Revista Valori Culturale Roznovene 2014

8/10/2019 Revista Valori Culturale Roznovene 2014

http://slidepdf.com/reader/full/revista-valori-culturale-roznovene-2014 1/64

VALORI CULTURALE ROZNOVENE

REVISTA SIMPOZIONULUI JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

EDIȚIA a II-a, NR. 2, 2014

1

CUPRINS:

CUVÂNT ÎNAINTE ............................................................................................................................3

SEC Ț IUNEA LITERATURĂ

COMUNICĂRI PROFESORI:

Prof. dr. Gheorghe BrânzeiValen ț e lir ice ale patrioti smului eminescian ...........................................................................4Prof. Oana Ilarie

Mai este la modă să fii patriot? .........................................................................................7Prof. Stanciu Maria-Ligia, Prof. Todiresei Magdalena –LivioaraO altf el de ... poveste............................................................................................................9

COMUNICĂRI ELEVI:

Timofte Gabriela, Gherasim LuminițaVasile Al ecsandr i ș i poezia sa patriotică .........................................................................10Timofte Oana, Neacşu Laura

Paşoptismul - expresie a patri otismului întemeietor ......................................................13 Turnea Maria, Bursuc AlexandraProletcult ismul - patri otismul subjugat poli tic ................................................................16

SEC Ț IUNEA TRADI Ț II Ș I OBICEIURI LOCALE


Prof. Dumitraşcu Adina-Maria Sfinţii martiri brâncoveni – mărturisitori ai credinţei ortodoxe .....................................19Prof. înv. primar Alina Vasile

Biserica „Sfântul Nicolae” Roz nov ctitorită de Nicolae Rosetti Roznovanu (1759) .....22Preot dr. Iulian Mihail VasilePropunere de întocmir e a stemei oraşului Roznov .........................................................25






2

SEC Ț IUNEA ISTORIA Ș I GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL


Prof. Carmen Maria Duca Promovarea potenţialului turistic al judeţului Neamţ ....................................................29Prof. Dr. Paul Daniel Nedeloiu

Întocmirea aparatului critic al unei lucrări ştiinţifice ....................................................37 Prof. Daniela BlânduPrezentare de carte: Din dragoste pentr u patr ie; eseu despre patriotism şi naţionalism -Maur izio Vi rol i .................................................................................................................39

COMUNICĂRI ELEVI:

Timofte Oana, Furnică Cristina Un patriot local - alpin istul Constantin Lăcătuşu .........................................................47Popa MihaelaPromovarea patri otismului în ș coli le comuni ste ...........................................................49Dumitraşcu Ionela Patr ioti smul ......................................................................................................................53

Istoria calculatorului:

Prof. Alterescu Iulia - Cristina - VandanaCalculatoru l personal ș i internetul – proiecte de război ................................................57

Simpozionul Jude ț ean " Gheorghe Ruset - Roznovanu" – Prezentare în imagini ........60






3

CUVÂNT ÎNAINTE

Simpozionul judeţean „Gheorghe Ruset-Roznovanu”, ajuns deja la a II-a ediţie (23

mai 2014) s-a desfãşurat, cu mult entuziasm, în sala de festivitãţi a Liceului Teoretic Roznov,reprezentat de Director Prof. Oana Ilarie şi sub coordonarea Prof. Dr. Paul Daniel Nedeloiu(Istorie), Prof. Paulina Gabur (Limba şi Literatura Românã), Prof. Carmen-Maria Duca(Geografie) şi a Pr. Dr. Iulian Mihail Vasile (Parohia Chintinici).

Tema ediţiei de anul acesta s-a intitulat „Patriotismul, un sentiment perimat? Trecut şi prezent”, dezbaterile fiind moderate de Director Prof. Oana Ilarie şi Prof. Dr. Paul-Daniel Nedeloiu.

Şi de aceastã datã, printre cei prezenţi la lucrãrile simpozionului s-au aflat personalitãţiale locului (Domnul Paul Şnaider, fost director, profesor de matematicã şi deputat înParlamentul României), reprezentanţi ai administraţiei locale şi ai Inspectoratului ŞcolarJudeţean Neamţ (Prof. Dr. Gheorghe Brânzei, Prof. Dr. Mihai Giosan). De altfel, în cuvântul

sãu, domnul inspector de Limba şi Literatura Românã, Prof. Dr. Gheorghe Brânzei, a ţinut sãsublinieze bucuria de a participa la desfãşurarea acestei manifestãri, felicitându-i, deopotrivã,atât pe „oamenii mici” (elevii), cât şi pe „oamenii mari” (conducerea liceului, profesoriicoordonatori şi profesorii participanţi cu elevi sau comunicãri) pentru modul în care s-auimplicat în organizarea şi derularea simpozionului. Cu acelaşi prilej, domnul inspector avorbit şi despre importanţa unor asemenea evenimente în ceea ce priveşte actul educaţional,ele trebuind realizate „cu ascuţimea minţii şi cu colţul inimii”.

Protoiereul P.C. Pr. Vasile Ţoc a evidenţiat personalitatea colonelului GheorgheRuset-Roznovanu, patriotismul de care a dat dovadã în Rãzboiul de Independenþã (1877-1878) precum şi rolul sãu în dezvoltarea zonalã.

În alocuþiunea sa, Dl. Prof. Paul Şnaider a prezentat o fotografie veche, înfãţişându-l

pe colonelul Gheorghe Ruset-Roznovanu, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor,descoperitã în activitatea sa parlamentarã, pe culoarul rezervat preşedinţilor celor douãcamere ale Parlamentului României.

Pr. Dr. Iulian Mihail Vasile, în prelegerea susţinutã, a fãcut o propunere de stemã pentru oraşul Roznov, având la bazã însemnele heraldice ale familiei Roznovanu. Propunereaurmeazã sã fie analizatã de cãtre comisiile de specialitate.

Au urmat comunicãrile din secţiunea rezervatã cadrelor didactice şi apoi cele aleelevilor, pe secţiuni: Limba şi Literatura Românã, Istorie, Geografie, Tradiţii şi obiceiurilocale.

La finalul evenimentului a avut loc sfințirea Cabinetului de religie, ce a fost realizat de

Prof. Nuța Liche, cu sprijinul Prof. Tudor Tacu.Ca şi în cazul ediţiei anterioare, evenimentul a fost bine mediatizat1, atât în presalocalã şi regionalã, cât şi pe site-ul Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ2.

Numãrul 2 al revistei de faţã cuprinde comunicãrile susþinute de profesori şi cele maiinteresante comunicãri ale elevilor, care sperãm sã suscite interesul cititorilor, deopotrivãcadre didactice şi elevi!

Colegiul de redacţ ie

1 http://zch.ro/simpozionul-judetean-gheorghe-ruset-roznovanu/; http://www.doxologia.ro/cuvinte-cheie/simpozionul-judetean-gheorghe-ruset-roznovanu; http://ziarulceahlaul.ro/activitati-misionar-educationale-desfasurate-la-liceul-roznov/2 http://www.isjneamt.ro/public/comunicari.php?actiune=detalii&IdComunicari=5026






4

SECȚIUNEA LITERATURĂ COMUNICĂRI PROFESORI

VALENŢE LIRICE ALE PATRIOTISMULUI EMINESCIAN

Având un teritoriu atrăgător, românii au căzut, de multe ori, subdominaţia unor popoare năvălitoare care au avut o importanţă hotărâtoare în împiedicarea

emancipării lor. Sub comanda unor personalităţi ale Evului românesc de mijloc precum:Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, ei s-au opus cu succes acesteidominaţii şi au dat dovadă de vitejie şi de dragoste de neam, apărând Independenţa ţării.

Multe dintre operele literare ilustrează aceste realităţi ale istoriei naţionale. Mulţi dintrecărturarii români au personalizat realităţile istoriei şi au apreciat adâncimea dimensiunii

patriotismului la români. Astfel, Mihail Kogălniceanu afirma că patria noastră prin o vrednică de toată jalea

soartă, a fost menită din cea mai bătrână vechime să fie teatrul năvălirilor şi al războaielor străinilor , vorbind apoi despre curajul individual, de îndrăzneala faptelor, de statorniciaapărării, de mărinimia şi bărbăţia voievozilor noştri, care deşi pe teren strâmt şi cu micimijloace, au săvârşit lucruri uriaşe, în toate aceste, Domnilor mei, nu mă tem a zice că

istoria noastră ar fi mai prejos decât istoria a orişicărui popor vechi sau nou. Ei, voievozii şiromânii evocaţi de Mihail Kogălniceanu au fost capabili să formeze, în faţa pericoluluiotoman, un zid apărătoriu pentru toată Europa.

Alteori, dimensiunea patriotismului la români se configurează în jurul ideilor de credinţăîn domn, de cultură şi de limbă. În acest sens, Nicolae Iorga aprecia că pentru toţi, însă, celmai sigur indicator al patriotismului rămâne limba.

Tudor Arghezi, mai tranşant, aprecia că la români credinţa se traduce în acte şi credinţaortodoxă nu e reprezentată de acte ortodoxe româneşti în nici un domeniu de aplicarereligios, miracole, prozelitism, oratorie, scrieri, propagandă, jertfe. Nici o iniţiativă pornită

sub comanda unui sentiment religios. Totul este copiat […], vorbă cu vorbă, formă cu formă, şi românii[…] n-au adăugat nimic, nici fapte sufleteşti, nici sfinţi, păstrând doar

cadrul ca un locatar apartamentul închiriat, căruia nu se simte dator cu nimic. În cele ce urmează, includem, de fapt, o aplicaţie a ideilor exprimate pe câteva dintre

textele eminesciene, pentru că Eminescu este opera vie, de-a pururi deschisă, la care alergămîntru îndestularea setei noastre.

Opera poetică a lui Mihai Eminescu a pătruns în conştiinţa publică mai mult decâtaceea de luptător politic, iar nota pesimistă a poeziei sale a indus uitarea ipostazei de luptător

politic, pe care Poetul a configurat-o prin statornicia idealului său. Vasta sa activitate degânditor şi publicist are o mai strânsă legătură cu ideea de patriotism decât poezia.







7

MAI ESTE LA MODĂ SĂ FII PATRIOT?

În Dicţionarul explicativ al limbii române, patriotismul este definit ca „… sentimentde dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei …”. Maisimplu spus, patriotismul înseamnă dragostea faţă de ţară/popor. Se mai poate defini şi ca olegătură emoţională faţă de o ţară, faţă de o naţiune, din motive etnice, politice sau culturale.

Însă, patriotismul ar trebui să facă parte din cultura fiecărui om. Putem fi buni patrioţiasumându-ne ceea ce suntem – cu bune şi cu rele- , îndeplinindu-ne responsabilităţile,respectând drepturile celorlalţi, bucur ându-ne de libertatea noastră şi neîngrădind-o pe aaltora, făcând gesturi simple, de sprijin emoţional şi întrajutorare. Iar atunci când lucrurilesunt făcute corect şi sincer, respectul celorlalţi vine în mod natural.

În mod inevitabil, patriotismul este legat de valori. Astfel, ar trebui să vorbim maiîntâi despre valorile stabilite în familie, de valorile bunului simţ (cei şapte ani de acasă), apoide simţul civic, de încrederea în societate, de sentimentul de mândrie, despre optimism. Prinactivităţile de voluntariat care se organizează de către şcoală, noi, cadrele didactice, încercăm

să-i determinăm pe elevii mai mici şi mai mari că ei sunt în măsură să contribuie ladezvoltarea comunităţii din care fac parte, fiind atenţi la nevoile celorlalţi şi aju tându-i pesemenii lor (ne referim la vizite făcute la cămine de copii sau la căminul de bătrâni). Dacăelevii de astăzi vor înţelege că iniţiativa lor contează şi că ei pot face o diferenţă, vor fi multmai dispuşi să se implice în viaţa socială ca adulţii de mâine, pentru că societatea este omulţime de oameni care trăiesc împreună şi care depun efort ca lucrurile să meargă bine

pentru toţi.Un alt lucru important este să le trezim copiilor interesul pentru cultura, tradiţiile şi

obiceiurile româneşti, pentru că, inevitabil, va apărea şi sentimentul de mândrie naţională.Vorbindu-le la ore despre înaintaşii noştri (de exemplu, la orele de limba şi literatura română,de istorie, biologie, educaţie artistică, religie, geografie etc.), despre contribuţia lo r la

dezvoltarea culturii poporului nostru, despre jertfa eroilor pe câmpul de luptă pentru apărareaintegrităţii graniţelor ţării, punându-le în faţă modele morale, demne de urmat (deşi, suntemasaltaţi permanent de anti-modele), plimbându-i prin munţii noştri, arătându-le frumuseţea

portului popular şi duioşia doinei, poate vor învăţa să aprecieze ceea ce au, să fierecunoscători şi să se simtă mândri că au avut şansa de a se naşte aici.

Patriotismul nu este numai iubirea pământului încare te- ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără decare nu exista iubire de ţară.

Mihai Eminescu






8


Totodată, ar fi bine să educăm copiii să fie toleranţi, să îi accepte pe ceilalţi oameni,indiferent de locul din care provin sau de etnia din care fac parte. Într-un cuvânt, să nu facădiscriminare. Şi, oricum, copiii se nasc fără prejudecăţi, aşa că e de datoria noastră să îi

păstrăm aşa. De asemenea, nu este de neglijat nici optimismul, pentru că îi ajută pe copii săfie încrezători în viitor şi în capacitatea lor de a face schimbări, atunci când vor creşte.

Astfel, patriotismul presupune dăruire, jertfă, recunoştinţă, într -un cuvânt, iubire faţăde tot ceea ce este românesc, frumos şi curat.

Prof. Oana I lari eL iceul Teoretic Roznov







9

O ALTFEL DE… POVESTE

Soarele își rotise discul spre amurg... ziua se pregãtea sã disparã, iar Matei își luã

caietul de istorie în brațe... Oftã adânc și se gândi cã trebuia sã fie din nou la înãlțime pentrucã doamna profesoarã îi zâmbise cu o orã înainte, rugându-i pe to ți elevii clasei sã pregãteascã temeinic lecția predatã. Urma, se pare, sã vinã cineva sã asiste la oraurmãtoare… deci... trebuia sã mai r epete... dar parcã aerul de afarã îl îmbia doar la o

plimbare... și apoi... cireșele dãduserã în pârg, așteptând sã fie culese... dar nu, nu se putea sãnu își facã datoria... istoria era materia lui preferatã și doamna profesoarã se bazase totdeauna

pe ajutorul lui...Se așezã la birou și începu sã citeascã din nou lecția... despre daci și romani, despre

castre, despre luptele celor care voiau sã își apere teritoriul... deodatã, caietul rãmase pe masãși prin fața ochilor începu sã îi aparã un câmp imens pe care se aflau vreo câteva sute deoameni, îmbrãcați în niște straie ciudate, cu scuturi și sulițe. Soldații erau grupați în formații

al cãror numãr doar îl intuia... se strãduia sã numere, dar nu putea... în fața fiecãrei formațiistãtea cãlare câte un soldat cu un coif ciudat, cu multe pene, cu un scut mai mare și cu osulițã mai mare. Înaintea tuturor se afla însã un bãrbat impunãtor, cu fața mãslinie, cu barbatunsã scurt, cu o privire agerã ce țâșnea din ochii de culoarea smoalei. Pãrea sã fie în floareavârstei, fãrã sã își fi pierdut agerimea minții sau puterea brațului....

La un moment dat, bãrbatul ridicã mâna și fãcu un semn scurt, iar toți ceilalți senãpustirã într-o cavalcadã impresionantã... caii pornirã în galop, iar norii de praf care seridicarã îl ascunse pe bãrbatul impunãtor într-o perdea deasã, pentru scurt timp... cãpeteniatuturor pãrea cã vrea sã înghitã tot pãmântul, sã distrugã toți dușmanii...

Începu lupta... oamenii se amestecarã, în scurt timp unii cu alții, sulițele strãpungeau

piepturile celor mai curajoși, caii se ridicau în douã picioare încercând sã strãbatã marea deoameni și sã se salveze, dar în scurt timp nu se mai putea distinge nimic... oameni, cai, iarbãcãlcatã în picioare, capete tãiate, picioare zdrobite... Bãrbatul impunãtor, cu privirea recescruta zarea pentru a evalua pierderile... imaginea ce i se înfãțișa era una dezastruoasã, darcâștigase lupta pentru cã dușmanii fuseserã puși pe fugã...

Țara nu fusese cuceritã, viața avea sã își urmeze cursul dupã ce toți mor ții urmau sãfie îngropați... femeile vor plânge așa cum fãcuserã atâtea altele, dar copii nu mai aveau de cesã se teamã și știa cã vor crește repede, gata sã își apere pãmântul așa cum o fãcuserã șistrãbunii lor... dincolo de suferințã și moarte, mai presus de toate era țara, pãmântul drag,grânele coapte și bucata lor de cer care aici era mai albastrã și mai limpede decât oriunde...

Mama intrã în camerã și stinse lumina… afarã noaptea fusese deșiratã de zorii uneinoi zile... Matei se ridicã în capul oaselor, se uitã la ceas și își dãdu seama cã mai avea o jumãtate de orã pânã sã înceapã programul... se grãbi fericit, convins cã ora de istorie din ziuaaceea avea sã fie cea mai interesantã... înțelesese, în sfâr șit, ce era patriotismul... ceînsemnase pentru strãmoșii lui apãrarea țãrii, libertatea și curajul…

Prof. Stanciu M aria-L igiaProf. Todir esei Magdalena – Livioara

L iceul Tehnologic Economic – Admin istrativ, Piatra-Neam ț

SECȚIUNEA LITERATURĂ COMUNICĂRI ELEVI






10

Vasile Alecsandri și poezia sa patrioticã

21 iulie 1821 – 22 august 1890

poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat

Înfãþiºarea lui Alecsandri

Alecsandri era de o înãlþime cu puþin peste medie, zveltºi uºor la mers. Palid, cu ochii mari ºi negri, cu o frunte albãºi satinatã, cu mustaþa surã ºi puþin retezatã. Vocea blândã

ºi venind cam de departe, surâsul binevoitor, dar rece,miºcãrile cumpãtate ale unui om ce avea conºtiinþa valoriisale, înfãþiºarea simplã ºi aristocraticã în acelaºi timp.

Fiul lui Vasile Alecsandri și al Elenei Cozoni și-a petrecut copilãria la Iași și la Mircești, unde se aflã acumcasa memorialã a poetului.

În aceastã casã modestã, a compus o parte a operei saleliterare.

În anul 1834, împreunã cu alți tineri boieri moldoveni, afost trimis la studii la Paris, unde și-a dat bacalaureatul.

Trei ani mai târziu s-a pregãtit pentru un bacalaureat înștiințe, urmând cursurile Facultãții de Inginerie, pe care nu aterminat-o.

În 1855 s-a îndrãgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fatã, Maria. Cei doi s-aucãsãtorit nouãsprezece ani mai târziu.

Din 1860 se stabilește la Mircești, unde rãmâne pânã la sfâr șitul vieții, chiar dacã lungi perioade de timp a fost plecat din țarã în misiuni diplomatice.

Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarearevoluționarã din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumitã în epocã „revolta

poeților”). Dupã înfrângerea mișcãrii pașoptiste Vasile Alecsandri este exilat. Dupã ce cãlãtorește

prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni.

În mai 1849 pleacã, împreunã cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar întoamna aceluiași an, la Paris.

A fost unul dintre fruntașii mișcãrii revoluționare din Moldova, redactând împreunã cuKogãlniceanu și C. Negri “ Dorin ț ele partidei na ț ionale din Moldova”, principalul manifestal revoluționarilor moldoveni.






11


Opera. Evoluție și tendințe

Vasile Alecsandri publicã în revista Bucovina poeziile populare Toma

Alimo ș , Blestemul , Ș erb sãrac , Mioara , M ihu Copilul .Începe sã lucreze la ciclul Chirițelor cu Chiri ț a în Iaș i Aceasta va fi urmatã de Chiri ț a în

provincie, Chiri ț a în voiagiu și Chiri ț a în balon.

Alecsandri începe sã publice pasteluri în 1868, îndiverse numere ale Convorbirilor literare.

În 1874 publicã Boieri ș i ciocoi, una dintre cele mai

importante comedii.Pastelurile lui Alecsandri evocã natura așa zisdomesticã, adicã tot ce constituie cadrul obișnuit al uneivieți patriarhale, idilice.

În 1886, Titu Maiorescu a publicat în Convorbiriliterare articolul Poe ț i ș i critici; acesta se încheie cu o

privire sinteticã asupra operei lui Alecsandri:„A lui lirã multicolorã a rãsunat la orice adiere ce s-a

putut deș tepta din miș carea poporului nostru în mijlocialui. În ce stã valoarea unicã a lui Alecsandri? În aceastãtotalitate a ac ț iunilor sale literare “.

Ciclul de poezii “Ostașii noștri” de Vasile Alecsandri, aapãrut în broșura cu acest titlu la București, în 1878.

În 1880, când se publicã în al IX-lea volum de Opere complete, ordinea poeziilor e par țialschimbatã, se eliminã Mar șul Cãlãraºilor ºi se adaugã Epistola Generalului Florescu. Lipseștedin ambele volume poezia Eroii de la Plevna, apar ținând evident acestui ciclu, apãrutã

postum.Poeziile au fost scrise între mai 1877 ºi februarie 1878 și publicate în ziare ºi reviste, cea

mai mare parte în „Convorbiri literare". Ele sunt „ocazionale", create în febra evenimentelor legate de lupta pentru cucerirea

independenței, și încheie în chip fericit una dintre principalele direcții ale poeziei

alecsandriene, cea patrioticã și cetãțeneascã.

Sergentul" Pe drumul de costiºe ce duce la Vaslui

Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:"Mai lungã-mi pare calea acum la-ntors acasã...Aș vrea sã zbor, și rana din pulpã nu mã lasã!"






12


Hora Unirii ºi Deșteptarea RomânieiPoezia ’Hora Unirii’ a apãrut în „Steaua Dunãrii", nr. 31 din 9 iunie 1856. Hora Unirii nu aduce ampla desfãșurare a discursului și for ța imagisticã a Deșteptãrii

României și nici afirmarea ostentativã a romanitãții din Hora Ardealului. Ea impresioneazã în primul rând prin simplitate și caracterul popular, trãsãturi evidente de la construcțiaîntregului, la accesibilitatea ideilor ºi sentimentelor exprimate, de la imaginile poetice, laversificație.

Vasile Alecsandri s-a stins din viațã la 22 august 1890, dupã o lungã suferințã, fiindînmormântat cu toate onorurile la conacul sãu de la Mircești.

Vasile Alecsandri se poate numi patriot deoarece și-a demonstrat dragostea ºi mândria fațãde țarã prin participarea la Revoluþia de la 1848 ºi prin scrierile lui.

Timofte Gabri ela

Gherasim Lumini ț aProfesor coordonator: Gabur Pauli na






13


PAªOPTISMUL - EXPRESIE A PATRIOTISMULUIÎNTEMEIETOR

Prima jumãtate a secolului al XIX – lea este o perioadã agitatã ºi poate cea mai bogatãîn transformãri. Rezultatele miºcãrii deeliberare naþionalã s-au rãsfrâns, Moldova ºiÞara Româneascã cãpãtând autonomieadministrativã ºi libertatea comerþuluiintrând în circuitul economic European.

Revoluþia lui Tudor Vladimirescudãduse maselor populare conºtiinþa forþei lorºi convingerea cã pentru rezolvarea

problemelor acute existã o cale mai sigurãdecât aceea a reformismului promovat deiluminiºti.

Etapa cuprinsã între 1830 ºi 1860, înmijlocul cãreia s-a declanºat cea mai largãmiºcare popularã de emancipare socialã ºinaþionalã – Revoluþia de la 1848 - este

cunoscutã în literaturã sub denumirea de Perioada Paºoptistã.În ultimele douã decenii ºi jumãtate

ale perioadei paºoptiste se dezvoltã un puternic spirit naþional. Accentul se pune pe folosireaîn scris a limbii române. În perioada paºoptistã s-au pus bazele unei adevãrate renaºtericulturale româneºti. Învãþãmântul, presa, teatrul, literatura, ºtiinþele cunosc o dezvoltare fãrã

precedent.Presa: În toate cele trei þãri româneºti se dezvoltã o amplã activitate publicisticã.

Apar primele ziare: “Curierul românescu“ la Bucureºti, în 1829, sub conducerea lui IonHeliade Rãdulescu; “Albina Româneascã“ la Iaºi, din iniþiativa lui Gheorghe Asachi, înacelaºi an; “Gazeta de Transilvania “, la Braºov, în 1838, din iniþiativa marelui cãrturar

George Bariþiu.Învãþãmântul: Sub presiunea ideilor progresiste ale vremii se pun bazeleînvãþãmântului în limba românã, înfiinþându-se ºcoli primare în principalele centre ale þãrii,ºcoli pentru fete, ºcoli normale în capitalele judeþelor. Datoritã legãturii strânse cu viaþa, cunevoile ei, învãþãmântul în limba naþionalã dobândeºte prestigiu depãºind repede obiectivelede început pe care ºi le propuseserã primele ºcoli, cea a lui Lazãr ºi a lui Asachi.

ªtiinþa: În aceastã epocã de avânt se constituie ºi primele societãþi ºtiinþificeromâneºti; începe sã se contureze la noi ºtiinþa economiei politice, mai ales prin zelul lui IonIonescu de la Brad cu Eufrosin Potecã ºi alþii.






14


Societãþi culturale: Un rol deosebit în desfãºurarea activitãþii culturale îl joacã, în perioada paºoptistã, societãþile culturale. Societãþile culturale încurajeazã de asemeneaîntrunirile publice ºi animã discuþiile politice, literare ºi ºtiinþifice.

Teatru: Din inima activitãþii aceloraºi neobosiþi cãrturari, Ion Heliade Rãdulescu, înÞara Româneascã, ºi Gheorghe Asachi în Moldova, s-au pus bazele teatrului în limba românã.A început prin traduceri ºi apoi scrieri originale. În 1840, conducerea Teatrului Naþional dinIaºi este preluatã de Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri ºi Costache Negruzzi.

Poezia epocii de la 1848Modificãrile produse de statutul social al literaturii au avut consecinþe importante ºi

pe plan literar, mai ales în ceea ce priveºte poezia. Sub influenþa lecturilor romantice, seintroduc specii noi precum balada ºi cântecul care capãtã o mare popularitate, iar unele dincele clasice, fabula de pildã, se coloreazã cu trãsãturile noi, prin adaptarea unor personajetradiþionale la tiparele societãþi contemporane, iar oda cunoaºte o nouã rãspândire ca mijlocde afirmare a idealurilor politice ºi culturale naþionale.

Istoria naþionalã, atât cea cuprinsã în cronici ºi cãrþi de istorie, cât ºi cea transmisã prin folclor, prin tradiþii orale, oferã poeziei marile modele de ordin moral de care epoca arenevoie.

Proza epocii de la 1848Proza nu se dezvoltã decât dupã începutul secolului al XIX-lea, stimulatã atât de

modelele romantice europene, cât ºi de apariþia primelor publicaþii periodice româneºti.Proza istoricã, inauguratã cu nuvela romanticã “ Alexandru Lãpuºneanu”. Alexandru LãpușneanuA fost un domn al Moldovei care a domnit

între septembrie 1552 - 18 noiembrie 1561 și octombrie1564 - 9 martie 1568. Figura sa a fost popularizatã descriitorul Costache Negruzzi, care l-a imortalizat înnuvela “ Alexandru Lãpuș neanu”, atribuindu-i celebrelefraze „ De mã voiu scula, pre mul ț i am sã popesc ș i eu...” și„ Dacã voi nu mã vre ț i, eu vã vreau...”.

“Alexandru Lãpuș neanu” este o nuvelã istoricã

scrisã de Costache Negruzzi și publicatã în anul 1840, în primul numãr al revistei ieșene “ Dacia Literarã”.Acțiunea se desfãșoarã în timpul celei de-a doua domnii alui Alexandru Lãpușneanu în Moldova.

Costache Negruzzi propune un model care, ºiastãzi, dupã 170 de ani, este valabil, izvorât din dorinþa dea aduce o contribuþie la ridicarea moralã a acestui popor.Ion Heliade - Rãdulescu s-a nãscut la 6 ianuarie 1802, Târgoviºte ºi a decedat la data de 27aprilie 1872, Bucureºti. A fost un scriitor, filolog ºi om politic român, membru fondator alAcademiei Române ºi primul sãu preºedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura

românã prepaºoptistã.






15


“Zburãtorul” Apãrutã în anul 1844, în “Curierul românesc”, “ Zburãtorul” este o baladã inspiratã

din mitul erotic al Zburãtorului unul dintre cele patru mituri fundamentale româneºti.Poezia “ Zburãtorul” deºi inspiratã din folclor, este o expresie artisticã modernã a

mitului iubirii, atât de rãspândit în cultura noastrã popularã, încât Dimitrie Cantemir, în “Descrierea Moldovei”, îi acordã o atenþie deosebitã.

Prin motivul tratat, prin bogãþia de imagini artistice, precum ºi prin tehnica deosebitã a versului, balada lui IonHeliade Rãdulescu este, la începutul literaturii române moderne,o creaþie literarã de o deosebitã valoare artisticã.

Literatura a avut un rol deosebit de important fiind ca unaer diafan ce a învãluit secolul naþiunilor cu mireasmamesianismului social. Totodatã un rol deosebit l-au avut ºiscriitorii prin operele lor lãsându-ºi amprenta asupra literaturii.Scrierile lor sunt freamãtul vechi al epocii glorioase ce a stârnitadmiraþie imnicã de-a lungul secolelor.

Timofte Oana, clasa a X- a ANeacºu Laura, clasa a XI – a B

Profesor coordonator: Pauli na Gabur






17

1949 – 1960

Încã din anul 1948, regimul comunist începe sã ia în stãpânire domeniul creaþieiliterare. Adversarii politici fuseserã înlãturaþi iar instituþia monarhicã desfiinþatã îndecembrie 1947.

Se „reformeazã” învãþãmântul, se „reformeazã” chiar ºi ortografia, dar mai alesîncepe „reformarea” economiei, în sensul eliminãrii proprietãþii private.

Evident, literatura nu poate nici ea scãpa de acest tãvãlug „reformator”. Îndeosebi potenþialul ei propagandistic va fi exploatat foarte intens în urmãtorul deceniu.

Asaltul politic asupra literaturii române este declanºat pe mai multe direcþii.„Conceptele” proletcultiste Unul dintre termenii puºi în circulaþie de diriguitorii politici ai culturii deceniului al

ºaselea este „realismul socialist”. Se observã cã sintagma conþine doi termeni aflaþi încontradicþie (realismul nu suportã o etichetã de ordin doctrinar politic cu efect deformatorasupra reflectãrii realitãþii).

De fapt, literatura rezultatã din aceastã exigenþã a epocii aboleºte realitatea ºi oînlocuieºte cu o imagine a ei fabricatã în laboratoarele propagandei comuniste.

„Literatura pentru mase” ar fi, în concepþia ideologilor vremii, o literaturã peînþelesul tuturor. De aici, o serie de consecinþe, între care elementarizarea limbajului poeticºi schematizarea construcþiei epice.

„Critica de îndrumare” îºi asumã funcþia de a veghea ca oper a literarã sã respecteexigenþele dogmatismului politic ºi sã sancþioneze orice abaterea de la „linia partidului”.

Aceste „devianþe” sunt multe ºi odatã depistate în creaþie îl pun în mare pericol pe

autorul ei: naturalismul, psihologismul, estetismul sunt considerate manifestãri ale uneigândiri „retrograde”, „reacþionare”, reminiscenþe primejdioase ale mentalitãþii regimuluianterior.

Critica esteticã este abolitã, iar criticii literari ai momentului vor prelua ºi vor practicãmetoda sociologicã a lui Constantin Dobrogeanu – Gherea, pe care o vor coborî învulgaritate.

„Lupta de clasã” este o idee împrumutatã, ca mai toate celelalte, din „teoriile literare”staliniste. Ea devine o temã obligatorie a creaþiei proletcultiste chemate sã contribuie laeliminarea „rãmãºiþelor burghezo – moºiereºti”.

Realismul socialistRealismul socialist reprezintã doctrina comunistã oficialã proclamatã în 1932, privind

stilul și conținutul obligatoriu al creațiilor din domeniul literaturii, artelor plastice și muzicii.Transformarea culturalã a fost însoțitã de o cenzurã riguroasã, de persecutarea și

epurarea literaților și artiștilor nealiniați la sistemul ideologic comunist (cazul tragic al luiVladimir Maiakovski).

În baza arhivelor descoperite în ultimii ani la Lubianka, în anii '30 au fost arestați înUniunea Sovieticã ca. 2000 de scriitori și oameni de artã, din care circa 1500 au fostexecutați sau au murit în lagãrele Gulagului.

În contrast cu aceștia, cei care slujeau regimul se bucurau de privilegii sub forma delocuințe, accesul la case de comenzi alimentare sau de odihnã, indemnizații bãnești, decorațiicu diverse ordine etc.






18


Lucrare scrisã: Lenin de Nicolae Tãutu

Pe tablã - tii, ce pâclã adâncã! -Stã scris subiect: LENIN - cu alb destâncã.

O elevã scria:“Lenin a fãcut întregul an sã fie primãvarãA omului-om. - A rãspuns omul fiarã.Și a eliberat viața pe a șasea parte dinglob,În loc de lanț, luminã dând fiecãrui rob.”[...]

În banca a treia,Elevei Stana I. MariaÎi pare cã s-a înroșit hârtiaȘi-a prins sã fluture ca un steag,

Departe, peste al casei prag:“La cinci ani, de Lenin tata mi-a vorbit,

Când s-a întors de pe locomotivã ostenit.

Mi-a spus cã n-a fost rege, nici voievod,Ci un tãtuc al oropsitului norod,Ce a prins puternic viața în mâini,De-a rãsturnat orânduirea celor hapsâni.”[...]

... Când citi teza tovarãºã profesoarã,Prin mugurii luminoși de-afarã,O și vedea, prin ani, pe fatã -În luptã grea înver șunata -Un inginer cu bucle castanii,Un inginer ce hotãrât va știCã nu doar stâlpii cei de fierÎnalțã trainic un șantier.Ci for ța vie și nestãvilitã,

Puterea lui Octombrie pornitãCe-a ridicat la noi, aici,Hidrocentrala lui Ilici!

În concluzie, scriitorii care nu respectau regulile impuse, erau pedepsiți chiar și princondamnare la moarte.

Turnea Maria

Bursuc Al exandraProfesor coordonator: Gabur Paul ina






19

SECȚIUNEA TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE COMUNICĂRI PROFESORI

SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI – MĂRTURISITORI AI CREDINŢEI ORTODOXE

Patriarhia Română a proclamat în mod oficial anul 2014 ca An omagial euharistic (alSfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi An comemorativ al Sfinţilor MartiriBrâncoveni în cuprinsul Bisericii noastre. În acest an se împlinesc 300 de ani de la moarteamartirică a Sfântului Domnitor al Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu şi a celor patru fiiai săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi a sfetnicului Ianache, care au fost canonizaţi deBiserica Ortodoxă Română în august 1992 şi sunt prăznuiţi în ziua de 16 august.

Constantin Br âncoveanu era, după tată, boier din neamul lui Matei Basarab, din satulBrâncoveni, fostul judeţ Romanaţi. Bunicul său, Preda vornicul, fiul lui David dinBrâncoveni, fusese căsătorit cu nepoata de soră a lui Matei Basarab, „de unde raţiunea pentrucare Constantin Brâncoveanu se considera coborâtor din Basarabi”. După mamă, se trăgeadin neamul strălucit al Cantacuzinilor, viţă veche de împăraţi.

Domnitorul a avut o domnie îndelungata, începută la 29 octombrie 1688 şi încheiatăîn mod tragic în anul 1714, în ziua de 15 august. Timp de mai bine de 25 de ani, în condiţiileaccentuării decăderii Imperiului Otoman şi ale sângeroaselor războaie care angajau marile

puteri din vecinătatea hotarelor ţării, el a reuşit să se menţină în scaunul domnesc şi sătransfor me Ţara Românească într -un important centru diplomatic european, ca şi într -unul deluptă împotriva jugului otoman1. Constantin Brâncoveanu a fost chemat să conducă ţara

imediat după moartea neaşteptată a domnitorului Şerban Cantacuzino, într -un moment în careajunsese mare demnitar, vel logofăt, având şi o avere însemnată. La baza alegerii sale cadomn al Ţării Româneşti au stat: viţa nobilă a neamului său, calităţile umane pe care ledovedise în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, dorinţa majorităţii boierilor, acceptulunui mare demnitar turc aflat la Bucureşti, şi chiar dorinţa testamentară a fostului domnitor.

Domnia sa a avut loc în vremuri de mari încercări pentru centrul şi sud-estul Europei.Ţara Românească se afla la confluenţa a trei mari puteri: Imperiul Otoman, ImperiulHabsburgic şi Rusia, care devenea o putere demnă de a fi luată în seamă după bătălia de laPoltava. Cu o mare abilitate, Constantin Brâncoveanu a reuşit să menţină o politicăechilibrată între Imperiul Otoman şi Imperiul Habsburgic, a cărui expansiune ajunsese pânăla hotarele Ţării Româneşti, după cucerirea Transilvaniei, recunoscută de Poartă Otomană

prin tratatul de pace de la Karlowitz, din 1699. O asemenea realizare pe plan politic nu ar fifost posibilă, dacă voievodul muntean n-ar fi practicat faţă de Imperiul Otoman, putereasuzerană, „politica pungilor de aur”.

Constantin Brâncoveanu a ctitorit epoca cea mai strălucită a culturii noast re vechiromâneşti. Deşi este în multe privinţe continuarea epocii lui Şerban Cantacuzino, „aducetotuşi elemente noi de împrospătare şi reprezintă culmea cea mai înaltă a culturii vechi

1 Ştefan Ionescu, Panait I. Panait, Constantin Vodă Brâncoveanu. Viaţa, domnia, epoca, Bucureşti, 1969, pp. 5,129.






20


româneşti în Muntenia”2. În cei aproape 26 de ani de domnie, Brâncoveanu s-a dovedit ungospodar desăvârşit şi bun administrator al avuţiilor ţării, instaurând o epocă de prosperitateşi de pace. A fost iniţiată o adevărată ofensivă în construirea de aşezăminte religioase şi laice,în stilul neo- bizantin şi cu influenţe ale renascentismului italian, totul pe un fond arhitecturalromânesc, născându-se astfel stilul brâncovenesc, arta brâncovenească.

Sfântul Domnitor s-a manifestat şi ca protector al tiparului şi şcolilor din ŢaraRomânească şi din Transilvania. A susţinut cu sume importante de bani Şcoala româneascădin Şcheii Braşovului, iar în 1694 a înfiinţat Academia Domnească din Bucureşti, laMânăstirea „Sf. Sava”, având ca limbă de predare greaca veche. Sfântul Domnitor ConstantinBrâncoveanu a înfiinţat şcoli în diferite mânăstiri – Sf. Gheorghe Vechi şi Colţea, înBucureşti – precum şi biblioteci, unde au fost achiziţionate lucrări de cultură procurate din

marile capitale ale Europei de Apus – biblioteca de la Mânăstirea Mărgineni sau biblioteca dela Mânăstirea Horezu.În 1689, Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu, având inspiraţia de a se înconjura

de oameni de valoare, l-a adus de la Instanbul pe Antim Ivirenul, acesta fiind ,,mitropolitulcel mai învăţat şi mai talentat care a stat vreodată în scaunul Mitropoliei Ţării Româneşti” 3,care are marele merit de a fi introdus, pentru totdeauna, limba română în cultul bisericesc.

În acelaşi timp, Constantin Brâncoveanu se numără printre marii ctitori de lăcaşurisfinte din trecutul nostru. Încă pe când era mare logofăt a zidit bisericile de la Potlogi (jud.Dâmboviţa) şi Mogoşoaia, lângă Bucureşti. În vara anului 1690, s-a pus piatra de temelie aMănăstirii Hurezi, în jud. Vâlcea, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, caretrebuia să devină gropniţă (necropolă) a familiei sale, sfinţită în 1693, deşi lucrările de

împodobire au continuat şi în anii următori. Tot în Oltenia a refăcut din temelie mănăstireaMamul, pe locul unei biserici de lemn ctitorită de fraţii Buzeşti şi Brâncoveni, veche ctitorie a boierilor Craioveşti şi a lui Matei Basarab, în care erau îngropaţi şi membri ai familieiBrâncoveanu. În Bucureşti a ctitorit trei biserici, pe locul unora mai vechi: biserica SfântulIoan cel Mare sau Grecesc, biserica mănăstirii Sfântul Sava şi biserica mănăstirii SfântulGheorghe Nou. În această biserică au fost depuse şi osemintele ctitorului, în anul 1720, aduseîn ascuns de soţia sa, doamna Maria.

În afară de aceste mănăstiri şi biserici ridicate din temelie de evlaviosul domnitor, s-auefectuat refaceri şi adăugiri la alte lăcaşuri de închinare: Cozia, Arnota, Bistriţa, Polovragi,Strehaia, Sadova, Gura Motrului, Snagov, câteva biserici în Târgovişte şi altele.

Un alt aspect din domnia lui Constantin Brâncoveanu, care trebuie subliniat îl

constituie ajutorul său permanent acordat aşezămintelor bisericeşti din Balcani şi OrientulApropiat, căzute sub dominaţie turcească. A fost cel mai mare sprijinitor al acestora dupăcăderea Imperiului Bizantin sub turci, în 1453. Prin ajutoarele masive acordate acestora,domnitorul urmărea menţinerea conştiinţei ortodoxe într -o lume islamică.

2 N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, vol. III, Bucureşti, 1945, p. 205.3 I. Ionescu, Pătimirea Mitropolitului Antim Ivireanul , în ,,Sfinţi români şi apărători ai legii strămoşeşti”,IBMBOR, Bucureşti, 1987, p. 640 apud L. A. Bădulescu, op.cit., p. 70.






21


Viaţa creştină exemplară a Sfântului Brâncoveanu, aşezată în slujba neamuluiromânesc nu putea fi încununată decât de un sfârşit de excepţie. În urma unor denunţuri şiintrigi ale adversarilor săi la Istanbul, în Săptămâna Patimilor din anul 1714, ConstantinBrâncoveanu a fost dus la Istanbul (fostul Constantinopol) împreuna cu toţi membrii familieisale, fiind aruncaţi în închisoarea „Celor şapte turnuri“ (Edicule).

În urma refuzului său de-a accepta religia islamică, în ziua de 15 august 1714, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, tocmai când domnitorul împlinea şaizeci de ani, aufost duşi cu toţii spre locul de osândă. Fostul său secretar pentru limbile apusene, AntonMaria del Chiaro din Florenţa, relatează că, înainte de a fi ucişi, domnitorul le -a dat fiilor săiacest ultim îndemn: ,,Copiii mei, fiţi curajoşi! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta, săne mântuim cel puţin sufletul, spălându-ne păcatele în sângele nostru!”4. Atunci, în prezenţasultanului, a reprezentanţilor unor ţări străine la Istanbul, a soţiei, fiicelor şi ginerilor luiBrâncoveanu, aduşi la acest fioros spectacol, a avut loc decapitarea celor patru fii,Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, precum si a lui Ianache Văcărescu, sfetnic de seamă aldomnitorului. După ce a asistat la toată tragedia fiilor săi, a fost tăiat şi capul domnitoruluimartir. Capetele lor au fost purtate de turci prin Constantinopol, în vârful suliţelor, iartrupurile le-au fost aruncate a doua zi în Bosfor. Nişte pescari creştini le-au găsit pe mare şile-au îngropat în mănăstirea grecească din insula Halki. În 1720, doamna Maria a reuşit săaducă în ascuns rămăşiţele pământeşti ale domnitorului şi să le îngroape în biserica MănăstiriiSfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. În pacea sfântă, Constantin Brâncoveanu şi-a regăsit

odihna trupului său mult pătimitor, fiind cinstit ca unul care „ca mucenicii cei vechi s -ausfârşit”5.

Prof. Dumitraşcu Adina MariaŞcoala Gimnazială ,,I. Gervescu” Săvineşti

4 Anton Maria Del Chiaro , Descrierea Ţării Româneşti, în Călători străini despre Ţările Române, vol. VIII,Bucureşti, 1983, p. 388. 5 Diaconul Niculae M. Popescu, Viaţa şi faptele Domnului Ţării Româneşti Constantin Vodă Brâncoveanu,Bucureşti, 1927, p.76.






22


BISERICA „SFÂNTUL NICOLAE” ROZNOV CTITORITĂ DENICOLAE ROSETTI ROZNOVANU (1759)

Fiecare monument „este un unicat şi de aceea trebuie privit în funcţie de personalitatea sa”. Ca să înţelegem valoareaunui monument de artă trebuie să privim în trecutul lui, să-i ştimistoria, ctitorii, epoca în care a fost construit. Când vorbim deBiserica „Sfântul Nicolae” din Roznov trebuie să nu uităm că de

peste două sute cincizeci de ani există în această localitate o biserică cu acest hram. Vitregia vremurilor, cutremurele, dar mai

ales trecerea implacabilă a timpului a făcut ca un lăcaş de cult săapună şi altul mai frumos şi mai mare să răsară.Ca multe alte monumente istorice bisericeşti presărate pe

valea Bistriţei, Biserica „Sfântul Nicolae” din Roznov, situată îndreapta şoselei Piatra Neamţ – Bacău, în mijlocul unui parcnatural, rămâne adânc fixată în amintirea tuturor celor care s-auoprit în faţa acestei comori de artă. Biserica actuală, ridicată între

anii 1890-18926, pe un teren din apropierea curţii boiereşti, este ctitoria colonelului GheorgheRuset Roznovanu şi a soţiei sale, Alexandrina, născută Câmpineanu. A fost construită, dupăspusele ctitorului, „în amintirea bunilor, străbunilor şi părinţilor lor, al neamului RusetRoznovanu, al neamului Câmpineanu, al singurului lor fiu, Alexandru, răposat în anul 1883

la vârsta de 20 ani” şi a tuturor înaintaşilor 7.Admirând această bijuterie arhitecturală se cuvine să ne amintim şi de biserica veche

care a existat aproximativ pe acelaşi loc şi de slujitorii ei peste amintirea cărora s -a aşternutcolbul uitării. Până către jumătatea secolului al XVIII-lea nu avem nicio informaţie scrisădespre existenţa unei biserici în Roznov, dar, ca oricare sat creştin, încă de la începuturile saletrebuie să fi avut un lăcaş de cult unde oamenii să meargă să se închine. Ipoteza noastră esteîntărită de mai multe documente unde întâlnim preoţi din Roznov. La 31 martie 1742 preotulSandu din Roznov scria un zapis prin care Simion, fiul lui Vasile Fodor, împreună cu fraţii şisurorile, vindea o poiană dintre hotare, pe apa Epii, lui Ilie Cârstuţ8. Un alt document este celdin anul 17569 în care preoţii de la Roznov primesc scutire de mai multe dări.

6 La 23 martie 1890 Carol I promulga Legea prin care colonelul Gheor ghe Rosetti Roznovanu şi soţia sa,Alexandrina, născută Câmpineanu, aveau dreptul să construiască pe proprietatea lor de la Roznov „o biserică cuun cavou de familie în care să se poată înmormânta membrii familiei ş transporta din alte cimitire rămăşiţelemorţilor din această familie” ( Monitorul Oficial , nr. 285 din 29 martie 1890). Vezi şi inscripţia de pe biserică, P.Gârboviceanu, Biserici cu averi proprii, seria a III-a, Bucureşti, 1915, p. 254). 7 Marele dicţionar geografic al României, alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, de GeorgeIoan Lahovari, C. I Brătianu, Grigore Tocilescu, vol. V, Bucureşti, 1900, p. 286. 8 Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/454.

9 N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monument elor medievale din Moldova, Bucureşti,1974, p. 728, nota 60.






24


Prea multe detalii despre acest lăcaş de cult nu prea avem, de aceea ne vom folosi deinformaţiile oferite de Petre Gârboviceanu şi Victor Gervescu la începutul secolului trecut,chiar dacă unele din ele nu pot fi sigure. Ambele cărţi au apărut în acelaşi an, 1915, nu ştimde unde s-au inspirat, dar pagini întregi scrise de cei doi sunt identice, ceea ce ne duce cugândul că au folosit o sursă comună.

Conform autorilor menţionaţi mai sus biserica a avut foarte mult de suferit în urmacutremurelor de pământ care au avut loc în 1790, 1802, 1812, 1829 şi 1838. Se pare că aldoilea, care a fost cel mai puternic din istoria ultimilor două sute de ani, a dus la ruinarea

bolţii şi clopotniţei, lucru care s-a întâmplat la majoritatea lăcaşelor de cult din Moldova şiMuntenia. Bolta a fost refăcută din lemn, iar clopotniţa a fost scoasă din turnul şi refăcutăundeva lângă biserică.

După toate probabilităţile prin 1832 biserica avea acoperişul terminat şi era în stare bună de funcţionare, dar aceasta nu schimbase cu nimic dorinţa familiei Roznovanu, stăpânamoşiei Roznov, de a construi un nou lăcaş de închinare. Doar năpastele căzute asupraMoldovei i-au împiedicat să ducă la bun sfârşit o astfel de întreprindere. În 1884 vechiullăcaş este mistuit de un devastator incendiu14, pentru ca în anul 1944 să ardă complet, în urmaunei rachete de semnalizare lansată de armata rusă.

Deşi nu avem nicio descriere a ei, întâmplarea a făcut să ajungă până la noi douăfotografii, este drept din unghiur i care nu ne permit decât parţial să ne facem o imagineasupra acestui monument. La prima vedere pare o biserică de mici dimensiuni, de crucetreflată cu abside exterioare în dreptul stranelor. Surprinde numărul mare al contraforţilor

ceea ce ne determină să credem că încă de la început a existat o problemă de preluare a presiunii exercitate de boltă asupra zidurilor. Aceasta pare să fie cauza principală care a dus prăbuşirea parţială a acoperişului în urma cutremurelor. La data când au fost făcutefotograf iile, probabil cu destul de puţin timp înainte de incendiu, acoperişul era din şindrilă,

pantele lui luând forma zidului bisericii. Alăturat de ea, în dreptul pridvorului, se afla un turn pătrat care servea de clopotniţă. Nu ne putem da seama dacă intrarea în biserică se făcea prinacest turn sau era o cale de acces separată. Ferestrele de mici dimensiuni, aşa cum se văd înfotografii se pare că erau doar în dreptul stranelor, ceea ce făcea ca în interior sfântulaşezământ să fie destul de întunecos15.

Prof . înv. primar Al ina Vasil eL iceul Teoretic Roznov

14 Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 728.15 Iulian-Mihail Vasile, Ctitoriile familiei Rosetti la Roznov, Editura Alfa, Piatra Neamţ, 2011, pp. 15-20.






26


(1725-1806), fiul lui Andrei şi nepotul lui Iordache Ruset, se stabileşte definitiv la Roznov,toţi urmaşii purtând alături de nume şi apelativul de Roznovanu19.

Dar să revenim asupra stemei familiei Rosetti, o cupă cu trei roze. Este o „stemăvorbitoare”, în sensul că imaginea explică numele familiei: Rose/Rosetti. Cupa vine de laConstantin Cuparul, strămoşul lor din secolul al XVII-lea, cel care întemeiat ramuramoldovenească a familiei, iar rozele vin de la numele familiei Rose(-tti). Deviza familiei eraSereno aut nublio sospes, adică În senin şi în negură teafăr .

În urma cercetărilor întreprinse am găsit stema familiei Rosetti în două locuri.Blazonul familiei Rosetti (o cupă cu trei roze), se păstra deasupra uşii conacului de la

Pribeşti, care însă la 1904, când istoricul Radu Rosetti trecuse pe aici, nu mai exista.Deviza familiei, În senin şi în negură teafăr , săpată cu litere chirilice pe arcada gârliciului peunde se intră în uriaşul beci de sub casă, astăzi nu se mai poate citi, timpul erodândscrijelitura din piatră; a mai rămas doar prima parte a pisaniei: „Această pivniţă o au făcutdumnealui Iordache Rosăt”.

Stema familiei Rosetti se găseşte şi pe frontonul palatului familiei Rosetti (Palatul Roznovanu, sediul actual al Primăriei Iaşi), clădit la dorinţa lui Iordache Neculai Roznovanuşiinaugurat la 23 aprilie 183220. Vezi frontispiciul din figură.

Analiza cercetărilor ulterioare a evidenţiat faptul că familia Roznovanu a preluatsimbolul Ruseteştilor. Sigiliul folosit de Colonelul Roznovanu la redactarea propriului

Testament are în partea stângă capul de bour cu stea în frunte (stema Moldovei), iar în parteadreaptă emblema Ruseteştilor (o cupă cu trei roze).

19 Radu Rosetti, Familia Rosetti: Coborâtorii moldoveni ai lui Lascaris Rousaitos, vol. I, Bucureşti, 1938. 20 După un surghiun, pe la Tiraspol şi în alte locuri din Rusia, întors acasă, marele vistiernic al „PrinţipatuluiMoldovei” şi consilier de stat al Rusiei, Iordache (zis şi Gheorghe) Roznovanu a pornit „zidirea palaturilor,

peste drum de vechea Mitropolie dărăpănată a Anastasiei, soţia lui Duca Vodă” (aşa avea să scrie paharniculConstantin Sion în Arhondologia Moldovei). L-a ridicat după planul arhitectului Gustave Freiwald, angajat şi lazidirea Mitropoliei. Pristav al lucrării a fost Alecu Stere sau Steriade, de obârşie grec, iar vătaf al Curţii, agaVasile Bosie. Frumosul aşezământ, fala Uliţei Mari, construit în sti l neo-clasic, s-a inaugurat cu o bogată

petrecere, în ziua de Sfântul Gheorghe 1832, despre care a scris gazeta Albina românească, în numărul din 1mai. Odăile fuseseră zugrăvite de pictorul Ludovic Stavschi. Vezi Curierul de Iaşi din 25.11.2013.






27


Ce este interesant la aceasta ştampilă este faptul că în inscripţie se arată că estesigiliul moşiei Roznov. Aceasta înseamnă că Domnul Colonel Gh. Roznovanu a preluatsimbolul familiei Ruseteştilor.

Dar nu doar pe sigiliul moşiei Roznov am găsit această stemă, ci şi pe un set de vase,al familiei Rosetti-Roznovanu, licitat la Galeriile Artmark din Bucureşti în anul 2011. Estevorba de un set de 4 farfurii din porţelan turnat în tipar, pictat sub şi peste glazură, de gală,

pictate cu aur coloidal, d=21,5 cm, în 1906, la un atelier occidental, cu stema familiei

boiereşti Rosetti-Roznovanu.

În urma acestor cercetări, fiind interesat pentru a propune o stemă a oraşului Roznov,în consonanţă cu realităţile istorice, am luat legătura cu domnul Sorin Iftimi, reprezentant înComisia Naţională de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, filiala Iaşi. În urma analizeiîntreprinse, domnia sa a concluzionat următoarele (corespondenţa din luna ianuarie 2011):„În ceea ce priveşte semnele folosite, recomandările Comisiei Naţionale de Heraldică sunt cănu trebuie folosite semne comune fiecărei localităţi (de exemplu o biserică, câmp, apă, pădureetc.), ci semne distincte, care individualizează localitatea! Familia Roznovanu a preluatsimbolul Ruseteştilor în sigiliul moşiei, de aceea stema






28


familiei Roznovanu este cea mai potrivită pentru a fi adoptata ca stema pentru oraşul Roznov.Pot fi două variante. Descriere: scut tăiat (coupe), azur

jos şi argint sus, încărcat cu o cupă, cu smalţurile dintr -una în alta; din cupa argintată se înalţătrei roze (roşii butonate cu aur) având tulpinile de culoarenaturală (verde). Se poate şi varianta doi: scut tăiat (coupe),azur sus şi argint jos, încărcat cu o cupă, cu smalţurile„dintr -una în alta”; din cupă se înalţă trei roze (albe

butonate cu aur), având tulpinile de culoare albă. Atunciapare un joc de culori auriu-argintiu, specifice familieiRoznovanu. „Dintr -una în alta” (jocul de culori argintiu-azuriu) este o formulă heraldică ce arata că, în partiţiuneinferioară avem cupa de argint pe câmp de azur, în timp ceîn partiţiunea superioară marginea cupei este albastră, iarcâmpul de argint. În ceea ce priveşte semnificaţia, cupaaminteşte de Constantin Cuparul, întemeietorul familieiRuset din Moldova. Tăietura orizontală a scutului (=coupe)este un interesant joc de cuvinte, legat de cupa din stemă. Rozele reprezintă „stemavorbitoare” a familiei Rosetti. În lumina acestor consideraţii, cred că aceasta este cea mai

bună soluţie pentru stema localităţii dumneavoastră”. Dacă această propunere va fi acceptată depinde numai de factorii de decizie de la

nivel local, judeţean şi naţional. Cert este faptul că prin aceste cercetări am dorit să pun înlumină istoria blazonului familiei Rosetti-Roznovanu, ca semn distinct al tradiţiei, istoriei şispiritualităţii acestor locuri.

Preot Dr . Vasil e I uli an - M ihailParohia Sf. I li e Chin tin ici - Roznov






29

SECȚIUNEA ISTORIE ȘI GEOGRAFIE COMUNICĂRI PROFESORI

PROMOVAREA POTENŢIALULUI TURISTICAL JUDEŢULUI NEAMŢ

I.Consideraţii generale

Cu peisaje spectaculoase, o configuraţie variată a peisajului şi condiţii climaticefavorabile, judeţul Neamţ deţine o mare diversitate de resurse turistice naturale şitezaurizează importante monumente turistice şi de artă, precum şi un bogat fond

etnofolcloric. Aceste resurse, destul de complexe şi variate în structură, volum, ca valoareturistică şi repartiţie spaţială, se concentrează în 5 areale turistice şi anume:

1. Ceahlău - Bicaz;2. Tîrgu Neamţ - Bălţăteşti; 3. Piatra Neamţ - Bistriţa; 4. Roman;5. Roznov - Tazlău.

II.Resurse turistice

a. n

aturaleMasivul Ceahlău (la 40

km vest de Piatra Neamt),impresionant atât prin frumuseţea deosebită a peisajului oferit, cât şi prin aspectul săuimpunător, unul dintre munţii cei mai căutaţi de către turiştii din ţară, dar şi din străinătate,formează o entitate geografică bine individualizată şi, deşi are înălţimi moderate (Vf.OcolaşulMare, 1907 m), pe timp senin se vede de la depărtări enorme. Se evidenţiază:

● domeniul montan cu peisaje de mare atractivitate:- peisaje carstice spectaculoase: piramide şi turnuri (Detunatele, Turnul

Sihastrului). Pentru fiecare stâncă (interesant modelată de natură) există câte o frumoasălegendă: Dochia (fiica regelui dac Decebal), Turnul lui Butu şi Ana (Butu-viteaz oştean al

domnitorului Alexandru cel Bun), abrupturi, stâncării, grohotişuri , chei şi cascade(Duruitoarea, Stănilele).

- formaţiunile carstice existente pe raza judeţului Neamţsunt în număr de cinci: Peştera Munticelu (Ghiocelu) este situată peversantul stâng al Văii Bicazului, în Masivul Surduc-Munticelu.Peştera Toşorog este situată în nord-estul Munţilor Hăşmaş, pe ValeaBradului. Peştera Groapa cu Var este pe teritoriul comunei Ceahlău,iar Peştera Trei Fântâni se află în comuna Dămuc.

- la acestea se alătură celebrele Chei ale Bicazului, străbătute de râul Bicaz, de mare spectaculozitate, cu SerpentineleMici şi Mari şi abrupturile de 200-340 m înălţime, cu numeroase

http://c/Documents%20and%20Settings/Mike/Desktop/Jud.%20Neamt/JUDE%C5%A2UL%20%20NEAM%C5%A2/Despre%20NEAM%C5%A2/Ceahlau/index.html


http://c/Documents%20and%20Settings/Mike/Desktop/Jud.%20Neamt/JUDE%C5%A2UL%20%20NEAM%C5%A2/Despre%20NEAM%C5%A2/jud%20neamt/Ch_Bicaz_map.html









30

rupturi de pantă în albia râului Bicaz; remarcabile prin peisagistică sunt şi văile afluenteBicazului, cu cascade, chei şi mici canioane


(văile Lapoş, Bicăjel, Cupaş, Şugău la circa 8 km spre Bicaz Chei) etc.Unul din principalele obiective de atracţie al turiştilor îl reprezină relieful

conglomeratic din zona centrală, printre cele mai spectaculoase forme numărându-se Panaghia, Toaca, Căciula Dorobanţului, Piatra cu Apă, Detunatele, Dochia, Clăile lui Miron, Piatra cu Apă, cascada Duruitoarea cu o înălţime de peste 30 m, rezervaţia cu zadăsau larice (singurul conifer cu frunze căzătoare )"Poliţa cu crini" .

Un alt obiectiv îl reprezintă, pentru cei pasionaţi de alpinism, ascensiunile pe traseele deescaladă din masiv.

●domeniul lacustru este reprezentat de Lacul Izvorul Muntelui (Bicaz, la 35km dePiatra Neamţ), lac de acumulare format pe Bistriţa, în spatele unui baraj înalt de peste 120m.Cu o lungime de cca. 35km, o suprafaţă de cca. 3100 ha şi un volum de cca. 1130 milioanem3 brut, „marea de sub Ceahlău”, constituie o atractivă zonă de agrement. Se pot face

plimbari cu vaporaşul, se pot închiria şalupe. ● domeniu pentru practicarea alpinismului în Cheile Bicazului şi pe abrupturile

limitrofe, unul dintre cele mai reprezentative din ţară, cu 47 de trasee pentru căţărare şiescaladă.

● domeniu schiabil este prezent la poalele Masivului Ceahlău, în staţiunea Durău.● domeniu pentru drumeţie montană, cu peste 29 poteci montane, ce pornesc/acced

din/în staţiune, în mare parte amenajate şi marcate

● fond cinegetic şi fond piscicol reprezentative pentru această zonă a ţării● bioclimat tonic – stimulent asupra organismului, cu o aeroionizare negativă, cuaeroioni răşinoşi, favorabili odihnei şi recreerii, dar şi climatoterapiei profilactice sau curative

● Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş şi Parcul Naţional Ceahlău ● domeniul balneo-terapeutic este pus în valoar e de către sursele de ape minerale de la

Oglinzi şi de la Bălţăteşti ● resursele balneare ca apele clorurosodice şi sulfatate, inclusiv microclimatul salin şi

nămolul sapropelic de la Oglinzi, ca apele sulfuroase, clorurate, sodice, calcice de laBălţăteşti, ca cele parţial explorate şi valorificate de la Neguleşti, văile Iapa şi Nechitu dinMunţii Tarcău.

Rezervaţii şi monumente ale naturii - “ Codrii de aramă”(la 30km de Piatra Neamţ, 1km nord de Mânăstirea Văratec), rezervaţieforestieră alcătuită din goruni seculari. Împreună cu “Pădurea de Argint” (mesteceni seculari)din apropiere, au fost izvor de inspiraţie pentru marele poet Mihai Eminescu: “De treci codriide aramă,/ de departe vezi albind /ş-auzi mândra glăsuire / a pădurii de argint”;

- Piatra Teiului-rezervaţie geologică, (lângă Poiana Teiului,la 65 km de Piatra Neamt), uriaş bloc de calcar format prineroziune;

- Pădurea Vânătorii Neamţului-rezervaţie forestieră, (la 3km de comuna Vânători), codru secular de stejar, cu marevaloare peisagistică;

- Pădurea Goşmanu-rezervaţie forestieră din Munţii Tarcău,






31

include molizi, brazi şi fagi seculari, de dimensiuni impresionante;


- Rezervaţia paleontologică Cozla-Pietricica-Cernegura. Munţii Cozla (679 m), Pietricica(530 m) şi Cernegura (852 m) ce străjuiesc oraşul Piatra Neamţ, reprezentând ultima treaptă aCarpaţilor la zona de contact cu Subcarpaţii, sunt mărturie a existenţei pe aceste locuri, cu 60milioane de ani în urmă a unei mări, aici descoperindu-se numeroase fosile de peşti şi scoici,ce pot fi văzute la Muzeul de Ştiinţe Naturale din Piatra Neamţ. -Stânca Şerbeşti (Măgura Şerbeşti) - monument al naturii situat la 17 km NE de Piatra

Neamţ, pe teritoriul comunei Ştefan cel Mare. Domină Depresiunea Cracăului având oaltitudine de 512 m. Forma sa deosebită se datorează poziţiei stratelor de roci din care estealcătuită şi durităţii lor mai mari, ceea ce a făcut să fie mai puţin erodate decât rocileînconjurătoare. Constituie un punct cheie pentru înţelegerea fenomenelor geologice din zonăşi, de asemenea, un punct fosilifer conţinând resturi de moluşte şi impresiuni de plante.

b. antropiceÎn privinţa potenţialului turistic antropic, în cadrul regiunii turistice Carpaţii Orientali

se conturează 7 areale turistice dintre care, pe teritoriul judeţului Neamţ se desfăşoarăArealul Neamţ cu Complexul Piatra Neamţ - Târgu Neamţ ce înglobează culmileMunţilor Bistriţei, Stânişoarei, Ceahlău, Tarcău, Goşman, şi Subcarpaţii Moldovei, curenumitele localităţi turistice precum:

- Piatra- Neamţ - numită simbolic „Perla Moldovei” are o mare rezonanţă istoricăfiind şi un centru economic de importanţă naţională

- Bicaz – oraş, în apropier e Lacul de acumulare Izvorul Muntelui- Târgu Neamţ – cu celebra Cetatea Neamţului, (1395) precum şi Mânăstirea Neamţ – complex mânăstiresc cu edificii din sec. al XV-lea

- Roman - cu complexul muzeal, o arhitectură urbană modernă şi cu EpiscopiaRomanului – locaş de cult bisericesc

- Bistriţa – localitate unde se află ctitoria lui Alexandru cel Bun, MânăstireaBistriţa, (sec. XV)

- Bodeşti – vestigii neolitice în care s-a descoperit renumita „Horă de la Frumuşica”- Ceahlău – punct de plecare spre crestele Ceahlăului - Pângăraţi, Poiana Teiului, Vânători- Neamţ (veche aşezare de răzeşi) - Oglinzi, Bălţăteşti – staţiuni balneoclimatice sezoniere de interes local

- Grumăzeşti, Crăcăoani unde se află Mânăstirea Horaiţa - Secu, Sihăstria, Agapia, Văratic, toate nume de rezonanţă în turismul monahal.

Vestigii arheologice şi istorice Cetatea Neamţului-Tg. Neamt,

construită de Petru Muşat (la sfârşitulsec.XIV) pe un platou de unde se putea ţinesub observaţie toată Valea Moldovei.Impunatoarea cetate a intrat în cronici şilegende, fiind atestată documentar încă din1395. Epoca lui Ştefan cel Mare a fost epoca

de strălucire şi glorie a cetăţii, considerată a fi un adevarat cuib de şoimi. Zidurile uriaşe






32

păstrează ecoul trecutului dramatic: ele au suferit asedii grele din partea sultanului Mahomedal II-lea (1476), a regelui polon Ioan Sobieski (1691).


Curtea şi biserica domnească din Piatra- Neamţ , ridicată de Ştefan cel Mare în1491. Astăzi se observă urmele zidurilor şi pivniţelor, Biserica, precum şi Turnul lui Ştefan.

Vestigiile Cetăţii dacice Bâtca Doamnei (lângă Piatra Neamţ), cu ziduri masive(cca1.3m), se aseamănă foarte mult cu cetăţiledacice din Munţii Oraştiei. Sanctuarul şilocuinţele ilustrează înalta civilizaţie a dacilor. A

fost identif icată cu marea aşezare geto-dacăPetrodava, amintită de Ptolemeu în 106 i.Hr.; Ruinele Cetatii Roman, întemeiată de Roman Vodă Muşat (1391-1394).

Monumente istorice şi de artă religioasă - Mânăstirea Neamţului-Vânători Neamţ, (la 16km de Tg. Neamţ ), unul dintre cele mai

valoroase ansambluri arhitectonice româneşti, cel mai important focar de cultură şi artă alMoldovei medievale. Prima menţiune documentară este din 1407. Biserica mânăstirii este ceamai impunătoare construcţie a lui Ştefan cel Mare (1497). Aici funcţionează una dintre celemai vechi biblioteci din ţară (peste 600ani) precum şi un muzeu ce ilustrează intensaactivitate culturală desfaşurată de-a lungul secolelor;

- Mânăstirea Bistrita, (la 10 km de Piatra Neamţ), ctitorită de Alexandru cel Bun (alcărui mormânt se află aici) în 1402 şi refăcută de Ştefan cel Mare în 1498. Mânăstirea a jucatun important rol cultural, aici fiind redactat primul letopiseţ al Ţării Moldovei. Deţine unvaloros muzeu de artă feudală;

- Mânăstirea Agapia (la 32 km de Piatra Neamţ), zidită între 1642-1647 din iniţiativahatmanului Gavril ( fratele domnitorului Vasile Lupu). Refacerile ulterioare au schimbatînfăţişarea originală a bisericii. A fost pictată în 1858 de marele artist Nicolae Grigorescucând avea numai 20 ani. M. Kogalniceanu spunea: “…tablourile de la Agapia formează

pentru Moldova o adevarată galerie de pictură, care va atrage întotdeauna admiraţiaromânilor şi stima străinului cunoscător”;

- Mânăstirea Secu, (la 75 km de Piatra Neamţ), ctitorită de marele vornic Nestor

Ureche, în 1602. Împodobită în interior cu o artă deosebită, decoraţia faţadelor poartăamprenta arhitecturii munteneşti. Muzeul mânăstirii cuprinde broderii, păstrează numeroasemanuscrise, tapiserii, covoare;

- Biserica Sfântul Nicolae din Roznov (la 15 km de Piatra Neamţ), construită pe loculuneia mai vechi, ridicată în 1759, de către paharnicul Nicolae Ruset Roznovanu. Ajungândîntr-o stare avansată de ruină, vechea biserică a fost preluată de colonelul Gheorghe Ruset-Roznovanu, renumit proprietar şi om politic, care a demarat zidirea unei noi biserici (1884 -1892), în formă de cruce, cu toate braţele egale. Acoperişul bisericii este încununat cu o turlaspecific rusească, în formă de ceapă. La subsolul bisericii se află amenajat un muzeu în carese află şi o criptă funerară, aici fiind îngropaţi o parte din membrii familiei ctitorului.

- Biserica “Sf. Ion”-Piatra Neamţ, (1497-1498), una dintre puţinele din timpul lui Ştefancel Mare, care se păstrează în formă ortogonală;






33


- Biserica Episcopiei-Roman, începută în 1542 de Petru Rareş şi terminată în 1550 defiul său, Iliaş Vodă, păstrează fresce din sec. XVI;

- Biserica “Precista”-Roman, construită între 1568-1569 de Ruxandra, soţia lui Al.Lăpuşneanu;

- Mânăstirile Slatina (1558), Râşca (1542), Sihăstria (sec. XVIII).

Edificii culturale- Casa memorială “ Ion Creangă”-Humuleşti, (la 2 km de Tg. Neamţ), casa şi locurile

descrise atât de măiestrit de marele nostru povestitor (1837-1889) în nemuritoarele “ Amintiridin copilărie”: “Dragu-mi este satul nostru, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea

Neamţului de atâtea veacuri”; - Casa memorială “Calistrat Hogaş”- Piatra Neamţ, păstrează amintirea acestui

scriitor, care a fost şi un vestit excursionist, lăsându-ne pagini pline de farmec desprefrumuseţea peisajelor din acest colţ de ţară: ”Eu cred că pădurile au suflet…”;

- Casa memorială “Mihail Sadoveanu”-Vânători- Neamţ, lângă Mânăstirea Neamţului,unde marele scriitor a realizat multe din povestirile sale istorice;

- Muzeul memorial “Al. Vlahuţă” (1859-1919), lângă Mânăstirea Agapia; - Complexul Muzeal Jude ţean-Piatra Neamţ, deţine exponatele “Hora de la Frumuşica”,

“Sborul Zeiţelor” şi “Gânditorul de la Târpeşti”; - În municipiul Piatra Neamţ: Muzeul de Istorie, Muzeul de artă eneolitică Cucuteni,

Expoziţia Muzeală Curtea Domnească, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie, Muzeul deŞtiinţe Naturale; - În municipiul Roman: Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă, Muzeul de Ştiinţele Naturii;- În zona Tîrgu Neamţ: Muzeul de Istorie şi Etnografie, Muzeul Memorial Ion Creangă,

Muzeul Memorial Mihail Sadoveanu, Casa Memorială Alexandru Vlahuţă, Casa MemorialăVeronica Micle;

- În Bicaz: Muzeul de Istorie;- Colecţii muzeale în cadrul mânăstirilor: Agapia, Bistriţa, Durău, Horaiţa, Neamţ,

Secu,Văratec; - Muzeul memorial "Vasile Conta" în satul Ghindăoani, comuna Bălţăteşti; - Casa memorială "I.I. Mironescu" în comuna Tazlău.

Monumente de artă plastică şi peisagistică

- Monumentul - mausoleu al vânătorilor de munte ridicat pentru a comemora jertfaeroilor neamului din Primul Război Mondial în Tg. Neamţ, pe o terasă largă creată artificial

pe Culmea Pleşului, la o altitudine de 491 m pentru a putea fi observat cu uşurinţă; - Monumentul de la Războieni; - Podul lui Ştefan cel Mare – comuna Girov, pe drumul spre Turtureşti, în prezent doar

ruine.






34


Etnografia şi folclorul

- Muzeul Etnografic „Casa Bunicilor” dinChintinici-Roznov, inaugurat în septembrie 2012, lânga biserica din sat, de catre familia preotului

paroh Iulian Vasile; - Colecţii etnografice, în com. Ceahlău şi

Agapia (centre de ţesături – covoare). - Colecţia de etnografie şi istorie locală

"Nicolae Popa" - comuna Petricani, satul Târpeşti,la 10 km sud-est de Tg. Neamţ; cuprinde: măşti

populare, sculpturi în piatră şi lemn, piese arheologice, monede, unelte tradiţionale, costume

populare etc.- Punct muzeistic etnografic "Ioan Luca" - comuna Farcaşa.

Edificii tehnico-economice -Barajul lacului de acumulare Izvorul Muntelui-Viaductul de la Poiana Largului

-Hidrocentrala Stejaru şi Complexul Hidroenergetic de pe Bistriţa - microhidrocentralele şilacurile de acumulare.

III.Forme de turism

Tur ism montanÎn munţii Ceahlău se pot practica drumeţii de vară, sporturi de iarnă în apropiereastaţiunii Durău, pentru cei pasionaţi de alpinism, ascensiuni pe traseele de escaladă din masiv,odihnă în cadrul staţiunii Durău.

Pentru un turism organizat şi civilizat, în Masivul Ceahlău funcţionează trei cabane: Izvorul Muntelui, Dochia şi Fântânele. La acestea se adaugă un complex hotelier în staţiuneaDurău şi numeroase pensiuni.

Parcul Naţional Ceahlău acoperă o suprafaţă de peste 7.742 ha (din cele 38.448 ha câtocupă ariile naturale protejate din judeţ) fiind, după Parcul Forestier Vânători, cea mai marerezervaţie naturală din judeţ.

http://c/Documents%20and%20Settings/Mike/Desktop/Jud.%20Neamt/JUDE%C5%A2UL%20%20NEAM%C5%A2/Mas.%20Ceahl%C4%83u%20-%20prez.general%C4%83/prez.generala/Cabane.html

http://c/Documents%20and%20Settings/Mike/Desktop/Jud.%20Neamt/JUDE%C5%A2UL%20%20NEAM%C5%A2/Mas.%20Ceahl%C4%83u%20-%20prez.general%C4%83/prez.generala/Cabane.html






35


Ascensiunea pe Ceahlău poate începe fie de la Cabana "Izvorul Muntelui" (versantulestic), fie din staţiunea Durău sau com. Ceahlău (versantul de nord-vest), sau dinspre sud

pornind din Bicazul Ardelean, dar şi pe versantul vestic pe valea lui Martin sau pe valeaBistrei. Staţiunea Durău şi cele trei cabane sunt legate printr -o multitudine de trasee turistice.Este singurul munte din R omânia cu hram: Schimbarea la Faţă (6 august).

Tur ismul cultur al are un potenţial deosebit de dezvoltare datorită faptului că există unnumar însemnat de monumente istorice şi culturale aflate în patrimoniul cultural mondial,naţional şi local: muzee (artă, istorie, etnografie şi folclor, tehnică etc.); case memoriale ce auaparţinut unor oameni de cultură, artă, ştiinţă; cetăţi de scaun, curţi domneşti etc.

Turismul rural şi agroturismul – se remarcă mari posibilităţi de dezvoltare a turismuluirural şi a agroturismului, deoarece zonele rurale ale regiunii dispun, pe lângă un cadru natural

pitoresc, nepoluat şi cu multiple variante de recreere şi de un valoros potenţial cultural şiistoric. Aşezările rurale deţin un important tezaur etnofolcloric, meşteşugăresc, costume

populare, sărbători folclorice etc., reprezentative fiind satele Vânători- Neamţ, Târpeşti,Grumăzeşti, Văratic, ce pot fi incluse în circuitul turistic rural, ca atracţii turistice.

Ecoturism. Există deja o reţea de resurse şi de unităţi pentru ecoturism în judeţul Neamţ. Campingurile, vilele şi cabanele sunt în interiorul sau în apropierea parcurilornaţionale şi locale. Studiile internaţionale arată că ecoturismul este o nişă de piaţă în creştereiar judeţul Neamţ este bine poziţionat astfel încât se poate începe capitalizarea acesteia.

Turism de afacer i si evenimente

Turismul de afaceri (simpozioane, reuniuni, sesiuni ştiinţifice) îndeplineşte

toate cerinţele în staţiunea Durău, datorită faptului că hotelul Bradul a fost redeschis şidatorită Centrului Ecumenic Daniil Sihastrul (săli, confort, mediu, instalaţii de comunicare şi proiecţie), deşi distanţa la care se află faţă de centru poate reprezenta un dezavantaj. În plus,Hotelul Central Plaza din Piatra Neamţ are o sală de conferinţe dotată cu facilităţilecorespunzătoare care este locul potrivit pentru organizarea de sesiuni de comunicăriştiinţifice, colocvii, cursuri internaţionale, convenţii de afaceri şi pentru turism.

Evenimente etno-culturale - Manifestările artistice şi sărbătorile popularetradiţionale organizate pe tot parcursul anului, aduc în atenţia publicului larg spiritul viu,autentic al meleagurilor moldave, prin portul popular, cântece şi dansuri, obiceiuri străvechi,festivaluri de artă plastică, de folclor, de datini şi obiceiuri: Festivalul internaţional de folclor”Ceahlăul”, Ziua Marinei de la Izvorul Muntelui, Ziua Muntelui ce se desfaşoară în fiecare an

la Durău. Evenimente artistice (festivaluri, stagiuni, turnee, vernisaje etc.): Festivalul

de Teatru de la Piatra Neamţ. Alte forme de turism practicate: turism de pelerinaj, turism cinegetic şi de vânătoare,

turism cultural şi istoric, turismul de agrement.






36


IV.ConcluziiDatorită poziţiei geografice, varietăţii condiţiilor favorabile de care dispune, a

frumuseţii locurilor, purităţii aerului, apelor, zonelor montane, precum şi a inestimabilului patrimoniu cultural şi religios existent, judeţul Neamţ deţine un potenţial turistic valoros,care poate fi comparat cu alte zone turistice renumite din ţară şi din străinătate. În decursultimpului, potenţialul turistic al judeţului Neamţ va creşte în ofertă şi atractivitate, datorită

pitorescului regiunii, binecunoscutei ospitalităţi, tradiţiilor populare, obiceiurilor, specificuluigastronomiei moldoveneşti şi bogatei moşteniri istorice.

Bibliografie:Cândea Melina, Şimon Tamara - Potenţialul turistic al României, Ed. Universitară,

Bucureşti, 2006; Pascaru Mariana, Andreescu Florin - Ţinutul Neamţului, Ed. Adlibri, Bucureşti, 2006; *** www.info-neamt.ro – Site care prezintă zona judeţului Neamţ; *** www.neamt.ro – Informaţii, ştiri, noutăţi, anunţuri din şi despre judeţul Neamţ

Prof. Maria – Carmen DucaL iceul Teoretic Roznov

http://www.info-neamt.ro/








37


ÎNTOCMIREA APARATULUI CRITIC AL UNEI LUCRĂRIŞTIINŢIFICE

Calitatea unei lucrări ştiinţifice, dincolo de suportul informativ sau de originalitatea ei,depinde într-o mare măsură şi de buna întocmire a aparatului critic aferent acesteia. Pentrucititorul avizat, o lucrare ştiinţifică ce are un aparat critic bine realizat este un punct serios desprijin în vederea aprofundării subiectului tratat, prin intermediul trimiterilor de la subsol

putând să verifice informaţiile dar şi să ajungă la o mai bună înţelegere a acelui subiect prinapelul direct la sursele primare.

Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul în care aparatul critic al unei lucrări este realizat

defectuos, cu atât mai mult cu cât autorul lucrării în cauză o consideră ştiinţifică. O astfel desituaţie o prezintă lucrarea lui Gheorghe Dorofte, Oraşele Roznov, Buhuşi şi comunele din jur (monograf ie) , apărută în anul 2008 la Piatra Neamţ, la Editura Alfa, aflată sub patronajulCasei Corpului Didactic. Autorul îşi propune să acopere o lungă perioadă: din antichitate

până azi. Încă din primele pagini ale acestei lucrări aflăm că autorul ei o dedică profesorilor ,dar şi specialiştilor.

Pentru întocmirea lucrării mele de doctorat, cu titlul Sate şi boieri în ţinutul Neamţ dela sfârşitul secolului al XIV - lea până la jumătatea secolului al XVII -lea (susţinută înseptembrie 2012 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi), această carte ar fi pututconstitui un suport bibliografic sau un punct de plecare în cercetarea anumitor fonduriarhivistice dacă trimiterile ar fi fost realizate corect sau dacă bibliografia aferentă ar fi

prezentat elemente de noutate. Din păcate însă, lucrarea amintită, deşi o voi trece la bibliografia tezei de doctorat doar pentru faptul că am consultat-o şi pentru că se referă la unsubiect ce are tangenţă cu tema cercetată de mine, nu mă ajută deloc în demersul meu.Aceasta, din mai multe motive.

Mai întâi, datorită modului în care autorul a înţeles să întocmească aparatul critic. Petot parcursul lucrării în cauză, autorul demonstrează faptul că nu stăpâneşte cele maielementare reguli de realizare a sistemului de trimiteri, nemaivorbind de regulile stabilite deAcademia Română1 de mai bine de jumătate de secol. Aceasta se poate constata încă din

primele note2, în textul primului capitol nota 1 repetându-se de cinci ori, nota 9 - de trei ori,nota 11 - de două ori, etc. Cu alte cuvinte, dacă autorul are de făcut o trimitere la o lucrare

care a mai fost citată mai înainte, în loc să folosească, în funcţie de situaţie, fie numeleautorului, op. cit. şi pagina avută în vedere, fie Idem sau Ibidem, el foloseşte numărul notei dela subsol în tot textul capitolului când e vorba de aceeaşi trimitere, acest fapt făcând caanumite note să se repete de mai multe ori în text în mod nefiresc, nota 4 urmând după nota 8,nota 5 după nota 11, etc.

Un alt aspect curios în ceea ce priveşte întocmirea aparatului critic este acela cătitlurile unor lucrări de specialitate precum colecţia de documente medievale Documenta

1 Îndrumător pentru colaboratorii Editurii Academiei R.P.R., Bucureşti, Editura Academiei, 1956, 63 p.2 Gheorghe Dorofte, Oraşele Roznov, Buhuşi şi comunele din jur ( monografie ), Piatra Neamţ, Editura Alfa,2008, p. 17.






39


PREZENTARE DE CARTE: Din dragoste pentru patrie;

eseu despre patriotism ºi naþionalism - Maurizio Viroli

Prãbuºirea comunismului în 1989 a fost urmatã în multe þari ale Europei de Est derevenirea în forþã a naþionalismului, care a gãsit un teren propice ºi vulnerabil în lumea

postcomunistã aflatã într-o crizã de identitate. În aceste condiþii, oamenii politici au evitatadesea tema patriotismului care a cãzut într-un nemeritat con de umbrã.

Cartea pe care vreau sã vã o prezint rãspunde unei asemenea urgenþe, ea este publicatã

iniþial în limba englezã de cãtre editura universitãþii Oxford în 1995 ºi tradusã la Humanitasîn 2002 de cãtre Mona Antohi.

Profesor de teorie politicã în cadrul universitãþii Princeton, Maurizio Viroli este ofigurã insolitã în peisajul universitar contemporan. Mare admirator al lui Machiavelli, desprecare a publicat mai multe cãrþi, simpatizeazã cu tradiþia republicanismului clasic ai cãrui

principali reprezentanþi au fost, alãturi de Cicero, Harrington, Milton ºi Rousseau. Prin ce seremarcã Maurizio Viroli? De ce este el atât de apreciat în lumea politologilor contemporani?E greu de punctat în câteva cuvinte... Aº începe mai întâi cu retorica sa, care este exemplarã;domeniul lui pune accent deosebit pe descifrarea contextului istoric, politic ºi cultural în careau apãrut ideile politice ºi acordã o atenþie deosebitã examinãrii limbajului ºi conceptelorfolosite de autorii studiaþi.

Cartea sa este structuratã pe cinci capitole; Moºtenirea patriotismului republican, Declinºi renaºtere, Patriotismul ºi politica anticilor, Naºterea limbajului naþionalismului,

Naþionalizarea patriotismului ºi Epilog, patriotism fãrã naþionalism.Din dragoste pentru patrie urmãreºte sã punã în evidenþã distincþia fundamentalã între

patriotismul republican ºi naþionalism ce se reflectã în principal în evoluþia istoricã diferitã acelor douã concepte pe care Viroli o trateazã cu minuþiozitate. În viziunea sa, patriot aînsemnat la origine dragostea faþã de republicã, faþã de valorile, modul de viaþã, instituþiileºi principiile care stau la baza libertãþii comune a unei comunitãþi politice.

Comunitatea politicã este definitã drept o comunitate de indivizi egali ºi liberi caretrãiesc în dreptate sub domnia legii slujind binele comun. Patria este constituitã atât din

relaþiile dintre indivizi cât ºi dintre stat ºi indivizi, întocmai ca la Rousseau. Dacã acestea semodificã, altfel spus dacã libertatea comunã este înlocuitã de tiranie, atunci patria înadevãratul sens al cuvântului dispare cu totul. Aceasta se întâmplã atunci când indiviziirenunþã sã se mai implice în afacerile cetãþii, atunci când ei devin indiferenþi faþã deabuzurile ºi corupþia unora dintre compatrioþii lor. Ca atare, datoria liderilor politici este de acontribui la educarea cetãþenilor în acest spirit naþionalist ºi la apãrarea unitãþii culturale anaþiunii.

Dragostea de patrie devine astfel un sinonim al ataºamentului necondiþionat, instinctivfaþã de cultura, religia ºi istoria naþiunii cãreia îi aparþii. Cetãþeanului de rând i se va cere deacum înainte loialitate absolutã ºi disponibilitate la sacrificiul suprem.

Cartea e scrisã cu pasiune, din dorinþa de a convinge, cum ne spune ºi Aurelian

Crãiuþu, profesor la Indiana University, care ne þine un cuvânt de început. Într-un stat liber,






40

cetãþenii pot avea multe lucruri în comun, legile, spaþiul public, funcþiile politice,monumentele, aniversãrile, eroii, speranþele comune, toate acestea pot fi un important


capital public alãturi de greºelile, deziluziile sau episoadele negre pe care membrii uneicomunitãþi sunt determinaþi sã nu le mai repete vreodatã. Altfel spus, patria trebuie sã-ºiiubeascã mai întâi indivizii pentru ca aceºtia sã o poatã simþi aproape de inima lor, iar cartealui Maurizio Viroli ne ajutã sã descoperim acest important adevãr.

Aº îndrãzni a spune cã întreaga chintesenþã a dragostei de patrie o gãsim în Epilogulcu care autorul încheie cartea, la pagina 217: „Ceea ce spunea Rousseau despre cetãþeniiGenevei este valabil ºi pentru noi: nu suntem nici spartani, nici atenieni, nici romani. Suntemtotuºi – sau ar trebui sã fim - preocupaþi de libertate. S-ar putea însã ca lucrurile sã stea cutotul altfel: poate cã cetãþenii moderni nu mai sunt capabili sã se dedice unor interese mainobile, mai generoase, poate cã suntem prea divizaþi din punct de vedere cultural, social ºireligios ºi prea înclinaþi sã ne identificãm cu propriul trib spre a fi în stare sã ne dedicãmlibertãþii comune. În virtutea clasei, rasei ºi genului suntem adeseori izolaþi de încãlcarealibertãþii celor care aparþin unei clase, rase sau gen diferite. Nu vedem ºi nu simþim legãturadintre libertatea noastrã ºi libertatea altora. Nu mai suntem capabili de compasiune. Unimpuls mai puternic cãtre virtutea civicã este poate necesitatea: când corupþia ºi asuprireadevin insuportabile, cetãþenii regãsesc uneori devotamentul public. Avem însã nenumãrateexemple de suferinþã nesfârºitã ºi de adaptare la corupþie ºi opresiune; nu existã cãi sigurecare sã ducã la o renaºtere a virtuþii civice. O schimbare a felului în care înþelegem

patriotismul ne-ar putea ajuta sã consolidãm acel tip de virtute de care are nevoie democraþia

ºi, mai important, sã nu irosim energiile politice ºi intelectuale cãutând o virtute imposibilãsau periculoasã.” Maurizio Viroli ne aratã cã omul nu poate fi gândit în lipsa unei patrii iar feluritele

conotaþii cãpãtate de-a lungul timpului de cei doi termeni, patrie ºi patriotism, sunt doaravatarurile unui sentiment fundamental ce nu va dispãrea decât o datã cu ultimul om. Înschimb, albul poate deveni negru numai atunci când factorul politic îºi face simþitã prezenþa,conchide profesorul Crãiuþu.

În încercarea mea de a vã face curioºi, vã prezint acum câteva pagini din aceastãfascinantã carte...

Moºtenirea patriotismului republican

Limbajul patriotismului modern a fost construit pe moºtenirea anticilor. Filozofii,istoricii ºi poeþii moderni au preluat din sursele greceºti ºi romane atât conþinutul religios, câtºi cel politic al patriotismului. Aºa cum scria Fustel del Coulanges, patriotismul antic era unsentiment religios. Cuvântul „patrie” ÎNSEMNA PENTRU ANTICI PÃMÂNTULPÃRINÞILOR, TERRA PATRIA. Patria fiecãrui om era partea de pãmânt pe care religia sacasnicã sau naþionalã o sanctificase; pãmântul unde erau îngropate osemintele strãmoºilor, încare sãlãºluiau sufletele acestora. Mica patrie era domeniul familial, cu mormântul ºi vatra-isacrã ºi cu teritoriul însemnat de religie. «Pãmântul sacru al patriei», spuneau grecii, ºicuvintele acestea erau pline de semnificaþie. Pãmântul acela era cu adevãrat sacru pentru om,cãci era lãcaºul zeilor sãi. Stat, Cetate, Patrie – aceste cuvinte nu erau doar niºte abstracþiuni,ca pentru moderni; ele reprezentau cu adevãrat un ansamblu de divinitãþi locale, un cult

cotidian ce le era consacrat, o seamã de credinþe puternice. Astfel ne explicãm patriotismul






41

anticilor, simþãmântul energic ce era pentru ei virtutea supremã ºi cãtre care tindeau toatecelelalte virtuþi. Tot ceea ce omul avea mai


scump se confunda cu patria sa. În ea îºi aflã averea, liniºtea, credinþa, zeii. Dacã o pierdea, pierdea totul. (Pagina 41)

Patriotismul religios îl leagã pe om de patria sa printr-o legãturã sacrã. El trebuie s-oiubeascã aºa cum îºi iubeºte religia ºi sã i se supunã aºa cum se supune zeilor sãi. Trebuie sã ise dedice în întregime. E o dragoste exigentã, necondiþionatã, fãrã drept de apel. El trebuiesã-ºi iubeascã patria fie ea mãreaþã sau necunoscutã, prosperã sau sãracã. Trebuie s-oiubeascã pentru generozitatea ºi pentru severitatea ei. (Pagina 42)

Pe lângã patriotismul religios ºi în strânsã legãturã cu acestea totuºi, Antichitateaclasicã a transmis modernitãþii un patriotism politic bazat pe identificarea patriei curepublica, libertatea comunã, binele comun. În Tusculane, ca sã menþionãm textul cel maifrecvent citat, Cicero leagã patria de libertate ºi legi. În Conjuraþia lui Catilina, Sallustiusopune patria de libertatea guvernãrii oligarhice. Într-un pasaj din De la fundarea Romei, TitusLivius, relatând un discurs imaginar, vorbeºte despre armatele sacre, patria, libertatea ºi zeiilustrali. Quintilian, în Arta oratoricã, face o distincþie între naþio, prin care înþelegeobiceiurile unui popor, ºi patria, perceputã ca legile ºi instituþiile cetãþii. În sfârºit, în Desprecetatea lui Dumnezeu, (pagina 43) Augustin condenseazã ºi transmite Evului Mediuechivalenþa republicanã dintre patrie, republicã ºi binele comun: „Rem publicam, id est rem

populi, rem patriae, rem communem.” („... Republicã, adicã toate bunurile aparþinând poporului, bunurile patriei, bunurile obºteºti.”).Patria, înþeleasã ca republicã, trebuie sã insufle un tip special de dragoste, ºi anume

pietas ºi caritas, care ar putea fi traduse prin respect ºi compasiune. Acesta este principalatrãsãturã a patriotismului republican roman. Cetãþenii datoreazã patriei lor o dragostegeneroasã, asemãnãtoare afecþiunii pe care o simt faþã de pãrinþi ºi rude, o dragoste care seexprimã prin servicii ºi grijã. Pietas ºi caritas exclud lãcomia ºi dorinþa de a poseda obiectuldragostei noastre în mod exclusiv; ele sunt, dimpotrivã, sentimente generoase care se rãsfrângdincolo de familie, cuprinzând republica ºi pe toþi cetãþenii. Pentru cetãþeanul virtuos, pietasface parte din îndatoririle pe care i le impune justiþia; este felul specific de a te purta corectfaþã de patria ta. ªi mai este totodatã pasiunea particularã care-i îndeamnã pe cetãþeni sã

înfãptuiascã acte de binefacere ºi servicii nu doar pentru pãrinþii ºi rudele lor, ci ºi pentrurepublicã. Aºa cum explicã Titus Livius în (pagina 44) Istoria sa unde descrie fazele deînceput ale consolidãrii libertãþii romane dupã expulzarea lui Tarquinius Superbus, tocmaidragostea faþã de republicã i-a dat lui Brutus tãria moralã sã-ºi învingã reþinerea ºi sã ducã la

bun sfârºit sarcina neplãcutã, dar necesarã, de a vorbi împotriva lui Lucius Tarquinius, careluptase împotriva lui Tarquinius Superbus, în faþa locuitorilor Romei.

Republica ºi compasiunea, cei doi termeni - cheie a limbajului republican roman al patriotismului, nu mai apar împreunã în patriotismul medieval. Cuvântul patria pãstra cevadin savoarea înþelesului antic în textele Pãrinþilor Bisericii ºi ale creatorilor dreptuluicanonic. Ei se refereau însã la patria paradisii, cetatea celestã care inspirã abnegaþia eroicã a

bunului cetãþean. Juriºtii medievali, la rândul lor, au continuat sã utilizeze cuvântul patria ºi

au pus accentul pe patria ca o sursã a celei mai înalte îndatoriri; dar aveau în vedere o patria






42

întruchipatã de persoana publicã a monarhului. Vasalii ºi cavalerii care au luptat ºi au murit pentru stãpânul lor se sacrificau pro domino, nu pro patria, ca sã onoreze o legãturã defidelitate sau de credinþã, nu ca sã împlineascã o


datorie civicã. Chiar atunci când era înfãþiºatã ºi exaltatã ca o formã exemplarã dedragoste frãþeascã, dragostea de patrie nu ºi-a mai redobândit niciodatã sensul de dragoste

plinã de compasiune pentru concetãþeni.Idiomurile patriotismului republican roman au supravieþuit într-o oarecare mãsurã în

operele filozofilor scolastici. În demersul sãu autorizat din Summa Theologiae, Tomad’Aquino se referã de multe ori la Cicero, pentru a sublinia cã dragostea de patrie este oformã de pietate care constã „în acte de grijã iubitoare ºi în servicii generoase aduseconcetãþenilor, prietenilor þãrii”. Este un sentiment care vine din dragoste ºi îi face pecetãþeni sã slujeascã binele comun. Din acest motiv, se poate spune cã pietas pentru patria tae tot una cu justiþia. Atâta vreme cât rãmâne subordonatã îndatoririi noastre supreme faþã deDumnezeu, dragostea de patrie este dreaptã ºi nobilã; e o datorie pe care patria noastrã – înþeleasã nu ca republicã, ci ca locul în care ne-am nãscut ºi am crescut – e îndreptãþitã sãne-o cearã.( Pagina 46)

Naþionalizarea patriotismuluiÎn ciuda criticilor ºi revizuirilor venite din toate pãrþile, limbajul patriotismului a

continuat sã fie folosit în Europa începutului de secol XIX spre a susþine reforma politicã ºiextinderea cetãþeniei. În Anglia, suporterii Actului de Emancipare Catolicã din 1829 opuneau

patriotismului exclusivist al protestantismului un patritism bazat pe principiul egalitãþiicivice. Duºmanii Actului de Emancipare pãreau sã creadã, aºa cum spunea un membruscoþian al Parlamentului, „cã marele principiu al Constituþiei este principiul excluderii; dareu cred, dimpotrivã, cã marele principiu al Constituþiei britanice este rãspândirea în rândultuturor claselor societãþii a acelor binefaceri pe care este atât de pregãtitã sã le împartã.”Câþiva ani mai târziu, susþinãtorii Legii Reformei Parlamentare au utilizat ºi ei din plinlimbajul patriotismului. Ei cereau o reformã amãnunþitã a procedurilor electorale britanice ºicondamnau privilegiile ºi nedreptãþile tolerate de vechiul sistem; cu toate acestea, seconsiderau a fi adevãraþi englezi. Dupã cum scria în 1794 John Thelwall, membru alSocietãþii de corespondenþã din Londra: „Trebuie sã existe în constituþia acestei þãri ceva ceun englez va iubi ºi venera veºnic”; pentru radicalii anilor 1820 ºi 1830, acel ceva era ideea

Marii Britanii ca naþiune devotatã libertãþii. (Pagina 169)Descriindu-se ca adevãraþi englezi ºi prezentându-ºi revendicãrile ca fiind în folosulnaþiunii sau al poporului, reformatorii au obþinut un consens naþional ºi au reuºit sã-ºiînfãþiºeze adversarii ca pe o facþiune antinaþionalã. Printr-o întorsãturã retoricã strãlucitã,aºa - ziºii patrioþi erau preschimbaþi într-o clicã privilegiatã ºi coruptã, iar milioanele tãcuteerau promovate în centrul arenei ca patrioþii cei mai vrednici.

Atât în campania pentru Actul de Emancipare Catolicã, cât ºi în cea pentru LegeaReformei, limbajul patriotismului a funcþionat ca un puternic limbaj al unitãþii, mai precis alunitãþii politice. El a fost liantul între indivizi diferiþi din punct de vedere social, cultural ºireligios în lupta comunã pentru emancipare ºi extindere a cetãþeniei. A oferit cuvinte ºiformule care au remodelat pasiunile oamenilor; vechile uri au fost îmblânzite ºi, poate, chiar

traduse într-o solidaritate temporarã. Patrioþii protestanþi din rândul clasei muncitoare ºi de






43

mijloc, care considerau Actul de Emancipare Catolicã drept o trãdare a însãºi ideii de specific britanic, li s-au alãturat probabil foºtilor lor duºmani în campania pentru Legea ReformeiParlamentare. O idee nouã despre ce înseamnã a fi britanic a înlocuit-o pe cea veche;idealurile egalitãþii între cetãþeni, formulate în termenii patriotismului britanic, au depãºit,

cel puþin pentru o vreme, ostilitatea religioasã. (Pagina 170)Pânã în anii 1840, limbajul patriotismului a fost folosit în Anglia nu doar pentru a

dezbate chestiuni constituþionale sau parlamentare, ci ºi pentru a lua în discuþie probleme de justiþie socialã care erau consecinþa directã a urbanizãrii ºi industrializãrii, dupã cum aremarcat Hugh Cunningham. Noul conflict social era descris ca o opoziþie dintre libertate ºidespotism: muncitorii industriali ºi (pagina 171) pãturile sãrace de la oraº erau noii sclavi;capitaliºtii ºi moºierii - noii despoþi. Vocabularul patriotismului s-a extins cu uºurinþã de lasfera politicã la cea socialã. Sãrãcia ºi exploatarea erau denunþate ca incompatibile cuvalorile cetãþeniei pe care patriotismul le susþinuse secole la rând.

Cu doar câteva amendamente, limbajul patriotismului era la îndemânã pentru alte bãtãlii. Toate partidele ºi miºcãrile care au dominat scena politicã ºi socialã a secolului al

XIX-lea au recurs la el.Anglia se proclamã o þarã de oameni liberi; dacã sãracii sunt privaþi de drepturile lor

ºi trataþi ca niºte sclavi, caracterul britanic este distrus, însãºi natura englezilor va fischimbatã, scria Oastler în 1834 împotriva Legii Sãracilor. Patriotul vrea ca Anglia sã-irãmânã fidelã sieºi ºi sã manifeste loialitate faþã de moºtenirea libertãþii pe care generaþiiletrecute au transmis-o celor viitoare.

(Pagina 172) Dragostea de patrie ne face sã simþim opresiunea înduratã de unii dintreconcetãþenii noºtri ca pe un ultragiu. Opresiunea poate îmbrãca forma negãrii drepturilorcivice ºi politice sau a exploatãrii, brutalitãþii, dispreþului faþã de demnitatea umanã la loculde muncã ºi în viaþa socialã; victimele pot fi adulþi, tineri sau bãtrâni, bãrbaþi sau femei;

patriotul reacþioneazã cu patimã la suferinþele concetãþenilor sãi; el se simte cuprins nu doarde compasiune, ci ºi de indignare, iar indignarea îi motiveazã sã producã schimbãri: Cel maimare patriot, scria Oastler, va fi acela care poate produce (pagina 173) cea mai marenemulþumire. Indignarea ºi ura împotriva opresorului îl îndeamnã pe patriot sã acþioneze ºisã-i cheme pe ceilalþi la luptã. Devotamentul sãu este unul de duratã, fiindcã e susþinut dedragostea de patrie, de dragostea faþã de libertatea comunã, o formã de dragoste caritabilã

pentru oamenii care sunt în multe privinþe, diferiþi, dar care rãmân compatrioþii noºtri ºivictime ale opresiunii.

Dacã e dragoste faþã de libertatea comunã, patriotismul se poate traduce prinsolidaritate dincolo de graniþele naþionale. Toþi nãpãstuiþii devin tovarãºii patriotului.Dragostea de patrie îi întãreºte puterea de recunoaºtere, îi îngãduie sã identifice în strãin un

tovarãº în lupta comunã pentru libertate. În loc sã descoperim în francezi niºte duºmaninaturali, se aratã în rezoluþia Societãþii de Corespondenþã în Londra, constatãm în timp cãsuntem cu toþii cetãþeni ai lumii. Aceastã revelaþie nu este consecinþa unui principiu moral,ci o urmare a pasiunii dragostei de libertate.

Nu existã, desigur, o lume ai cãrei cetãþeni sã fim, dar au existat exemple deataºament faþã de libertate care au depãºit graniþele naturale. Împotriva despotismuluiconducãtorilor, patrioþii aparþinând tuturor naþiunilor ar trebui, aºa cum scria Black Dwarf în1823, „sã topeascã ºi sã amalgameze toate geloziile naþionale în armonia cauzei comune.”Geloziile naþionale sunt niºte pasiuni puternice; e nevoie de multã cãldurã uniform distribuitã

pentru a le putea topi ºi amalgama. Numai pasiunea dragostei de libertate e suficient deintensã pentru aºa ceva ºi acþioneazã cu intensitate egalã împotriva tuturor geloziilor. O datã

ce geloziile sunt topite ºi amalgamate, patriotismul ºi-a înfãptuit misiunea. Nu trebuie sã






44

topeascã ºi sã amalgameze toate identitãþile naþionale. Cauza libertãþii împotriva opresiuniinu are nevoie de cosmopoliþi, doar de patrioþi.

Idealul patriotismului bazat pe angajamentul faþã de libertate dincolo de graniþelenaþionale a devenit nucleul patriotismului republican din secolul al XIX-lea profesat de

Giuseppe Mazzini.(Pagina 174) El crede cã pentru a construi o republicã nu e suficient sã faci apel la

valorile politice întrupate în idealul clasic de patria; e nevoie sã le încorporezi într-un discursmai amplu care cuprinde ºi valorile culturale ale naþiunii. Mazzini a luat în serios ideilenaþionaliºtilor germani cu ale cãror opere era familiarizat. Admira foarte mult Cuvântãrilecãtre naþiunea germanã ale lui Fichte, ºi într-un articol din 1835 îl menþioneazã cã fiindfilozoful ce a condensat principiile Revoluþiei franceze. În recenzia sa la traducerea italianã alucrãrii lui Schlegel Vorlesungen, din 1828, Mazzini îi laudã pe Herder ºi Schlegel ca fiindcei doi gânditori germani care au dezvoltat intuiþia lui Vico ºi au demonstrat cã „viaþaintelectualã a popoarelor nu poate fi separatã de istoria lor civicã ºi politicã”. În vreme ceHerder era un apostol al regenerãrii morale a unui popor, istoria literaturii antice ºi moderne a

lui Schlegel trebuie sã fie cititã ca un îndemn energic adresat tuturor familiilor umane de aînvãþa cã toate se trag din acelaºi arbore.

(Pagina.192) Patriotism fãrã naþionalism Victoria ideologicã a limbajului naþionalismului a marginalizat limbajul

patriotismului în gândirea politicã contemporanã. Cu toate acestea, când popoarele seangajeazã în lupta pentru libertate, când trebuie sã facã faþã sarcinii de a-ºi reconstruinaþiunile dupã experienþa rãzboiului ºi a regimurilor totalitare, teoreticienii sunt capabili sãrecupereze elemente ale vechiului limbaj al patriotismului sub retorica predominantã anaþionalismului. Eforturile lor sunt întotdeauna semnificative din punct de vedere istoric șiintelectual; în majoritatea cazurilor, ele sugereazã drumul intelectual cel mai potrivit caretrebuie urmat pentru a reconstrui un limbaj al patriotismului fãrã naþionalism. Dar mai enevoie de multã muncã în acest sens; cãutarea n-a luat sfârºit.

Unul dintre cele mai importante exemple de redescoperire a limbajului patriotismului poate fi întâlnit în scrierile martirului italian antifascist Carlo Rosselli. În principala salucrare, Socialismo liberale, compusã în exil în 1929, Rosselli remarca faptul cã atitudineasocialiºtilor italieni de a ignora valoarea cea mai de preþ a vieþii naþionale era o gravãgreºealã politicã. Chiar dacã au procedat astfel de dragul de a combate formele primitive,degenerate sau egoiste de devotament faþã de patrie, politica lor ajutã în realitate celelalte

partide care-ºi întemeiazã succesele pe exploatarea mitului naþional.(Pagina 193) Pentru Rosselli, socialiºtii nu au reuºit sã înþeleagã cã sentimentul

naþional nu este o construcþie teoreticã abstractã, ci o pasiune umanã autenticã, deosebit de

puternicã în þãri ca Italia ºi Germania, care ºi-au dobândit independenþa naþionalã mai târziu.În loc sã încerce sã înlocuiascã sentimentul naþional cu internaþionalismul, socialiºtii artrebui sã-l purifice de orice legãturã cu controlul statului, naþionalismul, imperialismul ºitoate celelalte mituri ale superioritãþii naþionale, transformându-l într-o forþã politicãconstructivã care acþioneazã pentru unitatea Europei.


Rosselli a trasat o linie clarã de demarcaþie între patriotism ºi naþionalism. El l-a

identificat pe primul cu dorinþa de libertate bazatã pe respectarea drepturilor altor popoare, ºi






46

noastre, ci suferã doar mai mult. Ne simþim ruºinaþi cã aparþinem patriei noastre, totuºi nufugim departe de ea; Nu renunþãm la cetãþenia noastrã..

(Pagina 197) Patriotismul compasiunii promovat de Weil este un puternic antidot ladragostea de patrie naþionalistã care predicã necesitatea de a apãra cultura ºi istoria patriei ca

valori ce trebuie recuperate ºi apãrate în ansamblul lor, ca bunuri ce trebuie preþuite învirtutea caracterului lor distinct ºi specific, fiindcã sunt ale noastre. Asemeni patriotului,naþionalistul se uitã ºi el la istoria patriei sale ºi se simte legat de ea, dar nu percepe vreofragilitate sau motive de ruºine: divinitatea ºi eternitatea se aflã pretutindeni, în fiecare clipã.

Profesor Blându DanielaL iceul Teoretic Roznov

SECȚIUNEA ISTORIE ȘI GEOGRAFIE COMUNICĂRI ELEVI

UN PATRIOT LOCAL- ALPINISTUL CONSTANTIN LĂCĂTUŞU

În Dicţionarul explicativ al limbii române patriotismul este definit ca “… sentiment dedragoste ș i devotament fa ț ă de patrie ș i de popor, statornicit în decursul istoriei…”. Maisimplu şi scurt spus, patriotism înseamnă dragostea faţă de ţară/popor.

Pentru unii patriotismul este totul. Pentru alţii este ceva desuet. Eu cred că patriotismul trebuie să facă parte din cultura fiecărui om; el trebuie însă înţeles şi exprimatcorect, pentru a nu aluneca nici în fundamentalism şi obsesie, nici în desuetudine.






47

“Patriotismul nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, ci datorie către neamu lnostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul sădevenim un popor vrednic.” Mihail Sadoveanu

Un bun exemplu al unei dovezi de patriotism al unui locuitor din jude ţul nostr u este

alpinistul Constantin (Ticu) Lăcătuşu.Constantin Lăcătușu s-a născut la data de 21 februarie 1961, în municipiul Piatra

Neamț. A urmat cursurile liceului "Petru Rareș" din Piatra Neamț și în 1986 a absolvitFacultatea de Geologie din București. Este căsătorit cu vedeta de la T.V.R., Irina Păcurariu.

Constantin Lăcătușu este singurul român care a urcat pe cele mai înalte vârfuri alecelor șapte continente şi a lăsat ca semn al trecer ii lui, steagul României. Ambiţia şi

perseverenţa alpinistului nemţean constituie dovezi certe de patriotism, acesta f ăcândcunoscut în întreaga lume numele ţării noastre şi arborând drapelul României după fiecarereuşită a expediţiilor sale.

17 mai 1995: Pentru prima dată, un român, Constantin Lăcătuşu, a reuşit să ajungă pecel mai înalt vârf al lumii, Everest.


Alpinistul a urcat pe „Acoperişul lumii”, la 8.848 metri, după alte două încercări.Cu un an înainte, acesta a avut o tentativă de escaladare a Everestului pe un traseu în

premiera mondială, dar nu a depăşit 8.100 de metri. La "Jubileul de Aur Everest 2003", a primit o medalie din partea Prinţului nepalez Paras Bikram Shah Dev ca semn al recunoaşteriimeritelor sale.

A început să practice alpinismul în facultate, în 1981 f ăcând primul traseu deescaladă.

În 1990, prin Federaţia Română de Alpinism a avut prima sa ieşire din ţar ă, în Caucaz, pe Vârful Elbrus.






48

Au urmat apoi alte expediţii, prima mare reuşită venind în 1992 când a fost primulromân „optmiar”, reuşind să ajungă pe Vârful Broad Peak (8.047 m) din Himalaya. În aniicare au venit a cucerit vârf după vârf, fiind de departe cel mai mare alpinist al României.

“În 1998, la 3 ani după Everest, aveam deja o experienţă care mi -a pemis abordarea

unui proiect unic până acum în alpinismul nostru. Am urcat al 6-lea vârf al lumii, Cho Oyu(8.201 m, Himalaya), într-o expediţie solitară, fără oxigen şi fără ajutorul şerpaşilor, într -untimp record, doar 11 zile, cea mai rapidă ascensiune din acel an. Oricât ar fi de greu, pasiunea

pentru aventură, pentru provocări care te implică total, mă face să merg înainte. O zi pierdută pentru mine e atunci când eşti obligat să stai la pat, atât de bolnav încât nu poţi nici măcar citio carte sau urmări un film.” Constantin Lăcătuşu

“Îmi doresc să dau primul autograf pe prima mea carte, primului meu cititor. Apoi, săurc un vârf de munte de unde să văd o ţară normală, frumoasă şi curată, locuită de oamenirelativ fericiţi, care ştiu să se respecte între ei. Acea ţară să fie România.”

Timofte Oana, clasa a X- a AFurnică Cristina, clasa a X - a A

Profesor coordonator : Carmen M aria Duca






49


PROMOVAREA PATRIOTISMULUIÎN ȘCOLILE COMUNISTE

„ Perioada Comunistã”, „ Epoca de Aur ”, „ Democra ț ie popularã” ș.a.m.d., suntdenumiri pentru o perioadã recentã pe care noi, cei tineri, o știm doar din cele povestite de

pãrinți ori bunici, din cãr ți ori urmãrind diverse materiale video, documentare ori reconstituiriartistice. Cu toate acestea, este o perioadã care a lãsat și lasã în continuare urme adânci însocietatea româneascã, în gândire, scriere, artã etc., în primul rând datoritã modului de

propagandã al vremii. Aici vreau sã mã refer la faptul cã „instruc ț ia comunismului” seîncepea de la o vârstã foarte fragedã, însemnând 5 – 6 ani, ca preșcolar.Ca sistem politic, comunismul are origini în România dinaintea Primului Rãzboi

Mondial (1916), reprimat doar ca partid de stânga pânã în 1945 (6 februarie) când intrã laconducere ca partid principal și conducãtor, exercitându-și adevãrata conducere odatã cuProclamarea Republicii Populare, la 30 decembrie 1947. Condus primii 20 de ani deGheorghe Gheorghiu-Dej, Partidul Comunist Român nu ieșea cu nimic de sub tutelastalinismului, cãruia îi semãna perfect.1

Propaganda comunistã în maniera pe care o cunoaștem începe în a doua parte a perioadei, însemnând 1965 – 1989, parte pe care o voi trata în rândurile urmãtoare din punctde vedere al promovãrii în școli. Odatã cu punerea în funcția de Secretar General al

Partidului a lui Nicolae Ceaușescu și ulterior devenind Președinte al Republicii, se începe o politicã de independențã fațã de factorul sovietic. Pentru a se asigura cã este susținut înfuncție de cãtre întreg partidul, întâi pune în funcții de conducere pe cei apropiați lui, rude șisusþinãtori, înlãturând pe toți cei ce îi stãteau, chiar și teoretic, în cale. Toate acestea sefãceau „în numele poporului” și al sistemului.

Învãțãmântul era foarte bine structurat, școala era instituția potrivitã pentru a rãspândiideologia comunistã în rândurile populației, pentru cã ea te formeazã intelectual, spiritual,etic, etc. Ideologia comunistã își avea propriul ideal uman și de aceea se acordã o atențiedeosebitã sistemului educațional. Comuniștii își propun crearea Omului Nou, capabil de

performanțe excepționale, de o dãruire totalã în slujba colectivitãții.

Portretul omului nou, anunțat în Tezele din 1971, trebuia conturat încã din clasele primare, astfel încât, la terminarea studiilor, elevul sã fie capabil sã intre direct în producție,în rândurile muncitorilor din uzine sau în unitãțile agricole ale țãrii. Ceea ce comunismulromânesc aduce nou în lume este, pe lângã altele, organizația „Șoimii Patriei”, înființatã în1976. Aceasta cuprindea copii preșcolari și școlari în vârstã de 4 – 7 ani și avea menirea de acontribui la educarea moralã și civicã a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei șirespectului fațã de patrie și popor, fațã de Partidul Comunist Român. „Șoimii Patriei” a fostorganizație politicã originalã, creatã de Nicolae Ceaușescu, reușind astfel sã înregimenteze și

1 Mai multe detalii despre personalitatea și perioada conducerii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la VladimirTismãneanu, Fantoma lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ediția a II-a, revizuitã, editura Humanitas, București, 2008.






51

1966, în luna noiembrie, a fost organizatã prima conferințã naționalã a OrganizațieiPionierilor, la care au fost adoptate principalele documente ale organizației: StatutulUnitãților și Detașamentelor de Pionieri din Republica Socialistã România și RegulamentulConsiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistã România.

La câțiva ani de la înființarea Organizației Pionierilor, în orașele cu numãr mai marede elevi, dar și în centrele muncitorești, s-au construit case ale pionierilor iar la București s-aridicat Palatul Pionierilor (astãzi Palatul Copiilor). Organizația Pionierilor acorda celor maimerituoși membri ai sãi distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele,titlurile de „ Pionier de frunte”, „Cutezãtorul ”, „ Pionier Fruntaș în munca patrioticã”,„ Meritul Pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome detipul „Unitatea Fruntaș ã”, „ Detaș ament fruntaș ” și „Grupa Fruntaș ã”.1 În gimnaziu se fãceade gardã la drapel, iar elevul de serviciu verifica numerele matricole și uniformele. Ca și încazul „șoimilor”, pionierii intonau imnul lor. Pionieria era întemeiatã pe codul onoarei („ pecuvânt de pionier”, „onoarea detaș amentului”), dar se baza și pe delațiune, cultivatã de la

vârstele preșcolare. „ Procentajul sesizabil de turnãtori nu era mai mic la nivelul preș colarilor ș i al ș colarilor decât la cel al adul ț ilor ”.2

„ A fi pionier era o calitate tot atât de naturalã ca ș i pasiunea pentru fotbal. Rangulde pionier aducea cu sine ș i o primã lec ț ie despre democra ț ia socialistã ș i alegerile pentrucomandantul de unitate nu erau decât repeti ț ii generale pentru congresele oamenilor mari.

Îmi revin în minte savantele indica ț ii ale activiș tilor de partid, imitându-i pe pionieri întainele ș edin ț elor pe municipiu, acolo unde erau invita ț i ș i tovarãºi de la centru. Artaridicãrii pentru aplauze implica ț inerea cu o mânã a scaunului, pentru ca orice zgomot inutil

sã fie evitat ”3 mãrturisește Ioan Stanomir, lector la Universitatea din București.În general, pionieratul „se purta” pânã la vârsta de 14 ani, dupã care tinerii deveneau

U.T.C.-iști. Și pentru a intra în rândurile acestora era nevoie de o selecție bine gânditã carerespecta anumite rigori. Pãrinții trebuiau sã fie muncitori, sã nu fie de altã credințã decât ceaortodoxã, sã fie oameni simpli. U.T.C.-iștii fruntași au devenit ulterior colaboratori șiinformatori ai Securitãții.

Sistemul școlar era alcãtuit în așa fel încât sã-i monitorizeze pe elevi tot timpul. Sefãceau ore și sâmbãta, iar duminica elevii efectuau tot felul de sarcini „patriotice”(mãturau frunze în parc, greblau, plantau puieți, strângeau gunoaie, culegeau plante

medicinale, cultivau flori, participau la concursuri artistice și de creație, recitale de poezii – dedicate partidului sau direct lui Ceaușescu – , la cor, la manifestații cu ocazia zilelor festivecum era 1 Mai sau 23 August, etc). Asociatã atât reeducãrii staliniste a epocii lui Dej cât și a

disciplinãrii „umaniste” a erei Ceaușescu, militarizarea învãțãmântului în anii `70 și `80apãrea ca o consecinþã ideologicã și metodologicã fireascã a politizãrii educației. În fond,organizatã ca o mini-armatã naționalã, ușor de instruit și de manevrat, masa de pionieriînrolatã de la vârsta de 6 – 7 ani în sistemul preșcolar comunist trebuia sã facã rapid șieficient pasul înainte, cãtre statutul de bazã de cadre a PCR.

Printre metodele de modelare a spiritelor tinere și de inițiere comunistã se numãrau șirevistele și cenaclurile vremii. Cele mai cunoscute reviste pentru elevi erau „ Arici pogonici”

1 Dan C-tin Rãdulescu, Învã ț ãmântul românesc între 1948 – 1989. Între derivã ș i recuperare institu ț ional- func ț ionalã 2 Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, O lume dispãrutã. Patru istorii personale,urmate de un dialog cu H.-R. Patapiovici, editura Polirom, Iaș i, 2004. 3 Ibidem, p. 105.






52

(pentru preșcolari), „ Lumini ț a” și „Cutezãtorii” (revista pionierilor), editate de ComitetulCentral Al Uniunii Muncitorilor. În privința cenaclurilor literare, celebre erau „ Flacãra”, subîndrumarea lui Adrian Pãunescu și „Sãgetãtorul ”, coordonat de Tudor Opriș. Activitatea loravea același scop: omagierea partidului și a conducãtorului, elogierea bogãțiilor țãrii, etc.

Sistemului educațional din epoca lui Nicolae Ceauºescu nu i s-a putut tãia așa de ușortentaculele. Urmele lui s-au pãstrat și dupã încetarea oficialã a sistemului pentru cã sistemulfuncționa în același fel. Fenomenul e de înțeles, având în vedere cã dupã un asemeneaeveniment cum a fost Revoluția din decembrie 1989, nimeni nu știa cum sã procedeze și cemetode noi sã aplice în domeniul educației.

Prin toate aceste metode (apartenența la organizații, manipularea cât mai riguroasã atimpului liber, a gândirii și a exprimãrii tinerilor, a celor ce îi educau și implementând ideilesocialiste de la vârste cât mai mici), comunismul a marcat întreaga Istorie a României șievoluția ei, fiind nevoie de mai multe generații pentru a fi total îndepãrtat, proces ce este încãîn desfãșurare chiar și dupã aproximativ 25 de ani de la cãderea sistemului. Patriotismul era

atât de grav fixat în mințile tinerilor (care aveau sã fie baza națiunii) încât devenea în scurttimp un mod de viațã, ceva reprezentativ și natural la românii ce au trãit din plin acelevremuri.

Bibliografie: Cenat, Paul, Manolescu, Ion, Mitchievici, Angelo, Stanomir, Ioan, O lume dispãrutã.

Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.- R. Patapievici, editura Polirom,Iași, 2004;

Giurescu, Constantin C., Giurescu, Dinu C., Istoria românilor din cele mai vechitimpuri pânã astãzi, ediția a doua revizuitã și adãugitã, editura Albatros, București,

1975; Rãdulescu, Dan C-tin, Învã ț ãmântul românesc între 1948 – 1989. Între derivã ș i

recuperare instituþional funcþionalã; Ștefãnescu, Gheorghe Rafael, Amintiri din România Socialistã, editura Mirador, Arad,

2005; www.istoriasicultura.ro www.liis.ro

M ihaela Popa, clasa a XI -a C - Fi lologieProf . coordonator Paul - Daniel Nedeloiu






53


PATRIOTISMUL – câteva reperePatriotismul (din latinã patria: tãrâm pãrintesc, tãrâm al taților, originea greacã

denumea inițial linia de filiație paternã) se înțelege ca iubirea pentru o țarã și pentrulocuitorii ei sau ca promovarea unui neam printre celelalte și nu trebuie confundatcu xenofobia: preferința exclusivã pentru un singur neam, însoțitã de marginalizareaminoritãților și de ostilitate fațã de strãinãtate.

Nicolae Iorga spunea cã „un patriot se recunoaș te prin faptul cã iubeș te, respectã ș icautã sã adune ș i sã îmbunãtã ț eascã tãrâmurile ș i oamenii, pe când un ș ovinist urãș te tot cenu-i seamãnã ș i dezbinã oamenii”.

Mai recent, Mihai C. Bãcescu spunea cã „o patrie iubitã se recunoaș te din primavedere fiindcã este o patrie curatã, nepoluatã, care aratã frumos ș i primitor, indiferent cã-i sãracã sau bogatã, cã în ea auzim o singurã limbã sau mai multe”.

În viziunea filosofului Vasile Conta, a fi patriot înseamnã: „a fi cinstit, a aveaconș tiin ț a curatã ș i o inteligen ț ã vie, a avea un arbitraj filosofic pentru compatrio ț ii tãi; în

fine, un criteriu, din care sã reiasã principiul cã via ț a ta apar ț ine tuturor ș i cã tu nu eș tidecât un luptãtor într-un rãzboi care tinde spre fericirea ș i gloria ț ãrii tale”.1

În epoca globalizării și a granițelor difuze, el trebuie alăturat altor valori importante. Iatăcâteva din valorile care ar trebui să însoțească patriotismul:

Implicare socială. Poate că cea mai importantă valoare de care trebuie legat patriotismul este implicarea socială. În locul unei atitudini pasive, de aşteptare a unor

schimbări de sus, copiii pot învăţa că pot contribui la dezvoltarea comunităţii în carese află, fiind atenţi la nevoile celorlalţi şi ajutându-i pe semenii lor, indiferent cât de

puţin. Dacă copiii vor înţelege că iniţiativa lor contează şi că ei pot face o diferenţă,vor fi mult mai dispuşi să se implice în viaţa socială. În plus, ei trebuie să ştie că oricesocietate funcţionează doar atâta timp cât oamenii vor să se ajute unii pe ceilalţi şi săîşi ofere o parte din timpul şi resursele lor pentru binele celorlalţi. Societatea nu esteun termen abstract ci este o mulţime de oameni care trăiesc împreună şi care depunefort ca lucrurile să meargă bine pentru toţi.

Interesul pentru cultura românească. Când le trezim copiilor interesul pentrucultura, tradiţiile şi obiceiurile româneşti, apare inevitabil şi sentimentul de mândrienaţională. Din fericire România are o grămadă de valori şi bogăţii, care trebuiescarătate copiilor. Astfel, ei învaţă să aprecieze ceea ce au, să fie recunoscători şi să sesimtă mândri că au avut şansa să se nască aici. Dacă reuşim să îi facem pe copii cuadevărat interesaţi de tradiţiile şi cultura populară, ei vor învăţa să le preţuiască şi săle ducă mai departe din dragoste şi nu din obligaţie.

Toleranţa. Opusă faţă de dorinţa de a ne compara cu alţii pentru a ne scoate în faţă,toleranţa îi va învăţa pe copii să îi accepte pe ceilalţi oameni, indiferent de locul încare s-au născut. Pentru a-i ajuta pe copii să fie toleranţi trebuie să le explicămcontextul în care un om a devenit ceea ce este. Astfel, în loc să le

1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Patriotism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Xenofobie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Xenofobie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83






55

integrarea deschide unei ţări posibilitatea participării, în cadrul unor structuri, lasoluţionarea problemelor globale ale omenirii.

Prin integrare europeană, patriotismul este departe de a fi afectat negativ, înschimb, poate fi impulsionat prin : conştientizarea semnificaţiei voinţei exprimate (la nivelul naţiunii şi al membrilor

acesteia ) pentru realizarea integrării, ridicarea ţării la standarde europene de performanţă; participarea alături de alte ţări , la soluţionarea problemelor Europei şi lumii.1


Nr.crt.

Naţionalismul Patriotismul

1

Idealizarea propriei naţiuni, însensul generalizării evaluărilor

pozitive.Idealizarea istoriei propriului grup

Propria naţiune nu este idealizată, cievaluată pe baza conştiinţei critice.

Conştiinţa critică se referă la formarea uneiopinii a naţiunii independentă de elite

1 http://www.junimea.pitestean.ro/Identitate.htm






56

2Sentimentul superiorităţii propriei

naţiuni

Renunţarea la susţinerea sistemului deîndată ce ţelul naţiunii nu este în acord cu

valorile umaniste

3

Acceptarea necritică a autorităţii

naţionale, politice şi de stat

Reconstrucţia istoriei grupului în acord cu

diferite perspective acceptate4

Supraaccentuarea afilierii naţionaleîn conceptul de sine

Respingerea culturii statului autoritarian şisusţinerea principiilor democratice

5Reprimarea atitudinilor ambivalente

faţă de propria naţiune Respingerea acceptării necritice a

autorităţilor naţionale

6

Tendinţa de a defini persoaneledintr-un grup după criteriile

descendenţei, rasei sau afilieriiculturale

Acceptarea emoţiilor negative legate de propria naţiune

7Tendinţa de a-i considera pe

membrii altor grupuri ca fiindomogeni

Afilierea naţională nu este supraacentuată

în conceptul de sine

8

O puternică relevanţă a com- paraţiilor sociale cu grupurileconsiderate că nu fac parte din

aceeaşi naţiune

Comparaţiile temporale au o deosebitărelevanţă

9Respingerea criteriilor obiectiviste în

definirea membrilor altor grupuri

Patriotismul se poate manifesta diferit: fie ca „patriotism extrem” („patriotismuletnocentric”), fie ca „patriotism moderat” („patriotism constructiv”). Theodor Adorno face

distincþie între „patriotismul orb”, asociat cu naþionalismul ºi ºovinismul, ºi „patriotismuletnocentric”, care presupune identificarea naþionalã pozitivã, dar ºi evaluarea criticã anaþiunii faþã de care rãmâi loial. Seymour Feshbach numeºte patriotismul etnocentric pur ºisimplu „naþionalism”.1

BIBLIOGRAFIE: SURSE ONLINEhttp://www.junimea.pitestean.ro/Identitate.htm; http://ro.wikipedia.org/wiki/Patriotismhttp://www.psihologpentrucopii.ro/2013/12/sa-ii-invatam-pe-copii-patriotismul/ssr-psihosociologie.ro/articole/Caracter_national.doc

Dumitr aºcu I onela, Clasa a XI -a C - Fil ologieProf . coordonator Paul - Daniel Nedeloiu

SECȚIUNEA ISTORIE ŞI GEOGRAFIE COMUNICĂRI PROFESORI

CALCULATORUL PERSONALȘI INTERNETUL – PROIECTE DE RĂZBOI

Încă din cele mai vechi timpuri omul afăcut calcule, a ținut evidența bunurilor deținute

1 ssr-psihosociologie.ro/articole/Caracter_national.doc

http://www.junimea.pitestean.ro/Identitate.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Patriotism

http://www.psihologpentrucopii.ro/2013/12/sa-ii-invatam-pe-copii-patriotismul/

http://www.psihologpentrucopii.ro/2013/12/sa-ii-invatam-pe-copii-patriotismul/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Patriotism

http://www.junimea.pitestean.ro/Identitate.htm






58

https://www.google.ro/search?q=univac&sa=X&biw=1280&bih=677&tbm=isch&tbo=u&source=univ&ei=cit7U8DALKaNywOtqoGQCg&ved=0CEcQsAQ

Odată cu dezvoltarea tehnologiilor dimensiunile calculatoarelor s-au redus atât de

mult încât, astăzi, un calculator încape în poșeta unei doamne.Deși “cariera” Internetului spre statutul de expresie curentă în toată lumea, a începutdoar cu aproximativ un deceniu în urmă, originile sale merg înapoi către proiectele militareale SUA din anii 60, perioada de vârf a Războiului Rece.

În anul 1957, pe 4 octombrie, U.R.S.S. lansează primul satelit în spațiu (Sputnik-1).Datorită acestui succes al U.R.S.S., Pentagonul a chemat specialiștii din cadruldepartamentului de cercetare ARPA și a comandat un „proiect” care să restabileascăsupremația S.U.A.

Unul din obiectivele ARPAnet era crearea unei re ț ele, care să nu fie distrusă datorităatacurilor asupra sistemului, iar mesajele chiar dacă ar fi interceptate să nu poată fidecodificate.

Prima rețea, realizată în 1958, conecta doar patru noduri aflate pe teritoriul S.U.A., iarîn 1973 s-a reușit conectarea prin satelit a unui terminal aflat la Londra. Odată cu acest„succes” rețeaua devine internațională.

La sfâr șitul anilor ’70 rețeaua ARPANET este scindată în două ramuri: - MILNET – rețea strict militarizată

- DARPAINTERNET – rețea comercială, destinată scopurilor educative șiștiințifice.

Această scindare avea ca scop recuperarea fondurilor investite în acest proiect.

Numărul calculatoarelor care se conectează astăzi la Internet este de ordinulmiliardelor, iar ceea ce cândva a fost un proiect de război, a devenit „cel mai bun prieten alomului”.

BIBLIOGRAFIE:1. Manual de Tehnologia Informației și a Comunicațiilor, clasa a IX-a, Autori: Daniela

Oprescu, Cristina-Eugenia Dămăcuș, Ed. Niculescu ABC, București, 2004

Resurse Web:

http://en.wikipedia.org/wiki/EDVAChttp://en.wikipedia.org/wiki/Manchester_Mark_1http://en.wikipedia.org/wiki/Univachttp://en.wikipedia.org/wiki/EDSAC

Prof . Alterescu Iul ia - Cristina - VandanaL iceul Teoretic Roznov






59

SIMPOZIONUL JUDEȚEAN "GHEORGHE RUSET - ROZNOVANU"

PREZENTARE ÎN IMAGINI






60






61






62






63






COLEGIUL DE REDACȚIE:

Adresa redacției:Liceul Teoretic Roznov

Strada Tineretului, Nr.647, Oraș Roznov, Județul Neamț Telefon / Fax: 0233 665694

Email: [email protected]

Tiraj: 50 de exemplare

Coordonator : Prof. Oana I lar ie

Coordonatori secțiunea "Literatură":Prof. Paul ina Gabur

Prof . Violeta Teio ș anu

Prof . Petronela LupuCoordonator secțiunea "Obiceiuri și tradiții locale":

Preot Dr . Iuli an Mihail Vasil e

Coordonatori secțiunea "Istorie și geografie":Prof. Dr. Paul Daniel NedeloiuProf. Carmen Maria DucaProf . Daniela BlânduProf. Nicoleta I rimiaProf. I uli a - Cristina - Vandana Al terescu

Tehnoredactare&Design: I ri na Corchez

Revista Valori Culturale Roznovene 2014

Documents

Transcript of Revista Valori Culturale Roznovene 2014