REVISTA “URMUZ”

Revista de avangarda din

Romania interbelica

„Urmuz” a fost o revistă literară românească de avangardă condusă de Geo Bogza și tipărită la Câmpina în 5 numere, între ianuarie și iunie-iulie 1928. Intitulată după pseudonimul scriitorului Urmuz, revista împletea elemente de dadaism și constructivism.

Revista « Urmuz a avut doar 5 numere.  Înainte de a-și publica revista, Bogza a corespondat intens cu scriitorii pe care dorea să-i atragă în redacţia revistei. Câțiva dintre aceștia erau reprezentanții cei mai de seamă ai avangardei autohtone: Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Sașa Pană.

REVISTA “URMUZ”

•  Primul număr al revistei „Urmuz” a apărut în decembrie - ianuarie 1928 şi avea o calitate intelectuală surprinzătoare pentru tinereţea celui care a editat-o – Bogza nu împlinise 20 de ani!. Deloc întâmplătoare este prezenţa în paginile revistei din Buştenari a unor nume extrem de importante pentru mişcarea de avangardă europeană -  Paul Eluard, Filippo Marinetti, Tristan Tzara, Benjamin Fondane şi Victor Brauner - şi asta deoarece avangardiştii români aveau o mare vocaţie internaţionalistă, considerându-se membri cu drepturi depline ai curentului artistic care încerca să dinamiteze arta acelor timpuri.

• Numărul 2 are în sumar poeme de Tristan Tzara, Roll, Bogza şi desene de Victor Brauner. De asemenea, este discutată şi susţinută intenţia lui Ion Vinea, Ilarie Voronca, Miliţa Pătraşcu şi Benjamin Fondane de a scoate revista Contemporanul plus Integral.

• Numărul 3 publică un “Descântec” arghezian, un scenariu scris de Bogza şi mai multe versuri ce poartă semnătura lui Al. Miu,un prieten câmpinean al poetului.

• Ultimele 2 numere sunt scrise integral de Bogza şi Al. Miu. Revista îşi sfârşeşte apariţia în vara anului 1928, deşi Bogza ar fi dorit să o mai publice cel puţin 3 ani;

ZAPADA – SALADA DE METAFORE

În sufletul meu ningea zăpada surâsurilor teletoți porumbeii albi și-au sacrificat fulgii în largul ceriuluifiindcă zăpada este copilul clandestin al geruluiiubind atmosfera punctată cu stele. Fulgii de zăpadă au dansat frumos asemenea unui baletporniți din rai, ei vin pământului vertiginosintermitent, din poartă sfântul Petru îi anunță mâniosspre a nu-și sparge capul, să cadă mai încet.  Iar cerul transformat subit într-un ceaun umplut cu astreFierbea vrăjitoresc văzduhul, care fugise cu o barcăÎn eclipsări de becuri, el prorocește că:Ne vom întâlni lunecând pe zăpada dorințelor noastre.

URMUZ - DEMETRU DEMETRESCU-BUZAU

Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, s-a născut la 17 martie 1883 în Curtea de Argeş. Visa o carieră de compozitor, citea literatură ştiinţifico-fantastică, descrieri de călătorii.

Începe să scrie, aparent fără conştiinţa că produce literatură, numai pentru a-şi distra fraţii şi surorile, parodiind cu nişte false automatisme academismul prozei curente. Textele lui îi atrag atenţia lui Tudor Arghezi, care îi găseşte pseudonimul şi îi publică, în 1922, în două numere consecutive din Cugetul românesc, Pâlnia şi Stamate.

Absurditatea cea mai izbutită este “Ismail şi Turnavitu”, premergătoare teatrului lui Eugen Ionescu: "...Ismail este compus din ochi, favoriţi şi rochie... Se plimbă însoţit de un viezure de care se află strâns legat cu odgon de vapor şi pe care în timpul nopţii îl mănâncă crud şi viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile şi a stors pe el puţină lămâie..."

Alte scurte scrieri sunt: cunoscuta "fabulă" “Cronicarii”, “Algazy & Grummer”, “Plecarea în străinătate”, “Cotadi şi Dragomir”.

În anul următor, 1923, se sinucide la 23 noiembrie, în Bucureşti, fără să lase vreo explicaţie asupra funestului său gest. Voia să moară în chip original, " fără nici o cauză".

Scrierile lui - puţine la număr - cunosc o glorie postumă, care nu a încetat să se consolideze. Ele au avut o neaşteptată înrâurire asupra literaturii româneşti de avangardă şi au contribuit la lărgirea conştiinţei estetice.