Cei mai mult sau mai puţin inspiraţi, știu că

”Nu e dracu’ așa de negru, e mai mult spre gri...”

Agache Dorina (Doricel) Avram Laura (Orfelina)

Bantaş Elena (Yatzee)

Bărbuță Ștefan Horia (Moustache)

Bulai Lavinia (Lav)

Bumbaru Sorin Ionuț (Silent)

Chirila Tudor Averof (Teddy)

Chirvase Andreea (AndruskutzZa)

Ciubotariu Radu (Radu BOMB)

Codreanu Florin Laurențiu (Floricel)

Costin Nicoleta (Nicu)

Crețu Miliana (Pingu`)

Dănăila Dan (Internaționalu‘)

Grigoraș Crina Anca (Bine, CRINA!)

Izvoranu Andrian Cristian (Pleată)

Jalbă Andreea (Dedelicious)

Lăpușneanu Giulia (Giulaila)

Lupu Andreea (Auuuuu)

Manole Marius Cristian (Logicianul)

Manoli Dan Claudiu (ClauGOOOL)

Mitu Viorica (Pește)

Năstase Oana Maria (OanyM)

Neagu Cristian Doru (Nelutzu din 39)

Nour Andrei (Brazilianu‘)

Pascu Adrian (Hadrianu‘)

Pistol Livia (Șosețică)

Popa George (Zacuscă)

Resmeriță Diana Teodora (Dizz)

Scîntei Oana (Cassie)

Stanca Edith—Ioana (Bebe blond)

4 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

“Liceu – cimitir

Al tinereţii mele,

Pedanţi

profesori

Şi examene

grele[…]”

G.Bacovia

De-ale liceului …

Şi până acum aşa a fost .Nu trece pauză

fără să se audă un glas care să strige :

‖Cine are tema la mate/fizică etc. (după

caz)?‖. Întrebarea în sine nu reprezintă

nimic nou, partea ―comica‖ intervine în

momentul în care se lasă liniştea peste

clasă, nu demult gălăgioasă. În afară de

copierea temelor, devenit un sport de

performanţă, pauzele sunt şi pentru a ne

destinde. Cele mai des folosită metode

sunt: aruncarea cu diferite obiecte (de

preferinţă cretă sau orice cu propietăţi

aerodinamice), vizita curţii din spate

sau întreţinerea unui dialog foarte

elaborat , spre exemplu: [Descriere

pozǎ: Ce caut eu in viaţa mea?]

‖Ce oră avem ?‖/ ―Informatica.‖/‖Nu se

poate aşa ceva …‖.

Dar viaţa de licean nu e

chiar un ―cimitir‖, ea incluzând

bineînţeles momente pe care cu

siguranţă nu le voi uita. Cu toate că

în timpul orelor se presupune că

suntem absorbiţi de spusele pro-

fesorilor, nu e niciodată un mo-

ment nepotrivit să faci schimb de

impresii cu colega de bancă şi să

râzi aparent fără motiv. Cărţile citi-

tie (bineînţeles nu din literatura

obligatorie), melodiile preferate,

ultimul film văzut - toate acestea

fac parte din viaţa noastră de ado-

lescenţi visători.

Acasă ne continuăm dato-

ria, asta implicând, în cazul meu,

somnul de după-amaiaza, intenţia

de a-mi scrie temele, dar ajung să

ascult muzică, hotărârea fermă de a

-mi scrie temele şi încercarea pro-

priu-zisă, dar ajung să fiu frustrată

că nu am rezolvat exerciţiile corect

şi mă resemnez în terapie prin

muzică şi nu în cele din urmă

a b a n d o n a r e a t e m p o r a r ă ,

bineînţeles, în muzică, toate acom-

paniate de o ceaşcă de cafea tare

pentru a mă ajuta să mă concentrez

în momentul în care mă voi hotărâ

să învăţ efectiv.

Aceste lucruri fără de care

totul ar fi monoton şi plictisitor îmi

compun viaţa de Liber

Independent

Creativ

Expresiv

Adaptabil

Nepăsător.

Ceea ce gândea candva, demult... George

Bacovia reprezintǎ parţial pǎrerea mea despre

locul unde îmi petrec 33 de ore pe sǎptǎmâna si

cinci zile din şapte alǎturi de colegii mei ―de

suferinţǎ‖.

Viaţa de licean este foarte amplǎ, cel

puţin aceasta este impresia noastrǎ, temele

sunt de fiecare datǎ prea multe, orele prea

lungi, pauzele prea scurte si, bineînţeles, ―profii‖

prea severi (evitând sǎ enumǎr alte adjective arhicunoscute

în rândul elevilor).

Totul a început în clasa a IX-a când eram foarte en-

tuziasmată de noua etapă din viaţa mea. Încă din prima zi de

şcoală am fost familarizaţi cu propoziţia: ―Veti munci foarte

mult.‖, pe care niciunul dintre noi nu am luat-o în serios.

Abia după ce am fost întrebaţi dacă vrem să ne continuăm

studiile în străinătate am realizat că domnii profesori cu sigu-

ranţă ne pregătesc patru ani de neuitat.

Testele sunt şi ele un factor care ne ordonează viaţa

într-un fel sau altul, în sensul că înainte de o lucrare este de la

sine înţeles că celalate obiecte nu mai există în orar şi dacă ai

neşansa să fii ascultat la alt obiect probabilitatea să iei notă

mică este foarte mare. Mai există bineînţeles şi testele neanun-

ţate, coşmarul oricărui licean. Ora decurge normal până în

punctul în care profesorul spune :‖Scoateţi o foaie de hâr-

tie…‖ , urmează liniştea specifică şi priviri aruncate colegei/

colegului de bancă care exprimă :‖Acum ce ne facem?‖ sau

―POFTIM???‖.

AGACHE DORINA

5

Liceul -

„cimitir al

tinereţii mele”,

“el”, cel

ce mă „pune”

să învăţ la

informatică .

Cu un an şi jumătate în urmă, ni se înfăţişa un ultim obstacol de depăşit, o

ultimă cursă de efectuat până la linia de finiş a Traseului Copilăria. Plini de en-

tuziasm şi spirit de aventură, am spus cu toţii „Piece of cake‖, „C‘est une baga-

telle‖ şi „keine Problem‖, căci suntem şi poligloţi.

Eu am fost cu siguranţă printre cei mai încântaţi. În capul meu, perioada

de patru ani ce urma – liceul, avea un semn mare de egal lângă, după urmând sub-

stantive precum maturizare, distracţie,iubiri adolescentine.

Am crezut apoi însă mai degrabă liceul „cimitir al tinereţii mele‖, ce mă

„pune” să învăţ la informatică deşi nu îmi place, cel ce nu mă „lasă”să ies în oraş

pentru că trebuie să lucrez pentru vreun concurs, cel ce mă face să pierd nopţile

terminând proiecte. Se terminase imaginea „idilică‖ de „ani de liceu, cu absenţe la

română‖ şi cu nopţi în cluburi. Acum am înţeles că liceul este pentru fiecare cum

ştie să şi-l facă, trebuie doar să profiţi de fiecare moment.

Pentru că farmecul anilor de liceu e-n toate : în ieşit în oraş şi evenimente

culturale. În bârfitul cu colegii despre profesori – într-un mod foarte oficial,

desigur, se dezbat numai modul de predare şi modul de notare, în chiulitul în Copa

şi pe terenul de sport, în mersul acasă în grup, în orele libere în care râdem

întruna, în şuşoteala cu colegul/colega de bancă, în pauzele pline de discuţii

„filosofice”, în toate glumele cu subînţeles, în solidaritatea dintre noi toţi când tre-

buie să facem ceva frumos, în temele făcute împreună pe messenger, în mini-

petrecerile de Crăciun şi de Ziua Copilului, şi last but not least, în îmbrăţişări :D

(aka haaaag).

Dar liceul e şi în, mai ales în, aş spune eu, tensiunea de dinainte de teste

sau ore de ascultat, când tot ce vezi ăn jurul tău sunt feţe concentrate care se

gândesc la „oare ce trebuie să mai repet, ce o să-mi pice, ce n-o să-mi pice‖ şi la

emoţia când auzi „bă, în clasa, vine profa/profu‘, în satisfacţia de a lua o notă

mare la materiile la care pare aproape imposibil – şi nu, nu mă gândesc numai la

fizică, în nervii după o notă proastă şi calculele despre câţi de 10 şi câte sarcini

suplimentare trebuie să îndeplineşi „ca să-ţi iasă media‖, în emoţiile, bucuria şi

dezamăgirile olimpiadelor.

Liceul e în ceea ce suntem şi-n ceea ce vrem să devenim.

AVRAM LAURA & CO

REV

IST

A L

ICEA

N 1

0D

Iar eu ... Eu eram eu.

După un an, încă sunt eu. Iar elevii sunt tot geniali, profesorii tot exi-

genţi, iar liceul tot cel mai bun. Dar am învăţat, m-am adaptat, am făcut faţă,

am terminat anul cu o medie mai mare decât aia cu care am intrat, mi-am mai

făcut nişte prieteni, am învăţat să mă orientez prin liceu (oarecum ^-^), mi-am

luat pisică, am adunat gunoaie în Ţiglina III , am adormit într-o oră, scriind -

nu în ordinea asta.

Am hotărât să evoluez, să reuşesc, să-mi fabric viitorul, să ţintesc mai

sus, mult mai sus, să ridic ţinta câte puţin, şi, în acelaşi timp, să mă apropii de

ea în fiecare zi, să iau viaţa pas cu pas, secundă cu secundă, zi după zi.

Şi am avut şi ajutor, încă mai am, şi presupun că o să am în continuare,

pentru că, let‘s face it, voi avea mereu nevoie de cineva care să mă sprijine, să

mă sfătuiască, să-mi spună să nu mă duc la L.M.K şi că sunt chestii de care tre-

buie neapărat să scap ¬_¬ .

Pot spune - cu mândrie - că sunt licean C.N.V.A., iar acest lucru mă

defineşte ca persoană, îmi dă libertatea de a visa, de a dori, de a fi.

Nu am ştiut că voi ajunge la C.N.V.A. decât cu cinci luni înainte de ...

a ajunge aici. Şi când am ajuns, am fost fericită: făcusem încă un pas înainte,

şi încă unul destul de mare.

Ttrebuia să o iau de la capăt: colegi noi - alţi oameni de depăşit + alţi

prieteni, profesori noi - alţi oameni de descifrat + mai mult ajutor, clădire

nouă - alt loc în care să mă pierd + alt loc în care să evoluez.

Mi-am făcut planuri, speranţe, vise, dar şi griji. Multe griji. Pentru

orice, dar mai ales pentru felul în care o să fac faţă. Asta dacă voi putea face

faţă. Pe atunci aveam altă impresie despre liceu. Era liceul cu elevi geniali,

profesori exigenţi; era cel mai bun liceu.

BANTAŞ ELENA

6

„Destinul nu

este o

chestiune de

şansă, ci o

chestiune de

opţiune;

nu este ceva

care se

aşteaptă, ci

ceva care se

realizează.”

W. J. Bryan

7

,,...asta e, toţi

chiulim … azi la

logică, apoi….’’

Deşi mai sunt doi ani şi jumătate până voi ajunge la acel

moment, pe de o parte trist, pe de o parte încrezător în viitor,

pot spune că deja anii de liceu vor rămâne în amintirile mele

pentru foarte mult timp, iar peste mulţi ani, voi ajunge să le

povestesc cu mare dor copiilor mei.

Când vorbim despre anii de liceu, nu tre-

buie să ne gândim nicio secundă la aspec-

tul material al acelor vremuri, ci din

potrivă, doar la memoriile frumoase şi

întâmplările hazlii ce au avut loc.

Acestea reprezintă de fapt şi de drept

gloria anilor de liceu.

Cu mare drag îmi povestea tata

despre clasa a X-a şi păţaniile lui, şi

eu eram fascinat de ceea ce spunea,

deoarece azi numai avem cum re-

aliza ce se întâmpla la acea vreme.

Deşi totul era marcat atunci de

politica vremii, liceenii mereu au

găsit noi metode de a se distra şi

a mai încălca regulile.

ANII DE LICEU

Nimic nu se poate compara cu … câteva ore petrecute pe teren, sau pe holurile liceului, ştiind

că domn‘ director ,,patrulează‘‘. Suspansul acelor clipe este unic, şi chiar şi o întâlnire faţă-n faţă cu

dânsul nu ar ruina farmecul momentului (prea tare)...

Nu sunt momente mai dulci decât atunci când se ia acea decizie indestructibilă în cadrul clasei,

când ,,asta e, toţi chiulim azi la logică‘‘ şi absolut toată lumea ,,votează‘‘ cu un ,,DA‘‘ răspicat.

Dragi ne vor fi clipele dinainte de lucrările grele, când fiecare dintre noi îşi pregătea câte un

mic ajutor, doar în caz că ar uita ceva din lecţie, iar zâmbetul pe care îl schimbi cu un coleg în timpul

lucrării îţi conferă un sentiment de siguranţă. (amândoi am reuşit să folosim rezerva strategică)

Mai sunt şi altele, dar să nu cădem în nostalgia anilor prea devreme trecuţi. Vor mai fi şi alte

întâmplări ce vor merita povestite, până atunci să trăim la maximum fiecare zi din al nostru drag liceu.

BĂRBUŢĂ ŞTEFAN HORIA

Acum e cam diferit.

Sunt zile când simţi că totul

te apasă şi singura scăpare

este să spui ,,pas‘‘ la câteva

ore, şi să mergi într-un parc

şi nu doar acolo, pentru a te reculege şi

pentru a scăpa de stresul zilnic.

8 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

Liceul... perioada cea mai dinamică e existenţei noas-

tre, în care lumea e un freamăt continuu cu acorduri

uneori palpitante, alteori nostalgice... perioada cea

mai intensă, în care iubim tumultos, ne punem sper-

anţele în cele mai mărunte lucruri şi legăm priet-

enii suficient de puternice pentru a face faţă tim-

pului şi adversităţilor vieţii...

Liceul este trecerea de la o vârstă a răbdării la

una a marilor revolte, a viselor ce reuşesc să

prindă aripi şi a zâmbetelor pe furiş. Este pe-

rioada în care îndrăznim să dăm frâu liber ce-

lor mai tainice sentimente, suspinăm când

privirea celui ―simpatizat‖ se îndreaptă spre

noi, ne întristăm când în ea nu putem citi ce

ne-am dori.. Doar un adolescent poate

înţelege cum aceste senzaţii pot construi

un univers încărcat de emoţie şi profunzime,

pot clădi lumi paralele cu cea reală şi pot es-

tompa limite marcate de oameni... de oameni mari.

Nu întâmplător perioada liceului corespunde cu adolescenţa.

Unei vârste a non-conformismului i se atribuie un cadru pe măsură.

Până în cele mai mici detalii, liceul însumează toate aspiraţiile unui adoles-

cent: un colectiv care, mai presus de unul de elevi, este unul de prieteni, ex-

cursii în care câte un ―virtouz‖ îşi ia chitara şi fredonează cântece de drumeţie

(sau rock, de ce nu?), proiecte care degenerează într-o larmă fără precedent,

dar demnă de a rămâne în amintirea fiecăruia. Detaliile sunt cele care se im-

primă în memoria noastră şi rămân dovezi de netăgăduit ale intensităţii cu

care liceul este savurat.

Poate cel mai proeminent sentiment ce poate fi relaţionat cu perioada

liceului este iubirea. Iubirea pentru colegi, pentru (unii) profesori, pentru tot

ceea ce liceul oferă. Dar mai este iubirea pentru acea persoană cu care ne

simţim perfect compatibili, capabilă să ne citească gândurile şi să ne împărtă-

şească ideile. Acea persoană care râde cu noi la aceleaşi glume, acea persoană

cu care împărţim mici şi neimportante secrete, dar pe care, oricât ar încerca alţii

să le afle, există o relaţie mutuală ce ne împiedică se le destăinuim. Orice coinci-

denţă este destin, orice privire - o declaraţie de dragoste, orice zâmbet – doza de

energie pentru o întreagă zi.

Dar şi iubirea are la bază, la rândul ei, un alt sentiment, de o nobleţe ine-

galabilă: prietenia. Afecţiunea necondiţionată faţă de cei care ne sunt aproape, ne

susţin şi ne întind mână când căderea pare inevitabilă. Prietenia este sentimentul

fundamental din care derivă toate celelalte sentimente, cheia de boltă a trăirilor

umane, pe care liceul, prin simpla lui structură, o susţine şi o amplifică.

Liceul este, mai presus de o treaptă cognitivă a existenţei noastre, un

amalgam de trări ce se îmbină într-o armonie desăvârşită, o punte de legătură

între realitate şi fantezie, o reverie care durează doar 4 ani, dar decurge într-o

amintire apoteotica pentru o viaţă întreagă.....

BULAI LAVINIA

Libertate între două vârste

Dar şi iubirea

are la bază, la

rândul ei, un alt

sentiment, de o

nobleţe

inegalabilă:

prietenia.

9

Invãţat

BUMBARU SORIN

10 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

CHIRILĂ TUDOR

“Liceu, -

cimitir

Cu lungi

coridoare,

Pedanţi profesori

Şi examene grele...

Şi mintea mă

doare...

Nimic nu mai vreu -

Liceu, - cimitir

Cu lungi

coridoare…”

(G. Bacovia-“Liceu”)

Se spune că anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani ai

adolescenţei şi totodată ai maturizării noastre. Nu

m-am gândit niciodată, că anii gimnaziului vor tre-

ce atât de repede şi că mă voi vedea într-o institu-

ţie atât de mare şi atât de necunoscută ca LVA-ul.

Chiar dacă la început a fost greu,deoarece

am avut impresia că am căzut de prin nori,şi

eram cu totul pe dinafară,iar toată lumea vroia ca

noi să atingem perfecţiunea din primele

săptămâni,am constatat că nu mai suntem în

aceeaşi şcoală generală,unde profesorii erau

mai indulgenţi,unde orele treceau mai repede,unde

ne cunoasteam colegii din cap până în picioare...şi unde notele de 2,3

nu erau la ordinea zilei,când ne permiteam să nu ne scriem la mai multe

obiecte,când aveam diverse acitivitati,şi toată lumea era buluc,nu pentru că

era aşa interesată,ci pentru că era fuga nebună de a nu sta la ore.

Fiind al doilea an ca CNV-ist, deja am început să cunosc mai mult

decât aş fi vrut ce înseamnă a fi liceean: teste peste teste şi teme peste teme,

şi chiar nu se mai termină. Dar aceste lucruri nu te împiedică să te mai distre-

zi puţin la şcoală.

Am realizat în scurt timp,că viaţa de liceean are şi părţi bune, cum ar

fi adormitul în ore din ultimile bănci, bancurile zilnice, cum ne ‗‘pregatim‘‘

serios pentru teste, copiiand de pe fiţuicile făcute la calculator, când nu izbu-

teşti să copiezi mai repede temele în pauză şi intră profesorul şi întreabă ‗‘

Chirilă,ce faci ?‘‘ …dar există şi părţile rele: când începi o dimineaţă cu un 3

la mate,când nu ai chef de şcoală şi îţi vine să pleci oriunde altundeva în afară

de aceeaşi şcoală plictisitoare, când uiţi efectiv că mai ai de învăţat şi la alte

obiecte…si toţi sunt revoltaţi.

Toate aceste zile trec fără să ne dăm seama,deoarece intrăm într-o

rutina, într-un circuit. Mi-am format o idee despre liceu şi despre profesori de

abia când am terminat a9a, profesori de elită precum Vasiliu, Ioniţă sau profa

de română, Anton.

Cu bune, cu rele, eu cred că anii petrecuţi în liceu sunt anii pe care

nu îi uiţi, anii în care reuşeşti să te defineşti că om, anii în care faci cele mai

proaste dar şi cele mai bune decizii din viaţă, ani im-

portanţi pentru fiecare dintre noi, o perioadă în care

îţi întemeiezi o a doua familie, de care va fi greu să

te desparţi.

11

"Mã…! Ţi-

ai scris la

fizică ?"; "Şi-a

făcut cineva

eseul la

română ?";

"Câte pagini

am avut la

engleză ?"

Mingea enciclopedicã

Ani de liceu... abia al doilea, şi deja destule lucruri de

povestit copiilor când vor fi ca noi. Ce timiditate de

bobocuţe, ce primi paşi pe poarta liceului ? Din prima

zi (ei, poate nu prima orã..) drumul cel bun a fost în

direcţia opusã sãlilor de clasã şi îndrãzneala – amarã ca

o cafea fãrã zahãr.

Sunt zilele de liceu, de neuitat şi de nefrec-

ventat, sunt acele zile perfecte, iluminate de istoria

tensiunilor în cine ştie ce logaritm sintactic dintr-o

flotare dicotiledonatã a câtorva molecule de acid

sulfuric folosit în scopuri ortodoxe... enciclopedia

asta în care trebuie sã ne transformãm are nevoie

şi de somn.

Totul începe dimineaţa când dormi atât

de bine şi te trezeşte un sunet ciudat, surd, ultimul pe

care ai vrea să-l auzi. Realizezi că e alarma şi te întorci

pe partea cealaltă. Doar timpul de somn necesar unei

persoane obişnuite este... încă cinci minute. Într-un

sfârşit, te ridici din pat cu greu, te duci să faci un duş şi

să te îmbraci. Mai durează şi machiatul vreo cinci, zece

minute dacă eşti fată.

Ajungi la liceu. Urci scările scările spre clasă şi deja auzi toată zarva. Ur-

mează saluturile "neatza", "helloooo" sau... deloc, acestea fiind urmate de ace-

leaşi întrebări, deja cunoscute de fiecare: "Mã…! Ţi-ai scris la fizică ?"; "Şi-a

făcut cineva eseul la română ?"; "Câte pagini am avut la engleză ?".

Cu "viteza întâi moldovineascã", aşa cum spune proful de fizică, trec şi

cele şase sau şapte ore ale zilei. Poate o oră liberă în Tulipe Noir sau Copa dacă

nu facem germană (trebuie să ne relaxăm şi noi, deh) sau mai vin de la celelalte

clase să facă un anunţ. Ba un bal, ba un concurs pentru săptămâna liceului. Prin

pauze auzi că domnul director a făcut o plimbare prin "spate" şi că x,y,z sunt vai

de capul lor că au fost ameninţaţi că le vor fi anunţaţi părinţii.

În ore, suntem elevii conştiincioşi, atenţi, care răspund cât mai des. În

pauze…în pauze e altă poveste. Mingea, băieţi?

Şi mingea se rostogoleşte prin aer, peste capetele noastre, dansând cu câte

unul din umerii noştri şi lăsând semne de afecţiune colorate-n violet şi indigo,

mingea nu-şi atinge scopul, nu ne atinge doar pe noi, ci mângâie tandru sticla

prospăta, terminându-şi glorios cursa într-un geam.

Aşa şi noi, proaspeţi după oricare oră şi zi din programul educaţional, ne

rostogolim prin anii de şcoală, căutând să nu lovim pe cineva, trecem discreţi

printre cursuri, ascultări sau teste, sărim peste ce se poate şi trecem… ca prin apa

când nu avem alternative. Şi noi, ca o minge cu traiectorie incertă, care după pa-

tru ani sfârşeşte zgomotos într-un geam, trecând la ‖o altă etapă a dezvoltarii‖.

Şocant deznodământ, nu înţeleg de ce toată lumea aplaudă la secvenţa asta.

CHIRVASE ANDREEA

12 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

Radiant

Ambiţios

Devotat

Unit

Anii de liceu - cea mai frumoasă pe-

rioadă a vieţii. Aţi auzit-o de multe ori

de la părinţi, de la fraţi, prieteni mai

mari. Am intrat cu speranţe mari, de

a fi mai uşor la liceu, de a avea

mai mult timp liber, dar am

rămas surprins că s-a întâmplat

fix opusul. Provenind dintr-o

şcoală de cartier, am crescut

într-un mediu în care înv-

ăţatul nu reprezenta decât

50% din timp restul fiind alo-

cat năzdrăvăniilor pe care le mai

făceam în ore, aventurile cu colegii cum

ar fi chiulitul întregii clase de la ore şi datul pe

derdeluşul din spatele şcolii fiind urmăriţi de gar-

dian şi petrecutul cu prietenii.

Deşi am fost obişnuit cu schimbatul clasei şi a colegilor, pe

parcursul trecerii mele prin şcoală schimbând nu mai puţin de 3 clase

total diferite, clasa a 9-a a fost un adevărat impact social pentru mine.

Fiind dezorientat în marele liceu, am reuşit performanţa de a intra ultimul

în clasă, ocupând singurul loc rămas din mijloc, fără coleg. Timiditatea m

-a cuprins în prima săptămână, întrucât nu cunoşteam pe nimeni iar ceilal-

ţi parcă se cunoşteau între ei de când lumea. Faptul că nu am reuşit să

gust glumele colegilor m-a adus în postură de a mă muta din clasă, însă la

intervenţia dirigintei, nu mi s-a permis acest lucru. Iritat la culme, am

bombănit un timp, fiind total hotărât să mă mut din semestrul 2. Timpul a

trecut însă, relaţiile s-au legat, am petrecut momente de neuitat şi mi-am

schimbat părerea despre colectiv.

Intrat în clasa a 10-a încep să-mi dau seama ce reprezintă liceul cu

adevărat : un proces de maturizare în care ,la final, realizezi că nu mai eşti

un copil şi anumite năzbâtii nu mai trebuiesc făcute, un loc în care se

leagă prietenii pentru totdeauna, din care eşti propulsat direct în viaţa

plină de responsabilităţi. Eşti rebel, plin de energie, îţi descoperi pasiuni,

descoperi bucuria de a avea prieteni cu adevărat.

În final, promit solemn că voi petrece fiecare picătură de timp din

liceu la cea mai mare intensitate, pentru ca în final să pot zice cu adevărat

că am fost licean.

CIUBOTARIU

RADU

13

Căldura nu apare

decât din partea

colegilor.

Care mai de care

încearcă să mai

destindă

atmosfera

( ce să-i faci, dacă

e criză!).

O zi în viaţa unui elev al liceului nostru

este, în opinia mea, ca lupta permanenta dintre

bine şi rău din basm, totul depinde de tine, poţi

alege bine sau rău dar la final toţi ajungem în

acelaşi loc.

Te trezeşti obosit, iar nu ai dormit azi-

noapte şi acum trebuie să te grăbeşti să şi

ajungi la timp la şcoala. Nimic nou mergi în

staţie lejer, nu-ţi pasă de nimeni din jur,

poate te mai întâlneşti cu cineva pe drum şi te

mai destinzi. Când intri în liceu mai treci prin „filtrul‖

profesorilor de serviciu şi dacă ai noroc intri in clasa fără uniforma.

Saluţi pe toată lumea şi abia atunci afli că la prima oră ai lucrare şi nu ai

învăţat nimic, iar la îndemnul şefului de „trib‖ mai repeţi puţin.

E clar că va urma o oră de stres în care nu ştii cum să faci să mai

ciupeşti din nota poate-poate iese şi o notă bună, dar mare grijă că pericolul

pândeşte după colegul din faţă, eşti în colimator de ceva timp şi dacă nu te

opreşti acuma e sigur că o vei primi o notă mai proastă decât dacă nu

copiai. Greul nu se opreşte aici; ţinând cont că afară sunt din ce în ce mai

puţine grade, căldura nu apare decât din partea colegilor, care mai de care

mai încearcă să destindă atmosfera (ce să-i faci, dacă e criză!). Din păcate,

mai apar şi alte probleme cum ar fi tema care ai uitat să o faci aseara şi

acuma trebuie să te scuzi dar profesorul este pre prost-dispus să te asculte,

deci iar o oră în care de abia aştepţi să sune acel clopoţel, semn clar al lib-

ertăţii.

Totuşi sunt şi foarte multe părţi bune, una dintre ele ar fi colegii,

chiar dacă mai apar diferenţe de opinie ei te acceptă aşa cum eşti, şi se re-

zolvă totul paşnic. Chiar dacă nu pare ceva extraordinar o vorbă bună de la

un coleg poate bine dispune o zi întreagă. Pentru mine cel mai plăcut lucru

la şcoală este faptul că mă întâlnesc zi de zi cu o persoană, lucru ce face

totul mai usor de suportat.

Colac peste pupăză cred că la sfârşitul celor patru ani voi fi foarte

fericit că am petrecut aceste momente alături de colegi şi cei apropiaţi mie.

CODREANU FLORIN LAURENŢIU

14 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

“Băi, da’ nici eu nu

ştiu nimic la ...”,

“Dacă mă ascultă,

iau 3...”,

“Eiii, de parcă şi-a

făcut cineva la …?”

F2=Frici*Fericiri

Liceul şi viaţa dusă la extreme…

Cum am mai stat la soare vara asta si

ploile de toamnă ne-au udat puţin, boboceii de

anul trecut au înflorit pe ici, pe colo şi 10 D-

ul a devenit un buchet de o diversitate şi o

―puritate‖ cum nu aţi mai văzut …

Odată cu începerea şcolii, s-a simţit şi

entuziasmul, nebunia şi panica dinain-

tea orelor, de care chiar nu mi-a fost

dor, plus fiorii că vei fi ascultat şi

nu ai învăţat nimic, dar nu-i nicio

problemă, ai colegi care te încurajează cum

ştiu ei mai bine: ―Băi da’ nici eu nu ştiu nimic

la ...‖, ―Dacă mă ascultă iau 3...‖, ―Eiii, de parcă şi-a

făcut cineva la ...‖, iar alţii mai dezinvolţi: ―Da‘ mă doare-n x

de y‖; după o serie de astfel de încurajări, uiţi că trebuia să îţi mai

repeţi/copii o temă şi vezi restul turmei adunată la ultima bancă con-

sultându-se, iar când să vii şi tu să mai afli ceva, se sună – teroare – sau

nu ?

Pentru că profu‘ întârzie din diverse motive, tu te chinui să mai reţii

ceva, iar după 15 minute ajunge în clasă repezit că trebuie să predea şi

nu are timp de altceva; în acel moment ţi s-a luat o piatră de pe inimă,

numai că ţi-ai pierdut o pauză văicărindu-te şi plângându-ţi de milă, dar

mai ales, va exista şi o dată viitoare şi încă o alta până când vei fi nevoit

să-ţi stresezi neuronii (ghinionul ar fi ca atunci când ţi-a venit vremea, să

nu îţi fi învăţat nimic şi să-ţi sară profu‘ în cap...).

Dar lăsând stresul de o parte, trebuie să ne bucurăm de o pauză ―bine

meritată‖ după atâta agitaţie ( observaţie: suntem o generaţie de profi-

tori) ... Aici încep circul şi reprezentaţiile artistice cu mingea de fotbal

sau orice alt obiect cilindric sau care măcar să nu fie ascuţit şi ... echipa

improvizată a clasei ( de fotbal, acrobaţii, mariachi – tot ce te ―unge‖ la

suflet); pentru că în pauze totul este cu susul în jos la propriu (vezi

imaginea), dar şi la figurat căci aici se dezlănţuie sufletele revoltate cât

şi cele prea optimiste reunind toate grijile şi fericirile noastre într-un sin-

gur glas,

Cel al 10 D-ului...

COSTIN NIC

OLETA

15

” Nu conteaza

cât traim, ci

cum trăim.

Adaugă viaţa la

ani, nu anii la

viaţă.”

Viaţa de licean e un cameleon. În unele zile

(cum ar fi cele în care avem

fizică, engleză sau română)

viaţa e grea, mult prea grea

pentru numai şaisprezece ani, viaţa e

obositoare. În alte zile, viaţa devine mai bună,

mai veselă, mai prietenoasă, parcă ne-ar înţelege pe

noi, simpli adolescenţi din clasa a zecea.

Viaţa de licean are atât mo- mente bune, în care

suntem bucuroşi să petrecem ceva timp cu colegii sau orele

în care câte un profesor nu ―apare‖ şi putem să ne

―manifestăm‖, dar şi momente proaste, în care ne unim cu

toţii ―foţele‖ pentru a trece peste, cel mai bun exemplu

fiind testele, în timpul cărora comu- nicarea prin diferite

mijloace este vitală.

Dar până la urmă, lăsând la o parte felul în care mă simt, toate zilele

săptămânii par, în mare, copiate la indigo in ceea ce priveşte acţiunile desfăş-

urate.

După numai cinci ore de somn, şi acealea

pline de visuri, sau mai bine zis coşmaruri, cum că o

―lebădă‖ aterizează în catalog exact în dreptul nume-

lui meu, alarma de la telefon sună, parcă mult prea

devreme, şi deşi tonul este cel al melodiei preferate,

o închid. Urmeaza o serie de paşi esenţiali, dar de-

spre care nu are rost să vorbesc. Ca de obicei, fără să-mi dau seama, întârzii

uitândumă în oglindă şi îmi dau seama că planul meu, întocmit cu câteva ore

mai înainte, de a ajunge mai devreme la şcoala să mai repet câte ceva se duce

pe apa sâmbetei. Ajung în sfârşit în staţie...aici ar urma versurile binecunos-

cutei melodii a celor de la Vama Veche - ―Metrou‖ – cu o singură schim-

bare : noi nu avem metrou, ci autobuz.

La şcoală ajung cu doar câteva minute înaintea profesorului. Nici nu

reuşesc să-mi salut ―tovarăşii‖ de fiecare zi şi să-mi pun lucrurile necesare pe

banca, care, apropo, se zgâlţâie, că apare profesorul, nici el foarte odihnit sau

cu chef de şcoală, dar pe parcurs ne revenim cu toţii.

După ore, în staţie, aceeaşi poveste; poate o mică plim-

bărică până la staţia precedentă ca să găsesc un loc pe

scaun.

Acasă, cel mai important şi primul lucru pe care îl fac este

să mă hrănesc foarte bine, doar am nevoie de puteri şi

forţe proaspete pentru ce urmează : eseuri la română,

verbe de învăţat la engleză, exerciţii cu grad sporit de dificultate la fizică şi

matematică, toate în paralel cu Messenger-ul şi Winamp-ul.

La o oră târzie din noapte, îmi aduc aminte că mai urmează o zi şi mă

hotărăsc, fie că am terminat sau nu toate sarcinile prevăzute, să mă duc la cul-

care cu gândul că mâine voi relua toate aceste activităţi, dar cu sentimente

diferite, şi cu speranţa că va fi mai bine.

CRETU MILIANA

16 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

Ce iubesc eu cu

adevărat in C. N. V. A .:

spiritul de competitor

adevărat, de

învingător, pe care

domnii profesori îl

sădesc în sufletul

nostru din prima şi

până în ultima zi de

liceu.

Îmi amintesc, parcă ar fi fost ieri, când

am paşit timid si stingher pe holurile liceului,

acum 5 ani. Eram emoţionat, dar şi copleşit

de holurile ce mi se păreau imense,

asemeni unui labirint, dar si de profesori,

despre care auzisem doar lucruri ce

atunci mă înfiorau.

Timpul a trecut foarte

repede,iar anii de gimnaziu s-au

scurs fără să imi dau seama şi m

-am trezit anul trecut licean.

Eram, iată, in faţa

unui alt inceput. Acum

totul imi părea altfel,

fiecare colţişor părea a-

mi zâmbi şi a-mi da bineţe.

Mă cunoştea şi se bucura de prima

mea zi de licean.

Încă de la intrarea pe aleea şcolii,

cateva frunze stinghere mă salutau vesele in

drumul lor spre pământ. Holurile imi păreau

prietenoase, iar sălile de clasa erau pline de lumină şi de

voie bună. Doar in suflet, într-un colţ îndepărtat, simţeam o strângere

mică de inimă. Nu-mi cunoşteam toţi colegii de clasa, iar de doamna

dirigintă nu ştiam decât că este un om foarte exigent.

Treptat toată neliniştea din suflet mi-a fost îndepărtată, deoarece

noii colegi erau persoane vesele şi comunicative, de care m-am apropiat

foarte repede. De doamna dirigintă, ce să mai spun, este exact aşa cum

mi-am dorit: un om foarte deschis, apropiat de noi, dar cel mai mult ad-

mir faptul că este foarte exigent cu noi si reuşeşte să aibă un suflet foarte

tânăr.

Ce aşteptări am avut eu de la liceu? Multe, dar am primit din

partea lui şi mai multe: profesori severi, dar şi îngăduitori, atunci când

concursurile şi olimpiadele se apropie.

Ce iubesc eu cu adevărat in C. N. V. A. este spiritul de competi-

tor adevărat, de învingător, pe care domnii profesori îl sădesc în sufletul

nostru din prima şi până în ultima zi de liceu.

Ce mi-a oferit mie acest an liceu? Multe realizări, dar şi momente

de tristeţe peste care am reuşit să trec foarte repede deoarece am înţeles

că nu trebuie sa ma las învins. Fiecare rezultat obţinut în acest an, dar

mai ales orice moment mai puţin bun din activitatea mea m-au

responsabilizat si ambiţionat mai mult si m-au obligat si la mai multă

muncă.

Important este că atunci cand ajungi pe băncile C. N. V. A.-ului

înveţi să crezi în tine, în forţele tale şi de fiecare dată îţi doreşti să te

autodepăşeşti.

Ce aştept eu de la următorii ani de liceu? Să mă ajute sa mă

maturizez şi să mă orientez spre ceea ce voi face mai târziu.

DĂNĂILĂ D

AN

17

Viaţa de

liceu însemnă

note mari, note

mici, câte un

chiul în grup

( iertaţi-i pe

păcătoşi),

competiţie,

provocare,

prieteni, colegi,

teamă, frustrare,

iarăşi note mari

şi note mici.

Ce înseamnă a fi licean? Însemnă doar a

te afla într-o clasă în care ai intrat în urma ad-

miterii din clasa a VIII-a, sau este mai mult

decât atât, este o pregătire pentru viaţă? Viaţa

de liceu însemnă note mari, note mici, câte

un chiul în grup( iertaţi-i pe păcătoşi), com-

petiţie, provocare, prieteni, colegi, teamă,

frustrare, iarăşi note mari şi note mici, şi

lista poate continua.

Ceea ce am crezut cu tărie şi mi

s-a confirmat, este faptul că în liceu

legăm prieteniile cele mai strânse, şi

presupun că fiecare dintre cei care au trecut

deja prin liceu sau îl urmează acum poate fi de

acord cu afirmaţia mea.

Nu am putea vorbi despre viaţa de liceu dacă nu am

aminti măcar câteva prime impresii ale primului an. Clasa a IX-a este, la

drept vorbind, cea care are impactul cel mai mare asupra elevilor,şi în special

asupra mea. Diferenţa dintre vechi şi nou este pur şi simplu covârşitoare:

diriginte nou ,o nouă clasă, noi colegi, noi aşteptări, şi dacă am continua lista, se

poate să nu ne ajungă o pagina întreagă pentru a înşira toate noutăţile cu care ne

confruntăm ca şi boboci. Bineînţeles, pentru colegii care deja învătaseră în

CNVA totul părea mai simplu, şi trebuie să recunosc faptul că eram oarecum in-

vidioasă pe starea lor de relaxare de care dădeau dovadă, pe când eram într-o agi-

taţie continuă în încercarea mea de a mă adapta noii vieţi.

Înainte de clasa a IX-a, eram pur şi simplu obsedată de întrebări precum:

„Cum e proful ăla?”, „Da’ pune note mici?”, „Ce-mi poţi spune despre viaţa de

liceu? E frumoasă?‖. Am primit răspunsuri în mare parte încurajatoare, însă un-

ele pot recunoaşte că mă făcuseră sa mă gândesc dacă fusesem perfect lucidă

atunci când am ales liceul şi clasa la care mă aflu acum. Numai atunci când am

fost pusă faţă în faţă cu profesorii şi alte aspecte despre care mă îngrijorasem mi-

am dat sema că eu ascultasem de fapt nişte păreri subiective, fiecare având per-

cepţia sa asupra problemelor ce mă interesau pe mine. Am realizat că depinde de

fiecare din noi cum ştim să ne afirmăm şi să convingem profesorii că merităm să

le fim elevi.

Viaţa de liceu?

GRIGORAŞ CRINA ANCA

Nu ştiu care a fost prima voastră notă, însă eu ţin să vă mărturisesc că a fost un 4 la fizică. Şocul a fost

imens. Cum puteam tocmai eu, care avusesem până atunci numai note de la 8 la 10, să iau o asemenea

notă?! Însă nu am luat nota aceasta ca pe-o tragedie, ci ca pe un „rău necesar‖, acel impuls care îi tre-

buie omului din când în când pentru a da ceea ce este mai bun din el, motiv pentru care m-am ambi-

ţionat şi am acordat o mai mare atenţie nu numai fizicii, ci majorităţii obiectelor.

Majoritatea elevilor de liceu( şi nu numai) vor note mari. Dar dacă ai o notă mare în catalog,

neapărat însemnă că reflectă nivelul de cunoştinţe al fiecăruia? E în firea noastră să speculăm unele

note, căci de aceea ne numim elevi. Însă indiferent dacă ne sustragem de la învăţat la unele obiecte, tre-

buie ca mereu să avem nişte priorităţi cărora să acordăm atenţie deosebită.

Colegii îţi pot face chiar şi zilele tensionate să pară mai frumoase, aceştia devenind o a doua

familie a ta cu care petreci în medie 6-7 ore, 5 zile pe săptămână. Pentru aceasta le sunt recunoscătoare

şi colegilor mei, care cu energia lor pot face până şi cel mai posac om să zâmbească.

Dar nu trebuie să uităm nici de profesori, care chiar dacă uneori par (sau chiar sunt )

exigenţi,sunt de fapt nişte călăuze în drumul nostru către alegerea viitorului.

Prin urmare, ţin să mulţumesc tuturor celor care au contribuit la formarea a ceea ce sunt acum,

elevă a clasei a X-a D la Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri‖.

18 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

VIATA DE LICEAN

Viața de licean trebuie trăită din plin, în care

trebuie să învățăm – dar să ne şi distrăm... căci

anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani! IZVORANU ADRIAN CRISTIAN

19

Liceul...locul în

care îţi începi

aventura

numită

adolescenţă

Liceul...locul în care îţi începi aventura

numită adolescenţă. Locul în care trăieşti clipe

de neuitat, clipe de vis sau...de coşmar. E

locul unde începi să zbori spre propriul tău

drum numit VIAŢĂ.

În prima zi de liceu, păşeam

neîncrezătoare spre porţile imense ale aces-

tuia, nu ştiam ce va fi, nu ştiam ce se ascunde în spa-

tele unor ziduri reci. Credeam că va fi totul un joc

pueril de altădată. Nu ştiam că liceul ascunde noi provocări, căro-

ra trebuie să le faci faţă cu sau fără voia ta.

Clasa a IX-a a fost primul pas în această aventură numită Liceu. Zilele treceau

iar visul meu, cum că liceul e un joc…se spulbera. Au fost multe nopţi nedormite, mul-

te nopţi pierdute. Cu toate acestea, m-am bucurat de fiecare clipă petrecută alături de

colegii mei.Mi-am făcut buni prieteni şi am învăţat că în fiecare dintre noi se ascunde

un suflet de copil.

Îmi amintesc cu mare drag de prima lucrare la fizică. Cum nu am înţeles mai

nimic din lecţiile predate…şi nota a fost pe măsură. Ce să mai vorbim de legendara

ţâşnitoare? Sau de orele petrecute în parc? Consecinţele au fost şi ele pe măsură, însă le

-am suportat cu capul sus. Acum toate acestea sunt doar amintiri vii în sufletul nostru.

CNVA – în ochii celor din jur.

Ce cred alţii despre noi? Au sau nu dreptate?

Ani de liceu

JALBĂ ANDREEA

20 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

Te duci prin

spate .. te

întâlneşti cu

elevii de la alte

clase .. mai stai

la o "acadea",

cum spun unii.

:))

--> înseamnă să fii liber!

--> înseamnă să ştii să îţi

trăieşti viaţa!

--> înseamnă să poţi să îţi

exprimi opinia!

--> înseamnă să ştii să

colaborezi!

--> înseamnă să fii

independent!

--> înseamnă să fii tu însuţi!

--> înseamnă să legi noi prietenii!

--> înseamnă să fii responsabil!

--> înseamnă să fii rebel!

--> înseamnă să fii ... un simplu LICEAN!

Viaţa de licean reprezintă una din cele mai importante perioade ale vieţii,

care îşi lasă amprenta adânc în suflet.

Reprezintă ceva mişto, ca să fiu pe dialectul tuturor. :)) Ceva foarte tare ...

în unele ore stai ca o statuie în bancă de teamă de a nu te asculta proful/profa, iar

în altele râzi, faci poze, asculţi muzică. Pauzele reprezintă cheia timpului petrecut

la şcoală. Te duci prin spate .. te întâlneşti cu elevii de la alte clase .. mai stai la o

"acadea", cum spun unii. :)) Viaţa de licean, Viaţa de CNVA-ist este viaţa care

îmi place. :x Nu voi putea uita niciodată aceste momente inedite. Îmi pup toţi

colegii şi îi salut cu drag. >:D<

Viaţa de licean ...

LĂPUŞNEANU GIULIA

21

Viaţa de licean

este etapa

marilor

aspiraţii ce tind

spre frumos

Liceul este cea mai fru-

moasă perioadă din viaţa unei

persoane, este o etapă din

viaţă ca oricare alta, cu bu-

curii şi necazuri. Este

perioada în care au loc

schimbări extrem de im-

portante, este perioada marilor

frământări sufleteşti trecătoare…

Este vârsta când începem să

gândim… Preferăm discuţiile

libere, nu suportăm critica, avem im-

presia că nimeni nu ne înţelege şi , uneori,

credem că toată lumea este împotriva noas-

tră…, dar de fapt, dorim ca toată lumea să ne

înţeleagă gesturile, comportamentul, ca privite din

punctul nostru de vedere.

Liceul este vârsta când ―plouă cu soare‖… suntem îndrăzneţi şi cu-

rioşi, suntem veseli, dar cunoaştem şi momente de melancolie, vedem viaţa

prin toate prismele posibile; când realizăm ceva, când suntem bucuroşi totul

în jur este frumos. Când ceva nu este dus la bun sfârşit viaţa ni se pare mai

puţin frumoasă.

Viaţa de licean este etapa marilor aspiraţii ce tind spre frumos; este

etapa la care ştiinţele te magnetizează, este etapa marcată de aviditatea de

cunoaştere a adevărului, de pătrundere în tainele cele mai profunde a tot ceea

ce omul a descoperit până acum. Este perioada în care se încheagă cele mai

trainice prietenii, este perioada în care nutrim cele mai frumoase sentimente,

este perioada când simţim fiorii primei iubiri…

Dar totuşi nu trebuie să uităm că „omul nu este o fiinţă perfectă, dar

perfectibilă‖, iar liceul este una dintre etapele din viaţa nostră care ne poate

duce la perfecţiune...

LUPU ANDREEA

22 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

În liceu trecem

prin foarte

multe, poate

chiar prea

multe.

Primul pas in viaţă, liceul

Liceul ... cu toţii trecem prin el, fie că

vrem, fie că nu vrem. Cu toţii avem

amintiri plăcute sau mai puţin plă-

cute din această parte a vieţii, dar

în final ajungem să le acceptăm

ca o succesiune firească de ac-

ţiuni ce ne definesc, ce

arată exact cine suntem.

Pentru mine,

liceul reprezintă poarta spre

lumea reală, perioada în care aflăm

cele mai şocante detalii despre viaţă.

Încercăm lucruri pe care mai târziu le re-

gretăm şi vrem să uităm de tot ce a fost, construim cu

minţile noastre ţinte înalte ce trebuie atinse pe viitor, aflăm ce

este succesul, eşecul, iubirea, ura, ignoranţa, furia şi frica. În liceu tre-

cem prin foarte multe, poate chiar prea multe.

Eu am început să simt acest "proces" din plin din prima noapte

nedormită din motive "profesionale", dar am realizat că orice vis are un

termen, care ne "vânează" din momentul expirarii lui.

Primii mei paşi aici au fost uşor nesiguri. Nu aveam niciun plan

de viitor, nicio idee despre cum mă voi simţi într-un colectiv ce are

competiţia în sânge. Dar acum mă aflu în "plin" liceu, şi pot spune că

este o binecuvântare, dar şi un blestem pe care cu toţii trebuie să îl în-

vingem.

Însă, ca orice liceean, am trecut şi eu prin momente pline de

tensiune ce s-au terminat cu o porţie neaşteptată de râs. De la mici

"distrugeri" ale integritaţii şcolii, la îtâlniri în cele mai neaşteptate mo-

mente cu "persoanele nepotrivite", toate pot avea un final absurd,

fericit, amuzant sau ciudat şi toate ne învaţă că discreţia, cel puţin aici,

este o artă.

Deşi în unele perioade primim "palme" din plin, iar totul pare că

nu se opreşte, parcă mereu apare acea forţă colectivă ce face o năzbâtie

constructivă ce ridică moralul tuturor. Cred că orice clasă are nevoie de

cel puţin un elev mereu "mai vesel" , indiferent de situaţia sa.

Da ... liceul ... fiecare crede că ştie totul despre el, dar află ca

nu are nicio idee cand începe să simtă farmecul său, vraja sa ce ne

suceşte minţile, ce ne deschide ochii si în acelaşi timp ne induce vis-

area.

MANOLE MARIUS CRISTIAN

„Văd că este

frig, dar nu dau

drumul la

căldură încă.”

Viaţa CNVA-istului resprezintă, în opinia mea, o continuă luptă ce se dă

între dorinţa de a fi „cool‖ și dorinţa de a face performanţă într-un anumit

domeniu. Cu toate acestea, să fii elev la CNVA nu înseamnă să fii un „tocilar‖

cum spun unii din „afară‖.

Cum te trezești încerci să-ţi amintești ce ore ai în ziua respectivă și

arunci câteva caiete în ghiozdan sperând că sunt cele de care ai nevoie. În drum

spre liceu te mai întâlnești cu câţiva colegi care te întreabă dacă ţi-ai învăţat

pentru lucrarea la fizică sau la informatică. Ei bine, de atunci se rupe filmul.

Brusc îţi aduci aminte fiecare cuvânt spus de prof : „2 e vitamina A, 3 vitamina

B....‖ și tot așa până la complexul B2 (5). După ce treci de cel puţin un „filtru‖

intri în sfârșit în clasă. Saluţi lumea și te apuci să repeţi câteva ceva pentru lu-

crare încercând să reţii ceva, sa faci măcar de un 6-7.

Cu toate că temperaturile scad de la o zi la alta, caloriferele sunt tot reci.

Se poate întâmpla să intre directorul în timpul unei ore să „verifice tempera-

tura‖, iar când constată că avem ţurţuri la nas i se face milă de noi și ne spune:

„Văd că este frig, dar nu dau drumul la căldură încă.”(Criza asta...). Noroc că se

găsește de fiecare dată câte un coleg care sa destindă atmosfera cu o glumă sau,

de ce nu, o gafă.

Sunt convins că fiecare elev abia așteaptă vacanţa...de iarnă, primăvară

sau vară, nu contează.Sincer, și eu abia aștept și ni se pare că anul trece greu,

prea greu, dar la sfârșitul celor 4 ani de liceu, când ne vom uita în urmă vom

spune că au trecut prea repede...mult prea repede...

MANOLI DAN CLAUDIU

23

24 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

trecem şi peste

asta şi în pauză

uităm tot ce s-a

întâmplat

pentru că de

asta sunt

colegii

Anii de liceu sunt cei cei mai frumoşi ani din viaţa

noastră dar şi cei mai importanţi în formarea caracterului

nostru.

Până să ajung la liceu consideram că viaţa de licean

este mai uşoară, însă aceasta nu constă numai în distracţie

ci trebuie să şi învăţam, să muncim foarte mult pentru a

ajunge cineva în viaţă.

Chiar dacă la început a fost mai greu,că orice

început de altfel,când toţi profesorii doreau să fim

‗‘perfecţi‖, trebuia să ne obişnuim cu alţi colegi, altă

sală de clasă, alţi profesori, situaţia s-a schimbat mult

în al doilea an.

‗‘Marea problemă‖ este atunci când trebuie

să te trezeşti dimineaţă şi nu prea poţi pentru că

‗‘ai învăţat‖ până târziu şi când profesorul

doreşte să te asculte de la prima oră chiar dacă

tu ai încercat să te faci mic în bancă , aproape

invizibil ştiind că nu te-ai pregătit suficient.

Însă trecem şi peste asta şi în pauză uităm tot ce s-a întâmplat

pentru că de asta sunt colegii..unul mai spune un banc, altul ne mai

povesteşte despre năzbâtiile lui, împreună trecem peste toate.

Fără să realizăm, ne intrăm în rutină şi zilele se scurg din ce în ce

mai uşor. Când o să realizăm acest lucru vom fi probabil în clasa a 12-a

pregătiţi de Bac şi cu lacrimi în ochi că ne despărţim de cei care ne-au

fost alături la bine şi la greu timp de patru ani.

MITU VIORICA

25

*Ce înseamnă pentru mine LICEU?*

L- libertate (ştiţi cu toţii sentimentul, în special când eşti la şcoală după

ore şi nu-ţi vine să te întorci acasă)

I – iubire (cumva obligatorie, în orice faci trebuie să existe pasiune

pentru ca lucrurile să iasă bine)

C- cunoastere (doar e vârsta la care învăţăm cel mai bine)

E- echilibru (pentru menţinerea emoţiilor şi depăşirea obstacolelor)

U- ultimul pas către definirea personalităţii şi aventurarea în lume

*Cum a început?

A început cu nerăbdare. Deşi sfârşitul gimnaziului a fost o adevărată tragedie, până la urmă am realizat

că aproape tot colectivul a rămas în liceu şi putem să menţinem legăturile în continuare. Eram destul de

drăguţi ca bobocei, chiar dacă ştiam liceul, majoritatea profesorilor erau noi şi a durat ceva până ne-am

obişnuit cu schimbările. Nici nu vreau să mă gândesc cum va fi când vom termina. Poate se întâmplă o

minune şi ajungem din nou toţi în acelaşi loc sau poate că am să mă cert cu fiecare în parte ca să nu

trebuiască să vă duc dorul.:))

*Despre profesori...:

Profesorii liceului îi ştiţi şi voi cu bune şi cu rele. Nu-i

voi enumera, dar am o ghicitoare: eram anul trecut în

ora de fizică şi colegul meu de bancă mi-a spus

următoarea frază memorabilă: ―este primul om în faţă

căruia îmi tremură picioarele‖ (ghiciţi profesorul, nu

elevul : ) ) )

*Despre colegi:

Colectivul a fost unit încă de la început. Chiar dacă

există diferenţe de caracter şi personalitate ne înţele-

gem bine şi ne ajutăm reciproc. Intrigi? Da, dar puţine

şi neimportante.

*¿Seria...evenimente?

*Primul bal:

Primul bal a fost cu întârziere... nu s-a simţit că a fost

chiar petrecerea noastră, dar probabil mai bine un pic

decât deloc.

*Primul 4:

Dar hai să nu vorbim despre asta...

*Colegul de bancă:

Mereu e ceva despre colegul de bancă. Probabil pentru

că ajunge să te cunoască foarte bine şi nu în ultimul

rând pentru că e prima persoană cu care împarţi nervii,

emoţiile sau frustrările în funcţie de oră. (ms pentru

răbdare)

*Şcoală şi romance:

Inevitabil trebuie să existe un pic şi din capitolul

acesta. Chiar în clasă avem un cuplu de durată pe

care îl felicit:*. Restul... e liceul prea mare ca să

încep să vă povestesc.

*Timpul liber: Asta vreau să rămână secret... sau după cum ar

spune unii colegi (despre mine) : mister.

*Regrete:

- prea puţine ore de engleză

-uof... Radu

- că nu se organizează tabere în fiecare lună

*Ce îmi place la şcoală: (că există şi acele)

-momente amuzante (mulţumiri Tudor şi Andrei)

- ore de la care suntem învoiţi

- zile în care luăm ―zetzi zetzi‖(10)

*Ambiţie:

-îl cheamă Adi şi e ilegal de bun la engleză; dacă

voi reuşi vreodată să-l întrec accept numai premii

de la Nobel în sus :D

Lucruri pe care nu le bănuiti:

-orele de germană sunt chiar foarte distractive

-când am intrat la liceu aveam 10 kg mai mult

-nu obişnuiesc să dorm noaptea

-l-am votat pe Ştefan : ))

-orele de fizică sunt perfecte!! (cu excepţia cazurilor când există posibilitatea să fim ascultaţi)

NĂSTASE OANA—MARIA

26 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

Fiecare zi e alta,

încărcată de

emoţie,

speranţă, curaj,

energie sau

bucurie, de

fiecare dată în

alte proporţii.

În umbra destrămată a toam-

nei încerc să aştern cuvinte

pe coala hârtiei încă albă,

gânduri timide de adoles-

cent. Sunetul zornăitor al

ceasului de pe birou re-

zonează cu viaţa mea, viaţa

mea de licean. Aud: Tic Tac în miezul

dimineţilor de înaintea şcolii. Tic-Tac, Tic-

Tac cum mai zboară timpul în orele de extemporal!

Tic-Tac rezonează cu emoţiile mele înainte de teza la

română, Tic-Tac secundele alunecă pe culoarele doldora de elevi flu-

turându-şi cravatele în pauza mare.

Trăiesc o vreme a descoperirilor fascinante, resurse inepuizabile

pentru o minte iscoditoare numai bună să-ţi împrospăteze gustul vieţii.

Fiecare zi e alta, încărcată de emoţie, speranţă, curaj, energie sau bu-

curie, de fiecare dată în alte proporţii.

Mă aflu intr-o lume care îmi condimentează atât de interesant

viaţa, în care se leagă prietenii neaşteptate dar suficient de puternice

încât să poată trece peste scurgerea ireversibila a timpului, dar şi o lume

care mă face să o admir şi să mă aplec plin de respect: cea a dascălilor

mei. Profesorilor le datorez bucuria cunoaşterii, disciplina minţii şi ne-

voia de a şti. Acum am înţeles că adevăratele valori sunt mai presus de

cele materiale, valori care ţin de minte, spirit şi care hrănesc sufletul.

Primesc fiecare zi de liceu ca un dar de la care învăţ ce în-

seamnă să fii om de bun-simţ, prieten de nădejde, corect faţă de propria

-mi persoană dar şi faţă de ceilalţi, fără prejudecăţi si demn de respect,

bun şi tolerant într-o lume în care contează prea mult imaginea socială.

Tic-Tac! Timpul are suflet, timpul meu de licean are suflet. Mă face să

ascult, să cercetez şi să răspund mereu provocărilor, să trudesc. Numai

aşa poţi ajunge la stele…

NEAGU CRISTIAN—DORU

27

ARATA,

INCEARCA,

SIMTE, TRAIESTE

Mai întâi o

clădire mai nouă sau mai ve-

che, coridoare lungi şi drepte sau întorto-

chiate şi misterioase, săli cu mese, scaune şi eventual

calculator. Dar şcoala este ceva mai mult şi mai altfel decât alte

clădiri. Acest mai mult şi mai altfel face ca şcoala să fie un spaţiu viu, atră-

gător şi să rămână mereu în amintire.

Dacă începe şcoala înseamnă că în fiecare zi trebuie să te trezeşti

devreme dimineaţa, să te duci adormit şi sa-ti târăşti picioarele până în clasă, să

te uiţi la diferiţi profesori timp de câteva ore fără să înţelegi.

Te duci acasă cât mai grăbit fără să te gândeşti la altceva decât la ce fel

de mâncare o să ai la prânz şi până la ce oră o să dormi la amiază.

Odată cu începerea şcolii începe şi perioada testelor după care se apropie

tezele, e grav având în vedere că, de cele mai multe ori e mai tentant să te plimbi

prin casă sau să ieşi în oraş cu prietenii decât să stai şi să înveţi. E ciudat totuşi

că în liceu înveţi toate metodele de copiat şi nu ce ar trebui să copiezi. Şi în fie-

care clasă există „geniul‖ care le ştie pe toate şi nu dă niciodată nimănui.

În caz de teste neanuntate fiecare improvizează şi se descurcă cum poate.

Depinde de inventivitate, şi de curaj, manualul şi cartea din bancă de cele mai

multe ori te salvează, iar cei norocoşi ai căror colegi de bancă sunt mici ‖genii‖

au intodeauna ‖spatele‖ asigurat.

Eh…si uite-aşa mai trece un semestru în care poţi afirma cu mâna pe

inimă că nu ai învăţat nimic, ţi-ai perfecţionat doar tehnicile de copiat şi ai avut

timp liber berechet.

NOUR ANDREI

28 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

Să joci fotbal în

clasă spre

disperarea

dirigintei, să

chiuleşti de la

ore pentru că

pur şi simplu nu

ai chef să-l vezi

pe profesor la

faţă

Să fii licean....La început n-o să fie uşor.

Când eşti ―boboc‖ trebuie să te

obişnuieşti cu noile reguli ale liceului

respectiv,cu noii profesori (şi cerinţele

lor) şi cel mai greu va fi să îţi faci noi

prieteni, deoarece nu ştii dacă vei

pica în aceeiasi clasă alături de

colegi din şcoala generală. De

asta trebuie să fii pregătit pentru

orice. Totul e nou şi ţie ţi se

cere să te adaptezi cât mai

repede.

Însă după ce te obişnuieşti,

totul devine mult mai uşor şi

începi să îţi dai seama că viaţa de

licean e foarte tare. Să fii mereu înconjurat de

prieteni - cu unii din ei legând probabil prietenii pe viaţă - ,

să pierzi vremea în pauză pe holuri, să joci fotbal în clasă spre

disperarea dirigintei, să chiuleşti de la ore pentru că pur şi simplu nu

ai chef să-l vezi pe profesor la faţă, să aţipeşti la ora de pshihologie

şi să te holbezi la tablă la matematică întrebându-te ce sunt

hieroglifele alea.

Probabil nu realizezi pe moment, dar mai târziu îţi vei da seama că

anii de liceu nu se compară cu nimic altceva. Se întâmplă atât de

multe lucruri, încât rămâi cu impresia că ai dori ca această

experienţă să nu se termine niciodată.

Şi când peste câţiva ani vei spune cât de repede a trecut liceul adu-ţi

aminte de colegi, de profesori, de ora de sport, de testele la care ai

fost prins copiind, de orele chiulite, de fete şi chiar de colegii pe

care nu i-ai suportat niciodată. Mai am 3 ani de liceu şi vreau să-i

trăiesc la maxim!

PASCU ADRIAN

29

"Ani de liceu...

scumpii ani de

liceu...cât de

repede au

trecut"

Liceul este locul unde vei găsi

prima iubire, sau unde îţi vei da seamă

că lumea este un pic diferită decât cre-

deai. Cel mai important, este locul

unde îţi formezi personalitatea. Prin-

tre cele mai "râvnite" obiceiuri, se

număra absenţele.

Deja putem vorbi de o

adevărată modă, fiindcă în fie-

care liceu există un anumit seg-

ment de oameni "specializaţi"

pe acest gen de activitate. Deşi

nu este recomandat, "chiulul" face

parte din viaţa de zi cu zi a fiecărui

elev. Să fim serioşi, la ce bun este

viaţa de liceu fără absenţe?

În aceşti 4 ani am ocazia sa învăţ şi ce în-

seamnă spiritul de echipă, pe care îl voi aplică în cele mai neo-

bişnuite situaţii.

Anii de liceu în acest colegiu sunt minunati…împreună cu colegii

poţi face multe lucruri frumoase.Împreună putem reuşi! Este foarte mult de

muncă ce este drept,dar toate acestea merită … Când vei termina liceul,vei

duce dorul atât cadrelor didactice,care au dat tot ce e mai bun pentru ca

elevii acestui liceu să aibă rezultate extraordinare, cât şi colegilor care ţi-au

fost alături în toţi aceşti ani. Sunt ani unici din viaţa oricui.

Anii de liceu nu se compară cu nimic altceva! Se intampla atât de

multe ori lucruri, încât rămâi cu impresia că ai dori ca această experienţă să

nu se termine niciodată.

Peste câţiva ani vei putea spune: "Ani de liceu... scumpii ani de li-

ceu...cât de repede au trecut". Adu-ţi aminte de colegi, profesori, ora de

sport, testele, orele chiulite, fete şi chiar de colegii pe care nu i-ai suportat

niciodată. Şi nu uita, ai doar 4 ani aşa ca foloseşte-i cu grijă.

PISTOL LIVIA

30 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

Nu mai am „puf”

de bobocel,

sunt „raţă” şi

am pene.

Adolescenţa este acea fantastică perioadă din

viaţa unui om în care totul este posibil, care îţi

deschide noi orizonturi, în care ai impresia că

întreaga lume este la picioarele tale. Prieteniile

se leagă mai greu decât în copilărie, dar vor

fi mai profunde şi mai trainice. Adolescenţa

este sinonimă cu viaţa de liceu, aproape se

confundă cu ea.

În gimnaziu mi-am făcut atâtea speranţe, iluzii şi visuri legate

de viaţa de licean. Îmi închipuiam că va fi „cool‖, „marfă‖, sau mai ştiu

eu cum, iluzii „hrănite‖ de elevii mai mari pe care-i vedeam trecând pe

stradă, preocupaţi de problemele şi de persoana lor. Mă uitam cu invidie la ei,

mi se păreau deosebiţi, abia aşteptam să ajung la liceu.

A trecut deja un an, nu mai am „puf‖ de bobocel, sunt „raţă‖ şi am

pene. Nu pot să spun că sunt dezamăgit, dar… Pot să afirm cu toată con-

vingerea că nu s-au schimbat prea multe faţă de viaţa din gimnaziu. Poate

doar rucsacul şi-a dublat volumul, iar „cantitatea‖ de teme şi informaţii a de-

venit mai consistentă.

Alarma ceasului sună în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră, o oră prea

matinală pentru noi, care ne culcăm destul de târziu pentru că există, din

fericire, şi calculatorul. Ne înghesuim în troleu, autobuz sau maxi-taxi cu căş-

tile pe urechi şi volumul dat la maxim. Ajungem la şcoală cu puţin înainte de

a se suna., fără a avea timp pentru a mai copia tema. În pauze ne întrebăm ce

mai avem pentru orele următoare, butonăm telefoanele mobile, ne adunăm în

„bisericuţe” sau ne repezim la fast-food, să cumpărăm mâncare nesănătoasă,

pe care o înghiţim în grabă, că se sună. Ce mică e pauza mare!

Cele şase-şapte ore se termina (în sfârşit!) şi ne înghesuim iar in tro-

leu, autobuz sau maxi-taxi, spre casă, la scumpul nostru calculator.

Acest text este un pamflet şi va fi tratat ca atare. Orice asemănare cu

fapte sau persoane din viaţa reală este absolut întâmplătoare.

Viaţa de licean

POPA GEORGE

31

Deşi la început

realizezi că nu e uşor,

fiecare reuşită, notă

mare pe care o

dobandeşti şi proiect

pe care îl faci îţi vor

da ambiţie şi un

sentiment de

împlinire.

AVANTAJUL DEZAVANTAJULUI?

Cu toţii ne dăm seama că viaţa de licean nu

înseamnă numai distracţie. Este de fapt un ser-

viciu, o slujbă în urma căreia primeşti diplomă de

absolvire şi cu ajutorul căreia poţi să îţi cauţi alt

loc de muncă unde vei sta mai mult, vei munci

mai mult şi cu siguranţă vei primi mai multi

bani.

Ştiu, este groaznic să te trezeşti o

dată cu părinţii care te obligă sa îţi

mănânci micul dejun şi îţi studiază ţinuta

înainte de a ieşi pe usă. Apoi, după ce că

trebuie să aştepţi mult timp până la ve-

nirea unui autobuz, îţi dai seama cat

este de plin. Dar daca nu te urci acum

ca să te înghesui precum murăturile

într-un borcan, nu vei mai ajunge la timp la

şcoală şi normal că profesorul îţi pune absenţa, iar

apoi uita sa o motiveze cand ajungi.

Şi e doar începutul. Pentru că urmează stresul fiecărei ore cu

profesor sau profesoară, ale căror obiceiuri le ştii pe de rost. Când vrei să te as-

culte nu te bagă în seamă, iar cand te fereşti de privirile lor chiar atunci te ză-

resc mai bine şi doresc să le răspunzi.

Vai! Şi dacă urmează un test, toţi elevii sunt stresaţi. Unii se vaită cu

caietul în braţe (mă ofer drept exemplu), alţii stau liniştiţi în bancă repetând

conştiincioşi, iar alţii mai dezinteresaţi pleacă în pauză şi se pierd pe holurile

întortocheate ale şcolii.

Recunosc că până acum am descris multe părţi negative are vieţii de

licean, deoarece odata cu trecerea timpului, şcoala devine mai grea, iar aştep-

tările profesorilor, şi de asemenea şi a părinţilor, cresc.

Şcoala nu este doar aşa. Deşi la început realizezi că nu e uşor, fiecare

reuşită, notă mare pe care o dobandeşti şi proiect pe care îl faci îţi vor da am-

biţie şi un sentiment de împlinire. În afară de aceste momente care devin

magice şi care te înalţă în faţa tuturor, un alt avantaj rămâne mereu posibilitatea

de a-ţi petrece timpul alături de colegi care pe parcurs ţi-au devenit prieteni sau

în unele cazuri chiar mai mult de atât... Ele sunt persoanele cu care îţi petreci

toată ziua, de care te apropii şi cu care îşi împărtăşeşti secretele. Cu unii îşi

petreci chiar şi revelionul, fără a mai lua în considerare zecile de aniversari la

care eşti chemat.

Deşi am spus multe dezavantaje ale vieţii de licean, garantez că privind

in urmă toate acestea vor dispărea şi ne vom aminti momentele amuzante de

care am avut parte şi că toate eforturile noastre ne-au ajutat să mergem mai de-

parte.

RESMERIŢĂ DIANA

32 R

EVIS

TA

LIC

EAN

10

D

“Nu cunosc

nicio cale

sigură care să

ducă

la succes, dar

cunosc una

care duce

sigur la

insucces:

încercarea de

a-i mulţumi pe

toţi.” (Platon)

Încercând să găsesc o definiţie a vieţii de licean,

m-am încurcat în multe cuvinte, puţine sensuri,

şi doar răspunsuri tipice… E locul unde ne

dezvoltăm, unde căutăm noul, anormalul,

originalul, pentru a atinge succesul cât mai

uşor, într-un timp cât mai scurt; e locul

unde încerc să fiu altfel decât ceilalţi, să

fiu remarcată: când nu pot prin lucruri

bune, fac greşeli, învăţ, merg mai de-

parte… Trec prin lucruri rele ca sa ajung

la un singur punct: în care îmi dau seama că mă

maturizez, şi o fac destul de repede pentru că, ce-i drept, văd mai

mult rău decât bine uneori.

Şi parcă în vremurile astea nici nu vrem să mai auzim de cuvântul

copilărie, nu mai ştim ce înseamnă jocul, naivitatea, în schimb suntem tot

puţin iresponsabili, delăsători şi poate ghidaţi de anumite principii auzite la

cei mari… Ce înseamnă asta? Ne creem personalitatea… Este lumea noas-

tra, cu regulile noastre, pedepsele lor, nepăsare.

Sunt diferite tipuri de elevi: vânătorii de note, cei harnici, cei de-

ştepţi care nu-şi dau silinţa pentru că sunt convinşi că pot face totul fără

bătaie de cap(lucru foarte rău de altfel), cuplurile, cei care se distrează, cei

timizi, visătorii şi într-un final avem limite diferite, dar acelaşi scop: succe-

sul. Grupul e un factor important în viaţa noastră deoarece mulţi, când re-

alizăm defectele celorlalţi, realitatea deci, încercăm să ne separăm de ea

deoarce ne schimbă atitudinea, ideile, modul de gândire. Suntem fragili

fără să ne dăm seama, dar totuşi nu vrem să cunoaştem eşecul sub nicio

formă.

Privind şi partea cea mai plăcută a lucrurilor pentru unii, dureroasă

pentru alţii, mai este şi iubirea. De cele mai multe ori prima e şi cea mai

frumoasă, savuroasă pentru că e nou, e altceva… e un sentiment pe care

oricât ai încerca să-l explicit, nu poţi.

Astfel, în viziunea mea, să fii licean înseamnă să fii Liber, Inde-

pendent, Creativ, Experimentat, Adaptabil şi Naiv.

SCÎNTEI OANA & CO

Fişă personală

33

După părerea mea

sunt o fire destul

de sociabilă,

dornică oricând de

a oferi o mână de

ajutor celui care

are nevoie de ea.

Deşi unii spun că adolescenţa este cea mai frumoasă

perioadă a vieţii, eu sunt de părere că este de ase-

menea şi cea mai problematică. E greu să fii ado-

lescent, dar a fi licean, mai ales într-un liceu de

prestigiu cu pretenţii înalte s-a dovedit a fi cu

mult mai complicat.

E începutul celui de-al şase-lea an în care

păşesc în fiecare zi pe coridoarele liceului

‗‘Vasile Alecsandri‘‘, purtând cu mândrie

vestita uniformă, vorbind cu colegii, pro-

fesorii şi chiar prietenii şi cunoscând întotdeau-

na persoane noi dornice de a învăţa din experienţa

celorlalţi.

Fac parte din colectivul clasei a X-a D, un colec-

tiv unit ce odată cu trecerea timpului a descoperit vitală

soluţie a îmbinării utilului cu plăcutul. Ştiţi cum se zice

a��Prima impresie este uneori cea mai importanta‖. Ei bine, privind

în perspectivă acest lucru sunt convinsă că anul trecut, cu toţii am ştiut să

ne facem apreciaţi de către domnii profesori, lucrând individual sau chiar

şi în echipă, fapt ce ne-a adus un renume destul de bun. Sunt de acord cu

ceea ce afirmă multă lume, cum că într-o clasă, o persoană nu se poate

înţelege cu toţi. În cazul nostru mă surprinde să văd că, am reuşit să depă-

şim mai mult sau mai puţin obişnuitele neînţelegeri existente oriunde şi că

am fost în stare să unim pe cât posibil vestitele ‗‘bisericuţe‖.

Ceea ce apreciez foarte mult în cadrul liceului nostru, este binecu-

noscutul spirit de concurenţă, spirit ce ne determină pe toţi să oferim ceea

ce avem mai bun, încercând în mare parte să obţinem diplome la diferite

concursuri. Acest fapt ne conferă atât nouă, ca şi elevi, cât şi liceului o

imagine mai bună. Personal, consider că de-a lungul timpului acest spirit

de concurenţă m-a făcut să realizez că în viaţă nu totul este o joacă, m-a

făcut să îmi demonstrez mie însămi că pot face mult mai multe lucruri

decât am crezut vreodată. Mă consider o fire optimistă, încrezătoare în

forţele proprii, lucru ce cred că ne este necesar tuturor.

Încet - încet, am început să realizez cam care sunt regulile jocului,

între elevi, în interiorul CNVA-ului. După părerea mea sunt o fire destul

de sociabilă, dornică oricând de a oferi o mână de ajutor celui care are

nevoie de ea. Însă ceea ce am învăţat este că, deşi popularitatea are şi ea

un cuvânt de spus, totuşi nu este necesar să ajungi la extreme. Am fost

martoră multor astfel de cazuri, încercând să învăţ câte ceva din fiecare şi

de asemenea încercând să nu fac aceleaşi greşeli.

Un alt lucru pe care îl apreciez în liceul nostru este relaţia destul

de strânsă între elevi şi profesori. Oricând poţi fi sigur că dacă ai nevoie

de ajutor vei putea regăsi în profesorii tăi persoane dispuse să ţi-l ofere.

În concluzie, sunt mândră că mi s-a oferit şansa de a studia la un

astfel de liceu, un liceu datorită căruia îţi poţi clădi cu siguranţă un viitor

glorios, viitorul la care ai visat mereu.

STANCA EDITH

Experienţe la liceu

REDACTORI:

(cei responsabili de multele greșeli... )

DAN CLAUDIU MANOLI

ANDREEA CHIRVASE

GIULIA LĂPUŞNEANU

Vinovată de idee—Prof. Mariana Anton