Jurnalism de Televiziune

52
1 UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE JURNALISM, COMUNICARE SI RELATII PUBLICE SPECIALIZAREA JURNALISM FORMA DE INVATAMANT: ZI şi FR CURSUL: Jurnalism de televiziune MANUAL RECOMANDAT: Sorin BEJAN, IniŃiere în televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 şi Tehnici de realizare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 manuale existente în biblioteca facultăŃii II. OBIECTIVUL PRINCIPAL AL CURSULUI: Însuşirea cunoştinŃelor de bază legate de televiziune şi de tehnicile de prin care se realizează o producŃie de televiziune; Cunoaşterea tuturor componentelor unei echipe, a modului în care se realizează emisiunile; Cunoaşterea etapelor ce trebuie parcurse pentru realizarea unei emisiuni; Dezvoltarea unor competenŃe şi abilităŃile cerute de activitatea în domeniu. III. COMPETENłE ŞI ABILITĂłI: COMPETENłE: Formarea deprinderilor de studiu individual; Cunoaşterea instrumentelor de bază şi a surselor de documentare şi informare în domeniul presei audiovizuale; Capacitatea de a prelucra informaŃia achiziŃionată în mod creator şi de a prezenta rezultatele într-o formă corectă şi convingătoare; Capacitatea de a organiza, gestiona, evalua toate materialele destinate comunicării prin intermediul emisiunilor TV; Cunoaşterea principiilor etice indispensabile comunicării în acest domeniu. ABILITĂłI: La terminarea activităŃii didactice, studenŃii vor trebui să cunoască domeniul în care vor activa, tipurile de televiziune, fenuri şi formate de emisiuni, genuri jurnalistice TV, regulile după care se realizează emisiunile, noŃiuni de producŃie TV şi, nu în ultimul rând, legislaŃia în domeniul audiovizual – drepturi şi îndatoriri ale jurnalistului de televiziune. Totodată, va trebui ca ei să aibă competenŃa de a realiza un produs (ştire,

Transcript of Jurnalism de Televiziune

Page 1: Jurnalism de Televiziune

1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE JURNALISM, COMUNICARE SI RELATII PUBL ICE SPECIALIZAREA JURNALISM FORMA DE INVATAMANT: ZI şi FR

CURSUL: Jurnalism de televiziune

MANUAL RECOMANDAT : Sorin BEJAN, Ini Ńiere în televiziune, Editura FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti, 2008 şi Tehnici de realizare a emisiunilor de televiziune,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 manuale existente în biblioteca

facultăŃii

II. OBIECTIVUL PRINCIPAL AL CURSULUI : Însuşirea cunoştinŃelor de bază legate de

televiziune şi de tehnicile de prin care se realizează o producŃie de televiziune; Cunoaşterea

tuturor componentelor unei echipe, a modului în care se realizează emisiunile; Cunoaşterea

etapelor ce trebuie parcurse pentru realizarea unei emisiuni; Dezvoltarea unor competenŃe şi

abilităŃile cerute de activitatea în domeniu.

III. COMPETEN łE ŞI ABILIT ĂłI: COMPETENłE: Formarea deprinderilor de studiu individual; Cunoaşterea instrumentelor

de bază şi a surselor de documentare şi informare în domeniul presei audiovizuale;

Capacitatea de a prelucra informaŃia achiziŃionată în mod creator şi de a prezenta rezultatele

într-o formă corectă şi convingătoare; Capacitatea de a organiza, gestiona, evalua toate

materialele destinate comunicării prin intermediul emisiunilor TV; Cunoaşterea principiilor

etice indispensabile comunicării în acest domeniu.

ABILIT ĂłI: La terminarea activităŃii didactice, studenŃii vor trebui să cunoască

domeniul în care vor activa, tipurile de televiziune, fenuri şi formate de emisiuni, genuri

jurnalistice TV, regulile după care se realizează emisiunile, noŃiuni de producŃie TV şi, nu în

ultimul rând, legislaŃia în domeniul audiovizual – drepturi şi îndatoriri ale jurnalistului de

televiziune. Totodată, va trebui ca ei să aibă competenŃa de a realiza un produs (ştire,

Page 2: Jurnalism de Televiziune

2

interviu, documentar, anchetă) atât pentru şi să cunoască etapele de realizare a acestor

producŃii.

IV. METODE ŞI TEHNICI DIDACTICE UTILIZATE:

- expunerea teoretică a temelor şi subiectelor,

- aplicaŃii şi studii de caz,

- prezentări în Power Point,

- vizionarea unor fragmente din emisiuni etc.

V. CONTINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI:

1. O privire generală asupra instituŃiei televiziunii - istoric.

2. Tipuri de televiziuni.

3. FuncŃii şi disfuncŃii ale canalului audiovizual.

4. Produsele pe care le vinde televiziunea - programele.

5. Genuri de emisiuni – formate importate şi formate specifice.

6. Genuri jurnalistice folosite în televiziune.

7. Echipa care lucrează la realizarea unei producŃii TV.

8. Elemente de redactare a textului de televiziune.

9. Planurile şi unghiurile folosite la filmare.

10. Etapele realizarii unei producŃii TV.

11. NoŃiuni de montaj, sunet, iluminare.

12. NoŃiuni de tehnică a vorbirii.

13. Reguli ce trebuie respectate în cazul producŃiilor TV.

14. LegislaŃie specifică domeniului.

VI. TIMP PENTRU ASIMILAREA INFORMATIILOR : 2 ore/săptămână

VII. MODALIT ĂłI DE EVALUARE A CUNO ŞTINłELOR:

- CondiŃia pentru susŃinerea examenului final este ca frecvenŃa studenŃilor la cursuri şi

seminarii să fie de minimum 50%;

- Examinare pe parcurs: 30%;

- Activitate de seminar – 10% din ponderea notei;

- Examen final: 60%.

Page 3: Jurnalism de Televiziune

3

VIII. BIBLIOGRAFIE

Bibliografie minim ă obligatorie:

• Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

• Bejan, Sorin, Ini Ńiere în televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

• Bucheru, Ion, Fenomenul televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

• Coman, Mihai, Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, volumul I, ediŃia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2005

• Coman, Mihai, Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, volumul II, ediŃia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2006

• Gheorghe, Grigore, Stereofonia, Editura Tehnică, Bucureşti, 1991

• Holman, Tomlinson, Sound for film and television, second edition, Focal Press, USA, 1997, 2002 • Pârlea, Aurelian Alexandru, Curs de captarea şi prelucrarea sunetului pentru studiourile TV, Bucureşti, 1 octombrie-19 noiembrie 2007

Bibliografie facultativ ă:

*Millerson G.: “The Technique of Television Production”, Focal Press, 1995

*Rea P., Irving D.: “Producing and Directing the Short Film and Video”, Focal Press, 1995

*Whittaker R.: “Video Field Production”, Mayfield, 1996

*Mihai Coman, Sistemul mass-media (pag. 13-32), în Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 1999

*Dumitru Titus Popa, Dreptul comunicării , Editura Norma, Bucureşti, 1999

*Jean-Claude Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul European, 2000

Bibliografie Suplimentară: 1. Ficeac B., Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucureşti, 1998; 2. Joly M., Introducere în analiza imaginii, Editura All, Bucureşti, 1998; 3. RovenŃa-Frumuşani D., Analiza discursului. Ipoteze şi ipostaze, Editura Tritonic,

Bucureşti, 2005; 4. Ruşti D., Mesajul subliminal în comunicarea actuală, Editura Tritonic, Bucureşti,

2004; 5. Televiziunea în culori (culegere de articole). Editat de Radioteleviziunea

Română, Bucureşti, 1974 6. Marcel Martin, Limbajul cinematografic (traducere), Bucureşti, Editura Meridiane,

1981

Page 4: Jurnalism de Televiziune

4

NOTĂ: Lucrările recomandate în bibliografia minimă şi facultativă se află în biblioteca

FacultăŃii de Jurnalism, Comunicare şi RelaŃii Publice a UniversităŃiii Spiru Haret.

PREZENTAREA MODULELOR DE INVATARE

1 O privire generală asupra instituŃiei televiziunii - istoric.

A. Introducere:

Prin comunicare se înŃelege procesul de transmitere a informaŃiilor, ideilor şi opiniilor de la un individ la altul şi de la un grup social la altul. În general, relaŃiile dintre indivizi reprezintă interacŃiuni comunicaŃionale fără de care nu s-ar putea transmite mesajele şi informaŃiile.Comunicăm pentru a transmite gânduri, idei, sentimente, emoŃii, păreri pro sau contra, pentru a influenŃa sau pentru a convinge chiar pentru a socializa, în ultimă instanŃă.

EvoluŃia tehnicii a făcut ca televiziunea să depăşească cea de a şaptea artă dar, în acelaşi timp, să folosească tehnicile acesteia. Aici ne referim la montaj, iluminare, sunet, încadraturi specifice, scenografie şi mod de abordare a unor anumite subiecte. În plus, al treilea deceniu al secolului XX-lea consemnează apariŃia primelor posturi de televiziune peste ocean. Trecând de cealaltă parte a oceanului, în Anglia cercetările în domeniul audivozual a făcut să apară primul post de televiziune care se poate numi un fanion al acestui domeniu - BBC.

B. Obiectivul lecŃiei: Definirea şi înŃelegerea conceptului de comunicare; funcŃii ale

comunicării şi prezentarea principalelor etape în evoluŃia televiziunii,

C. Concepte cheie: comunicare, informaŃie, televiziune, dependenŃa de informaŃie, public,

audienŃă, mesaj, canal de difuzare, emiŃător, receptor

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea fenomenului comunicării; 3. Identificarea etapelor de dezvoltare a televiziunii 4. Capacitatea de a identifica diversele funcŃii ale comunicării

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

Page 5: Jurnalism de Televiziune

5

În Grecia Antică, cel care reuşea să se impună prin modul său de a vorbi, de bun orator, devenea lider politic şi făcea parte din conducerea societăŃii. Componentele actului comunicării verbale sunt după R. Jakobson:

• EmiŃătorul – organismul care emite mesajul (în cazul unei conversaŃii pot fi mai mulŃi emiŃători);

• Receptorul – mai este numit şi destinatar al mesajului (sau receptori de mesaj în cazul concersatiei);

• Mesajul – este constituit dintr-un ansamblu de semne lingvistice – enunŃuri;

• Canalul de difuzare – asigură contactul sau conexiunea dintre emiŃător şi destinatar;

• Codul mesajului – este constituit dintr-un ansamblu de semne şi o combinaŃie între acestea, comune atât codificatorului, cât şi a decodificatorului;

• Referentul – este format din elemente ale mediului: emiŃătorul şi receptorul şi din cele actualizate de mesaj.

În modelul propus de R. Jakobson pentru procesul comunicării, cele şase elemente prezentate în rândurile de mai sus, generează fiecare câte o funcŃie a comunicării:

• FuncŃia expresivă – centrată pe emiŃător şi permite acestuia să-şi comunice impresiile sale, emoŃiile, judecăŃile asupra conŃinutului mesajului;

• FuncŃia referenŃială – centrată pe referent şi are ca scop de a retrimite la referenŃi, situaŃional şi textual;

• FuncŃia conativă – axată pe receptor şi are ca scop de a atrage atenŃia receptorului, care trebuie să se simtă atras de mesaj;

• FuncŃia fatică – centrată pe canal, premiŃând stabilirea, menŃinerea sau întreruperea contactului fizic şi psihic cu receptorul;

• FuncŃia metalingvistică – centrată pe cod, permiŃând definirea sensului termenilor pe care receptorul nu-i cunoaşte;

• FuncŃia poetică – centrată pe mesaj şi permite vizarea mesajului ca atare, „punând accentul pe partea palpabilă a semnelor”

Astfel, într-o societate complexă, în care televiziune îşi consolidează din ce în ce mai mult un rolul important, informaŃiile pe care receptorul le primeşte şi le utilizează de la canalele audiovizuale creează dependenŃă faŃă de resursele informaŃionale ale acelui sistem. Puterea consolidată a televiziunii vine din faptul că ea deŃine complexul informaŃional de care indivizii au nevoie pentru a-şi satisface nevoile, „cu cât societatea este mai complexă, cu atât este mai cuprinzătoare gama de scopuri personale care necesită accese la sursele informaŃionale de mass-media”. Televiziunea controlează trei faze esenŃiale ale complexului informaŃional necesar telespectatorului:

Culegerea,

Prelucrarea,

Răspândirea informaŃiilor.

Din punct de vedere practic, putem spune că televiziunea a creeat o dependenŃă prin apariŃia unor anumite tipuri de programe care solicită emoŃional publicul, prin participarea

Page 6: Jurnalism de Televiziune

6

activă la anumite emisiuni: talk-show-ul în direct, emisiuni gen „Suprize, Suprize”, „Dansez pentru tine”, „Acces Direct”, „Danutz SRL”, „Întrecerea Anilor”, prin prezenŃa în studioul de televiziune sau prin intermediul reŃelelor de telefonie (intervenŃii în direct şi sms-uri) şi chiar de internet.

Printre primele televiziuni comerciale din lume consemnăm ca apariŃia în anul 1928 a staŃiei W1XAY care a emis din localitatea Lexington, Mssachuttes. Pe 7 decembrie 1930, staŃia locală amintită a transmis în direct primul spectacol. Acest a fost momentul naşterii primei televiziuni comerciale în condiŃiile în care spectacolul a fost sponsorizat de I. J. Fox Furriers.

În România, 1956 este anul de referinŃă pentru apariŃia televiziunii. Dacă la început reprezenta o contribuŃie modestă în sfera comunicării, referindu-ne aici la mijloace tehnice, din punct de vedere redacŃional Televiziunea Publică beneficia de prezenŃa unor nume sonoare ale vieŃii politice, sociale şi culturale. În cazul televiziunii din România, prima transmisiune directă a avut loc în anul 1957 cu prilejul concertulului lui Yves Montand de la Sala Floreasca. EvoluŃia din punct de vedere tehnic a făcut ca prin ani 80 să aibă primele transmisiuni color dar din punct de vedere editorial să „piardă teren” din cauza politicii editoriale practicate de regimul comunist – până în 1989 doar două ore de program.

Avem de a face cu o categorisire a mass-media audiovizuală – public şi particular. În funcŃie de politica editorială, această împărŃire amintită în rândurile de mai sus, a condus la apariŃia canalelor de televiziune generaliste şi specializate (de nişă). Din punct de vedere editorial, şi unele şi altele, trebuie să respecte funcŃiile pe care le are televiziunea – informativă, formaiv - educativă şi de divertisment.

Prin intermediul acestora, televiziunea îşi poate propaga mesajul către public, „vânzându-i” o serie de produse media – programe (ştiri, culturale, sociale, economice, politice, pentru tineret şi copii) – care vin în sprijinul telespectatorului în a-l informa, educa şi a-l recrea.

G. Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale (examen):

1. DefiniŃi procesul comunicării..

2. MenŃionaŃi care sunt componentele acctului comunicării.

3. PrezentaŃi funcŃiile comunicării.

4. Etapele apariŃiei televiziunii.

5. PrezentaŃi tipurile de televiziuni.

I. Indica Ńii bibliografice pentru aprofundare

• Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

• Bucheru, Ion, Fenomenul televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

2. Tipuri de televiziuni

Page 7: Jurnalism de Televiziune

7

A. Introducere:

MulŃi specialişti in „fenomenul televiziunii” sunt de părere că este important a se cunoaşte şi tipurile de canale audiovizuale pentru că ele influenŃează direct structura, conŃinutul şi configuraŃia ofertei de program şi uneori a naturii mesajului transmis. Mai mult, televiziunile, în funcŃie de tipologia în care pot fi încadrate, se adresează unei anumite categorii de telespectatorii. Cele mai cunoscute criterii de împărŃire a societăŃilor de televiziune sunt: statutul şi apartenenŃa, răspândirea mesajului sau a semnalului în teritoriu, profilul tematic şi modul de emitere a semnalului.

Televiziunea publică

Este finanŃată de public prin plata taxei tv iar în cele mai multe Ńări, parŃial şi din publicitate(de exemplu BBC).

Televiziunile private

Au trei surse de finanŃare: publicitate, taxa şi pay per view (Digi Film, de exemplu). Persoana cea mai importantă într-o televiziune privată este investitorul: stabileşte profilul şi obiectivele postului tv, stabileşte criteriile de performanŃă ale echipei manageriale, prelungeşte sau întrerupe colaborările cu angajaŃii postului tv.

Televiziunile specializate

Cuprind emisiuni doar dintr-un singur domeniu. Aici amintim posturile de ştiri Antena 3 şi Realitatea TV, posturi de muzică UTV, Kiss TV, Traf TV, posturi de sport Sport.ro, Digi Sport, Telesport, GSP.

Obiectul activităŃii din televiziune – programul sau emisiunea– reprezintă transpunerea unui mesaj într-o formă dată. Din această cauză, televiziunea a fost comparată cu o industrie grea, care produce prototipuri.

B. Obiectivul lecŃiei: Definirea şi înŃelegerea conceptului televiziune; tipuri de

televiziuni

C. Concepte cheie: televiziune publică, televiziune privată, televiziune specializată,

canal de nişă, televiziune locală, televiziune regională, televiziune cu transmisiune terestră

sau pe satelit

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea tipurilor de televiziune; 3. Identificarea produsului pe care îl vinde televiziunea

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

Page 8: Jurnalism de Televiziune

8

Cele mai cunoscute criterii de împărŃire a societăŃilor de televiziune sunt: statutul şi apartenenŃa, răspândirea mesajului sau a semnalului în teritoriu, profilul tematic şi modul de emitere a semnalului. O tipologie a posturilor de televiziune după statutul şi apartenenŃa lor face distincŃia între posturile guvernamentale, publice şi private. O altă diferenŃiere are în vedere profilul tematic.

Astfel, există posturi generaliste şi posturi profilate (de nişă). După criteriul răspândirii semnalului în teritoriu, posturile de televiziune sunt naŃionale, regionale, locale sau internaŃionale.

Televiziunea guvernamentală

Este „purtătorul de cuvânt al puterii executive”. Se întâlnesc astfel de televiziuni în Ńările conduse de regimuri totalitare (Televiziunea NaŃională din Egipt sau cea din Libia).

Televiziunea publică

Este finanŃată de public prin plata taxei tv iar în cele mai multe Ńări, parŃial şi din publicitate(de exemplu BBC). Din punct de vedere politic, televiziunea publică este echidistantă, neutră. Ea acordă timp de emisie egal tuturor partidelor politice şi drept de replică acelor lideri politici care s-au simŃit lezaŃi de anumite afirmaŃii f ăcute in emisiunile televiziunii publice. Parlamentul, şeful guvernului sau şeful statului pot solicita transmiterea anumitor mesaje privind activitatea celor trei puteri în stat.

Televiziunile private

Au trei surse de finanŃare: publicitate, taxa şi pay per view (Digi Film, de exemplu). Persoana cea mai importantă într-o televiziune privată este investitorul: stabileşte profilul şi obiectivele postului tv, stabileşte criteriile de performanŃă ale echipei manageriale, prelungeşte sau întrerupe colaborările cu angajaŃii postului tv. Prioritatea absolută a unui post privat este reprezentată de audienŃă. Orice emisiune care se plasează, potrivit datelor de măsurarea a audienŃei, în vârful topului emisiunilor sau în prima parte a clasamentului este bună. Celelalte dispar din grila de programe.

Televiziunile generaliste

Cuprind în oferta lor de program toate tipurile de mesaj: ştiri, anchete, documentare, talk-show-uri, divertisment. Aceste canale tv se adresează tuturor categoriilor de oameni pentru că ele sunt menite să satisfacă toate preferinŃele. Aici putem încadra TVR 1, TVR 2, TVR 3, PROTV, Antena1, etc.

Televiziunile specializate

Cuprind emisiuni doar dintr-un singur domeniu. Aici amintim posturile de ştiri Antena 3 şi Realitatea TV, posturi de muzică UTV, Kiss TV, Traf TV, posturi de sport Sport.ro, Digi Sport, Telesport, GSP.

Canal naŃional

- acoperă întreg teritoriul unei Ńări (TVR 1, PROTV, ANTENA 1, Prima TV, Realitatea Tv).

Canal regional

Page 9: Jurnalism de Televiziune

9

- acoperă doar anumite regiuni ale unei Ńări. Aici intră cele cinci canale ale postului public (TVR Iaşi, TVR Craiova, TVR Cluj, TVR Timişoara şi TVR Târgu-Mureş). În ceea ce priveşte posturile particulare regionale putem aminti Oltenia TV, Muntenia TV şi Neptun TV.

Canale locale

- se adresează unui public mai restrâns şi acoperă doar un oraş sau chiar un judeŃ (Tele M Iaşi, Bacău TV, Arad TV).

Canale internaŃionale

- sunt destinate atât publicului naŃional cât şi diasporei (TVR InternaŃional, PROTV InternaŃional, Antena InternaŃional şi Realitatea InternaŃional).

Obiectul activităŃii din televiziune – programul sau emisiunea– reprezintă transpunerea unui mesaj într-o formă dată. Din această cauză, televiziunea a fost comparată cu o industrie grea, care produce prototipuri. Astfel, prin fidelizarea telespectatorului până la dependenŃa de micul ecran, putem spune că televiziunea “comercializează” public agenŃiilor de publicitate sau chiar direct clienŃilor care doresc să işi promoveze anumite produse

G. Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale (examen):

1. Criterii de împărtire a televiziunilor..

2. MenŃionaŃi care este obiectul activităŃii de televiziune.

3. PrezentaŃi tipăurile de canale de televiziune.

I. Indica Ńii bibliografice pentru aprofundare

Ion Stravre, ReconstrucŃia SocietăŃii Româneşti prin Audiovizual, Ed. Nemira, Bucureşti, 2004

Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masa, Ed. Comunicare.ro,Bucureşti, 2001

Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Mass Media şi societatea, Ed. Comunicare.ro,Bucureşti, 2003

James Lull, apud Ion Stavre, Curs de comunicare audio-vizuală, Ed. FCRP, Bucureşti, 2009

3. FuncŃii şi disfuncŃii ale canalului audiovizual

Page 10: Jurnalism de Televiziune

10

A. Introducere:

Televiziunea, îmbinând transmiterea imaginii şi a sunetului, este cel mai important canal mass-media. Receptarea acestui tip de mesaj implică două simŃuri – văzul şi auzul – care, fiecare luat separat, este suficient pentru lecturarea presei scrise sau ascultarea radioului.

Televiziunea nu înseamnă doar un ansamblu de tehnici de transmitere sau un proces de receptare, ci poate fi analizată sub mai multe aspecte: al terminalului (aparatul TV), al reŃelei (postul de emisie) şi al centrului de producŃie a emisiunilor. Astfel, din punct de vedere funcŃional, un post de televiziune are ca activităŃi de bază primirea dreptului de difuzare pentru anumite programe şi producerea de emisiuni informative şi de divertisment.

B. Obiectivul lecŃiei: Definirea şi înŃelegerea funcŃiilor şi disfuncŃiilor pe care le

îndeplineşte televiziunea

C. Concepte cheie: informare, culturalizare, divertisment, false vedete, cronofagia,

manipularea, dezinformarea, cultura mediatică, telerecepŃia în exces

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea funcŃiilor şi disfuncŃiilor;

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

Se vorbeşte de cinci funcŃii socio-culturale ale televiziunii, ca cel mai important mijloc de transmitere a informaŃiei:

FuncŃia informativă - este asigurată în toate tipurile de emisiuni, în măsura în care mesajele

nu intră în redundanŃă cu cunoştinŃele publicului. Practic, programul televiziunii conectează

permanent, 24 de ore din 24, populaŃia unui teritoriu la cel puŃin o sursă de informaŃie.

Programul canalului audiovizual “curge” continuu, având prevăzute câte cinci – şase

emisiuni informative (aici am în vedere televiziunile generaliste), la diferite ore ale zilei.

FuncŃia de legătură – este dată de faptul că telespectatorii unei producŃii de televiziune, fără

sa-şi dea seama, încep “să împărtăşească aceleaşi valori şi reprezentări culturale, să posede

cunoştinŃe asemănătoare, să gândească prin informaŃii, idei, poveşti şi simboluri analoge.

FuncŃia de culturalizare – este reprezentată de faptul că micul ecran dimensionează şi

redimensionează, în mod continuu, universul telespectatorului. Astfel, emisiunile

Page 11: Jurnalism de Televiziune

11

influenŃează opiniile, convingerile, atitudinile, opŃiunile şi actele comportamentale ale

telespectatorului.

FuncŃia de divertisment - se manifestă şi ea în modalităŃi variate. O mare parte a

telespectatorilor caută să-şi satisfacă nevoia de divertisment, ceea ce duce la transformarea

aproape a oricărui tip de mesaj într-un spectacol, pentru a veni în întâmpinarea dorinŃelor

publicului.

FuncŃia de interpretare - este argumentată de modul în care ştirile reflectă evenimentul. Cea

mai importantă formă de interpretare constă în decizia de a face publică o ştire sau nu.

Selectarea şi ierarhizarea informaŃiei, reprezintă modul direct şi implicit de interpretare.

În ceea ce priveşte disfuncŃiiole televiziunii, amintim:

1. Efemerul mesajului care este receptat în măsura disponibilităŃii de moment a publicului (a individului).

2. Cronofagia uşor de constatat chiar şi numai privind graficele de măsurare a audienŃei. łintuirea omului pe fotoliul din faŃa televizorului are ca efect desocializarea indivizilor, restrângerea relaŃiilor lor sociale. Televiziunea manâncă timp şi distruge legăturile de comunicare dintre oameni, substituindu-se interlocutorului real.

3. TelerecepŃia care în exces cultivă pasivitatea în receptarea oricărui tip de mesaj.

4. Cultura mediatică este reprezentată de necesitatea creeri unui tip de cultură pe care să o poată „digera“ masele, cărora li se adresează televiziunea. Aceasta este, poate, una din cele mai importante disfuncŃii ale canalului;

5. Fabricarea de evenimente şi false vedete ca urmare a nevoii de spectacol din partea publicului, şi a nevoii de a se afla în atenŃia publicului, din partea organizaŃiilor, a instituŃiilor şi a participanŃilor la viaŃa publică.

6. Persuasiunea este reflectată de faptul că televiziunea vehiculează cel mai persuasiv tip de mesaj. PosibilităŃile extraordinare ale limbajului specific reunesc forŃa cuvântului (retorica, stilistica), armele măiestriei actoriceşti (voce, mimică, expresivitatea mişcării), armele atât de numeroase ale limbajului filmic, dar şi arsenalul persuasiv al programatorului de mesaj.

7. Manipularea care se caracterizează prin apariŃia intenŃionalităŃii negative în mesajul transmis. Astfel, prin încălcarea normelor deontologice, prin ascunderea, triuncherea sau deformarea cu bună ştiinŃă a faptelor obiective, mesajul ajunge la receptor ca o minciună.

8. Dezinformarea care defineşte suprimarea brutală a oricărei obiectivităŃi a mesajului, uneori abdicându-se şi de la elementarele precuŃii de credibilitate. Poate fi punctuală (printr-o emisiune sau într-o anumită problemă) sau de durată.

9. Televiziunea este un canal scump, susŃinut de publicitate. Astfel se ajunge la uniformizarea emisiunilor, şi, până la urmă, a publicului.

G. Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale (examen):

1. Enumerarea funcŃiilor pe care le îndeplineşte televiziunea..

Page 12: Jurnalism de Televiziune

12

2. MenŃionaŃi care sunt disfuncŃiile canalului audiovizual.

I. Indica Ńii bibliografice pentru aprofundare

Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, 2007

Leo Thayer, On the mass media and Mass Comunication, Oxford University Press, 1982

Ion Stravre, Curs de Comunicare Audiovizuală, Ed. FCRP, Bucureşti, 2009

4. Produsele pe care le vinde televiziunea - programele.

A. Introducere:

Obiectul activităŃii din televiziune – programul sau emisiunea– reprezintă transpunerea unui mesaj într-o formă dată. Din această cauză, televiziunea a fost comparată cu o industrie grea, care produce prototipuri. Astfel, prin fidelizarea telespectatorului până la dependenŃa de micul ecran, putem spune că televiziunea “comercializează” public agenŃiilor de publicitate sau chiar direct clienŃilor care doresc să işi promoveze anumite produse.

B. Obiectivul lecŃiei: Programul şi publicul sunt cele două produse pe care le

comercializează televiziunea în scopul de a obŃine bani în vederea susŃinerii producŃiilor.

C. Concepte cheie: public, program, producŃie tv, publicitate, fidelizarea publicului

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea produselor pe care le comercializează un post de televiziune; 3. Conceptul de public şi publicuri 4. Definirea conceptului de marketing de televiziune

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

În ceea ce privesc produsele oferite de televiziune, ele au de regula următoarele durate: 13 minute, 27 de minute, 54 de minute 81 de minute. DiferenŃele de până la fix sunt destinate calupurilor publicitare sau promo-urilor. Dacă televiziunea oferă telespectatorului o altă lume în care el se relaxează şi trăieşte fiecare emoŃie alături de personajele preferate, publicitatea oferă o lume complet lipsită de griji, o lume ideală.

Page 13: Jurnalism de Televiziune

13

Folosirea televiziunii ca mijloc de transmitere a mesajelor publicitare, oferă agenŃiilor, pe lângă o audienŃa ridicată, şi posibilitatea utilizării imaginilor însoŃite de sunet. Indivizii învaŃă prin intermediul celor cinci simŃuri, dar psihologii estimează că 83 % din învăŃare este realizată prin văz în timp ce auzul contribuie cu 11%.

Principalul dezavantaj este aşa numitul fenomen de "zapping" - navigarea de pe un canal de televiziune pe altul. Pe de altă parte, televiziunea, cel puŃin TVR-ul, are cea mai mare acoperire naŃională astfel că mesajul publicitar ajunge la orice consumator de produse audiovizuale. Mai mult de atât, televiziunea este este un mijloc de comunicare disponibil non-stop, astfel încât spoturile publicitare ajung şi la acei telespectatori cu stiluri de viaŃă extrem de diferite, de la cei ocupaŃi toată ziua până la cei care lucrează în ture. Prin folosirea televiziunii ca mijloc de publicitate, clienŃii urmăresc fie să stimuleze rapid reacŃiile comportamentale ale telespectatorilor fie să dezvolte notorietatea produselor şi să-şi creeze o imagine favorabilă într-un interval temporal mai lung. Televiziunea oferă companiilor prestigiu, influenŃă şi notorietate, atribute ce lipsesc celorlalte mijloace de informare în masa.

G. Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale (examen):

1. MenŃionaŃi produsele pe care le vinde televiziunea

2. DefiniŃi conceptul de public.

3. DefiniŃi conceptul de publicuri.

H. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare

Daniel Şerbanica, N., RelaŃiile publice, Editura Gruber, 2003

Vasile Viezuină., Publicitatea si reclama, apărut în Tribuna Economică, v. 17, nr. 44,

2006

Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de

masa, Ed. Comunicare.ro,Bucureşti, 2001

5. Genuri de emisiuni – formate importate şi formate specifice.

A. Introducere:

În ultima vreme există un interes tot mai mare pentru televiziuni să ofere publicului programe uşor accesibile şi, totodată, comparabile la nivel internaŃional cu privire la ceea ce numim format. Pe de o parte aceasta rezultatul fenomenului de concurenŃă, în cazul în care organismele publice de radiodifuziune nu se mai bucură de un monopol mediatic.

Pe de altă parte, se poate vedea că, în ciuda procesului de reglementare şi de liberalizare, sunt în continuă expansiune atât la nivel naŃional, cât şi la nivel mondial.

ESCORT 2.4 este unul din proiectele dezvoltate de EBU în scopul de a satisface necesitatea de a identifica mai uşor tipurile de programe difuzate de către televiziuni, în cazul nostru.

Acest proiect se constituie, de fapt, într-un sistem informatic de prelucrare a datelor furnizate de către radiodifuzori, în ceea ce priveşte programele puse la dispoziŃia publicului.

Page 14: Jurnalism de Televiziune

14

B. Obiectivul lecŃiei: Cunoaşterea şi catalogarea genurilor de emisiuni şi formate de

emisiuni. Explicarea tipurilor de programe, catalogate în sistem EBU (European

Broadcasting Union).

C. Concepte cheie: emisiuni, programe, EBU

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea principalelor tipurilor de emisiuni; 3. Cunoaşterea principalelor formate de emisiuni 4. Definirea conceptului format de emisiune

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

Putem trece astfel la o explicare a ceea ce înseamnă genurile de televiziune. În mod generic, prin format se înŃelege ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma şi mărimea unui corp plat. Aplicat televiziunii, conceptul se referă la raportul dintre imaginea de film - televiziune. De fapt, conceptul de format desemnează o realitate mediatică, „structura definitorie a unei emisiuni. Un anumit gen de emisiune, de exemplu, cele muzicale, poate avea mai multe formate”.

Aşadar, un format de televiziune include un set de caracteristici care se regăsesc în fiecare emisiune. În spaŃiile audiovizuale avansate sub aspect tehnologic şi cu realizări performante pe piaŃa de produse media, au fost fondate companii specializate în producerea şi comercializarea formatelor de televiziune. În multe cazuri, formatul de emisiune include elemente de logistică a producŃiei şi chiar informaŃii concrete cu caracter tehnic (tipul de studio, numărul camerelor de luat vederi etc.) necesare în procesul de creaŃie.

Astfel, producŃiile de televiziune care pot fi întâlnite în orice grilă de program, indiferent de faptul că ne referim la o televiziune generalistă, publică sau privată sau la un canal specializat pot fi împărŃite în două mari categorii: opere de ficŃiune şi opere de nonficŃiune. Pentru că de cele mai multe ori emisiunile au o durată scurtă de emisie, 30 de minute sau o oră, producătorii apelează la stereotipuri pentru a fixa cât mai repede personajele.

G. Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale (examen):

1. MenŃionaŃi care sunt tipurile de emisiuni.

2. MenŃionaŃi care sunt tipurile de formate TV catalogate EBU.

3. DefiniŃi conceptul de format.

H. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare

Page 15: Jurnalism de Televiziune

15

Cristian Florin Popescu, DicŃionar explicativ de jurnalism, relaŃii publice şi publicitate, Ed.Tritonic, Bucureşri, 2002

Jonathan Bignell, Jeremz Orlebar, Manual practic de televiziune, Ed. Polirom, Bucureşti, 2009

Ion Stravre, ReconstrucŃia SocietăŃii Româneşti prin Audiovizual, Ed. Nemira, Bucureşti, 2004

Daniela Zeca-Buzura, Totul la vedere. Televiziunea după Big Brother, Ed. Polirom, Bucureşti, 2007

6. Genuri jurnalistice folosite în televiziune.

A. Introducere:

B. Obiectivul lecŃiei: Cunoaşterea şi catalogarea genurilor jurnalistice în televiziune –

ştirea, reportajul, interviul, documentarul, ancheta, talk-show-ul, dezbaterea.

C. Concepte cheie: ştirea, reportajul, interviul, documentarul, ancheta, talk-show-ul,

dezbaterea

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea fiecărui gen jurnalistic în parte; 3. Definirea ştirii şi a elementelor constitutive 4. Ierarhizarea informaŃiei 5. Echipa care lucrează la un Jurnal TV. 6. Tipurile de jurnal 7. CalităŃile unei ştiri. 8. Sursele folosite 9. Etapele realizării unui anumit gen jurnalistic.

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

Reality show-ul a devenit un fenomen de televiziune, care prezintă situaŃii dramatice

sau umoristice, desprinse din viaŃa reală şi ai cărui persoaneje sunt oamenii obişnuiŃi şi actori

profesionişti. Acest „gen hribid” al televiziune, cum a fost numit de Daniela Zeca-Buzura, a

adus pentru prima dată în atenŃia individului din faŃa televizorului subiecte tabu ca sexul şi

banii, apoi omului i s-a promis o experienŃă de neuitat, unică cu trăiri intense iar schema

Page 16: Jurnalism de Televiziune

16

„emiŃător – mesaj –media - mesaj mediatic - receptor, a fost redusă brusc la emiŃător – mesaj

– receptor”

Talk show-ul este unul dintre genurile publicistice foarte în vogă şi la noi în ultimii

ani. Toate canalele de televiziune din România sunt, la ora actuală, invadate de un gen de

emisiuni, denumite generic “talk-show”.

DefiniŃia dezbaterii televizate: încercarea dea aduce în faŃa opiniei publice şi de a

discuta, analiza, elucida o problemă de larg interes în faŃa camerelor de luat vederi cu

participarea unor specialişti sau persoane competente, sub coordonarea unui

realizator-amfitrion, moderatorul.

Radiografiind cotidianul prin 20 - 25 subiecte de actualitate, jurnalul creează realitatea

unei zile. În spatele imaginilor care apar pe micul ecran se află însă sute de ore de muncă ale unei

echipe formate din jurnalişti şi tehnicieni.

Indiferent de postul de televiziune unde sunt difuzate, toate jurnalele sunt rezultatul unei

munci în echipă. Jurnalele de televiziune au în comun procesul de producŃie, pregătirea, realizarea şi

difuzarea. În acest proces sunt angrenaŃi o mulŃime de jurnalişti şi tehnicieni, grupaŃi în echipa

redacŃională şi echipa tehnică.

Fiecare redacŃie de ştiri are o agendă zilnică de evenimente, astfel încât producătorii să

facă planificări şi sa repartizeze sarcinile echipelor care pleacă pe teren.

Agenda este alcătuită din informaŃii proaspete primite la redacŃie sau din dosarele ştirilor în

desfăşurare. Subiecte anunŃate, tipice ale agendei zilnice, sunt evenimentele din Parlament, vizite

oficiale, lansări etc. Producătorul de serviciu decide cât de mult se bazează, în alcătuirea sumarului

pentru jurnal, pe acest tip de subiecte, în funcŃie de celelalte evenimente şi de gradul de interes al

subiectelor de pe agendă.

Interviul este specia care informează şi elucidează, prin intermediul unui dialog. Rolul

reporterului de interviu este să stabilească un dialog viabil, un mod de comunicare între el şi

telespectator.

Tipuri de interviu

a) interviul expres (interogarea câtorva trecători în legătură cu un eveniment unanim cunoscut şi actual)

b) interviul-informaŃie - interviul-explicaŃie (prin care reporterul îl determină pe intervievat să-şi justifice o atitudine, să-şi explice actele, opiniile, opera, etc).

Alegerea şi formularea întrebărilor exprimă pregnant gradul de documentare prealabilă şi talentul jurnalistului. Cheia interviului este întrebarea. În majoritatea cazurilor, calitatea întrebărilor

Page 17: Jurnalism de Televiziune

17

determină calitatea răspunsurilor. Când jurnalistul nu va avea decât cunoştinŃe generale despre preocupările interlocutorului său, întrebările sale oricât de elevat exprimate ar fi, nu vor provoca altceva decât răspunsuri plictisitoare şi vagi. Un interviu bine pregătit înseamnă întrebări adecvate.

Întrebările factuale au conŃinut concis, direct, la obiect.

Întreb ările de opinie vizează gândirea, sistemul de cunoştinŃe al interlocutorului, părerea, atitudinea şi reacŃiile sale la anumiŃi stimuli sociali.

Întreb ările de motivaŃie evidenŃiază cauzele şi condiŃiile opiniilor sau faptelor. Ele au o pondere însemnată în anchetă, dar apar şi în unele tipuri de interviuri.

Întrebările de mărturie au rolul de a solicita opiniile unor persoane care reprezintă o colectivitate socială, se fac purtători de cuvânt, devin martori ai colectivităŃii umane.

Reportaj (DEX) – specie publicistică, apelând adesea la modalităŃi literare de expresie, care informează asupra unor situaŃii, evenimente de interes general sau ocazional, realităŃi geografice, etnografice, economice etc., culese de obicei la faŃa locului. fr. reportaje

Reporter (DEX) – persoana însărcinată să culeagă şi să transmită de pe teren ştiri şi informaŃii: autor de reportaje. fr. reporter, germ. Reporter, engl. Reporter

Astăzi însă, sensurile sunt mult mai numeroase şi nuanŃate; reportaj înseamnă, la fel de obişnuit, prezentarea unor fapte ce se petrec în timp, portretul publicistic – surprins la un moment dat – al unei persoane sau colectivităŃi, umane investigarea publicistică a vieŃii unei localităŃi sau zone geografice, itinerariul filmat al unei călătorii reportericeşti multe altele.

Din chiar această enumerare se înŃelege dificultatea cuprinderii într-o definiŃie a tuturor speŃelor reportajului.

♦ reportajul-relatare, întâlnit, de regulă, sub forma transmisiunii directe (uneori înregistrată şi difuzată decalat, în funcŃie de cerinŃele programului zilei); ♦ reportajul-portret (al unei personalităŃi, instituŃii, colectivităŃi, aşezări, zone geografice etc); ♦ reportajul de călătorie; ♦ reportajul-eseu (prezentarea eseistico-filmică a unei realităŃi), înrudit cu eseul cinematografic.

VariaŃii la fel de mari există şi din punct de vedere al dimensiunilor reportajului. Realizatorii emisiunilor de actualităŃi afirmă despre un subiect de câteva zeci de secunde că este reportaj (se spune frecvent pe post: „…Şi acum, ultimul reportaj al ediŃiei…”), după cum tot reportaj se numeşte filmul de 25’ – 30’ – 60’ al unui periplu reportericesc printr-o Ńară.

În presa scrisă, documentarul înseamnă sinteza cronologică şi exhaustivă a celor mai relevante informaŃii privitoare la un eveniment sau fenomen care focalizează interesul opiniei publice la un moment dat. Fără a avea pretenŃia unei definiri foarte exacte, să notăm că genul s-a consacrat şi a intrat în circuitul practicii publicistice tocmai ca replică a „galaxiei Gutenberg” la ofensiva audiovizualului, ca o încercare de a face faŃă – prin modalităŃile specifice tiparului – operativităŃii de neegalat a radioului şi televiziunii, opunând acestei concurenŃe informaŃia ordonată, exhaustivă şi integratoare pe o temă de real interes. Ce repercusiuni a determinat această nouă realitate? Canalul audiovizual „şi-a adus aminte” că, de fapt, primul pas în descrierea realităŃii cu instrumentele documentarului l-au făcut cineaştii, cu ajutorul imaginii. Din punctul de vedere al modalităŃii de realizare, documentarul se prezintă sub mai multe forme:

Page 18: Jurnalism de Televiziune

18

a) Documentarul obişnuit (cel întâlnit în mod curent în „Teleenciclopedia” (TVR), în care o echipă TV materializează prin filmare, comentare, montaj şi finisări unul din programele de intenŃii sugerate anterior. b) Documentarul de montaj este specia de documentar TV (cunoscută şi în cinematografie) care nu presupune filmări noi, efectuate special pentru un anumit subiect, ci alege, montează şi comentează imagini de arhivă. Uneori, când materialul preexistent nu acoperă anu-mite aspecte, domenii sau segmente cronologice ale subiectului tratat, se poate filma iconografie de completare, şi, mai ales, se pot filma interviuri cu persoane în video-sincron, oameni care – prin calitatea de martori, participanŃi şi cercetători foarte competenŃi ai unui eveniment sau fenomen – suplinesc absenŃa imaginii-document. c) Documentarul artistic reprezintă translarea în domeniul televiziunii a filmului documentar consacrat de cinematografie care, de regulă, nu ia forma discursului publicistic (logic sau cronologic, ordonat şi exhaustiv) şi nici nu se bazează în prea mare măsură pe textul însoŃitor. Documentarul artistic foloseşte net prioritar limbajul artei filmului, mizând pe forŃa de comunicare a imaginii şi montajului, pe puterea de sugestie (dar şi de comunicare) a metaforei cinematografice. Ancheta este dosarul neexpozitiv, procesul, reconstituirea din depoziŃii contradictorii a unei probleme importante, filmul acelei probleme construit de reporter cu fapte de nonficŃiune şi realizat cu ajutorul persoanelor filmate. În loc de ficŃiune, acest film se constituie din fapte reale şi, în loc de actori, el este „interpretat” de oameni obişnuiŃi, care narează şi, totodată, califică faptele, se confundă cu (sau se delimitează de) sensul lor. Niciodată reportajul şi documentarul nu vor putea evita complet o anumită tentă expozitivă, pândită de o anume monotonie; ancheta este prin excelenŃă polemică, ofensivă, dinamică, fie că afirmă, fie că neagă. Iată de ce ancheta – ca moment al unui program de televiziune – reprezintă vârf de interes din punct de vedere al telerecepŃiei şi o veritabilă şcoală de atitudine civică, o formă eficientă şi profund democratică de implicare a omului obişnuit şi a specialistului în rezolvarea unor probleme de larg interes general. G. Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale (examen):

1. MenŃionaŃi care sunt principalele genuri jurnalistice des utilizate in cadrul programelor de televiziune.

2. Definiti reality-show-ul ca gen.

3. Interviul – caracteristici si tipologie

4. Reportajul - definitie, mod de realizare si tipologii

5. Jurnalul de televiziune – locul si rolul sau in cadrul unui program de televiziune

6. Echipa care realizeaza un jurnal de televiziune

7. Sursele folosite de reporteri

8. Ancheta - gen jurnalisticsi mod de realizare

9. Documentarul de televiyiune – definitie si tipologie

10. Dezbaterea (masa rotunda) - mod de realizare

H. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare

Page 19: Jurnalism de Televiziune

19

• Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 • Bejan, Sorin, Ini Ńiere în televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

• Bucheru, Ion, Fenomenul televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

• Coman, Mihai, Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, volumul I, ediŃia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2005

• Coman, Mihai, Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, volumul II, ediŃia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2006 7. Echipa care lucrează la realizarea unei producŃii TV.

A. Introducere:

În aceasta prelegere putem spune că echipa în cadrul unei instituŃii media este

asemenea unei familii. Fiecare membru al echipei îşi are bine definite sarcinile, obligaŃiile şi

responsabilităŃile.

B. Obiectivul lecŃiei: Cunoaşterea membrilor unei echipe care contribuie la realizarea unei producŃi de televiziune. Explicarea tipurilor de activităŃi prestate pentru o mai bună reuşită obiectivelor propuse.

C. Concepte cheie: echipa de producŃie, jurnalist, reporter, faze aleproducŃiei

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea principalelor etape ale producŃiei unei emisiuni; 3. Echipa care contribuie la realizarea unei producŃii TV 4. Membrii unei echipe de producŃie 5. Proiecte şi Sinopsys-uri

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

După cum spune David Randall, nu există jurnalism occidental, oriental, american,

englez sau francez, există doar jurnalism de bună şi proastă calitate. obiective ale unui bun

jurnalist:

- a descoperi şi publica (lansa) informaŃii care să înlocuiască zvonurile şi speculaŃiile;

- a rezista sau a evada de sub controlul guvernamental;

Page 20: Jurnalism de Televiziune

20

- a informa electoratul;

- a monitoriza acŃiunea şi lipsa de acŃiune a guvernelor, a reprezentanŃilor aleşi şi a serviciilor publice;

- a monitoriza activitatea întreprinderilor, modul în care acestea îşi tratează muncitorii, clienŃii şi calitatea produselor;

- a linişti tulburările si a tulbura liniştea, oferind o voce celor care, în mod normal, nu se pot face auziŃi în public;

- a oferi constant societăŃii o oglinda, reflectând virtuŃile şi viciile sale şi demistificând tabuurile;

- a se asigura că s-a făcut sau se va face dreptate şi că vor fi întreprinse investigaŃii acolo unde nu există nici o asemenea intenŃie;

- a promova circulaŃia liberă a ideilor, în principal, oferind o platformă pentru cei ce au opinii diferite de cele ce prevalează în societate.

Fiecare organizaŃie mass-media are sau ar fi potrivit să aibă un cod etic propriu derivat din specificul său. Nişte principii etice generale, pe care nu le-ar nega vreun jurnalist sunt:

- independenŃa faŃă de partide, prieteni, interese şi puncte personale de vedere;

- instinctul etic;

- informarea publicului;

- refuzarea unor stimulente, supra-recompensări;

- ne-deconspirarea surselor;

- citarea corectă.

Stereotipul reporterului este jurnalistul cu un microfon şi un cameraman în apropierea sa, asaltând cu întrebări diverse persoane sau încercând să pătrundă în locuri interzise. Ceea ce spuneam până acum este, de fapt, modelul jurnalistului pe care îl vedem în filme. În realitate se poate întâmpla ca reporterul să stea zile întregi în redacŃie, în faŃa telefonului sau computerului.

În spatele acestei faŃade a alergătorului avid de senzaŃie se află un om care presupune o pregătire specială, aptitudini de comunicare, experienŃă, fler jurnalistic şi o insistenŃă de fier.

Pe parcursul evoluŃiei şi clasificării muncii jurnalistice s-au realizat mai multe modele de activitate. Astfel şi reporterii au fost clasificaŃi în funcŃie de tipul şi departamentele redacŃiei.

Există reporteri specializaŃi şi generalişti. Cei specializaŃi se ocupă de anumite domenii: economie, social, cultură, sport etc. Cei generalişti pot acoperi mai multe domenii. TendinŃa prezentă a redacŃiilor este de a avea reporteri generalişti atâta timp cât evenimentele dintr-un anumit domeniu nu oferă o sursă continuă de informaŃii.

Distribu Ńia unei producŃii reprezintă următoarea preocupare a unui producător. În general distribuŃia include actori, reporteri, gazde, invitaŃi si naratorii (voice-over), adică orice persoană a cărei voce se aude sau care apare în faŃa camerei video. Uneori distribuŃia este împărŃită în trei categorii: actori (care portretizează anumite personaje în producŃiile dramatice), prezentatori şi invitaŃi (care apar în producŃiile nondramatice) şi voci (care nu

Page 21: Jurnalism de Televiziune

21

apar în imagine). În producŃiile mari, producătorul este responsabil cu alegerea unui regizor. Acesta este, la rândul său, responsabil de pregătirea detaliilor producŃiei (pre-producŃie), coordonează activitatea echipei si a distribuŃiei, stabileşte poziŃia fiecăruia în faŃa camerei, alege cadrele si amplasamentele camerelor video si supraveghează postproducŃia. Cu alte cuvinte regizorul este generalul din prima linie care răspunde de ducerea la bun sfârşit a unei producŃii de la scenariu până la emisie. În camera de regie regizorul este asistat de un regizor tehnic care stă la mixerul video şi care este responsabil de coordonarea aspectelor tehnice ale producŃiei. Unul sau mai mulŃi asistenŃi de producŃie pot fi introduşi în schemă cu scopul de a-i ajuta pe producător şi pe regizor. În timpul repetiŃiilor asistenŃii de producŃie notează toate problemele şi modificările care apar şi aduc apoi la cunoştinŃa întregii echipe schimbările făcute. ProducŃia tv mai presupune numirea unui regizor de lumini care creează planul necesar iluminării platoului, stabileşte echipamentul necesar, aranjează şi verifică luminile. Este un element cheie in producŃia de televiziune.

În unele producŃii tv vom găsi un scenograf care, după ce se consultă cu producătorul şi regizorul, va desena decorul şi va supraveghea construirea acestuia şi a instalaŃiilor necesare. Urmează în schemă un stilist care, folosindu-se de machiaj, fixativ şi orice altceva, va face ca talentele să arate cât mai bine (sau dimpotrivă, cât mai rău, dacă aşa cere scenariul). În producŃiile importante cu siguranŃă vom găsi una sau mai multe costumiere care verifica dacă actorii, prezentatorii sau invitaŃii au îmbrăcămintea potrivită scenariului. Regizorul de sunet sau inginerul de sunet stabileşte echipamentul necesar pentru înregistrarea audio, aranjează şi verifică microfoanele, monitorizează permanent calitatea sunetului în timpul producŃiei şi împachetează echipamentul după ce filmarea a luat sfârşit. Asistentul de sunet trebuie să asiste la repetiŃii pentru a decide asupra tipului de microrofon pe care îl va folosi şi asupra locului unde va sta acesta, pentru fiecare scenă în parte. El trebuie să aibă mâini puternice pentru a susŃine braŃul cu microfon timp îndelungat, în cazul filmărilor în afara studioului.

Operatorul VTR (de la video tape recorder) stabileşte echipamentul şi accesoriile folosite la înregistrare, pregăteşte şi verifică înregistrarea şi monitorizează calitatea semnalului video. În producŃiile dramatice secretarul de platou se îngrijeşte de continuitatea detaliilor pentru fiecare scenă din script pentru a fi sigur că detaliile rămân neschimbate la fiecare dublă filmată. Este o funcŃie cu mult mai importantă decât ar fi unii înclinaŃi să o considere, în special la filmările cu o singură cameră video, în afara studioului.

Operatorul PC programează (concepe sau culege) titlurile, subtitlurile, burtierele şi roll-ul de final într-un computer dedicat care inserează textele peste imagini, în timpul producŃiei. Cameramanul face mai mult decât să mânuiască o cameră video. Fixează camera, îi verifică parametrii în funcŃie de condiŃiile de filmare, colaborează cu regizorul artistic, regizorul de lumini, inginerulde sunet şi filmează fiecare cadru cerut de scenariu. La filmările exterioare se ocupă de transportul echipamentului de filmare. În funcŃie de complexitatea producŃiei, lista personalului necesar poate fi completată cu un regizor de platou care este responsabil de coordonarea toturor mişcărilor din platoul de filmare. łine permanent legătura (prin sistemul de intercomunicaŃie) cu regizorul şi/sau producătorul şi poate fi ajutat de una sau două persoane care îndeplinesc rolul unor maşinişti (mânuitori de decor şi/sau recuzită) din teatru.

După filmare îşi intră în rol editorul care foloseşte înregistrările video pentru a pune cap la cap toate secvenŃele conform scenariului, adaugă ilustraŃia muzicală şi efectele de sunet şi

Page 22: Jurnalism de Televiziune

22

creează produsul final. ImportanŃa montajului în succesul unei producŃii este de departe foarte mare pentru ca un editor poate să facă o capodoperă sau un rebut.

G. Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale (examen):

1. Echipa de productie – componenŃă

2. Rolul jurnalistului

3. Atributii ale membrilor echipei

4. Reporterul – şeful echipei de filmare pe teren

5. Producătorul - îndatoriri

H. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 • Bucheru, Ion, Fenomenul televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

8. Elemente de redactare a textului de televiziune.

A. Introducere:

În aceasta prelegere putem vom scoate în evidenŃă caracteristicile txtului de

televiziune - modalităŃile de redactare şi regulile specifice

B. Obiectivul lecŃiei: Cunoaşterea regulilor de redactare a unui text de televiziune

C. Concepte cheie: text, vocabular, reguli de redactare

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea specificului textului de televiziune; 3. Reguli de redactare

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

1. Nume, titluri, funcŃii

Când se menŃionează pentru prima data numele, se specifica titlul, funcŃia, gradul în raport cu subiectul (verbal sau subtitrat).

Page 23: Jurnalism de Televiziune

23

a) de regulă, se utilizează succesiunea funcŃie-nume

ex.: Directorul instituŃiei „…”, George Roman.... ;

b) formula nume-funcŃie ar fi utilizata în cazul unui interviu în direct

ex.: Îl avem invitat pe domnul George Roman, directorul instituŃiei „….” .....;

2. Sigle, acronime

Cele cunoscute (ONU, NATO, OSCE) se rostesc doar în formula de abreviere.

Cele mai puŃin cunoscute se citesc desfăşurat cu adăugarea acronimului, pentru a se putea utiliza ulterior.

3. Cifre, numere

Numerele compuse din multe cifre se evită sau se rotunjesc, se simplifică: se spune, de exemplu, 2 milioane jumate in loc de 2 milioane 500.000

În cazul prezentării rezultatelor unor alegeri sau sondaje e bine ca cifrele să se prezinte complet. Pentru o receptare mai eficientă a informaŃiei e bine să se demonstreze vizual şi nişte grafice sau cel putin cifrele.

De evitat este plasarea pe ecran a un şir de cifre în timp ce prezentatorul le citeşte, asta însemnând diletantism. łine de realizator să gasească metodele specifice, din punct de vedere grafif – folosirea aşa-ziselor cartoane, tărgi.

4. Citatele sau sincroanele

a) persoana este în imagine, vorbeşte direct

- declaraŃia este reprodusă integral (fără omisiuni);

- declaraŃia este reprodusă parŃial: se montează mai multe fragmente selectate, păstrându-se sensul cuvintelor spuse, modalitate utilizată pentru a prezenta o idee cât mai succint, concentrat;

b) persoana este în imagine, coloana sonoră reprezintă o sinteză a celor spuse de intervievat, sinteza fiind realizată şi rostită de reporter;

c) în imagine e crainicul, care rosteşte un text ce conŃine un citat:

„ După cum a declarat domnul X, citez „......” am încheiat citatul.”

Dacă citatul e ceva mai lung se recomandă ca pe parcurs să se utilizeze sintagme de genul în continuare, domnul X a spus sau domnul X a mai zis că etc.

Transpunerea unei declaraŃii directe în varianta indirectă:

declaraŃia directă: domnul X a zis: „Vom construi în sectorul 3”

varianta indirectă: domnul X a afirmat că se va construi în sectorul 3

Sursa declaraŃiei se menŃionează la începutul fragmentului citat.

5. Vocabularul

- nu se utilizează cuvinte complicate, termeni tehnici, de specialitate.

Page 24: Jurnalism de Televiziune

24

- dintre două sinonime se alege cuvântul mai scurt.

- se vor evita neologismele când există echivalente mai cunoscute.

6. Verbul

În cazul reportajelor de ştiri se foloseşte prezentul, dacă se potriveşte în cadrul contextului respectiv.

Totodată, se utilizează ori de câte ori e posibil diateza activa.

7. ApoziŃiile

- se vor evita pe cât posibil iar predicatele şi subiectele corespunzătoare se vor poziŃiona cât mai aproape.

Se vor utiliza cât mai puŃine pronume, pentru că există riscul să nu fie clar la cine se referă.

Nu se vor utiliza propoziŃii subordonate la începutul frazei, aceasta îngreunând perceperea textului.

Se vor evita expresiile celebre (rostite de multe ori în limba latină). TendinŃa de a da mesajului o notă distinsă reduce din accesibilitatea acestuia.

G. Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale (examen):

1. Care sunt principalele caracteritici ale textului de televiziune

2. ModalităŃi de redactare

3. Reguli specifice ce trebuie respectate la redactarea textului

H. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare • Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 • Bejan, Sorin, Ini Ńiere în televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

• Bucheru, Ion, Fenomenul televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

• Coman, Mihai, Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, volumul I, ediŃia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2005

• Coman, Mihai, Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare,

volumul II, ediŃia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2006

Page 25: Jurnalism de Televiziune

25

9. Suporti de imagine, planurile şi unghiurile folosite la filmare.

A. Introducere:

Acest capitol işi pripune să scoată în evidenŃă aspecte privind tipologia planurilor,

încadraturilor şi mişcarilor de cameră specifice televiziunii.

B. Obiectivul lecŃiei: Cunoaşterea planurilor, încadraturilor şi mişcărilor de aparat

folosite ce operatorii de imagine sau cameramani. În plus, se doreşte cunoaşterea şi a

unităŃilor imaginii filmate.

C. Concepte cheie: cameraman, operator de imagine, încadraturi, planuri, mişcări de

aparat, secvenŃa, cadrul

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea principalelor încadraturi; 3. Cunoaşterea mişcarilor de aparat 4. Cunoaşterea unităŃilor imaginii filmate

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

Constituindu-se ca artă, filmul şi-a creat – cum am mai arătat – un limbaj specific, cu „morfologie”, „sintaxă” şi „stilistică” proprii. Aşa cum o frază, de exemplu, se compune din propoziŃii, cuvinte şi litere (sunete), tot aşa imaginea filmată are anumite părŃi componente. Le vom trece în revistă, precizând de la început că tehnologia de filmare pe peliculă le pune cel mai bine în evidenŃă, dar ele se păstrează şi în tehnologia video. Fotograma Este cea mai mică diviziune, momentul static, fotografia ce reprezintă o fracŃiune de secundă din mişcare; mai exact, la proiecŃia peliculei de 16 mm, fotograma reprezintă a 24-a parte dintr-o secundă. Fiecare asemenea unitate, pusă alături de alte „fotografii” consecutive ce au fixat momentele statice ale derulării imaginii de pe ecran, reconstituie mişcarea, imaginea însăşi. La pelicula filmată, fotograma există ca atare – sub forma unei fotografii perfect vizibile cu ochiul liber; ea poate fi tăiată la montaj, poate deveni (prin copiere şi mărire) chiar fotografie promoŃională – procedeu foarte des folosit în campaniile publicitare ale filmelor. La banda video, fotograma este „topită” în curgerea imaginii (proiecŃiei), putând fi însă obŃinută prin procedeul „îngheŃării”, la un moment dat, a derulării imaginii (stop-cadru). De menŃionat că în proiecŃia peliculei de 16 mm (şi chiar a celei de 35 mm), fotograma nu se poate distinge (percepe) ca atare, datorită incapacităŃii analizatorului nostru vizual de a „localiza” prin percepŃie un stimul derulat

Page 26: Jurnalism de Televiziune

26

cu o asemenea viteză pe sub priviri (faptul are consecinŃe pe care le vom releva la capitolul consacrat montajului). Cadrul (sau planul) Mai ales în prima formulare, aceea de cadru, noŃiunea are două accepŃiuni. Prima: cadrul poate defini porŃiunea de realitate care „se vede” prin vizorul camerei de luat vederi (ceea ce încape în chenarul vizual al aparatului de filmat). La o filmare, când o persoană care trebuie să se vadă şi nu se vede – total sau parŃial – operatorul atrage atenŃia „corectaŃi poziŃia; cutare iese din cadru!”, după cum, de multe ori, o filmare este oprită pentru că cineva (un nechemat) a intrat în cadru. Cea de-a doua accepŃie a termenului defineşte succesiunea neîntreruptă a fotogramelor „citite” de camera de luat vederi din clipa declanşării film ării (comandată prin „motor!”) până la întreruperea (din filmare, prin comanda „stop!”, sau prin tăietură din montaj) a acelei succesiuni neîntrerupte de fotograme. În primul sens, cadrul defineşte un spaŃiu decupat din realitate şi adus pe ecran; în al doilea sens (pentru care se foloseşte frecvent şi termenul plan), el defineşte o porŃiune de peliculă (sau bandă magnetică) filmată continuu, măsurabilă în fotograme, metri (mai ales la film) sau secunde de proiecŃie (mai ales la banda magnetică folosită în televiziune). SecvenŃa

Este suita de cadre cu unitate ideatică, de montaj (succesiune în corpul filmului sau a

emisiunii) şi de obiect (loc) de filmare. Deci, unitate de loc, de timp, de acŃiune. Acelaşi

obiect de filmare poate „găzdui” mai multe secvenŃe, plasate însă în zone diferite ale

filmului (emisiunii); o secvenŃă cuprinde întotdeauna cadre realizate în acelaşi obiect de

filmare – cu excepŃia unor flash-back-uri nesemnificative ca pondere în economia

secvenŃei respective.

Unghiul normal ObŃinut prin plasarea camerei de luat vederi aproximativ la înălŃimea ochiului unui om aşezat în picioare; linia reprezentată de raza vizuală a obiectivului camerei cade aproximativ pe planul vertical al obiectului de filmat. Unghiul normal (sau frontal) reproduce modul în care omul percepe, de regulă, persoanele şi obiectele aflate în câmpul vizual, fără să ridice sau să coboare prea mult privirea. Unghiul plonjat ObŃinut prin plasarea camerei într-un punct mai înalt, astfel încât obiectivul camerei „priveşte” obiectul de filmat de sus în jos. Uneori, când se pot obŃine efecte speciale cu acest procedeu, „plonjeul” poate merge până la poziŃia perpendiculară; în asemenea situaŃii, camera de luat vederi este amplasată în „tavanul” obiectului de filmare; Unghiul raccourci

Se obŃine prin procedeul invers celui descris mai sus; în acest caz, obiectivul camerei

de luat vederi „priveşte” de jos în sus.

Page 27: Jurnalism de Televiziune

27

Aşa cum vom vedea pe parcursul prezentării tuturor procedeelor limbajului

cinematografic, unghiurile de filmare reprezintă modalităŃi care permit anumite

efecte, utilizarea lor având deci rostul nu numai de a propune privitorului mereu

altceva şi a-i păstra astfel atenŃia, ci şi de a-l persuada, de a-i sugera idei şi de a-i crea

stări chiar şi prin obŃinerea unor efecte plastice deosebite.

Planurile pot fi clasificate în funcŃie de două mari criterii:

A. După poziŃia camerei

B. După cantitatea de informaŃie.

A. PoziŃia camerei generează plauri fixe şi planuri în mişcare.

a) Planurile fixe au durata minimă de 3 secunde, pentru ca telespectatorul să poată citi informaŃia conŃinută. În funcŃie de mărimea lor, planurile fixe pot fi largi, medii sau strânse.

PLANURI LARGI

- ansamblu: stabileşte decorul, situează imaginea în spaŃiu, fără a identifica subiectul filmării

- plan general: stabileşte locul acŃiunii, subiectul e clar identificat, se distinge şi este plasat în decor.

- plan întreg : personajul este arătat în întregime, ocupă întreg cadrul, din vârful capului până la tălpi.

PLANURI MEDII

- semiplan/mediu : personajul este arătat de la brâu în sus.

- plan american : personajul este filmat de la genunchi în sus

PLANURI STRÂNSE

- prim plan : personajul este încadrat bust, procedeu folosit mai ales în emisiunile informative

- gros plan: personajul este încadrat cap, pentru un impact emoŃional asupra telespectatorului

- plan detaliu : un detaliu de fizionomie (mână, ochi, gură) sau de decor (un stilou, o pereche de ochelari, un pahar)

b) Planurile în mişcare durează minim 5 secunde şi pot fi de rotaŃie sau de translaŃie, în funcŃie de mişcarea camerei.

Page 28: Jurnalism de Televiziune

28

PLANURI DE ROTA łIE

-panoramarea orizontală. atunci când camera fixată pe trepied (sau stativ, suportul metalic care susŃine camera) execută o rnişcare paralelă cu axul camerei.

-panoramarea verticală, atunci când camera fixată pe trepied execută o mişcare perpendiculară pe axul camerei.

raff -ul - este panoramarea violentă, bruscă, prin care se obŃine pe o porŃiune a cadrului (timp de câteva fracŃiuni de secundă) o imagine neclară a tuturor persoanelor şi obiectelor aflate între punctul de unde începe mişcarea şi punctul unde ea se termină.

Procedeul este specific filmelor de acŃiune, reportajelor sau documentarelor care urmăresc obŃinerea senzaŃiei de maxim dinamism; folosirea lui, ca şi a transfocării-pumnal, se face numai cu reală justificare artistică, într-un context perfect adecvat.

PLANURI DE TRANSLA łIE

- Travellingul este deplasarea camerei în raport cu subiectul filmării: înainte, înapoi, circular sau orizontal. pe o şină specială. Travellingul este folosit la filmarea spoturilor comerciale, a videoclipurilor muzicale şi a producŃiilor cinematografice.

- Transfocarea este o falsă mişcare de cameră, pentru că este executată cu ajutorul unui buton al aparatului de filmat, care ne permite să ne apropiem sau să ne îndepărtăm de subiectul filmarii: ZOOM IN/ZOOM OUT

- Filmarea de pe macara - Macaraua este un braŃ uriaş, în vârful căruia se află o platformă ce susŃine camera şi pe operator. Macaraua poate executa mişcări complexe (sus-jos, dreapta-stânga, oblic- semicircular), permiŃând obŃinerea unor efecte imposibil de realizat fără acest utilaj. Macaraua face parte din dotarea unui studio profesional de televiziune prevăzut pentru producŃii complexe, (emisiuni de tip artistic), dar uneori este solicitată şi la filmări exterioare datorită performanŃelor deosebite în a obŃine şi combina aproape toate procedeele de mişcare de aparat descrise până acum.

B. După cantitatea de informaŃie, planurile pot fi strict informative, sau de legătură.

Planul de legătură leagă două momente ale unei secvenŃe pentru a sugera trecerea timpului sau pentru a face tranziŃia de la o secvenŃă la alta.

În televiziune, secvenŃa reprezintă o unitate de timp şi spaŃiu, este o succesiune de planuri care sugerează o acŃiune, fără a o arata în întregul ei.

H. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare

• Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 • Bejan, Sorin, Ini Ńiere în televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

Page 29: Jurnalism de Televiziune

29

10. Etapele realizarii unei producŃii TV.

A. Introducere:

Există o serie de însuşiri care conferă semnificaŃie jurnalistică unui eveniment. Vorbim, în acest caz, de capacitatea şi calitatea informaŃională transmisă în procesul de comunicare dintre jurnalist şi public.

Prin raportarea mesajului la receptor, ca public Ńintă putem diferenŃia şase valori:

1. proximitate temporală;

2. proximitate spaŃială;

3. neobişnuitul faptelor;

4. conflictul;

5. consecinŃele;

6. captarea interesului uman.

Prin considerarea acestor şase valori ca principii şi criterii de constituire a reportajului se deduce specificul acestuia în raport cu alte genuri jurnalistice.

De obicei producŃia de televiziune este împărŃită în trei faze: preproducŃia, producŃia propriu-zisă şi postproducŃia.

1. PREPRODUCłIA – reprezintă de fapt pregătirile care se fac pentru o producŃie de

televiziune şi este faza cea mai importantă. ImportanŃa ei este observată de cele mai multe ori

doar după ce filmările au început şi decurg foarte bine.

2. PRODUCłIA – vine atunci când totul este pus cap la cap ca într-un fel de spectacol.

ProducŃie poate fi transmisă în direct (live) sau înregistrată. Cu excepŃia ştirilor, a

transmisiilor sportive şi a unor evenimente deosebite, producŃiile de televiziune sunt de obicei

înregistrate pentru o difuzare ulterioară sau pentru comercializare (în cazul studiourilor

specializate doar în producŃie).

3. POSTPORDUCłIA – sarcini ca demontarea decorului, împachetarea echipamentului,

plăŃile facturilor către furnizorii de bunuri sau servicii şi evaluarea efectelor programului

produs reprezintă părŃi din faza de postproducŃie.

B. Obiectivul lecŃiei: Cunoaşterea elementelor de producŃie TV şi a etapelor realizării

unei producŃii de televiziune.

Page 30: Jurnalism de Televiziune

30

C. Concepte cheie: producŃie, post-producŃie, costuri de producŃie, audieŃă

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea principalelor etape ale producŃiei; 3. Cunoaşterea semnificaŃiilor evenimentului ce urmeazăa fi mediatizat 4. Cunoaşterea costurilor de producŃie 5. Cunoaşterea şi elaborarea unui Sinopsys

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

1. IDENTIFICAREA CLAR Ă A SCOPURILOR ŞI A INTEN łIILOR Este cea mai importantă etapă deoarece dacă nu sunt stabilite precis coordonatele legate de scopul şi intenŃia producŃiei evaluarea succesului va fi imposibilă (cum vă puteŃi da seama unde aŃi ajuns dacă nu ştiŃi de unde aŃi plecat?) Trebuie să vă întrebaŃi care e scopul producŃiei pe care vreŃi să o realizaŃi: educaŃional, de informare, de divertisment sau poate doriŃi să stârnească sentimente de mândrie, să aveŃi o abordare socială, religioasă sau politică? Este posibil ca scopul real să fie acela de a crea pentru telespectator dorinŃa de a lua o atitudine. Şi, ca să fim sinceri, mai mult ca sigur că principalul scop este pur şi simplu acela de a menŃine treaz interesul publicului asupra producŃiei pentru ca să avem beneficii mari din publicitate. Fără a fi recunoscut ca atare, acesta este principalul scop al televiziunilor comerciale. În acelaşi timp, cele mai multe producŃii au mai mult decât un singur scop de atins. Dar acest subiect va fi abordat mai târziu. 02. ANALIZAREA PUBLICULUI łINTĂ Bazat pe elemente ca vârstă, sex, statut socio-economic, nivel educaŃional ş.a.m.d. conŃinutul unui program de televiziune va diferi de la caz la caz. PreferinŃele sunt de asemenea diferite în funcŃie de regiuni (nord, sud, urban, rural) şi toate aceste caracteristici se referă la demografia populaŃiei. VariaŃiile demografice regionale pot fi observate în alcătuirea programelor studiourilor regionale sau locale şi pot determina acceptarea sau nu a unor tipuri de producŃii. General vorbind (şi, desigur, aici există şi multe excepŃii) când e vorba de prezentarea unor producŃii cu tentă sexuală publicul din mediul urban este mult mai tolerant decât cel din mediul rural. Aici intervine şi educaŃia. Cercetările arată că, în general, cu cât audienŃa are un grad mai ridicat al educaŃiei, cu atât este mai mică reacŃia de respingere a temelor sexuale. Raportul se schimbă însă când vine vorba de violenŃă. Dacă vă gândiŃi să nu ŃineŃi seama de preferinŃele telespectatorilor, atunci trebuie să ştiŃi că veŃi avea un viitor cât se poate de limitat în producŃia de televiziune! În cazul producŃiilor care includ materiale educaŃionale sau de prezentare, coordonatele se schimbă puŃin pentru că şi aici caracteristicile demografice pot influenŃa forma şi conŃinutul producŃiei. Producătorul şi scenaristul trebuie să fie puşi la curent cu toate aspectele ce Ńin de experienŃa, educaŃia şi cerinŃele publicului căreia i se adresează producŃia. De exemplu o subestimare a experienŃei şi pregătirii educaŃionale a publicului Ńintă şi folosirea unui limbaj prea simplu (sau chiar simplist) poate duce la insultarea acestuia. La fel, o supraestimare a publicului prin folosirea unui limbaj elevat este la fel de rău.

Page 31: Jurnalism de Televiziune

31

03. VERIFICAREA ALTOR PRODUC łII SIMILARE Se spune că dacă vreŃi să faceŃi greşeli atunci măcar faceŃi unele noi! Acesta e şi motivul pentru care trebuie să fi Ńi la curent şi să analizaŃi producŃiile anterioare. Trebuie să vă întrebaŃi permanent cum v-aŃi propus să difere producŃia voastră de ceea ce s-a făcut în trecut, fie că e vorba de succese sau nu. De ce a funcŃionat „reŃeta” sau, poate cel mai important, ce nu a mers bine? Pe de altă parte trebuie să luaŃi în consideraŃie diferenŃele legate de timp, locaŃie sau public din cauză schimbării rapide a stilurilor de producŃie în televiziune. 04. ESTIMAREA COSTURILOR Cei care finanŃează o producŃie de televiziune vor să ştie cum li se va întoarce investiŃia. Chiar dacă banii investiŃi într-o producŃie vor fi recuperaŃi mai târziu, trebuie să fim siguri că putem justifica costurile de producŃie. Pentru aceasta trebuie în primul rând să vedeŃi cât de mare e audienŃa pe care puteŃi să o obŃineŃi pentru că, în general, cu cât audienŃa e mai mare cu atât producŃia va fi mai atractivă pentru agenŃiile de publicitate.

H. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare

• Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 • Bejan, Sorin, Ini Ńiere în televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

11. NoŃiuni de montaj, sunet, iluminare.

A. Introducere:

O definiŃie - in mare - a montajului ar putea fi: operaŃiunea prin cadrele se

compun (se leagă) în secvenŃe, iar secvenŃele în film sau emisiune, obŃinându-se astfel

produsul finit – filmul sau emisiunea. Formulată astfel, definiŃia – deşi corectă sub

raport formal – ar putea sugera o operaŃiune strict mecanică, de juxtapunere a unor

cadre (planuri) filmate. În realitate, montajul nu este deloc o asemenea operaŃiune;

dimpotrivă, se numără printre cele mai intens creatoare, subtile şi sugestive procedee

ale limbajului cinematografic modern.

B. Obiectivul lecŃiei: Cunoaşterea elementelor de montaj, sunet şi procedee de

iluminare.

C. Concepte cheie: montaj, tipuri de montaj, caracteristici sunet, tehnica iluminării

Page 32: Jurnalism de Televiziune

32

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE: 1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea principalelor etape ale montajului de televiziune; 3. Cunoaşterea carecteristicilor sunetului de televiziune 4. Cunoaşterea aparaturii de montaj 5. Cunoaşterea tehnicii de iluminare 6. Cunoaşterea stilului de vestimentaŃie şi machiaj specifice televiziune

E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

O definiŃie - in mare - a montajului ar putea fi: operaŃiunea prin cadrele se

compun (se leagă) în secvenŃe, iar secvenŃele în film sau emisiune, obŃinându-se astfel

produsul finit – filmul sau emisiunea. Formulată astfel, definiŃia – deşi corectă sub

raport formal – ar putea sugera o operaŃiune strict mecanică, de juxtapunere a unor

cadre (planuri) filmate. În realitate, montajul nu este deloc o asemenea operaŃiune;

dimpotrivă, se numără printre cele mai intens creatoare, subtile şi sugestive procedee

ale limbajului cinematografic modern.

Tăietura Este cel mai des întrebuinŃată; constă în lipirea – pur şi simplu – a unui cadru de cel anterior. Asigură un ritm normal de receptare a succesiunii cadrelor; Fondú-ul Constă în întunecarea imaginii la sfârşitul unui cadru şi apoi iluminarea progresivă a cadrului următor care, astfel, parcă apare din întuneric; Anchainé-ul Constă în mixarea (suprapunerea) ultimelor fotograme ale unui cadru peste primele fotograme ale cadrului următor; câteva fracŃiuni de secundă, urmele vagi ale contururilor de obiecte sau persoane se suprapun. Ultimele două procedee (numite procedee optice) nu sunt recomandate în cazul acŃiunilor alerte, pentru că ele încetinesc ritmul povestirii prin imagine; în schimb, dau excelente rezultate în crearea de atmosferă, în secvenŃele cu imagine având tentă poetică, în legarea cadrelor trase în regim special de lumină (apusul sau răsăritul de soare, cadre cu lumină filtrată, cadre ce surprind frumuseŃi naturale), a cadrelor lungi, realizate prin mişcări lente şi complexe de aparat;

Stricarea scharf-ului

Pe parcursul ultimelor fotograme cadrul îşi pierde claritatea, iar din imaginea confuză ce domină ecranul câteva fracŃiuni de secundă apare cadrul următor; condiŃia obligatorie este ca şi primele fotograme ale cadrului nou să fie tratate optic la fel, adică să aibă „scharf-ul stricat”;

Page 33: Jurnalism de Televiziune

33

Stop-cadrul Este procedeul prin care imaginea de pe ecran „îngheaŃă”, transformând ultima fotogramă a cadrului într-o fotografie statică. Mai puŃin folosit ca legătură între cadre, stop-cadrul se utilizează mai des în finalurile de film sau emisiune, reprezentând poate cel mai des întâlnit suport de imagine pentru supraimpresionarea genericelor de final (numele realizatorilor, interpreŃilor, echipa tehnică etc.). O formă specială este montajul subliminal: într-un cadru se introduce o

fotogramă străină acelei succesiuni de fotograme, care nu va fi niciodată percepută

separat, distinct (datorită incapacităŃii organismului uman de a transforma în percepŃie

acel impuls prezent în faŃa ochilor doar a 24-a parte dintr-o secundă).

Sunetul este o componentă fundamentală în televiziune. Acesta nu numai că trebuie să aibă o calitate tehnică impecabilă, dar trebuie să aibă şi un sens complementar imaginilor.

Sunetul poate fi de două feluri natural şi prelucrat. Nevoia de sunete naturale vine din nevoia de realism în materialele de televiziune ştiri, reportaje, interviuri, etc. Sunetul este un element de bază al observării directe, dar şi un partener egal al imaginilor atunci când este utilizat pentru ca telespectatorul să înŃeleagă mai bine imaginile.

Captarea sunetului se poate face prin mai multe feluri. Cu microfonul de pe camera de filmat sau prim microfon. Sunetul captat prin microfon depinde de tipul microfonului - omnidirecŃional sau unidirecŃional.

Prin felul sunetului se poate reda o ambianŃă, o atmosferă. Acest tip de sunet este specific fiecărui mediu în parte. Aceste sunete specifice şi personalizate sunt necesare la montaj, pentru a dovedi că jurnalistul a fost acolo, dar şi pentru a sugera semnificaŃii şi efecte stilistice.

De cele mai multe ori, în televiziune, sunetul este adăugat în post-producŃie, de către profesionişti care-l mixează. Asta deoarece sunetul trebuie să formeze un tot unitar cu imaginea şi să integreze, să unească mai multe elemente pentru a nu atrage atenŃia doar asupra sa. Prin alăturarea lor, între imagine şi cuvânt pot apărea relaŃii:

a) de concurenŃă, b) de redundanŃă c) de complementaritate.

În televiziune lumina este un element cu valenŃe artistice, iar stăpânirea tehnicilor de iluminat pentru a obŃine cele mai bune imaginii nu este doar un simplu gest de manevrare a unei surse de lumină.

Deşi lumina are ca principală funcŃie să facă vizibil un decor, dacă este utilizată în condiŃii optime se poate transforma într-o adevărată artă a exprimării emoŃiilor şi a stărilor de spirit. Lumina este formă, atmosferă, sens.

Pentru a obŃine o imagine de calitate scenele filmate trebuie să beneficieze de lumină suficientă. Utilizarea în exces a luminii nu este utilă deoarece duce la o imagine arsă, iar deficitul de lumină poate genera o imagine întunecată.

Lumina poate fi de două feluri: naturală şi artificial ă. În funcŃie de direcŃia fascicolului de lumină naturală sau artificială pot fi identificate două tipuri de lumină:

Lumina directă produsă de bec, neon, sursă în acest caz lumina este punctiformă şi generează o lumină dură cu contraste foarte puternice ale obiectului filmat.

Page 34: Jurnalism de Televiziune

34

Lumina difuză generată de o suprafaŃă luminoasă care poate fi uneori reflectorizantă. Această lumină mai poate fi obŃinută şi prin reflectarea lumini naturale de o suprafaŃă metalizată asemănătoare umbrelelor din studio.

Despre o vedetă văzută la televizor, de cele mai multe ori, se poate spune că are un ten perfect, însă atunci când iese de sub lumina reflectoarelor, faŃa nu mai are aceeaşi strălucire.

Între machiajul de zi cu zi şi cel de televiziune, diferenŃa este, în primul rând, la texturi. Fardurile de cosmetică decorative care se găsesc în magazine nu sunt profesionale. Sunt farduri care au putere medie de acoperire, trebuie să ofere naturaleŃe şi cu totul alte funcŃiuni.

Machiajul tehnic de televiziune presupune farduri profesionale, care pot fi găsite doar în magazine specializate. Este mult mai simplu acest tip de machiaj, dar este dificil de abordat. Şi asta pentru că fardurile profesionale au alt tip de aderenŃă şi de culoare, până la urmă. Foarte importantă este baza de machiaj, dacă pui un fond de ten profesional pe jumătate de faŃă şi rămâne cealaltă jumătate de faŃă nefardată, vei vedea o diferenŃă extraordinară.

Prezentatorii ştirilor de televiziune sunt vedetele-fanion ale posturilor. Crainicul nu poate apărea îmbrăcat oricum pe micul ecran, de exemplu, în trening sau în tricou, pentru că, indiferent ce ştiri fulminante ar prezenta sau oricât de bine ar citi de pe prompter, nu l-ar crede nimeni.

De aceea, Ńinuta crainicilor trebuie să fie impecabilă. Pe de alta parte, hainele lor nu trebuie să fie extravagante sau să abunde în tot felul de excentricităŃi numai pentru a fi în ton cu moda.

DecenŃa şi bunul-gust primează în apariŃiile prezentatorilor de ştiri. Acest amănunt, în aparenŃă minor, se adaugă la creşterea credibilităŃii programelor de ştiri. Nu înseamnă că un buletin de ştiri este bun pentru că prezentatorii sunt îmbrăcaŃi elegant.

H. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare

• Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 • Bejan, Sorin, Ini Ńiere în televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

12. NoŃiuni de tehnică a vorbirii.

A. Introducere:

Vorbirea din mass-media audio-vizuală se poate împărŃi în două mari categorii de stil: vorbirea literară şi cea informativă. În radio şi televiziune acest stil din urmă este mai frecvent, având în vedere că cele mai multe emisiuni sunt informative. RelaŃia dintre vorbitor şi ascultător este următoarea:

Page 35: Jurnalism de Televiziune

35

VORBITORUL --- compune --- ASCULTĂTORULUI

SCRIITORUL --- compune --- ASCULTĂTORULUI

B. Obiectivul lecŃiei: Cunoaşterea tehnicii vorbirii în cazul prezentatorului de

televiziune

C. Concepte cheie: logopedie, dicŃie

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE: 1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea tehnicilor de corectare a unor defecte de vorbire; 3. Cunoaşterea stilului de citire în funcŃie de preducŃiile de televiziune 4. Cunoaşterea aparatului foniator 5. Tehnica respiratiei 6. Thnica frazării E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

În cazul în care, prezentatorul de radio şi de televiziune citeşte texte compuse de alte persoane şi nu de el însuşi, nu mai este ”vorbitor” în sensul relaŃional dintre el şi partener. Această situaŃie este frecventă în cazul emisiunilor de ştiri, unde nu un singur redactor realizează toată emisiunea.

Cercetările fonetice de ani de zile analizează partea sonoră a limbii (langue) şi a vorbirii (parole), segmentând şi unele sunete. Şirul ”articulat” al acestora este urmat de intonaŃie. Toate acestea însă, nu reprezintă vorbirea adevărată, deoarece propoziŃiile sună bine, corect, dar din punct de vedere acustic nu alcătuiesc un lanŃ textual.

Vocea umană este sunetul natural creat de corzile vocale ale omului, şi modulat în gât, gură şi cavităŃile nazale. Oamenii folosesc vocea pentru a transmite informaŃii în primul rând prin vorbit, dar şi prin cântat şi alte sunete, ca de exemplu prin strigat, plâns, râs, oftat ş.a. În cazul cântatului se poate spune că vocea umană este un instrument muzical, desigur de natură cu totul specială.

Vocea la om se produce în primul rând prin acŃiunea (vibraŃia) celor două corzi vocale din laringe, în cadrul spaŃiului înconjurător disponibil din zonă. VibraŃia corzilor vocale poate fi influenŃată în mod complex prin activarea muşchilor şi Ńesuturilor din apropiere.

Tonul de bază la bărbaŃi este în jur de 125 Hz, iar la femei în jur de 250 Hz (mai înalt). La copiii mici este în jur de 440 Hz. Octavele superioare, care sunt parte componentă a vocii naturale, ajung la frecvenŃe foarte înalte, de până la 12 kHz. Gama de note de la cea mai joasă la cea mai înaltă (ambitusul) cuprinde la om în mod normal circa 1,3 ... 2,5 octave.

Despre soprana peruviană de excepŃie Yma Sumac se spunea că poate acoperi chiar 4 octave. Unele ocupaŃii necesită un antrenament / o cultivare deosebită a vocii în domeniul

Page 36: Jurnalism de Televiziune

36

vorbirii: prezentator/crainic (la radio, TV), actor de teatru, prezentator la spectacole, recitator, politician şi multe altele.

Este vorba atât despre îmbunătăŃirea dicŃiei, sonorităŃii şi clarităŃii vocii, cât şi desigur a formulărilor şi conŃinutului celor spuse.

Vocea de piept reprezintă rangul vocal obişnuit vorbirii al unei persoane. Este rangul predominant al vocilor masculine. Vocea de piept este vocea folosită în viaŃa de zi cu zi. Este numită "voce de piept", deoarece se produce o vibraŃie (rezonaŃie) în zona de sus a cavităŃii pieptului. De asemenea, vocea de piept este caracteristică notelor joase, dar poate fi utilizată şi la notele înalte.

Vocea de cap reprezintă o "parte a vocii" folosită la descrierea rezonanŃei simŃite de cel care cântă, şi anume în cap (se simte o vibraŃie în gură sau în orice altă parte a capului). Se consideră că oricine are, printre altele, şi o voce de cap, indiferent dacă e bass sau soprană BărbaŃii şi femeile schimbă registrele la acelaşi nivel. La Ńipat (mai ales la femei şi copii) în majoritatea cazurilor este utilizată vocea de cap (falsetul).

Logopedia (cuvântul provine din greaca veche: λόγος / lógos = a vorbi, iar παιδεύειν / paideuein = a educa; împreună: educarea vorbirii) desemnează specialitatea din medicină care se ocupă de vindecarea şi refacerea vocii şi a vorbirii. Conceptul de logopedie a fost introdus de către medicul vienez Emil Fröschels prin anii 1913 - 1924.

În decursul vremii conceptul a suferit unele modificări. În zilele noastre prin logopedie se înŃelege o specialitate terapeutico-medicală care se ocupă de persoanele ce au greutăŃi în comunicaŃia cu alte persoane din cauza unui deranjament de vorbire, limbă, voce, înghiŃit, auz sau respiraŃie.

Logopezii se axează, atât în teorie cât şi în practică, pe cercetarea, prevenirea, diagnosticul, terapia şi reabilitarea acestui gen de deranjamente.

H. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare

• Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 • Bejan, Sorin, Ini Ńiere în televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

13. Reguli ce trebuie respectate în cazul producŃiilor TV.

A. Introducere:

În această prelegere se va discuta despre regulile ce trebuie respectate in cazul

elaborării textului jurnalistic. Se va avea în vedere stilul, frazarea, regulile de

intervievare (din punct de vedere tehnic)

B. Obiectivul lecŃiei: Cunoaşterea tehnicii de citire, în cazul prezentatorului de

televiziune; cunoaşterea unor aspect de natură tehnică – zgomote parasite care

împiedică realizarea în bune condiŃii tehnice a unui interviu sau a înregistrării

sunetului.

Page 37: Jurnalism de Televiziune

37

C. Concepte cheie: comentariu din off, surse de zgomot, înregistrare, emisiune în

direct

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea tehnicilor de corectare textelor; 3. Cunoaşterea stilului de prezentare şi intervievare E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

COMENTARIU OFF SAU VOICE OVER

Atunci când informaŃia este suficientă pentru a acoperi măcar jumătate din reportaj sau nu există destule imagini, formatul se numeşte comentariu off sau voice over. Denumirea se referă la faptul că vocea prezentatorului de ştiri este cea care se aude peste imagini, iar mixajul sunet-imagine se face n direct, in jurnal.

Durata comentariului din off, în lucrările de specialitate, este apreciată între 15 si 40 de secunde, dar în practica ediŃiilor de ştiri poate ajunge şi la 50 de secunde. Comentariul off sau voice over este formula de compromis atunci imaginile sau sunetul nu sunt suficiente, dar informaŃia este de interes şi trebuie difuzata.

Lavaliera (microfonul minuscul care se prinde de rever) este folosita mai mult pentru interviul in studio.

RECOMANDĂRI

Nu uitaŃi că microfonul înregistrează cele mai fine zgomote, pe care noi nici nu le percepem. Mintea noastră se concentrează pe ceea ce noi dorim să auzim şi înlătură restul sunetelor (efectul cocktail-party). De aceea, este bine ca pentru câteva secunde să "ascultaŃi" încăperea în care vreŃi sa faceŃi interviul, pentru ca sa alegeŃi o camera cu o acustica "curata", fără ecou. De obicei, suprafeŃele dure reflectă sunetul iar suprafeŃele moi îl absorb. ÎncercaŃi să găsiŃi un mediu cu cât mai puŃine suprafeŃe dure. IntervievaŃii, mai ales personalităŃile şi vedetele, au un colŃ confortabil în biroul sau casa lor. Acest colŃ este bun pentru realizarea interviurilor, pentru că are canapele, covoare şi perdele care absorb zgomotele. Chiar dacă intervievatul insistă să stea în spatele unui birou, convingeŃi-1 să se aşeze într-un fotoliu sau scaun în faŃa biroului, pentru că voi sunteŃi cei care conduceŃi interviul. Nu uitaŃi ca atunci când se aşează la birou are de obicei un perete gol în spate, care arata oribil in cadru. Aşa că dacă îl aşezaŃi pe un fotoliu în faŃa biroului, şi veŃi obŃine profunzime de câmp pe imagine şi un sunet curat. Astfel, atingeŃi două obiective. VeŃi avea în final o compoziŃie complexă în imagine şi un sunet curat pe interviu.

Reguli de respectat în cazul înregistrărilor sau a emisiunilor în direct

Revenind la sursele de zgomot, aveŃi în vedere:

• ferestrele deschise- închideŃi-le sau trageŃi draperiile

Page 38: Jurnalism de Televiziune

38

• telefonul, care sună când Ńi-e lumea mai dragă, deconectaŃi-l pentru toată durata înregistrării şi rugaŃi-l pe interlocutor să-şi închidă telefonul mobil

• aerul condiŃionat - de obicei face zgomot aşa că opriŃi-l pe durata înregistrării • imprimantele şi computerele pot face zgomote, aşa că solicitaŃi să nu se lucreze la ele în

intervalul în care înregistraŃi • activitatea intensă din încăpere, cu mai multe persoane care vorbesc sau se deplasează dintr-

un loc în altul distrage atenŃia. RugaŃi-le să meargă în altă cameră. • vântul puternic, atunci când înregistraŃi afară, aduce interferenŃe grave pe sunet, aŃa că

trebuie să protejaŃi microfonul sau să vă mutaŃi într-un loc mai ferit.

I. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare

• Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 • Bejan, Sorin, Ini Ńiere în televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

14. LegislaŃie specifică domeniului.

A. Introducere:

Se are în vedere prezentarea unor articole de lege, a Codului deontologic al

jurnalistului şi anumite reglementări venite din partea instituŃiilor abilitate în

domeniu (Consiliul NaŃional al Audiovizualului)

B. Obiectivul lecŃiei: Cunoaşterea legislaŃiei în domeniu

C. Concepte cheie: legislaŃie, cod deontologic, decizii

D. REZULTATE ŞI COMPETENłE:

1. Formarea deprinderilor de studiu individual; 2. Cunoaşterea legislaŃiei în domeniul audiovizual; 3. Cunoaşterea stilului Codului deontologic al jurnalistului E. Timp pentru asimilarea informatiilor : 2 ore/săptămână

F. Rezumatul temei tratate:

Drepturile jurnaliştilor sunt apărate, în principal, de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media negociat şi semnat de FederaŃia Română a Jurnliştilor MediaSind împreună cu Uniunea NaŃională a Patronatului Român (în a cărei delegaŃie au

Page 39: Jurnalism de Televiziune

39

negociat reprezentanŃii Clubului Român de Presă) şi Patronatul Presei din România - ROMEDIA, afiliat la UGIR 1903.

În cuprinsul prezentului cod, noŃiunea de interes public va fi înŃeleasă pornind de la

următoarele premise:

– Orice chestiune care afectează viaŃa comunităŃii este de interes public. Acesta nu se rezumă

numai la aspectele politice, ci include orice altă împrejurare care prezintă interes pentru

comunitate.

– Interesul public nu priveşte doar ceea ce autorităŃile consideră că este de interes public.

– Modul în care funcŃionează şi acŃionează guvernul, autorităŃile ori instituŃiile publice,

precum şi orice altă entitate care utilizează bani publici sau care afectează interesul

comunităŃii este de interes public major.

– Toate acŃiunile, omisiunile, gesturile şi cuvintele demnitarilor, politicienilor şi ale tuturor

funcŃionarilor publici legate de exercitarea funcŃiei lor sunt de interes public major. ViaŃa

privată a acestora este de interes public atunci când are relevanŃă pentru exercitarea funcŃiei.

– Având în vedere contribuŃia autorităŃilor la gestionarea puterii şi a serviciilor publice,

critica adusă acestora se bucură de un interes public major.

– Atunci când nu există un interes public evident, libertatea de exprimare nu poate fi limitată

decât de interesul protejării unui alt drept fundamental.

– Orice informaŃii privind încălcarea drepturilor omului – aşa cum sunt acestea definite în

documentele internaŃionale ratificate de România - sunt de interes public major.

Rolul jurnalistului

1.1. Jurnalistul este dator să exercite dreptul inviolabil la libera exprimare în virtutea

dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul se bucură de o protecŃie sporită în exercitarea

acestui drept datorită rolului vital, de apărător al valorilor democratice, pe care presa îl

îndeplineşte în societate.

1.2. Jurnalistul este dator să caute, să respecte şi să comunice faptele – aşa cum acestea pot fi

cunoscute prin verificări rezonabile - în virtutea dreptului publicului de a fi informat.

1.3. Jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală. În relatarea faptelor şi a

opiniilor, jurnalistul va acŃiona cu bună-credinŃă.

1.4. Jurnalistul este dator să semnaleze neglijenŃa, injustiŃia şi abuzul de orice fel.

1.5. În demersul său de a informa publicul, jurnalistul este dator să reflecte societatea în

ansamblul şi diversitatea ei, acordând acces în presă şi opiniilor minoritare şi individuale.

Publicul are dreptul să cunoască nu numai informaŃiile şi ideile primite favorabil sau cu

Page 40: Jurnalism de Televiziune

40

indiferenŃă ori considerate inofensive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau

deranjează.

Acestea sunt cerinŃe ale pluralismului, toleranŃei şi spiritului deschis, fără de care nu există

societate democratică.

1.6. Profesia de jurnalist implică drepturi şi obligaŃii, libertăŃi şi responsabilităŃi.

Conduita profesională a jurnalistului

2.1. Respectarea drepturilor omului

În exercitarea rolului său de garant al democraŃiei, presa are datoria primordială de a respecta

drepturile omului. Astfel:

2.1.1. Jurnalistul este dator să respecte prezumŃia de nevinovăŃie.

2.1.2. Jurnalistul este dator să respecte viaŃa privată a persoanei (inclusiv aspectele care Ńin de

familie, domiciliu şi corespondenŃă). Amestecul în viaŃa privată este permis atunci când

interesul public de a afla informaŃia prevalează. În acest context este irelevant dacă o

persoană publică a dorit sau nu să dobândească această calitate. O activitate nu este privată

doar pentru motivul că nu este desfăşurată în public.

2.1.3. Jurnalistul este dator să Ńină cont de interesul legitim al minorului. El va proteja

identitatea minorilor implicaŃi în infracŃiuni, ca victime sau ca autori, cu excepŃia situaŃiei în

care interesul public cere ca aceştia să fie identificaŃi, sau la solicitarea expresă a părinŃilor

sau a reprezentanŃilor lor legali, în vederea protejării interesului superior al minorului.

2.1.4. Identitatea victimelor accidentelor, calamităŃilor, infracŃiunilor, cu precădere cele ale

agresiunilor sexuale, nu trebuie să fie dezvăluită, cu excepŃia situaŃiei în care există acordul

acestora sau când un interes public major prevalează. De acelaşi regim beneficiază şi

persoanele defavorizate (bolnavi, persoane cu dizabilit ăŃi, refugiaŃi etc.).

2.1.5. Jurnalistul este dator să nu discrimineze nicio persoană pe motive de rasă, etnie, religie,

sex, vârstă, orientare sexuală ori dizabilităŃi şi să nu instige la ură şi violenŃă atunci când

relatează fapte sau îşi exprimă opiniile.

2.2. Regulile redactării

2.2.1. InformaŃia trebuie delimitată clar de opinii. Jurnalistul va face demersuri rezonabile în

acest sens.

Page 41: Jurnalism de Televiziune

41

2.2.2. Jurnalistul va verifica informaŃiile în mod rezonabil înainte de a le publica şi va

exprima opinii pe o bază factuală. InformaŃiile vădit neadevărate, sau cele despre care

jurnalistul are motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate.

2.2.3. În chestiunile despre care relatează, jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a prezenta

punctele de vedere ale tuturor părŃilor implicate.

2.2.4. Jurnalistul va respecta în redactare regulile citării. În cazul citării parŃiale a unei

persoane, jurnalistul are obligaŃia de a nu denatura mesajul acelei persoane.

2.3. ProtecŃia surselor

2.3.1. Jurnalistul are obligaŃia de a păstra confidenŃialitatea acelor surse care solicită să îşi

păstreze anonimatul sau a acelor surse a căror dezvăluire le poate pune în pericol viaŃa,

integritatea fizică şi psihică sau locul de muncă.

2.4. Colectarea informaŃiilor

2.4.1. Jurnalistul va obŃine informaŃii în mod deschis şi transparent. Folosirea tehnicilor

speciale de investigaŃie este justificată atunci când există un interes public şi când

informaŃiile nu pot fi obŃinute prin alte mijloace. Se recomandă ca utilizarea tehnicilor

speciale de investigaŃie să fie menŃionată explicit în momentul publicării informaŃiilor.

2.5. Abuzul de statut

2.5.1. Folosirea statutului de jurnalist pentru a obŃine beneficii personale sau în favoarea unor

terŃe părŃi constituie o gravă încălcare a normelor etice şi este inacceptabilă.

2.5.2. Jurnalistul nu va accepta daruri în bani sau în natură sau orice alte avantaje care îi sunt

oferite în considerarea statutului său profesional.

2.5.3. Jurnalistul va evita să se afle într-o situaŃie de conflict de interese. Se recomandă

separarea activităŃilor editoriale ale jurnalistului de cele politice şi economice.

2.6. IndependenŃa

2.6.1. Jurnalistul îşi va exercita profesia conform propriei sale conştiinŃe şi în acord cu

principiile prevăzute de Statutul Jurnalistului şi prezentul Cod Deontologic.

2.7. CorecŃia erorilor. Dreptul la replic ă

2.7.1. Jurnalistul va corecta cu promptitudine orice eroare care apare în materialele sale.

Acolo unde consideră necesar, jurnalistul poate să publice şi scuze.

2.7.2. Dreptul la replică se acordă atunci când cererea este apreciată ca fiind îndreptăŃită şi

rezonabilă.

Page 42: Jurnalism de Televiziune

42

Drepturile jurnalistului

3.1. Jurnalistul este protejat de tratatele şi convenŃiile internaŃionale la care România este

parte şi care garantează libertatea de exprimare şi liberul acces la informaŃii, precum şi la

toate sursele de informare.

3.2. Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel.

3.3. ProtecŃia secretului profesional şi a confidenŃialităŃii surselor este în egală măsură un

drept, dar şi o obligaŃie a jurnalistului.

3.4. Jurnalistul are dreptul la clauza de conştiinŃă. El are libertatea de a refuza orice demers

jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Această

libertate derivă din obligaŃia jurnalistului de a informa publicul cu bună-credinŃă.

3.5. În virtutea bunei practici de separare a activităŃilor economice de cele editoriale,

jurnalistul are dreptul de a refuza să atragă contracte de publicitate sau sponsorizare pentru

instituŃia de presă la care lucrează.

3.6. Jurnalistul se bucură, potrivit legii, de protecŃia drepturilor de autor.

3.7. Jurnalistul îşi afirmă dreptul de a fi apărat de către instituŃia de presă unde îşi exercită

profesia, precum şi de către asociaŃia profesională ori sindicală care îi reprezintă interesele

împotriva oricărei presiuni exercitate contra sa, de natură să determine o încălcare a conduitei

profesionale prevăzute de Statutul Jurnalistului şi de Codul Deontologic.

I. IndicaŃii bibliografice pentru aprofundare

• Bejan, Sorin, Tehnici de redactare a emisiunilor de televiziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008

DECIZIE Nr. 220/2011, privind Codul de reglementare a conŃinutului audiovizual - M.Of. nr. 174 din 11.03.2011

Legea Audiovizualului nr.504/2002 adoptată de Parlamentul României Codul de reglementare a conŃinutului audiovizual adoptat de CNA în 2006.

Page 43: Jurnalism de Televiziune

43

ÎNTREBĂRI - EVALUARE

1. Caracteristicile mesajului audiovizual sunt:

a) Efemeritate, flexibilitatea programelor, rapiditate, accesibilitate b) Stil c) Farmec

2. Munca în echipă este o caracteristică a mesajului audiovizual ?

DA NU

3. Costul de producŃie al unei emisiuni de televiziune este o caracteristică a mesajului audiovizual ?

DA NU

4. Care este scopul fundamental al unei comunicări audiovizuale ?

a) lărgirea orizonturilor b) captarea atenŃiei publicului si surprinderea evenimentului c) creşterea veniturilor unei televiziuni

5. Atunci când unghiul de filmare al camerei de luat vederi este orientat în jos, procedeul de filmare se numeşte:

a) plonje b) contra-plonje (raccourci) c) unghi subiectiv

6. Planul subliminal are o durată de:

a) 3 secunde b) 5 secunde c) sub 3 secunde

7. Planurile fixe au o durată minimă de:

a) 2 secunde b) 3 secunde

Page 44: Jurnalism de Televiziune

44

c) 4 secunde

8. Planul ansamblu stabileşte:

a) Personajul încadrat de la genunchi în sus b) decorul în care se desfăşoară filmarea c) personajul încadrat de la brâu în sus

9. În prim plan personajul este încadrat…

a) de la tălpi până la cap b) de la genunchi până la cap c) bust

10. FuncŃiile televiziunii sunt:

a) informativă, cultural-educativă, divertisment b) dezinformarea c) crearea de vedete d) manipularea

11. Efemeritatea mesajului este:

a) funcŃie a televiziunii b) disfuncŃie a televiziunii c) mesaj subliminal

12. DisfuncŃiile televiziunii sunt:

a) divertisment b) crearea de modele c) cronofagia, telerecepŃia în exces, manipularea

13. Fenomenul manipulării reprezintă:

a) comunicarea de masă b) schimbarea punctului de vedere c) depărtarea mesajului de informaŃia strict obiectivă

14. Dezinformarea este:

a) suprimarea brutală a oricărei obiectivităŃi a mesajului şi cenzura b) crearea de şabloane c) informaŃie scurtă

Page 45: Jurnalism de Televiziune

45

15. Tipurile jurnalului de televiziune sunt:

a) flash b) tout-images şi clasic c) breaking-news

16. Grila de televiziune reprezintă:

a) programul unei zile b) actualitatea programului c) „meniu” în care sunt prezentate toate producŃiile unei televiziuni dintr-o

săptămână, pe repere orare

17. Producătorul jurnalului este cel care…

a) manageriază informaŃia şi realizează tehnic şi redacŃional jurnalul b) prezintă jurnalul c) montează ştirile

18. Producătorul de package are următoarele responsabilităŃi:

a) redactează ştirile b) „împachetează” materialele din jurnal c) coordonează reporterii

19. Reporterii au următoarele atribuŃii:

a) Editează imaginea b) montează ştirile c) participă la montarea ştirilor, culeg informaŃia de pe teren

20. Editorul de imagine se ocupă de:

a) realizarea în totalitate a materialului difuzat pe post b) de asigurarea unei imagini de calitate c) montarea materialului prin lipirea imaginilor, a sincroanelor şi a comentariului

21. CalităŃile unei ştiri sunt date de:

a) proximitate, relevanŃă şi senzaŃional b) să fie scurtă c) să fie lungă

Page 46: Jurnalism de Televiziune

46

22. Interesul uman este un criteriu de selecŃie a unei ştiri?

DA NU

23. Elementele autonomiei unei ştiri sunt:

a) informaŃia seacă (brută) b) de unde vine informaŃia, informaŃia esenŃială, efecte şi consecinŃe c) rapiditatea evenimentului

24. În ce spaŃii se efectuează machiajul de televiziune ?

a) spaŃii luminate în aceleaşi condiŃii de studio b) în studio c) în regie

25. VestimentaŃia prezentatorului trebuie…

a) sa fie de gală b) adaptată la gustul producătorului c) adaptată la stilul prezentatorului, adaptată la stilul emisiunii

26. Care sunt sursele folosite de reporter la realizarea unui reportaj ?

a) cărŃile b) comunicate de presă, contacte, agenda zilnică de filmări c) prezentatorul jurnalului

27. Care sunt etapele pregătirii unui interviu în platoul de filmare ?

a) alegerea temei şi documentarea, alegerea invitatului b) alegerea operatorului c) alegerea regizorului

28. Ce tipuri de interviu sunt folosite, de obicei ?

a) interviu informativ, de opinie b) interviu de situaŃie c) interviu portret

Page 47: Jurnalism de Televiziune

47

29. Viteza de transmitere a mesajului este o caracteristică a…

a) presei scrise b) a cinematografului c) a televiziunii

30. Conceptul de public este atribuit:

a) celor care urmăresc emisiunile de tip magazin b) celor care urmăresc emisiunile specializate c) celor care urmăresc cele două tipuri de emisiuni

31. Publicurile sunt categoriile de telespectatori care urmăresc:

a) emisiunile de tip magazin b) emisiunile muzicale c) emisiunile culturale

32. Serviciu de programe reprezintă:

a) ansamblul programelor de internet transmise b) ansamblul programelor de radio si televiziune transmise c) departamentul programe al unei televiziuni

33. Accesibilitatea reprezintă:

a) o caracteristică a mesajului audiovizual b) o calitate a anchetei tv c) accesul la sursele de informare

34. Travelling-ul este:

a) mişcarea de descriere a unei părŃi din decor b) deplasarea camerei în raport cu subiectul filmării c) plan de legătură în procesul filmării

35. Transfocarea este:

a) mişcare de cameră pe şina de travelling b) o apropiere şi/ sau o depărtare de personaj (realizată doar cu ajutorul

obiectivului camerei de filmat – ZOOM) c) descrierea personajului

Page 48: Jurnalism de Televiziune

48

36. Panoramarea este:

a) filmarea de sus în jos a personajului b) filmarea de aproape (Plan Mediu) c) mişcarea paralelă cu axul camerei de filmat folosită în descrierea personajului

sau a decorului de filmat

37. În funcŃie de poziŃia camerei, planurile pot fi:

a) fixe, în mişcare b) strânse c) largi

38. În funcŃie de cantitatea de informaŃie pe care o furnizează, planurile pot fi:

a) în mişcare b) fixe c) strânse, largi şi medii

39. Trans-travelling-ul este:

a) mişcarea de descriere a decorului b) filmarea personajului din cap până în picioare c) filmarea ce combină două procedee tehnice – transfocarea şi travellin-ul

40. Televiziunea combină următoarele elemente:

a) imagine, sunet şi comentariu b) transfocarea c) montajul

ALTE TIPURI DE INTREBARI PENTRU EVALUARE

41. Caracteristicile mesajului audiovizual sunt:

42. Costul de producŃie al unei emisiuni de televiziune este o caracteristică a mesajului audiovizual ?

Page 49: Jurnalism de Televiziune

49

43. Atunci când unghiul de filmare al camerei de luat vederi este orientat în

jos, procedeul de filmare se numeşte:

44. Planul subliminal are o durată de:

45. Planul ansamblu stabileşte:

46. În prim plan personajul este încadrat…

47. Efemeritatea mesajului este:

48. Fenomenul manipulării reprezintă:

49. Dezinformarea este:

50. Tipurile jurnalului de televiziune sunt:

51. Grila de televiziune reprezintă:

52. Producătorul jurnalului este cel care…

53. Reporterii au următoarele atribuŃii:

Page 50: Jurnalism de Televiziune

50

54. CalităŃile unei ştiri sunt date de:

55. VestimentaŃia prezentatorului trebuie…

56. Care sunt sursele folosite de reporter la realizarea unui reportaj ?

57. Care sunt etapele pregătirii unui interviu în platoul de filmare ?

58. Viteza de transmitere a mesajului este o caracteristică a…

59. Conceptul de public este atribuit:

60. Publicurile sunt categoriile de telespectatori care urmăresc:

61. Serviciu de programe reprezintă:

62. Travelling-ul este:

63. Panoramarea este: 64. Televiziunea combină următoarele elemente:

65. Prezentatorul de televiziune trebuie să vorbească…

66. Prompterul este…

67. Derularea verticală a unui generic sau unui text se numeste: 68. Ratting-ul in televiziune reprezinta:

69. Prin PROMO se realizeaza:

Page 51: Jurnalism de Televiziune

51

70. Producatorul are urmatoarele atributii:

71. Emisiunile multiplex se realizeaza din:

72. Headlines-urile in cadrul buletinului de stiri sunt:

73. Fotograma reprezinta a…:

74. Final-cut reprezinta:

75. Temperatura de culoare reprezinta:

76. Bilboard-ul reprezinta:

77. AVID este o tehnica de montaj realizata…

78. Etapele planificarii unei productii de televiziune cuprind:

79. Voice-over-ul este persona care asigura:

80. Saritura in cadru reprezinta:

81. Cadrul subliminal are o durata de:

82. Un plan foarte scurt poate crea urmatoarele situatii:

83. Fade-in reprezinta:

Page 52: Jurnalism de Televiziune

52

Raspusnsurile la aceste intrebari se gasesc in cele două cursuri editate de Editura

Fundatiei „Romania de Maine” – 2008

Initiere TV - lect. univ. drd. Sorin BEJAN

Tehnici de realizare a emisiunilor de televiziune – lect. univ. drd. Sorin

BEJAN