea, îl vezi totuşi în fiecare duminică şi sărbătoare oficiind Sf. Liturghie în Catedrala Episcopală din Alba Iulia, ascultat cu multă evlavie de mulŃimea credincioşilor militari şi civili. Într-adevăr, cine asistă la o slujbă oficiată de Vlădica Armatei, n-o poate uita. P.S. Sa a făcut în această Catedrală simbolică (Catedrala Încoronării – n.n.) o biserică vie, unde se oficiază zilnic vecernia, utrenia şi Sf. Liturghie, respectându-se întru totul tipicul mănăstiresc. Un sobor de 10 călugări cari formează chinovia de la Catedrală, veghează ca biserica să fie deschisă toată ziua, iar slujbele să fie săvârşite cu toată punctualitatea”138. În context, se impune precizarea că toate caracterizările din Foile calificative anuale ale Episcopului General de Brigadă dr. Partenie Ciopron, întocmite de Secretariatul General al Ministerului Apărării NaŃionale şi supravizate de şefii ierarhici, conŃin aprecieri elogioase, precum şi propunerii de înaintare în grad. Spre exemplu, generalul de brigadă Nicolae Tătăranu, subşef al Marelui Cartier General, supraviza notarea de serviciu a Episcopului General de Brigadă dr. Partenie Ciopron pe anul 1941 în următorii termeni: „P.S.S. a îndeplinit funcŃia de Inspector al Clerului Militar de lângă M.[arele] C.[artier] G.[eneral], eşal.[onul] I. De la începutul operaŃiunilor (campania militară a anului 1941 pentru eliberarea Nordului Bucovinei, Basarabiei şi cucerirea Odessei – n.n.) a dirijat activitatea şi normele de conducere ale clerului, de către preoŃii activi şi cei mobilizaŃi. Mereu în teren – a vizitat M.[arile] U.[nităŃi] din linia 1-a, şi apărea totdeauna în momentele de cumpănă. A oficiat slujbe religioase imediat după ocuparea oraşelor mari ca: CernăuŃi, BălŃi, Chişinău, Tiraspol etc. Dornic de a fi de folos, a Ńinut contact strâns cu M.C.G. şi a lucrat la încadrarea clerului. Neînfrânător prin felul cum se prezintă şi cum oficiază, impunător prin blândeŃea şi curăŃia ce respiră din tot Eul său. Felul cum s-a comportat în război, cultura sa, prestigiul ce-l are armata, îl impune pentru gradul de Episcop General de Divizie”139. Alte comentarii prisosesc.

• Aparatul politic ECP

Lovitura de stat de la 23 august 1944 a bulversat societatea românească, inclusiv armata. Fosta adversară Uniunea Sovietică a devenit aliată, în cadrul NaŃiunilor Unite (Marea Britanie, Statele Unite ale Americi, U.R.S.S.) de partea cărora ne-am încadrat. Mai mult, acordul Churchill-Stalin din octombrie 1944 ne-a azvârlit în braŃele U.R.S.S., cu 90% influenŃă sovietică pentru România. Deciziile din 11 februarie 1945 a celor Trei Mari – Roosevelt, Stalin, Churchill de la Malta au consfinŃit împărŃirea lumii postbelice în sfere de influenŃă. Instaurarea Guvernului dr. Petru Groza, la 5 martie 1945, a marcat trecerea la comunizarea oficială a României, iar alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, mistificate, au consfinŃit acest fapt, aşa-zisele „forŃe democratice” (P.C.R., Frontul Plugarilor etc.) au obŃinut 79,85% din totalul voturilor exprimate şi 378 din cele 414 mandate, Partidul NaŃional łărănesc (Iuliu Maniu) şi Partidul NaŃional Liberal (Constantin Dinu Brătianu) fiind marginalizate, ulterior eliminate din viaŃa politică a României, liderii acestor partide arestaŃi şi întemniŃaŃi în închisoarea deŃinuŃilor politici de la Sighet (1950-1955), unde au şi murit în condiŃii inumane140. La 8 mai 1945, prin O.[rdinul] G.[eneral] nr. 29, semnat de Ministrul de Război generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu, în Guvernul dr. Petru Groza, s-a constituit în Armata Română aparatul politic (după modelul sovietic) sub denumirea DirecŃia Superioară a Culturii şi Propagandei (D.S.C.P.), care, la 2 octombrie 1945, prin O.G. nr. 113, semnat de acelaşi

138 Ibidem. 139 Arhivele Militare Române (sigla AMR), fond 3042 Memorii Bătrâni. Generali, dosar nr.30, f. 9. 140 Vezi despre aceasta în NuŃu Roşca, Închisoarea elitei româneşti. Compendiu, Editura Gutinul S.R.L., Baia Mare, 1998, 164 p.

ministru de Război, a devenit Inspectoratul General al Armatei pentru EducaŃie, Cultură şi Propagandă, cunoscut şi sub denumirea Aparatul E.C.P. sau Aparatul politic E.C.P. (A.E.C.P.). Din 1948 Aparatul E.C.P. a devenit faimoasa şi temuta DirecŃie Superioară Politică a Armatei (D.S.P.A.) – aparat de partid (al partidului unic de guvernământ – Partidul Muncitoresc Român, fost P.C.R. sau Partidul Comunist din România) care funcŃiona ca secŃie a C.C. al P.C.R. Din aprilie 1964, D.S.P.A. a devenit până în decembrie 1989 Consiliul Politic Superior al Armatei (C.P.S.A.), structură malformată, de sorginte sovietică, încă de la începuturile sale (8 mai 1945), care sfida prin bicefalitate principiul militar al comenzii unice. Aparatul politic D.C.E.P., creat la 8 mai 1945, era încadrat cu 1.005 ofiŃeri şi subofiŃeri proveniŃi din Divizia Tudor Vladimirescu, constituită pe teritoriul U.R.S.S., din prizonieri români de pe frontul de Est, şi cu aprobarea lui I.V.Stalin dată la 2 octombrie 1943. Cei „o mie” au fost trimişi la unităŃile operative de pe Frontul de Vest cu scopul de a „lămuri” trupele române ce urmau a se îndrepta spre Ńară despre „marile realizări democratice” ale Guvernului dr. Petru Groza, cu sprijinul „dezinteresat” al Uniunii Sovietice. Istoricul Florin Şperlea a demonstrat amplu nocivitatea aparatului politic introdus în structurile militare ale statelor căzute în sfera de influenŃă sovietică, rolul lor în destructurarea armatelor în anii imediat postbelici, precizând: „Dispunem astăzi de suficiente dovezi care atestă că rolul principal al acestor aparate politice (subl. n.) a fost acela de a asigura crearea armatelor viitoarelor democraŃii populare, pe de o parte, prin epurarea elementelor socotite indezirabile de către comunişti şi încadrarea unui personal verificat şi corespunzător din punct de vedere ideologic, iar, pe de altă parte, prin îndoctrinarea asigurată de controlul mijloacelor de propagandă”141. În cadrul Inspectoratului General al Armatei pentru E.C.P. funcŃiona Biroul Legături – Cler, denumit de la 1 ianuarie 1947 Serviciul EducaŃie Religioasă. Potrivit instrucŃiunilor de funcŃionare interioară ale Aparatului E.C.P., acest Birou avea rolul „de a coordona munca preoŃilor militari cu a educatorilor din unităŃi”142. Colaborare stranie, incompatibilă sub raport ideatic, doctrinar! De fapt, în InstrucŃiunile 6252/ 1945, semnate de subinspectorul general pentru E.C.P., colonelul Dumitru Popescu, se stipula: „În activitatea lor preoŃii militari trebuie să urmărească aplicarea preceptelor religioase la viaŃa practică, evitând abstractul, teoreticul şi sectarismul; pentru ca această activitate să urmărească întocmai noua linie de educaŃie în armată, conlucrarea cu aparatul de educaŃie în aplicarea instrucŃiunilor Inspectoratului este obligatorie pentru clerul militar”143. IngerinŃele Biroului Legături – Cler în activitatea preoŃilor militari au fost atât de grosolane încât, spre exemplu, tema de educaŃie pentru militari din luna decembrie 1946, intitulată Naşterea Domnului, avea indicaŃia ca, în partea aplicativă, să se sublinieze „naşterea Poporului Român la o nouă concepŃie de viaŃă datorită instaurării la cârma Ńării, la 6 martie [1945], a unui regim democratic”144. Este lesne de înŃeles că, în astfel de condiŃii, Episcopul dr. Partenie Ciopron, care era de drept şeful preoŃilor militari din Armata Română nu putea decât să se indigneze nelimitat, retrăgându-se într-o stare de activitate strict liturgică. Drept urmare, Serviciul InformaŃii din cadrul Inspectoratului General al Armatei pentru E.C.P. a trecut la supravegherea sa permanentă. În toată perioada 1946-1948, notele informative privitoare la Episcopia Armatei şi Vlădica Partenie – atâtea câte le-am depistat până în prezent în arhive şi pe care le publicăm

141 Florin Şperlea, De la Armata Regală la Armata Populară. Sovietizarea armatei române (1948 – 1955), Editura Ziua, Bucureşti, 2003, p.47 şi următoarele (pp. 47-58). 142 A.M.R., fond Microfilme, rola PII 4.2457, c. 132–133. Apud Florin Şperlea, Clerul militar român în primii ani ai comunizării României, în vol. Armata şi Biserica (coord. Ilie Manole), Bucureşti, 1996, (ColecŃia Revista de Istorie Militară, 4), p. 241. 143 Ibidem, c. 159-160. Apud Florin Şperlea, op. cit., p.242. 144 Cf. Florin Şperlea, De la Armata Regală la Armata Polpulară…, p. 53.

pentru prima dată în istoriografie – arată pregnant rolul devastator jucat de Aparatul E.C.P. în activitatea preoŃilor militari, chiar şi felul în care unii dintre aceştia au căzut în mrejele „democratizării armatei”, dedându-se, precum preotul căpitan Golianu Grigore din Garnizoana Buzău, la aprecieri denigratoare, calomnioase.

• Manifestări „reacŃionare” şi „antidemocratice”

Preotul căpitan Golianu I. Grigore (n. 1908) a intrat în rândul clerului militar în urma examenului din 1 decembrie 1943, la fel ca şi preotul căpitan Paiu Costache/ Constantin (n. 1914), primul fiind repartizat confesor pentru garnizoana CernăuŃi, al doilea pentru garnizoana Câmpina145. Dinamica evenimentelor din anul 1944 (stabilizarea frontului germano-sovietic pe aliniamentul CarpaŃii Orientali – Paşcani – Iaşi – Chişinău la sfârşitul lunii martie 1944, lovitura de stat de la 23 august 1944 ş.a) au făcut ca cei doi preoŃi să fie redistribuiŃi teritorial, preotul căpitan Golianu la Buzău, preotul căpitan Paiu la Alba Iulia. Într-o Notă informativă către Aparatul E.C.P., datată 24 iulie 1946, preotul căpitan Golianu Grigore relatează, între altele: „Subsemnatul sunt înscris la Apărarea Patriotică Brăila din iunie 1945, înscriere făcută prin cel mai bun prieten şi consătean (comuna Urecheşti, jud. Râmnicu Sărat/ azi Buzău – n.n.) Inspectoratul general al învăŃământului primar regional GalaŃi, Ioan Stavărache, prieten al Dlui Ministru Constantinescu – Iaşi, care mi-a fost profesor la Facultatea de Teologie [din] Chişinău. Cu el, încă de elevi am militat în satul nostru Urecheşti – R. Sărat pentru ridicarea poporului încă de mult (sic). De această înscriere ştie şi Dl. Butăescu – Brăila”146. Cu acelaşi zel, preotul căpitan Golianu Grigore, în Nota informativă amintită, relata: „Preotul Toma Golianu, paroh [în] comuna Urecheşti, jud. R. Sărat, fratele meu, este preşedintele preoŃilor democraŃi ai jud.[eŃului] R. Sărat şi membru în partidul Frontul NaŃional Popular din R. Sărat. Preotul Ioan V. Iordache, protoiereu la R. Sărat şi preot la Catedrala Cuvioasa Parascheva din R. Sărat – cumnat, soŃia lui, Cecilia, sora mea, [este] membru în partidul Frontul Plugarilor, ambii cunoscuŃi personal ai Dlui Ministru Vlădeicu Răcoasa (Gheorghe Vlădescu Răcoasa, subsecretar de Stat pentru NaŃionalităŃi, 6 martie 1945 – 29 nov. 1946 – n.n.). Din partea soŃiei mele, Nicu Rânciog, învăŃător – comuna Zărneşti, jud. Buzău, primarul comunei, membru în Partidul Social – Democrat, este unchiul soŃiei. De asemenea, învăŃătorul Pavel Munteanu din comuna Vadu Soreşti [este] membru la Social – DemocraŃi. Fratele meu, din com.[una] Slobozia Bradului – R. Sărat [este] membru în Partidul Comunist”147. Cu un Ministru al Cultelor, preot Constantin Burducea (6 martie 1945 – 29 nov. 1946) despre care, în epocă, se spunea tranşant: „…când cu steaua (roşie, în cinci colŃuri – n.n.) când cu crucea”, nu este de mirare că preotul căpitan Golianu Grigore dădea note informative, fie la cerere, fie din proprie iniŃiativă despre superiorul său, Episcopul General de Brigadă dr. Partenie Ciopron sau despre rudele şi cunoştinŃele sale. Nota sa informativă din data de 24 aprilie 1946 seamănă mai mult a autobiografie, dată în ce scop? Pentru a fi promovat? Cine ştie, e fără importanŃă a mai fi cercetat. Cele relatate de el în raportul din 18 iulie 1946 (doc. 1, anexat) despre Episcopul dr. Partenie Ciopron se regăsesc, uneori preluate aproape ad litteram, în diverse alte documente, prin care Aparatul politic E.C.P. îşi justifica existenŃa: „Prea SfinŃitul Episcop al Armatei după 23 august 1944 s-a menŃinut într-o atitudine complet rezervată şi să se manifeste într-o poziŃie cu dublu interes.” Sau: „Despre preoŃii din A.[paratul] E.C.P. a spus că sunt nişte nulităŃi şi că, în curând, limpezindu-se apel,e va scăpa de ei, ca unii ce sunt trădători şi vânduŃi ruşilor.”ş.a. Că preot căpitan

145 Cf. Anuarul ofiŃerilor activi din Armata Română pe anul 1944, Bucureşti, 1944, p. 1211. 146 Arhivele NaŃionale ale României. DirecŃia Arhivelor Istorice Centrale (sigla AN.DAIC), fond Ministerul de Război. Inspectoratul General al Armatei pentru E.C.P. (sigla MR.IGAECP), dosar nr.2, f. 36. 147 Idem, f. 37.

Golianu a fost un informator notoriu rezultă clar din documentele prezentate, precum şi din altele nedepistate încă. În caracterizarea din 12 septembrie 1947 (doc.8, anexat) se afirmă: „La 10 mai 1946 în casa cpt. preot Golianu a spus: «Să avem răbdare căci în curând guvernul Groza va cădea şi atunci vom scăpa de toate lichelele» (se referea la cei din E.C.P.)”. Lucrătorii politici din Aparatul E.C.P. s-au dovedit cât se poate de zeloşi, în monitorizarea activităŃii şi comportamentului Episcopului dr.Partenie Ciopron din anii imediat postbelici. În Nota Informativă din 26 octombrie 1946 (doc.2, anexat) căpitanul Breazu Nicolae, ajutor secund E.C.P. la Regimentul 6 Pioneri din Alba Iulia, ce avea în subordonare administrativă Episcopia Armatei din Cetatea Alba Iulia, relatează, între altele, către Aparatul E.C.P. de la Bucureşti: „P.S. Episcop General Partenie Ciopron are atitudine antidemocratică şi aproape tot clerul şi călugării de la Episcopie formează un cuib reacŃionar (subl. n.). Prin discuŃiile avute cu Pr.[eot] Căpitan Paiu C., a spus: „Ce mai faceŃi voi cu partidul acela E.C.P.?” Pentru a propune, în final, imperativ: „Rog interveniŃi locului în drept contra acestor preoŃi în slujba reacŃiunii pentru a se lua măsuri de îndreptare”. Iar în Nota informativă din 12 mai 1947 (doc.5, anexat) se afirma: „Episcopul şi cei din jurul său constituie un focar reacŃionar (subl. n.), care alimentează reacŃiunea destul de puternică din oraş şi judeŃ”. Pentru ca propunerile din finalul acestei Note informative să fie tranşante: „Schimbarea Episcopului; Mutarea celor mai apropiaŃi de Episcop în alte garnizoane; Introducerea la Episcopia Militară, ca organ E.C.P., a Cpt. Paiu C-tin, adj.[unctul] E.C.P. de la Bat.[alionul] Pontonieri (din cadrul Regimentului 6 Pioneri Alba-Iulia – n.n.)”. ConŃinutul Notei Informative din 4 decembrie (doc.3, anexat), arată cât se poate de limpede înverşunarea lucrătorilor din Aparatul E.C.P. pentru a „demasca” pe Episcopul General de Brigadă dr. Partenie Ciopron, stabilind că la alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 acesta „a votat cu P.N.ł – Maniu”, dezvoltând în continuare felurite acuzaŃii mai mult sau mai puŃin argumentate. Expresia „Episcopul a votat cu Ochiul (semnul electoral al P.N.ł – Maniu – n.n.)” apare mereu în documente, ca acuzaŃie „forte”, ca şi cum, în mod obligatoriu Episcopul Partenie Ciopron ar fi trebuit să voteze Soarele – semnul electoral al Blocului Partidelor Democratice. Ca urmare, şi Nota Informativă din 2 septembrie 1947 (doc.7, anexat) licitează orientarea pro – manistă a participanŃilor la parastasul Episcopului Ioan Stroia din data de 24 august 1947, cu menŃiunea „Obiectul: Activitatea subversivă”, unde Episcopul dr. Partenie Ciopron a fost prezent, mai mult va fi oficiat parastasul pentru predecesorul său în scaunul episcopal de la Alba Iulia. De fapt, Fişa Episcopului Partenie Ciopron (doc.9, anexat), în secŃiunea Caracterizare precizează: „Valoarea profesională: Este bine pregătit. Cu o frumoasă cultură generală. Politic: Antidemocrat. Nu vede bine democratizarea Armatei şi nici noul regim democratic instalat la 6 martie 1945. Are manifestări reacŃionare […] Neadaptabil. Nu se poate conta pe el.” Într-o caracterizare anterioară, datată 12 septembrie 1947 (doc.8, anexat) se stipula: „Este un om care îşi schimbă atitudinea după regim. Din ultimele manifestări ar părea că, prelucrat mai intens, s-ar putea încadra – numai formal – pe linia regimului”. OpŃiune infirmată de caracterul ferm al Episcopului Armatei dr. Partenie Ciopron.

• Bătălia câştigată

Fără îndoială, episodul Mărăşeşti – 6 august 1947 este unul semnificativ privind atitudinea Episcopului dr. Partenie Ciopron faŃă de regimul politic din România acelor ani imediat postbelici. La 17 iulie 1947, Ministrul Apărării NaŃionale (ministru: general de corp de armată Lascăr Mihail) înainta PreşedinŃiei Consiliului de Miniştri (preşedinte: dr. Petru Groza) o Notă prin care se informa (cu detalii, anexe) despre eveniment: „Am onoarea a vă

încunoştiinŃa că în vederea comemorării a 30 de ani de la marea bătălie de la Mărăşeşti – 6 august 1917, simbol al rezistenŃei române împotriva cotropitorilor, - supun aprobării Domniei Voastre următoarele: I. Programul cu desfăşurarea solemnităŃii de la 6 august 1947 (Anexa nr.1). II. La această solemnitate urmează să fie invitaŃi: M.S. Regele; Guvernul; alŃi reprezentanŃi, după cum se arată (Anexa nr.2); III. În ceea ce priveşte acŃiunea de informare şi orientarea łării pentru însemnătatea acestei zile (Anexa nr.3), atât din punct de vedere istoric, cât şi politic, urmează să se facă de către Ministerul InformaŃiilor prin: presă, radio; în cadrul orei A.R.L.U.S., Scoalei, Armatei, U.F.A.R.; meeting-uri; Te Deum-uri”148. La punctul IV al Notei se consemna: „Pentru această ocaziune şi pentru a exprima încă odată sentimentul de sinceră recunoştinŃă faŃă de U.R.S.S. şi ca un pios omagiu pentru eroii armatei vecine de la Răsărit, s-a luat măsura ca osemintele generalului rus Teodor (corect: Feodor – n.n.) Alexandrovici [Colodeef] decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, pentru modul cum şi-a condus focul artileriei în bătălia de la Mărăşeşti, să fie luate din criptă şi depuse într-unul din sarcofagele din centru Mausoleului. Pe sarcofag se va aplica o placă cu epitaful respectiv”149. Prin amintita Notă se solicita suma de 300.000.000 lei „pentru preîntâmpinarea cheltuielilor, urmând ca devizele şi actele să se trimită ulterior”. De asemenea, se făceau precizări în legătură cu transportul invitaŃilor de la Bucureşti la Mărăşeşti, cu inclusiv sublinierea că „nu se va servi nici o gustare la Mausoleu, aceasta urmând ca prin grija PreşedinŃiei Consiliului de Miniştri să se organizeze în vagoanele salon respective, care înapoiază oficialităŃile şi invitaŃii la Bucureşti”150. Pe lista cu participanŃii la desfăsurarea solemnităŃii de la Mărăşeşti din 6 august 1947 (Anexa nr.2) s-au operat (de către ministrul Apărării NaŃionale, generalul Mihail Lascăr?) importante radieri cu „Nu”, astfel: „Cavalerii Ordinului „Mihai Viteazul” (numai cei care au luat parte la bătălia de la Mărăşeşti), precum şi „Foştii comandaŃi şi şefii de stat major al M.[arilor] U.[nităŃi] care au participat la bătălia de la Mărăşeşti: General de Brigadă Zadic Iacob, Colonel Samsonovici Nicolae, Colonel Ivanovici Anton, Locot. colonel PestriŃu Alexandru, General de Brigadă Cihoschi Enric, Locot. colonel Ştefănescu A.C., General de Brigadă Angelescu Paul, Colonel Răşcanu Ioan, Colonel Ruşescu Gh”151. În acelaşi document se preciza cu „Da” pentru „Muncitorii şi sătenii din împrejurimi”, iar cu „Loco” pentru „DelegaŃi ai asociaŃiilor patriotice: Apărarea Patriotică, Cultul Eroilor, Societatea Ortodoxă, A.R.L.U.S., ConfederaŃia Generală a Muncii, F.[edderaŃia], U.[niunea] T.[ineretului] P.[rogresist] etc.”152 În documentul amintit (Anexa nr.2, la Nota din 17 iulie 1947) s-a radiat cu o linie orizontală „DelegaŃiile străine”, bifându-se aprobator doar pentru: „M.S. Regele, Guvernul, M.[inisterul] Ap.[ărării] NaŃionale, Comisia Aliată de Control, ComandanŃii Regiunii 4 Militară şi Div.[iziei] 6 Inf.[anterie], AutorităŃile locale ale Jud. Putna şi oraşului Mărăşeşti”153. În concret, la solemnitatea din 6 august 1947 de la Mărăşeşti, atât M.S. Regele Mihai I, Guvernul, cât şi Comisia Aliată de Control au participat prin reprezentanŃi. După mai multe ajustări, programul solemnităŃii de la Mărăşeşti – 6 august 1947 a inclus: ora 07.00: Plecarea din Bucureşti – Băneasa a oficialităŃilor; ora 10.30: Sosirea la Mărăşeşti (gară), primirea oficialilor de către prefectul de jud. Putna, primarul Mărăşeşti; prezentarea raportului ministrului Apărării NaŃionale de către comandantul Regiunii 4 Militare; 10.45: Raport către reprezentantul M.S. Regele, la Mausoleu; 10.50: Depunerea de

148 A.M.R., fond 1024, dosar nr. 144, f. 11. 149 Idem. 150 Ibidem. 151 Ibidem, f. 14. 152 Ibidem. 153 Ibidem.

coroane din partea PreşedinŃiei Consiliului de Miniştri, Ministerului Apărării NaŃionale, Comisia Aliate de Control; 10.55: Începerea serviciului divin, oficiat de Episcopul Armatei dr. Partenie Ciopron şi un sobor de 12 preoŃi, sub îndrumarea preotului Maior BălănuŃă Nicolae; 11.30: Cuvântări: episcopul Armatei; ministrul Apărării NaŃionale; Comisia Aliată de Control (eventual); Apărarea Patriotică; prefectura Putna; Societatea Ortodoxă; 12.15: Defilarea militarilor români (campania de militari sovietici solicitată nu a participat); 12.30: Masa pentru săraci (100 persoane); 12.35: Plecarea oficialităŃilor; 16.15: Sosirea la Bucureşti – Băneasa154. Mai precizăm că, în conformitate cu programul propus de Ministerul Apărării NaŃionale, întreaga solemnitate s-a filmat şi s-a transmis (în direct) la radio155. Nota informativă din data de 6 august 1947 (doc.6, anexat), semnată de Preot Maior Gheorghe Năstase, reprezentantul Aparatului E.C.P. Biroul Legături – Cler de la Bucureşti arăta conflictul iscat între acesta şi Episcopul Armatei dr. Partenie Ciopron în legătură cu textul cuvântării care urma, conform programului, să o Ńină la Mausoleul Mărăşeşti: „Deşi i s-a comunicat telefonic (la Alba Iulia, de la Bucureşti – n.n.) că va sluji şi va Ńine cuvântare la Mărăşeşti, pe care trebuia s-a trimită din vreme spre a fi văzută (subl. n.), nu a trimis. Întrebându-l, a spus că a trimis-o prin curier şi se miră că nu a ajuns”. Fără îndoială, această exprimare „…şi se miră că nu a ajuns”, coraborată cu o alta: „…a spus că nu o are, dar o va scrie îndată”, arăta dispreŃul, pe deplin întemeiat, al Episcopului Armatei dr. Partenie Ciopron faŃă de Aparatul politic E.C.P. InterogaŃia „Ce, îmi faceŃi cenzură, mie? Răspund eu de faptele mele” întăreşte acest dispreŃ. Drept urmare, preotul informator Maior Gheorghe Năstase este silit să se lamenteze în Nota sa, în legătură cu cuvântarea scrisă de Episcopul Armatei, astfel: „…am tăiat din ea (avea 14 pagini, multe pline de dogmatisme şi afirmaŃii nejuste), am refăcut-o şi, deşi i s-a spus să nu citească pasagii[le] tăiate, totuşi a citit din ele”. Putem spune că această „bătălie” din „războiul” contra Aparatului politic E.C.P. a fost câştigată de Episcopul General de Brigadă dr. Partenie Ciopron, mai ales că textul rostit s-a difuzat la radio. Din păcate, în arhivele militare nu am găsit acest text, iar cercetarea Arhivei Radio nu s-a intreprins încă de noi.

• Bătălia pierdută

Într-o Notă informativă, datată 1 noiembrie 1947 (doc. 10, anexat) se arată: „La Episcopia Militară (în Cetate) se găsesc un număr de 4 preoŃi militari şi 10 călugări, în frunte cu [Episcopul] General [de Brigadă] CIOPRON [Partenie], recent mutat la Roman (?).156 Activitatea şi tot ce se petrece în această unitate sub mantia bisericii este suspectă. În acest centru unde n-a putut pătrunde nici un element democratic (subl. n ) sunt susceptibile acŃiuni de subminare a regimului democratic”. Pentru a continua pe un ton şi mai vehement: „Nu există în această episcopie nici un element educator sau preot verificat care să ne poate îndruma şi a ne da garanŃii (subl. n.) că acolo nu se întâmplă nimic dăunător siguranŃei statului. Personalul de aici duce o viaŃă izolată, nu ia parte la conferinŃe, adunări sau serbări. PreoŃii sunt reacŃionari (subl. n.)”. În finalul Notei informative se stipulează: „Înrădăcinată în Alba Iulia, Episcopia (Armatei – n.n.) e un obstacol serios (subl. n.) în democratizarea întregii atmosfere din judeŃ”. Este lesne de sesizat neputinŃa şi înverşunarea Serviciului de InformaŃii al Aparatului politic E.C.P. în faŃa acestei „redute” din Alba Iulia, care era Episcopia Armatei. Rezulta că Preotul Căpitan Paiu Costache nu a putut fi infiltrat în personalul de la Episcopie.

154 Ibidem, f. 4, 5. 155 Ibidem. 156 Sf. Sinod l-a numit temporar episcop- locotenent (locŃiitor) la Roman, fără a fi fost mutat definitiv.

Îm aceste condiŃii, s-au căutat alte căi de atac, care au fost găsite fără prea mare efort: o locuinŃă-proprietate a Armatei, situată la Poarta nr. 3 din Cetate, ocupată de doi călugări de la Catedrala Episcopală, solicitată intens de Maestrul cismar Gadea Petre din Regimentul 6 Pionieri Alba Iulia. Chestiunea, considerată „foarte gravă din punct de vedere politic” (doc.13, anexat) a ajuns până la Ministrul Apărării NaŃionale, generalul Emil Bodnăraş (ministru în perioada 27 dec. 1947 – 3 oct. 1955), cu implicarea Episcopului General de Brigadă dr. Partenie Ciopron, acuzat că „refuză să dea dizpoziŃiuni de eliberarea locuinŃei”. (doc.14, anexat).Comandantul Secund Politic al Garnizoanei Alba Iulia, Locotenent-colonelul Mihu Ioachim a strâns dovezile necesare, pe care la 14 aprilie 1948, le-a înaintat Inspectoratului General al Armatei pentru EducaŃie. DirecŃia Organizare - Bucureşti (doc.11,12,13, anexat). Acest organ suprem E.C.P. a întocmit Referatul pentru Ministrul Apărării NaŃionale (transcris de noi după exemplarul secund, fără rezoluŃie şi semnături olografe), unde, la punctul 3, se susŃine că „acest caz prezintă gravitate sub aspect politic” şi se propune o comisie pentru cercetarea cazului. La punctul patru, ultim, al Referatului: „Domnul Ministru este rugat a hotărî” (doc.14, anexat). Documentul este semnat de Lt. Col. Corneliu Mănescu, la vremea respectivă Subinspector General al Armatei pentru E.C.P. Din practici cunoscute în epocă la nivel central, cazurilor „grave” sub raport politic, ca cel relatat mai sus, nu li se dădea câştig de cauză. Suntem siguri că Episcopul General de Brigadă dr. Partenie Ciopron şi-a dat seama de la început că această „bătălie” este pierdută, dar a încercat să-şi protejeze subalternii, în persoana celor doi călugări slujitori la Catedrală. De fapt, peste doar câteva luni, în august 1948, Episcopia Armatei a fost desfiinŃată, sub incidenŃa Decretului Prezidiului Marii Adunări NaŃionale nr.177 din 4 august 1948 pentru regimul general al cultelor religioase, clerul militar activ, în frunte cu Episcopul Armatei, fiind trecut din oficiu în rezervă şi puşi la dispoziŃia Sfântului Sinod. „Războiul” cu Aparatul politic E.C.P. luase sfârşit, inclusiv prin desfiinŃarea Biroului Legături – Cler. De precizat că, la 30 septembrie 1948, Episcopul dr. Partenie Ciopron urma să împlinească 52 de ani. Va mai trăi până la 84 ani, în 1980. A fost, între anii 1962 – 1978, Episcop al Romanului şi Huşilor, după „surghiunul” (1950 – 1962) de la Suceava (stareŃ la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”), urmărit permanent de Securitate, cu dosar (vezi Arhiva C.N.S.A.S.), pentru „acŃiuni duşmănoase contra regimului”. 1. 1946 iulie 18.

Raportul Preotului căpitan Golianu Grigore (Garnizoana Buzău) către Inspectoratul General al Armatei E.C.P. despre Episcopul Armatei Dr. Partenie Ciopron (Extrase). Nr.16/ 18 iulie 1946 Preot Cpt. Golianu Grigore Către Inspectoratul General al Armatei E.C.P. Am onoarea a raporta: […] Am constatat că P.[rea] Sf.[inŃia] Sa foloseşte sistemul de ameninŃări [şi] pretinse nereguli ale preoŃilor pentru ca aceştia să aducă cât mai multe daruri. De altfel, la P.S. Sa criteriul de apreciere a preoŃilor este „ploconul”. DistincŃiile, mutările şi notările se fac în funcŃie de hărnicia preotului întru aducerea darului cât mai mare. În clipa când preotul nu mai aduce nici un dar, este admonestat, ameninŃat şi lăsat în voia soartei. […]

Prea SfinŃitul Episcop al Armatei după 23 August 1944 s-a menŃinut într-o atitudine complet rezervată şi să se manifeste într-o poziŃie cu dublu înŃeles. Cel care pe vremea legionarilor şi antonescienilor făcea dese inspecŃii, lua parte la manifestări, Ńinea conferinŃe, dădea pastorale în care elogia munca şi regimul antonescienilor, după 23 August 1944 s-a Ńinut rezervat, n-a dat nici o pastorală, iar ordinele care s-au dat în ultimul timp sunt foarte vagi. În dese rânduri a vizitat unităŃile de pe frontul de Răsărit (Ucraina şi Crimeea) proslăvind lupta împotriva Uniunii Sovietice prin cuvântări, articole la ziare şi radio. Când armata noastră a început lupta împotriva hitlerismului pe frontul din Apus, Prea Sf.[inŃia] Sa n-a dat nici un ordin sau pastorală de îndrumare a preoŃilor militari şi nu a vizitat niciodată acest front. PreoŃii au fost şi sunt complet dezorientaŃi. Introducerea A.[paratului pentru] E.[ducaŃie,] C.[ultură şi] P.[ropagandă] în armată a fost privită de Prea Sf.[inŃia] Sa cu neîncredere şi ironii, manifestate în dese rânduri. Despre preoŃii din A.[paratul] E.C.P. a spus că sunt nişte nulităŃi şi că, în curând, limpezindu-se apele va scăpa de ei, ca unii ce sunt trădători şi vânduŃi ruşilor. Regimul instaurat la 6 martie 1945 este socotit de Prea Sf.[inŃia] Sa ca impus peste voinŃa poporului şi că lucrează la ordine străine Ńării. Fiind chemat cu ord.[inul] nr. 56 din 15 mai 1946 la Sfânta Episcopie a Armatei, Alba Iulia, am avut prilejul să ascult împreună cu Prea Sf.[inŃia] Sa discursul de la radio al domnului vicepreşedinte Dl. GuŃă (Gheorghe – n.n.) Tătărescu, din seara zilei de 28 mai 1946, orele 9, când Prea Sf.[inŃia] Sa, râzând, s-a pronunŃat: „Îl credeam mai inteligent, dar a vorbit prost; s-a văpsit şi ăsta!” În seara zilei de 10 mai 1946, fiind în trecere prin Buzău spre Roman, a dormit la mine, luând şi masa dimpreună cu colegul meu de garnizoană Preot Maior Dumitrescu H. Marin şi pensionarul IoniŃă Nicolae, tot din oraşul Buzău. DiscuŃiile alunecând pe tărâm politic, Prea Sf.[inŃia] Sa ni s-a adresat, spunând – să avem răbdare, căci în curând guvernul Groza va cădea şi atunci va scăpa de toate lichelele existente azi, referindu-se la cei din A.[paratul] E.C.P. La întoarcere, venind cu un domn de la Cotnari, prieten bun şi intim al Prea Sf.[inŃiei] Sale din partidul Brătienist (Constantin Dinu Brătianu – n.n.), au discutat politica guvernului (Petru Groza – n.n.), ponegrind actele sale. Ca o consecinŃă a celor infiltrate de Prea Sf.[inŃia] Sa care a căutat să tulbure şi să întunece orientarea politică a preoŃilor militari, recomandându-le atât prin cuvânt, cât şi prin atitudinea Prea Sf.[inŃiei] Sale cu totul altceva – (cuvânt ilizibil) realitatea ne-a făcut ca astăzi toŃi preoŃii militari să se găsească într-o completă dezorientare, iar unii dintre ei să aibă şi grave nemulŃumiri, care le poate schimba chiar situaŃia lor actuală. 18 iulie 1946 Pr.[eot] Cpt. (căpitan), ss./ Grigore Golianu • Arhivele NaŃionale ale României. DirecŃia Arhivelor Istorice Centrale (sigla AN.DAIC), fond Ministerul de Război. Inspectoratul General al Armatei pentru EducaŃie, Cultură şi Propagandă (sigla MR.IGAECP), dosar nr.2, f. 27-29.

Note 1. Text redactat manual, cu cerneală neagră, pe hârtie format A4, ordinară (80 % alb), trei file faŃă/ verso. În continuare, toate textele reproduse de noi se prezintă dactilografiate, dacă nu au o altă precizare.

2. 1946 octombrie 23. Notă informativă a Serviciului E.C.P. din Regimentul 6 Pionieri, Alba Iulia. Regimentul 6 Pionieri Serv.[iciul] E.C.P. Alba Iulia

copie

Notă informativă

În pavilioanele statului locuieşte Preot Maior rez.[ervă] Păcurariu [Victor], care deşi trecut în rezervă de cca. 10 ani, nici până în prezent nu vrea să evacueze locuinŃa pentru un ofiŃer activ din garnizoana Alba Iulia. A fost văzut în casa acestui preot, de către Slt. Badiu C., ajutor E.C.P. din Bat.[alionul] Pont.[onieri] Alba Iulia, portretul lui [Ion] Antonescu. P.S. Episcop General Partenie Ciopron are atitudine antidemocratică şi aproape tot clerul şi călugării de la Episcopie formează un cuib reacŃionar. Prin discuŃiile avute cu Pr.[eot] Căpitan Paiu C., a spus: „Ce mai faceŃi voi cu partidul acela E.C.P.?” Cu ocazia serbării din 15 sept. a.c. s-a prezentat Dl. Colonel Iamandache C. şi l-a invitat să ia parte la această serbare dată pentru copiii orfani de război. DelegaŃia de ofiŃeri cu împărŃirea biletelor de onoare s-a prezentat la Domnia Sa (Episcopul Partenie Ciopron – n.n.), la care [acesta] a răspuns numai cu suma ridicolă de 10.000 lei, deşi dispune de o avere fabuloasă. Rog interveniŃi locului în drept contra acestor preoŃi în slujba reacŃiunii pentru a se lua măsuri de îndreptare. Ajutor Secund E.C.P. Căpitan, ss./ Breazu Nicolae p. conformitate Şeful Biroului 2 Maior, ss./ C. Rădescu • AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr.2, f.12. Vezi şi Arhiva Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii (sigla ACNSAS), fond Informativ, dosar nr. 2252, vol.3, f. 127; funcŃiile şi semnăturile celor doi ofiŃeri sunt înlocuite cu expresia: „Valoarea informaŃiei: SIGURĂ.”

Note 1. Ştampila dreptunghiulară cu legenda: „Inspectoratul General al Armatei pt. ECP/

Serviciul InformaŃii// Intrare, nr. 48696/ 1946 luna oct. ziua 23.” 3. 1946 decembrie 4.

Notă informativă privind activitatea şi comportamentul Episcopului Partenie Ciopron şi al personalului Episcopiei Militare, Alba Iulia. M.[inisterul de] R.[ăzboi] Inspectoratul Geniului

Serviciul E.C.P. Nr. 95353 Din 4 dec. 1946

Notă informativă 1. În ziua de 19.XI.1946, dimineaŃa, la C.[entrul] T.[eritorial] Alba, unde funcŃiona o secŃie de votare militară, sub supravegherea personală a comand.[atului] Reg.[imentului] 6 Pionieri şi Garnizoanei Alba Iulia, colonel Iamandache Constantin, s-a prezentat Episcopul Armatei, preot General Partenie Ciopron, împreună cu tot personalul de conducere a Episcopiei Miliare (8 persoane în total). Intrând în sala de votare, a spus zâmbind: „Să binecuvântăm alegerile”. Apoi şi-a primit buletinul şi ştampila, a mers la cabină, s-a închis bine, a stat destul timp, pentru ca, ieşind cu buletinul împăturit în 4, să se oprească brusc în faŃa urnei şi, cu mimica omului îngrijat (îngrijorat, n.n.), să împăturească încă odată buletinul său de vot, adică din 4 să îl facă în 8. Cum era binecunoscută atitudinea sa dubioasă din punct de vedere politic, şi cum se găseşte în permanenŃă în cercul unor reacŃionari notorii din oraşul şi jud.[eŃul] Alba, în special, întregul biroul electoral, desigur, a urmărit felul cum s-a prezentat la vot şi mimica făcută, au atras atenŃia supraveghetorilor discreŃi ai Episcopului Armatei. Ideea binevenită de a împături buletinul [de vot] în 8 în loc de 4, cum erau absolut toate celelalte şi faptul că imediat după votul celor din biroul electoral a votat Episcopul [Partenie] Ciopron au dus la senzaŃionala descoperire, odată cu deschiderea şi cercetarea urnei, că Sf.[inŃia] Sa Episcopul Armatei, Preot General [de Brigadă] Partenie Ciopron a votat cu P.N.ł – Maniu (semnul electoral – „Ochiul” – n.n.). Întreg biroul electoral al SecŃiei de votare militară de la C.T. Alba Iulia, [împreună] cu reprezentanŃi ai B.P.D. – ului (Blocul Partidelor Democratice – n.n.), cunosc acest eveniment deosebit şi-l comentează ca atare. 2. În aceleaşi condiŃiuni şi cu acelaşi atitudini s-au prezentat la vot şi sunt indicii sigure că au votat cu P.N.ł. şi: - Plot.[onier] Maj.[or] MurguleŃ Stan, cu soŃia, - Preot Maior Ardeleanu Petre, cu soŃia, ambii din serviciul personal al Episcopului Armatei. 3. La cele de mai sus se adaugă spre ştiinŃă următoarele fapte, care nu cadrează deloc cu moralitatea, rangul şi rolul politico-social al Episcopului Armatei: a) La Episcopia Militară se află Plot. Maj. de Ad-Ńie (AdministraŃie – n.n.) MurgureŃ Stan, cu o soŃie foarte frumoasă şi în acelaşi timp dubioasă. Acest subofiŃer de ad-Ńie, prin broşura M.[inisterului de] R.[ăzboi] a fost mutat la BistriŃa, totuşi Episcopul Ciopron îl menŃine la Alba Iulia în dispreŃul celorlalŃi subofiŃeri săraci de tot, care, deşi aveau interese în Alba Iulia, au fost totuşi mutaŃi în alte garnizoane şi s-au supus ordinelor M.[inisterului de] R.[ăzboi]. Sunt indici sigure că doar printr-un telefon al Episcopului către un domn Colonel Alexandrescu Victor din M.R. (Ministerul de Război, n.n.) se aranjează orice chestiune în legătură cu personalul Episcopiei Militare. 4. La Episcopia Militară fusese repartizat şi Plot. Maj. Şef Ganiu Martescu, ca ofiŃer cu cazarmarea şi în acelaşi timp depunea într-o măsură oarecare şi munca E.C.P. SubofiŃerul acesta, fiind cu cazarmarea Episcopiei, a ajuns să cunoască „secretul fondurilor pentru Episcopie” şi nu a admis ca dintr-un fond de 4.000.000 lei să se pună doar 24 Ńigle, iar antreprenorul Drâmbăreanu eliberează asemenea facturi, pentru ca actele

Serv.[iciului] Cazarmării să fie înlocuite şi semnate de Preot Maior Birău, când de drept trebuie să facă acest lucru Plot. Maj. Şef Geniu Martrescu. În urma unor încercări de discuŃii cu asemenea subiect, Episcopul Ciopron s-a deplasat la Bucureşti [la] M.R. DirecŃia Domeniilor Militare, de unde s-a întors cu ordinul de mutare Plot. Maj. Geniu Martescu la Sibiu. Şi s-a executat ordinul. 5. Este necesar să se cerceteze ce este cu gestiunea şi averea fostei Episcopii de la BălŃi – prădată în întregime? De asemenea, cum şi pentru ce se face exploatarea fără milă a pădurii Episcopiei şi unde sunt banii rezultaŃi din această exploatare radicală. 6. Pentru ce se semnează în fals statele de plată ale personalului diurnist, care primeşte solda prin Reg. 6 Pionieri [Alba Iulia], iar statele şi banii sunt trimişi Episcopului [Partenie Ciopron] şi nu sunt predaŃi direct personalului respectiv sub semnătură? Pentru ce pe statele de diurnişti ai Episcopiei Armatei figurează nume de copii sub 18 ani ca: Boris Cazacu, Todericiu [Nicolae], Stamate Constantin etc.[?] Pentru ce, deşi Episcopia Armatei nu are gestiune aparte, prin Preot Maior Birău Pantelimon semnează casier (şi Episcopia nu are Casierie) şi ofiŃer cu cazarmarea, înlocuind acte de scăderi şi de portofoliu, când toate aceste operaŃiuni nu sunt de competenŃa Episcopiei şi drepturile de acest fel primesc numai prin Reg. 6 Pionieri? Pentru ce se înlocuiesc acte care merg la C.[entrul] Terit.[orial Alba] pentru mandatare, iar altele la M.R. Dir.[ecŃia] Mănuirii Fondurilor? Cazul cu reparaŃia maşinii (autoturismul Episcopiei – n.n.). Ce este cu gestiunea moşiei de la Sofronea (Banat) cu actele de scădere pentru reparaŃiile făcute de antreprenorul Drâmbăreanu, cu facturile (multe dintre ele găsite false la o anchetă de la magazinul „Vaida” şi cu statele de soldă ale personalului diurnist care nici nu se prezintă la serviciu (Ex.[emplu] Preot Maior rez.[ervă] Păcuraru [Victor]? Ce este cu Preot Colonel Dăncilă Ioan, care figurează la Episcopia Armatei, dar nu prestează absolut nici un fel de serviciu? De un an de zile nu a fost nici măcar văzut prin garnizoana Alba Iulia. El stă de obicei la Sibiu şi se ocupă cu orice, afară de Episcopia Militară de la Alba, iar solda şi-o ia de la Minister. 7. Pentru ce individul Boris Cazacu (cameristul Episcopului) umblă îmbrăcat militar, însă acesta nici nu a făcut încă serviciul său militar? 8. Pentru ce au primit şi se poartă medalia sovietică „Victoria” de [către] Preot Maior Roşu Petre, Preot Maior Bărău Pantelimon, Preot Maior [Dascălu] Sextil şi chiar Episcopul Partenie Ciopron, când toŃi aceştia nu au o zi făcută pe frontul de Vest? Dacă se ia în serios această notă, se verifică exactitatea ei şi se face o anchetă de bună credinŃă, se vor afla încă alte chestiuni şi mai interesante în legătură cu viaŃa şi moralitatea Episcopului Armatei. Şeful Serviciului E.C.P. Geniu Maior, ss./ [Victor] Blănescu • AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 17-18. Vezi şi ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 2252, vol.3, f. 128; este prezentat doar punctul 1 al Notei informative, fără antet şi fără funcŃia şi semnătura finală, cu precizarea: „Valoarea informaŃiei: SIGURĂ”. Idem, f. 131, unde este prezentat integral punctul 4 ca Notă informativă distinctă, precizându-se în final: „Valoarea informaŃiei: SIGURĂ”. Ibidem, f. 132, pentru punctele 5,6,7 şi 8 care formează o Notă informativă distinctă. Ibidem, f. 133, pentru punctul 3a.

4.

1946 decembrie 6. Raportul/ adresa către Inspectoratul General al Armatei pentru E.C.P. privind modul cum a votat Episcopul Partenie Ciopron la 19 nov. 1946. România Ministerul Apărării NaŃionale Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat DirecŃiunea Insp.[ectoratul] Geniului Serviciul E.C.P. Nr. 95353 din 6 decembrie 1946

M.A.N. Inspectoratul General E.C.P. Biroul Electoral – Maior Paul,

Urmare la raportul nr. 95.349 „Conf.[idenŃial] – Personal” din 4 dec. 1946, Am onoarea a înainta alăturat una „Notă informativă” referitoare la modul cum a votat Episcopul Armatei Partenie Ciopron, la secŃia de votare militară de la C.[entrul] T.[eritorial] Alba, precum şi alte fapte în legătură cu personalul şi viaŃa Episcopiei Militare. Vă rog să binevoiŃi a dispune verificarea notei informative şi apoi anchetarea cazurilor semnalate, care sunt bine cunoscute şi viu comentate de opinia publică din oraşul Alba Iulia şi judeŃul Alba, în detrimentul prestigiului şi moralităŃii care trebuie să existe în jurul Episcopiei Militare şi a personalului ei de conducere. ConŃinutul acestui raport şi a notei alăturate, rog a fi adus la cunoştinŃă şi Dir.[ecŃiei] Cadre InformaŃii (Bir.[oul] Cpt. Mihalache) căruia nu am mai avut posibilitatea să-i trimitem încă un exemplar. p./ Comandantul Secund E.C.P. Lt. Colonel, ss./ Maior Victor Blănescu [RezoluŃie:] 7.XII.946. Va fi prezentat Dlui Col.[onel] Subinspector, ss./ indescifrabil [RezoluŃie:] 14.XII.946. Tabel centralizator, ss./ indescifrabil • AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 16. 5. 1947 mai 12 Notă informativă privitoare la Episcopul Partenie Ciopron 12 mai 1947

Î.P.S.S. Partenie Ciopron Episcop al Armatei

În ziua de 1.I.1947 la Tedeum, la rugăciunea finală, s-a amintit numai pentru M.S. Regele. Motivul: Î.P.S.S. probabil a indicat aceasta diaconului Titus Dăianu, ce oficia slujba.

La Î.P.S.S. se remarcă o schimbare totală de atitudine; în predici şi alte ocaziuni se menŃine pe linie strict bisericească, evită a vorbi de guvern şi [de] U.R.S.S., vorbeşte intens şi cu căldură de M.S. Regele; mediul său înconjurător: preoŃii şi călugării – în mare parte reacŃionari pe faŃă, ei sunt reflecŃia (sic) şefului lor.

Secretarul Episcopului, intend.[ent] Macovei [Vasile] a spus: „Î.P.S.Sa a vorbit din ordin la radio înainte de alegeri. Posedă acel ordin în scris.”

Episcopul şi cei din jurul său constituie un focar reacŃionar, care alimentează reacŃiunea destul de puternică din oraş şi judeŃ. Episcopul a votat cu „Ochiul”. Propun: - Schimbarea Episcopului; - Mutarea a celor mai apropiaŃi de Episcop în alte garnizoane; - Introducerea la Episcopia Militară, ca organ E.C.P., a Cpt. Preot Paiu C-tin, adj.[unctul] E.C.P. de la Bat.[alionul] Pontonieri. • AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 11. Vezi şi ACNSAS, Fond Informativ, dosar nr. 2252, f. 129; expresia „ca organ E.C.P., a Cpt. Preot Paiu C-tin, adj.[unctul] E.C.P. de la Bat.[alionul] Pontonieri” este eliminată, partea finală a Notei informative are formularea: „ – Introducerea la Episcopia Militară a unui organ E.C.P. //Valoarea informaŃiei: SIGURĂ.”

6. 1947 august 6. Notă informativă asupra atitudinii Episcopului Partenie Ciopron la Mărăşeşti.

Notă informativă

asupra atitudinii Episcopului Armatei cu prilejul solemnităŃii de la Mărăşeşti, la 6 august 1947

Deşi i s-a comunicat telefonic că va sluji şi va Ńine cuvântare la Mărăşeşti, pe care

trebuie s-o trimită din vreme spre a fi văzută, nu a trimis. Întrebându-l, a spus că a trimis-o prin curier şi se miră că nu a ajuns.

În seara zilei de 5 august [1947] fiind cu P.S. Sa la Focşani am căutat să văd cuvântarea. I-am documentat necesitatea de a o scrie şi prezenta organelor M.[inisterului] A.[părării] N.[aŃionale] şi că dacă nu se conformă nu va putea vorbi. Mi-a spus că P.S. Sa a mai vorbit şi până acum la asemenea solemnităŃi şi ştie ce vorbeşte. Cu acest prilej, a spus: „Ce, îmi faceŃi cenzură, mie? Răspund eu de faptele mele.”

În dimineaŃa zilei de 6 august [1947] la Mărăşeşti am luat legătura cu Dl. Lt. Col. Lungu şi delegatul de la Radio, cărora le-am spus situaŃia. În urma intervenŃiei Dlor şi precizarea că nu va putea vorbi dacă nu prezintă cuvântarea scrisă, a spus că nu o are, dar o scrie îndată.

Enervat, a mers într-una din camerele administraŃiei, de unde, după câtva timp, a ieşit aducând cuvântarea scrisă pe care o avea în buzunar. Delegatul de la radio, Dl. Lt. Col. Lungu şi eu, am văzut-o, am tăiat din ea (avea 14 pagini, multe pline cu dogmatisme şi afirmaŃii nejuste), am refăcut-o şi, deşi i s-a spus să nu citească pasagii[le] tăiate, totuşi a citit din ele. Preot Maior ss./ Gh.[eorghe] Năstase

• AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 20. Vezi şi ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 2252, vol. 3, f. 130; conŃinutul Notei informative este modificat cu scopul de a nu deconspira pe autorul ei, toate paragrafele fiind păstrate, iar în final se menŃionează: „Valoarea informaŃiei: SIGURĂ.”

Note

1. Text olograf.

7. 1947 septembrie 2 Notă informativă privitoare la parastasul Episcopului Ioan Stroia din 24 august 1947. M.A.N. Comandantul Geniului Serv.[iciului] EducaŃiei Obiectivul: Activitatea subversivă

Notă informativă Nr. 47 din 2 Septembrie 1947

În ziua de 24 august 1947 Episcopia Armatei din Garnizoana Alba Iulia a dat un parastas pentru fostul Episcop al Armatei [Ioan] Stroia. Masa a avut loc la Capela unde este înmormântat Episcopul Stroia, la 2,5 km de Alba Iulia. La parastas au luat parte: Î.P.S.S. Episcop Ciopron al Armatei Î.P.S.S. Episcop Moruşca al Americii Î.P.S.S. Episcop Colan al Clujului Protopopul Baba (Bis. Ortodoxă, Alba Iulia) Fodoreanu (boier) Avocatul OŃoiu (P.N.ł) Avocatul OŃoiu, fratele (P.N.ł.) Avocatul Mârza (P.N.ł.) Avocatul Tecău (P.N.ł.) Avocatul Todoran (deputat P.N.ł.) Din partea Armatei şi autorităŃilor civile din Alba Iulia nu a luat nimeni parte. După terminarea parastasului Episcopii Colan şi Moruşca au plecat, rămânând Î.P.S.S. Ciopron şi avocaŃii P.N.ł – işti. S-au făcut schimbări (sic) maniste şi s-a strigat: „Trăiască Maniu!” Valoarea informaŃiei: sigură. N-a fost supusă Dlui General Comandant. • AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 15. Note 1. Ştampila dreptunghiulară cu legenda: „Inspectoratul General al Armatei pentru ECP/ Serviciul InformaŃii// Intrare, nr. 27430/ 1947 luna sept. ziua 4.”

8. 1947 septembrie 12

Caracterizare asupra Episcopului Armatei General Partenie Ciopron.

12 septembrie 1947

Caracterizare asupra Episcopului Armatei General Partenie Ciopron

În timpul regimului antonescian făcea prin presă, prin vizite la unităŃi – în interior şi pe front – propagandă intensă pentru regim. Avea o activitate foarte intensă în acest sens. După 23 august 1944 şi-a temperat această activitate. Pe frontul de Vest nu a fost la nici o unitate. De asemenea, nici în interior. Pastoralele [pe] care le-a dat în presă, precum şi cuvântările Ńinute sunt mai mult pe linie bisericească, evitând politicul. Din datele ce deŃinem, reies următoarele caracteristici: Abuziv. - Prin ameninŃări cu mutarea şi admonestări, obligă preoŃii subalterni să-i aducă plocoane. Cei ce se prezintă mai bine sub acest raport sunt în graŃiile sale. - łine în Episcopie oameni care deşi sunt mutaŃi de M.A.N. nu le dă drumul (Plot. Maj. Şef MurgureŃ Stan). - De asemenea, Ńine în serviciul său, 2 tineri care, deşi numai în vârstă de 18 ani, poartă uniformă militară. - Fondurile Episcopiei ce trebuiesc manipulate de Reg.[imentul] 6 Pi.[onieri] sunt în realitate mânuite de diferiŃi preoŃi desemnaŃi de Sf.[inŃia] Sa. Ostil regimului. - La 10 mai 1946 în casa Cpt. Preot Golianu a spus: „Să avem răbdare căci în curând guvernul Groza va cădea şi atunci vom scăpa de toate lichelele (se referea la cei din E.C.P.)-” - În alegeri (19 noiembrie 1946 – n.n.) a votat cu „Ochiul”. Legături cu reacŃiunea. - În strânsă legătură cu Î.P.S.S. Suciu [Ioan] Mitropolitul Blajului, care în luna aprilie 1947 a Ńinut în Alba Iulia câteva conferinŃe în care prezenta anumite lucruri nejuste, la care P.S.S. Ciopron a luat parte împreună cu tot personalul Episcopiei. - Este înconjurat numai de reacŃionari. Contra Aparatului de EducaŃie. - FaŃă de Cpt. Preot Paiu [Constantin] din E.C.P. s-a exprimat: „Ce faceŃi cu partidul vostru E.C.P.?” - Despre preoŃii Ap.[aratului] E.C.P. spune că sunt nişte nulităŃi, că în curând, limpezindu-se apele, va scăpa de ei ca [de] unii trădători şi vânduŃi ruşilor [ce sunt]. Alte date. - În campania electorală a vorbit la radio, dar, aşa cum spune secretarul Sf.[inŃiei] Sale: „A vorbit din ordin. Posedă acest ordin scris.” - La 6 august [1947], la Mărăşeşti, a luat, de asemenea, cuvântul, după ce în prealabil a avut unele discuŃii în ceea ce priveşte cuvântarea cu Preot Maior Năstase şi Lt. Col. Lungu din Inspectoratul E.C.P., pe care, deşi o avea scrisă, nu a voit s-o prezinte – cuvântarea fiind radiodifuzată – sub diferite pretexte. Din conferinŃa sa au fost tăiate diferite pasagii injuste, asupra cărora i s-a atras atenŃia să nu le citească, totuşi în cuvântarea sa a citi şi unele din aceste pasagii.

- A fost decorat cu medalia „Victoria”, fapt ce a produs comentarii în rândul preoŃilor militari, deoarece nu a fost nici o oră pe front (în Vest – n.n.) În concluzie: - Este un om care îşi schimbă atitudinea după regim. - Din ultimele manifestări ar părea că, prelucrat mai intens, s-ar putea încadra – numai formal – pe linia regimului.

• AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 6-7.

9.

1947 septembrie 13.

Fişa Episcopului Partenie Ciopron

13.XI.47

Fişă

I.Biografie - Numele şi prenumele: PARTENIE CIOPRON. - Gradul: General de Brigadă. - Unitatea: M.A.N. Episcopia Armatei. - FuncŃia ce îndeplineşte: Episcop al Armatei. - Locul şi data naşterii: Păltiniş, Dorohoi, 10 septembrie 1896 (corect: 30 sept. 1896 –

n.n.). - Numele părinŃilor: Ioan şi Ana, decedaŃi. - FraŃi şi surori: Ioan, învăŃător, cst.[căsătorit] cu 3 copii, com. Păltiniş, Doroh.[oi];

Constantin, cântăreŃ bisericesc, cst. cu 9 copii, domiciliat în comuna Darabani, jud. Dorohoi; Vasile, funcŃionar, domiciliat Cotnari, Iaşi, cst. Cu 3 copii; Gheorghe, funcŃionar C.F.R., cst. cu 1 copil; Augustina, călugăriŃă, Mănăstirea Agafton, Botoşani.

- Studii, şcoli absolvite: Facultatea de Teologie; doctorat. - Starea civilă: necăsătorit. - Domiciliu: Episcopia Armatei, Alba Iulia.

- UnităŃi în care a funcŃionat: Mitropolia Moldovei – Iaşi. - Serviciul militar: satisfăcut la Reg.[imentul] 29 Infanterie, 1916/ 1919. - Rănit pe frontul de la Oituz în anul 1917. - Stagiu pe front: Episcop al Armatei, 1941/ 1944, 5 luni la Est, 5 (sic) luni la Vest. - DecoraŃii: Victoria. II. Caracterizare - Valoare profesională: Este bine pregătit. Cu o frumoasă cultură generală. - Politic: Antidemocrat. Nu vede bine democratizarea Armatei şi nici noul regim

democratic instaurat la 6 martie 1945. Are manifestări reacŃionare. Un exemplu: la 6 august [1947], la Mărăşeşti, a refuzat ca discursul să-i fie cenzurat. După multe insistenŃe a dat discursul la cenzură, însă când a vorbit nu a Ńinut socoteală de cenzurare. Neadaptabil. Nu se poate conta pe el.

AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 19. Note 1. Data de pe fişă este consemnată manu. 10. 1947 noiembrie 1 Notă informativă privind Episcopia Militară cu sediu în Alba Iulia

Notă informativă

1.XI.1947

La Episcopia Militară (în cetate) se găsesc un număr de 4 preoŃi militari şi 10 călugări,

în frunte cu [Episcopul] General [de Brigadă] CIOPRON [Partenie], recent mutat la Roman (?). Activitatea şi tot ce se petrece în această unitate sub mantia bisericii este suspectă. În acest centru unde n-a putut pătrunde nici un element democratic sunt susceptibile acŃiuni de subminare a regimului democratic.

Nu există în această episcopie nici un educator sau preot verificat care să ne poată îndruma şi a ne da garanŃii că acolo nu se întâmplă nimic dăunător siguranŃei Statului.

Personalul de aici duce oviaŃă izolată, nu ia parte la conferinŃe, adunări sau serbări. PreoŃii sunt reacŃionari.

În luna august tot personalul, împreună cu protopopul Baba, a dat o masă comună, lansând acolo lozinci maniste. Protopopul Baba este urmărit de SiguranŃă în baza ord.[inului nr.] 18000.

Gl.[generalul] CIOPRON a votat cu „Ochiul” în alegeri. La o slujbă religioasă după ce a vorbit, personal, cu crucea în mână, a trecut la fiecare ofiŃer şi subofiŃer spunând: „Aşa să vă ajute Dzeu[Dumnezeu].”

Muzeul Regional care Ńine această episcopie păstrează probabil şi acum (n-am avut timp să mă duc acolo) tablourile lui Maniu.

Episcopia Militară se bucură de simpatia elementelor reacŃionare. Înrădăcinată în Alba Iulia, Episcopia e un obstacol serios în democratizarea întregii atmosfere din judeŃ.

AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 10. Note 1. Ştampila dreptunghiulară cu legenda: „Inspectoratul General al Armatei pentru

ECP/ Serviciul InformaŃii// Intrare nr. 29297/ 1947 luna nov. ziua 12.” 11. 1948 aprilie 19. Adresa/ ordinul Episcopiei Armatei către Garnizoana Alba Iulia. M.A.N. Episcopia Armatei. Inspect.[oratul] Clerului Militar Alba Iulia Nr. 33 din 13 aprilie 1948

copie

Domnului Comandant al Garnizoanei

Alba Iulia

La adresa nr. 22013/ 1948, am onoarea a vă face cunoscut că în cursul săptămânii

viitoare subsemnatul voi pleca la Bucureşti pentru a raporta personal Domnului Ministru al Apărării NaŃionale (General Emil Bodnăraş – n.n.) acest caz de anarhie fără precedent, când

un maistru cismar, trimis de garnizoana locală – după declaraŃia sa – , se prezintă zilnic la Episcopia Armatei, terorizând şi insultând personalul Episcopiei Armatei şi somându-l să-şi evacueze locuinŃa pentru a se instala dânsul.

Actualul local al Episcopiei Armatei şi dependinŃele sale sunt date de Ministerul Apărării NaŃionale şi sunt folosite exclusiv pentru interesele serviciului şi nu li se poate schimba destinaŃia decât cu aprobarea Ministerului.

Episcopul Armatei, General Dr. Partenie Ciopron pt. conformitate Comand.[ant] Secund Politic Lt. Colonel, ss./ Mihu Ioachim AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 23. Note 1. Ştampila rotundă peste semnătura Lt. Col. Mihu Ioachim, cu legenda: „ROMÂNIA/

REGIMENTUL 6 PIONIERI/ Serv.[iciul] Educ.[aŃie] Cult.[ură] şi Propagandă.”

12.

1948 aprilie 13.

Referatul şefului Biroului Domenii Militare asupra clădirii M.A.N. de la Poarta nr.3 Cetate, Alba Iulia.

[Copie]

Referat

În legătură cu clădirea M.A.N. situată la Poarta nr.3 a CetăŃii (Alba Iulia – n.n.), refer următoarele:

Clădirea este proprietatea M.A.N. şi până la data prezentă au locuit în ea călugări de la Episcopia Armatei, fără a plăti chirie pe motiv că aceste încăperi au fost aprobate de M.A.N. Episcopiei Armatei pentru călugări.

Cercetând arhiva Biroului Domenii Militare am constatat că nu există această aprobare şi am propus ca în cele trei camere ocupate de călugări să se aprobe locuinŃa pentru personalul activ al armatei cu serviciul în garnizoană.

Această măsură cred de cuviinŃă că ar fi bună pentru motivul că avem foarte mulŃi ofiŃeri şi subofiŃeri care n-au locuinŃă.

Călugării este normal să fie cazaŃi la o mănăstire sau în interiorul Episcopiei. Şeful Bir.[oului] Domenii Militare Sublocotenent, ss./ Predescu Petre 13.IV.948 pt. conformitate Comand.[ant] Secund Politic Lt. colonel, ss./ Mihu Ioachim AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 24.

13. 1948 aprilie 14.

Raportul comandantului secund politic al garnozoanei Alba Iulia către Inspectoratul

General al Armatei pentru E.C.P.

Regimentul 6 Pionieri

Serviciul Politic Nr. 121 14 aprilie 1948 ConfidenŃial – Personal Către Insp.[ectoratul] G.[eneral] al Arm[atei] pt. Educ[aŃie]. Dir.[ecŃia] Organizare, Raportez următoarele: În urma referatului Domeniilor Militare al Garnizoanei Alba Iulia, Domnul

Comandant al Garnizoanei Lt. colonel Ionescu C. a aprobat ca Maistrul cismar Gadea Petru din Regimentul 6 Pionieri să ocupe locuinŃa M.A.N. situată la Poarta CetăŃii nr. 3.

LocuinŃa M.A.N. situată la Poarta CetăŃii nr. 3 este locuită de doi călugări de la Episcopia Armatei care nu sunt militari şi nici nu plătesc chirie şi pentru care Episcopia nu are aprobarea M.A.N. Normal ar trebui să locuiască în clădirea Episcopiei Armatei şi nu în clădirea M.A.N.

La adresa nr. 22013/ 1948 a Domnului Comandant de Garnizoană către Episcopia Armatei, prin care face cunoscut aprobarea locuinŃei Maistrului cismar Gadea Petru din Regimentul 6 Pionieri, maistru încadrat (în sensul de „încadrat în câmpul muncii”, cum se vorbea în epocă – n.n.) şi devotat regimului democratic popular, în prezent fără locuinŃă.

Î.P.S.S. Episcop al Armatei General Dr. Partenie Ciopron a dat Garnizoanei Ordinul nr. 33 din 13 aprilie 1948, anexat în copie, şi [a] raportat direct telefonic DirecŃiei Organizării, Cpt. Simionescu, în seara zilei de 13 aprilie 1948, orele 19.30.

Prin Ordinul nr. 33 din 13 aprilie 1948, Episcopia Militară a Armatei nu numai că nu înŃelege să execute DispoziŃiunile nr. 22013/ 1948 date de Garnizoana Alba Iulia, dar ameninŃă în scris pe Domnul comandant de garnizoană şi aduce acuzaŃii grave Comandamentului garnizoanei prin afirmaŃia „Acest caz de anarhie fără precedent”.

Raportez că la unităŃile militare şi la Comandamentul garnizoanei nu există anarhie şi nici nu va fi, cu toate afirmaŃiunile Î.P.S.S. Episcop al Armatei.

Maistrul Gadea Petru nu a terorizat şi nu a insultat personalul Episcopiei şi nici pe cei doi călugării care ocupă ilegal încăperile M.A.N.

FaŃă de cele mai sus raportate, rog a interveni locului în drept pentru a se da ordin Episcopiei Militare să evacueze locuinŃele ocupate de cei doi călugări, personalul episcopiei să fie impus la chiria legală pe care o plăteşte numai de la 1 ianuarie 1948, şi a se lua măsurile ce se cred de cuviinŃă pt. acuzaŃiile aduse Camandantului Garnizoanei.

Anexez în copie referatul Şefului Bir.[oului] Domeniilor Militare S.Lt. (sublocotenent) Predescu Petru.

Cazul a fost raportat telefonic şi în scris Serv.[iciului] Politic R.[egiunea] III Militară. Comandantul Secund Politic Garniz. Alba Iulia Lt. colonel,

ss./ Mihu Ioachim

[RezoluŃie:] Dir.[ecŃia] Org.[anizare]. 17.IV.948. Cabinet ss/ indescifrabil [RezoluŃie:] 20.IV.1948 Şeful de Cabinet. - Cazul semnalat de către Garnizoana A.[lba] Iulia se prezintă ca foarte grav din punct

de vedere politic. - Sunt de părere a se supune cu referat Dlui Ministru, cu rugămintea: 1.) De a dispune

cercetarea cazului pentru a se stabili situaŃia reală şi în speŃă a celor 2 călugări care [au] ocupat un apartament ilegal – când avem lipsă aşa mare de locuinŃe pentru personal; 2.) A se ordona evacuarea locuinŃei de către cei 2 călugări şi punerea ei la dispoziŃia garnizoanei; 3.) A se stabili răspunderile faŃă de gravitatea cazului.

ss./ Colonel/ indescifrabil AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 22. Note 1.Ştampila dreptunghiulară cu legenda: „Inspectoratul General al Armatei pentru ECP/

Serviciul InformaŃii// Intrare, nr. 81576/ 1948 luna aprilie 28.” Ştampila rotundă peste semnătură Lt. colonel Mihu Ioachim, cu legenda: „ROMÂNIA/ REGIMENTUL 6 PIONIERI// Serv.[iciul] Educ.[aŃie] Cult.[ură] şi Propagandă.”

14. 1948 [aprilie] Referatul Inspectoratului General al Armatei pentru EducaŃie către Ministru Apărării

NaŃionale. Ministerul Apărării NaŃionale Inspectoratul General al Armatei pentru EducaŃie Cabinet Serviciul Documentare Nr. 81.576 Din [aprilie] Pt. Domnul Ministru al Apărării NaŃionale

Referat

1. Serv.[iciul] de EducaŃie al Garnizoanei Alba Iulia semnalează următorul conflict iscat între Garnizoană şi Episcopia Armatei din acest oraş:

- Din cauza lipsei de locuinŃe în care se găseşte o parte din cadrele unităŃilor militare şi în urma referatului Domeniilor militare din localitate, Comandantul Garnizoanei a comunicat cu adresa nr. 22.013/ 1948 Episcopiei Armatei că a aprobat Maestrului Cismar GADEA PETRE din Reg.[imentul] 6 Pionieri să ocupe locuinŃa M.A.N. situată la Poarta CetăŃii nr.3.

Această clădire este ocupată de doi călugări de la Episcopia Armatei, care nu sunt militari, nu plătesc chirie şi pentru care Episcopia nu are aprobare M.A.N.

- Î.P.S.S. Episcop al Armatei General Dr. PARTENIE CIOPRON a răspuns Garnizoanei cu nr. 33 din aprilie a.c. prin care refuză să dea dispoziŃiuni de eliberare a locuinŃei, afirmând că Maestrul cismar se prezintă zilnic la Episcopie unde terorizează şi insultă personalul să evacueze locuinŃa, pentru a se instala dânsul.

2. Garnizoana raportează că Maestrul Militar în cauză nu a terorizat şi nu a insultat personalul Episcopiei şi nici pe cei doi călugări care ocupă ilegal încăperile M.A.N.

3. Inspect.[oratul] General al Armatei pt. EducaŃie consideră că acest caz prezintă gravitatea sub aspect politic şi propune cercetarea cazului de către o comisie, pentru a stabili următoarele:

- Dacă locuinŃa M.A.N. situată la Poarta CetăŃii nr.3 este ocupată în mod ilegal de către personalul Episcopiei Militare;

- Dacă Maestrul Gadea Petre din Reg. 6 Pionieri a insultat şi terorizat personalul Episcopiei;

- Stabilirea răspunderilor faŃa de gravitatea cazului. 4. Domnul Ministru este rugat a hotărî. / Inspectoratul General al Armatei pt. EducaŃie Lt. Colonel, ss./ C.[orneliu] Mănescu

• AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 25. Note 1. Document dactilografiat pe foaie cu antet tipărit nedatat, fără rezoluŃie şi semnături

olografe. 15. 1948 mai 21 Notă informativă pentru ministru Apărării NaŃionale, general Emil Bodnăraş. M.[inisterul] A.[părării] N.[aŃionale] DirecŃia Superioară Politică Serviciul Documentare Nr. 028.550 din 21 mai 1948

Notă Pentru Domnul Ministru al Apărării NaŃionale

Raportăm că la începutul anului 1948 a fost răspândită de către Episcopul Armatei,

General Maior Partenie Ciopron o Carte de rugăciuni pentru ostaşi, tipărită în anul 1943. ConŃinutul broşurii are un caracter regalist. Exemplificăm: „łie ne rugăm, cântă din înălŃimea Ta cea sfântă spre Ńara şi Regele nostru, trimite-i

înger păzitor sufletului şi trupului.” FaŃă de cele relatate, DirecŃia Superioară Politică propune scoaterea din uz a broşurii

de mai sus. Domnul Ministru al Apărării NaŃionale este rugat a hotărî. Şeful DirecŃiei Sup. Politice Lt. Colonel, ss./ C.[orneliu] Mănescu Şeful Serv. Documentare

Căpitan, ss./ M.Mihalache [RezoluŃie:]27.05.48 D.[irecŃia] S.[uperioară] Pol.[itică]. De acord ss./ indescifrabil (Emil Bodnăraş) [RezoluŃie:] S.[erviciul] I.[nformaŃii al] A.[rmatei]

OcupaŃi-vă/ de acest caz

ss./ indescifrabil (Emil Bodnăraş)

AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f. 3. 16. 1948 mai 21. Adresa către DirecŃia Superioară Politică a Armatei privind cartea de rugăciuni

răspândită de Episcopul Partenie Ciopron. Ministrul Apărării NaŃionale DirecŃia Superioară Politică Serviciul Documentare Nr. 028.550 din 21 mai 1948 Către DirecŃia Politică Trimitem alăturata notă relativă la Cartea de rugăciuni răspândită de Episcopul

Armatei, General Maior PARTENIE CIOPRON. Conform ordinului Domnului Ministru al Apărării NaŃionale, rog ordonaŃi scoaterea

imediată din uz a acestei broşuri, precum şi a altor cărŃi cu caracter identic. Şeful Serv.[iciului] Documentare Căpitan, ss./ M.Mihalache p. Şeful Biroului 2 Căpitan, ss./ M. Vasilescu

• AN.DAIC, fond MR.IGAECP, dosar nr. 2, f.2. Note 1. Document dactilografiat, fără semnături olografe, exemplar secund.

Din activitatea arhimandritului Antim Nica în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria

pr. Eugen DRĂGOI

Declanşarea ofensivei româno-germane peste Prut, în 22 iunie 1941, pentru

redobândirea teritoriilor din Basarabia pierdute în favoarea Uniunii Sovietice în vara anului 1940, a adus, pe lângă împlinirea acestui deziderat, o situaŃie nouă pentru România. Cu acordul lui Hitler, statul român va primi în administraŃie un teritoriu de cca. 40.000 de mp, situat între Nistru, Bug şi Marea Neagră, numit Transnistria, organizat într-un guvernământ civil157, începând cu 19 august 1941. Sediul acestui teritoriu a fost mai întâi la Tiraspol, iar 157 Amănunte referitoare la administrarea teritoriului Transnistriei vezi la Igor Niculcea, Organizarea administrativ–teritoriala a Transnistriei (1941 – 1944), în vol. Cercetare si istorie intr-un nou mileniu, Galati, 3-6 mai 2001, p. 244 –253.

după 16 octombrie la Odesa. Provincia respectivă era împărŃită în 13 judeŃe şi avea o populaŃie de 2.237.000 de locuitori158.

În ziua de 15 august 1941, la iniŃiativa Patriarhului Nicodim şi a mareşalului Antonescu, se înfiinŃează Misiunea Ortodoxă din Transnistria (denumire schimbată mai târziu în Misiunea bisericească pentru Transnistria) pentru reîncreştinarea populaŃiei lipsite de asistenta religioasă vreme de 23 de ani şi pentru organizarea vieŃii bisericeşti dintre Nistru şi Bug159. La conducerea acestei Misiuni a fost numit arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, care a activat până în 6 noiembrie 1942, când va fi numit în această responsabilitate fostul mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu160. De fapt, între 1 martie şi 23 noiembrie 1942, conducerea misiunii a fost încredinŃată vicarului Antim161.

Din punct de vedere administrativ-bisericesc, teritoriul Transnistriei era împărŃit în 14 protopopiate (câte unul pentru fiecare judeŃ, la care se adăugă unul pentru Odesa) şi 64 de subprotopopiate (câte unul pentru fiecare raion)162.

Activitatea misionara a arhimandritului Antim, cu greutăŃile şi biruinŃele ei în spaŃiul transnistrean, era dublată de o intensă activitate cărturărească. Vicarul şi (pentru puŃin timp) conducătorul acestei misiuni era preocupat să scoată la lumina mărturii ale românismului în acest areal şi să motiveze lucrarea bisericească, dar să şi o consemneze fidel pentru generaŃiile viitoare. Dorea că preoŃii din România, ca şi cei din Basarabia să fie informaŃi cât mai bine asupra spaŃiului de misiune către care erau chemaŃi. Astfel, în această perioadă publică lucrările sale de retrospectivă şi perspectivă misionară, între care: Aspecte misionare din Basarabia, Chişinău, 1942, 44p.163 şi ViaŃa religioasă în Transnistria, Chişinău, 1943, 78 p. (publicată mai întâi sub formă de articole în revista Transnistria creştină)164, sunt cele mai reprezentative. Referitor la elaborarea celei de-a doua lucrări, ştim că preotul Paul Mihail a citit-o şi a corectat-o, dându-i autorului mai multe informaŃii pentru redactarea finală165, punându-i la dispoziŃie şi „cărŃi privitoare la Mitropolia Proilaviei”166. Probabil că această lucrare a constituit o piesă de acuzaŃie în dosarul întocmit de Securitate episcopului Antim Nica, de vreme ce, mai târziu, va arăta, într-un document oficial167, care sunt subiectele acestei lucrări şi ce urmărea ea, subliniind că „împotriva comunismului ca sistem nu se tratează nimic. Se studiază condiŃiunea credinŃei sub regimul sovietic”.

Despre misiunea preoŃilor veniŃi din Oltenia scria, în 1942, o broşură documentară168. Tipărea, totodată, calendare bisericeşti şi alte materiale necesare vieŃii liturgice şi pastoral-misionare.

De asemenea se străduieşte ca periodicul Transnistria creştină să fie o tribună în slujba Misiunii bisericeşti, publicând materiale mobilizatoare şi încurajând contribuŃiile

158 Ioan Silviu Nistor, Istoria românilor din Transnistria, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1995, p. 86–87. 159 Arhim. dr. Antim Nica, Viata religioasa in Transnistria, Chişinau, 1943, p.68 – 69 (extras din revista Transnistria creştină, an II, 1943, nr. 1-2); Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Basarabia, aspecte din istoria Bisericii si a neamului romanesc, Ed Trinitas, Iasi, 1993, p. 122. 160 Arhim. Dr. Antim Nica, Viata religioasa în Transnistria, Chisinau, 1943, p. 69–70; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Basarabia, aspecte din istoria Bisericii si a neamului romanesc, Ed Trinitas, Iaşi, 1993, p. 122. 161 Nina Negru, Misiunea ortodoxa romana de peste Nistru in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în vol. Cercetare şi istorie într-un nou mileniu, 3–6 mai 2001, p. 224. 162 Ioan Silviu Nistor, Istoria românilor din Transnistria, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1995, p. 94. 163 Semnalata în B.O.R., nr. 5-6, 1942, p. 230–231. 164 Recenzată de T. Manolache, în “BOR”., nr. 7-9, 1943, p. 402-403. 165 Paul Mihail, Jurnal 1940–1944, Ed. Paideia, Bucureşti, 1998, p. 126. 166 Ibidem, p. 101 167 Memoriu, p.4 –5. 168 Apud Nina Negru, Misiunea ortodoxa romana de peste Nistru în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în vol. Cercetare şi istorie într-un nou mileniu, 3–6 mai 2001, p. 225. N-am aflat, în bibliotecile consultate, nici un exemplar din aceasta broşură.

preoŃilor valoroşi. Din programul revistei, schiŃat de arhim. Iuliu Scriban în primul număr al revistei din 22 martie 1942, reŃinem că redactorii îşi propuneau prin intermediul acesteia, „să vestească şi altora ce lucrăm noi aici şi să dea îndrumări fraŃilor care se afla la treabă pe acest ogor”169.

Spre deosebire de arhim. Iuliu Scriban, care adopta o poziŃie critică şi rigidă faŃă de preoŃii veniŃi să facă misiune, în condiŃii destul de neprielnice (nu cunoşteau limba rusă şi limba ucraineană, nu aveau salarii asigurate, lipseau mijloacele de transport etc.), Antim Nica „maleabil şi înŃelegător” se străduia să-i ajute pe preoŃii misionari şi să le dea speranŃe de îmbunătăŃire a situaŃiei170. Arhim. Scriban îl aprecia în mod deosebit pe tânărul vicar. Cu ocazia alegerii ca episcop la Ismail a arhim. Antim, evoca perioada colaborării cu acesta, scriind elogios: „Încă de atunci (din vremea când era asistentul său la Iaşi, n.n.) mi-am dat seama de frumoasele sale însuşiri ca bărbat priceput în întocmirea treburilor de ocârmuire eparhială. L-am văzut cunoscător de oameni, ştiind pe cine să aducă pentru a li se încredinŃa felurite chemări şi urzitor de bune orânduieli pentru cârmuirea treburilor. Deci preŃuit pentru lucrările de la universitate, nu mai puŃin l-am preŃuit şi pentru cele din ocârmuirea bisericească”171.

După numirea în fruntea Misiunii a mitropolitului Visarion Puiu, va colabora şi cu acesta, ajutându-l, cu experienŃa dobândită până atunci, la dinamizarea lucrării misionare în spaŃiul transnistrean. Legăturile dintre cei doi datau de prin anii 1935-1936. Mitropolitul Bucovinei, remarcând calităŃile şi disponibilităŃile misionare ale tânărului întors de la studiile făcute în Anglia şi Liban, îl cheamă la CernăuŃi pe ierom. Antim Nica, încredinŃându-i conducerea unui cerc de tineri misionari. Aşa deprinde arhiepiscopul Antim de mai târziu dragostea pentru misiunea creştină, care va fi crezul şi preocuparea majoră a vieŃii sale.

Un important ajutor îl va primi din partea fostului coleg de facultate, arhim. Varlaam ChiriŃă, care, în octombrie 1942, este transferat la Odesa, fiind numit exarh al mănăstirilor din Transnistria. Intervenind unele neînŃelegeri între arhim. Antim Nica şi mitropolitul Visarion Puiu, primul va demisiona din postul de vicar, în august 1943, revenind la Facultatea de Teologie din Bucureşti172.

La 23 decembrie 1943, arhim. Antim Nica este numit şef al Misiunii. Urmează alegerea şi hirotonirea sa ca episcop de Cetatea Albă-Ismail (ianuarie 1944), după care, în luna februarie îl numeşte pe arhim. Varlaam ChiriŃă inspector eparhial şi coordonator al Şcolii Spirituale din Odesa173. Curând însă (15 martie 1944), întregul aparat administrativ al Misiunii va trebui să se retragă în Basarabia, din faŃa armatei sovietice. Episcopul Antim se va refugia în România, iar arhim. Varlaam va rămâne în Basarabia, unde va pătimi, fiind îndepărtat din preoŃie în cele din urmă.

Făcând un succint bilanŃ al realizărilor arhim. Antim Nica în cadrul misiunii din Transnistria, redacŃia periodicului Buletinul Episcopiei CetăŃii Albe-Ismail consemna: „Arhimandritul Antim Nica a desfăşurat o intensă activitate, izbutind nu numai să reîncreştineze o mare parte din populaŃia Transnistriei, nu numai să împânzească satele de

169 Apud Adrian Nicolae Petcu, Misiunea Ortodoxa Romana din Transnistria, în Dosarele Istoriei, an VII, nr. 11 (75), 2002, p. 24. 170 Cf. Nina Negru, Misiunea ortodoxa romana de peste Nistru in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în vol. Cercetare si istorie într-un nou mileniu, 3–6 mai 2001, p. 224. 171 Arhim. Iuliu Scriban, Cronica internă. Alegerile eparhiale din ianuarie 1944, în BOR, nr. 1–3, 1944, p. 96. 172 Memoriu, p. 5 173 Transnistria creştină, nr. 1-2, 1942, p. 42; Lector univ. drd. George Enache, Însemnări despre o frumoasă prietenie: arhiepiscopul Antim Nica si arhimandritul Varlaam ChiriŃă, în vol. Teologie si educaŃie la Dunărea de Jos, fascicula IV, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, GalaŃi, 2005, p.313; ierom. Iosif Pavlinciuc, Arhimandritul Varlaam ChiriŃă şi lupta sa pentru păstrarea credinŃei ortodoxe, în vol. Partidul, Securitatea si Cultele, 1945–1989, Ed. Nemira, Bucureşti, 2005, p. 327.

dincolo de Nistru cu numeroase locaşuri noi de biserici şi mănăstiri, ci să iniŃieze chiar o importantă mişcare de cultură creştină teologică. Din iniŃiativă prea-cuviosului arhim. Antim Nica a apărut acea publicaŃiune, care s-a impus chiar de la primul număr, Transnistria creştină, în care s-au oglindit realizările de pe tărâmul misionar în provincia de peste Bug. Prea-cuviosul arhim. Antim n-a fost numai iniŃiatorul, ci şi promotorul acestei reviste, a cărei apariŃie n-a fost lipsită de greutăŃi, scoŃând şi alte publicaŃii în cadrul acŃiunii de editura misionara din Transnistria. Sub conducerea vrednică a arhim. Antim Nica, atâŃia preoŃi din Ńară şi-au îmbogăŃit experienŃele misionare pe un ogor înŃelenit, alcătuit din populaŃia care timp de douăzeci şi ceva de ani a fost departe de cuvintele Evangheliei”174

Dintr-o Notă întocmită în anul 1946, prin care credem că Antim încerca să dejoace acuzaŃiile regimului comunist la adresa sa, se scot în evidenŃă câteva repere ale activităŃii din Transnistria, care nu puteau fi cotate de autorităŃile române drept subversiune statului. Astfel, subliniindu-se că în scurta sa prezenŃă ca şef al Misiunii (în nota respectivă 23 decembrie 1943-7 ianuarie 1944) „în perioada de organizare şi lichidare a acesteia, sub presiunea evenimentelor militare activitatea sa s-a redus mai mult la slujbe religioase, fiind atunci sărbătorile mari de iarnă”, menŃiona şi faptul că „a vizitat lagărele de evrei deportaŃi în Transnistria, împărŃindu-le ajutoare şi cuvinte de mângâiere, a încurajat activitatea cantinelor parohiale pentru populaŃia săracă a Odesei şi a lăsat o frumoasă impresie între credincioşii de acolo şi preoŃii localnici”175. Ca un argument forte pentru liniştirea spiritelor în partidă acuzatorilor securişti, Antim se referă la relaŃia să apropiata cu episcopul Odesei, Serghie Larin: „Actualul episcop al Odesei, Serghie Lerin, cu ocazia vizitei sale la Bucureşti, în aprilie 1945, a comunicat ministrului de culte de atunci, pr. C. Burducea, şi altor reprezentanŃi ai Sf. Patriarhii, referinŃe foarte elogioase, culese de la Odesa, despre persoana episcopului Antim Nica. Episcopul Serghie Lerin a Ńinut chiar să-l cunoască personal. Întâlnirea a avut loc la hotelul Athené Palace, la 24 aprilie 1945, legându-se între ei raporturi amicale şi schimb de corespondenŃă”176. Mai mult, când o delegaŃie a Bisericii Ortodoxe Române face o vizită Patriarhiei Moscovei, în 1946, viitorul patriarh Justinian, pe atunci arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, provoacă la o discuŃie pe Episcopul Serghie pe tema activităŃii arhim. Antim Nica în Transnistria. Ierarhul Odesei a spus celor prezenŃi că atitudinea lui Antim „a fost demnă şi de adevărat păstor de suflete, iar prin purtarea să blândă şi prin activitatea sa plină de zel şi râvnă pentru credincioşi, a lăsat o amintire frumoasă şi regrete în urma să”177. Se menŃiona şi faptul că Episcopul Antim păstra legături şi corespondenŃă cu fruntaşii bisericeşti din Eparhia Odesei.

Episcopul Antim nu s-a dezis de lucrarea să misionară din Transnistria nici după refugiul din 1944 şi n-a întrerupt legătura cu preoŃii valoroşi şi activi cu care a colaborat în acel Ńinut. Un raport din 22 aprilie 1949 al Biroului Cultului Ortodox din DGSP confirma că Antim, pe atunci episcop-locotenent la Dunărea de Jos, era considerat principalul susŃinător al preoŃilor basarabeni şi al celor care fuseseră în Transnistria, fiind în legătură cu nucleul din Bucureşti, condus de fostul reprezentant al preoŃimii din perioada interbelică, Pavel Guciujna (1881–1953)178. Acelaşi aspect se înscria şi într-o scurtă dare de seamă asupra activităŃii Serviciului III din DirecŃia I pe anul 1949, în care citim: „Un alt obiectiv urmărit cu multă atenŃie în anul expirat a fost gruparea neoficială a preoŃilor «basarabeni, bucovineni şi

174 RedactŃa, Noul episcop al CetăŃii Albe şi Ismailului: dr. Antim Nica, în Buletinul Episcopiei CetăŃii Albe– Ismail, nr. 3-4, 1944, p. 6. 175 Nota (document dactilografiat pe o singură pagină, datat 1946), din Arhiva personala a Arhiepiscopului Antim, pusă la dispoziŃia noastră de P.S. Casian, episcopul Dunării de Jos. 176 Nota (document dactilografiat pe o singura pagina, datat 1946), din Arhiva personala a Arhiepiscopului Antim, pusa la dispoziŃia noastră de P.S. Casian, episcopul Dunării de Jos; aceleaşi date şi în Memoriu, p. 3-4. 177 Date biografice, p. 4. Mărturii consemnate de preotul Ioan Vască, secretar general al Ministerului Cultelor. 178 Adrian Nicolae Petcu, Securitatea şi cultele în 1949, în vol. Partidul, securitatea şi cultele, 1945–1989, Ed. Nemira, Bucureşti, 2005, p. 141.

transnistreni» în frunte cu episcopul Antim Nica şi cu Pavel Guciujna, care a luat o atitudine deschis duşmănoasă faŃă de regimul nostru de democraŃie populară, sperând «reîntoarcerea triumfala» în comunele pe care le-au exploatat în trecut”179.

Activitatea sa în Transnistria va fi permanent piesa-forŃă a SecurităŃii comuniste în acuzaŃiile şi procesele de intenŃie ce i s-au făcut episcopului Antim de-a lungul întregii perioade de dictatură comunistă. În eforturile sale de a „demonstra” că acuzele erau neîntemeiate, a fost sprijinit de Patriarhii Nicodim şi Justinian.

Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, la comemorarea a şapte ani de la mutarea la cereştile locaşuri a arhiepiscopului Antim, evoca activitatea acestuia în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria, astfel: „Cu echilibru şi măsură a desfăşurat la vârsta tinereŃii, în anii războiului, o intensă activitate de misionarism creştin- ortodox în spaŃiul de la Răsărit, vitregit de ororile războiului şi de concepŃie atee de peste două decenii. În cadrul acestei activităŃi a redeschis biserici în care, după ani şi ani, se înălŃau din nou rugăciuni către Dumnezeu şi se pomeneau morŃii căzuŃi în război, a redat caselor de credincioşi tezaurul de icoane ce fusese ascuns, a ajutat pe cei în suferinŃa – văduve şi orfani – dobândind pentru acestea un mare respect şi o deosebită apreciere şi cinste din partea unor străini în care renăştea iarăşi speranŃa”180.

Cu prilejul prohodirii arhiepiscopului Antim (5 mai 1994), Patriarhul Teoctist, în cuvântul său, amintea şi de activitatea meritorie a lui Antim în Transnistria, spunând: „Arhimandrit pe atunci (Antim Nica n.n.) doctor în teologie, împreună cu mitropolitul de pioasă memorie Visarion Puiu, fost mitropolit al CernăuŃilor, al Bucovinei, cu arhimandritul de renume Scriban, au mers în misiune ortodoxă, au înfruntat cu curaj multe primejdii, pe prima linie a frontului. A predicat, s-a străduit, a zidit biserici din nou, a mângâiat credincioşi ortodocşi români şi ruşi şi ucraineni, până la Bug, departe. Nu era uşor atunci. Nu era cu înlesnire să faci asemenea misiuni pline de primejdie. Dar a fost, pentru că îl purta conştiinŃa şi chemarea pământului şi a neamului românesc. Şi Dumnezeu l-a scăpat cu viaŃă şi apoi a fost ales cu multă dragoste şi preŃuire de către credincioşii din Basarabia de Sud ca episcop al Ismailului...”181.

V I T R I N A C U C Ă R ł I

O lucrare fundamentală consacrată Mitropolitului Visarion Puiu

Mitropolitul Visarion Puiu s-a născut la Paşcani, la 27 februarie 1879, deci în urmă cu 124 ani (131 ani – actualizare 2010). În anul 1921, la 42 de ani, a intrat în rândul ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, prin alegerea sa ca episcop al Argeşului. Apoi, în anul 1923 a fost numit chiriarh al Episcopiei Hotinului, cu sediul la BălŃi (Basarabia), pentru ca în 1935, la 56 de ani, să fie ales mitropolit al Bucovinei, cu sediul la CernăuŃi, unde a funcŃionat timp de 4 ani şi jumătate, până în mai 1940, când, prin manevre politicianiste, a fost pensionat şi s-a

179 Ibidem, p. 217. 180 Din Mesajul Prea Fericitului Teoctist, cf. In memoriam – arhiepiscopul Antim Nica, în vol. Biserica, misiune, slujire, Ed. Episcopia Dunării de Jos , GalaŃi, 2001, p. 272. 181 Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, O zi de sfântă unitate, în Călăuza ortodoxă, nr. 73–74, 1994, p. 4; Idem, Pe treptele slujirii creştine, vol. VII, ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1997, p. 241 (cu unele modificări).

retras la casa sa de la Vovidenia, langă Mănăstirea NeamŃ. Avea 61 de ani. Rămas fără eparhie, Mitropolitul Visarion Puiu a îndeplinit diferite misiuni, încredinŃate de Biserică şi de Stat, între care, timp de peste un an (noiembrie 1942 – decembrie 1943) a condus Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria, iar în august 1944 a plecat la Zagreb, în CroaŃia, ca delegat al Patriarhiei Române la sfinŃirea unui episcop ortodox. Nu a mai revenit niciodată în Ńară, exilându-se în Occident. Exilul sau a durat 20 de ani (1944-1964), până la moartea sa, survenită la 10 august 1964, când împlinise deja vârsta de 85 ani. Între timp, în februarie 1946 faimosul Tribunal al Poporului l-a condamnat la moarte în contumacie pe Mitropolitul Visarion Puiu, iar, ulterior, la 28 februarie 1950, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a caterisit, în virtutea legilor în vigoare la acea dată. Avea 71 de ani, când, în 1950, s-a săvârşit acest act dureros din partea conducerii Bisericii noastre străbune, anulat abia după 40 de ani, în şedinŃă Sf. Sinod din 25 septembrie 1990, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului.

Anii exilului (1944-1964) au fost pentru Mitropolitul Visarion Puiu de intensă activitate, de grijă pentru soarta României şi a altor popoare din Estul Europei căzute sub ocupaŃia regimului sovietic ateu, precum şi pentru refacerea unităŃii şi solidarităŃii bisericilor creştine, bulversate de cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea şi de instaurarea regimurilor politice pro-moscovite şi atee.

Dovada cea mai concludentă: documente (în număr de 155) prezentate în lucrarea de faŃă, care este un prim volum din mai multe, în pregătire, vizând exilul Mitropolitului Visarion Puiu.

Lucrarea Mitropolitul Visarion Puiu. Documente din pribegie (1944 – 1963) a istoricului Dumitru Stavarache este una de excepŃie şi încununează trudă, pricepere şi acribie de mai mulŃi ani, în care cele două deplasări la Biblioteca Română din Freiburg (Germania), de unde a extras documentele prezentate în volum s-au dovedit extrem de rodnice ca produs istoriografic şi înălŃătoare ca stare de spirit, trăire creştinească şi mândrie naŃională. Faptul acesta complex s-a concretizat în carte nu numai prin cele 155 de documente din anii 1944 – 1963, ordonate cronologic, ci şi prin celelalte texte, alcătuite şi prezentate în lucrare de istoricul Dumitru Stavarache.

Este vorba, în primul rând, de un amplu Studiu introductiv, în care se dezvoltă o viguroasă şi completă schiŃa biografică a Mitropolitului Visarion Puiu, în anii ce au premers perioada exilului în Occident, cât şi după aceea, cu numeroase date şi informaŃii inedite, cercetate în arhive şi biblioteci, atât în Ńara cât şi în străinătate, deocamdată numai la Freiburg (Germania), probabil, şi necesar, în viitor, la Maguzano (Italia), la Viena (Austria) şi FranŃa, la Viels Maisons – Aisne, unde a trecut la cele veşnice la 10 august 1964, cum s-a precizat. Mai mult, Studiul Introductiv cuprinde bogate note de subsol şi mai multe (cinci) anexe, extrem de preŃioase, între care Jurnalul de la Maguzano, cu informaŃii privitoare la rezidenta Mitropolitului Visarion Puiu în mănăstirea de acolo, în anii 1945-1947.

În partea întâi a lucrării, Documente din arhivă Mitropolit Visarion Puiu, Biblioteca Română, Freiburg se dezvoltă o interesantă şi utilă Scurtă privire asupra arhivei Mitropolitului Visarion Puiu din Biblioteca Română, Freiburg, urmată de Rezumatul celor 155 documente prezentate in extenso în lucrare.

Partea a doua – şi ultima – a lucrării, Alte mărturii cu privire la perioada de pribegie a Mitropolitului Visarion Puiu include o sinteză cu documentele din Arhiva Mitropolit Visarion Puiu aflată la Biblioteca Română din Freiburg, din care rezultă sfera largă a preocupărilor mitropolitului în exil, persoanele cu care a purtat corespondenŃă, precum şi prezentarea siglelor utilizate de mitropolit şi a semnăturilor olografe a unor persoane cu care a corespondat, urmate de o semnificativă iconografie din anii exilului.

Addenda volumului include mai multe texte-documentar, extrem de preŃioase şi edificatoare, privind proeminenta personalitate a Mitropolitului Visarion Puiu, între care:

Repere cronologice (1879-1964), Activitatea cărturărească a Mitopolitului Visarion Puiu şi o cronică-eseu, Dreptul la recunoaştere, unde sunt etalate toate acŃiunile ce s-au întreprins după anul 1989 pentru cunoaşterea vieŃii şi activităŃii Mitropolitului Visarion Puiu, inclusiv cronologia Zilelor Mitropolit Visarion Puiu‚ care se organizează anual, în luna februarie, la Paşcani, începând din februarie 1997.

Volumul mai include traducerea în limba română a documentelor tipărite în limbile engleză şi franceză, precum şi un necesar Indice de nume.

Putem spune că volumul Mitropolitul Visarion Puiu, Documente din pribegie (1944 – 1963) se constituie într-un produs istoriografic de mare valoare ştiinŃifică, care onorează în cel mai înalt grad pe autor, istoricul Dumitru Stavarache, pentru pasiunea cu care l-a realizat.

Toată admiraŃia noastră pentru această lucrare fundamentală consacrată Mitropolitului Visarion Puiu, personalitate proeminentă a Bisericii Ortodoxe Române şi a Neamului Românesc, fiu al Paşcanilor, un adevărat martir al luptei pentru Adevăr, Dreptate şi Demnitate NaŃională. Editurii Moldopress din Paşcani, aleasa preŃuire pentru acest volum de excepŃie, realizat în condiŃii tipografice demne de laudă.

dr. Aurel PENTELESCU

O carte-document despre relaŃiile mitropolitului Visarion Puiu

cu comunităŃile ortodoxe româneşti din Canada şi SUA

A apărut nu de multă vreme cel de-al patrulea volum – rod al unui salutar demers restaurator de adevăr şi dreptate, pe care sârguinciosul istoric militar col.(r) Dumitru Stavarache, împreună cu tânărul jurist Ion Negoiescu îl consacra memoriei marelui ierarh, cărturar şi patriot, Mitropolit Visarion Puiu. Prima lucrare apărută în anul 2002 la Editura Moldopress din Paşcani se intitulează Mitropolit Visarion Puiu – Documente din pribegie (1944-1963). Ea este prefaŃată de Î.P.S. Nicolae Corneanu al Banatului şi însumează 446 pagini.

Cea de-a doua carte este Mitropolit Visarion Puiu – Însemnări din viaŃa mea, Editura Trinitas, Iaşi, 2004, şi se bucură de un Cuvânt înainte semnat de Î.P.S Daniel; lucrarea are dimensiuni mai reduse, 180 pagini.

A treia lucrare este Mitropolit Visarion Puiu – RelaŃii cu Biserica Anglicană – Documente; este o apariŃie a Editurii Publirom, Bucureşti, 2004.

Ultima apariŃie editorială este Mitropolitul Visarion Puiu – RelaŃiile cu Bisericile din Canada şi S.U.A. – Documente, Editura Publirom, Bucureşti, 2005. Ca unul ce a suferit atâtea persecuŃii în anii dictaturii comuniste, Mitropolitul Visarion Puiu, „un martir al dreptei credinŃe”, trebuia scos din nedreapta uitare şi adus în lumina făcliilor de pomenire. Considerat „duşman al poporului”, a fost condamnat la moarte în contumacie la 20 februarie 1946, iar mai apoi, partea mult mai regretabilă a constituit-o hotărârea Sfântului Sinod de a-l caterisi, ca pe unul ce era considerat trădător al „intereselor poporului”. Au trecut cincizeci de ani până când a fost reabilitat de Biserică (nu însă şi de stat), la 25 septembrie 1990 Sfântul Sinod ridicând pedeapsa şi „reabilitând memoria sa”. S-a vindecat astfel o rană a istoriei şi s-a împlinit o datorie de conştiinŃă.

Cartea de faŃă, rod al unor îndelungi şi temeinice căutări, pune în evidenŃă misionarismul ecumenic al acestui distins ierarh, contribuŃia sa la unitatea Bisericii creştine şi totodată unitatea romanilor „risipiŃi în Ńările europene şi americane”. Cele 114 documente inedite cuprinse în lucrare, articole, apeluri, contribuŃii la diverse reuniuni bisericeşti şi mai cu seamă densa corespondenŃă cu mari personalităŃi ale timpului, se constituie în pilduitoare mărturii ale forŃei de dăruire şi a crezului care animă gândul şi fapta vrednicului de pomenire Visarion Puiu, pretutindeni unde vitregiile timpului i-au purtat paşii. Toate aceste preŃioase documente prezintă inestimabile informaŃii referitoare la realităŃile proprii exilului românesc, la viaŃa românească din S.U.A. şi Canada la jumătatea secolului trecut, constituind totodată preŃioase surse de aprofundare a unor capitole de mare însemnătate din istoria neamului şi a Bisericii noastre. Cu fiecare pagină lecturată, cartea ne dezvăluie dimensiunile impresionante ale activităŃii desfăşurate de înaltul ierarh, proiectând traiectoriile unei jertfelnice „geografii spirituale” cu semnificaŃii majore, reuşind să desluşească adevărul „prea multă vreme urgisit de netrebnicia uitării şi de otravă răstălmăcirilor”.

Cu fiecare pagină, încercăm reconfortantul sentiment al întâlnirii cu ierarhul, cărturarul şi patriotul Visarion Puiu, a cărui viaŃa ne oferă cu prisosinŃă repere morale de căpătâi „cu tot ceea ce revine trăirii şi asumării permanentelor unei identităŃi de cultură şi de credinŃă.”

Dincolo de varietatea tematică şi problematică, ideea unităŃii întru credinŃă şi aspiraŃii a românilor din patria mamă, diaspora şi teritoriile ocupate, reprezintă leit-motivul întregii opere durate de Mitropolitul Visarion, fie că este vorba de iniŃiativele sale pentru reorganizarea bisericească (înfiinŃarea de noi eparhii, alcătuirea unui Sinod autonom) în exil, educarea şi formarea clerului românesc, ori despre depăşirea disensiunilor şi învrăjbirilor ce-au împovărat adesea împlinirea de către Biserica Ortodoxă a menirii Sale „ca toŃi să fie una”. Sub toate aceste aspecte, mesajul îşi păstrează deplină actualitate şi se constituie într-un valoros îndreptar al oricărei activităŃi chemată să slujească unitatea credinŃei şi a neamului sau. Luptător pentru demnitatea Bisericii şi patriot impetuos, Visarion Puiu şi-a afirmat cu rodnicie vocaŃia misionarismului într-un spirit ecumenic, aducând adesea contribuŃii însemnate la dialogul şi apropierea Bisericilor creştine surori, precum şi a popoarelor. În acest sens, toate mărturiile existente în acest volum, privitoare la relaŃiile cu Bisericile din Canada şi S.U.A., sunt extrem de edificatoare. Volumul de faŃă răspunde nevoii noastre de a cunoaşte şi rosti în deplinătate adevărul istoric şi de a ne împărtăşi din lumina binefăcătoare pe care Visarion Puiu a lăsat-o în istorie. Pe lângă valoarea documentară, lucrarea reprezintă o contribuŃie importantă la cunoaşterea relaŃiilor în care a trăit şi activat pe multiple planuri acest neobosit ierarh Visarion – un model pentru slujitorii Bisericii mileniului III, pentru că valorile pe care le-a susŃinut şi le-a promovat nu au vârstă şi nici moarte.

pr. Florin Aurel łUSCANU

E V O C Ă R I A N I V E R S Ă R I ● C O M E M O R Ă R I

Comemorarea mitropolitului Visarion Puiu la 45 de ani de la trecerea în veşnicie

În ziua de 10 august 2009, la iniŃiativa AsociaŃiei Visarion Puiu şi cu sprijinul

Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Episcopiei Romanului şi Casei Memoriale Visarion Puiu de la mănăstirea NeamŃ, a fost comemorat mitropolitul Visarion Puiu la 45 de ani de la trecerea în veşnicie.

Manifestările comemorative s-au desfăşurat la Schitul Vovidenia, de pe lângă Mănăstirea NeamŃ, debutând cu Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului, săvârşite de un sobor de preoŃi, în frunte cu pr.prof.dr. Florin Aurel łuscanu, protoiereu de Roman şi preşedintele AsociaŃiei Visarion Puiu.

Lucrările au continuat cu vizitarea Casei Memoriale Visarion Puiu şi cu o masă rotundă, unde au fost evocate personalitatea şi opera mitropolitului Visarion Puiu, s-au Ńinut comunicări şi s-au întreŃinut discuŃii asupra apariŃiilor editoriale privitoare la marele ierarh român. De asemenea, s-au adus în atenŃia participanŃilor propuneri privitoare la tipărirea unui album biografic omagial şi activitatea de viitor a AsociaŃiei Visarion Puiu.

Dintre participanŃii la manifestări menŃionăm pe superiorul AbaŃiei Maguzzano, părintele Gino Sachetti, însoŃit de călugărul Giancarlo Conato, pr. arhim. Varlaam Merticaru, profesor la Facultatea de Teologie din Iaşi, pr. Florin łuscanu, pr. Pavel Postolachi, protoiereu de Paşcani, pr. Dumitru Cristea, pr. arhim. Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia, cercet. Elena IstrăŃescu, de la Arhivele NaŃionale ale României, prof. Marioara Preutu, director al Casei de Cultură din Paşcani, Nicolae Videnie, cercetător IRIR, Adrian Nicolae Petcu, consilier CNSAS.

În finalul mesei rotunde, au fost lansate două volume de studii şi documente publicate de Adrian Nicolae Petcu şi George Enache, consilieri la CNSAS: Monahismul ortodox şi puterea comunistă în România anilor '50 şi Părintele Arsenie Boca în atenŃia poliŃiei politice din România, tipărite de Editura Partener din GalaŃi.

Visarion Puiu s-a înscris în galeria ierarhilor de seamă ai Ortodoxiei româneşti. S-a născut la 27 februarie 1879, a urmat Seminarul Teologic Sf. Gheorghe din Roman şi Veniamin Costachi din Iaşi, iar pe cele superioare la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

În 1905 a intrat în monahism, apoi a studiat la Academia duhovnicească din Kiev (1907-1908). A fost slujitor la Catedrala din GalaŃi, director al Seminarului Teologic de la Dunărea de jos, de la Chişinău şi exarh al mănăstirilor din Basarabia. Între 1921-1923, Visarion Puiu a fost episcop la Argeş, pentru ca între 1923-1935 să fie chiriarh la BălŃi, unde a ridicat o monumentală catedrală.

Perioada sa cea mai importantă este cea de mitropolit la CernăuŃi, între 1935-1940, unde a construit biserici, a desfăşurat activităŃi misionare şi filantropice, a oferit burse de studii etc. La presiunile factorului politic, mitropolitul Visarion Puiu a fost înlăturat din scaun, de unde s-a retras la casa sa de la Vovidenia. A mai revenit în Sfântul Sinod al BOR în perioada 1942-1943, când a condus Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria.

În 1944, fiind prins de evenimentele de la 23 august, mitropolitul Visarion Puiu a rămas în Apus, unde a pus bazele organizării administrativ-canonice a românilor din exil.

Deoarece nu a acceptat implicarea oamenilor politici în problemele bisericeşti din exil, mitropolitul Visarion Puiu a fost marginalizat, retrăgându-se în satul francez Viels Maison Aisne, unde a decedat în data de 10 august 1964. Ulterior, rămăşiŃele sale pământeşti au fost reînhumate în cimitirul Montparnasse din Paris.

Adrian Nicolae PETCU

Cum voi cânta cântarea Domnului în pământ străin?

prof. Marioara PREUTU Prea-cucernici părinŃi, OnoraŃi oaspeŃi,

Mă alătur Dumneavoastră la acest ceas de sărbătoare şi de preŃuire a celui care a fost

Mitropolitul Visarion Puiu, prin rostirea unui epitaf, nu cel al mitropolitului, ci un altul, al împăratului roman Hadrian:

Animula vagula, blandula, SufleŃel rătăcitor, linguşitor, Hospes comesque corporis, Oaspete şi însoŃitor al trupului, Quae nunc abibis in loca Spre ce locuri te îndrepti acum? Pallidula, rigida, nudula, PăliduŃ, înlemnit, golişor Nec, ut soles, dabis iocos.. Nu vei mai face glume cum obişnuiai odinioară ...

În mintea şi în sufletul meu, Hadrian şi Visarion Puiu, personalităŃi atât de depărtate în timp, una păgână, alta profund creştină, se apropie totuşi prin numeroase trăsături pozitive ale caracterului lor: inteligenŃă şi rafinament, spirit viu şi luminat, sete de cunoaştere şi de dreptate, interes pentru cultura lumii şi, nu în ultimul rând, frumuseŃe sufletească.

Numele împaratului roman Hadrian este legat de cel al lui Traian, cuceritorul Daciei. Hadrian a facut parte din statul major al lui Traian în dramaticul Război Dacic din 105-106 p.Chr. Proclamat Augustus din 117 p.Chr., Hadrian a condus cu înŃelepciune imperiul, înlocuind deja-obişnuita politică ofensivă a imperiului cu una defensivă (ne gândim şi la retragerea trupelor romane din sudul Moldovei şi al Munteniei de azi), dând legi pentru înflorirea economiei, manifestând interes pentru provincii, generalizand sistemul limes-urilor, construind şi refăcând noi monumente, preocupându-se de succesiunea la tron, călătorind mult prin imperiu din necesitate, curiozitate sau plăcere, construindu-si mausoleul pe care este scris epitaful...

Faptele mitropolitului Visarion Puiu, un homo religiosus prin excelenŃă, sunt, în mare parte, comparabile cu cele ale împăratului roman: studii superioare, construcŃii şi reconstrucŃii de edificii, interes pentru cultură, studii şi articole; apoi, constructor al locului său de veci, de la Vovidenia şi, volens-nolens, un homo viator.

Ce deosebeşte epitaful mitropolitului Visarion Puiu de cel al lui Hadrian? Împăratul roman se lamentează pentru superficialitatea şi puŃina sinceritate pe care le-a avut în timpul vieŃii, poate pentru pedepse divine. Mitropolitul nostru drag se întreabă doar: Cum voi cânta cântarea Domnului în pământ străin?...

Privind viaŃa împăratului roman Hadrian şi din perspectiva romanului scris de rafinata Marguerite Yourcenar, ne întrebăm dacă sufleŃelul său rătăcitor va fi găsit drumul, dacă îl vor fi lăsat paznicii să treacă spre Câmpiile Elizee...

Sufletul vrednicului de pomenire mitropolit Visarion Puiu recunoaşte calea, fiindcă este este cea dreaptă, cea regală, cea orto-doxa; şi iată-l, el revine de Acolo, din ÎmpărăŃia lui Dumnezeu, cel puŃin în aceste clipe, în gândurile şi în inima noastră, în mijlocul celor ce îl iubesc... Sperăm şi ultima izbandă a membrilor asociaŃiei, de aducere a osemintelor sale în pământul de la Vovidenia, pentru a cânta împreună, româneşte, cântarea Domnului.

M E M E N T O V I S A R I O N P U I U (Dezvelirea unei plăci comemorative la Paşcani)

prof. Marioara Preutu

Zi geroasă, de 28 februarie anno Domini 2009, în Paşcani, orăşel aflat la mai puŃin de 100 de km. de Iaşi, Curte Domnească a Spiritului Românesc Pe strada Gării, la Narhaus - cum este numit imobilul vechi, de la sfârşitul sec. al XIX-lea, construit de primii investitori ai unei companii multinaŃionale de căi ferate - este totuşi o atmosferă însufleŃită.

Locatarii au coborât pentru a întâmpina pe membrii AsociaŃiei Visarion Puiu, însoŃiŃi de edilii oraşului şi de un grup de preoŃi, pentru un eveniment cu totul special: la iniŃiativa pr.prof.dr. Florin łuscanu, protoiereu de Roman şi preşedinte al asociaŃiei sus-amintite, a fost adusă şi instalată aici o placă comemorativă, ce urmează a fi sfinŃită; acesta este ultima activitate din cadrul manifestărilor cultural-religioase desfăşurate la cea de-a XIII-a ediŃie a Zilelor Mitropolit Visarion Puiu.

Paşcaniul este un municipiu al cărui renume vine din puternica sa industrializare de după război, însă nu se poate lăuda cu o tradiŃie culturală. Şi totuşi, de numele acestui oraş încă patriarhal se leagă două monumente de arhitectură şi trei personalităŃi: pe de o parte, Biserica SfinŃii Voievozi şi Palatul Cantacuzino, ctitorii din a doua jumătate a secolului al XVI-lea (1664) ale vistiernicului Iordache Cantacuzino; pe de altă parte, în Vatra târgului de odinioară au văzut lumina zilei Mihail Sadoveanu, personalitate emblematică a literaturii române, acad. Constantin Ciopraga, critic, istoric literar, scriitor, cel mai mare exeget al lui Sadoveanu, şi mitropolitul Visarion Puiu.

Soarta a făcut ca niciuna dintre aceste trei personalităŃi să nu trăiască anii vieŃii aici, însă crezând cu toată tăria într-un genius loci, le aducem prinosul nostru de recunoştinŃă prin manifestări culturale anuale, prin care ne educăm tinerii şi îi încântăm pe maturi.

Iată de unde şi sfinŃirea unei plăci comemorative de marmoră, la Paşcani, prin care se atestă că la 27 febuarie 1879 s-a născut aici Victor Puiu, cel care avea să devină Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române în anii grei de comunism, cel care şi-a luat Crucea şi şi-a purtat-o cu Iubire în “neagra străinătate”, unde a şi adormit întru Domnul, la 10 august 1964.

Faldurile unui tricolor românesc, adus de bunul părinte Dumitru Cristea de la Parohia Sf.Gheorghe din localitate, flutură pe perete, deasupra plăcii de marmoră. Atmosfera este încărcată de emoŃie - şi nu este o impresie gratuită. Dincolo de obişnuitele alocuŃiuni, se aud cântările de laudă pentru Domnul Dumnezeul nostru, grâul îndulcit este sfinŃit în coliva pe care ard lumânări palide, busuiocul răspândeşte în aerul îngheŃat o bună mireasmă, iar agheasma e risipită în mii de stropi asupra marmorei scrise cu litere aurite şi asupra capetelor noastre plecate. Cu toŃii, oameni simpli şi intelectuali, preoŃi şi mireni avem un singur gând: de pioasă amintire a numelui şi a faptelor mitropolitului Visarion Puiu. Dumnezeu să îl odihnească în pace şi să îi răsplătească Iubirea.

Iar Dumneavoastră, cei ce treceŃi prin Paşcani, pe lângă TroiŃa Românilor de Pretutindeni, din Fântânele, ori pe strada Gării, lăsaŃi pentru câteva momente grijile şi bucuriile cotidiene şi, ca unii ce aveŃi credinŃă ortodoxă, aprindeŃi o lumină pentru sufletul vrednicului de pomenire Visarion Puiu.

Mitropolitul Visarion Puiu, simbol al neamului românesc şi al Bisericii sale, preŃuit şi cinstit la Mănăstirea Maguzzano, Italia

Mitropolitul Visarion Puiu (1879-1964), a cărui condamnare la moarte de către

cunoscutul Tribunal al Poporului nu a fost anulată nici până în prezent, este omagiat anual începând cu anul 1997, în cadrul Zilelor Mitropolit Visarion Puiu. La ultimele două ediŃii ale acestor manifestări a participat cu informaŃii inedite, privind relaŃiile mitropolitului cu prelatul catolic Giovanni Calabria, pr. Manuel Oliveira, superior al Operei Don Calabria în România, la Roman. Anul acesta, când s-au împlinit 130 de ani de la naştere şi 45 ani de la trecerea mitropolitului la cele veşnice, AsociaŃia culturală care îi poartă numele, a organizat cea de-a XIII-a ediŃie a Zilelor în două sesiuni, februarie şi august.

La comemorarea din 10 august 2009, desfăşurată la Schitul şi Casa Memorială de la Vovidenia–NeamŃ au participat, la invitaŃia preşedintelui AsociaŃiei Visarion Puiu, pr. prof.dr. Aurel Florin łuscanu, Protopop al Romanului, oaspeŃi de seamă din Italia – pr. Gino Saccheti, superior al M-rii Maguzzano (unde mitropolitul Visarion Puiu şi-a găsit refugiul în anii 1945-1947) şi Fr. Gian Carlo Conato, de la Opera Don Calabria din Verona. Cu această ocazie s-au trecut în revistă împlinirile şi proiectele de viitor ale AsociaŃiei, pentru reabilitarea memoriei mitropolitului Visarion Puiu. OaspeŃii au evidenŃiat viziunea ecumenică a mitropolitului Visarion Puiu, făcând referiri concrete asupra relaŃiilor între cele două personalităŃi creştine, Don Giovanni Calabria (canonizat în anul 1999 de către Papa Ioan Paul al II-lea) şi Mitropolitul Visarion Puiu.

În perioada 8-12 octombrie 2009, trei membri ai AsociaŃiei Visarion Puiu – preotul Florin łuscanu, din Roman, istoricii Dumitru Stavarache şi Elena IstrăŃescu, din Bucureşti, au răspuns invitaŃiei de a fi prezenŃi la suita de manifestări ecumenice organizate de M-rea Maguzzano. Programul a înserat următoarele principale momente: slujba de pomenire a Sf.Ioan de Calabria, de la biserica Institutului Don Calabria din Verona (unde, la mormântul sfântului se află basorelieful în care sunt reprezentaŃi Visarion Puiu şi Ioan de Calabria), la care au luat parte personalităŃi religioase şi laice în frunte cu Episcopul de Verona, Don Giuseppe Zenti; participarea la slujbele de la M-rea Maguzzano; Simpozionul dedicat Mitropolitului Visarion Puiu şi relaŃiilor sale cu Sf. Ioan de Calabria; inaugurarea, la M-rea Maguzzano, a Sălii Mitropolit Visarion Puiu; participarea la slujba duminicală a comunităŃii româneşti din Verona, oficiată de preoŃii Florin łuscanu şi G. G. Codrea, parohul bisericii ortodoxe române din Verona; vizitarea unor vestigii istorice, laice şi religioase din zonă, în care am beneficiat de îndrumarea pr. Manuel Oliveira, a Fr. Gian Carlo Conato şi a Fr. Corneliu Neculai.

Între momentele menŃionate, două pot fi considerate ca fiind de referinŃă: simpozionul şi inaugurarea sălii ce poartă numele mitropolitului român, ambele evenimente având loc în ziua de 10 octombrie.

Simpozionul a fost deschis de către Pr. Gino Saccheli, organizatorul şi sufletul acestei întâlniri ecumenice. Din partea gazdelor, au susŃinut comunicări şi au avut intervenŃii Don Mario Gadili de la Opera Don Calabria din Roma; Don Gianfranco Ambrozini, care l-a cunoscut pe mitropolitul Visarion Puiu în anul 1947 la M-rea Maguzzano, fiind marcat de personalitatea acestuia, de afecŃiunea şi protecŃia oferită lui de către Don Calabria; Giusepe Tesari, Giovani Girelli, Mario Fatori, Ginno Zancarli, care l-au cunoscut pe mitropolitul român şi au relatat aspecte inedite cu privire la perioada petrecută de el la Maguzzano. Din

partea participanŃilor români au vorbit istoricii Dumitru Stavarache şi Elena IstrăŃescu, preoŃii Florin łuscanu şi G. G. Codrea.

Au fost vizionate două filme documentare, aduse de delegaŃia română: Vizita NunŃiului apostolic la Bucureşti, Andrea Cassulo în Transnistria, Basarabia şi Bucovina, în anul 1943, eveniment favorizat de intervenŃia mitropolitului Visarion Puiu, şi Mitropolitul Visarion Puiu.In Memoriam. Tot în cadrul simpozionului au fost lansate două broşuri: VISARION PUIU Metropolita della Chiesa Ortodossa Romena Ospite illustre dell Abbazia di Maguzzano nell immediato dopoguerra şi IL METROPOLITA VISARION PUIU. Cenni biografici (1879-1964). A cura di Dumitru Stavarache. Rapporti epistolari con san Giovanni Calabria. A cura di Mario Gadilli; ambele broşuri, realizate la M-rea Maguzzano, vor fi utilizate în cadrul procesului de învăŃământ teologic.

Inaugurarea Sălii Mitropolit Visarion Puiu a reprezentat unul din momentele de înaltă trăire sufletească. SfinŃirea plăcii de la intrare şi a sălii s-a făcut atât de preoŃii catolici, cât şi de cei doi preoŃi ortodocşi amintiŃi. SpaŃiul generos, pus la dispoziŃie de M-rea Maguzzano, cuprinde o frumoasă expoziŃie închinată mitropolitului Visarion Puiu şi legăturilor sale cu Don Calabria, la realizarea căreia s-a implicat personal superiorul mănăstirii, Pr. Gino Saccheli; în sală, la loc de cinste se află tricolorul românesc, precum şi portretul Patriarhului B.O.R., P.F. Daniel. Au contribuit la realizarea şi completarea expoziŃiei istoricii Elena IstrăŃescu şi Dumitru Stavarache şi Florin łuscanu; acesta din urmă s-a angajat să doteze şi capela ortodoxă din cadrul mănăstirii şi să sprijine solicitarea gazdelor de a oficia, periodic, slujbe ortodoxe.

Am fost surprinşi şi impresionaŃi de propunerea, venită din partea prelaŃilor catolici prezenŃi la manifestare, aceea de a sprijini o eventuală iniŃiativă a B.O.R de canonizare a mitropolitului Visarion Puiu.

Ne facem o datorie de onoare în a mulŃumi celor care au iniŃiat şi organizat această frumoasă operă de cinstire a unei personalităŃi române. Iată că micului nucleu de truditori pentru repunerea în drepturi a mitropolitului martir Visarion Puiu, grupaŃi în jurul AsociaŃiei Visarion Puiu i s-a alăturat Ordinul Don Calabria, cu centrul la Verona şi filiale în Ńări de pe mai multe continente.

Mănăstirea Maguzzano devine punct de atracŃie şi obiectiv de pelerinaj, alături de celelalte repere/însemne ale vieŃii şi activităŃii mitropolitului Visarion Puiu: Paşcanii, locul de naştere, unde se află clădirea în care a locuit, o troiŃă şi un bust din bronz; Romanul, unde a învăŃat şi a îmbrăcat haina monahală; Casa Memorială de la Schitul Vovidenia-NeamŃ; Catedrala de la BălŃi, simbol al ctitoriilor de lăcaşe bisericeşti; Palatul Cultural de la CernăuŃi; Căminul de la Mănăstirea Putna; biserica catedrală din Paris, unde a stabilit centrul primei Eparhii a Româmilor din străinătate.

Ne exprimăm profundul respect pentru grija şi afecŃiunea de care s-a bucurat mica delegaŃie română din partea gazdelor străvechii abaŃii de pe malul lacului Garda, Maguzzano.

Dumitru STAVARACHE

Elena ISTRĂłESCU

� În acest număr al revistei au semnat:

• Şerban ALEXIANU, Bucureşti • pr. Gianfranco AMBROSINI, Mănăstirea Maguzzano, Verona, Italia • arhim. Mihail DANILIUC, egumenul Schitului Vovidenia - Mănăstirea NeamŃ. • pr. Eugen DRĂGOI, GalaŃi… • lector dr. George ENEACHE, Universitatea Dunărea de Jos din GalaŃi; (geo_enache2000@yahoo.com)

• Ioan LĂCĂTUŞU …… • pr. Radu MAZILU….. • pr. Manuel OLIVEIRA, Institutul Don Calabria, Mănăstirea Maguzzano, Verona, Italia. (prmanuel53@yahoo.it)

• ist. Aurel PENTELESCU, istoric şi cercetător al Istoriei militare şi al istoriei bisericeşti româneşti; autor de volume, studii şi articole, participant la sesiuni naŃionale şi internaŃionale de comunicări ştiinŃifice

• Adrian Nicolae PETCU, consilier CNSAS; autor de studii, articole şi recenzii pe tema Istoriei bisericeşti în România contemporană; participant la sesiuni ştiinŃifice interne şi internaŃionale. (anportodoxia@yahoo.com)

• IonuŃ Constantin PETCU, student anul II la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, Universitatea din Bucureşti; autor de articole şi participant la sesiuni de comunicări pe tema Istoriei bisericeşti româneşti recente. (icpetcu@yahoo.co.uk)

• Sorin PETCU…. • col. (r) Dumitru STAVARACHE, istoric şi cercetător al Istoriei militare şi al istoriei bisericeşti româneşti; autor de volume, studii şi articole, participant la sesiuni naŃionale şi internaŃionale de comunicări ştiinŃifice (avispuiu1@yahoo.com)

• pr. rrof.dr. Aurel Florin łUSCANU, protopop de Roman. • pr.Dumitru CRISTEA