Revista Scolii Nationale de Jurnalism REPORTER XXI - editia 2012

Revista Școlii Naționale de Jurnalism Radiofonic

Ața principală

“Fără semnal, într-o izolare ciudată (desprinsă de restul lumii, dar împreună cu alți 85 de inși). Am simțit că mi s-a tăiat ața principală ce mă ținea legată de papușar și capriciile lui- lumea modernă cu normele sale pe care ni le autoimpune. (…) Am rămas mută de uimire, încălcând una dintre cele mai im-portante regului ale jurnalismului…să ai întotdeauna ceva de spus, dar asta nu contează chiar așa de mult,pentru că suntem la început, suntem entuziasmați, iar vizitele au fost imboldul de care aveam ne-voie, pentru a privi cu îndrăzneală meseria de jurnalist.

Maria Avram

Live Unmuted

“Noi toți suntem povești iar fiecare poveste trebuie să fie spusă” - acesta este mesajul învățăceilor din Școala de Vară Reporter XXI. Suntem memorii, suntem clipe iluminate de vârste fragede în epopeea supremă, viața. Pentru noi, tot ce atingem devine lumină prin esență, dar în același timp suntem și umbra. Dacă nu lăsăm poveștile să zboare nu vom fi decât o eclipsă ce nu-și mută fața selenară de frică să nu se ardă. Noi am venit aici pentru a lăsa pleoapa eclipsei să se deschidă, să arunce raze noi. Noi am găsit puterea de a grăi liber, de a arăta modul nostru de gândire, de a fi unici. Acesta este modul suprem de viață, deschis spre povestea pe care o trăiești și spre lumină. LIVE UNMUTED!

Augustin Dinulică

Revista Școlii Naționale de

Jurnalism Radiofonic pag. 2

Prima zi

O libertate totală dobândită prin deconectarea de tot

ce înseamnă tehnologie sau mijloacele de

comunicare ale secolului 21 și apoi...oamenii.

Oameni înconjurați de verdele mut, de

expresivitatea luminii desenau parcă un spectacol

de culori contrastante...Uimitor...

(Ioana Andrada Tudorie)

După ce că am pornit cu stângul, nu am reușit să mă

trezesc la timp și am greșit și gara de unde am

pornit spre RÂUL ALB, ne-am apucat imediat de

“învățat”.

(Gherle Alin Adrian)

E verde în jur, e verde în noi, e un început de drum,

e un nou început. Sunt înconjurat de verde, de

freamătul și fluxul pădurii, de vuietul de viață ce

trosnește din fiecare creangă, din fiecare suflet. Mă

regăsesc la un nou început alături de oameni noi, cât

mai diverși și “colorați”.

(KATY)

Zgomotul roților de la valizele duse pe pavajul

inegal, râsete și saluturile celor care se cunoșteau

deja mi-au urat bun venit la intrarea în tabără.

Am fost pierdută pentru câteva secunde: ce fac

prima dată îmi iau un ecuson, predau avizul

medical, mă cazez? Cum arată camerele? Cu cine

stau? Atâtea întrebări cu tot atâtea răspunsuri pe

care le-am găsit spre bucuria mea, usor.

(Maria Avram)

Mi-a fost dor de locul acesta. De pădurea imensă ce

ne înconjoară, de râul care acum curge silențios și

amorțit și de cele 85 de suflete care formează anul

acesta tabăra REPORTER XXI.

Da...85 de suflete din toată țara, 85 de caractere, 85

de personalități, 85 de oameni pe care abia aștept să

îi cunosc, să îi înțeleg, să îi ascult și să mă asculte.

(Azap Denisa)

Șervețelele Mariei Un punct, o pată de culoare...visez și scriu mai

departe. Ce greu îmi este să mă rezum, să descriu,

căci uneori a descrie poate fi sinonim cu a rezuma.

Cele mai frumoase lucruri nu pot fi descrise...Ce

poți vedea, simți, dar nu descrie. Imposibil.

Acum ochii îmi sunt ațintiți asupra unui șervețel.

Încerc să rezum: un șervet simplu, ce probabil ar fi

fost folosit la masă dacă imaginația unei energii

întrupate nu l-ar fi transformat în cu totul altceva,

într-o piesă de rezistență a compunerii mele. Ce de

culoare! Să fi fost oare culorile îmbinate voit în

acest fel? Sau e doar creație? Amalgam.

Pe șervețelele Mariei întrezăresc schița unui alt

univers, unul care seamănă mult cu al nostru. Să-ți

exprimi sufletul prin forme...cine să mai vrea să

zboare dacă asta e posibil? Ce mi-aș mai putea dori?

Poate niște amintiri din viitor, poate câteva scântei

de rouă sau vibrația unei aripi de înger...Dorință.

Dar tresar, mă trezesc, deschid ochii. Sunt orbită de

atât de multă strălucire. Pe masă stau aranjate

șervețelele Mariei...Mirare.

(Ana Gerber)

Dacă există ceva ce poate fi comparat cu

sentimentul victoriei, acel lucru e cu siguranță

bucuria de a fi copil. Deși două lucruri total diferite,

aparent lipsite de legătură, aceste două sentimente

sunt fundamentale și pot fi îmbinate cu stoicism. Nu

credeți?

Astfel premiul primit de participanții noștri, și

anume un șervețel decorat cu pasiune de o

fetiță de doar câțiva ani nu doar că hrănește

sentimentul plăcut al victoriei, dar ne și

aduce aminte care sunt adevăratele valori

ale vieții, încă o lecție care să dovedească

cât de mult poate valora această experiență.

(Iova Iasmina)



LIVE UNMUTED!

Trăiesc pe planeta Terra. Sunt una dintre miliardele

de vieţuitoare care se adăpostesc aici. Aparţin rasei

umane. Ştiu sigur că sunt diferită faţă de celelalte

specii şi sunt mândră de asta.

De multe ori folosim sintagma ,,a fi om” fără a fi

conştienţi de complexitatea acesteia. De fapt, cine

ştie exact ce înseamnă asta? Cred că eu am reuşit

astăzi să dezleg acest mister. A fi om înseamnă a

avea puterea să dărâmi barierele existenţei şi să

trăieşti; iar să trăieşti înseamnă să te exprimi, să te

exprimi în toate formele şi modalităţile, să creezi, să

schiţezi urme pe unde treci şi, mai ales, orice ar fi,

sub nici o formă, în faţa oricărui impediment oricât

de puternic, să nu laşi pe nimeni să te pună sub

semnul tăcerii. Nu este omenesc să fii docil, să nu ai

păreri şi este laş să nu te faci auzit.

,,Live unmuted” este echivalent cu a trăi liber, cu a

fi tu însuţi. Orice om merită şansa de a se face auzit,

oportunitatea de a fi ascultat. Povestea fiecăruia

dintre noi este importantă într-un fel. Fiecare

acţiune are o repercursiune asupra universului… De

ce să nu ne creem propria lume?

Poate nu ştim cum să traducem cu exactitate ,,Live

unmuted” în română, dar ce mai contează limba în

care vorbim, atât timp cât vorbim, acţionăm?Vă

provoc pe toţi să distrugem paravanul după care ne

ascundem, să ieşim la lumină, să facem gălăgie şi să

avem un impact asupra omenirii!

(Ana Gerber)

Precum aerul ce îl respirăm şi care ne ţine în viaţă,

comunicarea şi graiul ajută la formarea unei

personalităţi umane. Vocea ne este dată pentru a

vorbi şi pentru a ne face înţeleşi. Vorbele pe care le

rostim ne ajută în diferite situaţii, care pot fi atât

pozitive, cât şi negative.

Lucrul de care toţi ne bucurăm este că avem o viaţă,

că vedem, că suntem sănătoşi şi, de altfel, că putem

vorbi. Prin voce ne putem face înţeleşi şi putem

comunica cu cei din jur. Trebuie să ne naştem, să

trăim şi să murim bucurându-ne de tot ce ne

înconjoară şi ne este oferit.

(Ana Maria Petcu)

Cu toţii suntem poveşti. De ce să nu le lăsăm să se

deschidă? De ce să nu le lăsăm libere?

Cuvântul este cel mai valoros lucru pe care omul îl

deţine. De la începuturi cei doi au crescut, s-au

format, au înflorit împreună. Un gând lăsat să

zboare este un gând ce deschide o zare. Trăiţi, dar

trăiţi şi prin cuvinte.

,,Dumnezeu a creat omul între animal şi înger,

deosebindu-l de primul prin grai şi raţiune, iar de al

doilea prin invidie şi răutate. Este dreptul nostru de

a alege urcuşul sau coborâşul unui drum în viaţă.”

Live unmuted! Trăiţi prin cuvinte! Fiţi apoteoza!

(Augustin Dinulică)



LIVE UNMUTED!

Vorbeşte-ţi viaţa! Cel mai frumos lucru în lume este

să fii în stare să spui ce crezi, ce simţi, ce visezi

pentru prezent şi viitor, adică într-un cuvânt să

trăieşti colorat.

Să nu îţi fie frică să te exprimi! În fiecare zi ar

trebui să descoperim ceva nou la noi înşine şi cel

mai bun mod de a face asta este prin cât mai multe

trăiri. Dă din mâini, zâmbeşte, vorbeşte-ţi viaţa. Nu

te limita, împinge infinitul cunoscut de noi toţi şi

stabileşte-ţi unul propriu. Hlizeşte-te la soare şi apoi

spune-ne şi nouă ce ţi-a şoptit.

O viaţă poate fi vorbită foarte uşor. Trebuie doar să

găseşti uşa din tine, să o deschizi şi să laşi cuvintele

să se împrăştie în jurul tău. Imaginează-ţi viaţa ca

fiind o colecţie de borcane. Alege unul în fiecare zi,

deschide-l şi scoate din el o idee. Plimb-o prin lume,

adaugă-i o imagine, un sunet, o emoţie, transform-o

în ceva real şi împarte-o tuturor celor din jurul tău.

Nu te abţine şi nu te limita. Trăieşte-ţi viaţa!

Vorbeşte-ţi viaţa!

(Carla Raluca Feraru )

Trăiesc. Trăiesc într-un loc cu mine însumi, trăiesc

prin noi, prin ce se întâmplă în jurul meu, prin

lucruri mărunte, prin noi toţi.

Suntem legaţi unii de ceilalţi, formând un lanţ al

lumii în care trăim. Live unmuted. Ne aflăm în

legături neîntrerupte şi aflăm, gândim, simţim

informaţiile ce ne sunt introduse şi cred că acesta

este un lucru esenţial pentru noi, toţi cei dispuşi să

asculte.

Cunoştinţele curg într-un flux continuu şi ne ajută

să învăţăm totul despre ce ne înconjoară, despre ce

trebuie să ştim şi nu ştim.

(Denisa Azap)

Cât e de tristă tăcerea. Dacă natura ar fi mută, iar

omul lipsit de glas, am supravieţui doar, într-o lume

fără viaţă. Spun ,,am supravieţui” căci nu am fi

lipsiţi probabil de lucrurile materiale necesare vieţii,

dar a trăi presupune mult mai mult; presupune a

comunica. Oamenii deţin nevoia nativă să se

exprime, să-şi împărtăşească emoţiile interioare, să

înveţe în permanenţă unii de la alţii, să

interacţioneze şi să se apropie sufleteşte,

descărcându-şi inimile în faţa persoanelor care

merită şi simţindu-se apoi eliberaţi. Toate acestea

sunt însumate de comunicare. A comunica nu

înseamnă doar a transmite o informaţie folosind

cuvinte. De nenumărate ori, cuvintele sunt prea

puţine şi mult prea neînsemnate pentru a transmite

un pachet bogat de sentimente ce ne învălmăşesc.

Atunci, comunicarea trebuie însoţită de gesturi şi de

fapte, nu doar de vorbe fără rost. Viaţa se bazează

pe comunicare, căci noi comunicăm adesea printr-o

simplă privire, un zâmbet sau o atingere.

Comunicarea, sub toate formele ei, vindecă suflete,

înveseleşte şi învaţă oameni. Tăcerea nu înseamnă

doar lipsa cuvintelor, ci o inimă închisă. De aceea,

haideţi să trăim cu adevărat, deschizându-ne mintea,

dând frâu liber imaginaţiei pe care să nu o supunem

tăcerii, ci să fim lipsiţi de teamă, împărtăşindu-ne

ideile cu cei din jur!

(Denisa Turcea)



LIVE UNMUTED!

Trăieşte în netăcere, trăieşte-ţi viaţa...

Viaţa nu poate trăi fără viu, iar viul nu există fără

zumzetul naturii, oamenilor, oraşului, complexului

numit ,,lume”. Viaţa pulsează prin tot, prin toţi, iar

tot ce ne leagă este sunetul care alături de mişcare

creează animarea lucrurilor inerte. Altfel, nu ne-am

deosebi de simple lucruri neînviate de suflarea

vieţii, aceeaşi suflare care ne face să pulsăm.

Inteligenţa ne-a ajutat să ne muncim posibilităţile:

am creat din sunete cuvinte care se închegau,

formau prima formă de comunicare. Omul mereu

vrea să-şi înfrângă limitele, să depăşească spaţiul şi

timpul, dezvoltându-se încontinuu.

(Ecaterina Miculescu)

Trăieşte zgomotos sau fă-ţi viaţa auzită! De ce?

Pentru că merită!

Cineva spunea că viaţa ar fi mai frumoasă dacă ar

avea coloană sonoră. Oare nu putem să îi atribuim

vieţii minunea sunetului? Cum dăm viaţă cuvintelor

dacă nu prin simplul gest de a le rosti?! Şi uite aşa,

vorbind, ajungem să dăm viaţă vieţii, s-o umplem

cu suflet – cu sufletul celui ce comunică. Nu-i aşa

că fericirea-i mai fericire atunci când o povesteşti

tuturor?! Nu-i aşa că amintirile prind viaţă atunci

când le evoci în cuvinte nostalgice?!

Cuvintele, vorbele sunt lucrurile simplu, fireşti care

dau sens vieţii. Vorbele sunt omeneşti aşa că să fim

umani şi... să comunicăm!

(Ioana Andrada Tudorie)

Viaţa ne oferă o mulţime de motive pentru a o trăi.

Principalele motive sunt: suspansul pe care-l simt la

începutul unei noi zile, senzaţia de libertate pe care

o simt la sfârşitul zilei, sentimentul de fericire când

îmi văd prietenii şi familia, dar şi faptul că pot

comunica cu alţi oameni. Primul pas în comunicare

nu îl reprezintă cuvintele, ci un simplu gest, ca un

zâmbet. Zâmbetul este cea mai simplă şi politicoasă

formă de comunicare. Fiecare surâs este urmat de

un salut şi iată că aşa începe o simplă conversaţie.

Comunicarea este benefică pentru noi. Printr-o

simplă discuţie se poate alunga orice urmă de

tristeţe. Orice om îngândurat se destinde prin

comunicare. La cele mai multe întrebări care ne

apar în minte putem găsi singuri răspunsul printr-o

conversaţie. Noi avem nevoie de comunicare. Orice

fiinţă, indiferent ce probleme are, comunică într-un

mod sau altul. Până şi animalele sau plantele se

înţeleg între unele cu altele. Eu cred că singura

asemănare dintre oameni, plante şi animale este

comunicarea. O fiinţă care nu poate comunica este

pierdută, aşa că trăieşte şi comunică!

(Isabelle Rădulescu)



LIVE UNMUTED!

,,Live unmuted” înseamnă pentru mine un îndemn

care ne spune să nu ne trăim viaţa în linişte, fără a

vorbi, deoarece eu consider că a comunica este

esenţial pentru toată lumea. Pe această lume suntem

mulţi şi tocmai din acest motiv trebuie să învăţăm

să vorbim cât mai deschis şi prietenos pentru că

un ,,oarecare” poate deveni ,,cineva” şi

un ,,nimeni” pentru noi poate fi ,,totul” pentru o

anumită persoană. Eu sunt convinsă că noi toţi

suntem buni şi frumoşi, fiecare în felul lui şi cu

toţii aşteptăm să fim descoperiţi. Noi comunicăm

uneori pentru că vrem sfaturi, vrem să împărtăşim o

veste cu cineva, vrem să ne descărcăm sau pur şi

simplu vrem să vorbim. O viaţă fără comunicare

este o viaţă inutilă deoarece baza unei relaţii de

orice fel este comunicarea, pe lângă încredere.

Sfatul meu este să nu trăieşti o viaţă în care nu se

comunică, o viaţă tăcută şi liniştită deoarece sunt

mult prea multe de aflat, lucruri frumoase care să

ne ajute la un moment dat.

(Luisa Cocia)

O durere ascuţită îi împungea puternic gâtul,

sufocându-l. Simţea ceva mare zbătându-se să iasă

dinăuntrul lui, împingându-i pieptul ca un pui ce

sparge coaja oului în care se află. Buzele i s-au

deschis încet, involuntar, într-o formă

schimonosită. Cu limba împleticindu-se a scos

primul sunet: neclar, fără sens, abia auzit. Propriile

urechi l-au perceput cu greu, dar curiozitatea şi

uimirea i-au fost trezite. A repetat din nou şi din

nou, a găsit alte sunete, nenumărate combinaţii de

vocale şi consoane, a format cuvintele – pocite le-a

început, tot mai clare după aceea. A învăţat să

vorbească aşa cum a învăţat să meargă: poticnindu-

se, ridicându-se, continuând să încerce. A vrut să

spună totul tuturor. A vrut, în exaltarea lui că a

descoperit un lucru nou, inocent şi credul, că tot ce

vrea să spună va fi ascultat. S-a lovit de o mare

de ,,Şşş!”, de vociferări, de propriile constrângeri şi

incertitudini, de tabu-uri, de îngrădirile impuse de

alţii. Ca la început, a simţit că se îneacă. De data

aceasta durerea nu a simţit-o în gâtul înfundat, ci în

dezamăgirea de a fi readus la tăcere. Fără să vrea, s

-a izolat în el însuşi pe un tărâm de o linişte

înnebunitoare. A căutat cu disperare o ieşire, un

zgomot care să-l scoată din amuţire. După ce a

colindat la nesfârşit printre iluziile sonore create

chiar de el, care doar îl doborau mai tare, a găsit o

bucată de hârtie îngălbenită de timp, dintr-un vechi

roman englezesc. Nu deţine vreun secret, ci doar

două cuvinte: ,,Live unmuted!”. Buzele i s-au

deschis încet, involuntar, într-o formă

schimonosită. Cu limba împleticindu-se, a scos din

nou un sunet: clar, coerent, tare.

(Maria Avram)



LIVE UNMUTED!

Chiar dacă lumea este mare, ea a evoluat şi cu ea au

evoluat modurile de comunicare, comunicarea

devenind indispensabilă vieţii şi dezvoltării.

,,Trăieşte vorbind!” – aceasta ar fi o expresie aleasă

de mine pentru a traduce ,,Live unmuted!” care din

punctul meu de vedere sparge barierele comunicării,

unind lumea. Poate fi interpretat şi ca un sfat,

exprimând dorinţa de a vorbi şi de a-ţi spune părerea

indiferent de situaţie, chiar dacă nu eşti sigur. Aş

putea spune că îmi doresc ca ,,Live unmuted!” să

devină sloganul meu şi totodată al tuturor deoarece

el se referă la diferitele forme pe care le poate lua

comunicarea.

(Miruna Belba)

Live unmuted... Hmm... Sinceră să fiu nu am nici

cea mai mică idee despre cum s-ar traduce

propoziţia. După părerea mea, aceste cuvinte

exprimă o parte din viaţa noastră. Nu putem trăi fără

a comunica, fără a interacţiona cu diferite persoane.

Defapt, totul se rezumă la aceste lucruri ,,simple”.

Ele nu sunt deloc aşa. Sunt chiar nucleul trăirii

noastre. Prin această expresie este ca şi cum ai

spune ,,Trăieşte clipa! Trăieşte viaţa! Vorbeşte cu

ea!” Este ca şi unul dintre acei oameni care te

îndeamnă tot timpul să ai curajul de a ieşi în faţa

publicului, pe scenă şi de a nu fi doar ,,omul cu

luminile”.

(Oana Bezergheanu)

Din punctul meu de vedere, fără cuvânt omenirea nu

ar fi fost unde este acum. Fără cuvânt, flacăra

tehnologiei nu ar fi rămas continuă, fluturând în

negura timpului. Astfel, cuvântul este piatra de

temelie a civilizaţiei.

Pentru ,,Live unmuted!” aş găsi o traducere

precum ,,Trăieşte prin cuvinte!”.

(Septimiu Dinulică)

Această propoziţie, cel puţin din punctul meu de

vedere, poate fi percepută în mii de feluri. Pentru

mine, ,,live unmuted” reprezintă o cărare spre

comunicare, un slogan ce te îndeamnă să ieşi din

umbră. Chiar dacă de cele mai multe ori ne

subestimăm pe noi înşine, considerând că ideile

noastre nu sunt deloc bune, nu este chiar aşa.

Fiecare părere sau idee este bună în felul ei, iar cu

puţine retuşuri o putem reface într-una chiar foarte

bună. Din punctul meu de vedere, fiecare persoană

are dreptate în felul ei şi acest lucru trebuie arătat

unei lumi întregi. De aceea, vorbeşte pentru că este

în folosul tău! Live unmuted!

(Vanesa Dăescu)

,,Live unmuted” este expresia la care m-am gândit

întreaga zi, fiind o expresie cu atât de multe

înţelesuri. Un prim înţeles este comunicarea care

este vitală oamenilor prin legăturile pe care le poate

crea între aceştia, prin modul în care un om care îţi

este străin te poate cunoaşte când nici tu însuţi nu

înţelegi ceea ce eşti. De asemenea, prin comunicare

îţi poţi descărca sufletul atunci când este prea strâmt

pentru a se cuprinde pe sine însuşi. Modul în care aş

traduce expresia ,,Live unmuted!” este ,,Trăieşte

prin cuvinte!”, cuvântul fiind muzica esenţială a

vieţii omeneşti.

(Larisa Bodin)



Cu tabăra, în afara taberei (BUNDA DENISA MIRUNA)

,,Eram curioasă si nerăbdatoare în momentul în care am aflat că vom vizita Radio Romania Reșita, Banat Media și Vest TV; în mare, ceea ce ținea de locul de muncă în presă. Entuziasmul ne-a cuprins pe toți pe autocar. Ajunși, am întâlnit persoane cu zâmbetul pe buze și bine dispusi, chiar dacă se aflau în timpul programului și erau destul de ocupați. Explicațiile lor erau concise și la subiect(...) M-am minunat să văd că fiecare încăpere era decorată în multe culori, aranjate în așa fel încât cei care lucrează acolo să se simtă bine. Platourile de filmat m-au atras cel mai mult(...). Toate au fost pentru mine o experiență unică, experiențele adunate le voi adăuga listei mele pentru meseriile de viitor”.

Vizita media (PERIAN CEZARA DELIA)

„Jurnalismul a fost întotdeauna un domeniu interesant, dar în același timp unul destul de greu de descoperit. Spre norocul meu, astăzi 22.08.2012 am avut ocazia să pătrund în această lume. Ajunși în studiourile Radio Romania Reșița, Banat TV, Vest TV, pot spune că am rămas surprinsă și toate așteptările mele au prins o nuanță de culoare. Am descoperit că nimic nu e imposibil, nimeni nu s-a născut învățat, astfel, acest curs ne-a învățat chiar „peste noapte” fenomenul Mass-media.”

Hai să-ți povestesc (VANESA DAESCU)

„Hai să-ți povestesc ce s-a întâmplat azi, pe lângă matinalul obișnuit, înviorare, curs, a urmat una dintre frumoasele experiențe din viata mea. Astfel am avut prilejul să văd cum este un studio și cum se „naște” o emisiune de radio sau tv. Personalul a fost unul foarte amabil și fiecare dintre ei ne-a dezvăluit câteva secrete care ne pot îndruma spre o cariera în jurnalism.”

Informație, comunicare, spirit și pasiune (PETCU ANAMARIA)

„Universul este plin de profesii variate, pe care oamenii le abordează pentru viitor, însă consider că meseria de reporter este una dintre cele mai grele.(...)Faptul că cei de acolo ne-au explicat, ne-au filmat și chiar ne-au răspuns tuturor curiozităților noastre. Informația, comunicarea, spiritul și pasiunea sunt uneltele pe care un reporter trebuie să le aiba și să le folosească.”

Nici o zi fără distracție (FRENTI EMANUEL)

„E ciudat, dar totuși vă spun...am trecut de zeci de ori pe lângă sediul televiziunilor si niciodata nu m-

am gandit ca as fi putut sa stau sa ma uit din acele studiouri afara... Am gasit un loc dotat cu echipamente de ultima generatie(...) O singura zi... trecuta intr-o clipire, alaturi de oameni speciali care ne-au invatat lucruri noi si din toate astea, distractia nu a lipsit nici un moment !”

Alta zi, alta perceptie (PEPTAN ANDREI)

„Dupa cateva zile petrecute departe de „cotidian”, am parasit locul de desfasurare a taberei pentru a putea vizita diferite studiouri media din Resita. (...) Din punctul meu de vedere, cel mai interesant loc vizitat a fost televiziunea Banat TV, deoarece m-a impresionat foarte tare platoul. In concluzie, toate aceste intamplari au fost o experienta inedita pentru ca am avut ocazia sa fiu un REPORTER pentru o zi.”

O zi care face cat un milion (FALTINSCHI MARINA)

„Se spune ca o stea valoreaza cat un milion de vise. Se mai spune ca si un vis valoreaza cat un miliard de clipe fericite, iar un miliard de clipe fericite valoreaza cat un singur zambet. O zi, poate valora cat un milion de alte zile minunate in care traiesti cele mai frumoase clipe din viata ta. Cam asta este ceea ce am invatat dupa ziua de azi. (...) Sunt mandra de mine, de colegii din echipa mea! ”

Profund impresionat ! (GOSA IONUT)

„Atat studioul Radio Romania Resita cat si televiziunile au fost grozave ! Am gasit acolo niste oameni deosebiti care ne-au primit cu bratele deschise. La sediile marilor branduri carasene, am intalnit oameni care dau dovada de o amabilitate care rar mi-a fost dat sa o vad. Oamenii care lucreaza acolo sunt modele pentru toti tinerii cu inclinatii spre jurnalism, dau dovada de o modestie extgraordinara”.



In pielea unui reporter (DRAGHICI LIVIA)

„Oare ce sentimente aduni in momentul in care esti transportat cu toate gandurile si trairile tale unice in trupul si mintea unui reporter?? Pe deasupra, acesta este unul de succes, ca doar lucreaza intr-o institutie incoronata cu premii...Din scurta mea experienta va pot dezvalui ca in cadrul Scolii de vara Reportr XXI meseria de reporter nu este nici pe departe atat de usoara pe cat pare din afara.(...) esti obligat sa-ti aduni toate gandurile intr-o fractiune de secunda, sa-ti controlezi emotiile, dar si sa mentii zambetul pe buze.”

Jurnal (IOANA ANDRADA TUDORIE)

„Motto: <<Nu credeam sa-nvat a muri vreodata>>

Tabara Nationala de Jurnalism Radiofonic – Reporter XXI – De cand am descoperit sunetul muzicii, am inceput sa inteleg valoarea cuvintelor! In momentele in care fericirea m-a dus cel mai aproape de cer, cantam cat ma tineu plamanii, dorindu-mi mereu mai mult <<La radio vreau sa ajung...la radio...sa auda toata lumea ca viata-i simpla si misto>> Dar ziua de azi a fost un pas spre visul meu desavarsit. Azi am inteles ca nici un vis nu e de neimplinit.(...) Poate ca mi-am gasit, intr-un final directia...si poate ca „la radio” nu e chiar atat de departe”

Cuvantul ? (AGACHI ANDREEA)

„Cuvantul... O fiinta vie , o vrajitoare ce aduce bucurie sau tristete in sufletele noastre. El leaga oameni, prietenii, tot el este cel care le dezleaga. Ne aduce zambetul pe buze, ni-l poate sterge, depinde doar de cum il folosesti... Vizita facuta la Radio Romania Resita si la televiziunile locale, mi-a aratat ca magia exista! Am descoperit ca sunt oameni care raiesc ei de ei, pentru a ne-o imparti noua. Asa ca ... haideti sa facem MAGIE !”



Cinci zile la soare—Jurnal de bord

ZIUA 1 <<Așteptând culoarea>>

Ca orice început, am fost destul de timizi, dar sper

ca pe viitor să fie mult mai bine. Prima zi aproape

că a curs ușor pe apele Râului Alb…primele

momente încă par gri, dar atunci când va apărea

culoarea, sufletul meu va râde în soare, atunci

momentele vor fi deja scurse, iar nouă ne va părea

rău că trebuie să plecăm.

Prima zi încă pare necunoscută și noi la fel ca ea, nu

știm nimic unii de ceilalți. Soarele încă răzbate lin

peste copacii înalți, băieții joacă fotbal, iar noi,

fetele privim pădurea căutând o sursă de inspirație.

Soarele apune .

ZIUA 2 <<Lumină sonoră>>

Deși pare o dimineață ca oricare alta, nu e așa. După

o trezire, ca în filme, cu megafonu în ”poartă”, a

urmat o încălzire de dimineață. Cred în continuare

în culorile care vor veni. Suntem în așteptarea unui

musafir poftit și necunoscut de noi. Sentimentul de

neștiință mă apasă, e mare. Sunt curioasă ! E și mai

greu ! Uitând de musafir, mă uit la frigul care stă

deasupra noastră, la soarele care luminează peste

copacii îndepărtați și la muzica care rasună din

boxe. Așteptăm…

Începem o excursie în lumea comunicării, în lumea

artistică, în lumea în care toți ne-am dorit măcar

odată să fim. Totul e bine și frumos !

ZIUA 3 <<Alergare ritmică>>

Bună dimineața! – primul lucru pe care l-am auzit în

cea de-a treia zi. Ca și ieri, am participat la

înviorare, am făcut și un curs de introducere în

jurnalism. Prânzul a fost devorat ! O parte din

colegii mei au plecat la Reșița să viziteze studiourile

de tv și radio, iar noi, ceilalți am rămas în tabără să

participăm la realizarea revistei. Sunt mândră să mă

aflu în echipa de redacție! Am lucrat pentru ca totul

să fie ok! Și a fost ! Întâlnirea cu excursioniștii a

fost plăcută. Revederea m-a surprins!

ZIUA 4 <<Inspecția presei>>

Neeaaațțțaa !!! O nouă zi în tabăra Reporter XXI !

O nouă zi pentru mine, o zi importantă pentru toată

lumea! Pregătiți, ca de obicei, cu înviorarea de

rigoare, am pornit în aventură! Modulul de azi,

jurnalismul în condiții special. Invitatul de astăzi a

fost Mario Balint. Tot ce ne-a povestit a fost

fantastic! Seara nu a întârziat să apară ! Am cântat

live și totul a fost minunat !

ZIUA 5 <<Comunism sau libertate?>>

Programul a fost cel obișnuit. Am făcut o excursie

în trecut, acum aproximativ 25 de ani, atunci când

comunismul era în plină desfășurare. Am pus în

scenă câteva scene ”comuniste” A fost distractiv!

Mai spre seară i-am ascultat pe Ramona, Ioana,

Andra și Sorin, care au fost live, la radio. A fost plin

de momente emoționante!

GÂNDURI DE VIITOR

Așteptăm să ne distrăm, să cântăm, focul de tabără

și momentele în care vom lăcrima.

Multumim prieteni și îndrumători dragi !

Anitta Alexandra Pelin



Dorian Ianoș, adoratul poporului

Echipa Reporter XXI

Al nostru iubit tovarăș,

Tu de noi ești onorat

Cu respect și mulțumire,

Ne-o adresăm anticipat

Nu e nimeni precum tine

Drumul duce doar spre bine

Pe cartelă e valoare

Din belșug avem mâncare

Dar și bunuri materiale

Dorian Ianoș, înțelept

Suflet ferm, drept și correct

Ție, dar și lui Sorin, alt tovarăș din partid

Vrem să spunem : Ne mândrim !

Om fi noi mici, dar tu ești mare

Și ți patria-n picioare

Ne conduci cu demnitate, iar noi suntem devotați

Spirit civic ai creat

Steagul sus l-ai înălțat !

Foamea este cel mai bun bucătar

Zicala bunicului meu

„Ce mâncăm astăzi?” probabil asta era întrebarea de

bază când îl vedeam pe bunicul meu. Sora mea şi cu

mine, ne-am petrecut copilăria în compania unor

bunici, extreme de exigenţi, am fi spus noi pe

vremea aceea, dar destul de echilibraţi, aş putea

spune acum. Când ne era foame, cu siguranţă, nu

aveam nici una dintre noi pretenţii la ce urma să

mâncăm. Mămăliga cu brânză şi smântână, era cel

putin la o masă pe săptămână, ne amintim cu toţii

gustul De ce foamea este cel mai bun bucătar şi

nu este cel care a câştigat concursul Chief Master? E

simplu! Nici unul dintre noi nu se naşte cu nişte

calităţi deosebite în domeniul gătitului, însă le poate

dobândi, cu ajutorul experienţei. Cu cât găteşti mai

des, cu atât va fi mâncarea mai gustoasă, mai rapidă

şi bucătarul se va obişnui să fie şi ordonat, dacă se

poate. Când stăteam cu Mona de poveşti, a venit

unul dintre colegii mei de tabără şi a întrebat când

mergem la masă, semn că îi era, evident, foame.

Acesta a fost cel care a stârnit ideea Monei să facem

un astfel de material despre „foamea şi bucătarul din

ea”

Toate cele bune !

Luiza Ţârlea



Inspecția presei—Momente de neuitat...

Stres și nervozitate! Cam acestea sunt sentimentele pe care le are un elev înainte de a veni inspecția în

timpul orelor de curs. Total opus a fost sentimentul din-naintea sosirii presei, la noi, în tabăra reporterilor

XXI. Organizați și bine pregătiți, am împărtășit clipe de neuitat împreună cu îndrumătorii noștri, dar în

special cu ceilalți din tabără. Un gest extraordinar! Faptul că și-au făcut timp să ne asculte, să ne vadă și

să ne simtă, pentru noi a însemnat mai mult decât orice. Sceneta făcută de reporterii XXI , i-au încântat pe

toți, chiar și pe cei care mai lăcrimaseră o dată la ea. Emoționantele discursuri susținute de Ioana Tudorie

și Diana Vamanu, au trezit în noi un spirit de mândrie și fericire. Interviurile luate de Anita Pelin, Andra

Dumitrescu și Luiza Țârlea au impresionat atât reporterii, cât și pe noi, cei din tabără. Pentru că doream ca

această amintire să rămână vie în sufletele invitaților, le-am propus să intre în Clubul decorat de reporterii

talentați și i-am invitat la poze. Inspecția presei a ieșit, după părerea noastră, excelent!

Anamaria Petcu

TV ŞI RADIO — Prima dată într-un schimb de experienţă

Interviul ! Acesta a fost modulul din cea de-a treia zi, prin urmare, după interviul luat doamnei Adriana Baghiu, jurnalistul care are în spate cel puţin 17 ani de experienţă. Luate cu poveştile, am terminat exact cu 5 minute înainte să plecăm la Reşiţa. Pe autocar am depănat amintiri despre boacănele mele din primele interviuri, care din fericire au fost înţelese şi chiar transformate în glume. În caz că vă întrebaţi ce poate fi aşa de amuzant vă voi da un exemplu care îmi vine acum în cap...Eram la Castel în Hunedoara pentru că un deputat a organizat o excursie gratuită persoanelor cu dizabilităţi, prietena mea care m-a învăţat chiar şi cum să ţin microfonul Angela Lorincz, mi-a spus să pun o întrebare în care să apară „puritatea acelor copii” şi „parlament”. După mine, a fost clar şi l-am întrebat „Mai există puritate în parlament?” Am avut norocul să ştiue de glumă şi am început toţi să râdem, ba chiar....am râs toată ziua şi nu am mai putut încheia reportajul. Banat TV şi FM a fost prima noastră oprire. Am rămas surprinsă de spaţiul de platou în care erau erau aproximativ 10 decoruri. Spre deosebire de INFO HD, sau Vest TV, tehnicul era legat de platou printr-un geam ciclop pe care era lipit un tapet, care parea inexistent din tehnic şi pe partea cealaltă nu se vedea nici o diferenţă. La fel ca şi noi, e o televiziune locală, prin cablu analogic, cu programe 24h, fără teletext. Tot echipamentul este SONY, camere de filmat full HD 1080, dar de emis ...GHIIICII ca şi noi, SD. Echipa este formată din 15 angajaţi şi 2 colaboratori, 4 camere de platou, 3 camere de teren, 4 oameni la montaj şi 3 reporteri. Next stop, Vest TV. Televiziune locală deschisă de aproximativ 2 luni şi pot spune că am găsit mai multe asemănări acolo. Cameramanii tineri, ca la noi, tehnicul separat de un geam transparent (să vezi dacă vrea să-ţi facă vreun semn operatorul). Tot la fel ca şi noi au teletext de la ora 0 la 9. Radio România Reşiţa...ei bine, acesta a fost pentru mine un lucru nou pentru că nu am văzut până acum decât radiouri locale, făcute de obicei într-un apartament şi când spun apartament mă refer strict la dimensiunile în mp. Un radio regional are în jur de 25 de angajaţi şi aproximativ 60 de colaboratori. Chiar dacă este radio, pe internet emit în timp real tot ce se întâmplă în studio, valabil şi pentru cei care au intrat să facă poze J

O amintire superbă!

Luiza Ţârlea



Interviu cu un om de succes — Adriana Baghiu jurnalist la Radio Reşiţa

Eu, Luiza, fata care şi-a început cariera jurnalistică acum un an, am avut deosebita onoare să intevievez o femeia care lucrează în presă de aproximativ 17 ani. Faţă de mulţi alţi jurnalişti din ţară, dumneaei învaţă în permanenţă şi când spun permanenţă, mă refer la omul care lucrează şi în timpul liber(cum a fost azi, a venit din timpul liber să ne împărtăşească experienţa de jurnalist). Printre deosebitele învăţăminte, am aflat că nici chiar cei 17 ani de jurnalism nu dau satisfacţia unui om de success, cum că ar şti tot. Curiozitatea, este în orice domeniu un atuu și un progress continuu. Citatul, care m-a impresionat din discursul de azi - “eu nu cred că vreodată voi avea prea multe informaţii”. Modulul de astăzi era chiar despre jurnalism, pe slideshow-ul prezentat de Mona erau câteva caracteristici care m-au inspirat.

Jurnalistul este ,,caracterizat” prin:Adevăr, Pasiune, Interes, Disciplină, Atenţie, Obiectivitate

După cum, probabil, v-aţi dat seama, am luat fiecare cuvânt în parte şi i-am propus să se descrie prin ele. Răspunsurile au fost cât se poate de simple, datorită darului, Adrianei, de a vorbi cu persoane din toate mediile. Această remarcă o fac, deoarece am avut ocazia să întâlnesc și oameni care îmi răspundeau în termeni tehnici ….pe scurt, era un fel de chineză, dar, nu și în acest caz. Adevărul, se poate constata doar după ce-l treci prin ”propriul filtru”. Milităm pentru reproducerea realității în fața ascultătorilor.

Pasiunea (din timpul liber) – Arta culinară! Îi trece cuiva prin cap că această artă rămâne secretă? Ei bine…Adriana Baghiu o împărtăște cu toată lumea, atât pe blogul personal, cât și într-o emisiune radiofonică.

Interes - documentare, studiu, comunicare cu persoane din mass-media, chiar și din alte țări.

Disciplina - fără ea, nu poate funcționa nici o activitate. Dacă te respecți, îți respecți și ascultătorii.

Atenția distributive – Această calitate, cine o are, o are de la început! Memoria vizuală este cea care ajută cel mai mult

Obiectivitatea, joacă un rol essential în viața unui jurnalist. O altă regulă importantă este să nu te implicit emotional! Faptul că am intervievat un jurnalist cu o experiență apropiată de vârsta mea, a fost unul dintre cele mai emoționante și de success activitate de-a mea. Sper că v-a plăcut ! Numai bine !

Luiza Țârlea



Interviu cu profa’ de istorie — Practica reporterului XXI

În urma unui modul teoretic despre jurnalismul în perioada comunistă, prezentat de Sorin și Ramona,

îndrumătorii noștri, pentru a pătrunde mai adânc în istoria jurnalismului, Școala de jurnalism radiofonic

„REPORTER XXI” a avut onoarea de a primi vizita doamnei profesoare de istorie Florica Molnar.

Reporter: „Ați fost astăzi alături de noi și în ciuda căldurii excesive de afară, ați reușit să realizați o

adevărată lecție de istorie pentru tânăra generație. Ați vazut de asemenea cum funcționează lucrurile la noi

în tabără. Ce impresie v-au creeate cele desoperite aici ?” Florica Molnar: „Îmi vine greu să trag o

concluzie după doar o ora și jumătate petrecută în prenzența a 80 de participanți, cu care mi-ar fi fost mai

ușor să comunic dacă petreceam mai mult timp alături de ei. Ca o părere de dascăl, un număr atât de mare

de tineri care și în vacanță aleg să urmeze programul unei astfel de scoli de vară, poate puțin mai lejer

decât cel al școlii normale, nu poate fi nicidecum una indiferență. Îi admir pe tinerii care au avut inițiativa

de a respecta un program, de a renunța la timpul liber pentu a activa în acest domeniu dar mai ales îi

admir, pentru pasiunea cu care o fac! Ceea ce se întâmplă aici, este, cu siguranță minunat și orice

participant se poate considera un bun exemplu pentru toți ceilalți tineri.”

R: „În calitate de profesor, considerați modul de predare al școlii de vară, mai eficient decât cel pe care îl

practicați ?”

F. M. : „Orice informație nouă, este prezentată într-un mod interactiv, atractiv, și lipsit de stresul de

a fi constant evaluați. Cred eu, că nu fac altceva decât să aducă informațiile cât mai accesibile pentru

participanți. Dacă timpul ne-ar permite genul acesta de predare ar fi cu siguranță preluat în absolut

toate instituțile de învățământ!”

R.: „Știm cu toți că sunteți profesoara de istorie,

v-a trecut totuși vreodată prin gând ideea de a

urma o meserie în jurnalism?

F. M. : „Cu această întrebare s-a atins un punct

sensibil, pentru că, deși puțină lume știe,

colaborez cu cei de la Radio Reșița de ani buni.

Moderez emisiuni, una intitulată „Sub cerul

europei”,iar cealaltă „Întâmplări de lângă noi”,

ambele reprezintă, pentru mine, o dorință

împlinită și astfel am șansa de a mă exprima, de

a transmite ceva oamenilor care mă ascultă. Este

o adevarată pasiune de-a mea și de ce să nu

recunosc? Dacă aș putea da timpul înapoi, cu

siguranță aș alege cu mult mai multă grijă, iar

jurnalismul ar căpăta o șansă reala. Ca opțiune

pentru viitor, recomand tuturor tinerilor să își

asculte instinctele, mai ales că, sunt convinsă de

viitorul vostru strălucit în domeniul

jurnalismului.”

Iasmina Iova



Cei ce rămân veșnic tineri — Aniversare din când în când

Neobișnuită, aniversarea celor născuți pe 29 februarie rămâne, totuși, destul de des întâlnită. Pentru a

întări această afirmație, aș vrea să adaug că și eu sunt născut în 29 februarie 1996.

În tabăra de la Râul Alb, am avut ocazia să îl cunosc pe Radu (pentru cei care nu-l cunosc, el este fiul

Ramonei, născut în aceeași zi cu mine). Am avut curiozitatea de a-l întreba dacă se simte cumva diferit

decât ceilalți prieteni de vârsta sa, iar răspunsul lui m-a surprins: spre deosebire de mine, care mă simt

”altfel”, el afirmă că e foarte relaxat, optimist și așteaptă cu nerăbdare următoarea zi de 29 februarie, adică

peste trei ani. Tinerețea veșnică este dorința tuturor, iar pentru noi, evenimentul anilor bisecți ne dă iluzia

că rămânem veșnic tineri.

Alexandru Horvath

Timpul liber — Jocurile interactive

”Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese”, știm asta cu

toții foarte bine, iar în completarea acestuia vin activitățile

distractive din tabără, adică jocurile interactive. Toți au

participat cu mare drag la fiecare joc propus. La început,

datorită timidității, s-au abordat câteva jocuri de cunoaștere,

așa numitele ,,Ice Breacking Games” . În zilele următoare s-

a pus foarte mult accentul pe contactul vizual, adică ne-am așezat toți într-un cerc imens și trebuia să-l

”împușcăm” printr-un singur ”pac” pe colegul de lângă noi. Important de amintit este și jocul

”Ciocolata” (tot în cerc). Între modulele îndrumătorilor noștri, am pus în practică idei inedite vizând

același scop- DISTRACȚIA. De exemplu, băieții au jucat fotbal, ori de câte ori au prins timp, ceilalți au

ales tenisul de masă, sau chiar și baschetul.Tot ”reporterii XXI” au descoperit și metoda ideală de a scăpa

de căldură – BĂTAIA CU APĂ –

Noi sperăm să se fi simțit toată lumea bine! Ceea ce am învățat, a fost că timpul trece mai ușor, atunci toți

prietenii se adună, lăsând în inimi amintiri colorate și pline de viață.

Feraru Carla

Turcea Denisa



Serile distractive — Să luăm o pauză înainte să începem!

Serile din tabără, jocurile distractive și atmosfera prietenească mă îmbie și mă conduc spre un tărâm nou,

extrem de frumos, numit Râul Alb. Timpul trece ca prin magie, în special după apusul soarelui. Nelipsitele

jocuri distractive și discoteca susținută de DJ-ii din echipa Overlimit, pe numele lor Bogdan Balaj și

Dorian Ianoș, au loc în fiecare seară și ne dau o stare de euforie pe care niciunul dintre noi nu a mai simțit-

o înainte. Mulțumită prietenului nostru, Dates Vrăjitor, am avut parte și de o seară retro, senzație ce ne-a

purtat pe aripile unei păsări libere, dar pline de nostalgie.

Cezara Perian

Partea critică a taberei — Cineva trebuie s-o facă

și pe asta

Despre cât de bine și frumos a fost în tabără v-au

povestit colegii mei. Vă voi spune și părțile

neplăcute, vă voi povesti conflictele și vă voi face să

ne cunoașteți cu tot cu defectele noastre. Voi încerca

să fiu cât mai obiectivă, deși sunt nevoită să trec

totul prin filtrul personal. Vă voi spune clar ce nu mi

-a făcut plăcere, ce mi s-a părut deranjant și prost

plasat. Cum am spus, de părțile bune se ocupă alții.

Treaba mea din totdeauna a fost să analizez, să critic

și să comentez.

Deși sunt încântată că mă aflu aici, nu mă pot bucura

atât de mult cât mi-aș dori. Am avut parte și de

experiențe care nu m-au făcut deloc să mă simt

mândră, am fost alături de oameni care - deși nu-i

pot cataloga ca fiind răi - au făcut lucruri pe care

bunul-simț și educația le interzic sau, cel puțin, le

limitează. Au fost momente în care ne-am certat,

orgoliile fiind mai presus de rezultatul final,

momente în care nu mai conta cine are dreptate, doar

cine e mai bun de gură, dar asta nu înseamnă că au

fost implicate și argumente în discuție. Au existat prejudecați peste care nici acum nu s-a trecut. Au existat

replici tăioase care nu îți aveau locul și grandomanii fără vreo altă valoare decât cea a penibilului. Am avut

parte de clipe de tensiune în care orgoliul părea mai important și de „eu știu mai bine și mai multe”.

Am fost și noi, ca orice oameni care greșesc, înconjurați de informatori. Vreau să-i felicit pentru ardoarea

și pasiunea cu care și-au făcut treaba, deși nimeni nu apreciază genul acesta de muncă umanitară. A fost o

irosire a energiei, o folosire a timpului într-un scop malefic și inutil. Nu era nevoie de atât devotament. Cei

care nu s-au purtat exemplar și-au dat singuri seama și sunt convinsă că acum, la finalul acestor șapte zile,

se căiesc știind că ar fi putut fi mai buni cu cei din jurul lor.

Diana Basaca



Atenție la Pragu’ de sus — Noapte cu muzică și poezie la Râul Alb

A fost o noapte superbă, o noapte care s-a terminat mult prea repede față de ce și-ar fi dorit sufletele

noastre. Folk, poezie și nostalgii în cel mai înalt grad.

Știți ce a fost cel mai frumos? Ne-au făcut să ne apropiem din ce în ce mai mult de ei, ajungând până

aproape de microfon. Muzica se simțea altfel, parcă știam mai bine versurile și acordurile veneau mai

repede către noi.

Știu că Ramona și Sorin au invitat Pragu’ de sus pentru toțo cei din tabără, dar am simțit că era doar

pentru mine, că îmi cânta exact ce îmi doream, că a venit la Râul Alb că să încununeze o săptămână de

vis. Și sunt sigură că toți au simțit la fel.

Diana Basaca

Când pisica nu-i acasă, șoarecii

joacă pe masă…

O zi frumoasă pentru

participanții taberei de la Râul

Alb a fost 23 august, zi în care

liniștea, relaxarea și, nu în

ultimul rând, munca au fost ca la

ele acasă. Echipa redacțională

”Reporter XXI” s-a transformat

într-o mică gașcă de șoricei, unii

devotați pisicii. Leneaveala nu și

-a avut locul în cele câteva ore în

care am rămas singuri în tabără.

Citatul „Când pisica nu-i acasă,

șoarecii joacă pe masă” m-a făcut să-mi amintesc de năzdrăvăniile făcute în copilărie, de abaterile de la

reguli care îmi făceau viața mai palpitantă.

Jocul fără pisică mi-a plăcut enorm deoarece am avut o echipă de joacă excelentă. Aș repeta oricând

experiența!

Mulțumiri pisicii!

Diana Vamanu



Interviu cu asistenta medicală

Incident cu final nefericit.

În cea de a cincea zi a taberei Reporter XXI după un incident neplăcut am ajuns să o cunosc pe asistenta

medicală a taberei, Bolanec Maria, și m-am hotărât să o intervieviez.

R.:”Cu ce vă ocupați?”

B.M:”Sunt asistentă medicală și lucrez la dispensarul școlar al Colegiului National Traian Lalescu.”

R:”De câtă vreme lucrați în domeniul medicinei?”

B.M:”Am o vechime in muncă de 37 de ani .Am studiat asistența medicală pediatrică și îmi place unde

lucrez.”

R.:Cum este într-o astfel de tabără cu copii?Se intâmplă multe evenimente?”

B.M:”Se intâmplă evenimente dar mie îmi plac copiii și mă ințeleg bine cu ei.”

R:”Bănuiesc că lucrați în tabără doar pe durata vacanței de vară.Ce faceti pe durata anului școlar?”

B.M:”Pe durata anului lucrez tot cu copii la dispensarul scolar, ii vacinez ,ii pansez uneori se intampla

mici accidente ,tot ce se intampla in timpul programului scolar.”

R:”Ați avea un cuvânt de incheiere sau un mesaj pentru toți copii din tabără?”

B.M:”Aș vrea să le spun să aibă grijă și orice s-ar întâmpla să consulte în cel mai scurt timp un medic.”

Bătăi de inimă…pentru dureri de cap!

Bătăile de inimă reprezintă esența vieții.

Durerea de cap, figurativ, se resimte doar în

acel moment când trebuie să îți deschizi

sufletul față de persoana iubită. În zadar îi

spui că acele bătăi de inimă sunt pentru ea

dacă nu le simți cu adevărat.

Opinia mea este că bătăile de inimă care

provoacă dureri de cap se poate alimenta

doar din adevăr. Nu există un medicament,

dar poate fi vindecată printr-o declarație de

dragoste!

Vlad Perian

Am fost, sunt și voi rămâne o romantică încurabilă. Îmi place ”la nebunie” să iubesc și să fiu iubită. Inima,

care bate în ritm alert, de cele mai multe ori, provoacă atât la propriu cât și la figurat anumite bătăi de cap.

Omul este făcut să-și deschidă inima. Trăiește, iubește, suferă și se suprasolicită emoțional, dar, eu cred,

cu tărie, că există o iubire adevărată pentru fiecare. Pentru mine, iubirea, până acum, a fost echivalentul

sintagmei amintită mai sus ,,bătăi de inimă, pentru dureri de cap”

Diana Vamanu



Interviu Mario Balint

Puteți să ne spuneți, în câteva

cuvinte, în ce constă activitatea

desfășurată de dumneavoastră

în calitate de reporter de teren

în situații de conflict?

Jurnalismul special - de război

este într-un fel mult mai simplu

pentru că se lucrează cu tonuri

tari, adica alb, negru și un gri

foarte puternic. Lucrăm cu băieții

buni și cu băieții răi și cu o

populație civilă care suferă cel ma

mult de pe urma situațiilor

excepționale. Spun că este mai

simplu pentru că posibilitatea de a

interpreta lucrurile este mult mai

redusă. Acolo singura lege este

supraviețuirea, discutăm de viață

și de moarte, de a rămâne în viață

și a pierde totul. Prefer genul

acesta de jurnalism pentru că mi

se pare mai aplicat și cu o

adresabilitate mai mare față de

publicul țintă – de cititor, de

ascultător, de telespectator.

Cum simțiți diferența dintre

acasă și cea de-a doua casă – cea

de pe teren.

Este o pagubă colaterală pentru

jurnaliștii care sunt plecați în

astfel de misiuni pentru că trăiești

o perioadă de timp acolo, în

condiții speciale, de stres, departe

de familie, iar viața și moartea

înseamnă totul și tu ești parte la

această tranșare, tu poți să relatezi

despre oameni care astăzi au totul

și mâine nu mai au nimic. Trăiești

în locuri în care 5, 10 dolari

reprezintă venitul unei familii într

-o lună de zile și totuși oamenii

ăia râd ca noi, au bucurii simple și

primordiale pe care un european

cu concepțiile noastre de acasă nu

le-ar înțelege. Și te întorci acasă și

constați că ești într-o lume

artificială, falsă și ajungi să nu

mai pui preț pe lucrurile astea

materiale, iar atunci în ochii

celorlalți ești un ciudat pentru ei și

ei sunt ciudați pentru tine, iar

singura șansă să te vindeci de

ciudățenia asta este să te întorci

acolo, pentru că ajungi să constați

că tu de fapt aparții lumii ăleia și

nu mai aparții acestei lumi.

Pentru tinerii nostri viitori

jurnaliști, dacă ar dori să aleagă

jurnalismul de război - ce

sfaturi le-ați oferi , ce ar trebui

ei să știe?

În primul rând, i-aș îndruma să

ceară să se introducă în facultăți

un modul special pe această temă

– lucru care nu există încă la noi.

Sfaturi nu poți să dai, decât să

urmeze cursurile pe care le

organizează instituțiile abilitate și

să le facă anual, să fie într-o

formă fizică bună și să le placă ce

fac. Uneori te duci să-ti faci treaba

și fără bani pentru că nu te lasă

sufletul să nu te duci.

Să înteleg că ați tânji să mai

mergeți într-o astfel de

aventură?

Oh da! Aștept sfârșitul lunii

septembrie să mai plec 5 zile în

Afganistan. Mă înviorez, mă

binedispun, este ultima misiune la

care mai participăm. Suntem

obligați să mergem pentru că anul

acesta Armata Română împlinește

10 de ani de când se află acolo,

este cea mai lungă misiune pe

front deschis. Mi se pare

obligatoriu să fii alături de ei

acolo într-un astfel de moment.

Revista Scolii Nationale de Jurnalism REPORTER XXI - editia 2012

Documents

Transcript of Revista Scolii Nationale de Jurnalism REPORTER XXI - editia 2012