Revista For]elor Aeriene Rom#ne senin 4/files/cer senin 4.pdf · “Luptele aeriene” purtate în...

Rev i s ta For ]e lo r Aer iene Rom#ne

Nr. 4 (123) 2012www.roaf . ro

Ad

ria

n S

ULT

ĂN

OIU

DACIAN VIPER 2012– pag. 34- 35 –

BIAS 2012– pag. 4- 7 –

CENTENAR

MARIANA DRĂGESCU

– pag. 16- 17 –

Tipărit laCentrul tehniC - editorial

al armatei sub comanda nr. xxxx/2012

Responsabilitatea privind tehnoredactarea şi corectura revine în totalitate redacţiei

Şoseaua FabriCa de GluCoză nr. 2-4, seCtor 2, buCureŞti

Telefon/Fax: 021/232.63.27;021/232.21.83 int. 104,110E-mail: [email protected]

ISSN 1582-6317. B 916.10; C 3146.18

PER ASPERAAD ASTRA

COPYRIGHT:Este autorizată orice reproducere,

cu condiţia specificării sursei.

CONSILIUL EDITORIALAL REVISTEI CER SENIN

Preşedinte:

MeMbri:

general-maiorNICULAE TABARCIA

NORME DE COLABORARE:Cititorii pot trimite pe adresa redacţiei texte şi fotografii care se încadrează în

tematica revistei. Manuscrisele nu se înapoiază.

Răspunderea juridică pentru conţi nutul articolelor aparţine în exclusi vitate

autorilor, conform art. 206 CP.

Revistă editată de Statul Major al Forţelor Aeriene

general de brigadă HARALAMBIE OPREA

general de flotilă aeriană CONSTANTIN DOBRE

general-maior dr. VICTOR STRîMBEANU

RedacŢia redactor şef:

maior MIRCEA BARACe-mail: [email protected]

Prezenta ediţie s-a încheiat la data de: 24.08.2012

redactori:locotenent LAURA COZLOV

plutonier adjutant SORIN SĂFTOIUProcesare texte:

LEANA TUDORAN

fotorePorter & tehnoredactare:ADRIAN SULTĂNOIU

Coperta I – St u d e n ţ i l a zb o r

C o p e r t a I V – C - 2 7J S P a r ta n (bu C ha r e St in t e r nat i o n a l ai r Sh ow)

tr a d u C e r e t e x t e: Ga b r i e l a Gr oz a

SUMARAIR SHOW - BIAS 2012 _____________________ 4 - 7

AGENDA ________________________________ 8 - 13

CONVOCĂRI ____________________________ 14 - 15

CENTENAR MARIANA DRĂGESCU _________ 16 - 17

ARMATA ŞI BISERICA ____________________ 18 - 19

AIRLIFT 2012 ___________________________ 20 -21

EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE ____________ 22 - 23

STUDENŢI LA ZBOR _____________________ 24 - 27

FORŢELE AERIENE ÎN LUME _______________ 28 - 31

DACIAN THUNDER 2012 _________________ 32 - 33

DACIAN VIPER 2012 _____________________ 34 - 35

TRAGERI ANTIAERIENE __________________ 37 - 39

REPORTAJ LA RADIOLOCAŢIE ____________ 40 - 41

PORTRET DE PROFESIONIST ______________ 42 - 43

ANIVERSĂRI ____________________________ 44 - 46

PSIHOLOGIE AERONAUTICĂ __________________47

IN MEMORIAM _________________________ 48 - 49

INTERFERENŢE _____________________________50Paginile 34 - 35

Paginile 4 - 7

Pagina 9

Paginile 18 - 19

Paginile 4 - 7

Paginile 40 - 41Paginile 37 - 39

| 3 CER SENIN Nr. 4 (123) 2012w w w . r o a f . r o

Ceremonial militar şi religios la Monumentul

Eroilor Aerului

Aniversarea din acest an a Forţelor Aeriene Române a fost centrată în jurul a două repere extrem de impor-tante din punct de vedere istoric şi a tradiţiei categoriei noastre de forţe: centenarul învăţământului aeronautic militar românesc şi centenarul naşterii eroului aviator – căpitanul Alexandru Şerbănescu. Ambele evenimente au beneficiat de un calendar extrem de elaborat de activităţi susţinute de-a lungul anului în locaţii de referinţă ale Forţelor Aeriene, ceremonialul militar şi religios din ziua de 20 iulie încununând, doar, aceste eforturi.

Şi dacă tot vorbim de reperele anului 2012, trebuie să menţionăm că nu mai puţin importante sunt cente-narul Gheorghe Caranda – prima jertfă a aviaţiei militare româneşti sau centenarul Mariana Drăgescu (împlineşte 100 de ani pe 7 septembrie a.c.) – bravă aviatoare şi singura încă în viaţă a celebrei Escadrile Albe – escadrila sanitară formată din femei pilot care au slujit aviaţia militară în cel de-al Doilea Război Mondial.

Lesne de observat zestrea istorică mai mult decât onorantă moştenită de la înaintaşi şi pentru acest an. O zestre care a debutat în 2006 cu centenarul primului zbor mecanic realizat de românul Traian Vuia şi a conti-nuat cu centenarul primului avion construit exclusiv în România de Aurel Vlaicu în 2010 sau cu prezentarea primului avion cu reacţie din lume realizat de românul Henri Coandă şi expus în anul 1910 la Salonul Aeronautic de la Paris. Şi facem referire doar la centenare, evitând a intra în detalii.

Urmează ca la anul să sărbătorim centenarul înfiinţării Aviaţiei Militare Române şi, nu peste mult timp, cente-narul înfiinţării armei Artilerie Antiaeriană.

Aşadar, coroanele de flori depuse pios, în fiecare an, la monumentul Eroilor Aerului onorează o istorie a aeronauticii româneşti extrem de bogată în precursori ai acestui fenomen. Din păcate, această istorie a fost scrisă şi cu sângele a numeroşi eroi care s-au sacrificat pe altarul aripilor româneşti fie în procesul creaţiei, fie în luptele duse pentru păstrarea independenţei şi libertăţii naţionale, fie în procesul de instrucţie. Cea mai recentă jertfă – coincidenţă, fatalitate, destin – un întreg echipaj al Şcolii Aripilor Româneşti a fost ales ofrandă închinată zeului zbor exact în anul centenarului.

Cu toate acestea, istoria aeronauticii româneşti are puţine capitole în care lucrurile au evoluat firesc, de la sine, în pas cu vremurile sau în virtutea unei inerţii fireşti a evoluţiei societăţii. Din contră, aproape fiecare filă adăugată acestei istorii s-a realizat cu trudă, cu eforturi, ambiţii sau pasiuni ieşite din comun ale unor vizionari sau ale unor întregi generaţii.

Din fericire, astăzi, Forţele Aeriene Române moşte-nesc o zestre istorică invidiată de marile forţe aeronautice ale lumii. Din păcate, prezentul şi viitorul aeronauticii româneşti moştenesc şi cutumele suferinţei deja pro-verbiale ale trecutului istoric şi care nu este deloc de invidiat.

P.S. Din motive obiective de voinţa întregii caste a aviatorilor, mulţimea prezentă anul acesta la monumentul Eroilor Aerului a reţinut că nici o aeronavă nu a acordat salutul din zbor. Chiar dacă în zilele următoare, la spectacolul aeronautic BIAS 2012 – Bucureşti Internaţional Air Show, Forţele Aeriene Române au oferit o adevărată demonstraţie de talent, măiestrie şi profesionalism, istoria va reţine acest fapt drept o premieră nefericită. La fel cum tot istoria, scrisă şi transmisă de rezerviştii prezenţi la eveniment consemnează cu ceva ani în urmă (mulţi pentru un om, puţini pentru o istorie chiar şi fragedă încă a aviaţiei) prezenţa la astfel de evenimente a nu mai puţin de 100 de avioane numai cu reacţie...

O tempora!

O zestre onorantă... dar greu de invidiat

Maior Mircea BARACDelegaţia Ministerului Apărării Naţionale depune coroană de flori la Monumentul Eroilor Aerului

Conducerea Statului Major al Forţelor Aeriene prezintă onorul la Monumentul Eroilor Aerului

“De Ziua Aviaţiei, de Ziua Forţelor Aeriene, aş dori să le mulţumesc înaintaşilor noştri, veteranilor de război, celor care ne-au format, ne-au crescut pe noi, dar şi celor care lucrează acum în Forţele Aeriene, celor care au îndeplinit misiuni în teatrele de operaţii, pe aeroportul Kabul, celor care transportă personalul în Afganistan, în Pristina şi în alte locaţii de pe glob. Vreau să le mulţumesc aviatorilor români pentru activitatea pe care o desfăşoară cu multă dăruire şi care, cu un efort imens, sunt în stare să răspundă solicitărilor de orice natură, sunt obligaţi să-şi îndeplinească misiunile conform jurământului militar, prin atribuţiile pe care le au. Reuşim să fim alături de populaţia României la greu, am fost alături la inundaţii, la deszăpezire, am fost alături şi am transportat persoane în situaţii de urgenţă, în cazuri medicale, suntem permanent alături de populaţia României.

Privim în acelaşi timp cu speranţă, dar şi cu îngrijorare către viitor, pentru că avem nevoie de mijloace cu care să ne facem datoria, aşa cum este stabilit prin Constituţia României şi prin lege. Aviatorii militari îşi doresc tehnică militară performantă pentru a-şi îndeplini obligaţiile la standardele şi cerinţele misiunii, dar şi la standardele NATO. Suntem membri într-o alianţă puternică, trebuie să fim şi parteneri puternici şi credibili. Pentru aceasta ne dorim o tehnică nouă, o tehnică mai bună, care să ne ajute să ne îndeplinim misiunea la nivelul cerut.

La mulţi ani!“Şeful Statului Major General,

general-locotenent dr. Ştefan DĂNILĂ

„Noi am fost o generaţie romantică, singurii care am luptat faţă în faţă cu inamicul, ca nişte gladiatori. Dragostea de ţară şi dragostea de aviaţie trebuie să rămână neştirbită.

Din cele 340 misiuni de front, am avut 74 de lupte aeriene, în care am doborât 12 avioane. Ca ultim pilot din Grupul 9, din cei 30 ai lui Şerbănescu, le transmit un mesaj aviatorilor de azi: să aibă aceeaşi dragoste de ţară pe care a avut-o generaţia aceasta: ’39 - ’44 - ’45, care a fost formată din aviatori neînfrânţi. Cădeau unul câte unul aleşi de mâna destinului, având senzaţia că nu li se poate întâmpla nimic. Le doresc acelaşi curaj, aceeaşi dăruire pe care am avut-o şi noi atunci!”.

General de flotilă aeriană (rtr) Ion DOBRAN

TITLU RUBRICA

CER SENIN Nr. 4 (123) 2012w w w . r o a f . r o4 |

TITLU RUBRICA


Ad

ria

n S

ULT

ĂN

OIU

şi C

osm

in P

UR

TAN


EVENIMENT

ForeleAerieneRomnelaBIAS2012Spectacolul aerian organizat de Compania

de Aeroporturi Bucureşti, BIAS – Bucharest International Air Show 2012, a fost altceva anul acesta. Un airshow în adevăratul sens al cuvântului, cu o participare internaţională în programul căreia au fost prezente inclusiv celebrele formaţii de acrobaţie aeriană Frecce Tricolori şi Turkish Stars care au ţinut cu sufletul la gură cele câteva zeci de mii de spectatori pe parcursul evoluţiilor ce nu mai au nevoie de nici o prezentare.

În aceste condiţii extrem de provocatoare, deja mai vechea cunoştinţă a pasionaţilor de aviaţie din România, Jurgis Kairys s-a depăşit pe sine cu fiecare evoluţie atât individuală, cât şi în formaţie cu Iacării Acrobaţi, o combinaţie absolut explozivă, la propriu. “Luptele aeriene” purtate în amurg între aceşti performeri ai manşei au fost îndelung impri-mate de miile de lentile amatoare sau profe-sionale prezente în mulţimea de pe Băneasa. De altfel, evoluţiile în amurg ale tuturor aeronavelor au reprezentat ceva absolut inedit, un moment savurat îndelung de public.

“Înaripaţii” de la The Flying Bulls au ales ca anul acesta să prezinte publicului românesc legendarul Chance Vought F4 U -4 Corsair, un avion de colecţie construit în 1945 în Kansas City. Şi dacă moda retro în aviaţie este atractivă mai mult pentru ochii artistici, pentru cei însetaţi de adrenalină pură, aceeaşi echipă

IAR-330 Puma, evoluţie în amurg

Exerciţiu CSAR - Combat Search And Rescue (recuperare din spatele liniilor inamice) al Forţelor Aeriene Române

Directorul showului, George ROTARU şi echipa de conducători de zbor din SMFA, cdor Alexandru TRANDAFIR şi cpt.cdor. Ionel MACOVEI

IAR-99, evoluţie într-o companie selectă

MiG-21 LanceR, în aplauzele asistenţei

C-27J SPARTAN în expoziţie statică, un "spectator" de lux al unui show de excepţie


EVENIMENT

Flying Bulls a prezentat BO-105, singurul elicopter capabil să realizeze acrobaţiile aeriene executate de un avion.

Măiestria piloţilor de la Aeroclubul României s-a transformat deja în renume mai ales în ultimii ani, de când aceşti inimoşi ai înălţimilor organizează mitinguri aeronautice în diferite colţuri ale ţării, într-un calendar extrem de condensat. Şi, în spiritul tradiţiei, atât piloţii, cât şi paraşutiştii aeroclubului au ales să nu-şi dezamăgească fanii nici de această dată, vârf de lance fiind, ca de obicei, chiar directorul aeroclubului, George Rotaru.

Forţele Aeriene Române, o prezenţă extrem de apreciată de public la fiecare spectacol aerian, au avut anul acesta o reprezentare bazată deopotrivă pe forţă, viteză şi dexteritate. În această idee, au încântat publicul prin evoluţii solo sau în formaţie, aeronave de tipul MiG-21 LanceR aparţinând Flotilei 86 Aeriene Feteşti, YAK-52 şi IAR 99 aparţinând Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene şi avionul de transport C-27J Spartan şi elicoptere de tipul IAR-330 sau IAR-330 Medevac aparţinând Flotilei 90 Transport Aerian.

Cele două exerciţii cu scenarii complexe având ca temă, primul căutarea şi salvarea din spatele liniilor inamice (CSAR – Combat Search and Rescue), iar cel de-al doilea o misiune de Poliţie Aeriană, au captat atenţia publicului şi au demonstrat capabilităţile Forţelor Aeriene de intervenţie în diferite situaţii, cât şi de colaborare cu alte structuri ale sistemului naţional de siguranţă, ordine publică şi apărare.

MiG-21 LanceR şi C-27J SPARTAN, exerciţiu demonstrativ de interceptare si escortare a unui avion "deturnat" în contextul executării serviciului de luptă Poliţie Aeriană

Colaborare între Forţele Aeriene şi celelalte structuri ale sistemului naţional de siguranţă, ordine publică şi apărare in cadrul exerciţiului demonstrativ de Poliţie Aeriană

I A K - 5 2

Forţă şi măiestrie: IAR-330 Puma

Fe s t i v i t a t e a d e p r e m i e r e

Comentariul showului a fost asigurat de Andrei LUCESCU şi locotenenţii Vlad POP şi Ramon BĂLAN

Dincolo de curiozitatea manifestată de către spectatori, pentru mulţi dintre ei aeronava

C-27J SPARTAN a fost şi o adevărată oază de... umbră

într-o zi toridă de vară

O prezenţă de interes in cadrul showului: revista CER SENIN

The air show the BUCHAREST AIRPORTS NATIONAL COMPANY staged, BIAS – Bucharest International Air Show 2012, made the difference this

year. An air show in the truest sense of the word with international participation enjoying aerobatic display teams such as Frecce Tricolori and

Turkish Stars which kept some tens of thousands visitors enthralled and entertained while performing their stunts which made any speech

unnecessary.The Romanian Air Force, an attendance always appreciated by the

viewers, confirmed themselves in a demonstration based on speed, precision and skillfulness. Aircraft such as MiG-21 LanceR, YAK-52, IAR-99, IAR-330, C-27J SPARTAN enhanced the show with their flowless formation

and solo displays.


AGENDA

Cpt. cdor . Virgil MANTAGeneralul Philip M. Breedlove este noul

comandant al Forţelor Aeriene Americane din Europa (USAFE), acesta succedându-i la conducere generalului Mark A. Welsh III. Ceremonia oficială de predare - primire a comenzii a avut loc în data de 31 iulie a.c. la baza aeriană americană de la Ramstein, Germania. Schimbul de ştafetă intervine în condiţiile în care generalul Mark A. Welsh III a fost numit şef al Forţelor Aeriene Americane în urma nominalizării preşedintelui SUA din data de 10 mai şi aprobării senatului, în data de 02 august 2012.

La ceremonial au participat şeful Statului Major al Forţelor Aeriene Americane, generalul Norton A. Schwartz, locţiitorul comandantului forţelor armate ale NATO în Europa (DSACEUR), generalul Richard Shirreff, membri ai senatului şi parlamentului american şi german şi oficialităţi civile din partea auto-rităţii administrative de stat germane. Au fost prezenţi, de asemenea, şefi ai forţelor aeriene din ţările membre NATO, şeful Statului Major

al Forţelor Aeriene Române, generalul locote-nent dr. CÂRNU Fănică regăsindu-se printre aceştia.

Festivitatea a fost prezidată de şeful Forţelor Aeriene Americane, generalul Norton Schwartz, care a remarcat atât realizările generalului Welsh, cât şi provocările care îl aşteaptă pe generalul Breedlove în continuare. De remarcat că funcţia de comandant USAFE implică şi funcţiile de comandant al Comandamentului Aliat al Componentei Aeriene, Ramstein (Allied Air Command Ramstein) şi de comandant al Comandamentului Forţelor Aeriene Americane în Africa (U.S. Air Forces Africa). Totodată, generalul Breedlove a preluat funcţia de director al Centrului de Excelenţă Kalkar, Germania ( Joint Air Power Competence Centre-JAPCC).

Generalul Philip M. Breedlove este al 35-lea comandant USAFE. El este un fost pilot de F-16, cu mai mult de 3500 de ore de zbor la activ. Începând cu anul 1978, când a acces în Forţele Aeriene, a fost numit în şase funcţii de conducere.

Comandamentul USAFE este compus din două departamente, Comandamentul American pentru Europa (U.S. European Command) şi Comandamentul American pentru Africa (U.S. Africa Command). Zona de operaţii a comandamentului USAFE cuprinde trei continente cu o suprafaţă totală mai mare de 35 de milioane

de ki lometr i pătraţ i , care acoperă 105 state independente având o populaţie mai mare de u n s f e r t d i n p o p u l a ţ i a globului.

Forţele şi mijloacele din Forţele Aeriene Române care sunt puse la dispoziţia NATO vor intra sub comanda operaţională a Comandamentului Componentei Aeriene – Ramstein, după desfi-inţarea Comandamentului Componentei Aeriene – Izmir, conform planului de implementare a noii stucturi de comandă – con-trol a NATO.

Participarea la activitate a oferit şefului SMFA posibilitatea

transmiterii generalului Welsh, pe cale oficială, a mulţumirilor conducerii Forţelor Aeriene Române pentru colaborarea deosebită avută pe timpul mandatului domniei sale şi, totodată, reliefarea întăririi acestei colaborări prin prisma faptului că acesta va fi viitorul şef al Forţelor Aeriene Americane (USAF Chief of Staff ). Totodată, activitatea a constituit o bună opor-tunitate pentru iniţierea contactului cu noul comandant al USAFE, generalul Philip Breedlove.

Nu în ultimul rând, generalul-locotenent dr. Cârnu Fănică a purtat discuţii informale cu şefii forţelor aeriene din ţări NATO despre programele de restructurare, transformare şi modernizare a capabilităţilor şi despre viitorul forţelor aeriene prin prisma noului concept de planificare, conducere şi dezvoltare al Alianţei Nord-Atlantice.

Şeful SMFA, gl. lt. dr. CÂRNU Fănică îl felicită pe noul comandant USAFE

Schimb de ştafetă la comanda USAFE: generalul Philip M. Breedlove îi succede generalului Mark A. Welsh III

Generalul maior dr. Victor Strîmbeanu s-a născut la 2 aprilie 1960 în localitatea Săveni, Judeţul Ialomiţa. După încheierea studiilor medii la liceul cu profil aeronautic din Bucureşti, în 1980, şi-a început cariera militară odată cu admiterea la Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” de

la Boboc, pe care a absolvit-o în 1984 cu gradul de locotenent. Pregătirea sa ca pilot de vânătoare i-a adus încadra-rea la Regimentul 86 Aviaţie de Vânătoare.

După ce, în perioada 1992-1994, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, a revenit în aceeaşi unitate, devenită Grupul 86 Aviaţie Vânătoare ca şef al secţiei cercetare şi război electronic şi apoi inspector cu securitatea zborului în Statul Major al Forţelor Aeriene. În anul 2006 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe militare la Universitatea de Apărare Naţională din Bucureşti, cu teza „Puterea aeriană în raport cu securitatea naţională şi globală”.

Din septembrie 2006 până în septembrie 2008 a îndeplinit funcţia de director adjunct al PCC SHAPE, ulterior devenind locţiitor şef Divizie Cooperare Militară la SHAPE, Mons, Belgia, până în iulie 2009. În perioada aprilie 2011 – aprilie 2012 a îndeplinit funcţia de comandant al detaşamen-tului Forţelor Aeriene Române ce a asigurat conducerea Aeroportului Intenaţional KABUL.

Generalul de flotilă aeriană Constantin DOBRE s-a născut în Găeşti, judeţul Dâmboviţa, la 01 august 1966. A absolvit Liceul Militar Dimitrie Cantemir de la Breaza, în anul 1984 şi Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” în anul 1988. Din

1988 până în 1998 a îndeplinit funcţii de pilot, pilot şef şi şef al cercetării la Regimentul 86 Aviaţie Vânătoare.

În perioada 1999-2001 a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, facultatea Interarme.

După terminarea studiilor a fost numit în funcţia de instructor şef pentru securitatea zborului la Baza 86 Aeriană. În perioada 2004-2009 a îndeplinit funcţia de comandant de escadrilă.

Între anii 2007-2008 a urmat cursurile Air War College (Colegiul de Război al SUA).

Din anul 2009 până în iulie 2012 a îndeplinit funcţia de comandant al Floti le i 86 Aeriană.

Este pilot militar clasa I pe avioane cu reacţie supersonice şi instructor de zbor, cu peste 980 de ore de zbor la activ, din care peste 850 pe MiG-21 LanceR.

Generalul de flotilă aeriană Constantin DOBRE este căsătorit, are un fiu şi două fiice.

Schimb de ştafetă la conducerea USAFE

Generalul maior dr. Victor STRÎMBEANU a fost

numit la data de 20.07.2012 în funcţia de şef al modulului

Instrucţie şi Doctrină în comandamentul SMFA

Generalul de flotilă aeriană Constantin DOBRE a fost

numit la data de 20.07.2012 în funcţia de comandant al

Componentei Operaţionale Aeriene


AGENDA

Ultima zi din luna iulie are, în fiecare an, o semnificaţie aparte pentru sistemul de învăţământ militar. Data de 31 iulie reprezintă, în memoria tuturor celor ce au

absolvit o astfel de instituţie de învăţământ, ziua în care încheie, probabil, cel mai important ciclu de pregătire în vederea obţinerii statutului de cadre militare. Ofiţeri sau subofiţeri, are mai puţină importanţă, ceea ce contează este semni-ficaţia evenimentului. Un eveniment pentru care se munceşte trei, respectiv doi ani şi la finalul cărora, sub privirile celor dragi, tinerii absolvenţi primesc botezul primului grad militar.

Tradiţia, însă, nu a fost respectată şi în acest an. Evenimentul cu rol de impuls motivaţional din debutul carierei a avut, pentru promoţia Neagoe Basarab 500, gustul unui măr frumos pe dinafară dar găunos pe dinăuntru. Criza, desigur, acest vierme universal care se-nşurubează de ceva vreme în toate principiile şi realizările societăţii actuale la nivel global, a reuşit să se cuibărească inclusiv la baza piramidei

militare. Şi a muşcat cu sârg din nimic altceva decât din motivaţia şi încrederea tinerilor absolvenţi ai instituţiilor militare în soliditatea principiilor sistemului în cadrul căruia îşi visează o carieră.

E lesne de înţeles frustrarea trăită de aceşti tineri pentru premiera nefericită ca avansarea în primul grad militar la data stabilită, să fie amânată. Cu atât mai mult

cu cât anul 2012 are o semnificaţie aparte pentru învăţământul aeronautic militar românesc, respectiv aniversarea centena-rului. Un centenar într-un domeniu care

nu a ezitat să-şi ia ofranda nici în anul debutului şi nu a ţinut cont nici de criza economică a anului 2012. Sigur, urmând principiile de viaţă lăsate moştenire de Neagoe Basarab prin intermediul uneia

dintre cele mai importante capodopere ale literaturii vechi, Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, această şicană denumită savant experienţă de viaţă

ar trebui doar să întărească spiritul şi ambiţia tinerei generaţii. Prin condeiul său, Neagoe Basarab, în „învăţăturile” sale către fiul său Teodosie, a aşternut pe hârtie nu num a i p r i n c i p i i d e g u ve r n a r e politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci şi principii de guvernare a suf letului, care oferă ce l o r ce l e vo r u r m a m o ş te n i r e a adevăratelor valori, cele spir ituale.

Având în vedere şi maxima latină Per Aspera Ad Astra, conform căreia drumul către stele este pavat cu multe obstacole, ne exprimăm încrederea în maturitatea şi înţelepciunea tinerei promoţii de a depăşi acest prim neajuns de ordin prin-cipial al carierei militare. Acestea fiind faptele, să remarcăm, totuşi, bucuria şi satisfacţia absolvirii studiilor atât de către studenţii Academiei Forţelor Aeriene "Henri Coandă", cât şi de elevii Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri pentru Forţele Aeriene "Traian Vuia" şi să le urăm CER SENIN la Cursul de formare a cadrelor militare pentru prima funcţie, curs la finalul căruia îi vom reîntâlni – sperăm noi – pregătiţi şi pentru avansare.

Mesajul absolvenţilor aFa

Este dificil de sintetizat în cuvinte gândurile, de îmbinat în aceeaşi frază bucuria cu revolta, satisfacţia cu dezamă-g i r e a ş i s p e r a n ţ a c u deznădejdea.

Ne aflăm acum la un sfârşit mult aşteptat şi, în acelaşi timp, la un început pe care îl visam a fi perfect. Parafrazând cuvintele auzite în cadrul cursului festiv, aş asemăna acest moment cu o decolare a noastră într-un lung zbor, decolare pe care o executăm însă având un caz special la bord. Gravitatea faptului este determinată de incertitudinea procedurilor de urgenţă ce ar trebui aplicate pentru rezolvarea situaţiei. Încerc să semnalez că evenimentele în derulare, corelate cu insuficienţa resurse-lor materiale, afectează moti-vaţia noastră şi a generaţiilor ce vor urma şi zdruncină drumul pe care l-am ales şi pentru care am muncit unii trei, iar alţii şapte ani de zile. Peste greutăţile şi încercările acestui drum am trecut cu sprijinul dumneavoas-tră, al cadrelor didactice şi instructorilor militari, fapt pentru care vă mulţumim şi vă asigurăm că vom poposi în academie ori de câte ori vom găsi o uşă deschisă.

Noi suntem generaţia tânără, instruită şi dornică astfel încât, prin mobilizare activă, să aducem schimbarea. Aşadar, adresăm factorilor decizionali rugămintea de a ne susţine aripile prin eliminarea piedicilor ce stau în calea evo-luţiei noastre.

Noi am ales o cale deloc uşoară, de a construi un vis pentru a cărui realizare fiecare luptă este importantă. Prin urmare, deviza noastră este "ai învins continuă, ai pierdut, continuă".

PER ASPERA AD ASTRA!Promoţia NEAGOE BASARAB 500

Promoţia AFA: Total absolvenţi – 103; aviaţie naviganţi – 28 (8 pentru elicoptere); aviaţie nenaviganţi – 20; radiolocaţie – 10; artilerie şi RSA pentru Forţele Aeriene – 15; artilerie şi RSA pentru Forţele Terestre – 20; aviaţie naviganţi pentru Ministerul de Interne – 10

Promoţia SMMSFA: total absolvenţi - 130; aeronave şi motoare de aviaţie - 42; electromecanică şi automatizare de bord de aviaţie - 18; radioelectronică de bord de aviaţie - 26; armament, rachete, muniţii de aviaţie şi sisteme de lansare - 10; rachete sol-aer: 25; radiolocaţie: 19

Maior Mircea BARAC

Şefa promoţiei de la AFA, Romina MÎRZA

Şeful promoţiei de la SMMSFA, Daniel CUCOŞ


O delegaţie a Forţelor Aeriene ale SUA din Europa condusă de generalul de brigadă Thomas J. SHARPY, director în cadrul USAFE, a efectuat o vizită de lucru la Flotila 71 Aeriană în data de 28.06.2012.

Activitatea a permis delegaţiei americane să cunoască mai bine preocupările actuale şi de perspectivă ale Forţelor Aeriene Române, elementele de infrastructură existente şi posibilităţile de dezvoltare viitoare, în scopul creşterii complexităţii nivelului de instruire a forţelor USAFE sau altor naţiuni membre NATO.

Totodată, activitatea a permis discutarea unor modalităţi concrete de îmbunătăţire/dezvoltare a cooperării bilaterale viitoare, precum şi posibilitatea cooptării altor state membre NATO în acest tip de exerciţii executate în comun. S-au identificat, cu această ocazie, elemente la care partea americană sau alţi parteneri NATO ar putea contribui pentru modernizarea infrastructurii de aerodrom şi a suportului logistic ale flotilei.

Nu în ultimul rând, vizita a constituit un bun prilej pentru realizarea unui schimb de experienţă util, de informare reciprocă, cu privire la transformările, capabilităţile realizate, structura de comandă control şi de forţe, precum şi în ceea ce priveşte preocupările de perspectivă ale USAFE şi ale Forţelor Aeriene Române.

Dezvoltarea ACCS, un obiectiv important al NATO

În perioada 25 – 28.06.2012 a avut loc la Madrid, Spania, Reunirea Comitetului Director al Organizaţiei pentru Managementul Sistemului de Comandă-Control Aerian al NATO (NACMO BOD).

Reuniunea a avut drept scop analizarea stadiului actual şi de perspectivă privind dezvoltarea ACCS – Air Command and Control System. Prin reorganizarea agenţiilor NATO şi înfiinţarea NC&IA, pro-gramul ACCS, implicit activităţile prevăzute în etapa de extindere care privesc România, nu va fi afectat, continuitatea răspunderii fiind asi-gurată de către noua agenţie.

Totodată, la nivelul CAOC 8 de la Torrejon, pregătirea personalului care va încadra noua structură după reorganizare (începând cu anul 2013), va începe în luna iulie a.c. şi se va executa centralizat, respon-sabilitatea fiind atribuită Spaniei.

În perioada 04 – 05.07.2012 s-a desfăşurat, în Marea Britanie, Reuniunea Globală a şefilor Forţelor Aeriene, eveniment la care au participat 32 de şefi de forţe aeriene din întreaga lume. Participarea delegaţiei României la activitate a urmărit următoarele scopuri: prezentarea şi promovarea aspectelor de interes major ale Forţelor Aeriene Române în relaţiile cu partenerii străini; identif icarea şi detalierea posibilităţilor de cooperare şi sprijin din partea altor Forţe Aeriene; reprezentarea Forţelor Aeriene Române la Reuniunea Globală a şefilor Forţelor Aeriene.

În cadrul lucrărilor conferinţei au fost dezbătute două teme majore ce au polarizat discuţiile, respectiv: Caracterul conflictelor viitoare şi Cross Domain Information.

Prima temă - „Caracterul conflictelor viitoare” reprezintă un studiu aprofundat dezvoltat de Marea Britanie şi SUA, atât din perspectivă strategică, cât şi operaţională, fundamentat pe lecţiile învăţate din conflictele recente, inclusiv cel din Libia. Studiul eviden-ţiază rolul în creştere al puterii aeriene în conflictele viitoare, într-o lume tot mai inter-conectată, urmare a capabilităţilor sale unice de proiecţie a forţei, precizie, rapiditate în reacţie şi putere de penetrare. Aceste valori sunt, practic, de neînlocuit în domeniul securităţii pe termen mediu. În acest context a fost evidenţiată perenitatea maximei feld-mareşalului britanic Bernard Montgomery „If

Reuniunea Globală a şefilor Forţelor Aeriene

we lose the war in the air, we lose the war, and we lose it quickly”, dovadă că, în continuare, cheia capabilităţilor într-un conflict modern este reprezentată de puterea aeriană.

Cea de a doua temă principală a conferinţei a fost reprezentată de un studiu referitor la conceptul de bătălie întrunită navalo-aeriană în spaţiu integrat (Cross Domain Integration) ca fiind caracteristica pregnantă a conflictelor viitoare. Este urmare a tendinţelor tot mai accentuate de utilizare în luptă a tuturor formelor de spaţiu (terestru, aerian, maritim, cosmic, cibernetic) în operaţii întrunite, pe fondul necesităţii protejării intereselor în zone tot mai îndepărtate, ce impun asigurarea securităţii şi a liberului acces ale căilor de transport, în special a celor maritime. Conceptuali zarea operaţiilor întrunite în spaţiu integrat asigură şi utilizarea eficientă a forţelor, în atingerea rapidă a rezultatului planificat, răspunzând în acest fel şi provocării actuale, urmare a crizei financiare, de reducere a resurselor în domeniul apărării. Este evidentă tendinţa hiper-tehnologizării mijloacelor de luptă şi faptul că platformele aeriene vor căpăta valenţe multirol tot mai mari, urmare a necesităţii creşterii calităţii capabilităţilor în dauna cantităţii, câmpul modern de luptă impunând forţe de mici dimensiuni, dar capabile să ducă lupta în spaţiu integrat, de reţea, cu putere de lovire de mare precizie şi cu capacitate de cercetare în mediul interconectat, în timp real.

Delegaţie USAFE în vizită de lucru

la Flotila 71 Aeriană

Comandor Marian PETRUŞ

Generalul de brigadă Thomas J. SHARPY

Comandor Gabriel RĂDUCANU Comandor Adrian CODI

La sfârşitul lunii iunie a.c. a avut loc la Bucureşti o întâlnire bilaterală româno-sârbă la nivel de experţi în domeniul ASOC – Aviation Security Operations Centre.

Activitatea a avut ca scop documentarea delegaţiei sârbe asupra aspectelor tehnice şi operaţionale specifice echipamentelor ASOC, fiind organizată la solicitarea părţii sârbe care şi-a manifestat interesul pentru cunoaşterea experienţei acumulate de partea română în utilizarea echipa-mentelor ASOC.

Acest interes este datorat ofertei avansate recent de către SUA guvernului sârb pentru achiziţionarea unui sistem ASOC. În acest context, partea sârbă a considerat că experienţa românească în utilizarea ASOC poate oferi cea mai fidelă imagine asupra performanţelor sistemului, precum şi asupra posibilităţilor de acoperire a cerinţelor operaţionale naţionale specifice.

Schimb de experienţă româno-sârb în domeniul ASOC

AGENDA


Şi în acest an, Ziua Marinei Române a fost, pentru privitorii nefamiliarizaţi cu rigoarea militară, un spectacol.

Desfăşurat pe apă, pe uscat şi în aer, exerciţiul “Forţele Navale 2012” a însemnat, însă, atât pentru oficialii civili şi militari prezenţi, cât şi pentru reprezentanţii societăţii civile, un adevărat raport de activitate. Un raport despre orele şi zilele de pregătire petrecute prin poligoane, pe terenurile de instrucţie, în văzduh sau pe întinsul apelor.

Pe lângă elicopterele IAR-330 NAVAL şi elicopterele IAR-330 Puma de la Escadrila 863 de la Mihail Kogălniceanu (echipajele fiind formate din cpt-cdor Ştefan GOGOAŞE, lt.cdor. Viorel COJOCARU şi m.m. Mircea ALEXA, respectiv cpt-cdor Octavian MĂNDIŢĂ, lt.cdor. Cristian DOBROGHIU şi m.m. Virgil Onofrei), anul acesta, componenta aeriană a exerciţiului a mai avut în desfăşurător două aeronave IAR-99 de la Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene (având la manşă pe căpitan-comandorii Leonard BARABOI şi Laurenţiu MITITELU, respectiv comandorul Remus GHERASIM şi locotenentul Ionel BABA) şi două aeronave MiG-21 LanceR de la Flotila 86 Aeriană (pilotate de locotenent-comandorii Ionuţ VIŞAN şi Florin SANDU) ce au simulat atacuri asupra grupului de nave participant la complexa desfăşurare de forţe. Toate acestea, urmărite, dirijate şi coordonate în zbor de ochiul vigilent şi antrenat al mini-echipei “Air Ops” de la Statul Major al Forţelor Aeriene, echipă compusă din comandorii Florin CĂPITANU şi Alexandru TRANDAFIR, respectiv căpitan-comandorul Ionel MACOVEI.

Odată încheiate festivităţile prilejuite de Ziua Marinei, au rămas în larg vapoarele, prinse în marşul valurilor şi marele pavoaz arborat până la căderea întunericului, cu sărbătoarea în sufletele oamenilor mării sau a turiştilor veniţi de pretutindeni, însoţite de nerostitul gând al celui care a consemnat în scris şi în imagini, “cer senin, oameni ai văzduhului, bun cart înainte şi vânt din pupa, oameni ai mării”...

F o r ţ e l e A e r i e n e l a Z i u a M a r i n e i R o m â n e

În perioada 17 – 19.07.2012 a avut loc la Bruxelles, Belgia, întâlnirea de informare asupra proiectului DANUBE FAB, organizată de Comisia Europeană.

Activitatea a fost desfăşurată în cadrul progra-mului de revedere a stadiului pregătirilor pentru implementarea blocurilor funcţionale de spaţiu a e r i a n î nt re R o mâ n i a şi B u l g a ri a. Po t r iv i t reglementărilor europene, aceste blocuri funcţionale trebuie puse în aplicare începând cu 4 decembrie 2012. Şedinţa a fost prezidată de reprezentantul Comisiei Europene pentru programul FAB, iar din audienţă au mai făcut parte reprezentanţi ai EUROCONTROL, EASA şi ai Asociaţiei utilizatorilor europeni de spaţiu aerian. De asemenea, la activitate au participat, ca observatori, reprezentanţi ai altor proiecte FAB din Europa centrală şi nord-estică.

Secţiunea dedicată participării militare la proiect a fost prezentată de reprezentanţii militari din partea română, cu susţinerea reprezentantului militar bulgar. Secţiunea a cuprins aspectele relevante referitoare la implicarea reprezentanţilor militari în elaborarea Acordului Cadru la nivel guvernamental dintre cele două ţări şi a conceptului operaţional, participarea activă la procesul de revedere a mana-gementului spaţiului aerian, participarea la simu-larea de trafic organizată la centrul specializat EUROCONTROL, dezvoltarea procedurilor militare.

În privinţa perspectivei operării aeronavelor civile pe aerodromurile militare după reguli GAT, s-a arătat că acest lucru depinde în mod fundamental de două condiţii: dotarea aerodromurilor militare cu echipament de radionavigaţie compatibil şi licenţierea controlorilor de trafic militari. În condiţiile în care toate aerodromurile militare româneşti au dotarea corespunzătoare, rămâne în discuţie echivalarea licenţelor controlorilor militari cu cele civile. În acest sens, se are în vedere pregătirea şi licenţierea controlorilor de trafic aerian militari în acord cu reglementările europene, prin armonizarea reglementărilor militare cu cele civile şi, nu în ultimul rând, crearea unui cadru adecvat antrenării acestora la simulatoarele ROMATSA şi a celor din dotarea Forţelor Aeriene.

R e f e r i t o r l a s e c ţ i u n i l e p r e z e n t a t e d e reprezentanţii civili din cele două ţări, cele mai importante aspecte au fost cele care au abordat cadrul juridic şi raportul cost-beneficii. Astfel, reprezentanţii Comisiei Europene au fost informaţi că Acordul Cadru a fost semnat la nivel guvernamental de cele două ţări în noiembrie 2011, fiind în prezent în plin proces de ratificare de către Parlamentul României, iar finalizarea acestui proces este estimată pentru luna octombrie 2012.

În privinţa raportului cost-beneficii, este rele-vant faptul că faţă de investiţiile în proiect, de aproximativ 5 milioane EUR, beneficiile estimate sunt materializate în economii de combustibil de aproximativ 45 000 tone, reducerea emisiilor de CO2 cu aproximativ 143 000 tone şi reducerea nivelului noxelor cu aproximativ 550 tone, toate datele fiind raportate la anul 2020.

Concluzia generală a fost că proiectul „DANUBE FAB” se află într-un stadiu avansat de implementare, în special prin comparaţie cu alte proiecte similare şi va fi în măsură să intre în funcţiune la 4 decembrie 2012.

DANUBE FAB, un proiect aproape de debut

Comandor Marius DRĂGHICI

Pentru elicopteriştii

de la MK, nimic altceva decât o

misiune de rutină; acea rutină sănătoasă, dătătoare

de încredere şi obţinută prin zeci de ore de antrenament pentru

acest tip de misiuni: lansarea la apă de la punct fix, la o altitudine

pe care parcă, uneori, şi acele aparatelor de bord refuză să o mai indice (lansări libere sau în rapel),

a militarilor de la Grupul de Scafandri ai Forţelor Navale.

În data de 14 august, în poligonul de la Capul Midia a avut loc exerciţiul demon-strativ Summer Storm. Exerciţiul a fost unul specific de desant trupe de pe nava USS FORT McHENRY, în scopul ocupării unui cap de pod la litoral şi recuperare a unor VIP-uri reţinute la mal.

Nava militară americană a sosit în apele teritoriale româneşti pe data de 9 august pentru a participa la acest exerciţiu, apoi a fost prezentă la activităţile prilejuite de sărbătorirea Zilei Marinei Române.

Forţele Aeriene Române au acţionat cu două avioane MiG 21 LanceR şi un elicopter IAR 330 pentru evacuare medicală. Forţele Navale au participat cu două plutoane ale Infanteriei Marine, un dragor maritim, o vedetă maritimă de intervenţie cu scafandri şi un elicopter IAR Puma Naval, iar din partea Forţelor Terestre Române a participat o echipă de coordonare a traficului aerian şi un pluton de cercetare.P

etr

ică

MIH

AL

AC

HE

Adrian SULTĂNOIU

AGENDA

SUMMER STORM


În zilele de 24 şi 25 mai a.c., la Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov s-a desfăşurat cea de-a XIV-a Conferinţă Internaţională „SCIENTIFIC RESEARCH AND EDUCATION IN THE AIR FORCE” – AFASES 2012 la care au participat profesori, mas-teranzi, doctoranzi şi cercetărori civili şi militari din domeniul aeronautic şi disciplinele conexe din România, Franţa, Turcia, Slovacia, Cehia şi Statele Unite ale Americii. Printre instituţiile de la care au provenit participanţii menţionăm academiile militare din România, Universitatea Naţională de Apărare, Universitatea de Apărare din Brno, Facultatea de Mecanică din Toulouse şi Turkish Air War College din Istanbul.

Conferinţa internaţională a fost prezidată de comandantul academiei – comandor profe-s o r d r. G a b r i e l - F l o r i n MOISESCU, iar preşedinţii comitetului de organizare a

sesiunii au fost comandor profesor dr. inginer Mircea BOŞCOIANU – prorector cu cercetarea în cadrul AFA şi dr. inginer Pavel NECAS din Slovacia.

Sesiunea de comunicări a fost împărţită pe mai multe secţiuni şi a adunat peste 200 de lucrări de cercetare, parte dintre acestea fiind indexate în recunoscuta bază de date EBSCO. Ca element de noutate, s-a remarcat secţiunea dedicată UAS/UAV.

o veste bună pentru artilerişti şi

rachetişti

În Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer de la Capu Midia se lucrează de zor la vechiul hotel al unităţii, clădire uti-lizată ani la rând pentru a caza tru-pele sosite în poligon şi care acum îşi schimbă aproape în totalitate înfăţişarea. Beneficiind de o inves-tiţie majoră, hotelul de o stea începe să se transforme într-unul de 2 stele, aducând totodată noi standarde de cazare.

Concret, militarii care vor exe-cuta misiuni în poligon şi vor fi cazaţi aici vor putea beneficia de un spaţiu mai mare de refacere, de mai puţini colegi în cameră şi de condiţii de satisfacere a igienei personale mult superioare. În plus, clădirea va fi izolată termic şi va fi dotată cu încălzire de la centrala termică, astfel încât Tabăra de Instrucţie va putea fi utilizată şi pe timp de iarnă, dacă se doreşte realizarea unui program de instrucţie mai amplu.

În perioada 23 – 27.07.2012 a fost organi-zat în cadrul 86th Airlift Wing de la Ramstein,

Germania, un schimb de experienţă în domeniul procedurilor şi practicilor de informaţii specifice operaţiilor aeriene,

activitate la care a participat şi o delegaţie din cadrul Flotilei 71 Aeriene formată din patru

persoane.Pe parcursul celor 2 zile de pregătire au

fost prezentate briefinguri despre structura 86th Airlift Wing. A fost evidenţiat modul de

executare a briefingului premergător misiunii, a debriefingului şi a schimbului turelor de serviciu ce asigură sprijinul de informaţii.

A fost prezentat, de asemenea, modul de analiză a unei ameninţări aeriene/terestre sub

forma unor briefinguri ce sunt prezentate periodic personalului navigant. Briefingul a

conţinut elemente despre capabilităţile respectivelor platforme, proliferarea acestora, tactici folosite, anvelope de lansare, particula-

rităţi privind recunoaşterea vizuală, etc.În ultima zi a fost prezentată structura

biroului anti-terorism şi protecţia forţei (AT/

În data de 18 iulie a.c, la Cercul Militar Naţional din Bucureşti a avut loc vernisajul expoziţiei omagiale „100 de ani de învăţământ aeronautic militar în România” organizată de Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu” în colaborare cu Statul Major al Forţelor Aeriene şi expoziţia de pictură „Zbor spre nemurire” dedicată cente-narului eroului aviator Alexandru Şerbănescu şi organizată de Fundaţia „Erou aviator Alexandru Şerbănescu” condusă de Eleonora Arbănaş.

La eveniment a participat generalul-locotenent dr. CÂRNU Fănică - şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, personal civil şi militar, activ şi în rezervă, precum şi invitaţi speciali care şi-au consemnat prezenţa în Cartea de Onoare a expoziţiei, precum consilierul de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al primului-ministru, Sorin ENCUŢESCU.

A fost, de asemenea, conferită Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene pentru înaltul profesionalism şi serviciile aduse Forţelor Aeriene mai multor militari, civili şi invitaţi din cadrul Forţelor Aeriene sau din afara instituţiei, cum ar fi maiorul Donalt PERRY şi Eleonora ARBĂNAŞ.

Expoziţia a putut fi vizitată între 18 şi 23 iulie şi a făcut parte din ciclul de manifestări dedicate Zilei Aviaţiei Române şi Forţelor Aeriene, centenarului învăţământului aeronautic militar românesc şi cel al naşterii pilotului de vânătoare Alexandru Şerbănescu.

Vernisaj la Cercul Militar Naţional

Lt.cdor. Adrian CÎRJĂU

M.m. Vali POSTOLICI

Misiune umanitară O aeronavă C-27J Spartan aparţinând Forţelor Aeriene Române a efectuat, în data de 29 iunie a.c, un zbor umanitar de urgenţă de la Bucureşti la Hanovra, pentru salvarea vieţii a trei copii. Pacienţii, cu vârste foarte mici, au fost asistaţi pe timpul zborului spre Germania de o echipă medicală SMURD.

AGENDA

Schimb de experienţă în domeniul operaţiilor aeriene

FP) şi modul de lucru. Pe timpul acestor prezentări au fost utilizate check-list-uri ce au

fost înmânate şi delegaţiei române. De asemenea, o parte din briefingurile prezentate

au fost furnizate în format electronic şi participanţilor români. A fost observat faptul

că partenerul american nu foloseşte documen-tele de referinţă NATO în domeniul informaţi-ilor militare, ci doar reglementări naţionale. O

parte a documentelor naţionale americane sunt publicate pe internet sub forma AFI (Air

Force Instructions), subdomeniul 14 (Intelligence).


În perioada 11.06-18.07.2012 s-au des-făşurat competiţii sportive organizate cu ocazia „Zi l e i Av i A ţ i e i ş i A Fo r ţe l o r Ae r i e n e“, la minifotbal, tenis de câmp şi tenis de masă.

Au fost premiaţi câştigătorii, astfel: tenis de Masă :locul III : echipa Inspectoratului

General de Aviaţie al M.A.I., căpitan de echipă mr. Teodor OPRIN;

locul II: echipa Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, căpitan de echipă inspector principal Florin POPESCU;

locul I: echipa Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“, căpitan de echipă comisar şef Eduard WAGNER;

tenis de câMp:locul III: dl. Dănuţ SMÂDU (Academia

Naţională de Informaţii);locul II: lt.col. Ilie SCURTU (S.M.F.A.);locul I: plt.adj. Adelin VOICU (U.M. 01961

Otopeni);

MiniFotbal :locul III: echipa Statului Major al

Forţelor Terestre, căpitan de echipă lt.col. Cristian GRECU;

locul II: echipa U.M. 01829 Bucureşti, căpitan de echipă plt.maj. Mihai TEODOR;

locul I: echipa Statului Major al Forţelor Aeriene, căpitan de echipă mr. Cristi ŞOLEA;

cupa transMisibilă : echipa Statului Major al Forţelor Aeriene.

În prima săptămână a lunii iulie a acestui an, în garnizoana Bistriţa s-au desfăşurat Concursurile aplicativ militare de vară cu finala pe Ministerul Apărării Naţionale. În spiritul prieteniei şi tradiţiei din sportul militar românesc, la eveniment au participat şase formaţii aparţinând Statului Major al Forţelor Aeriene, Statului Major al Forţelor Navale, Statului Major al Forţelor Terestre – Diviziile 1, 2 şi 4 Infanterie – şi Comandamentului Comunicaţii şi Informatică.

Şi în acest an, după o luptă strânsă şi dreaptă între echipele participante, lotul sportiv al Statului Major al Forţelor Aeriene s-a aflat pe podium. În clasamentul general, lideri de competiţie au fost Divizia 4 Infanterie, urmată de Divizia 1 Infanterie şi de SMFA, care a ocupat locul al III-lea.

Echipa masculină de patrulă a SMFA a ocupat locul al IV-lea după Diviziile 4, 1 şi 2 Infanterie. Reprezentată de banderola verde-roz, aceasta a fost formată din căpitanul de echipă - căpitan Iulian TIBIREAN şi coechi-pierii: maistrul militar clasa a III-a Cătălin TIUTIU, maistrul militar clasa a III-a Dragoş JIPA, caporalul Marius COSTIUC, caporalul Daniel BĂDICEL , caporalul Beniamin RĂSĂDEA şi caporalul Cătălin TEFĂNICĂ.

Echipa de patrulă feminin s-a clasat ceva mai bine, ocupând locul al III-lea. Sub ban-derola bleu-cyclamen au punctat căpitanul de echipă locotenent Simona RADU şi coechipierii: maistrul militar clasa a III-a Monica SEMCO, maistrul militar clasa a III-a Daniela PÎRVU, maistrul militar clasa a III-a Adina PÎRVU şi caporalul Alina CRĂCIUN.

LUPTĂ STRÂNSĂ LA CONCURSURILE SPORTIVE DE VARĂ

La proba de duel, echipele noastre au ocupat locul al III-lea. Acestea au fost formate din căpitanul de echipă locotenent Simona RADU şi coechipierii: maistrul militar clasa a III-a Monica SEMCO, maistrul militar clasa a III-a Daniela PÎRVU, maistrul militar clasa a III-a Adina PÎRVU şi maistrul militar clasa a III-a Cristina MÎNZALĂ, respectiv căpitanul e echipă maistrul militar clasa a III-a Ionel IOCU şi coechipierii:

locotenentul Ion PUPĂZĂ, maistrul militar clasa a III-a Cătălin TIUTIU, caporalul Marius COSTIUC şi caporalul Ovidiu ZAMFIR.

Rezultatele concursului de înot au plasat concurenţii SMFA printre campionii acestei întreceri. Rezulta tele individuale care i-au r e m a r c a t p e înotători au fost: lo co tenent Si mona RADU, locul I la stilul liber şi bras, maistru militar clasa a IV-a Adela MUREŞAN, locul II b r a s , m a i s t r u militar clasa a III-a Adrian SZALAY, locul II liber şi bras; ştafetă masculin: maistru militar clasa a III-a Adrian SZALAY, sergent Eduard RADU şi sergent Robert RADU – locul III. În clasamentul general, echipa de înot feminin s-a clasat pe locul I, iar lotul SMFA pe locul II.

Locotenent Laura COZLOV

AGENDA


INSTRUIRE

Pregătirea PersonaluluiCa urmare a reconfigurării şi diversificării misi-

unilor primite de Forţele Aeriene, a apărut necesitatea cunoaşterii, de către toate structurile din această categorie de forţe, a modalităţilor de utilizare a Sistemului Integrat de Comandă- Control Naţional (Integrated Command & Control - ICC). Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Centrul de Operaţii Aeriene (AOC) din cadrul Statului Major al

Forţelor Aeriene a fost desemnat să organizeze pre-gătirea iniţială a utilizatorilor sistemului ICC pentru unităţile din cadrul SMFA.

Astfel, în perioada 14 februarie – 30 iunie, la AOC s-a desfăşurat această pregătire conform “Planului de măsuri pentru implementarea concepţiei de utilizare a sistemului integrat de comandă şi control (ICC) naţional ”. Au fost selecţionaţi şi au parcurs programul de pregătire 98 de ofiţeri şi sub-

ofiţeri. Aceştia sunt încadraţi la cele 4 flotile aeriene din subordinea SMFA, precum şi la Centrul de Operaţii Aeriene, Componenta Operaţională Aeriană, Academia Forţelor Aeriene, Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Aeriene, Brigada 1 RSA şi Batalionul de Război Electronic. Cursanţii au fost constituiţi în 14 grupe de pregătire şi l-au avut ca „mentor” pe locotenent-colonelul Sorin-Artur Ţintă de la AOC. Durata cursului de pre-

gătire a fost de cinci zile, în limita a 6 ore de curs.Temele de pregătire au fost întocmite de Biroul

Antrenamente din cadrul Centrului de Operaţii Aeriene şi s-au avut în vedere următoarele obiective: cunoaşterea şi aplicarea principiilor de funcţionare a sistemelor ICC şi a aplicaţiilor rulate în cadrul acestuia; realizarea designului operaţiei aeriene şi a profilului misiunilor aeriene; învăţarea modului de elaborare a Ordinului de Control al Spaţiului Aerian (ACO), Ordinului de Ac ţiune Aeriană (ATO) şi a

Instrucţiunilor Speciale (SPINS); cunoaşterea modului de operare în baza de date a sistemului ICC.

Pregătirea s-a finalizat cu o testare care a constat în elaborarea Ordinului de Control al Spaţiului Aerian (ACO) şi a Ordinului de Acţiune Aeriană (ATO) pentru o zi din cadrul unei operaţii defensive, pe baza unui scenariu de testare. Rezultatele testărilor f inale au fost stocate în baza de date ICC Naţional. În urma

rezultatelor obţinute, au fost selecţionaţi 20 de militari pentru a continua pregătirea de specialitate, în scopul de a deveni instructori pentru sistemul ICC Naţional în cadrul unităţilor din care provin. În acest scop, aceştia vor participa la programul de pregătire privind cunoaşterea sistemului ICC din cadrul NATO, organizat de către CAOC 7 LARISSA, pregătire care se va desfăşura în cadrul Centrului de Operaţii Aeriene.

Plt. adj. Mihaela VOICU

Sistemul Integrat de Comandă-Control Naţional este un sistem informatic folosit pentru planificarea misiunilor întrunite ale celor 3 categorii de forţe: terestre, navale şi aeriene. Acest sistem este folosit atât pe plan naţional cât şi la nivelul structurilor NATO, existând o relaţie de inter-operabilitate între ele. De exemplu, sistemul ICC NATO este folosit de structurile din Forţele Aeriene Române care se află sub comandă NATO pentru Operaţii aeriene standard duse de forţele NATO, pentru implementarea în utilizarea întrunită (Joint) a forţelor navale, forţelor terestre (Forţa de Reacţie Rapidă/de Răspuns NATO, unităţi şi comandamente multinaţionale), forţelor aeriene ( NATO E-3A) şi Forţei Internaţionale de Sprijin a Securităţii în Afganistan (ISAF KABUL). În acest context, ICC-ul este utilizat conjugat cu Sistemul Întrunit de Planificare a Ţintelor pe care Forţele Terestre îl exploatează din ce în ce mai mult.

Procesul de planificare şi de transmitere a misiunii la nivelul AOC este o activitate continuă, care implică planificarea/replanificarea misiunilor aeriene în conformitate cu obiectivele urmărite. Ordinul de Acţiune Aeriană (ATO) stabileşte sarcini precise, direct, fiecărei structuri din cadrul Forţelor Aeriene. La baza ordinului stau strategia aeriană, orientarea comandantului, situaţia inamicului, situaţia forţelor proprii şi procesul de stabilire a ţintelor. Ordinul de executare a misiunii aeriene şi mesajul de misiune aeriană (ATM – Air Tasking Message) sunt utilizate pentru a conduce prin ordine directe lupta diferitelor unităţi. Transmiterea misiunii depinde efectiv de modificarea sau menţinerea situaţiei specificate în directivele de dare a misiunii aeriene.

Planificatorii trebuie să ţină cont şi de durata focului asupra obiectivului, căile de intrare/ieşire la/de la obiectiv şi trecerile peste zonele controlate de forţele proprii, conform restricţiilor impuse de managementul spaţiului aerian.

Posibilităţile oferite la nivelul sistemului ICC permit asistarea planificatorilor în pregătirea şi generarea ATO, oferind diverse funcţiuni cum ar fi verificarea automată. Suportul grafic oferă, de asemenea, ordonarea angajării obiectivelor. Rezultatul planului sau anticiparea sunt doar două din funcţiile disponibile. Sistemul sprijină planifi-catorii în completarea misiunilor, excluzând o serie de activităţi caracterizate prin dificultate, consum de timp sau generatoare de erori.

Simularea grafică a ordinului de acţiune aeriană poate fi realizată inclusiv pe hartă digitală şi poate fi utilizată de structurile de planificare, operaţii şi cele luptătoare, ajutând planificatorii la verificarea şi corectarea planului înainte de a fi pus în aplicare. De asemenea, poate fi folosit de comandanţi în pregătirea misiunilor.

Modulul sistemului ICC naţional de vizua-lizare anticipată a ATO permite simularea grafică şi este utilizat la nivelul structurilor de planificare şi operaţii din cadrul SMFA. Acesta reprezintă o simulare grafică pe hartă şi permite planificatorilor o verificare rapidă şi, dacă este necesar, deconflic-tarea planului înainte de a fi pus în aplicare. Spre exemplu, se poate verifica utilizarea corectă a coridoarelor sau timpul critic de staţionare la ţintă.

Sistemul permite, de asemenea, pregătirea de către comandant a activităţilor din următoarele zile, anticiparea misiunilor următoare în timp real.

Pe lângă aceste funcţiuni, sistemul mai permite administrarea următoarelor capabilităţi: bază de date, utilizatorii, accesul în sistem, poştă electronică, vizualizarea imaginilor, sprijin direct în reţea etc.

SISTEMUL INTEGRAT DE COMANDĂ – CONTROL

NAŢIONAL (ICC)


INSTRUIRE

Plutonier adjutant Sorin SĂFTOIUColonel Florin BĂBĂU

În perioada 16-27.07, în Poligonul Valea Poienii, Câmpulung-Muscel, aparţinând Bazei de Instruire pentru Apărare CBRN a Statului Major al Forţelor Terestre, s-a desfă-şurat “Convocarea de specialitate cu militarii de apărare CBRN/EOD din Forţele Aeriene”. Activitatea s-a bucurat de atenţia factorilor de decizie de la nivelul Statului Major al Forţelor Aeriene, reuşindu-se păstrarea tradiţiei reînodată în anul 2011.

La convocarea din acest an au participat 56 de militari din structu-rile FA, fiind inclusă aici şi echipa EOD, formată din 3 militari. Alegerea locaţiei s-a făcut pe considerentul că poligonul de instrucţie al armei apărare CBRN “Valea Poienii” este singurul poligon omologat din Armata României care permite executarea instrucţiei în condiţii/medii CBRN reale/simulate apropi-ate câmpului de luptă.

Mai mult, Baza de instruire pentru apărare CBRN a pus la dispo-ziţia structurilor din Statul Major al Forţelor Aeriene participante la activitate, în perioada menţionată, echipamente de resortul apărării CBRN (tehnică de cercetare CBRN – un transportor de cercetare CBRN TABRC şi tehnică de decontaminare RBC- 2 autospeciale de decontami-narea tehnicii şi terenului, una tip ADTT 4 şi una modernizată ADTT 4 M, precum şi o autospecială de decontaminare personal ADP 80) cu şoferi, în timp ce Statul Major al Forţelor Aeriene a asigurat echipa-mentele de detecţie, identificare şi monitorizare a agenţilor CBRN, tehnica EOD, echipamentele de decontaminare portabile, carburanţii, muniţia de apărare CBRN/ geniu şi materialele consumabile necesare.

“Programul activităţii a fost întocmit conform metodologiei specifice instruirii structurilor militare în Poligonul de Instrucţie al Armei Apărare CBRN, a standardelor NATO

în domeniu, a misiunilor/sarcinilor, structurilor de apărare CBRN şi obiectivelor de instruire stabilite în Forţele Aeriene, în strânsă corelare cu resursele alocate. Printre obiectivele specifice am reţinut îndeplinirea misiunilor de observare, cercetare CBRN şi decontaminare RBC, în condiţiile contaminării reale/simulate cu utilizarea îndelungată a echipa-mentelor individuale de protecţie CBRN, precum şi realizarea asanării poligonului în urma utilizării muniţiei de apărare CBRN (fumigenă, incen-diară, etc.)”, a declarat maiorul Marian TUDOR, şeful comparti-mentului planificare mentenanţă CBRN din SMFA.

Desfăşurată sub auspicii de constrângere financiară, cu hrănire proprie - aici trebuie amintită con-tribuţia maistrului militar Marilena COMAN, care a făcut mâncare “ca la mama acasă” - convocarea a căutat şi aplicat soluţii viabile. Astfel, s-a redus perioada de desfăşurare de la două săptămâni, la o săptă-mână (practic au fost cinci zile), realizându-se o economie de combustibil şi de fonduri financiare faţă de anul anterior. De asemenea, planul de instrucţie a fost redimen-sionat în consecinţă, renunţându-se la activităţi mai puţin relevante sau care au fost desfăşurate în unităţi în anul curent (ex. verifica-rea măştii contra gazelor pentru CBRN sau proceduri de distrugere a bombelor de aviaţie explozive sau a proiectilelor de artilerie explozive, cumulative sau perfo-rant explozive pentru grupul EOD).

În plus, activitatea a cuprins şi autorizarea/reautorizarea perso-nalului de specialitate (fochiştilor) în exploatarea părţii speciale (agregatelor de încălzire) a tehnicii de decontaminare RBC (ADTT 4 şi ADP 80), fiind autorizaţi toţi cei 38 de militari propuşi pentru activitate.

În perioada 13-15 iunie 2012, la sediul Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov, a avut loc “Convocarea de specialitate a consilierilor juridici din Forţele Aeriene”.

Activitatea s-a bucurat de prezenţa unor invitaţi de seamă precum: general de brigadă dr. magistrat Gheorghe COSNEANU - şeful Direcţiei Prevenire şi Investigare a Corupţiei şi a Fraudelor din Ministerul Apărării Naţionale, colonel magistrat Cristian VRABIE - şeful Direcţiei Instanţelor Militare, locotenent-colonel magistrat Silviu BĂCANU - procuror militar în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, consilieri juridici din cadrul Direcţiei pentru Relaţia cu

Parlamentul şi Asistenţă Juridică, Statului Major General, Direcţiei Domenii şi Infrastructuri , preşedintele Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor a M.Ap.N. - colonel dr. Roland ENE şi şeful Secţiei Audit Intern nr. 5 Braşov – colonel Vasile MURTEZAN. De asemenea, la activitate au mai fost invitaţi şi consilierii juridici din cadrul unităţilor militare din garnizoana Braşov.

Convocarea a vizat, în primul rând, creşterea calităţii activităţii de consi l iere specif ică a comandanţilor, în scopul eliminării producerii de pagube sau prejudicii

patrimoniului administrat de fiecare unitate militară, precum şi prevenirea şi combaterea actelor şi faptelor de natură disciplinară şi infracţională.

Au fost supuse dezbaterilor o serie de teme, s-au prezentat şi discutat speţe relevante din activitatea fiecărui consilier juridic (precum funcţionarea consiliilor

de onoare, funcţionarea consiliilor de judecată, răspundere materială/patrimonială, încheierea/rezilierea contractelor de achiziţii, acordarea de drepturi) dar şi a modificărilor legislative privind Codul civil şi Codul de procedură civilă.

O atenţie deosebită a fost acordată aspectelor de natură procedurală, atât în ceea ce priveşte dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată, cât şi asupra aspectelor ce vizează cercetările administrative şi cercetările de natură disciplinară.

Activitatea a avut ca obiectiv final uniformizarea interpretării actelor normative, relaţionarea dintre consilierii juridici din Statul Major al Forţelor Aeriene şi consilierii juridici din unităţile

subordonate şi creşterii calităţii activităţii de consiliere specifică acordată comandanţilor de către consilierii juridici.

Un reper important l-a c o n s t i t u i t î n t â l n i r e a c u comandantul şi rectorul Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov - comandor prof. univ. dr. Florin MOISESCU - care a făcut o prezentare succintă a instituţiei de învăţământ, a condiţiilor de admitere şi absolvire a acesteia, precum şi discuţii cu referire la cadrul legal de funcţionare al instituţiilor de învăţământ militar superior.

Convocarea, desfăşurată pe zone “fierbinţi” atât la propriu cât şi la figurat, datorită căldurii exterioare şi temelor abordate, s-a dovedit, în final, benefică. Au contat, în această apreciere, materialele prezentate, subiectele abordate, dar, mai ales, relaţiile şi contactele stabil ite între participanţi.

Convocare CBRN/EOD Convocarea de specialitate a consilierilor juridici din For]ele Aeriene


EVENIMENT

naşul italian al escadrilei albe

Un scriitor relativ modest, dar plin de entuziasm, pe numele său George Acsinteanu, publica, în 1943, a doua ediţie a romanului-document „Escadrila Albă” (Editura Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucureşti). În deschidere, editorul nota cu satisfacţie şi cu evident scop publicitar: „Cele două cărţi de războiu, «Biruitorii, oameni cu suflete de zei» şi «Escadrila Albă» ale d-lui George Acsinteanu, care au încercat un mare triumf literar şi de librărie, epui-zându-se numai în Capitală zece mii de exemplare, fără a se trimite în provincie, apar acum într-o ediţie completă, revăzută şi întregită de autor cu ultimele fapte de arme ale aviatoarelor românce care au luat parte la luptele Stalingradului. «Escadrila Albă» a mai avut şi altă biruinţă: titlul şi tematica acestei cărţi au constituit motivul după care s-a făcut scenariul filmului «Escadrila Albă», realizat de studiourile italiene «Artisti Associati» în colaborare cu Oficiul Naţional Cinematografic din România...”. S-ar deduce de aici că autorul cărţii, în speță Acsinteanu, ar fi şi „naşul” escadrilei; că el ar fi numit astfel grupul de aparate de zbor pilotate, în majoritate, de femei. În evidenţele Armatei Române, grupul figura cu titulatura tipic militară de Escadrila sanitară, redenumită în aprilie 1942 Escadrila 108 Transport uşor şi pusă sub comanda căpitanului de aviaţie Ion Panaitescu, mai apoi a locotenent-comandorului Isaia Popovici, în subordinea Grupului Aero Transport Militar comandat, la rândul său, de căpitanul (r) Ioan Popa. Numai că nu Acsinteanu era autorul acestei denumiri atât de inspirate, de vreme ce, la 18 septembrie 1941, ceva mai înainte, deci, de apariţia romanului amintit, soldatul Ion Pascu semnala, în gazeta militară „Soldatul“, faptul că „un reporter de război italian (n.r. – nenominalizat în articol) a scris în ziarul lui” despre componentele escadrilei, „în premieră folosind acest termen”. Mai târziu, un alt gazetar va afirma că acest reporter de front italian era celebrul autor al cărţii „Tehnica loviturii de stat”, în speţă Curzio Malaparte, despre care acum se ştie precis că s-a aflat în documentare şi pe frontul românesc, în special prin zona Moldovei. Dar de ce Escadrila Albă? Putem doar să bănuim că argumentul principal îl constituia componenţa feminină. Pe de altă parte, întâmplător sau nu, avioanele escadrilei fuseseră, la înfiinţare (25 iunie 1940), graţie iniţiativei prinţesei Marina Ştirbey, vopsite în alb, având ca semn distinctiv crucea roşie, aidoma ambulanţelor auto. Odată cu intrarea în război, aparatele de zbor adoptaseră însă culoarea de camuflaj specifică aviaţiei militare şi probabil sub această formă le-a cunoscut Malaparte... Dincolo de acest aspect însă, indiscutabil rămâne faptul că, deşi membrele escadrilei nu erau luptătoare în accepţiunea nici măcar largă a cuvântului, misiunile lor într-un spaţiu aerian ostil erau cât se poate de periculoase; fetele şi avioanele pe care le pilotau fiind pândite la tot pasul de artileria antiaeriană inamică, de trăgătorii izolaţi şi, mai ales, de rechinii văzdu-hului care, oricum, aveau în dotare aparate mult mai bune ca ale lor. Numele acestor veritabile „amazoane ale văz-duhului”, cum au fost numite în presa vremii Nadia Russo, Virginia Duţescu, Mariana Drăgescu şi Virginia Thomas, acesta este careul de bază care a făcut faimoasă Escadrila Albă. Ascultându-le poveştile şi citind articolele din publicațiile timpului, româneşti, germane şi italiene, este lesne de înţeles că şi-au trăit viaţa pe muchie de cuţit. Nu întâmplător, acestea au purtat uniformă asemănătoare celei

Centenar Mariana DRĂGESCU

Legendele Escadrilei Albe

Colonel Dan GÂJU

militare (erau asimilate gradului de sublocotenent), întrucât, în caz de cădere în captivitate, ar fi riscat să fie acuzate de spionaj şi tratate ca atare. Dintre toate, Mariana Drăgescu e singura care a executat operaţiuni de salvare şi pe Frontul de Est, şi pe Frontul de Vest, celelalte ieşind din foc mai devreme sau mai târziu, din diverse motive inclusiv psiho-fizice. Astfel că, practic, după revenirea în ţară a Virginiei Thomas şi a Virginiei Duţescu, în escadrilă vor intra „veterana” Victoria Pokol, Maria Nicolae şi Stela Huţan-Palade, aceasta din urmă fiind cea mai tânără şi cea mai frumoasă din întreaga echipă, mai apoi Eliza Vulcu şi altele. Nu mai spunem că, deşi la apus de carieră, se vor afla pe Frontul din Est, la un moment dat, chiar executând câteva zboruri în stilul ei de acum cam demodat, greoi, cu precauții maxime, celebra recordmană mondială în paraşutism Smaranda Brăescu şi, nu în ultimul rând, o celebritate a vremii nu mai puțin admirată şi invidiată: teleormăneanca Irina Burnaia, aceasta însă fără a avea cine ştie ce legătură cu Escadrila Albă. Dar dincolo de ineditul misiunilor în care au fost implicate, de ceea ce a rămas scris negru pe alb în carnetele lor de zbor, de ceea ce s-a scris despre ele – şi s-a scris nu puţin, chiar şi în anii comunismului, dar mai ales după 1989 –, rămânem cu regretul că România, ieşind înfrântă din acest război, nu a exploatat la adevărata ei valoare (propagandistică, istorică, literar-artistică) aventura nici uneia dintre toate aceste amazoane pe front. Mai ales că un început fusese făcut încă din anii războiului, când chiar la noi în țară, alături de multe altele, a fost turnat şi filmul artistic româno-italian „Escadrila Albă“ , cu Claudio Gora, Lucia Sturdza-Bulandra şi Mariella Loti în rolurile principale, publicațiile de specialitate ale acelor timpuri oferind informații ample şi ilustrații în acest sens. Iată pe scurt, în continuare, câteva date biografice despre careul de bază al escadrilei noastre de legendă de acum şapte decenii.

rusoaica din bărăganOriginară din Tver, de lângă Moscova, fiică de general

ţarist (Evgheni Brjozovski, mort în 1917), orfană de mamă la 11 ani, Nadia Russo (1901-1988) avea să fie salvată din

calea bolşevicilor de către ordonanţa tatălui ei, care o va aduce în Basarabia, la nişte rude din Chişinău. Aici, în 1925, se mărită cu moşierul de origine română Alexandru Russo,

ceva mai în vârstă decât ea. Între timp, va studia pictura şi, în paralel, va urma cursuri pentru surorile medicale. În 1935, lăsându-l pe moşierul ei în compania menajerei, tot o tânără rusoaică, Nadia Russo ajunge la Bucureşti, în capitala regatului, interesată fiind să urmeze cursurile Şcolii de pilotaj „Ing. Mircea Cantacuzino”. Un an mai târziu, Nadia obţinea documentul ce o situa pe locul 11 în seria aviatoarelor cu brevet românesc (şi nr. 118 per total), iar în 1938 făcea deja senzaţie la mitingurile aeriene cu avionul ei personal marca Bücker 131 Jungmann, cumpărat în 1937. Graţie renumelui dobândit în aceşti ani, Nadia Russo va fi, alături de Virginia Duţescu, Virginia Thomas şi Mariana Drăgescu, cea de-a patra piesă de bază a careului de dame care a deschis drumul către celebritate a escadrilei sanitare. Astfel că, asimilată aeronauticii militare cu gradul de sublocotenent, va face încă din prima zi de război campania Basarabiei, la finele căreia va fi decorată, apoi va executa noi misiuni, până la cumpăna anilor 1942-1943. În primăvara lui 1943, trecuse deja în rezervă, încărcată de glorie, dar cu sănătatea şubrezită. Fusese însoţită pe front, permanent, de un mic revolver şi de aparatul de fotografiat, multe dintre fotografiile de război în care se văd Mariana Drăgescu, Virginia Duţescu şi Virginia Thomas, inclusiv militarii răniţi, fiind opera ei. În plus, aidoma ziaristului Acsinteanu, dar mai ales a piloţilor Ion Profir, Sorin Tulea, Ioan Dobran, Dan Stoian şi alţii ca ei, Nadia Russo a scris şi o carte memorialistică numită, nu mai puţin poetic, În goana aripilor albe, care ar fi trebuit să apară în 1944. Implicată într-un scandal cu iz de spionaj, va fi arestată în 1951 şi condamnată la şapte ani de închisoare, după care va primi domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Lăteşti. Se va recăsători târziu cu un alt bătut de soartă, Guy Bossy, va trăi de azi pe mâine (la un moment dat ca simplă muncitoare la o fabrică de lădiţe pentru fructe), se va îmbolnăvi grav şi, într-o zi de iarnă, la 19 ianuarie 1988, se va ridica la cer pentru totdeauna. Zburase per total circa 1.500 de ore pentru România.

priMa instructoare de pilotaj din roMânia

Născută la Corabia, în 1910, Virginia Duţescu a fost posesoarea brevetului feminin de pilot-aviator cu numărul 10, obţinut în anul 1936. A participat şi ea la manevrele regale din toamna lui 1938, a fost maestră

a acrobaţiei aeriene de la noi, după cum a fost şi prima femeie instructor de pilotaj din istoria aviaţiei noastre, la şcoala de la Ploieşti (1939-august 1941). Din Escadrila Albă, Virginia Duţescu a făcut parte doar până la 1 septembrie 1941, când a demisionat din pricina unor probleme medicale. A fost, o vreme, soţia căpitanului Constantin Abeles, alias Coty, celebru instructor de zbor în epocă, iar după fuga acestuia în Turcia, în 1948, a fost arestată şi deţinută în penitenciarul de la Mislea. Ea şi Nadia Russo sunt cele două componente ale formaţiei de bază, care, deşi decorate pentru faptele lor în slujba ţării în anii războiului, au fost închise

O fotografie dintr-o serie inedită descoperită recent în colecția Anei Maria Vizanti, oferită de Sorin Tulea, cel mai probabil autorul acesteia, cu Nadia Russo în centru, în 1977, cu prilejul festivităților Zilei Aviației. Este încadrată de către generalul Paul Teodorescu, comandorul Popescu-Oiță şi, în dreapta, asul Alexandru (Dudu) Frim.

Virginia Duţescu


EVENIMENT

Olteancă, fiică de ofiţer, născută la 7 septembrie 1912 la Craiova, genul sportiv (practica patinajul, înotul, echitaţia, alpinismul ş.a.), Mariana Drăgescu capătă brevetul cu nr. 94 în anul 1935. Aceasta, după ce urmase aceeaşi şcoală, „Mircea Cantacuzino” din Băneasa, ca majoritatea piloţilor de turism din acea vreme, va fi instruită ca şi Nadia Russo şi multe

alte aspirante la gloria lui Icar din acei ani, de către locotenentul Constantin Abeles, alias Coty, soţul Virginiei Duţescu. Devenind în scurtă vreme un fel de vedetă la mitingurile aeriene, dar nu numai pentru aceasta, Mariana Drăgescu avea să f ie cooptată – împreună cu Nadia Russo, Virginia Duţescu, Marina Ştirbey şi Irina Burnaia – la manevrele regale din toamna lui 1938, de la Galaţi, îndeosebi cu misiuni de curierat; un fel de antrena-ment la scară redusă al războiului care avea să vină. Acum, la manevrele regale, face cunoştinţă în pre-mieră cu uniforma militarizată, adoptată după cea a aviaţiei civile, uniformă care o va consacra, alături de camaradele ei, şi în care va poza de mii de ori de aici încolo. Mariana Drăgescu este astăzi singura supravieţuitoare din celebra Escadrilă Albă; cea mai tânără componentă a escadrilei, Stela Huţan-Palade, a trecut în eternitate în vara anului 2010... Dincolo de longevitatea Marianei Drăgescu, marele ei record e acela că rămâne singura româncă pe o astfel de funcţie care a făcut războiul din prima şi

până în ultima zi, pe ambele fronturi unde a luptat soldatul român. Aceasta, în vreme ce toate celelalte camarade ale ei aveau la activ una, cel mult două campanii, f ie în Est, f ie în Vest. Fotografii profesi-onişti de la „Der Adler “, de la „ Aripi româneşti “

sau de aiurea, dar mai ales amatorii de suveniruri cu o prezenţă atât de exotică, aveau să o surprindă pe Mariana Drăgescu f ie pe aeropor tul din Bucureşti-Băneasa, la începutul războiului, f ie la Focşani, la Tecuci sau la Tighina, pentru ca, după căderea Odessei, în toamna lui 1941, aviatoarea română să ajungă pe aerodromul din Kotelnikovo,

în timpul bătăliei Stalingradului, la Plodovitoje sau la Simferopol, până la Viena, în primăvara lui 1945. După război lucrează o perioadă în aviaţia civilă, ca instructor de zbor, însă altele erau criteriile de evaluare a competenţei în noile condiţii geo-poli-tice. Şi nu este de mirare că, aidoma tuturor

celorlalte componente ale fostei Escadrile Albe din anii de început, Mariana Drăgescu va f i ţinută sub observaţie, intimidată şi presată să devină infor-matoare a serviciilor secrete; avea prea multe cunoştinţe şi prieteni în lumea bună ca să nu se încerce racolarea ei. Cum avea şi ghinionul să f ie şi f iică de ofiţer al Armatei Regale, punct mai mult decât vulnerabil în epocă, va ajunge într-un f inal dactilografă la o policlinică bucureşteană, până în 1967, când va ieşi la pensie. De atunci până azi trăieşte modest, în micul ei apartament din zona Liceului de Muzică „Dinu Lippati”, undeva nu departe de Calea Victoriei, în prima decadă a acestui septembrie împlinind centenarul, o vârstă mai mult decât fabuloasă pentru cineva care nu numai că a văzut moartea cu ochii de atâtea ori ci, mai mult decât atât, grație misiunilor ei pe front, i-a smuls din gheare sute de vic time sor tite dispariției premature.

efectiv în penitenciarele comuniste. Dar nici celelalte, cu deosebire Mariana Drăgescu, nu au scăpat de hărţuielile agenţilor Siguranţei (mai apoi, ai Securităţii), care au făcut diverse încercări de intimidare şi şantaj pentru a le atrage în plasa colaboratorilor.

stewardesă şi… spioanăPrietenii îi spuneau Tommy, însă nimeni nu ştia

prea bine cine era şi de unde venise. Cel mult se ştia cum ajunsese ea pilot în Aviaţia Regală. Pe scurt, Virginia Thomas, născută în 1910, la Braşov, este cea de-a doisprezecea brevetată între aviatoarele noastre, în 1936, tot la „Mircea Cantacuzino”, iar unul dintre rarele ei interviuri a fost acordat revistei „ România aer iană“ nr. 9 -10/o c tombr ie 19 45. Căsătorită de foarte tânără cu un latifundiar de pe lângă Bucureşti, avea să fugă în lume după ce îşi surprinsese propria mamă, o fostă servitoare, în braţele soţului ei. Deşi de origine modestă, Virginia

avea şcoala vieţii şi fusese instruită după moda vremii, cunoscând mai multe limbi străine, între care germana, franceza şi engleza; amănunt care o va ajuta, în 1939, să ajungă stewardesă a LARES-ului pe relaţia Bucureşti-Berlin. De fapt, se pare că ea a fost prima stewardesă din România. În Escadrila sanitară a intrat ca pilot stagiar la 25 iunie 1940 şi a făcut primele două campanii pe Frontul de Est, ajungând până la Stalingrad, mai exact în bazele de la Kotelnikovo şi Plodovitoje. Va cunoaşte mulţi piloţi germani şi, încadrată f iind în Escadrila Albă, nimeni nu se mira că era foarte des căutată de către aceştia chiar şi în „cartirul” din Simferopol, peste tot pe unde aveau să o mâne ordinele de misiune. Colegelor ei, în speţă Marianei Drăgescu, le atrăgea atenţia însă că era vizitată, şi cam des, şi de un anume ofiţer de la Biroul special de informaţii al Ministerului Aerului. Şi mai atrăgea atenţia că întotdeauna, indiferent unde erau cazate, ea locuia singură în cameră, în prima şi cea mai spaţioasă încăpere, de regulă în cea de la intrare. Va demisiona în mai 1943, invocând probleme de sănătate, dar, cum nu se putea rupe de armată, se va reîncadra ca şofer pe ambu-lanţă, la Spitalul de campanie nr. 3 al Crucii Roşii Române.

supravieţuitoarea din calea victoriei

Mariana Drăgescu pe frontul de est, printre camarazii de la artileria AA, îngerii ei păzitori

Mariana Drăgescu îngrijind un rănit, pe frontul din est

M. Dragescu si V. Thomas intervievate de un reporter de front german, in 1941

Virginia Thomas

Mariana Dragescu, a pilot of the medical evacuation squadron operating during

the World War II as the White Squadron, celebrates her 100th birthday on 7th

September. Beyond her longevity, Mariana Dragescu most remarkable

record is the fact that she remains the only Romanian woman-pilot serving in the World War II from its first to the last

day on both fronts where Romanian Army fought.


ARMATA {I BISERICA

Construcţia bisericii a durat aproape doi ani şi jumătate şi a început în toamna anului 2009, sub coordonarea preotului militar Nicu George Manea şi cu sprijinul mai multor cadre militare şi credincioşi. Rodul muncii lor a fost încununat prin slujba de sfinţire a lăcaşului de rugăciune.

După sfinţire, Părintele Patriarh le-a vorbit celor prezenţi despre importanţa bisericilor care se construiesc în cinstea eroilor, lăcaşul de cult fiind şi monument ridicat în cinstea eroilor aviaţiei. În cuvântul de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat semnificaţiile slujbei de târnosire, evidenţiind totodată şi specificul aparte al noii biserici:

“Biserica aceasta este unică în felul ei prin faptul că a fost zidită într-un muzeu: Muzeul Naţional al Aviaţiei Române. Este o biserică ridicată în memoria tuturor eroilor aviatori din cele două războaie mondiale şi a celor care şi-au jertfit viaţa după perioada respectivă.

Este o biserică a recunoştinţei, a pomenirii, a comemorării şi a comuniunii prin rugăciune, o biserică a demnităţii aviaţiei, care nu uită pe cei

ce s-au jertfit la datorie. Prin construcţia ei, ea are o legătură foarte interesantă cu cerul, după cum şi aviatorii au o legătură cu cerul în mod deosebit; sunt fascinaţi de frumuseţea cerului, aşa după cum un om rugător este fascinat de Împărăţia cerurilor din interiorul sufletului, care aduce pace şi multă bucurie”.

De asemenea, Prea Fericirea Sa a avorbit şi despre importanţa pe care o are sfinţirea bisericii pentru comunitate. Preafericirea Sa a explicat, în continuare, că această legătură a bisericii proaspăt sfinţite cu cerul se vede în faptul că este construită din copaci, care toată viaţa lor au căutat cerul: stejarul, ca simbol

Lăcaş de cult în cinstea Eroilor Aviatori

O biserică ridicată în memoria Eroilor Aviatori a fost sfinţită vineri, 22 iunie 2012, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Grigore Dascălul. Lăcaşul de cult, aflat în incinta Muzeului Naţional al Aviaţiei Române, a fost sfinţit de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi de Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, primind ca ocrotitori pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Ţării Româneşti, şi pe Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei.

foarte precis al luptătorului învingător, şi bradul, ca simbol al dorinţei de elevaţie spirituală.

"Biserica pe care am sfinţit-o astăzi este un simbol al căutării cerului, dar şi a înfigerii profunde în pământul ţării”, a spus Patriarhul nostru.

La finalul slujbei de sfinţire, preotul paroh Nicu George Manea a fost hirotesit iconom stavrofor, iar cadrele militare şi credincioşii care au contribuit la ridicarea sfântului lăcaş au

primit Diploma de onoare „Sfântul Apostol Andrei”. Patriarhul României a mai dăruit pentru biserică o cruce de binecuvântare şi un set de cărţi de cult. De asemenea, Preotul paroh i-a dăruit Patriarhului Daniel, din partea preoţilor militari ai Arhiepiscopiei Bucureştilor, o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Ţării Româneşti.

Generalul locotenent dr. Cârnu Fănică, şeful Statului Major al Forţelor Aeriene i-a dăruit Patriarhului Bisericii noastre o plachetă cu stema Forţelor Aeriene Române.

“Sfinţirea acestui lăcaş de cult ai cărui ocrotitori sunt Sfântul Grigorie Dascălu,

Aspecte de la momentul slujbei

de sfinţire a bisericii

A church dedicated to the Heroes of the Romanian Aviation was consecrated on Friday, 22nd of June, feast of Saint Grigorie Dascalu. The consecration service at worship place located at the National Museum of Romanian Aviation was carried out by His Beatitude Daniel, Patriarch of the Romanian Orthodox Church.


ARMATA {I BISERICA

două ori pe an, la monumente şi am considerat că este datoria noastră ca militari ai forţelor aeriene şi a mea ca preot slujitor să închinăm o biserică frumoasă şi acestor oameni care şi-au

jertfit viaţa pentru ţară, pentru biserică de-a lungul timpului, în cele două războaie mondiale. De ce am închinat-o Sfântului Grigorie Dascălu?

Aparent nu are nicio legătură că este închinată unor aviatori şi că este sub ocrotirea unui ierarh. Dar să ne gândim că înaintea lui Dumnezeu toţi sfinţii sunt la fel şi dragostea Sa este peste tot.”

Noua biserică este din lemn de stejar şi are aproape 300 de metri pătraţi. „Biserica este foarte mare, din lemn de stejar, având în exterior sculpturi înfăţişând chipuri de sfinţi români. Este foarte mare

având în vedere că suprafaţa ei interioară, cu balcoane cu tot, este de 300 metri pătraţi. Dacă ne raportăm la bisericile de lemn este o biserică mare”, a mai spus părintele George Nicu Manea.

Biserica zveltă construită din bârne de stejar uscat în condiţii naturale timp de 10 ani, aşezată tainic în curtea Muzeului Naţional al Aviaţiei Române, este ferită de forfota bulevardului, de agitaţia trecătorilor grăbiţi din partea de nord a oraşului, creionându-se parcă discret într-un tablou de lume ancestrală care vrea să spargă limitele spre o altă împărăţie. Ca fiecare lăcaş de închinare, biserica construită pentru eroii aviatori are povestea ei. Gândul proiectului a apărut acum 10 ani, când preotul militar Nicu George Manea, slujitor în cadrul Statului-Major al Forţelor Aeriene, a dorit din toată inima să ridice un loc de rugă pentru aviatorii militari care au fost chemaţi de multe ori să sprijine la momente de grea încercare populaţia României. Până la acel moment, în afară de slujbele oficiate la monumentele din ţară nu exista o biserică dedicată eroilor aviatori. Lipsa de grijă faţă de monumentele care marchează istoria ţării noastre l-a mobilizat pe părintele Manea să gândească proiectul noii biserici în aşa fel, încât aceasta să facă legătura dintre vechi şi nou, să fie o biserică din lemn care să transmită un mesaj şi pentru generaţiile mai tinere care se bucură de libertate, de linişte şi chiar de lăcaşurile de cult datorită jertfei celor căzuţi pe câmpurile de luptă pentru apărarea ţării şi pentru demnitatea poporului român.

Construcţia bisericii a durat aproape doi ani şi jumătate şi a început în toamna anului 2009, când părintele Manea, înconjurat de un grup de oameni inimoşi, evlavioşi şi discreţi, l-a ales pe meşterul Alexandru Perţea din zona Târgului Lăpuş să lucreze manual, bârnă cu bârnă, această biserică, dându-şi parcă, la bătrâneţe, doctoratul în lemn. Totul e simplu, dichisit, iar prin scenele sculptate, această bisericuţă este în special o actualizare a cultului sfinţilor români, pe exteriorul bisericii fiind creionaţi în lemn cu multă migală şi jertfă aproape toţi sfinţii români care se odihnesc şi ne veghează de acolo de sus, din Împărăţia Preasfintei Treimi.

În pridvor sunt încrustaţi spre cinstire şi înveşnicire domnitori români, teologi şi duhovnici evlavioşi, în care a lucrat din prisos harul Duhului Sfânt şi care au rodit cu rod însutit sămânţa Evangheliei pe pământul ortodoxiei româneşti, brăzdat în vechi timpuri de crucea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat.

Ca orice zidire de biserică au existat şi multe piedici, dar şi mulţi oameni cu gând bun care au înlesnit ridicarea noului lăcaş. Terenul a fost donat în vremea domnului comandant al aviaţiei, generalul Ioan Aurel Stanciu, şi s-a continuat acum, în vremea conducerii generalului Cârnu Fănică, iar cheltuielie au fost suportate de credincioşii ctitori, harnici şi darnici, care doresc să rămână înscrişi doar în cartea cea veşnică a Împărăţiei cerurilor. Biserica are aproximativ 300 de metri pătraţi, iar majoritatea părţilor importante ale lăcaşului au fost lucrate manual, pentru păstrarea autenticităţii şi tradiţiei româneşti, dar şi ca o jertfă umană reală adusă lui Dumnezeu. Au fost ore nenumărate de muncă în genunchi pentru prelucrarea şi sculptura lemnului. Toate modelele sunt unice.

„Nu ne-am grăbit, am fost atenţi la toate detaliile. Am vrut să imprimăm jertfă în construirea acestei biserici, de la cel mai mic până la cel mai mare, pentru că la temelia bisericii stă jertfa, a lui Hristos mai întâi de toate şi mai apoi jertfa tuturor celor care şi-au dat viaţa pentru Hristos şi pentru Evanghelia Lui. Cred că este firesc ca fiecare dintre noi atunci când aducem un dar lui Dumnezeu să-l aducem plin de jertfă şi de dragoste. Am vrut acest lucru de la început şi nădăjduiesc ca şi cei care vor sluji după noi în această biserică să ţină această tradiţie a purtării de grijă. Este important ca de la darurile care sunt aduse şi până la mesajul Evangheliei, care este foarte important într-o biserică, toate să fie curate, să nu fie afectate de nimic din lumea aceasta”, a declarat părintele Nicu George Manea.

Articol publicAt în ziArul “luminA”, ediţiA din 22 iunie 2012

mitropolitul Ţării Româneşti, şi Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei consfinţeşte, o dată în plus, că legătura dintre Armată şi Biserică reprezintă, de la începuturile creştinismului pe

meleagurile româneşti şi până în zilele noastre, un real indicator al normalităţii, o prezenţă permanentă de-a lungul istoriei.

Dar spiritualitatea şi credinţa nu înseamnă nimic în materie de continuitate, în sensul că nu ar fi avut cum să supravieţuiască în lipsa unui braţ înarmat care să le apere în perioadele tulburi ce au marcat istoria poporului român. Încă de la începutul existenţei poporului nostru, Biserica şi Armata au fost instituţiile chemate să-i modeleze fiinţa umană, fiinţa neamului însuşi. Dacă Biserica trebuie să modeleze omul, de la naştere până la mormânt, ca să treacă dincolo de pragul acesta în veşnicie, Armata este cea care contribuie la protejarea, conservarea şi garantarea integrităţii şi identităţii sale efemere”, a declarat generalul locotenent Cârnu.

Potrivit părintelui paroh George Nicu Manea, era de datoria militarilor, dar şi a sa în calitate de preot să ridice o astfel de biserică.

„La nivelul ţării noastre există lăcaşuri de cult închinate diferitelor categorii sociale care s-au ostenit şi care au vieţuit în ţara noastră. Ceremonialele care se desfăşurau pentru eroii aviatori erau rare, se desfăşurau o dată sau de

După slujba de sfinţire, sfânta liturghie a fost oficiată de Prea Sfinţitul Părinte Episcop Vicar Patriarhal CIPRIAN CÂMPINEANUL, iar generalul de flotilă aeriană dr. Alexandru Petru GĂLUŞCĂ a dat citire mesajului şefului Forţelor Aeriene

La slujba de sfinţire au participat atât militari din Forţele Aeriene, cât şi locuitori din zonă

Preotul paroh Nicu George Manea a fost hirotesit iconom stavrofor

P.F. Daniel, Patriarhul României şi şeful SMFA, gl.lt. CÂRNU Fănică

TITLU RUBRICA


Sprijinul tehnic şi logistic al exerciţiului a fost asigurat de Flotila 90 Transport Aerian, Centrul 90 Operaţii Aeriene, Secţia 915 Logistică, forţe şi mijloace aparţinând structurilor de operaţii speciale din subordinea Statului Major al Forţelor Terestre şi alte structuri ale Ministerului Apărării Naţionale. Exerciţiul a fost planificat de către generalul de flotilă aeriană Cristinel-Reliu ION, iar de buna desfăşurare a acestuia au fost răspunzători comandorul dr. Viorel PANĂ şi căpitan-comandorul Petre IGNAT.

Planul de acţiuneReprezentanţii pachetelor de forţe destinate

îndeplinirii misiunilor NATO/UE din Flotila 90 Transport Aerian şi din grupările Forţelor

de Operaţii Speciale s-au reunit pentru briefing după primele iviri ale zorilor, într-o zi caniculară cu temperaturi anunţate de 36 ̊ C după ora 11. Briefingul a început cu prezenţa personalului şi fixarea ceasurilor la nivel de secundă. Structura de INTEL a pus la dispoziţie intenţiile şi posibilităţile de acţiune ale inamicului, conform scenariului fictiv al exerciţiului, pentru ca cei implicaţi să poată lua măsuri de contracarare a acestora.

Misiunile MEDEVAC, de transport aerian, desantare prin paraşutare şi debarcare s-au desfăşurat în raionul Otopeni, Boboc şi Câmpia Turzii. Pe lângă lansarea paraşutiştilor, echipajele aeronavelor C-27J SPARTAN şi C-130 au executat un program de pregătire care a inclus aterizări pe piste scurte şi zbor tactic în zona munţilor şi dealurilor din apropierea Buzăului. Detaşamentul dislocabil de IAR-330 MEDEVAC a asigurat misiunile de evacuare aero-medicală şi de transport şi lansare a studenţilor piloţi militari în exerciţiul anual de paraşutare.

lansarea din aeronavăOdată cu trecerea timpului, trupele aeropur-

tate au căpătat o importanţă deosebită în ceea ce priveşte infiltrarea în teritoriul inamic, ocuparea dispozitivului de luptă, realizarea cercetării, creării diversiunii sau pur şi simplu aterizarea în siguranţă a personalului existent într-o aeronavă lovită de inamic. AIRLIFT 2012 a presupus pregătirea pentru toate aceste misiuni menţionate mai sus. Aeronavele implicate în exerciţiu au oferit un plus de experienţă paraşutiştilor prin diversitatea lor şi a modului specific fiecăreia de realizare a lansării.

Căpitan-comandorul Ion STĂICULESCU – comandantul echipajului aeronavei C-27J SPARTAN ne-a prezentat particularităţile activităţii de paraşutare din acest tip de avion: „Zborul de transport este caracteristic misiunilor de pace, iar cel destinat lansării de paraşutişti celor de război sau teatrului de operaţii. În cazul misiunilor de lansare se execută manevre multiple şi suplimentare celor referitoare la transportul trupelor. Dintre acestea menţionez executarea virajelor la viteze inferioare, apropiate de limitele avionului sau zborul la înălţimi mult mai mici decât cele de croazieră, pentru lansare. Multitudinea manevrelor are legătură şi cu varietatea misiunilor pe care trebuie să le execute trupele aeropurtate. Uneori militarii trebuie lansaţi de la înălţimi mari pentru a nu fi observaţi de inamic, alteori de la înălţimi mici pentru a realiza surprinderea acestuia. Avionul C-27J SPARTAN a fost construit şi echipat special pentru astfel de manevre”.

Obiectivele echipajului avionului C-27J SPARTAN s-au referit la armonizarea opera-ţiunilor executate împreună cu alte categorii de forţe armate şi desfăşurarea misiunii în condiţii cât mai apropiate de cele din teatrele de operaţii, după cum adaugă căpitan-comandorul Stăiculescu: „trebuie să existe o colaborare strânsă între categoriile de forţe participante, astfel încât să nu existe disfuncţionalităţi între membrii echipajului şi cei care execută paraşutarea. În momentul în care se constată disfuncţionalităţi se suspendă misiunea. Ţinta noastră este ca exerciţiul să răspundă cerinţelor din teatru. Din perspectiva omului care execută astfel de zboruri, pot spune că nici unul nu seamănă cu altul”.

Persoana destinată a se ocupă de interacţi-unea directă cu trupele aeropurtate în aeronavă pe tot parcursul zborului şi al paraşutării este loadmaster-ul. Acesta repartizează militarii şi

On the height axis of 3-D space aircraft

and paratroopers of Air and Land Forces met in the middle of

June to attend AIRLIFT 2012 – the

most extensive Romanian command

field exercise of the year to include flights

and airdropping. More than 450

skydiving professionals juggled

the gravity while jumping from C-130,

C-27J SPARTAN and IAR-330 MEDEVAC

aircraft.


Pe axa de înălţime a spaţiului tridimensional şi-au dat întâlnire, la jumătatea lunii iunie, aeronave şi paraşutişti din Forţele Aeriene şi Terestre pentru a participa la AIRLIFT 2012 – cel mai amplu exerciţiu de comandament în teren din acest an. În perioada misiunii au jonglat cu forţa gravitaţiei peste 450 de profesionişti ai aerului care s-au paraşutat din aeronavele C-130, C-27J SPARTAN şi IAR-330 MEDEVAC.

Căpitan-comandorul Ion STĂICULESCU, la manşa aeronavei C-27J SPARTAN


materialele din aeronavă, realizează legătura dintre ceilalţi membri ai echipajului avionului şi instructorul de paraşutare, deschide şi închide trapa şi uşile prin care se lansează paraşutiştii, asigură condiţiile de confort legate de presiune şi temperatură ş.a. Maistrul militar clasa a IV-a Maftei ŢEBREAN – loadmaster la C-27J SPARTAN – ne-a oferit câteva detalii legate de această misiune: „Este a doua ediţie a exerci-ţiului AIRLIFT la care participăm. Anul trecut am executat cu „Spartanul” primele paraşutări. În calitate de loadmaster, responsabilitatea şi efortul fizic sunt foarte mari. Sarcina mea este de a anunţa pregătirea paraşutiştilor şi de a da semnalul pentru intervalul în care se pot executa salturile. Oboseala se simte mai ales la ultimele ieşiri. Pe tot parcursul paraşutării trebuie să modific poziţia cordurilor şi cablurilor, să deschid şi să închid uşile aeronavei ş.a.”.

L o c o t e n e n t - c o l o n e l u l I o n u ţ GHEORGHE, comandantul Batalionului 313 Cercetare Bucureşti, subordonat Diviziei 1 Infanterie „Dacica”, ne-a expus obiectivele saltului: „Printre altele, avem planificate paraşutări destinate calificării pe diferitele tipuri de aeronave. Aceste calificări sunt necesare pentru că fiecare aeronavă prezintă particularităţi legate de îmbar-care, aşezare, comenzi şi părăsire. Spre exemplu, la C-27J SPARTAN dispunerea paraşutiştilor se realizează pe 3 linii, iar părăsirea se execută pe 2 uşi şi o trapă. Chiar dacă manevrele sunt în general aceleaşi, nici un salt nu seamănă cu altul. Raionul de paraşutare este cunoscut, în cele mai multe cazuri, însă diferă locul în care eşti lansat sau condiţiile meteo. Astăzi avem avertizare meteo <<cod galben de caniculă>>. Din acest motiv programul de paraşutare a început dimineaţa devreme, pentru a se evita apariţia curenţilor ascendenţi în zona raionului de aterizare. Acolo se află o cultură de grâu care reflectă căldura ce stă la baza curenţilor menţionaţi. Drept urmare, paraşutistul trebuie să manifeste atenţie deosebită şi să-şi adapteze

manevrele de mânuire a aripii în apropiere de contactul cu solul”.

După paraşutare în raionul Cochirleanca-Boboc, grupurile de cercetare din dispozitiv s-au regrupat pentru a executa o misiune specifică. Pătrunderea în dispozitivul inamic pe calea aerului s-a realizat prin zborul pe traiect. Pentru că timpul alocat a fost scurt, fiecare subunitate s-a concentrat pe anumite părţi ale misiunii.

Meseria de a sări în golOcupaţia de paraşutist face parte din

categoria meseriilor care-l aleg pe om, deoarece impune calităţi fizice şi psihice duse la extrem.

Cei mai buni în acest domeniu nu sunt cei mai curajoşi, ci aceia care s-au pregătit cel mai bine. Elementele care definesc pregătirea sunt antrenamentul teoretic şi practic, condiţia fizică, echilibrul psihic şi sănătatea.

„Curajul şi frica le are oricine este conştient de riscurile meseriei. Acestea pot fi educate prin antrenament intens şi, mai ales, prin învăţarea tuturor procedeelor ce trebuie aplicate în momentul în care se execută paraşutarea. Prin antrenament omul obţine încredere în el şi în tehnică la sol, iar apoi va prinde curaj să facă pasul în gol. Pregătirea este esenţială pentru că odată ce ai sărit din aeronavă nu există cale de întoarcere”, ne-a explicat pluto-nierul-adjutant Julien POPA – instructor la Catedra Instruire Paraşutişti din Centrul de Instruire pentru Operaţii Speciale.

Precum o pasăre care îşi învaţă puii să zboare, instructorii Catedrei Instruire Paraşutişti sar primii din aeronavă ca să le dea elevilor imboldul necesar: „Este o regulă nescrisă, ca cel care are experienţă să sară primul. Este o meserie frumoasă, plăcută, însă împotriva firii. Omul nu se naşte cu aripi. De aceea paraşutismul nu este făcut pentru oricine”, adaugă plutonierul-adjutant principal Gheorghe VLAICU, alt instructor al Centrului de Instruire pentru Operaţii Speciale.

Odată dobândite, deprinderile săritorilor trebuie menţinute prin paraşutări anuale. Locţiitorul comandantului Centrului de Instruire pentru Operaţii Speciale – locotenent-colonelul Alexandru TEODORESCU a precizat că şi cei care au peste 100 de salturi sunt verificaţi permanent. Instructorii de zbor monitorizează modul de părăsire a aeronavei, poziţia în cădere liberă, acţionarea comenzii deschiderii paraşutei la înălţimea ordonată, modul de pilotare a aripii şi aterizarea.

iMPresii desPre saltLa bordul aeronavei C-27J SPARTAN am

avut ocazia să simţim emoţiile şi concentrarea dinaintea salturilor. În funcţie de misiunile militarilor de la unităţile de paraşutişti din Târgu Mureş, Buzău, Brăila, Bucureşti şi Dej, lansările s-au executat de la înălţimile de 500 sau 2000 de metri.

Cu fiecare săritură, militarii îmbunătăţesc deprinderile care se sedimentează în experienţa lor profesională. Pentru sublocotenentul Iuliana NEGREA a fost a şaptea oară: „În acest salt am învăţat să dirijez paraşuta spre o anumită suprafaţă. Mi-am fixat reperul şi am aterizat, nu la punct fix, pentru că este puţin mai greu pentru moment. Paraşutarea din C-27J SPARTAN a fost mult mai uşoară decât cea din AN-2. Uşa acestui avion este mai mare, iar tehnica şi poziţia pentru lansare mi s-au părut mult mai bune. Fac parte din Batalionul 528 Cercetare Brăila şi am executat un salt de instrucţie. În cazul meu, consider că obiectivele de îmbunătăţire a performanţelor au fost atinse”.

Colonelul Vasile CERBU – un alt paraşutist care a sărit în scop de antrenament, a descris aeronava C-27J ca fiind una agilă, confortabilă, iar sub aspectul saltului asemănătoare cu C-130.

Chiar şi după zeci de sărituri în gol, trăirile acestor pasionaţi de zbor liber sunt greu de

anticipat. Cu două minute înainte de executarea celui de-al 74-lea salt, caporalul Marian TICEA ne-a descris pe fugă că „deocamdată mă simt bine, să vedem după ce se deschide uşa avionului”. Un răspuns scurt în timp ce îşi lega cârligul de coardă pentru a sări, la întrebarea <<ce te-a atras să devii paraşutist>> a fost: „Adrenalina. Din păcate, în trecut executam 15-16 salturi într-un an, iar acum am rămas doar cu cele necesare pentru menţinerea calificării”.

Ceea ce-i atrage pe militari să devină paraşutişti nu se rezumă doar la adrenalină. Pe maiorul Andi ŢINTĂ, instructor principal în aeronavă pentru aerodromul de marcare şi paraşutare Boboc, l-a atras plăcerea de a zbura, moştenită de la unchiul său – pilot şi de la tată – paraşutist: „De când mă ştiu am visat să devin paraşutist. Prima paraşutare s-a întâmplat pe 5 decembrie 1989, când executam stagiul militar obligatoriu. M-am hotărât apoi să urmez cariera militară”. Despre ce înseamnă să fii paraşutist şi instructor principal ne-a explicat tot maiorul Ţintă: „Orice militar paraşutist îndeplineşte o funcţie specială, paraşuta şi uşa aeronavei nu te întreabă de grade, nu ai dreptul să greşeşti nici măcar o singură dată. Toţi ne asumăm o respon-sabilitate imensă şi trebuie să avem grijă ca cel de lângă noi să execute saltul în deplină siguranţă”.

analiza Post acţiuneCăpitan-comandorul Ignat – ofiţerul

conducător al exerciţiului – a afirmat că misiunile s-au desfăşurat în siguranţă, fără a fi înregistrate incidente. În total s-au executat în jur de 40 de lansări, aeronavele participante totalizând peste 20 de ore de zbor. Pe timpul exerciţiului s-au dat spre rezolvare un număr de 11 evenimente şi incidente care au avut ca rezultat o creştere a nivelului de conştientizare a importanţei domeniului Force Protection.

În viitor se doreşte planificarea mai mutor misiuni CASEVAC pentru elicoptere, executarea a cel puţin 3 exerciţii de instrucţie în fiecare an şi implicarea echipajelor C-130 şi C-27 J în cât mai multe activităţi care presupun zbor tactic.

AIRLIFT 2012 a reprezentat o misiune foarte solicitantă fizic şi psihic atât pentru piloţii aeronavelor participante, cât şi pentru militarii care au executat paraşutarea, deoarece obiectivele propuse au fost foarte multe, resursele materiale

şi umane pentru îndeplinirea acestora minime, iar timpul scurt.

Sub protecţia divină, cu optimism şi pasiune, cei implicaţi în exerciţiu au biruit căldura de afară prin ducerea cu bine la capăt a tuturor sarcinilor, iar paraşutiştii militari şi echipajele de aeronave au avut parte, conform devizei lor, de Cer Senin şi aterizări uşoare!

Între două salturi, loadmaster-ul Maftei ŢEBREAN

Grupul de instructori ai Centrului de Instuire Paraşutişti, înainte de salt

INSTRUC}IE

TITLU RUBRICA


Exerciţiu de supravieţuire

intro, scena 1: Vară toridă prin împrejurimile Buzăului.

Lumea se bucură de căldură, apă, concedii. În paralel, militarii din Forţele Aeriene se pregătesc. Se antrenează fără să ţină cont de imaginea de mai sus. O să vină şi peste ei bucuria relaxării sub umbrele. Momentan, au de trecut peste una dintre cele mai grele, interesante, neobişnuite dintre fazele de pregătire.

Un curs de supravieţuire este recunoscut, aproape mereu, ca apanajul celor mai puternici dintre noi, a celor mai rezistenţi. Cu toate acestea, în condiţiile actuale de abordare a luptei împotriva terorismului şi adaptarea la situaţiile din teatrele de operaţii, pentru pregătirea militarilor profesionişti nu poate lipsi o abordare de acest gen – o iniţiere în domeniul SERE, o instruire pentru acţiune conform procedurilor NATO.

acţiune, scena 2, dublele 2-13: Reporterul se deplasează, pentru

joncţiunea cu forţele participante, pe dealurile localităţii Sărata-Monteoru. După întâlnirea cu colegul din avangardă, după alimentare cu apă şi cu promisiunea că există suficientă mâncare disponibilă în locaţia de desfăşurare a cursului, iau în piept drumul în pantă ce urcă leneş şi şerpuit prin pădure. Discuţia se poartă firesc, în ambientul unui pârâu ce susură mult prea ademenitor.

Brusc, se aud focuri de armă. Şi ordine răstite scurt: “Stai! Mâinile la ceafă! Culcat!”

F i lmulunornopidevar

regia: Statul Major al Forţelor Aeriene, prin Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene;

scenarist: căpitan-comandor Ion IORDĂNOAIA, şef birou instrucţie prin paraşutare;

Montaj: Membrii Detaşamentului de Căutare-Salvare prin Luptă (DCSL);

protagonişti: Personal navigant din cadrul Forţelor Aeriene Române;

story-line: Cursul de Supravieţuire, evitare/evadare, rezistenţă şi extracţie-SERE, nivel A, pentru personalul navigant.

Reporterul, deşi călit în zecile de deplasări efectuate, este surprins, dar intră în joc. Drept recompensă, primeşte un sac pe faţă şi mâna aşezată pe umărul colegului din faţă. Deplasare în zig-zag, traversări de ape, târâşuri prin iarba uscată, plasare într-un cort, alături de alţi pasibili participanţi la supravieţuire.

Eliberarea vine firesc, măcar pentru reporterul asudat, cu hainele exemplar aranjate ca după o participare la o misiune în teatrul de operaţii. “Este o introducere necesară în cadrul acestui tip de misiune”, îl iniţiază căpitan-comandorul IORDĂNOAIA pe cel care declarase anterior, conform unui scenariu înfiripat ad-hoc în mintea încinsă de soarele necruţător, că este doar un turist

venit să facă nişte poze. “Conceptul SERE înseamnă, pentru toţi cei care intră în contact cu acest concept, învăţarea de tehnici şi tactici de supravieţuire în teren ostil, cunoaşterea metodelor de evitare a inamicului, a tehnicilor de rezistenţă în captivitate şi metodelor de evadare, precum şi a procedurilor de extracţie

din terenul ostil de către echipele de căutare-salvare”, rezumă “scenaristul”.

a cţiune, scena 3, dublele 14-222:

Urmează, pe parcursul a 3 zile, desfăşurarea concretă a elementelor dintr-un ghid nescris de reguli privind manipularea ideologică, teroarea psihică, epuizarea fizică. Este, oarecum, o explicare a definiţiei cursului de tip SERE. Este răspunsul la necesitatea executării pregătirii pe aceste coordonate. Personalul navigant din cadrul Forţelor Aeriene trebuie să fie apt pentru supravieţuirea în teren ostil. Acesta trebuie să privească din perspectiva pilotului operaţional care, pe timpul operaţiilor aeriene, ar fi nevoit să-şi salveze viaţa prin catapultare sau aterizare forţată, aflându-se astfel în situaţia de personal izolat care trebuie recuperat prin extracţie de către echipe special instruite.

Filmul, dorit a fi unul de acţiune, urmează tiparele genului. Una dintre

variantele propuse: capturarea unor piloţi pe timp de noapte, după salvarea acestora prin catapultare; transportul către o locaţie identificată ca fiind a unor rebeli, fanatici religioşi; tratamentul pentru care nu prea doreşti să plăteşti rezervare (înfometare, teroare psihică indusă prin ascultarea la

Plutonier-adjutant Sorin SĂFTOIU

Punct final la cursul de tip SERE: stand-by cu echipa de extracţie şi

"prizonieri" pentru sosirea elicopterului naţiunii gazdă

A survival course is almost always acknowledged as a prerogative of the most powerful and resistant.

Therefore, considering today approaches of the fight against terrorism and the need to adapt to theater of operations specific conditions, a SERE initial course, a

train-to-act according to NATO procedures, is a mandatory step in military professional training.


INSTRUC}IE

nesfârşit a unor imnuri şi muzici religioase, specifice anumitor culte, interogatorii care pot simula o realitate crudă, cu cămăşi portocalii purtate ostentativ, cu focuri de armă trase din apropiere, cu citit de mesaje reacţionare în faţa camerelor video). Apoi, manipulări ideologice, fraternizări cu

inamicul, intimidări, ameninţări. În final, apariţia unor bileţele – cu detalii necesare pentru succesul evadării – în mâncarea obţinută cu sacrificarea unor informaţii. Şi, concret, evadare, orientare în teren, comunicare cu forţele proprii, identificare a locului de extracţie şi deplasarea, pe calea aerului, către un loc sigur.

“Cei mai mulţi dintre subiecţi cedează şi divulgă informaţiile pe care, conform scenariului, ar trebui să le ţină secrete. Momentul în care o fac este diferit, acţiunile lor sunt diferite. Tipologia umană, prin personalitatea şi caracterul fiecăruia, este cea care duce lupta cu timpul, cu rezistenţa fizică. În final, cursanţii sunt mulţumiţi, pentru că aici se întâlnesc cu ineditul unei situaţii posibil a se întâmpla în teatrele de operaţii, simt că acţiunea este orientată către obiect, recunosc caracterul practic şi actual al cursului şi, desigur, au indus sentimentul de utilitate, imediat după finalizarea cursului. Pentru noi, acest feed-back este mai mult decât util, întrucât îl putem folosi pentru îmbunătăţirea metodelor de instruire şi diversificarea modulului practic”, sunt de părere militarii din cadrul DCSL.

acţiune, scena 4, dubla x: Pădurea este camuflajul ideal pentru

evadare. “Prizonierii”, ajutaţi de tehnologia GPS-urilor furate din neatenţia unor santinele inamice, prea ocupate, poate, cu participarea la una dintre cele 6 slujbe religioase ale unei zile, aleargă spre locurile identificate pentru extracţie. Sunt hămesiţi de foame şi, din fugă, culeg şi mestecă superficial mere, zarzăre, leurdă sau ciuperci. Cu hainele rupte, cu barba iritant crescută în cele 3 zile de captivitate, reuşesc să ajungă la punctul vital. Comunicaţiile radio le satisfac orgoliul – elicopterul îşi face simţită prezenţa, aruncând, în valuri scurte de pale, aerul libertăţii. Nici reporterul nu scapă de “candoarea” unor ranversări şi de ritmul alert, propus de mascaţii, de acum, de la DCSL.

secvenţă de Final, scena 5, Fără duble:

În răcoarea aerului condiţionat din sala de briefing a Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene (SAFA), se trag concluzii. Se schimbă păreri, se identifică inadvertenţele. De ambele părţi. Şi se prezintă, unui reporter vizibil mai prezentabil, structura cursului de

tip SERE. Astfel este identificată organizarea acestuia sub egida SAFA, pe parcursul a două săptămâni, modular – modulul teoretic în SAFA şi modulul practic, în teren, pentru aplicarea tehnicilor şi procedurilor însuşite, în cadrul unui scenariu tactic, astfel stabilit, încât să acopere, cronologic, toate etapele

de acţiune – începând cu momentul post-catapultare şi finalizând cu intervenţia reală a echipajului de căutare salvare prin luptă de la bordul unui elicopter IAR-330 SOCAT.

Etapele, identificate în filmul nostru în secvenţe diferite, cuprind: evaluarea stării medicale şi a echipamentului; raportarea poziţiei şi a datelor preliminare; acţionarea conform planului iniţial prestabilit; supravieţuirea în teren ostil şi evitarea forţelor inamicului; identificarea punctelor de extracţie şi punerea în aplicare a planului de comunicaţii; aplicarea procedurii de autentificare şi de extracţie de către echipajul de căutare salvare şi, în final, reintegrarea în forţele proprii.

scena 6, happy-end: Reporterul, ezitând încă între emoţia resimţită prin participarea activă şi rigoarea

variantei oficiale de prezentare, părăseşte locaţia. Cu multe din imaginile unui film de acţiune în minte, cu întrebarea despre ce ar putea să însemne cursul acesta la modulul de tip B sau C, dar şi cu satisfacţia, temporară, a apartenenţei la un grup de profesionişti, cu care inevitabil, legi relaţii speciale.

Pentru că totul e posibil într-un film. Şi pentru că e un fapt deja demonstrat: viaţa bate filmul!

Zbor tactic la înălţime mică

pentru evacuarea forţelor proprii cu

IAR-330 SOCAT - moment de

concentrare maximă a efortului

Verificarea aparaturii GPS şi consultarea evaluatorilor pentru

asigurarea recepţiei clare a datelor privind punctul de extracţie

hot blade – exerciţiu aerian coMun

în portugalia

Zboruri de patrulare, misiuni de preluare a prizonierilor, atacuri nocturne: pe cerul Portugaliei, aeronave a şase armate euro-

pene – Portugalia, Germania, Belgia, Austria, Finlanda şi Olanda – au efectuat manevre comune la jumătatea lunii iulie a.c.

Peste 2.500 de militari, avioane de luptă F-16, elicoptere şi un avion de cercetare Awacs au fost mobilizate începând din 4 iulie până pe 19 iulie la bază aeriană din Ovar, în apropiere de Porto.

“Hot Blade este cel mai important exerciţiu organizat la nivel european”, a declarat Claude-France Arnould, directoarea generală a Agenţiei Europene de Apărare (AED), care a organizat acest eveniment.

Locul operaţiunii nu a fost ales la întâmplare. Această regiune a Portugaliei a permis ca exerciţiul să se desfăşoare la temperaturi înalte, într-un praf gros, pe un teren accidentat. Condiţiile se apropiere de

cele din Libia sau Afganistan. Conflictele din Afganistan şi Libia au evidenţiat unele deficienţe evidente ale armatelor europene, în ceea ce priveşte materialele şi metodele, uneori incompatibile.

“Cert este că, în viitor, europenii trebuie să-şi unească resursele din ce în ce mai mult, în condiţiile în care austeritatea apasă asupra bugetelor militare. Un astfel de exerciţiu este extrem de util”, a afirmat ministrul portughez al apărării, Jose Pedro Aguiar-Branco.

Pregătirea piloţilor a devenit unul dintre programele AED, agenţia creată de Uniunea Europeană pentru a promova cooperarea între statele membre la nivel militar.

Următorul exerciţiu, Green Blade, va avea loc în octombrie în nordul Belgiei, unde echipajele elicopterelor se vor antrena alături de forţe speciale.

www.eda.europa.eu


ALMA MATER

o paralelă necesarăNimeni nu are pretenţia ca la momentul

finalizării studiilor universitare, tinerii absolvenţi să fie deja piloţi desăvârşiţi. Din contră, adevăratele taine ale zborului abia încep să fie descoperite, pregătirea fiind una

continuă. Voinţa însă nu este suficientă. Nici măcar talentul, condiţia fizică sau starea de sănătate nu sunt de ajuns. Toate sunt condiţii obligatorii, nu şi suficiente în lipsa resurselor. Pentru că formarea unui pilot se realizează cu un consum semnificativ de resurse. Un motiv în plus pentru care algoritmul educaţional ar trebui să fie unul extrem de bine elaborat, stabilit în detaliu pentru întreaga perioadă de formare. Adaptarea unui astfel de program unei tendinţe universale de globalizare a învăţământului, în general, trebuie atent analizată şi evaluată din punct de vedere a consecinţelor dezvoltării profesionale pe termen mediu şi lung. Ca în orice domeniu, şi în învăţământ există situaţii care exced regula, aşa cum se întâmplă în domeniul medical de exemplu, unde formarea medicilor nu a putut fi adaptată cerinţelor Procesului Bolognia. Sau în cazul învăţământului politeh-nic, situaţia căruia s-a decis că pentru a deveni

Zbor cu gândul la licenţă

Prin adaptarea învăţământului aeronautic românesc la cerinţele Procesului Bologna şi alinierea la

standardele noii Legi a educaţiei nr. 1/2011 care are în vedere priorităţile

din învăţământul european, se poate afirma că învăţământul

aeronautic românesc este integrat în sistemul global al educaţiei la

nivel european. Însă percepţia studenţilor Academiei Forţelor

Aeriene asupra efectului globaliză-rii învăţământului în raport cu

meseria pentru care se pregătesc nu este în toate cazurile una pozitivă.

O parte a tabloului care ar trebui în final să reprezinte pregătirea

unui pilot militar a fost surprinsă în rândurile de mai jos. Personajele

principale încadrate în această ramă sunt studenţii anului trei, speciali-

zarea aviaţie-naviganţi ai Academiei Forţelor Aeriene, pe

timpul stagiului de zbor efectuat la Boboc în ultimul an de studiu.

inginer este nevoie de cel puţin patru ani de studii universitare. Aşa cum un medic nu poate opera după trei ani de studii, nici un pilot de luptă nu poate fi operaţional în acelaşi interval de timp. Pentru ambele categorii şi probabil mai sunt şi altele, deprinderile practice se formează în timp şi vin odată cu experienţa.

diMineţile în care soMnul nu poate învinge

Perioada din timpul anului în care studenţii Academiei Forţelor Aeriene, facul-tatea de aviaţie, specializarea naviganţi, sunt detaşaţi la Boboc pentru a executa orele de zbor alocate anului în curs sunt cele mai aşteptate şi mai gustate momente ale vieţii de student militar la AFA. Nici o altă provocare a perioadei universitare nu se compară, în opinia acestora, cu zilele petrecute la zbor. Este, pur şi simplu, consecinţa impulsului lăuntric ce-i ghidează pe aceşti tineri să devină stăpânii cerului, să depăşească, la propriu, condiţia de mamifer biped lăsată zestre omului de natură.

Ziua de antrenament debutează în zori. La ora şase dimineaţa, instructorii şi studenţii anului trei trec în revistă ultimele detalii ale

zilei de zbor, înainte de a merge la pistă. Deşi geamurile sălii de pregătire a escadrilei reacţie de la Boboc sunt larg deschise, atmosfera este înăbuşitoare chiar şi la primele ore ale dimineţii. Nu se poate spune că este răcoare dimineaţa, însă cu siguranţă este de preferat momentului în care soarele pune stăpânire pe aerodrom. Din tavan, palele unei lustre ventilator taie aerul vâscos din cauza zăpuşelii. Pereţii sunt tapetaţi cu planşe aproape îngălbenite de timp, în care este descris schematic zborul orizontal, zborul în urcare, picajul, răsturnarea, immelmanul, virajul, şandela, virajul de luptă, loopingul etc. Pentru admiterea la zbor, pregătirea presupune stabilirea misiunii, calcularea timpilor, stabili-rea reperelor, se studiază cazurile speciale,

elemente de navigaţie. Toate acestea, în zilele premergătoare zborului efectiv.

După un mic dejun servit aproape mecanic, cu gândul la orele din foişor în aşteptarea mult râvnitului zbor, studenţii pornesc hotărâţi spre ştart. Soarele deja s-a ridicat la un unghi de 30 de grade raportat la linia orizontului, iar intensitatea razelor sale creşte aproape în fiecare minut. Toată lumea intră în foişorul cu acoperiş din stuf şi ocupă un loc pe băncuţele de lemn sudate de cele 12 laturi ale improvizatei “săli de aşteptare”.

Rucsacii se aruncă alene pe masa din mijloc alături de câteva ciocolate şi sticle de apă. Condensul format pe suprafaţă exterioară a petului este dovada că pentru o scurtă

Aspect de la pregătirea zborului

By tailoring the Romanian aeronautical education to Bologna requirements and complying with the standards of the new Education Law no. 1/2011 which is

focused on the European education priority list, one can state that the Romanian aeronautical education is an integrated part of the overall educational system

operating at European level. However, the effects of education globalization compared with the profession they are groomed for are not always perceived as

beneficial by the students of the Air Force Academy.


ALMA MATER

Zbor cu gândul la licenţă

perioadă, apa din recipient încă va fi răcoroasă cu adevărat. La un moment dat însă, va mai fi bună doar pentru spălat pe mâini.

În acest timp, avioanele IAR-99 varianta clasică, degajând o imagine mai degrabă prietenească decât războinică, se află aliniate în faţa parajetului. În jurul lor roiesc tehnicii, pregătindu-le pentru zbor.

gânduri la uMbra Foişorului

Contrar obiceiului, atmosfera nu este extrem de animată sub acoperişul de stuf. Câţiva studenţi răsfoiesc manualele de zbor şi de cunoaştere a aeronavei. O parte discută despre experienţa de zbor acumulată în această perioadă, iar o parte sunt cu gândul la sesiune şi la examenele de licenţă care îi aşteaptă peste numai câteva zile, odată cu întoarcerea la Braşov. Pentru licenţă vor susţine examene la aerodinamică şi navigaţie, ca materii de specialitate, şi managementul organizaţiei şi teoria comunicării, ca parte a pregătirii universitare conforme cu speciali-zarea universitară absolvită – management. Dar până atunci se concentrează la zbor.

Iar pentru a evita canicula, primele echipe student – instructor se echipează conform procedurilor. Student sergent major Diana DIACONU şi căpitan-comandorul Emil OLTEANU îşi mulează pe cap casca de piele peste care se fixează casca de zbor din fibră de carbon de care este ataşat vizorul de soare. În zona gâtului se fixează laringofonul, instru-ment de comunicaţii între cei doi pe timpul

zborului. Ritualul echipării este simplu, doar casca de zbor trebuie fixată. Apoi, înţelegându-se din priviri, păşesc în afara foişorului traversând bretela de acces spre avion.

Dialogul se înfiripă anevoie, printre gânduri către examenele ce bat la uşă şi adrenalina în

creştere în aşteptarea zborului. Studentul sergent Cosmin GĂMAN este din Comăneşti, Bacău. “Totul este extrem de condensat şi e dificil să-ţi dai seama de ce anume vei avea nevoie cu adevărat şi care sunt materiile de studiu cu impact în dezvoltarea profesională ulterioară absolvirii. Pregătirea universitară în paralel cu o astfel de specializare nu este deloc uşoară. Am simţit nevoia să existe în programă mai multe ore de specialitate, precum sisteme de avionică,

meteorologie, aeronave. Însă am fost nevoiţi să studiem cunoaşterea aeronavei individual, în afara orelor de program. Acum suntem la zbor şi ne concentrăm asupra acestui aspect. Peste o

săptămână, însă, ne aşteaptă o sesiune în care vom avea examene la Politici şi Strategii NATO şi UE, Management, Limbi străine. Apoi urmează examenele de licenţă, care vor culmina cu prezentarea lucrării de licenţă. Mi-am ales ca temă – Metode de îmbunătăţire a performanţelor personalului navigant –. Biofeedback şi psiholo-gie aeronautică sunt principalele argumente

teoretice ale lucrării, în vreme ce la studiul de caz se propune o paralelă între antrenamentul la simulator şi antrenamentul în zbor...”, ne oferă câteva repere Cosmin.

Student sergent Daniela PARASCHIV este din Găeşti, Dâmboviţa. A absolvit liceul militar de la Breaza şi se mândreşte că este prima fată din localitatea ei care a urmat un liceu militar. Anul trecut a acumulat 45 de ore pe IAK-52. Acum abia a ajuns la 12 pe IAR-99. Cu toate acestea, evoluţia este remarcabilă. “Tehnica de pilotaj s-a îmbunătăţit, practic, invers proporţional cu orele efectuate. Importantă a fost acomodarea într-un regim diferit de viteză. Timpul pentru efectuarea aceloraşi comenzi este mult mai mic. IAR-99 vine cu o viteză de aproximativ 230 km/h la aterizare, IAK-ul abia atinge această viteză în timpul zborului. Din acest motiv şi poziţionarea aero-navei pentru aterizare e diferită. Legile fizicii...”, concluzionează Daniela după cele câteva

noţiuni teoretice introductive în ale zborului.

Pe perioada academiei nu s-a putut abţine să nu remarce diferenţele la nivel social între

Briefingul premergător zilei de zbor

În aşteptarea decolării

Pregătirea avionului pentru o zi de zbor

Maior Mircea BARAC


studenţii militari şi cei civili. Compromisurile pe care cei dintâi sunt nevoiţi să le facă în raport cu colegii lor de la universităţile civile. Este şi motivul pentru care a ales ca temă a lucrării de licenţă subiectul Influenţe sociale în mediul militar. Iar pentru continuarea stu-

diilor vizează un master la politehnică în domeniul navigaţiei aeriene.

În contrapartidă, studenţii sergenţi Alexandru ASTANI şi Iulian Alin VOICULESCU au ales pentru lucrarea de licenţă teme din domeniul aeronautic. Construcţia şi aerodi-namica unei machete funcţionale de avion de obser vaţie, respec tiv Sisteme de propulsie pentru mini UAV. UAV-urile reprezintă, în opinia celor doi studenţi, un segment extrem de efervescent al aeronauticii mondiale în prezent, atât datorită varietăţii domeniilor în care pot fi exploatate, cât şi implicaţiilor f inanciare ex trem de reduse în comparaţie cu executarea unor misiuni similare cu aviaţia clasică. Sigur, proiec-tele propuse sunt la nivelul simulărilor pe calculator. E dificil din punct de vedere financiar să realizezi un proiect real, dar studiul acestui domeniu reprezintă un proiect în sine, este concluzia celor doi studenţi după multe ore în care s-au dedicat elaborării lucrării de licenţă.

Studentul sergent Daniel Horia ŞTEFĂNESCU a ales o temă tehnică pentru lucrarea de licenţă – Sisteme şi echipamente de la sol şi de la bord de aducere la aterizare în condiţii sporite de siguranţă – o alegere în compensaţie. În compensaţie cu faptul că, absolvent de liceu cu profil socio-uman, în timpul academiei a avut mult de muncă pentru a recupera decalajul de cunoştinţe de fizică, electrotehnică, rezistenţa materialelor etc. în raport cu cei care au absolvit licee cu profil real. Mai ales în condiţiile în care au existat nesincronizări în ceea ce priveşte studiul anumitor materii şi necesitatea utilizării lor practice.

„Există o mare împlinire profesională atunci când ieşi în simplă, chiar şi în simplu tur de pistă, nivelul la care ne-a permis pregătirea pe acest

tip de avion. În dublă am parcurs aproape toate etapele la un nivel minim, desigur, dar e impor-tant că s-a ajuns de la tur de pistă până la execu-tarea de acrobaţie aeriană”, este concluzia nu doar a lui Horia, ci a tuturor colegilor săi.

capcanele zboruluiPe nesimţite, soarele s-a cocoţat în

vârful boltei cereşti luând într-o fierbinte stăpânire orice nu este acoperit. La inter-vale bine def inite de timp, perechi, perechi, instructor şi elev părăsesc umbra foişorului pentru a lua în piept înălţimile. La aterizare, eliberaţi din spaţiul parcimo-nios al cockpitului, întârzie câteva minute pe bretelă reconstituind cu ajutorul braţelor manevrele din timpul zborului. Imitarea evoluţiei avionului crează senzaţia unui dans iniţiatic, un dans înţeles doar de cei care-l practică, greu accesibil celorlalţi.

Desenarea în aer a unei şandele din încheietura mâinii de către instructor este semn că zborul a avut ca temă elemente de acrobaţie aeriană. Pe faţa căpitan comandorului Emil Olteanu apare un zâmbet larg, dar plin de înţelegere. În schimb, student sergent major Diana DIACONU este încă surprinsă şi uşor nedumerită de senzaţiile trăite pe timpul acestei prime ore de acrobaţie aeriană.

Ai reuşit cel mai oblic looping din câte am văzut vreodată, o tachinează amuzat instructorul.

Habar nu am ce am reuşit şi ce nu, pentru că nu mai vedeam nimic. Privirea mi s-a înceţoşat, s-a îngustat şi totul părea negru. Parcă intrasem într-un tunel în care luminiţa de la capăt devenea tot mai mică. A fost o surpriză şi o experienţă inedită, nu ştiam la ce să mă aştept.

"Evoluţiile acrobatice cu suprasarcini pot duce la absenţa oxigenului în creier, sângele fiind forţat să plece spre partea inferioară a organismului şi picioare. Vor apărea aşa numitele văl gri, când percepţia este afectată sau vălul negru, când se ajunge la stadiul de inconştienţă", explică instructorul fenomenul atât pentru tânăra încă surprinsă de apariţia acestui efect, cât şi pentru ceilalţi pretendenţi la statutul de pilot aflaţi în foişor.

"În mod normal, acest efect este compensat cu ajutorul costumului de suprasarcină folosit de orice pilot în momentul în care zboară un avion de luptă. Însă primele figuri acrobatice realizate de un pilot, fie chiar şi cu un avion de şcoală şi antrenament, pot prezenta limitele pe care respectivul pilot le poate depăşi, chiar dacă aceste limite pot fi îmbunătăţite în urma antre-namentului", completează instructorul.

Pentru tânăra aspirantă la brevetul de pilot militar a fost prima surpriză pe care avionul i-a oferit-o. Efectuase aceleaşi elemente acrobatice şi cu un an în urmă, cu IAK-52 şi nu întâmpinase nici o problemă. Viteza şi suprasar cinile generate de avionul cu reacţie, însă, sunt diferite, cu consecinţe greu de anticipat asupra corpului uman. Este o limită pe care Diana şi-a propus să o depăşească la următoarele zboruri. Până atunci, însă, la rând sunt examenele de licenţă.

Rolul comunicării în activitatea aeronautică a pilotului este titlul lucrării de licenţă, pentru care a pregătit ca studiu de caz un chestionar aplicat tuturor studenţilor naviganţi din academie. Aşadar un domeniu psihologic, pe care intenţionează să-l continue cu un master în jurnalism – o pasiune mai veche, căreia i-a consacrat timp pentru editarea revistei liceului şi a revistei academiei.

Acrobaţie aeriană la umbra foişorului

Verificarea avionului înainte de zbor

După zbor...

ALMA MATER

Dar între un zbor cu surprize şi proiectele de viitor este binevenită, ca metodă optimă de relaxare, lectura unui roman – Printre maşini de zburat şi oamenii lor deosebiţi.

sintalitatea şi sinergia Microgrupului de piloţi

Militari aspiranţi

Căpitan- comandorul Laurenţiu MITITELU a format de-a lungul carierei multe promoţii de studenţi care au visat să cucerească înălţimile văzduhului. Însă despre această serie are numai cuvinte de laudă.

“O promoţie extrem de motivată, cu legături de prietenie foarte strânse între ei. Cei mai entuziasmaţi îi motivează şi pe ceilalţi, indiferent de calităţile personale. Această grupă s-a autodepăşit la nivel individual, în condiţiile în care după doar 7-8 ore în dublă au reuşit să zboare în simplă comandă un avion cu reacţie. În mod normal, acest pas s-ar fi făcut după minim zece ore de zbor. Ar fi păcat ca acest grup să se piardă pe drum aşa cum s-a întâmplat cu alte generaţii, din cauza lipsurilor sistemului. În condiţiile în care la 35 de ani un pilot trebuie să atingă apogeul carierei, la noi, piloţi de 30 de ani vin să-şi completeze orele de zbor. Apoi, în ceea ce priveşte pregătirea universitară, este de discutat. Sunt prea puţine ore din toate punctele de vedere, astfel încât să se asigure întreaga

pregătire necesară atât din punct de vedere uiversitar, cât şi în ceea ce priveşte pregătirea ca pilot. Cred că este necesară o regândire a pro-gramului de formare a piloţilor. Nu de alta, dar acest proces trebuie corelat cu resursele.

Indiferent cât de complex, documentat, argu-mentat etc. este un program de pregătire, acesta nu ţine loc de resurse în aviaţie. Am trăit para-doxul ca studenţii să aibă alocate ore de zbor şi să nu le poată executa din cauza aeronavelor. O medie corectă ar fi de un avion la trei studenţi, însă au fost zile în care am avut la dispoziţie un singur avion pentru întreaga grupă. Putem apela şi la o paralelă. În SUA, de exemplu, un subloco-tenent care urmează să devină pilot execută în primul an o medie de 240 de ore de zbor. La noi abia au fost executate 60 de ore în trei ani, dintre acestea doar 20% pe avion cu reacţie”.

Ca o completare a opiniei instructorului este şi experienţa universitară militară a studentului sergent Romina MÎRZA . “Contează foarte mult capacitatea fiecăruia de a studia individual. Cerinţele sunt mari, timpul scurt, iar dotările nu foarte generoase. De exemplu, pentru a ne familiariza cu avionul IAR-99, înainte de a veni la zbor am improvizat. Astfel, într-o cameră de cămin am construit din carton o imitaţie de cockpit pe care am lipit poze cu aparatura de bord, în condiţiile în care nu au

existat ore prin programă pentru studierea acestui tip de aeronavă.

Una din marile şanse ale noastre în acest moment al pregătirii o reprezintă instructorii de zbor. Există o empatie foarte puternică între noi şi instructori. Dorinţa noastră de a acumula cât mai multe din tainele pilotajului este susţinută foarte mult de experienţa, pasiunea şi înţelegerea pe care le găsim în rândul instructorilor.

Cultura organizaţională la nivelul unei escadrile de piloţi militari se formează încă de la prima zi de zbor şi se dezvoltă apoi permanent cu fiecare oră de zbor acumulată. Sinergia şi sintalitatea grupului se dezvoltă, în mare măsură, la capătul pistei, lângă avion, în cockpit sau în sala de pregătire. Sunt aspecte pe care mi-a făcut plăcere să le urmăresc de-a lungul celor trei ani de studiu, motiv pentru care lucrarea de licenţă are ca temă – Vulnerabilităţi în cultura organizaţională a securităţii zborului. Exemple de vulnerabilităţi: motivaţia, programul de recuperare, cultura organizaţiei în privinţa comunicării. Dar mai multe detalii, după susţinerea lucrării...”.

O ultimă recapitulare a detaliilor zborului

Saltul cu paraşuta reprezintă una din etapele obligatorii ale

instruirii piloţilor militari. Primul pas, luarea în primire a

echipamentului, respectiv paraşuta principală, paraşuta

secundară şi casca. „Înhămarea” se face cu

ajutorul unui instructor, care verifică toate legăturile. La

părăsirea aeronavei, poziţia corpului trebuie să fie flexată

pentru a putea împinge corpul către înainte. La părăsirea

aeronavei, capul trebuie să fie lăsat pe spate pentru o poziţie

corectă. Primul care intră în aeronavă sare ultimul.

Paraşuta se va deschide după 3-5 secunde, moment în care

paraşutistul simte un şoc. Apoi trebuie verificată paraşuta,

cupola trebuie să fie rotundă. De asemenea, paraşuta

trebuie ţinută cu faţa în vânt pentru a putea fi controlată.

La înălţimea de 100 de metri se încep manevrele de aterizare,

la 4-6 metri se lipesc picioarele şi paraşutistul se rostogoleşte

pentru a amortiza şocul aterizării.

ALMA MATER



FOR}ELE AERIENE ÎN LUME

Pe 11 iulie a.c., secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen şi ambasadori din toate cele 28 de ţări membre ale alianţei au vizitat KFOR, împreună cu ambasadori ai statelor partenere, care contribuie în cadrul misiunii din Kosovo. Aceştia au fost însoţiţi de către secretarul general executiv al European External Action Service, Pierre Vimont. Vizita a reprezentat un semnal puternic pentru determinarea cu care alianţa este hotărâtă să opereze în zonă, pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii, dar şi transmiterea susţinerii misiunii, în scopul ei de a

Consiliul nATo şi partenerii săi în vizită la KFOr

crea un spaţiu sigur pentru perioada următoare.“Alianţa Nord-Atlantică este dedicată asigurării acestui spaţiu securizat

în Balcanii de Vest. În ultimii 12 ani, misiunea NATO a fost prezentă aici pentru a crea acest spaţiu pentru toţi locuitorii din Kosovo în mod ferm şi imparţial”, a declarat secretarul general al alianţei în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la Pristina.

Pe durata acestei vizite, membrii alianţei s-au întâlnit cu coman-dantul KFOR, generalul-maior Erhard DREWS şi cu membrii marcanţi ai comunităţii internaţionale din Kosovo, pentru a discuta despre situaţia politică actuală. Printre cei cu care s-au purtat discutţii s-au numărat Hashim TACI, primul ministru al Regiunii Kosovo şi Slobodan PETROVICI, preşedintele Partidului Liberal Independent.

La încheierea vizitei, Secretarul General al NATO a reiterat ideea privind susţinerea misiunii KFOR de către Alianţă şi partenerii săi în scopul asigurării unui viitor liniştit în regiunea Euro-Atlantică: “Ştim cu toţii că viitorul Balcanilor de Vest stă în crearea unei cooperări pe criterii de pace şi nu întoarcerea la conflictele din trecuta decizie”.

De asemenea, membrii delegaţiei au vizitat şi regiunea Mitrovica, unde au verificat rezultatele eforturilor depuse de membrii misiunii KFOR.

www.nato.int

Au trecut 30 de ani de când E-3A Component a aterizat în premieră la Baza Aeriană de la Geilenkirchen, Germania, mar-când startul într-o nouă eră a supravegherii aeriene.

În perioada 16-17 iulie, porţile bazei aeriene au fost deschise publicului larg pentru a sărbători acest eveniment. A fost, astfel, o ocazie unică pentru public de a-şi face o idee despre ceea ce se întâmplă în spatele porţilor bazei aeriene, dar şi un moment de cercetare a istoriei Component-ului, atât din punctul de vedere al aeronavei, cât şi al operaţiilor zilnice.

Aeronava AWACS a constituit, desigur, lait-motivul evenimentului, în ciuda faptului că fiecare stat membru NATO reprezentat la Geilenkirchen şi-a adus o aeronavă din propria

ţară, în scopul de a realiza o expoziţie statică unică, variată şi extinsă.

În spatele acestei celebrări a existat şi un alt scop precis. Acela de a aminti capabilităţile oferite de această aeronavă, începând cu intrarea ei în serviciu, în anul 1982, perioadă

în care a condus nenumărate misiuni de poliţie aeriană, anti-tero, răspuns la criză sau opera-ţiuni demonstrative. Pe lângă asigurarea suportului aerian pentru conducătorii statelor membre Alianţei Nord-Atlantice, a întâlnirilor guvernamentale sau non-guvernamentale şi a summit-urilor NATO, AWACS a jucat un rol crucial şi în cadrul misiunilor NATO, precum Unified Protector 2011 sau operaţiunilor civile - supravegherea spaţiului aerian în cadrul Campionatului European de Fotbal.

Reflectând la această prodigioasă activi-tate din cei 30 de ani de activitate, generalul-maior Stephens SCHMIDT, Force Commander, a declarat că “în această perioadă, întreg per-sonalul care lucrează la AWACS şi-a câştigat o reputaţie impecabilă de profesionalism, dedi-caţie şi succes”.

www.nato.int

aWaCs Celebrează 30 de ani de existenţă

India a lansat cu succes de pe insula Wheelera, racheta balistică AGNI I capabilă să transporte încărcătură nucleară. Cu o rază de acţiune de 700 km, racheta poate atinge ţinte din sudul Chinei. A fost o lansare ca la carte, iar racheta şi-a atins ţinta în Golful Bengal, urmărind întocmai traiectoria programată. Lansarea s-a realizat de pe platforma Road Mobile Launcher System şi a fost monitorizată de către radarele şi staţiile de telemetrie existente de-a lungul coastei. Două nave maritime localizate lângă ţintă au identificat racheta în faza teminală a zborului.

Realizată de către Departamentul de Apărare şi Cercetare (DRPO), racheta se află deja în arsenalul de luptă al Forţelor Armate Indiene şi a fost lansată de către Comanda Forţelor Strategice ca parte a unui exerciţiu de antrenament care a avut ca scop asigurarea pregătirii de luptă.

raCheta balistiCă AGni i lansată

Cu suCCes www.pib.nic.in

În data de 28 iunie, Escadrila 40 Teste din cadrul Bazei Aeriene Eglin, a făcut istorie prin executarea unui zbor cu avionul A-10 alimentat cu combustibil derivat din alcool. “Este primul avion din lume care a zburat cu acest carburant şi nu au fost probleme. Zborul s-a desfăşurat în condiţii similare cu alimentarea cu carburant standard”, a declarat Jeff Braun, Chief for the Air Force Alternative Fuel Certification Divisionase din Ohio.

Carburantul, cunoscut şi sub denumirea de ATJ (Alcohol-to-Jet), este cel de-al treilea combustibil alternativ evaluat de Forţele Aeriene, o soluţie la dorinţa specialiştilor

a-10, primul aviOn Cu COmbustibil derivat din alCOOl

americani de a înlocui petrolul standard utilizat în prezent - derivatul JP-8. Primele două tipuri de combustibil alternativ testate au fost un kerosen sintetic parafinic derivat din cărbune şi gaze naturale şi un combustibil ecologic derivat din ulei de plante şi grăsime animală, cunoscut ca Hydroprocessed Renewable Jet.

ATJ este un combustibil bazat pe celuloză şi poate fi, astfel, derivat utilizându-se lemn, hârtie sau iarbă. Zaharurile extrase din aceste materiale sunt fermentate, devenind alcool care, apoi, este hidro-procesat în kerosen de aviaţie cu cifra octanică specifică.

www.eglin.af.mil



În timpul Jocurilor Olimpice desfăşurate în acest an, avioanele Eurofighter Typhoons ale RAF au asigurat spaţiul aerian deasupra Londrei. Special pentru acest eveniment, RAF a desfăşurat un program de antrenament. Rolul acestor avioane a fost din nou subliniat prin asigurarea acestei misiuni 24 de ore/7 zile pe săptămână.

Aeronavele Eurofighter Typhoon au fost în mod regulat implicate în evenimente de securitate de amploare începând cu prima misiune executată de Forţele Aeriene Italiene care s-a realizat în 2006, cu ocazia Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Turin. A urmat apoi Campionatul de Fotbal din Elveţia şi Austria din 2008 şi Forumul Economic Mondial de la Davos.

www.eurofighter.com

Urmând iniţiativa NASA, reţeaua aerospa-ţială CANEUS (Canada-Europe-US-Asia) şi acţionarii acesteia fac echipă pentru a realiza capabilităţi fără fir sau cu mai puţine fire de comunicaţii. Proiectul parteneriatului este de a reduce cu 10%-30% greutatea agrega-telor de cabluri şi cu 70%-90% cea a compo-nentelor critice, contribuind astfel la

Lockheed Martin şi LaserMotive Inc. au demonstrat recent capabilităţile unui sistem de putere laser realizat petru extinderea timpului de zbor al UAS-ului Stalker la mai mult de 48 de ore. Această creştere a duratei de zbor reprezintă o îmbunătăţire de 2400%. Stalker este un UAS mic, silenţios, folosit de către Forţele pentru Operaţii Speciale din anul 2006 pentru a culege informaţii, pentru misiuni de supraveghere şi recunoaştere.

www.lockheedmartin.com

putere laser

BAE Systems a livrat un sistem operaţional pentru Forţele Regale ale Regatului Unit al Marii Britanii (RAF) destinat a ajuta piloţii avioanelor Tornado să iden-tifice forţele amice.

Echipamentul este reprezentat de o cască de ultimă generţie care proiectează datele înaintea ochilor pilotului, permiţându-i acestuia să identificele instan-taneu punctele de interes. Tehnologia poate salva secunde preţioase în timpul unei operaţiuni militare.

Cererea pentru realizarea sistemului căştii (Tornado Helmet Mounted Cueing System (HMCS)) a fost emisă în aprilie anul trecut. În prezent, acest sistem este opera-tional în teatrele de operaţii din Afganistan.

www.baesystems.com

CasCă Optimizată pentru tOrnadO

Primul avion de luptă cu tehnologia “stealth” din dotarea Forţelor Aeriene Regale a intrat în serviciu începând cu luna iulie. În cadrul unei ceremonii organizate la Fort Worth, Texas, Secretarul pentru Apărare Philip HAMMOND a acceptat, formal, livrarea primului avion de tip Short Take Off and Vertical Landing (STOVL) F-35 Joint Strike, fabricat de compania Lockheed Martin, ce va fi cunoscut sub denumirea de Lightning II.

Marea Britanie este, aşadar, prima ţară din afara SUA care se dotează cu astfel de aeronave, urmând ca, până la finele anului viitor, conform declaraţiei Secretarului pentru Apărare, să mai intre în serviciu încă 3 avioane şi, de asemenea, contractul să fie mărit cu achiziţionarea a altor 4 aparate. Momentan, avionul va fi utilizat, după perioada de testare, atât de forţele aeriene cât şi de cele navale. Pentru operarea la capabilităţi maxime este estimat anul 2018, concomitent cu finalizarea integrării avionului în cadrul oiperaţiunilor desfăşurate pe mare, de pe portavionul HMS Quenn Elisabeth.

Air Chief Marshal Sir Stephen DALTON a declarat că: “livrarea către Martea Britanie a primului avion Lightning II marchează începutul unei noi ere în ceea ce priveşte abilitatea noastră de a proiecta Puterea Aeriană de pe uscat sau de pe mare. Alături de avioanele multirol Typhoons, noile F-35 vor asigura complementaritatea privind dezvoltarea programului Combat-ISTAR”.

www.raf.mod.uk

primul aviOn

F-35 lightning ii

Fighter Jet pentru raF

zbOrul Wireless îmbunătăţeşte siguranţa şi reduCe COsturile

îmbunătăţirea economiei de combustibil, reducerea noxelor şi îmbunătăţirea performanţelor.

Viziunea industriei este de a crea un cadru de zbor wireless de care să beneficieze industria aerospaţială mondială, pentru aeronave şi UAV-uri.

www.caneus.org

F o r ţ e l e Ae r i e n e R o m â n e a u participat cu doi observatori la exerciţiul ANATOLIAN EAGLE 2012, desfăşurat în perioada 12-15.06.2012 la Baza 3 Aeriană K o n y a , T U R C I A , c u i m p l i c a r e a următoarelor tipuri de aeronave:

- TURCIA: F-16 Falcon, F-5 2000, F-4 Phantom;

- ITALIA: Eurofighter Typhoon;- IORDANIA: F-16 Falcon;- PAKISTAN: Mirage III;- ARABIA SAUDITA: Tornado;- EMIRATELE ARABE UNITE: F-16 Falcon.

Alături de România, au mai participat cu observatori la acest exerciţiu Suedia, Grecia, Chile, Egipt şi Coreea de Sud.

A N AT O L I A N E A G L E e s t e u n exerciţiu multinaţional similar RED F L A G / M A P L E F L A G , c a r e s - a d e s f ă ş u r a t p e d u r a t a a d o u a s ă p t ă m â n i , f i i n d c e l m a i m a r e exerciţiu organizat de Forţele Aeriene a l e Tu r c i e i , a t â t d i n p e r s p e c t i v a n u m ă r u l u i d e p a r t i c i p a n ţ i , a aeronavelor şi mijloacelor implicate, c ât ş i p r i n nat u r a ş i d i ve r s i t atea ameninţăr i lor (THREAT SYSTEMS – AIR & GROUND). Sp aţ iul aer ian al exerciţiului a fost organizat de aşa manieră încât au putut zbura simultan în cadru tac tic 60 aeronave.

cpt. Mihai MURARU

asigurarea seCurităţii deasupra lOndrei


În data de 12 iulie 2012, primul avion de luptă Rafale a aterizat lângă Atelierul Industrial Aeronautic (AIA) de la Clermont-Ferrand.

Acesta este primul rezultat al contractului de îmbunătăţire a avioanelor de luptă franceze Rafale, care a fost semnat în februarie 2011. Până în prezent modificările au fost realizate de către un detaşament de tehnicieni de la Clermont-Ferrand la baza aeriană Mont-de-Marsan din sud-vestul Franţei. Avionul monoloc Rafale cu numărul de înregistrare C106 este primul dintre cele 52 de avioane îmbunătăţite şi modificate la Atelierul Industrial Aeronautic de la Clermont-Ferrand.

Acest atelier devine centrul de mentenanţă şi îmbunătăţire de ultimă generaţie al Forţelor Aeriene Franceze. Până în prezent au fost modernizate 13 aeronave.

AIA va începe un ciclu de îmbunătăţiri de 4 ani pentru avioanele Rafale monoloc şi biloc. Modificările vor oferi avioanelor capabilităţi noi legate de comunicaţii, interoperabilitate şi schimb de date cu trupele de la sol.

www.defpro.com

primul aviOn raFale A sosiT

la ClermOnt-Ferrand

Lockheed Martin a primit sistemul de antrenament pentru F-35 Lightning II Joint Strike Fighter (JSF) care oferă posibilitatea antrenării piloţilor de avioane de luptă în misiuni prin intermediul unor entităţi vir-tuale. Acest program este bazat pe E-CATS (Embedded Combat Aircraft Training System) care reprezintă o realizare comună a Spaţiului Olandez şi Laboratorului Naţional Aerospaţial NLR.

Simulările programelor E-CATS fac posibil antrenamentul în orice condiţii de teren, în orice loc, oferind scenarii în spaţii aeriene limitate şi deasupra mărilor, unde în mod obişnuit este aproape imposibilă instalarea de ţinte.

Piloţii se pot antrena individual sau în echipă în configuraţii cu multe nave ale E-CATS.

www.wp.nlr.nl

Japonia a semnat un contract cu Statele Unite ale Americii pentru a cumpăra patru avioane de luptă F-35 construite de Lockheed Martin şi alt tip de echipament în valoare de 60 de miliarde de yeni (756.53 milioane $).

Contractul cuprinde 4 avioane F-35 convenţionale la un cost de 10.2 miliarde yeni fiecare (128.61 milioane $) şi două simulatoare în valoare de 19.1 miliarde de yeni (240.83 milioane $). Japonia intenţionează să cumpere în total 45 de avioane F-35.

www.reuters.com

simulatOr pentru F-35 lightning ii JOint striKe

Fighter (JsF)

JapOnia Cumpără F-35

ITT Exelis a livrat, istalat şi testat cu success primul sistem costal de observare radar suedez destinat măririi capacităţii de supraveghere costală.

Radarul Exelis LCR-2020 poate opera în toate condiţiile meteo, în orice moment, împotriva unor ameninţări cheie. Se pretează în aceeaşi măsură realizării cerinţelor misiunilor operaţionale din teritoriul ostil.

www.exelisinc.com

sistemul COstal de Observare radar itt exelis

La sfârşitul lunii iunie a.c., Cassidian a livrat primele avioane Tornado îmbunătăţite cu sistemul pentru armament ASSTA 3.0 (Avionics System Software Tornado Ada) Forţelor Aeriene Germane. După luni de certificare şi teste realizate de Cassidian şi Bundeswehr Technical Centre 61 din Manching, aeronavele au fost înapoiate Escadrilei de Bombardiere 33 din Büchel.

Sistemul ASSTA 3.0 este adaptat pentru a întruni cerinţele de operabilitate ale forţelor aeriene în toate condiţiile meteo, cu o înaltă precizie şi cu capabilităţi centrate pe reţea. Toate cele 85 de avioane Tornado aflate în serviciul Forţelor Aeriene Germane vor fi îmbunătăţite la aceste stan-darde până în 2018.

În afară de integrarea sistemului de comunicaţii

centrat pe reţea MIDS (Multifunctional Information Distribution System / Link 16), ASSTA 3.0 standard include un sistem radio, un sistem video digital, un înregistrator de date (DVDR) şi sistemul de muniţii Joint Direct Attack Munition (LJDAM) care pot fi ghidate către ţintă prin satelit sau laser.

www.cassidian.com

Cassidian a livrat sistemul

assta 3.0 tOrnadOs FOrţelOr aeriene

germane

C295 Cu raChetă anti-navă inertă

Airbus Military şi MBDA au dus la capăt cu success primul zbor al avionului de patrulare maritim C295 cu rachetă anti-navă inertă Marte MK2/S instalată sub aripă. Zborul a fost primul dintr-o serie de încercări planificate pentru validarea integrării aerodinamice a rachetei Marte la bordul C295. Testele ce vor urma vor include verificarea calităţilor de manevrare şi a performanţelor de zbor.

Iniţiativa se aliniază cu success la strategia industriei de apărare împărtăşită de MBDA în Spania şi Airbus Military.

Racheta MBDA Marte MK2/S este de tip “trage şi uită”, folosită în toate condiţiile meteo, de rază medie, cu sisteme de evitarea a armamentului anti-navă, echipată cu un sistem de ghidare inerţial şi radar, capabilă să distrugă nave mici şi să avarieze grav nave mari. Racheta cântăreşte 310 kg şi are 3,85 m lungime.

www.airbusmilitary.com



Pagini realizate de Laura COZLOV şi Sorin SĂFTOIU

scutul antirachetăLa sesiunea bianuală a

Comitetului Mixt, dl. Sebastian Huluban, secretar de stat pentru politica de apărare şi planificare din Ministerul Apărării Naţionale, şi general-maior Mark O. Schissler, director pentru planificare şi politici la sediul Comandamentului European al SUA, au semnat, în data de 29 iunie a.c., două aran-jamente de implementare şi trei amendamente la aranjamentele de implementare existente refe-ritoare la construcţia şi operarea unităţii de apărare antirachetă de la Deveselu.

uav roMânescAvionul fără pilot Boreal 5E,

avionul de antrenament avansat IAR XT sau vesta antiglonţ - varianta modernă sunt doar câteva dintre realizările Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare (ACTTM), prezentate ministrului Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu, în cadrul unei expoziţii care a avut loc în data de 16 iulie a.c, la Clinceni.

cer deschis în rusia

Un grup de observatori români şi americani au survolat teritoriile Rusiei şi Belarusului, între 16 şi 20 iulie, în baza Tratatului internaţional Cer Deschis.

Zborul de inspecţie a fost efectuat la bordul unui avion românesc de tip An-30, o aeronavă care nu este dotată cu armament. Echipamentul de fotogrametrie utilizat a fost omologat de specialişti internaţionali, printre care şi ruşi.

piloţi thailandezi antrenaţi să zboare

gripenCa urmare a faptului că

Forţele Aeriene Thailandeze au achiziţionat avioane de luptă Gripen, patru piloţi thailandezi au încheiat în prezent cursurile de pregătire alături de Forţele Aeriene Suedeze, care s-au desfăşurat pe parcursul a 11 săptămâni. Cei patru piloţi thailandezi au fost instruiţi atât în teorie, cât şi în practică, într-un simulator Gripen şi reprezintă a treia serie de piloţi antrenaţi să zboare acest avion.

Thailanda a cumpărat 12 avioane de luptă Gripen în 2008.


Între 9 şi 15 iulie 2012, în Marea Britanie a avut loc show-ul aerian şi târgul internaţional al industriei aerospaţiale – Farnborough International Airshow. FIA se desfăşoară timp de o săptămână în anii cu soţ, la jumătatea lunii iulie, în perimetrul aeropor-tului Farnborough din Hampshire.

Evenimentul este organizat de Farnborough International Limited, o sucursală deţinută de organizaţia britanică a industriei aerospaţiale – ADS Group Limited (A|D|S). Această organizaţie are ca scop expunerea aeronavelor civile şi militare potenţialilor cumpărători.

România a fost reprezentată la eveniment de nouă companii din industria aeronautică: Aerofina, Aerostar, Comoti, GM&T International 2000, IAROM, IAR Braşov, INCAS, Romtehnica şi STRAERO, conform unui comunicat al Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA).

Comenzile şi contractele încheiate la această ediţie a FIA au totalizat peste 72 de miliarde de dolari pentru 758 de aeronave, o creştere cu 53% faţă de anul 2010. Mai mult, ceea ce a dat greutate succesului acestui show a fost participarea a 1506 expozanţi din 39 de ţări, cu drepturi de reprezentare în lanţul de aprovizionare. Dintre aceştia, 20% şi-au

FarnbOrOugh internatiOnal airshOW (Fia)

RIAT este cel mai mare miting aerian care se organizează anual în lume în a treia săptămână din luna iulie, pe aerodromul Fairford al Forţelor Aeriene Regale (RAF) din Gloucestershire, Marea Britanie, cu sprijinul Trustului de Caritate al Forţelor Aeriene

rOyal internatiOnal air tattOO (riat 2012)

rezervat deja locul pentru FIA 2014.Primele cinci zile ale FIA au atras peste 109.000

de vizitatori, 80 de delegaţii militare din 46 de ţări şi 13 delegaţii din sectorul civil. Un număr de 153 de aeronave au putut fi admirate fie în expoziţia statică, fie în evoluţii spectaculoase.

www.farnborough.com

Regale (Royal Air Force Charitable Trust). Spectacolul atrage în medie între 150.000 şi 1 6 0 . 0 0 0 d e spectatori în timpul weekend-ului.

RIAT 2012 s-a desfăşurat anul acesta între 7 şi 8 iulie şi a avut ca e l e m e n t e d e

noutate faţă de anii trecuţi debutul echipei de acrobaţie Black Eagles din Coreea de Sud şi introducerea Japoniei în calitate de a 53-a naţiune participantă la eveniment. Japan Air Self-Defense Force (JASDF) s-a prezentat la show cu una dintre cele patru

aeronave Boeing KC-767J.La ediţia din 2012 vremea a

fost caracteristică Regatului Unit, cu pauze mari de evoluţie cauzate de ploaie, însă, în ciuda acestui inconvenient, pe cerul înnourat au evoluat avioanele F-4F Phantom II ale Forţelor Aeriene Germane, suedezele SAAB Gripen, Hawk, Chinook, B-2A Spirit al Forţelor Aeriene ale Statelor Unite şi Patrouille Suisse. Olandezul F-16 a încercat un antrenament, însă a fost prins într-un nor jos şi a venit la aterizare. În total au evoluat peste 300 de avioane, iar vizitatorii au beneficiat de parcare gratuită şi intrare liberă pentru persoanele însoţite sub 16 ani.

www.airshows.org

Centenarul aviaţiei militare ruseÎn data de 12 august, Rusia a aniversat 100 de ani de aviaţie militară printr-o paradă de avi-oane şi lansări de paraşute pe aerodromul Zhukovsky de lângă Moscova. Sărbătoarea a fost inaugurată de generalul-locote-nent Viktor Bondarev, comandan-tul Aviaţiei Militare Ruse, care a remarcat participarea a 69 de state la eveniment. Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, a promis cu această ocazie că, până în anul 2020, Forţele Aeriene vor fi înzestrate cu peste 600 de avioane de luptă şi 1000 de elicoptere noi, ca parte a unei cerinţe de reechi-pare militară în valoare de 720 de miliarde de dolari.

La show-ul aerian au putut fi urmărite în evoluţie cele mai performante avioane de luptă ale

momentului, cum ar fi PAK FA Sukhoi T-50, Tupolev Tu-160, Tupolev Tu-95MS, Beriev A-50U, Sukhoi Su-27SM, Sukhoi Su-30M2, Sukhoi Su-34, Sukhoi Su-35, Sukhoi Su-30CM, Sukhoi Su-25SM, Mikoyan MiG 31, Mil Mi-28N, Mil Mi-8MTV-5-1, Mil Mi-8AMTSh, precum şi celebrele formaţii de

acrobaţie aeriană Frecce Tricolori, RAF Red Arrows, Turkish Stars, Bialo Czerwone Iskry, Rafale Solo, Baltic Bees, The Golden Eagles- Ka-52 şi Mi-28, Russian Knights, The Swifts ş.a.

www.eng.kremlin.ru

TITLU RUBRICA


lupta aerianăÎn acest an, restricţiile de zbor impuse la

sfârşitul lunii iulie, în urma catastrofei aviatice de la Boboc, au amânat startul piloţilor români. Însă, cu paşi mărunţi şi fermi, cu gândul la scopul şi responsabilităţile meseriei, personalul navigant a reluat desfăşurarea activităţilor de zbor, alăturându-se în aer

aeronavelor A-10 înarmate până-n dinţi atât cu muniţie, cât şi cu dorinţa de a exploata la maxim oportunităţile antrenamentului din spaţiul aerian românesc.

Confruntarea din aer dintre MiG-21 LanceR şi A-10 ne-a descris-o căpitan-comandorul Marin MITRICĂ , pilot al supersonicului românesc cu o experienţă

În cursul lunii iulie, la Flotila 71 Aeriană de la Câmpia Turzii s-a desfăşurat exerciţiul bilateral “Dacian Thunder 2012”.

Exerciţiu de tip AIREX/LIVEX, acesta a presupus antrenarea în comun a Forţelor Aeriene Române şi a Forţelor Aeriene ale

Statelor Unite din Europa (USAFE) pentru însuşirea tacticilor şi procedurilor de luptă aeriană în scopul creşterii performanţelor

din domeniul operaţiilor aeriene executate în comun cu aliaţii NATO.

În misiunile executate au fost implicate 10 avioane A-10 Thunderbolt ale escadrilelor de luptă 81 şi 52 dislocate din Spangdahlem, Germania, 4 MiG-21 LanceR, 3 elicoptere

IAR-330 SOCAT, un elicopter IAR-330 MEDEVAC şi 2 elicoptere IAR-330 M ale

Flotilelor 71 şi 95 Aeriene. Directorii exerciţiului au fost comandorul Adrian

MOTORGA de la Flotila 71 Aeriană şi locotenent-colonelul John BRINER

– comandantul detaşamentului USAFE.

de peste 400 de ore de zbor: “Lupta aeriană dintre două aeronave cu caracteristici diferite reprezintă o provocare pentru fiecare parte implicată şi s-a dovedit a fi foarte interesantă. Ca pilot de MiG am avut avantajul vitezei, însă ne-am lovit de manevrabilitatea sporită a avioanelor A-10. Am avut ocazia ca în cei doi ani de participare la exerciţiu să execut atât misiuni aer-aer, cât şi misiuni aer-sol alături de A-10. Din punctul meu de vedere, consider că misiunile aer-aer sunt mult mai dificile decât cele aer-sol. Lupta aer-aer conţine mai multe elemente neprevăzute. O pot compara cu un joc de şah. La început manifeşti un uşor trac, o oarecare stângăcie, desigur, pe un fond de siguranţă, pentru că te gândeşti la reputaţia jucătorului din faţa ta, la faptul că reprezintă o premieră pentru tine. După ce începe “jocul” te cuprinde o anumită înfrigurare şi pui în practică, cât poţi de bine, ceea ce ai învăţat. Odată ce misiunea a luat sfârşit analizezi şi conştientizezi, de fapt, că sorţii au fost aceiaşi pentru fiecare”.

Căpitanul Aleandru TĂTULEA este de părere că “Din punct de vedere tactic am avut multe de învăţat ambele tabere. Vorbim aceeaşi limbă, limba aviaţiei, toţi românii implicaţi comunică la un nivel avansat în limba engleză, folosim aceleaşi frecvenţe şi ne pregătim după documente întocmite în

co n f o r m i ta te c u s ta n d a rd e co m u n e partenerilor NATO. Ne informăm continuu şi analizăm misiunea pas cu pas. Cunoaştem de la briefing condiţiile de desfăşurare şi terminare ale acesteia, ştim în fiecare moment ce avem de făcut, ne propunem îndeplinirea anumitor obiective, dar elementul surpriză rămâne întotdeauna tactica de zbor”.

Rigurozitatea îndeplinirii misiunii a fost linia directoare a exerciţiului. Această calitate apreciată şi caracteristică partenerilor americani a fost implementată foarte bine de piloţii români. Zborul în sine nu înseamnă numai “poezie”. Într-un teatru de operaţii presupune o pregătire tactică şi strategică riguroasă. Piloţii nu îşi permit să facă ce vor cu avionul pe care îl pilotează. Pentru

asigurarea succesului misiunii aceştia trebuie să facă ceea ce trebuie, adică să fie orientaţi strict pe îndeplinirea obiectivelor, mai ales în condiţiile în care resursele sunt limitate, iar standardele create trebuie testate şi actualizate continuu. Pentru că teoria nu este egală cu practica, îmbunătăţirea standardelor şi identificarea erorilor teoretice de proiectare devine vitală în participarea la misiunile din teatrele de operaţii. Acestea au fost concluziile lecţiei despre lupta aeriană, predată de piloţii Escadrilei 718 Aviaţie Luptă.

coMbat search and rescueÎn cadrul scenariului DACIAN THUNDER

2012, elicopterele IAR-330 româneşti au fost escortate de aeronavele A-10 care au „curăţat” un culoar de zbor pentru inserarea şi apoi recuperarea din teritoriul „inamic” a piloţilor sau controlorilor în poziţii înaintate (JTAC), aflaţi acolo în urma unei presupuse catapultări sau a altor misiuni specifice. La operaţiunile de inserare şi salvare au participat şi JTAC britanici.

Căpitanul George DIVEICĂ, pilot în Escadrila 713 SOCAT, zboară din 2010 acest tip de elicopter şi a acumulat în carieră peste

Elevi ai Şcolii de Maiştri Militari şi Subofiţeri în vizită de documentare privind

activitatea de mentenaţă defăşurată de partenerii americani

Dacian Thunder 2012

Misiune CSAR în colaborare cu militarii de la forţele speciale


71st Air Flotilla was part of a Bilateral Exercise – “Dacian

Thunder 2012” conducted in Campia Turzii in July this year. An AIREX/LIVEX training, it included RoAF and USAFE personnel joint

training to improve specific skills and learn air combat techniques

and procedures all aiming at increasing their performances

during NATO combined air operations.


EXERCI}II

550 de ore de zbor. Pilotul ne-a relatat că „ e l i co p te r u l IAR -330 SO C AT (Sis te m Optoelectronic Combatere Anti Tanc) este unul foarte bun din punct de vedere al ideii pentru care a fost proiectat, în principal pentru combatere antitanc, potrivit acronimelor din denumire, fiind înzestrat cu armament specific de bord. Acesta poate îndeplini şi misiuni pe timp de noapte, Combat Search and Rescue, sau Close Air Support”.

O misiune de Combat Search and Rescue (căutare-salvare prin luptă) începe cu un briefing la care se stabileşte zona desfăşurării zborului, situaţia tactică din terenul survolat şi toate detaliile legate de scenariu. Însă, în timpul misiunii apar modificări sub formă de „injecţii” date de către conducătorul exerciţiului care schimbă o parte din condiţiile referitoare la zonele şi momentele în care se realizează manevrele. Acest lucru este necesar pentru a se respecta realitatea imprevizibilă din teatrele de operaţii. Firul acţiunii cuprinde episoade în care piloţii de elicopter sunt dirijaţi cu ajutorul reperelor vizuale din teren identificate de aeronavele A-10 care îi escortează. În funcţie de aceste „injecţii”, echipajul de elicopter trebuie uneori să-şi asigure singur „curăţarea” culoarului de zbor. De obicei, debriefingul durează mai mult decât briefingul. În cadrul acestuia se discută problemele întâmpinate în timpul acţiunii şi soluţiile pentru perfecţionarea activităţii.

La bordul elicopterelor SOCAT, cu misiunea de a identifica trupele din teren înainte de evacuare şi de a asigura siguranţa elicopterului cu armamentul individual în timpul zborului la joasă înălţime, s-au aflat militari din Detaşamentul de Căutare Salvare prin Luptă al Forţelor Aeriene (DCSL). Detaşamentul de Căutare Salvare prin Luptă are sarcina de a interveni în scurt timp pentru evacuarea trupelor din teren. Aceşti militari se inserează în teritoriu prin debarcare directă, prin intermediul unui rapel, a trolierelor sau fast rope (coborârea pe coardă), dacă zona nu permite aterizarea elicopterului. Apoi

localizează militarii de recuperat, îi identifică şi îi urcă la bordul aeronevei. Plutonierul adjutant Ionuţ MITROI face parte din trupele DCSL. A ales această meserie pentru că i-a plăcut ideea de a salva pe cineva dintr-o situaţie critică.

Chiar dacă este doar un exerciţiu, emoţiile se simt de membrii echipajului ca în teatrul de operaţii, mai ales în zona din care trebuie recuperaţi militarii: „Cea mai solicitantă etapă este atunci când pleci dintr-un anumit punct

pentru a recupera un militar din teren. Acolo lucrurile se precipită pentru că nu poţi sta mult în zona „inamică” şi trebuie să ai mai mult de doi ochi pentru a observa situaţia. Se simte foarte mult încărcătura din elicopter, trupele care execută cercetarea şi asigurarea zonei. Şi nu î n u l t i m u l r â n d , persoanele recuperate apasă asupra capa-cităţilor de ridicare ale aeronavei. În spatele evacuării unui singur militar se află o întreagă echipă, iar singura constantă din toată această misiune o reprezintă schimbarea”, a concluzionat căpi tanul Ghiveică.

iMpresii din tabăra “adversă”

Locotenent-colonelul John BRAINER, pilot de A-10, a executat în poligoanele Bogata şi Cincu trageri de luptă cu armamentul montat pe acest tip de aeronavă. „A-10 este un avion minunat, construit în jurul unui tun de calibru 30 mm, care poate lansa între 50 şi 60 de proiectile pe secundă. Faptul că am avut posibilitatea de a ne antrena la Câmpia Turzii, într-o zonă aşa de frumoasă a acestei ţări, este o binecuvântare. Am decis să revenim aici şi în acest an pentru că avem o relaţie foarte bună de antrenament cu militarii români. Pista şi poligoanele de trageri îmi sunt deja familiare. Piloţii noştri se rotesc la trei ani, prin urmare au avut ocazia să încerce această experienţă în România cel puţin o dată”.

Printre piloţii care au participat şi anul trecut se află căpitanul Patrick SHANAHAN: „Mi-am dorit să zbor acest avion de când aveam vârsta de 8 ani pentru că îmi place să ajut oamenii. A fost o oportunitate unică să luptăm

contra aeronavelor MiG-21. Am aşteptat cu nerăbdare luptele aeriene şi provocările. Pentru a asigura succesul unei misiuni comune este critic să lucrăm împreună. Anul trecut am avut pentru prima dată ocazia să fiu protagonistul unei misiuni de salvare. Am fost recuperat din teren de elicopterele IAR-330 SOCAT. Am văzut misiunea dintr-o perspectivă diferită, a pilotului salvat, şi am avut parte de un zbor spectaculos oferit de colegii români, razant deasupra unui râu, într-o zonă deosebită. A fost interesant să

fiu salvat de trupele DCSL române, pentru prima dată în viaţa mea într-un scenariu de luptă. Voi avea ce povesti mai târziu nepoţilor!”.

Participarea la DACIAN THUNDER a fost o experienţă importantă nu numai pentru piloţi, ci şi pentru personalul care asigură mentenanţa. Căpitanul Bjorn LANGEFELD, ofiţer responsabil cu mentenanţa şi mecanica se află pentru prima dată în România. Despre aeronava A-10, acesta ne-a dezvăluit că are reputaţia de „ucigător” de tancuri, poate transporta cea mai mare cantitate de muniţie, iar elementul cheie al luptei, care a făcut ca restul structurii de rezistenţă să se plieze pe această piesă, o reprezintă tunul de bord. Master seargent James RIPPY, care asigură sprijinul cu echipament şi armament este foarte mulţumit de activitatea desfăşurată în cadrul acestui exerciţiu pentru că, de obicei, echipa care se ocupă de mentenanţă nu poate vedea produsul muncii pe care o depune: „Câmpia Turzii este un loc ideal, putem auzi cum trag tunurile avioanelor şi ne putem deplasa în poligoanele de tragere”.

nici o Misiune Fără controlorii de traFic

Rolul controlorilor de trafic în cadrul acestui exerciţiu este acelaşi ca la fiecare zbor. Deosebirile ţin de aeronava pe care o dirijează, însă, de obicei, nu diferă cu mult coordonarea şi asistarea procedurilor de aterizare/decolare. „În momentul de faţă operăm cu aeronave care zboară cu viteze diferite, ce presupun diverse măsuri de siguranţă referitoare la eşalonare, decolare, aterizare. Începând cu anul 2008 am executat coordonări la aplicaţii în comun cu diferiţi parteneri NATO sau aliaţi: italieni, sârbi, americani, turci, unguri ş.a.”, ne-a informat căpitan-comandorul Ciprian COBZARIU, şeful Oficiului pentru servicii de trafic aerian. Pilotul şi controlorul de trafic fac parte dintr-o echipă care funcţionează ca un agregat. Dintre membrii acesteia l-am întâlnit la Approach pe căpitanul Liviu Chirilă, iar la Turn pe căpitanul Valentin POP. Aceştia au c o o r d o n a t z b o r u l a e r o n a v e l o r participante.

În DACIAN THUNDER 2012, partenerii americani au „tunat şi fulgerat” cu proiectile de luptă în cele două poligoane de trageri din apropierea Flotilei de la Luna, în fiecare zi de zbor, iar piloţii români au beneficiat de antrenamentul unic şi vital teatrului de operaţii, acumulând o experienţă de luptă care sperăm că se va repeta şi în anii viitori.

MiG-21 LanceR după misiunea de luptă aeriană

TITLU RUBRICA


Între 6 şi 16 august a.c., la Flotila 71 Aeriană „General Emanoil Ionescu” de la Câmpia Turzii, s-a desfăşurat exerciţiul bilateral româno-american Dacian Viper 2012. În exerciţiu au fost implicaţi aproximativ 200 de militari români şi 150 ai Forţelor Aeriene ale Statelor Unite, 8 aeronave F-16, 6 MiG-21 LanceR şi un IAR-330 MEDEVAC.

După un zbor lung, de aproximativ 12 ore, străbă-tând Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană, avioanele F-16 aparţinând Escadrilei 100, Aripa 187 din Garda Naţională – Alabama au aterizat pe aerodromul flotilei de la Luna în data de 3 august, însoţite de un avion de alimentare în aer KC-135. În drumul lor spre România, militarii americani au realizat o singură escală în insulele Azore, la baza Lajos a Forţelor Aeriene Portugheze.

antrenaMent şi schiMb de experienţă

În scopul onorării responsabilităţilor parteneria-tului NATO şi alinierii la noile condiţii de îndeplinire a misiunilor din cadrul alianţei, Dacian Viper 2012 a continuat tradiţia a nouă exerciţii bilaterale desfăşurate pe parcursul ultimilor şase ani: „Viper Lance 2006”, „Sniper Lance 2007”, „Weapon Training Developement 1”, „Weapon Training Developement 2”, „Strike Lance 2009”, „Dacian Thunder 2009”, „Golden Lance 2010”, „Dacian Thunder 2011” şi „Dacian Thunder 2012”, toate găzduite de Flotila 71 Aeriană.

Principalul obiectiv al acestei ediţii l-a reprezentat antrenamentul în comun al piloţilor, personalului tehnic, controlorilor de trafic aerian şi ofiţerilor de stat major în condiţii reale, pentru planificarea şi executarea unor misiuni de zbor în formaţii mixte, dar şi cu echipaje mixte formate din români şi americani, atât cu MiG-21 LanceR cât şi cu F-16.

Misiunea comună a constat în exersarea tacticilor şi procedurilor asociate cu angajarea puterii aeriene, în scopul creşterii nivelului de profesionalism în cadrul operaţiilor aeriene, interoperabilităţii şi încrederii între

aliaţii NATO români şi americani. De asemenea, s-a urmărit dezvoltarea integrării dintre platforme în cadrul tactic prin schimbul de experienţă cu privire la angajamentele tactice şi operaţiile de sprijin aerian.

Scenariul exerciţiului „Dacian Viper 2012” a fost conceput pentru a furniza comandanţilor, echipelor de planificare şi echipajelor implicate în activitatea de zbor, elementele de bază necesare fazelor de dislocare/redislocare şi executării operaţiilor aeriene ofensive/

defensive. Misiunile din cadrul scenariilor tactice au fost planificate de la simplu la complex şi au cuprins luptă aeriană între avioanele supersonice ale celor doi partici-panţi care s-au "înfruntat": 1 versus 1 şi 2 versus 1, lansări de rachete aer-aer şi atacuri cu tunul de bord simulate, zbor în formaţii mixte: 2 versus 2 şi 4 versus 4.

Zborurile în formaţii şi echipaje mixte au fost cele mai “gustate” de supersonişti, în special de către cei mai tineri piloţi români, care au fost recompensaţi cu o experienţă profesională unică, cel puţin până la achiziţionarea noului multirol. Aceştia au fost printre

puţinii zburători ai Forţelor Aeriene Române care s-au familiarizat cu platformele participante de a 4-a generaţie.

Cu mult entuziasm şi cu speranţa de a beneficia cât mai curând de noi avioane de vânătoare, piloţii ne-au descris cum a trăit zborul la manşa avionului F-16: “A fost o experienţă unică, avionul F-16 de generaţia a 4-a mi s-a părut deosebit. Am fost impresionat de putere, de manevrabilitate, de agilitatea acestuia. Avionica este cam de acelaşi nivel cu a MiG-ului 21, însă motorul este foarte puternic. Am avut ocazia să-l pilotez pe o anumită porţiune şi să văd cum se comportă în lupta aeriană”, a precizat căpitanul Adrian SELEJAN. Şi căpitanul Gabriel ANDRUSEAC a fost de părere că “A fost un zbor superb; ca avionică am recunoscut cam tot ce avem şi noi, însă F-16 are altfel de capabilităţi pentru luptă. Ce mi s-a părut deosebit a fost zborul în formaţie, cei 9,1 G pe care i-am simţit şi faptul că l-am pilotat şi am realizat manevre pe care le făceam şi cu MiG-21, timp în care am constatat diferenţa de motor şi aerodinamică. Consider că orice

avion de generaţie superioară MiG-ului se va achiziţiona va reprezenta un pas înainte p e n t r u Fo r ţe l e A e r i e n e Române”.

Înainte de a zbura în dublă comandă avionul F-16, piloţii români au fost con-sultaţi de maiorul James CLARK, medicul escadrilei din Alabama, care la rândul său este expus periodic la condiţiile de zbor din această aeronavă: “În drum spre România am zburat pe scau-nul din spate al avionului F-16. Din Alabama am făcut 6 ore şi jumătate până în insulele Azore şi 7 ore şi jumătate din Azore până aici.

În timpul zborului avionul a fost alimentat în aer de mai multe ori, în medie de 5 ori pe ambele trasee. Am aterizat şi ne-am petrecut noaptea în Azore. Rolul meu ca medic este de a întâmpina problemele medicale care apar pe parcurs ale piloţilor, cum ar fi o răceală, o infecţie respiratorie, o întindere de ligament etc. Prescriu medi-camentele, iar în funcţie de efectele acestora asupra organismului le permit sau nu să zboare în zilele în care se aplică tratamentul”.

Despre zborul cu MiG-21 LanceR, maiorul Ryan

Dorinţe vechi,speranţe noiDACIAN VIPER 2012

Zborul în echipaje mixte cu avionul F-16, unul din obiectivele îndeplinite ale exerciţiului

Locotenent Laura COZLOVAdrian SULTĂNOIU

“Dacian Viper 2012” – a Bilateral Romanian and American Exercise was carried out at the 71st Air Flotilla „General Emanoil Ionescu” in Campia Turzii from 6th to

16th August 2012. About 200 Romanian and 150 American troops were involved operating eight F-16s, 6 MiG-21 LanceRs and one IAR-330 MEDEVAC.

After a twelve-hour flight over the Atlantic and Mediterranean Sea, the 100th FSq./187th FW F-16s of the Alabama Air National Guard, landed at Luna Airfield on

3rd August accompanied by a KC-135 air refueling aircraft. On their way to Romanian, American troops stopped only once in the Azzores Islands, at Lajos Air

Base of the Portuguese Air Force.


EXERCI}II

BARKER a precizat că s-a simţit bine: “cele două avioane sunt asemănătoare, la aptitudini există însă o diferenţă, vorbind de generaţii diferite de aeronave. La MiG întâlnim mai multă parte de mecanică, mai puţină electronică, ceea ce nu reprezintă un lucru rău pentru că ne putem

baza pe el, însă ar avea nevoie de aer condiţionat. Acest exerciţiu este important pentru noi, să zburăm într-o ţară europeană parteneră şi să facem schimb de experienţă”, a concluzionat pilotul american.

Ziua Distinşilor ViZitatoriPe 8 august, în cadrul acestui exerciţiu, a fost

organizată Ziua Distinşilor Vizitatori care a avut ca temă de interes achiziţionarea noului avion multirol pentru apărarea teritoriului naţional. La manifestare au participat Corneliu DOBRIŢOIU – ministrul apărării naţionale, Excelenţa sa Mark GITTEINSTEIN – ambasaborul Statelor Unite ale Americii, general-locotenent dr. Ştefan DĂNILĂ – şeful Statului Major General, general-locotenent dr. CÂRNU Fănică – şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, colonelul Samuel BLACK – comandantul Gărzii Naţionale din Alabama, general de flotilă aeriană Laurian ANASTASOF – comandantul Flotilei 71 Aeriene, personal civil şi militar, membri ai presei scrise şi televizate din România.

Colonelul Samuel Black a mulţumit pentru “amabila şi generoasa primire la Câmpia Turzii. Călătoria către baza dumneavoastră aeriană a acoperit o distanţă foarte mare, de-a lungul Oceanului Atlantic şi a Mării Mediterane, cu mai multe alimentări în aer, fapt care a demonstrat foarte bine abilităţile avionului F-16. Deşi zburăm avioane diferite, este important ca în calitate de parteneri NATO să dezvoltăm o relaţie apropiată în ceea ce priveşte tacticile, tehnicile şi procedurile de luptă. Dorim să învăţăm de la dumneavoastră şi să împărtăşim cele mai bune practici în această zonă. Cred că cel mai mare câştig al acestui exerciţiu este de a relaţiona între noi. Ne-am făcut deja mulţi prieteni şi înţelegem că, deşi locuim pe continente diferite, apreciem aceleaşi valori, ne iubim familiile, prietenii şi naţiunile, dorim să trăim în pace, iar pe măsură ce zilele trec, dorim să dăm dovadă de integritate şi comportament ireproşabil pentru că depindem unii de ceilalţi. Ne vom antrena împreună, vom învăţa unii de la alţii şi vom lega prietenii durabile”.

Comandorul Adrian MOTORGA – directorul Dacian Viper 2012 a adăugat că obiectivele de antre-nament ale exerciţiului se referă în principal la ridicarea nivelului de operabilitate al Flotilei 71 Aeriene şi a elementelor de sprijin logistic de pe aerodromul Câmpia Turzii. De asemenea, se urmăreşte dezvoltarea integrării dintre platforme în cadrul tactic, prin schimbul de experienţă cu privire la angajamentele, tacticile şi operaţiile de sprijin aerian, pentru creşterea capabilităţii de răspuns din cadrul alianţei.

Excelenţa sa, ambasadorul Mark Gitteinstein, a precizat că exercită această funcţie în România de 3 ani şi că este mândru că tatăl său, care a fost de origine română, s-a mutat cu mulţi ani în urmă într-o comu-nitate din Alabama, aproape de locul de unde provine escadrila de F-16 sosită la Câmpia Turzii. Ambasadorul a remarcat prezenţa avionului F-16 cu deriva şi direcţia vopsite în roşu, în scopul amintirii şi cinstirii escadrilei “Red Tails” pe care o moşteneşte şi care a luptat în apropiere de Ploieşti în cel de-al Doilea Război Mondial. Această escadrilă are o semnif icaţie deosebită, desemnând prima bază aeriană formată din oameni de culoare din Statele Unite, despre care s-a realizat şi un film în anul 2012. De asemenea, ambasadorul SUA a mai subliniat: “Guvernele vin şi pleacă, aici în România şi în Statele Unite. Lucrul important îl reprezintă ce se întâmplă cu aceşti militari, femei şi bărbaţi. Relaţiile care se clădesc între cele două state sunt pentru totdeauna şi nu pot fi distruse. Aceste relaţii se clădesc la Câmpia Turzii, în Afganistan şi Irak, unde români, bărbaţi şi femei luptă şi mor împreună alături de militarii americani ”. Ambasadorul a mai ţinut să citeze din autorul şi lectura sa preferată (Henri V, scrisă de William Shakespeare):

“«cel care îşi varsă azi sângele alături de mine este fratele meu». Acest lucru îl simţim noi în privinţa parte-nerilor români. Dumnezeu să binecuvânteze România şi America!”

Nici Corneliu Dobriţoiu, ministrul apărării naţionale, nu s-a lăsat mai prejos în a arăta devotamentul României faţă de misiunile alianţei şi faţă de partenerul american. În discursul său, acesta şi-a asumat şi un angajament faţă de Forţele Aeriene Române: “Destinele noastre sunt de a apăra integritatea şi democraţia oriunde în lume şi, în acest sens, militarii noştri şi ai dumneavoastră au sângerat împreună. Exerciţiul de azi este un pas deosebit de important în creşterea interoperabilităţii forţelor noastre […] Chiar dacă parcurgem o perioadă de aus-teritate economică deosebit de grea, vă anunţ că am accelerat procesul de achiziţie a avionului multirol. Nu fac altceva decât să exprim un angajament, un crez de-al

meu mai vechi, conform căruia obiectivul strategic al României pentru achiziţionarea aparatelor multirol trebuie să fie achiziţia aparatelor de generaţia a 5-a în următorii 20-25 de ani şi, de asemenea, să traversăm această perioadă de tranziţie în cel mai eficient mod din punct de vedere economic […] Stimaţi prieteni, asigu-rându-vă de tot respectul meu, de angajamentul politic ferm de a nu transforma Forţele Aeriene Române într-o companie de transport, vă voi ţine la curent cu toate dezvoltările privind asumarea unui exerciţiu politic […] Vreau să fiu foarte clar în ceea ce priveşte spiritul, angajamentul politic pentru susţinerea parteneriatului strategic cu Statele Unite. Acesta nu trebuie să se manifeste doar în vorbe. În următoarele 2 luni veţi fi martorii unui angajament politic bazat pe fapte […] Şi eu doresc ca Dumnezeu să binecuvânteze România şi Statele Unite în parteneriatul strategic”.

Întrebat de reporterii români ce înseamnă accele-rarea la care s-a referit, Corneliu Dobriţoiu a răspuns că aceasta înseamnă că procesul „nu va dura 8 ani cum s-a întâmplat până acum, ci va fi mult mai scurt. E doar o chestiune de luni de zile, foarte puţine la număr […] tranziţia dorim să o facem cu costurile cele mai mici, cu avionul potrivit, în aşa fel încât să nu pierdem bani prin achiziţionarea unei infrastructuri de aerodrom diferite ş.a.m.d., atunci când vom trece la avionul de generaţia a V-a”. Despre modelele pe care le ale în vedere ministerul pentru noul avion de luptă, ministrul le-a răspuns clar reporterilor că se referă la achiziţionarea avionului F-16 în scopul trecerii la avionul de generaţia a V-a, F-35: “Spuneam acest lucru pentrut că atât F-16, cât şi F-35, folosesc aproape aceeaşi infrastructură de aerodrom, aceleaşi pachete de înarmare, or aceasta

înseamnă o economie deosebită în bugetul unei ţări sărace. Vom avea o dezbatere şi în cadrul CSAT-ului vizavi de acest subiect şi aş vrea să prelungesc subiectul până la decizia CSAT-ului”.

Dacian Viper 2012 a avut, pentru ambele for maţiuni implicate, o semnificaţie aparte. Prin participarea la un exerciţiu bilateral şi prin schimbul de experienţă unic realizat, piloţii români s-au pregătit pentru luarea în primire a noului mul-tirol, iar cei americani au avut ocazia să zboare un avion care

peste câţiva ani se va retrage în paginile rezervate istoriei zborului.

Ne-am despărţit de Câmpia Turzii imaginându-ne că avionul MiG-21, care tocmai trecuse urmat la scurt timp de un F-16, ne-a salutat, sub privirea curioasă a călătorilor ce aşteptau trenul care duce spre Bucureşti. “Ce avion o fi acesta? ” s-a întrebat fără să aştepte răspuns o călătoare de pe banca alăturată. “E MiG-ul 21”, i-am răspuns câştingându-i admiraţia. “Ce frumos!... Dar acesta?” . “F-16”, i-am răspuns încă o data în timp ce ne-am grăbit, pe nesimţite, să ne deplasăm către zona de peron desemnată vagonului din trenul care se anunţa că soseşte, lăsând astfel loc, fără intenţie, curiozităţii interlocutorului care urma acelaşi interes şi speranţei de a vedea cât mai curând şi mai des pe cerul patriei, noul multirol.

Comandantul Flotilei 71 Aeriene prezintă dinstinşilor invitaţi tehnica din dotarea flotilei

Maiorul Ryan "Flash" Barker şi căpitanul Gabriel Andruseac după zbor

Tudor SOMEŞAN


EXERCI}II

În data de 17 august 2012 s-a desfăşu-rat, la nivelul SMFA, exerciţiul naţional cu ţinte aeriene marcate în condiţii de bruiaj electronic – STEEL 2011.

Exerciţiul a avut ca principal scop menţinerea şi dezvoltarea deprinderilor individuale şi colective necesare atât personalului, cât şi structurilor specializate din Forţele Aeriene pentru executarea misiunilor de apărare aeriană – AD (Air Defence) şi neutralizare a apărării aeriene a inamicului – SEAD (Suppression of Enemy Air Defence) cu întrebuinţarea contramăsu-rilor electronice – ECM ( E l e c t r o n i c C o u n t e r Measures) într-un mediu electromagnetic ostil, cât mai apropiat de cel real al câmpului de luptă.

Scenariul a urmărit ant-renarea forţelor participante în condiţii de război elec-tronic, în concordanţă cu obiectivele urmărite, în scopul creării situaţiilor şi dinamismului specific acţiunilor militare.

În acest scop, Flotilele 71 şi 86 Aeriene au participat cu avioane MiG – 21 LanceR, Flotila 95 Aeriană cu avioane IAR - 99 Şoim iar Brigada 1 RSA cu complexele de rachete

sol-aer Volhov şi Hawk. Batalionul 147 Război Electronic a asigurat tehnica necesară ducerii războiului electronic, iar Centrele 1 şi 2 Supraveghere Aeriană au asigurat disponibili-tatea radarelor din înzestrare, în vederea clarificării situaţiilor aeriene. Un rol deloc de neglijat l-a jucat şi Centrul 85 Comunicaţii Aero şi Informatică, prin asigurarea legăturilor

sol-sol şi sol-aer între CRC (Centrul de Raportare şi Control) şi forţele participante la antrenament, în vreme ce Centrul de Operaţii Aeriene a asigurat managementul pre-tactic şi tactic al spaţiului aerian naţional şi a exercitat controlul tactic asupra forţelor

roşii şi forţelor albastre (Blue şi Red Forces) prin CRC-urile de bază şi de rezervă.

Cu tehnică au participat şi Forţele terestre, care au implicat în exerciţiu un sistem de rachete sol-aer (SAM) de tip SA-6/Regimentul 53 Rachete antiaeriene (în locaţia Medgidia) şi un sistem de apărarea aeriană (AD) de tip GEPARD din B 348/Bg.9 Mecanizată.

Componenta Operaţională Aeriană a fost structura de conducere a exerciţiului, iar prin activităţile desfăşurate a urmărit îndeplinirea următoarelor obiective: * însuşirea şi aplicarea de către personalul

participant a prevederilor docu-mentelor care reglementează domeniul Războiului Electronic (EW) şi instruirea forţelor în condiţii de atac electronic; dezvoltarea şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice privind tacticile, tehnicile, şi procedurile de război electronic în Operaţiile Aeriene); antrenarea persona-lului navigant pentru executarea procedurilor de descoperire şi interceptare a platformelor aeriene şi de executare a lovitu-rilor aeriene, pe fondul atacului electronic executat asupra radarelor de bord, sistemelor de ochire şi navigaţie etc.

Printre concluziile reieşite se remarcă faptul că evaluarea forţelor în urma des-făşurării acestui gen de exerciţiu, va contribui la menţinerea nivelului de cre-dibilitate al României privind îndeplinirea angajamentelor asumate.

În perioada 12 – 15.06.2012 s-a desfăşurat, în spaţiul aerian al României şi Bulgariei, exerciţiul bilateral româno – bulgar

BLUE BRIDGE 2012. În exerciţiu au fost implicate 4 aeronave MiG-21 LanceR de la Flotila 86 Aeriană Feteşti şi 4 aeronave

MiG – 29 şi o aeronavă de transport C-27J Spartan de la Baza Aeriană Graf Ignatievo.

Exerciţiul a fost organizat în comun de Forţele Aeriene ale României şi Bulgariei şi reprezintă punerea în practică a

prevederilor Memorandumului de Înţelegere şi ale Acordului Tehnic dintre Ministerul Apărării Naţionale din România şi

Ministerul Apărării din Republica Bulgaria privind protecţia obiectivelor strategice din zona de frontieră comună împotriva atacurilor teroriste executate din aer, semnate în anul 2002 la

Sofia, respectiv în anul 2005, la Bucureşti. În baza obiectivelor propuse, exerciţiul a permis exersarea tehnicilor, tacticilor şi procedurilor NATO, prin implicarea

activă în procesul de pregătire şi executare a misiunilor aeriene în comun cu partenerul bulgar, acest lucru contribuind la

creşterea nivelului de interoperabilitate a Forţelor Aeriene participante.

Conform scenariului exerciţiului, aeronavele de luptă au operat numai în spaţiul aerian naţional al fiecărei ţări,

partenerul bulgar punând la dispoziţie o aeronavă de transport C-27J Spartan, cu rol de ţintă (RENEGADE) ce a operat în

spaţiul aerian al ambelor ţări.Piloţii antrenaţi de partea română în cadrul acestui

exerciţiu au fost căpitan-comandorii Mihail Zamfirescu, Adrian Popescu şi Viorel Burnichi şi căpitanul Florin Radu

Jugrăvescu.

În perioada 2-6 iulie a.c., Forţele Aeriene Române au participat cu două elicoptere IAR-330 MEDEVAC ale Flotilei 90 Transport Aerian şi Flotilei 71 Aeriană pentru asigurarea şi marcarea activităţilor aeromedicale cu grad ridicat de risc din Poligonul Izbiceni în cadrul exerciţiului „Furia Oltului” desfăşurat şi organizat de Statul Major al Forţelor Terestre.

Pe lângă misiunile de luptă ale Brigăzii 1 Infanterie “Dacica” de pe cursul inferior al râului Olt, două aeronave MiG-21 LanceR şi un elicopter IAR-330 SOCAT au acordat sprijin aerian pentru evaluarea controlorilor în poziţii înain-tate (JTAC) din SMFT. Cel care a realizat buna legătură dintre cele două categorii de forţe a fost comandorul Marian Mitrică de la Flotila 71 Aeriană.

Cpt-cdor Virgil MANTA

BLUE BRIDGE 2012 – exerciţiu bilateral româno - bulgar –

S T E E L 2 0 1 2 – apărare aeriană într-un mediu electromagnetic ostil –


Exerci]iul ”Furia Oltului”


Pregătirea Pentru tragere!

Sfidând avertizările galbene sau portocalii ale toridului sfârşit de lună iunie, 4 batalioane de artilerie antiaeriană de la tot atâtea flotile aeriene, şi-au dat întâlnire în Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer Capu Midia pentru a cinsti memoria tunului de 57 mm, armă cu care generaţii de-a rândul s-au mândrit, s-au antrenat şi au luptat.

“În cadrul acestui exerciţiu am căutat, prin structurarea lui pe 2 secvenţe, atingerea obiectivului de bază, şi anume antrenarea militarilor şi a tehnicii de luptă de artilerie antiaeriană în condiţii simulate de luptă, prin executarea tuturor tipurilor de trageri posibil a se desfăşura în Poligonul Capu Midia. Astfel, am optat atât pentru pregătirea de grup, pluton, baterie cât şi pentru cea de batalion întrunit, atât ziua cât şi noaptea. În paralel, am avut ca scop descoperirea aptitudinilor emoţionale ale membrilor echipajelor, revitalizarea legăturilor inter-umane dintre colegii celor 4 batalioane, şi marcarea acţiunilor desfăşurate în regim de sistem joint” ne-a declarat directorul exerciţiului, colonelul Gheorghe BACIU, urmând, parcă, linia propusă de noi pentru promovarea acestui exerciţiu.

Poligonul este liber, este siguranţă!

Printre biute, activitatea este densă. Comenzile sacadate milităreşte ale comandan-ţilor de baterii de la Otopeni se suprapun cu tonul, adeseori, aspru, al celorlalţi. Comenzile, repetate anterior până la rutină, sunt sacadate cronologic, de la siguranţa în poligon până la comanda de executare a focului. Pe cea mai înaltă dintre “redutele” de la Capu Midia, se află Postul de Observare.

Comandantului acestuia, plutonierul Florin DRAGNEA, îi răpim câteva secunde: “Noi asigurăm observarea şi aprecierea tragerilor şi anunţăm corecţiile necesare pentru echipele care execută tragerea. POS-1M este un aparat care se foloseşte numai la tragerile defazate. Practic, o aeronavă trece prin spatele poligonului, tunurile trag la 180 de grade spre mare, iar noi vizualizăm traiectoria loviturilor spre elicopterul sau avionul

respectiv. Puţin detaliat, noi ne orientăm după coordonatele din poligon, transmitem aceste date la CRT-1M (complex radiotehnic pentru tragere) şi acestea se reglează şi oferă datele necesare trăgătorilor din poligon. În echipa de la POS sunt încadraţi 5

oameni: comandant, ochitor în direcţie, ochitor pentru lansare, lansator şi un militar care semnalizează o ţintă prinsă prin ridicarea unui steag roşu în poziţie verticală. Trăgătorii nu pot şti, la acest tip de trageri, dacă au tras corect decât conform informaţiilor noastre, diferite faţă de cele la ţintă directă, când pot observa cu ochiul liber efectul loviturilor”.

Bucuria echipajului în momentul doborârii ţintei este similară cu pasiunea exprimată după un gol al selecţionatei naţionale de fotbal. Chipurile sunt arse de soarele stăpân peste ape şi ţărmuri, dar oamenii zâmbesc, aproape inconştient. Este acea clipă de eliberare a unor frustrări şi oboseli acumulate în pregătirea “la rece” de peste an. Este şi uşoara aroganţă etalată faţă de cei din poziţiile laterale, care vor mai trebui să încerce să lovească ţinta.

Pe momentul retragerii echipajelor din poziţiile de tragere, stăm de vorbă cu doi dintre comandanţii de tun. Poate şi sub impactul euforic al succesului executării tragerilor, aceştia prezintă o dedicaţie şi o mulţumire faţă de apartenenţa la arma artilerie antiaeriană demnă de invidiat.

“Munca pe care o desfăşurăm pe timpul unui an în bază este reflectată aici. Încercăm să fim cât mai buni an de an, să fim acolo sus tot timpul. Planificarea tragerilor doar o dată pe an, timp de 2-3 săptămâni, înseamnă foarte puţin. Ne

mulţumim, totuşi, cu acest timp în care acţiunea este la mare cinste. Personal, când m-am angajat, am ştiut că este o armă frumoasă şi am rămas la aceeaşi impresie. Şi o fac şi acum cu aceeşi pasiune ca la început. Din punct de vedere al relaţiilor cu

În perioada 18-29 iunie, la malul Mării Negre s-a desfăşurat exerciţiul “Albatrosul 2012”, exerciţiu naţional de nivel tactic, cu trageri reale. Astfel, aproape 200 de militari aparţinând tuturor batalioanelor de artilerie antiaeriană din Forţele Aeriene au încercat şi, în procent majoritar, au reuşit să redefinească tragerile cu tehnica de artilerie antiaeriană, în speţă cu tunul de calibru 57mm. Reportajul de faţă este dedicat, în principal, gândurilor şi emoţiilor participanţilor şi mai puţin descrierii tehnicii şi procedurilor de tragere. Acestea fiind repetitive, capătă un traiect orbital în jurul sentimentelor.

Aspect de la pregătirea de comandament înainte de trageri

Pregătirea nemijlocită înainte de tragere, moment important pentru îndeplinirea cu succes a misiunii, în condiţii de siguranţă maximă

Plutonier-adjutant Sorin SĂFTOIUOn the Black Sea shore a national tactical live Exercise “Albatrosul 2012” was held from 18th to 29th June this year. About 200 troopers operating at the air defense artillery battalions of the Air Force Staff tested their skills in firing air defense weapons, especially 57mm cannon.


EXERCI}II

membrii echipei, pot spune că nu sunt probleme. Cei care au rămas, sunt dedicaţi în totalitate executării cu succes a misiunii, mai ales când aceasta este una spectaculoasă, precum tragerea după avion. Acolo apare satisfacţia lucrului bine făcut, când vezi cum dobori ţinta, când acţionezi rapid şi

concret. Ca nivel de complexitate aş menţiona tragerea defazată”, ne spune, în pas alergător, sergentul Adrian BORŞAN, de la batalionul din Bacău.

Colegul său de la Feteşti, sergentul Adrian HOLDEA, este la fel de apropiat de ceea ce înseamnă pasiunea pentru tragerile din poligon: “O muncă de un an de zile trebuie reflectată în rezultate bune aici. După cum se vede, noi am reuşit asta. Am tras de zi, de noapte, cu avionul, la paraşută, defazate. Personal, îmi place să execut trageri de noapte. Există un anumit fior la apariţia luminii care explodează pur şi simplu în momentul tragerii. Atunci ne simţim ca o familie, care şi-a propus un ţel şi a reuşit, prin muncă şi dăruire, să îl atingă. Nu m-aş vedea, în viitorul apropiat, la altă armă sau specializare. Îmi place aici, chiar în condiţiile mai vitrege existente în poligon şi anume cele legate de masă, cazare, căldură“.

sistemul de comandă-control, la datorie în

sPatele liniilorPlanificarea exerciţiilor de tipul “Albatrosul

2012” nu înseamnă doar savoarea dată de explozia proiectilului la ieşirea din ţeava tunului, ci, în paralel, înseamnă evaluarea corectă a sis-temului de transmisie, pe cale ierarhică şi de tip joint, a comenzilor. Comandanţii batalioanelor de artilerie antiaeriană sunt, pe durata nemijlocită a dislocării trupelor şi tehnicii în poligon, alături de subordonaţi. Împărtăşind din experienţa lor, creând diverse scenarii, urmărind să identifice lecţii speciale pentru îmbunătăţirea calităţii şi performanţelor oamenilor.

În jurul unei mese rotunde, cu toţi coman-danţii de batalioane, colonelul Gheorghe BACIU, directorul exerciţiului, face o analiză succintă a necesităţilor şi aspiraţiilor pe termen mediu şi scurt: “În momentul de faţă lucrăm la o concepţie de instruire, în 3 faze: minim, suficient şi necesar. La minim, trebuie ca misiunea să fie realizată la minim de intensitate şi în acest sens am optat pentru executarea a 2 trageri, una pri-măvara şi una toamna, pentru tehnica Shorad V Shorad. Până în perspectiva anului 2018, aceasta poate fi menţinută sau îmbunătăţită şi va trebui

să ne folosim de ea. Resursa este cea pe care o avem. Dacă alte genuri de armă presupun costuri mai mari, noi ne putem antrena cu costuri foarte reduse. În cazul trecerii la sistemul cu 2 trageri pe an, atunci această resursă este mai mare şi trebuie planificată corespunzător”.

Răspunzând, prin determinarea pe care o impun, cerinţelor prezente în obiectivele exerciţiului, cât şi, în mod subiectiv, propriilor sentimente şi dorinţe, comandanţii de batalioane prevăd un viitor corect pentru arma lor, cu obligativitatea îndeplinirii câtorva cerinţe stringente.

L o c o t e n e n t - c o l o n e l u l M a r i c e l GHERASIM, comandantul batalionului de la Otopeni este cel care deschide o mică “cutie a Pandorei”: “Prin acest exerciţiu noi, cei din comanda batalionului, putem stabili dacă procedurile pregătite şi antrenate în cadrul instrucţiei sunt îndeplinite. De asemenea, putem simula diverse scenarii, pe care în pregătirea la rece din cadrul flotilei le putem doar discuta la nivel teoretic. În plus, prezenţa în poligon este benefică şi prin participarea staţiilor radiotehnice şi a CRT-urilor. În cazul unei situaţii aparte, cum ar fi un avion care se deplasează cu

peste 100 de km pe oră şi care poate ajunge într-un minut în zona de impact, staţia radio identifică şi transmite date de la cca 180-220km, CRT-ul de la aproximativ 60-100km, şi astfel avem asigurată marja de lovire pentru echipajele de la tunuri.

Sigur, comanda batalionului asigură şi tran-smiterea de informaţii necesare celor mai tineri, veniţi din promoţii, care au ceva reticenţă în executarea tragerilor. Dacă ştii ce să ceri de la

militari, fie că este în echipaj sau este comandant de pluton sau baterie, poţi obţine rezultatele scontate. Un aspect pe care aş vrea să îl subliniez este dorinţa noastră de implicare mai mult pe partea practică. Adică, dacă am venit în poligon, atunci să tragem, nu să ne implicăm în activităţi conexe. La trageri se mobilizează şi oamenii din echipaje. Prin practică poţi observa inadvertenţele astfel încât, pe viitor să nu mai dăm vina, de exemplu, pe servantul 1 sau 2, care execută ochirea, sau pe cei care înregistrează datele despre ţintă la corector–servanţii 3 şi 4. Când toţi vor acţiona inter-cooperant, vom avea rezultate excelente şi la cea mai spectaculoasă tragere, cea prin ochire directă, acolo sunt exploatate toate capabilităţile militarilor”.

Problemele, la nivel înalt, sunt complexe şi variate. Discuţia trece, fără oprelişti, prin pasaje valorice şi morale cu greutate. Se fac referiri la valoarea de debut a viitorilor artilerişti, la resursă, la tipuri de tehnică, la ritmul de antrenament. ”Acest exerciţiu este forma finală a pregătirii care se execută în cadrul flotilelor. De asemenea, este momentul evaluării echipelor de comandă şi a echipajelor de la tunuri. Resimţim o mică insatisfacţie din cauza prezenţei atât de rare în poligonul de trageri. La flotile ne pregătim cât putem, dar aici avem toate tipurile de ţinte, condiţii speciale pentru trageri, există şi viaţa în context de dislocare în poligon. Astfel că, prin prezenţa de măcar două ori în poligon, consider că am fi şi mai bine pregătiţi. Personalul pe care îl am în subordine este împărţit.

Astfel, sunt tineri ofiţeri care, venind cu o pregătire superficială din societatea civilă nu înţeleg, cel puţin la început, care este farmecul artileriei şi nu simt fiorul reprezentării ei. Dar, avem şi oameni cu dedicaţie către această armă, oameni care au evoluat în corpuri de cadre superioare şi oameni care au plăcere în a împărtăşi din experienţa lor. Per ansamblu, asigurarea misiunii noastre de bază–răspunderea la un atac aerian–nu este afectată. Atâta timp cât la trageri ţintele sunt lovite, înseamnă că ne-am făcut treaba, atât în pregătirea teoretică, cât şi la faţa locului”, este opinia coman-dantului batalionului de la Bacău, locotenent-colonel Romeo TUDORII.

Similare par a fi şi opiniile locţiitorului comandantului batalionului de artilerie antiaeriană de la Feteşti, maiorul Cristian CONŢIŞ: “Participarea la un exerciţiu de amploarea Albatrosului înseamnă cea mai bună metodă de pregătire a cadrelor, pentru sistemul de comandă-control, dar şi a militarilor, prin tragerile reale. Începând de anul trecut, tragerile se execută după scenariul creării unui stat major, care comandă un batalion întrunit şi care primeşte diferite tipuri de misiuni de tragere. Pregătirea personalului este la un nivel de bun spre foarte bun, începând cu dislocarea în dispozitivul de luptă şi terminând cu

executarea tragerilor. Din păcate, calitatea acestui personal, care vine din urmă cu noile generaţii, are de suferit din cauza superficialităţii pregătirii generale şi a aptitudinilor tehnice scăzute. Dar,

"La tun, adunarea!" - comanda care a

dat startul examenului de foc

pentru militarii prezenţi în poligon

Pregătirea pentru încărcarea tunului înainte de tragere

Observare - comandă - evaluare, etape definitorii pentru îndeplinirea misiunii


EXERCI}II

odată intraţi pe poarta batalionului, trec imediat la învăţarea tehnicii şi a manevrelor de utilizare a acesteia. Este locul şi momentul în care, să fim sinceri, se învaţă meseria de artilerist”.

interfaţa comandă-execuţie

Raportul vârstă-responsabilitate este unul descurajant pentru comandanţii de plutoane şi baterii prezenţi în poligonul Capu-Midia. Cu 3-4 ani de experienţă în cel mai fericit caz, aceştia

trebuie să asigure transferul decizional, cel de personalitate şi cel emoţional în ambele sensuri ale lanţului de comandă. Între timp, trebuie să stăpânescă şi să coordoneze şi echipajele de la tunuri, fiecare cu propriile problematici.

Cum se descurcă? Am aflat de la ei, în scurtele momente de respiro dintre şedinţele de tragere. Fair-play, am discutat pentru început cu sublocotenentul Andreea Bianca NICA, comandant pluton baterie la Otopeni: ”În primul an de şcoală, la trageri, eu am fost servant şi am avut emoţii foarte mari, deşi executam comenzile la o tragere nu foarte complexă. Acum, emoţiile nu şi-au mai găsit locul, pentru că există o mare res-ponsabilitate, este un moment în care trebuie ai în grijă mulţi oameni şi să coordonezi acţiunile acestora. În faţa acestei responsabilităţi, grijile şi emoţiile se estompează. Faptul că sunt femeie nu influenţează cu nimic modul în care gândesc această responsabilitate. Poate, puţin din punct de vedere fizic, prin rezistenţa scăzută la iritaţii, căldură, sau prin lipsa de experienţă. Dar m-am pregătit psihologic şi practic, prin activităţile desfăşurate premergător tragerilor şi consider că nu au fost probleme pe această linie. De altfel, rezultatul tragerilor o dovedeşte.

M-au ajutat foarte mult colegii din echipajele de la tun, care au înţeles că nu e o problemă să fie comandaţi de o femeie şi că, dacă lucrăm cot la cot, depăşim orice obstacol. Pot spune că, acum, după executarea tragerilor, găsesc semnificaţia a ceea ce scrie pe diploma noastră de absolvire. În poligon îţi demonstrezi atât calităţile de trăgător, cât şi pe cele de manager. Aşa cum într-o casă sunt probleme şi trebuie gestionate, aşa şi aici trebuie să ştim care dintre noi ştie să vopsească un tun, care are abilităţi tehnice, ce probleme medicale sau sociale are fiecare etc.

Cât priveşte viitorul, nu pot spune cu certitudine ce cale voi alege. Am fost tentată să nu vin la aceste trageri, dar acum, la faţa locului, mi-am schimbat părerea. Dacă şi tehnica s-ar ridica la nivelul aşteptărilor noastre, cu siguranţă ne-am revedea aici şi peste 3-5 ani”.

Emoţii mari şi încredere câştigată în poligon. Mult mai sigur pe sentimentul apartenenţei şi continuităţii în armă este căpitanul Marius ROBULEŢ, comandant de baterie la Feteşti:

”Este frumos în spatele tunului. Şi noi avem mari emoţii, până pleacă primele lovituri şi apoi până vedem rezultatele. Eforturile noastre de peste 10 luni au nevoie să fie demonstrate acum prin esti-marea nivelului de pregătire la care am ajuns. Sigur, ar fi fost folositoare 2 trageri pe an, dar asta implică nişte costuri. Momentan, noi ne concentrăm pe ceea ce este realizabil. Forma de funcţionare actuală, prin reducerea numărului de unităţi de foc, ne oferă posibilitatea de concentrare a eforturilor.

Multitudinea de elemente din cadrul sistemului de comandă-control existent înainte este acum

redusă la o proiecţie viabilă, în care putem mult mai uşor să luăm decizii legate de modul de acţiune. Suntem aici şi pentru transmiterea, către generaţiile mai tinere, a pasiunii pentru această armă, a experienţei reale în trageri cu tehnica de artilerie antiaeriană. Pentru asta, căutăm şi elemente de motivaţie puternică: apropierea faţă de subordonat, recompensarea la succesul misiunii, translaţia către comandanţi a problematicii acestora. Sistemul actual nu este interoperabil cu NATO, adevărat, dar pentru ceea ce este el destinat, este mai mult decât suficient”.

Scurt şi la obiect. Mai puţine emoţii, mai multă înţelegere a contextului. Printre “veterani”, îl descoperim pe căpitanul Florin CEPOI, comandant de baterie la Bacău, care a ales să “trădeze” trupele terestre pentru spiritul liber dobândit prin prezenţa în cadrul Forţelor

Aeriene: ”Muncă de echipă, transpiraţie în poligon. Asta înseamnă pentru mine Albatrosul 2012. Militarii noştri sunt implicaţi, pe parcursul unui an de instrucţie, şi în alte activităţi conexe. Chiar şi aici, în poligon, sunt multe lucruri de care trebuie să ne ocupăm, astfel încât suntem, adesea, foarte obosiţi. Cu toate acestea, nu este bucurie mai mare decât participarea, chiar şi o dată pe an, la o tragere reală cu CRT-ul sau una defazată. O ţintă lovită înseamnă succesul comun, de la comandant la servant.

Pe lângă asta, raportarea corectă la problemele individuale şi utilizarea optimă a resursei pusă la dispoziţie înseamnă tot atâtea motive de satisfacţie. Am speranţa că voi utiliza şi alt tip de tehnică în Forţele Aeriene (pe care am avut şansa să o testez la forţele terestre)–un deziderat minim necesar pentru noi, ofiţerii de artilerie, să rămânem pe aceleaşi coordonate, să simţim că artileria nu moare”.

“nu folosi tunul ca să omori un ţânţar”

(confucius)Exerciţii precum “Albatrosul 2012” nu

înseamnă, prin titulatură, aproape nimic pentru cei prezenţi în poligonul Capu Midia. Pentru ei este doar bucuria prezenţei acolo, pe tun sau în spatele lui. Este o satisfacţie care trece în plan secundar aspectele privind condiţiile de cazare, de masă, drumurile şi perioada de dislocare. Chiar şi incidentele de tragere, odată rezolvate, sunt privite ca o împlinire a perioadei de pregătire de peste an.

Când apare un incident de tragere, artileriştii îl cataloghează drept lecţie identificată.

Deşi ne-am propus să tratăm doar din perspectiva emotivă acest exerciţiu, specificitatea lui tehnică a învins până la urmă. Necesitatea prezenţei militarilor din arma artilerie în poligon, mai mult de o dată pe an, este, în prima fază, pârghia aflată la îndemâna diriguitorilor desti-nelor acestei arme. Atunci, vom trece peste amărăciunea unei realităţi crude prezente în subtitlul de mai sus.

Culegerea, transmiterea şi centralizarea datelor despre ţinte, sau întregirea tabloului tactic al misiunii


Motivaţii profesionale pe plaiuri sucevene

Impactul cu limbajul, ospitalitatea şi viziunea diferită despre viaţă şi oameni în partea de nord-est a ţării poate părea, pentru cineva nefamiliarizat cu tradiţiile zonei, unul foarte dur. Criza a lovit fără să aleagă, dar cu o dedicaţie acerbă pentru anumite zone. În momentul în care poţi servi o masă cu 3 feluri în schimbul sumei de 9 lei, înţelegi că nivelul de trai tinde către limita de jos. Cu toate acestea, oamenii zâmbesc, transformă colţul străzii în “Poiana lui Iocan” şi speră.

Pe drumul de la gară către unitate, în răcoarea artificial creată de aerul condiţionat al Volkswagen-ului Transport-er intrat de curând în dotare, militarii sunt, totuşi, îngânduraţi. Fiecare cu problemele de acasă rămase, suspendat, într-un colţ al memoriei, şi cu situaţia de la muncă pentru ziua de faţă desfăşurată cronologic pentru executare. Sunt puţini, abia depăşesc numărul degetelor de la o mână. Compa-nia de radiolocaţie de la Dumbrăveni apare, timid, în mijlocul unui câmp brăzdat de un soare deja necruţător, deşi ceasul indică un interval minim scurs de la răsărit. Vecinătatea aeroportului sucevean conferă, tacit, siguranţă şi demnitate unităţii, într-o uniune consensuală cu staţiile radar.

Plutonier-adjutant Sorin SĂFTOIU

debutul“Bine aţi venit la poarta Bucovinei”, ne întâmpină

c o m a n d a n t u l u n i t ă ţ i i , m a i o r u l L a u r e n ţ i u CERVICESCU. Dăm curs invitaţiei de a schimba câteva

idei în biroul acestuia şi, intrând, suntem “copleşiţi”, instantaneu, de fiorul istoriei acceptată şi preţuită în aceste locuri mai mult decât în alte părţi prea adâncite în contemporaneitate. Tot comandantul este cel care ne readuce în parametri emoţionali dedicaţi îndeplinirii misiunii: “Pare un paradox, nu-i aşa? Tabloul, mare, al domnitorului Ştefan - aşa cum era şi el în simţire românească - încadrat de tricolor şi de steagul NATO. Cine s-ar fi gândit, pe atunci, la o astfel de evoluţie a lucrurilor? Ei bine, tocmai această tranziţie trecut-prezent şi această alăturare a principiilor unite din cele trei concepţii ne responsabilizează şi ne obligă să nu tratăm superficial nici una dintre problemele sau sarcinile primite”.

Într-adevăr, lucrurile par aşezate într-o matcă a normalităţii. Mărturie stau şi cele două diplome obţinute de colectivul unităţii la etapele de evaluare naţională şi cea conform standardelor NATO. Conform spuselor comandantului, la Dumbrăveni “sunt oameni care ştiu să îşi pună în valoare cunoştinţele, dar şi puterea de muncă. Se îngrijesc de cariera lor, urmează cursuri

de carieră sau ale unor facultăţi civile. Nu stau şi acest lucru înseamnă evoluţie. Înseamnă structurarea unei echipe solide, de oameni competenţi”.

Ceva mai liniştiţi, în jurul unui pahar cu apă plată, primim şi prezentarea unităţii. Cu momentele sale marcante şi marcate prin restructurări succesive, prin reducerea numărului de personal adaptat la cerinţele de exploatare a tehnicii digitale. “Perioada petrecută la Dumbrăveni mi-a permis să lucrez şi să evaluez toate tipurile de tehnică de radiolocaţie. În prezent, executăm misiune de suport a serviciului de poliţie aeriană cu radarul FPS-117 şi, de rezervă, avem un radar analogic P-18. Avem oameni pregătiţi pe ambele tipuri de tehnică, avem dorinţă, resursă atât cât poate permite contextul şi organizarea Centrului 2 Supraveghere Aeriană de la Câmpia Turzii.

În ceea ce priveşte asigurarea cu asistenţă psiho-logică, medicală şi religioasă, ne supunem aceluiaşi regim prezent în unităţile izolate. Periodic, psihologul şi medicul de la Centrul 2 Supraveghere Aeriană vin la noi şi ne verifică, ne consiliază. Nu avem, momentan, altă alternativă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu hrănirea personalului. La Dumbrăveni, aceasta este pe cont

propriu, deoarece, prin specificul organizării grupului radar, nu avem posibilitatea încadrării anumitor funcţii cheie (de exemplu cele de bucătar, infirmier, şofer) cu

personal civil contractual. De aici şi utilizarea oamenilor cu aptitudini în domeniile respective şi a celor cu dorinţă de a ajuta, desigur, după ce au urmat cursuri de speci-alitate”, concluzionează maiorul Cervicescu.

interacţiunea în sPecialitate

C a m a i t o a t e s u b u n i t ă ţ i l e d e r a d i o l o c a ţ i e, D u m b r ăve n i u l a r e d e a c o p e r i t s u p r a f a ţ ă i m p o r t a n t ă d e t e r e n . Te h n i c a d e r a d i o l o c a ţ i e e s t e p u ţ i n i z o -l a t ă d e c o m p o n e n t a a d m i n i s -trat ivă ş i , ident ic c u major i t atea u n i t ă ţ i l o r d e a c e s t t i p, d r u m u l p â n ă l a r a d a r t r e c e p e s t e p ă m â n t u r i l e l o c a l n i c i l o r. N u c ă a r f i v r e o p r o b l e m ă d i n p a r t e a l o r , d a r p e n t r u m a i m u l t ă s i g u r a n ţ ă, s p e c i a l i ş t i i s u ce ve n i a u i m p l e m e n t a t o t e h n o l o g i e m o d e r n ă d e s u p r a v e g h e r e ş i

acce s î n zo na r e sp e c t i v ă. D u p ă n o i i d e n t i f i c ăr i , t r e c e r e a p e s t e a c e s t p u n c t e s t e r e a l i z a t ă ş i a j u n g e m î n “ i n i m a ” u n i t ă ţ i i .

Maiorul Laurenţiu CERVICESCU, comandantul unităţii

Exploatarea tehnicii digitale - m.m. clasa a II-a Marian LĂMĂŞANU, operator cifru şi infosec

REPORTAJ

The Radar Company in

Dumbraveni shyly comes into view in

the middle of a plain field under a

hot sun, although it is not high above yet. The Suceava

Airport in its immediate

neighborhood silently sends its

reflections over the unit as if offering it safety and dignity.

Tehnologie vs. îndemânare - m.m. clasa a II-a Claudiu ATOMEI, specialist

comunicaţii la grupul radar


Primul contact îl avem cu un militar care realizează cercuri perfecte de rotaţii între posturile de comuni-caţii. Este maistrul militar clasa a II-a Claudiu Vicenţiu ATOMEI, specialist comunicaţii. ”Asigurarea legăturilor de comunicaţii este necesară pentru func-ţionarea radarului. Emoţional, nu ştiu dacă radarul digital, după 12 ani de lucru la Dumbrăveni, mai poate însemna ceva, chiar dacă este vorba despre o tehnică nouă. Eu am avut şansa să lucrez pe toate tipurile de tehnică şi, într-adevăr, acest radar ne uşurează munca. Probabil că tehnica analogică va mai servi, o perioadă, ca sistem de back-up, dar în f inal va f i înlocuită. Momentan, îmi doresc ca funcţionarea radarului să fie singura problemă cu care să ne confruntăm, chiar dacă, în paralel, avem şi alte lucruri la care să ne gândim. Din fericire, colectivul este coeziv, o tură de serviciu se face, încă, din plăcere. Poate singura... La un moment dat, totul se reduce la nevoia ca cineva să facă un anumit lucru. Aceasta este calea pe care am ales-o, merg pe ea până la capăt ”, sunt gândurile militarului, exprimate în paralel cu răspunsul la telefoane sau cu verificarea conexiunilor de date.

Două camere mai încolo, în zumzetul plăcut al monitoarelor şi unităţilor de supraveghere video, maistrul militar clasa a II-a Gheorghe BĂDĂLUŢĂ, specialist 1 şi şofer la grupul radar, are câteva corecturi de făcut referitoare la posibile căi de motivare a militarilor de radiolocaţie şi la modul cum trebuie tratată prezenţa în cadrul acestei specialităţi: ”Nu este chiar o muncă de rutină, întotdeauna există ceva de învăţat, mai ales la tipul de tehnică pe care îl deservim acum. În plus, aceasta a ieşit din garanţie şi, pentru lucrările de mentenanţă şi de îmbunătăţire, avem mult de studiat şi de executat. Din păcate, trebuie să recunosc, să admit lipsa, în ultimul timp, la generaţiile tinere, a pasiunii pentru această specialitate. Majoritatea vin, analizează puţin şi apoi aleg calea societăţii civile. Probabil şi lipsa fondurilor, tot mai acută, ne transformă încet-încet în subofiţeri de stat major. Maistru de radiolocaţie cu hârtia şi stiloul - nu este chiar o imagine corectă a dorinţelor noastre. Doar familia, vârsta şi dragostea pentru radiolocaţie (maistrul militar lucrează în armată încă înainte de 1989) mă ţin în ritm să vin zilnic la muncă. Ce vom face însă peste 5 sau 10 ani? ”.

anexare de tiP adMinistrativÎn partea opusă a unităţii, lucrurile par ceva mai

aşezate. Toate celelalte laturi ale definirii unei unităţi militare - logistica, statul major, comunicaţiile sunt rapor tate corec t la oameni şi responsabilităţi. Plutonierul Doru VERINGU, subofiţer cu evidenţa

documentelor clasif icate, este convins de armonia acestei relaţii bilaterale: “Este a doua unitate la care lucrez în armată, după Giarmata. Eu sunt din Botoşani şi mi-am dorit mereu să fiu cât mai aproape de casă.

Şi am reuşit să intru în familia de la Dumbrăveni. Specificul unităţilor de radiolocaţie, prin izolarea şi colectivul mic, îmi oferă această emoţie. Volumul de lucru nu este impresionant, corespondenţa vine o dată pe săptămână, dar există în permanenţă activitate. Problemele noastre nu cred că diferă faţă de cele ale colegilor din ţară. Sunt, de acum, inadvertenţele legate de banii pentru echipament, de cei pentru decontarea misiunilor. Şi apoi, mai este şi o oarecare rutină care apare în execu-tarea atribuţiunilor. Cu toate acestea, încă găsim motivaţie să venim la muncă. Personal, cred că fiecare are scopul şi rostul lui în viaţă, iar pentru mine, a lucra la Dumbrăveni înseamnă să respect acest principiu”.

Prezenţa, în număr mai mare, a maiştrilor militari şi a subofiţerilor în statul de organizare conferă acestui corp de cadre o autenticitate aparte. Vocile sunt, mai mereu, în relaţionare cu specificul unităţii. Există, însă, şi militari cu personalitate puternică, care pot spune lucrurilor pe nume, facilitate obţinută şi simţită în ani de experienţă.

Printre aceştia, maistrul militar clasa a II-a Marian LĂMĂŞANU, operator cifru şi INFOSEC, un

profesionist cu un discurs susţinut de o cultură onestă şi o dedicaţie spre acceptarea unui stil de muncă nou. “Eu sunt de 11 ani în această unitate frumoasă, cu un trecut emoţionant. Am trecut de la dimensiuni corecte pentru o unitate de radiolocaţie la cele necesare

exploatării tehnicii digitale. Vorbind despre tehnologie, trebuie să remarc viteza cu care aceasta a ales să se dezvolte. Nici noi nu am stat să admirăm prea mult şi, prin pregătire continuă, am ţinut pasul. Cred că aspectul ăsta a fost unul dintre ele-mentele de motivare pentru care continuăm să venim zilnic la muncă. Ar mai fi şi colectivul şi relaţiile dintre colegi, atât pe verticală, cât şi la nivel de corpuri de cadre.

Sigur, prezentul nu este chiar roz, iar viitorul tinde spre un gri decon-centrant. Noi, românii, suntem un popor căruia îi plac complicaţiile. În loc să facem totul simplu, şi avem destule modele care au succes în a face asta - personal sunt un adept al conceptului german (atitudine, teh-

nică, stil de muncă) - ne place să utilizăm oamenii la lucruri pentru care nu sunt chiar atât de pregătiţi. «Prin cumul» este o sintagmă care ar trebui să nu se mai regăsească în limbajul militar. În rest, numai de bine.

În domeniul meu avem resursă suficientă, ca număr, doar procesul de mentenanţă este unul mai dificil. Dar ne mobilizăm şi nu există nimic de nerezolvat ”, spune maistrul, convins că pot veni şi vremuri mai bune.

Resurse motivaţionale se pare că există. Un sistem care, teoretic, este riguros şi se ghidează după reguli stricte, poate coopta în cadrul său persoane precum caporalul Camelia COLODIUC, ajutor şef depozit. Tânără, frumoasă, cu posibilităţi de motivare în societatea civilă, a ales, totuşi, sistemul militar: “Deşi sunt numai de 3 ani la Dumbrăveni, consider că am reuşit, cu ajutorul colegilor, să mă integrez fără pro-bleme. Trecerea de la conceptul de şcoală, de studiu, la partea practică s-a făcut corect, prin repartizarea unor sarcini şi atribuţii funcţionale conforme cu pregătirea mea. Faptul că sunt femeie nu a adus drepturi sau obligaţii suplimentare. Şi, în plus, este ceea ce mi-am dorit de mică să fac. M-am decis mai greu, abia după ce am absolvit Facultatea de Inginerie Alimentară, un pas pe care apropiaţii mei nu l-au înţeles la început.

Am urmat acel modul de pregătire scurtă pentru logistică pentru că oferta societăţii civile nu era atât de tentantă în acel moment. Şi nu aş vrea să mă opresc aici, aş vrea să progresez în carieră şi să mă dedic profesiei, aici, la Dumbrăveni, mai ales că eu sunt suceveancă. Sunt mulţumită în prezent cu oferta armatei. În comparaţie, societatea civilă nu mai respectă un nivel de pregătire, nu acceptă concedii de odihnă şi remune-raţia se face de multe ori în funcţie de profitul societăţii, ca să nu mai vorbim despre stabilitatea oferită de sis-temul militar”.

so long, farewell duMbrăveni!

Aproape de finalul a 4 ani de periplu prin radio-locaţia militară românească, am început, pe lângă descrierea cât mai adecvată a capabilităţilor tehnice, a emoţiilor şi gândurilor specialiştilor, să căutăm a descoperi motivaţiile acestora pentru deplasarea în locaţie şi executarea atribuţiilor specifice.

La Dumbrăveni am reuşit să identificăm cel puţin două dintre pârghiile lăuntrice care pun în mişcare “item-uri ” de personalitate precum devotament, ataşament, colectivitate. Familia, rădăcinile perene precum şi înţelegerea faptului că “cineva trebuie să facă şi lucrul ăsta” (cum spunea, amar, unul dintre c o l e g i i s u c e v e n i) a r f i p r i n c i p a l e l e c ă i d e automotivare.

Rămâne, probabil, să mai treacă ceva timp şi să intervină şi alte schimbări în mersul lucrurilor din subunităţile de radiolocaţie. Poate să intervină decisiv un element motivaţional perfect în orice context - cel f inanciar.

Până atunci, spunem la revedere Bucovinei, militarilor de la Dumbrăveni şi ciorbei de perişoare din gara Suceava...

Rutină în circuitul documentelor - plutonier Doru VERINGU, subofiţer cu

evidenţa d.c.

Nostalgie vs. profesionalism -m.m. clasa a II-a Gheorghe BĂDĂLUŢĂ, specialist 1 şi şofer la grupul radar

Frumuseţe vs. dedicaţie - caporal Camelia COLODIUC, ajutor şef depozit materiale

REPORTAJ


Într-o lume plină de valori, “$valori€” şi valuri, de cultură, “cool-tură” şi cùlturi, de informaţie, “informare” şi in-formaţie, puţini oameni reuşesc să fie cu adevărat un model, să îţi ofere spaţiul şi aerul pentru o inspiraţie cu ajutorul căreia să poţi alcătui în voie o respiraţie. Poetul şi prozaistul sunt spirite libere, a căror creaţii vin mai întâi din suflet. Iar ca să te poţi încadra în această categorie trebuie înainte de toate să dispui de acesta.

Maiorul Adrian LESENCIUC, lector universitar la Academia Forţelor Aeriene “Henri Coandă” din Braşov (AFA) a obţinut în 2011 locul I la concursul “Omul Anului”, secţiunea “Invăţământ, Ştiinţă şi Artă Militară” pentru organi-za rea c onfer inţei inter naţ iona le Redefining Community in Intercultural Context. Această conferinţă reprezintă doar una dintre activităţile culturale care-l preocupă pe ofiţer.

În anul curent au fost bifate în agenda personală mai multe proiecte dintre care menţionăm înfiinţarea Asociaţiei pentru Cercetare şi Educaţie “Henri Coandă”. Prin intermediul asociaţiei a adus în AFA personalităţi ale vieţii culturale precum scriitorul şi producătorul de film Horia Muntenuş, scriitorul Daniel Drăgan, pictorul Gabriel Stan ş.a., care au parti-cipat la întâlniri cu studenţii militari.

A mai prezentat lucrări, a participat la simpozioane şi lansări de carte, fiind prezent în viaţa culturală a Braşovului, Sibiului, Făgăraşului şi Bucureştiului. De asemenea, a tradus lucrarea Typoemas y Anipoemas a scriitoarei argentiniene Ana Maria Uribe, pe care a publicat-o la Editura Arania din Braşov şi a lansat-o la sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti sub patronajul Uniunii Studenţilor din România (USR) şi a l A mbasadei Argentinei în România, în prezenţa

Excelenţei Sale Claudio Perez Paladino, ambasador.

Însă, poate cea mai importantă realizare culturală din acest an a ofiţerului este reorganizarea revistei Aisberg, în calitate de redactor şef, ca revistă murală. “Este prima revista de cultură din România înfiinţată după Revoluţie, în mai 1990. Revista s-a născut din nevoia reîntoarcerii la pute-rea creativă închisă sub carapacea noastră spirituală. A fost editată de Ioan Viorel Badică şi Horia Muntenuş la Cluj-Napoca, însă, din cauza probleme-lor financiare, nu a rezistat mai mult de un an pe piaţă”, după cum ne informează maiorul Lesenciuc. Aisberg a fost reluată ca revistă avangardistă transilvăneană între anii 2005 şi 2008. Noul format promite, şi în această formă, să menţină direcţia de acţiune proiectată în urmă cu 22 de ani: întoarcerea, prin avangardă, la tradiţie şi la sistemele autohtone de valori. Pentru a se alinia la cerinţele de diversitate ale secolului informatic, redactorul şi redacţia au recurs la forma inedită de prezentare, în scopul facilitării accesului la produsele culturale a tuturor participanţilor la viaţa comunităţii şi creării unei alternative la mediul cultural opac ideologiza(n)t, după cum precizează maiorul Lesenciuc. Revista murală este un duet de comunicare: de multe ori, o imagine poate face cât o mie de cuvinte, însă, uneori, un cuvânt poate face cât o mie de imagini.

Ca formă de comunicare, revista reprezintă astfel nu numai o formă modernă de atragere a tânărului public cu potenţial creator sau a celui interesat de ruperea din rutina cotidiană, ci şi un produs al aplicării informaţiilor, care de multe ori rămân numai la nivel teoretic în rândul multor profesori. Maiorul Lesenciuc predă studenţilor militari ai academiei “Teoria comunicării şi relaţii publice”. Însă, în afară de a preda teorie, conform spuselor acestuia, “nu se poate să nu comunici”. Motto-ul şi sfatul ofiţerului adresat studenţilor este că “înveţi pentru a deveni om, nu pentru a fi un bun student”, iar mulţumirile acestuia în calitate de instructor atât universitar, cât şi militar, se manifestă atunci când se întâlneşte după ani cu foşti studenţi: “orice altă recunoaştere a meritelor nu mă încântă; prin urmare, pregătesc studenţii pentru a le fi utile învăţăturile mele în viaţă şi pentru ca ei să gândească liber şi să se descopere, iar în acest mod, să descopere lumea în care trăiesc şi ceea ce îi face să fie unici: personalitatea şi cultura”.

În planurile sale de viitor se af lă familia cu cele două fiice şi gândul de a nu i rosi da r ur i le pr imite de la divinitate.

La mitingTEODOR BALŞ

Pieriră norii. Zarea e fierbinte.Răcoarea ploii, totuşi, se mai simte.În urmă, cerul şi-a întins la soareÎnrourată, ia de cicoare,În timp ce în tribună, jos, mulţimeaCu ageri ochi scrutează înălţimea.E, dintre toţi, mai plin de nerăbdareCopilul ce priveşte-n zare.

Cu ochii ageri scrutează depărtareaŞi murmură: „E vremea decolării...Peste-un minut va fi deasupra

noastră...”Rămâne-nchisă-a cerului fereastră,Peste o clipă, însă, se aratăAlunecând spre-aerodrom, o pată,Un punctuleţ cât bobul mic de linte.De ce-i tresare inima fierbinteCopilului, când din punct se-aratăO pasăre de-argint, ca o săgeată,O pasăre ce-a prins un fir de razăŞi-n cer, deasupra lor, se-nşurubeazăCa ciocârlia-n soarele de-amiază?Din nou un punct şi nu mai vezi

nimica.

O, inimă, de ce te prinde frica?Ţi-e teamă că-n văzduh s-a-nfipt

săgeata?Deasupra ta din nou s-arată pata:Cu aripile arse de dogoareSe prăvăleşte-nspre pământ, din

soare.Dar fără veste îşi întoarce zborulŞi-n cercuri mari se dă de-a rostogolulPeste mulţimea-acum încremenităPrivind la joaca ei dezlănţuită...Parcă se-opreşte inima o clipăCând pasărea se lasă pe-o aripăŞi se răstoarnă, frântă de-osteneală,Către pământ, din cerul de sineală...Dar când e-aproape să atingă solulSe răsuceşte apoi şi îşi ia zborulSpre zarea dimpotrivă... Ca-nainteSe-arată iar cât bobul mic de linte,Apoi un punct ce piere-n zări,

măruntul,Un’ se sărută cerul cu pământul...

Ofiţerul şi viaţa culturală


PORTRET DE PROFESIONIST


Cu toţii căutăm printre noi modele de urmat. Caractere şi personalităţi pe care, în sufletul nostru, să le admirăm. Pentru frumuseţea lor, pentru aptitudinile lor sau pentru dedicaţia lor. Maistrul militar Valeriu MOCANU, căci despre el va fi vorba în rândurile ce urmează, a fost admis la Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri” Gheorghe Lazăr” de la Sibiu în anul 1975 şi, după ce a parcurs programa şcolară de 3 (trei) ani, a absolvit la arma - pe atunci „Transmisiuni”, specialitatea „Radio, radioreleu şi TV”, astăzi cunoscută drept „Comunicaţii şi Informatică - Tehnică de comu-nicaţii”, fiind şi avansat la gradul de maistru militar clasa a IV-a. Evoluţia în carieră a absorbit, aproape insesizabil în timp, repartiţia la

Regimentul 85 Transmisiuni, unde a îndeplinit mai multe funcţii precum: specialist autostaţie radio-releu, şef autostaţie, şef atelier la atelierul de reparaţii tehnică şi armament; apoi, din anul 1995, ocuparea funcţiilor de specialist în cadrul turei care deservea cu echipamente de comu-nicaţii Punctul de Comandă Principal al Statului Major al Forţelor Aeriene; mutarea, din anul 2000, datorită reorganizării sistemului militar, la Comandamentul Operaţional Aerian Principal, structură distinctă în cadrul SMFA, unde lucrează şi în prezent. Încununarea carierei a venit în anul 2001, odată cu avansarea la cel mai mare grad prevăzut pentru corpul de cadre din care face parte - maistru militar principal. Astăzi îl găsim pe maistrul Mocanu în cadrul Centrului de Operaţii Aeriene, lucrând ca asistent sistem sprijin tehnic şi CMD (Centrul de Mentenanţă la Distanţă).

Niciodată nu s-a plâns. Cultura celor 7 ani ai unei copilării petrecute în zona Sibiului, bogată prin simplitatea principiilor exprimate, şi-a pus amprenta pe felul său de a fi, pe modul de a înţelege şi respecta o ierahie, o structură, o meserie. Modestia este elementul principal care îl caracterizează. Îi place să spună că ”la noi se lucrează în echipă. O echipă de profesionişti unde primează responsabilitatea şi reacţia în timp util conform procedurilor. Aceste lucruri fac ca şi comunicarea în grup să existe şi să funcţioneze în parametri optimi”. Acolo, la centrul de mentenanţă, maistrul militar principal Mocanu este motorul care pune în mişcare echipa. Colegii o confirmă şi îi dau un credit moral conform cu căruntul

Când şi cum să întorci celălalt obraz

accentuat de la tâmplele sale. “Este un exemplu de disciplină şi seriozitate. Se implică în tot ceea ce face, se instruieşte continuu”, sunt cuvintele pe care le auzi atunci când, discret, relaţionezi cu colegii săi.

Nici acum nu se plânge colegul nostru. Că este vorba despre serviciul interior, că este în chestiune o problemă tehnică, a cărei rezolvare necesită o experienţă şi aptitudine practică dobândită în timp, sau că este vorba doar despre transferul cunoştinţelor spre colegii mai tineri, maistrul militar este prezent. Tocmai această latură a personalităţii sale, această exprimare a omului într-adevăr bun la toate, este cea care îl aduce astăzi în prim-planul profilului de maistru sau subofiţer.

,,Aprecierile sale au fost şi sunt maxime. Atunci când ai ceva urgent de rezolvat şi nu ai timpul necesar să le pregăteşti, pentru a fi sigur de reuşită, repartizezi sarcina lui Vali Mocanu. Totul va fi gata la timp şi la standarde înalte. Nu poţi să nu fii mândru de acest om” spune comandantul unităţii, comandorul dr. Gabriel RĂDUCANU. Sunt cuvinte care, în lipsa unor metode sau elemente de motivare dispărute de mult din practica militară, îşi au rolul şi locul lor. Este simpla răsplată a unui sistem pe care l-ai servit necondiţionat.

Cu toate acestea, maistrul militar principal Mocanu, “Vali” pentru cei care îl ştiu, de-o viaţă sau câteva clipe, simte că mai are multe lucruri de făcut pentru sistem, pentru aviaţia militară.

„Instituţia militară, lumea în general, este într-un proces continuu şi complex de evoluţie necesar datorită provocărilor interne şi internaţio-nale. Tehnica de comunicaţii a evoluat foarte mult, de la tuburi electronice ajungându-se la micropro-cesoare; este complexă şi sofisticată, iar instruirea pentru a lucra cu aceste sisteme, dar şi a le menţine funcţionale, necesită investiţii personale de timp şi energie”, spune Vali Mocanu.

„Această profesie mi-a adus satisfacţii, iar meritele mi-au fost recunoscute. Zi de zi, prin tot ceea ce fac, simt că las ceva în urma mea pentru cei mai tineri dintre colegi. În sistemul militar mi-am regăsit idealurile şi nu văd viitorul decât provocator. Evoluţia tehnicii de comunicaţii este fantastică. Dacă nu performezi rişti să te pierzi pe drum”, este concluzia firească a specialistului, a profesionistului.

Pentru întreaga activitate, dăruirea cu care se implică în activităţi, sacrificiile personale în favoarea celor de serviciu de-a lungul carierei, maistrul militar principal Valentin Mocanu a fost recompensat cu Medalia Naţională ”Pentru Merit” cls. a III-a în anul 2004, iar în 2010 a fost decorat cu Medalia Naţională ”Serviciul Credincios” cls. a III-a. Recunoaşterea meritelor a fost făcută şi de către şeful SMFA în anul 2008, cînd a primit mulţumirile acestuia „pentru întreaga activitate desfăşurată”, iar la ediţia 2009 a concursului „Cel mai bun dintre cei buni” din cadrul SMFA a obţinut „Menţiune”.

Probabil, printre noi, sunt mulţi colegi cu profilul maistrului Mocanu. Ei se vor recunoaşte în această febrilitate a venirii zi de zi la muncă şi a dorinţei de a fi acolo prezent să rezolvi orice sarcină primeşti.

Plutonier adjutant Sorin SĂFTOIU

În faţa tribunei

De pe câmpul dat în floareS-au pornit gândaci să zboare...Chiar gândaci să fie oare?Bâzâie-n văzduhu-amieziiŞi se hârjonesc ca ieziiPeste-ntinderea livezii.

Ba, vreo doi mai acătăriiSe avântă-n largul zăriiPe poteca depărtării...Şi de-atâta-alergăturăVin cu sufletul la gurăDar să stea tot nu se-ndură,Ci se-nvârt, fac tumba-n aerŞi se vâră-n joc, la-ncaier,De-i văzduhul tot un vaier.

Şi-s aşa de mititeiGândăceii ăştia treiCă-abia poţi privi la ei.O fetiţă, din tribună,Încercând ceva să spunăA întins spre ei o mână.Dar în clipa-aceea, iatăCă un bărzăun, săgeatăSe repede-acum în ceată.Supăraţi că jocul stricăGândăceii fără fricăSpre înalturi se ridică;Şi de-acolo, toţi ca unulVin săgeată ca lăstunulSă alunge bărzăunul.Încolţit de toţi deodatăŞi-nfricat de ce-o să patăBărzăunu-o şterse-ndată.

Osteniţi de zbor şi soare,Peste câmpul dat în floarePrind gândacii să coboare.Fata-ntreabă-atunci mirată:– Sunt gândaci sau fluturi, tată?– Nu, copilă, toate treleNu-s decât aeromodele.

(Aripile Patriei nr. 9/1955; pag. 6)

PORTRET DE PROFESIONIST


La data de 1 iulie a.c., Batalionul 147 Război Electronic a aniversat împlinirea a 55 de ani de existenţă. Într-un cadru festiv, în incinta unităţii din marginea vestică a Bucureştiului, actualul personal a dat întâlnire mai vechilor camarazi pentru câteva clipe de necesare aduceri aminte.

Onorată de prezenţa actua-lului şef al instrucţiei din cadrul Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul maior dr. Victor STRÎMBEANU, activitatea a avut un caracter preponderent infor-mal. Desigur, în contextul respectării tradiţiilor militare care impun organizarea unui ceremo-nial militar şi religios pentru astfel de ocazii, transmiterea mesajelor oficiale, urmate de defilarea personalului unităţii. În aceste condiţii, aniversarea a constiuit un bun prilej pentru comandantul unităţii, colonelul Constantin GHERASIM, de a felicita întregul personal pentru modul de impli-care în rezolvarea sarcinilor de serviciu şi de a recompensa cu diplome şi “Emblema de onoare a Statului Major al Forţelor Aeriene” pe cei mai merituoşi. Colonelul (r) Aurel MUNTEANU, unul dintre foştii comandanţi ai batalionului a propus asistenţei

un scurt, dar condensat remem-ber al acţiunilor unităţii. Totodată, generalul maior Strâmbeanu a remarcat profesionalismul de care întregul personal al unităţii a dat dovadă de-a lungul timpului pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, în ultima perioadă aproape sfidând uzura fizică şi morală a tehnicii din dotare.

Importanţa pe care batalionul o are în ducerea acţiunilor de luptă ale Forţelor Aeriene, a fost s u b l i n i a t ă d e g e n e r a l u l Strâmbeanu prin remarca: “cine deţine informaţiile necesare câştigării luptei aeriene, acela va câştiga războiul!”, parafrazând, astfel, o mai veche concluzie a celebrului geopolitician Samuel P. Huntington.

O scurtă trecere în revistă a istoricului acestei unităţi relevă faptul că pe durata celor 35 de ani de existenţă, Batalionul 147 Război Electronic a obţinut rezultate bune şi foarte bune în procesul de instruire, la tragerile cu armamentul de infanterie din dotare, la exerciţiile tactice cu subunităţile şi cu batalionul conduse atât de comandant, cât şi la cele conduse de eşaloanele superioare.

În ultima perioadă, Batalionul 147 Război Electronic a participat

cu forţe şi mijloace, alături de alte structuri, la exerciţii naţionale şi internaţionale, cu tehnica din dotare, cum ar fi:

– Exerciţiul „ŞOIMUL 2010” – iunie 2010;

– Exerciţiu cu ţinte aeriene marcate în condiţii de atac electronic STEEL 2010 – septem-brie 2010;

– Exerciţiu NATO de război e l e c tro nic , mult inaţ i o nal „NEWFIP 2010” – noiembrie 2010;

– Exerciţiul tehnic de speci-alitate CISEX „CETATEA 2010 şi 2011”;

– Exerciţiu de comandament cu comunicaţii şi informatică în teren „BICAZ 2011”;

– Exerciţiu NATO de război electronic, multinaţional „IRON GUARD 2011”;

– Exerciţiu cu ţinte aeriene marcate în condiţii de atac electronic „STEEL 2011” – 14 septembrie 2011;

– Exerciţii proprii de antre-nare în condiţii de atac (bruiaj) electronic.

În prezent, Batalionul 147 Război Electronic execută misiuni de supraveghere electronică şi are în compunere următoarele structuri: Comandament, Centrul de Operaţii Război Electronic, Companiile 1 şi 2 Război Electronic în domeniul nonco-municaţii, Compania 3 Război Electronic în domeniul comuni-caţii, Compania 4 Sprijin şi structuri de asigurare şi protecţie a forţei, de nivel batalion.

Dincolo de cadrul formal şi caracterul informal al aniversării, concluzia este că Batalionul 147 Război Electronic continuă să reprezinte o unitate de referinţă a categoriei noastre de forţe, cu misiuni extrem de complexe şi bine definite pentru cucerirea şi menţinerea supremaţiei aeriene în cazul unui conflict.

Generalul de flotilă aeriană dr. Victor STRÎMBEANU felicită personalul unităţii

NATO A-ZAssisting the

African Union in Darfur, Sudan

The African Union Mission in Sudan (AMIS) aimed to end violence and improve the humanitarian situation in a region that has been suffering from conflict since 2003.

AWACSNATO owns and operates

a fleet of Boeing E-3A 'Sentry' Airborne Warning & Control System (AWACS) aircraft, which provides the Alliance with an immediately-available airborne command and control (C2), air and maritime surveillance and battle management capability. N ATO A i r B a s e ( N A B) Geilenkirchen, Germany, is home to the 17 NE-3A aircraft.

Article 5 – Collective

defenceThe principle of collective

defence is at the very heart of NATO’s founding treaty. It remains a unique and enduring principle that binds its mem-bers together, committing them to protect each other and setting a spirit of solidarity within the Alliance.

Article 4 – The consultation

processAll NATO decisions are

made by consensus, after discussion and consultation among member countries. Consultation among member states is a key part of the decision-making process at NATO, allowing Allies to e x c h a n g e v i e w s a n d information, and to discuss issues prior to reaching agre ement and t ak ing action.

ANIVERSARE

O n 1s t July 2012 , 147th EW B a t t a l i o n c e l e b ra t e d i t s 55 t h anniversary. Maior Mircea BARAC


Pe data de 14 iulie 1873 s-a înfiinţat, în ţara noastră, prin Înaltul Decret nr. 1303, prima subunitate de transmisiuni din armată - secţia de telegrafie din cadrul companiei de minări a Batalionului de Geniu, care cuprindea un şef de secţie, 15 manipulatori, câţiva şefi de ateliere şi 30 de lucrători telegrafişti.

Cu prilejul aniversării a 139 de ani de la acest moment crucial în istoria armatei române, în zilele de 14 şi 15 iulie şi duminică au fost organizate, la Muzeul Militar Naţional ”Regele Ferdinand I”, vernisări ale unor expoziţii fotodo-cumentare de tehnică de transmi-siuni folosită în cele două războaie mondiale, de carte veche, regula-mente şi instrucţiuni de specialitate, precum şi reconstituiri istorice, pe ateliere.

S-au sărbătorit, în cadru festiv, 70 de ani de la înf i inţarea Comandamentului de Comunicaţii şi Informatică, prin decorarea Drapelului de Luptă al unităţii, de către şeful Statului Major General, generalul-locotenent Ştefan DĂNILĂ, cu Ordinul „Virtutea militară” în grad de Cavaler.

Cu acest prilej a fost citit şi mesajul ministrului apărării naţio-nale, Corneliu DOBRIŢOIU: “Nu există acţiune militară care să nu folosească infrastructura de comu-nicaţii şi informatică, fie că vorbim de reţeaua de telefonie clasică, ori de comunicaţiile prin satelit, şi de aceea vă asigur că aşteptările noastre faţă de dumneavoastră vor rămâne mari, încredinţat fiind că ele vor fi onorate cu promptitudine”.

Tot în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Transmisioniştilor Militari au fost prezentate cele mai moderne mijloace de comunicaţii şi informatică intrate în dotarea armatei, care realizează legătura cu teatrele de operaţii, precum şi oferta educaţională a instituţiilor de instrucţie şi învăţământ din arma “Comunicaţii şi informatică”.

În paralel, au fost organizate şi concerte de marşuri ostăşeşti şi melodii celebre din repertoriul naţional şi internaţional, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, un club ad-hoc al radioamatorilor şi un târg al colec-ţionarilor. În program au mai fost prevăzute şi şedinţe de tragere cu arme de calibru redus, o plimbare a micilor ‘dorobanţi’ pe căluţi şi ponei şi distri-buirea de raţii de “hrană de război” preparate la bucătăria de campanie.

În acest context, militarii de la Centrul 85 Comunicaţii şi Informatică, din cadrul Statului Major al Forţelor Aeriene (SMFA), au sărbătorit cei 139 de ani de existenţă a armei transmi-siuni, printr-o serie de manifestări organizate la sediul unităţii.

Astfel, în faţa personalului adunat sub faldurile Drapelului de Luptă al unităţii, s-au citit mesajele şefului SMFA, generalul-locotenent CÂRNU Fănică, al şefului Direcţiei Comunicaţii şi Informatică, general de brigadă dr. ing. Ovidiu TĂRPESCU şi al comandantului Centrului 85, locotenent-colonel Dorinel SANDU.

Toate poziţiile exprimate au urmărit continuarea, pe aceleaşi niveluri de performanţă şi capabilitate, a îndeplinirii misiunii de bază a transmisioniştilor militari. “Personalul de comunicaţii şi informatică îşi consacră întreaga capacitate şi

inteligenţă în scopul soluţionării problemelor de menţinere, dezvoltare şi perfecţionare a sistemului de comunicaţii şi informatică şi STNA a Forţelor Aeriene. Dorim ca aceste eforturi să se regăsească în identifi-carea şi aplicarea soluţiilor optime pentru asigurarea unui sistem de comunicaţii şi informatică adaptat cerinţelor impuse de războiul modern”, a transmis şeful SMFA, în mesajul său, personalului de specialitate.

Activitatea a continuat cu înmâ-narea a diferite diplome, medalii şi plachete pentru merite deosebite în executarea serviciului sau pentru clasarea pe podiumurile competiţiilor sportive organizate cu prilejul sărbă-toririi armei.

În final, mobilizaţi şi de mesajul comandantului lor, care le-a transmis să “cinstească şi să respecte tradiţiile înaintaşilor prin îndeplinirea cu răspundere a misiunilor încredinţate, să îşi îndeplinească ireproşabil atri-buţiile specifice specialităţii şi, mai ales, să se instruiască permanent şi cu temeinicie pentru a asigura înde-plinirea misiunilor armatei, desfăşu-rate în cooperare cu structurile euroatlantice”, militarii de la Centrul 85 Comunicaţii şi Informatică au defilat, transmiţând, peste timp, onorul lor pentru cei care au adus transmisiunile militare la nivelul de reprezentare de astăzi.

Şeful Statului Major General, gl. lt. dr. Ştefan DĂNILĂ decorează Drapelul de Luptă al Comandamentului Comunicaţii şi Informatică

ANIVERSARE

Plutonier adjutant Sorin SĂFTOIU

On 14th of July 1873, the first military signal unit was established in our country through the High Decree no.1303. It was a telegraph communication section of the Engineer Battalion, which included head of the section, 15 operators, several workshop heads and 30 telegraph workers.


ARPIA este continuatoarea fostei Asociaţii Române pentru Propaganda Aeronauticii (ARPA), înfiinţată la 20 ianuarie 1927 din iniţiativa unor pasionaţi ai zborului în frunte cu generalul Gheorghe Rujinschi, fost director al Aeronauticii, Ludovic Mircescu, fost ministru de război în guvernul Averescu, deputatul liberal Ştefan Tătărăscu şi inginerul Ştefan Mirea, fost director al Aviaţiei Civile. Ulterior, au aderat o serie de personalităţi, membri ai guvernului, profesori, scriitori şi generali activi.

Asociaţia de atunci avea ca scop principal crearea unui curent de masă pentru atragerea populaţiei şi a tineretului român la dezvoltarea aviaţiei jucând, astfel, un rol determinant în realizarea politicii aeriene a ţării. ARPA a pregătit, într-un interval de numai 10 ani (1928-1938), un număr semnificativ de piloţi civili, cei mai mulţi dintre aceştia devenind

militari care, în cel de-al Doilea Război Mondial au luptat pentru interesele naţionale.

ARPA era o organizaţie puternică ce dispunea de şcoli proprii de pilotaj, terenuri de zbor şi de sport, dar mai ales de fonduri materiale şi financiare, urmărind dotarea aviaţiei civile şi militare cu aparate performante de zbor. Totodată, ARPA a desfăşurat o importantă propagandă aeronautică în rândul copiilor şi tinerilor. În 1928 s-au înfiinţat primele grupuri şcolare de aviaţie cu scopul de a stimula interesul pentru aviaţie. La puţin timp s-a înfiinţat şi un comitet pentru strângerea cotizaţiilor elevilor care vroiau să ajute aero-nautica. Banii strânşi au fost donaţi asociaţiei pentru cumpărarea unui avion de şcoală, iar numărul grupurilor şcolare proaviatice a crescut foarte mult. În 1930, comitetul s-a transformat în Tineretul Aviatic Român.

Asociaţia a devenit, astfel, cel mai impor-tant rezervor de piloţi şi mecanici pentru aviaţia militară, statul având mult de câştigat dacă se are în vedere faptul că nu investea aproape nimic pentru activitatea asociaţiilor şi a cluburilor particulare.

Declanşarea ostilităţilor celui de al Doilea Război Mondial au redus activităţile ARPA până la autodizolvare. Cu toate acestea, asociaţia a rămas un reper istoric foarte

Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii,

la 85 ani de la înfiinţarea organizaţiei

important în efortul colectiv al aviatorilor şi a celor cu pasiune pentru aviaţie spre a transforma acest domeniu într-un bun naţional.

Desfiinţată complet în 1950, vechea asociaţie avea să fie reconstituită la 19 mai 1990 sub denumirea de Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii. Iniţiativa reînfiinţării asociaţiei a fost luată de un grup de aviatori, scriitori şi simpatizanţi, condus de regretatul general de divizie aeriană dr. ing. Ştefan Ispas sprijinit de un grup activ de oameni, printre care îi cităm pe Nicolae Balotescu, Ioan Popescu, Constantin Baltă şi istoricul Neculai Moghior.

Străduindu-se să se ridice, pe cât posibil, la înălţimea tradiţiilor moştenite de la prede-cesoarea sa din perioada interbelică, dar având mjloace mult mai modeste, ARPIA este acum

un organism neguvernamental, apolitic şi non profit. Actuala asociaţie s-a bazat la înfiinţare şi îşi bazează existenţa şi în prezent, aproape exclusiv, pe entuziasmul şi pasiunea membrilor săi, pe loialitatea faţă de aripile româneşti.

În prezent, ARPIA încearcă să menţină legătura între generaţiile de aviatori, să continue propaganda aeronautică în special în rândul tinerilor, să dezvolte cunoaşterea contribuţiei românilor la afirmarea aviaţiei europene, să cinstească memoria eroilor aerului, a celor care s-au jertfit în cele două războaie mondiale şi în exerciţiile de pregătire militară, să-i reprezinte pe aviatori şi să le apere drepturile.

Desfăşurarea recentă a unei sesiuni de primavară a Comitetului Director al EPAA - Parteneriatului European al Asociaţiilor Aeronautice, ne-a pus în sarcină, cu acordul nostru, preluarea preşedinţiei acestui orga-nism european pentru perioada 2013-2014.

Misiunea ARPIA devine astfel foarte importantă, deoarece este prima acţiune de acest gen pentru o ţară din centrul şi estul Europei, iar anul 2013 va include şi celebrarea unui secol de la constituirea primei structuri a Aviaţiei Militare Române, precum şi marcarea a 10 ani de la înfiinţarea Parteneriatului European sus-menţionat.

În ajunul Zilei Paraşutiştilor Militari sărbă-torită la 10 iunie, în pavilionul expoziţional al Casei Poporului, a fost organizată pe 5 iulie a.c. o întrunire dedicată împlinirii a 71 de ani de la înfiinţarea primei subunităţi de paraşu-tism din România.

În cinstea acestui eveniment, Fundaţia „General Grigore Baştan” reprezentată de fiica generalului – Valentina BAŞTAN, a vernisat expoziţia de fotografie „71 de ani de paraşu-tism românesc”. Pe lângă acest vernisaj a mai fost expusă o colecţie de insigne, scrisori şi documente legate de această armă, aparţinând comandorului (r) Ioan BOTEZ, precum şi materiale de paraşutism ale Muzeului Paraşutiştilor Militari de la Unitatea Militară 01951 Buzău. Tot cu această ocazie, Ionuţ RITEŞ, deţinător a mai multor recorduri mondiale la paraşutism, şi-a lansat cartea de povestiri din viaţa sa de zburător – „Cu capul în nori”.

În centrul expoziţiei de fotografie, care a marcat episodic evoluţia armei paraşutişti, s-a aflat fotografia generalului Grigore Baştan şi carnetul acestuia de zbor şi salturi. De lângă imaginile istorice nu au lipsit paraşutele militare de concepţie proprie ale generalului Baştan – BG 7M (paraşuta principală) şi BG 3M (paraşuta de rezervă), care, conform locote-nent-colonelului Dragoş AXINIA, reprezen-tant al Muzeului Paraşutiştilor Militari, încă se mai află în uzul paraşutiştilor militari.

Expoziţia cu numărul 94 a comandorului Botez a cuprins insigne şi medalii ale paraşu-tiştilor militari şi străini din toate timpurile şi documente care au aparţinut celebrei Smaranda Brăescu.

Pe lângă protagonişti ai paraşutismului militar au fost prezenţi şi paraşutişti civili, dintre care menţionăm un grup de femei care în anii ’50 se pregăteau, eleve fiind la Liceul Sanitar, să se paraşuteze în scopul livrării medicamentelor pe câmpul de luptă. Printre aceste femei a onorat cu prezenţa Maria Vasilescu, o doamnă cu puţin peste un metru şi jumătate înălţime, despre care s-a scris în presa vremii că era cea mai bună la execuţia salturilor cu paraşuta.

Expoziţie dedicată Zilei

Paraşutiştilor Militari

Locotenent Laura COZLOVGeneral (r) Iosif RUS, preşedinte ARPIA

Expoziţia "Aripi Româneşti" – 100 de ani de la primul zbor al lui Traian Vuia,expoziţie vernisată la Budapesta în anul 2006 de Guvernul României cu sprijinul ARPIA

ANIVERSARE


Mariana DUMITRUGeorgiana ZONEA

Psiholog principal dr. Florentina Pescaru

În data de 27.06.2012, Secţia de Psihologie Militară din Direcţia Management Resurse Umane a Statului Major General a organizat Simpozionul Naţional de psihologie aplicată în mediul militar - Psihomil IX cu tema “Dinamica progresiv evolutivă a organizaţiei militare, premisă pentru schimbări conceptual-metodologice în domeniul psihologiei militare aplicate.”

La această manifestare ştiinţifică au participat şi au fost creditaţi de către Colegiul Psihologilor din România, deopotrivă specialişti psihologi din domeniul securităţii naţionale şi din structuri civile de profil. De la prima ediţie, acest Simpozion s-a înscris în sfera modalităţilor de formare continuă în domeniul psihologiei militare, conform Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România. Din partea Statului Major al Forţelor Aeriene a fost prezent întregul Birou de Asistenţă Psihologică, condus de locotenent-colonelul Constant in ROANGHEŞI.

Lucrările simpozionului din acest an s-au desfăşurat la Cercul Militar Naţional din Bucureşti pe 3 secţiuni:

a) Evaluarea psihologică a resursei umane din organizaţia militară pentru activităţile specifice transporturilor, muncii şi serviciilor;

b) Evaluarea psihologică a resursei umane din organizaţia militară pentru activităţile specifice structurilor de apărare şi securitate naţională;

c) Consilierea psihologică şi psihoterapia în organizaţia militară.

De asemenea s-au desfăşurat şi 2 workshop-uri cu temele:

a) Implicaţii psihologice ale fenomenului transcultural în activităţile militarilor care execută misiuni în străinătate. Strategii de adaptare în relaţiile cu populaţiile din zona acţiunilor militare şi civile.

b) Sănătatea mintală şi starea de bine în organizaţia militară. Strategii de acţiune pentru asigurarea unui climat de muncă favorabil dezvoltării potenţialului resursei umane.

Cele peste 260 de lucrări înscrise în ediţia de anul acesta exprimă interesul participanţilor pentru evoluţia acestei ştiinţe în organizaţia militară.

Ca în fiecare an, şi la ediţia din 2012, un membru marcant al comunităţii psihologilor militari a fost recompensat cu premiul Valeriu Ceauşu, pentru contribuţia pe care a avut-o la dezvoltarea psihologiei militare. Anul acesta premiul a revenit comandorului (r) Marin ROŞU, fost Şef al Laboratorului psihologic al SMG.

Întreaga activitate a fost coordonată de către colonel psiholog principal Alexandru JIANU, şeful biroului Conducere, Selecţie şi Asistenţă psihologică din direcţia personal/S.M.G. şi colonel psiholog dr. Adrian PRISĂCARU, şeful Laboratorului de psihologie/S.M.G.

Preocupări pentru asistenţa

psihologică

În ansamblu, este cunoscut faptul că profesia de pilot exercită o mare atractivitate pentru mulţi oameni, acest fapt fiind mult mai evident în mediul militar. Există numeroase şi diferite reprezentări perceptive asupra acestei profesii, poate şi datorită tipului de personalitate mai aparte al aviatorului, a aptitudinilor fizice şi psihice necesare exercitării acestei profesii.

În activitatea de zbor, pilotul trebuie să facă faţă multor solicitări şi să răspundă la două mari cerinţe: „să detecteze corect semnalele utile cu o viteză superioară celei a avionului şi să ia, într-un timp scurt, decizii adecvate situaţiilor de zbor” (Ceauşu, 1980, p. 312). Referitor la ultima cerinţă, aceasta este întărită şi de cercetările noastre în urma cărora a rezultat una din caracteristicile necesare pentru un pilot militar performant, respectiv „capacitatea de a lua decizii rapide”. Ea a fost descrisă de respondenţii lotului supus cer-cetării (piloţi militari instructori) prin „capacitatea de a judeca rapid şi de a lua decizii în cel mai scurt timp”.

Astfel, deciziile care se iau în activitatea de zbor (sau legate de zbor), presupun responsabilităţi crescute, în contextul cărora ei procesează o cantitate mare de informaţii complexe şi dinamice. Realitatea arată că printre factorii determinanţi ai accidentelor de zbor, o pondere semnificativă o reprezintă deficienţele decizionale.

Cu alte cuvinte, în activitatea de zbor, decizia joacă cel mai important rol. Practic, ea stă la baza întregii activităţi pe care pilotul o desfăşoară, începând de la verificarea aeronavei, a aparaturii de bord, efectuarea diferitelor manevre şi comenzi (ex. decolarea, aterizarea, comanda trenului de aterizare, contactul pentru comunicaţii radio, etc.), până la identificarea situaţiilor problematice care pot apărea în timpul zborului (rezolvarea aşa-numitelor „cazuri speciale”) etc.

De aceea, pilotul trebuie să aibă o conduită decizională permanentă în care deciziile se succed sub forma unor serii coerente. Printre factorii care pot influenţa alegerea soluţiei optime, se numără (în ordine aleatoare):

- relaţia cu organismele de control şi de dirijare a zborului;

- nivelul de pregătire al pilotului;- încrederea pilotului în posibilităţile

proprii;- starea aparatului de zbor;- condiţiile meteorologice;- condiţiile tehnice de la sol etc.Dintre aceşti factori, al treilea este un factor

de personalitate, de natură subiectivă, deoarece se referă la capacitatea pilotului de autocunoaştere şi de apreciere a propriilor posibilităţi. Există două tipuri de autoapreciere (pseudoapreciere), respectiv tendinţa de supraapreciere, specifică celor orientaţi preponderent spre luarea unor decizii riscante şi tendinţa de subapreciere, specifică celor cu încre-dere în sine scăzută şi care aleg varianta de acţiune cu un „câştig” minim dar sigur. Ideal ar fi ca pilotul să posede un nivel ridicat de pregătire profesională şi o capacitate de autoevaluare obiectivă (Popa, 1981, pp. 15-16).

În opinia noastră, abordarea deciziei - luând în considerare şi performanţa (în sensul de a lua cea mai bună decizie dintre mai multe variante

posibile) - reprezintă un deziderat, mai ales în domeniul aviaţiei. Astfel, prin performanţă deci-zională am definit capacitatea pilotului de a lua acea decizie optimă sau decizia cea mai bună într-un timp foarte scurt, respectiv să aleagă cea mai bună variantă dintr-un număr de alternative posibile şi egal probabile (ex. decizia de aterizare forţată, decizia de catapultare, etc.).

Cercetările întreprinse de noi au condus la desprinderea a trei dimensiuni / componente principale ale performanţei decizionale în situaţii limită în activitatea de zbor din organizaţia militară:

Capacitatea de autocontrol care se referă la acea stăpânire de sine / stabilitate emoţională, descrisă prin capacitatea pilotului de a-şi controla / regla stările afective, care pot să apară în timpul zborului şi care ar putea să-i perturbe capacitatea de a lua decizii.

Inteligenţa cognitivă, tradusă atât printr-un grad crescut de înţelegere şi procesare rapidă a informaţiilor apărute la bordul aeronavei, cât şi prin capacitatea de a găsi cele mai optime strategii de rezolvare a situaţiilor critice într-un interval scurt de timp.

Experienţa de zbor care presupune atât un număr mare de ore de zbor efectuate în toate condiţiile meteo, cât şi acumularea unui fond informaţional ce contribuie la capacitatea rezolutivă a cât mai multor „cazuri speciale”.

Cele trei dimensiuni descrise mai sus nuanţează o parte din profilul psihologic al personalităţii pilotului performant din punct de vedere al deciziilor luate în timpul zborului. De asemenea, considerăm că modelul descris de noi ar putea constitui un punct de reper în sfera cercetărilor întreprinse în domeniul securităţii zborului, respectiv în demersurile necesare pentru elaborarea strategiilor de prevenire a incidentelor şi / sau accidentelor de zbor în organizaţia militară (şi nu numai). În plus, prin modelul propus se poate contribui şi la optimizarea activităţii de zbor, prin creşterea nivelului de performanţă decizională.

Ne propunem ca, într-o etapă ulterioară, să perfecţionăm o „hartă” a performanţei decizionale, adică să stabilim relaţiile, ponderile şi cuantificarea factorilor componenţi în conceptul definit de noi.

Bibliografie:• Aniţei, M. (2000), Psihologia personalităţii

aviatorului, Edit Press Mihaela S.R.L., Bucureşti.• Ceauşu, V. (1980), Probleme de psihologie

aeronautică şi spaţială, în Studii şi cercetări de medicină şi psihologie aeronautică şi spaţială. Culegere de articole şi comunicări; Material bibliografic şi docu-mentar (1971-1975), Editura Militară, Bucureşti, pp. 311-381.

• Pescaru, F., Halmagiu, V. (2011a), The psycholo-gical profile of the high-performance military pilot, la International Conference of Scientif ic Papers „AFASES 2011”, 26-28 May, 2011.

• Popa, M. (1981), Ghidul psihologic al instructo-rului de zbor, Boboc: Editura Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie. (88 p).

• Popa, M. (2005), Psihologie aeronautică, Editura Universitară Carol Davila, Bucureşti.

Performanţa decizională în activitatea de zbor

PSIHOLOGIE AERONAUTIC~


IN MEMORIAM

Comandorul Aurelian COJOCARU a decolat şi acum e sus. A schimbat CCIZ-ul pe Escadrila din Cer.

Născut în data de 20 decem-brie 1963 în localitatea Craiova, judeţul Dolj, Aurelian Cojocaru a făcut tot ce i-a stat în putinţă să-şi îndeplinească visul ivit în simţirea oltenească - zborul. Un vis strunit teribil până în anul 1986, cînd tânărul ofiţer ieşea, mândru, pe porţile Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie. Mai departe, conştient că pentru apropierea de perfecţiune în aviaţie, e nevoie să ştii şi să stăpâneşti toate elementele, în anul 1998 absolvea şi Facultatea de Electrotehnică, specializarea Echipamente şi Instalaţii de bord.

N u a v e a , î n d e d i c a ţ i a profundă pentru plasarea în paralel cu cerul senin, de unde să ştie că cercul se va închide, iremediabil, de unde a pornit. O simplă manşă de catapultare, de care coman-dorul a ales să nu tragă, i-ar fi salvat viaţa. Proceduri pe care comandorul Aurel ian Co j o c a r u l e - a c a l c u l a t î n numai câteva secunde. Nu s-a abătut de la ele. Cu preţul vieţii, şi-a făcut datoria până la capăt.

Din anul 2007 era şef de secţie la Secţia piloţi încer-care, navigaţie şi meteorolo-gie a Centrului de Cercetări şi Încercări în Zbor Craiova, după ce între 2003 şi 2007 fusese instructor şef zbor în compartimentul piloţi testare din care, de altfel, mai făcuse parte, ca pilot de încercare, între anii 2001 şi 2003.

Camaradul nostru avea 48 de ani, era căsătorit şi avea un copil. A fost un coleg şi un profesor deosebit, activi-tatea sa profesională f i ind exemplară, având peste 900 de ore de zbor pe IAR 99 Şoim.

Î n data de 10 august a.c., aviaţia militară a României a pierdut un camarad, însă a

mai câştigat o legendă. Generalul-locotenent (r) Ion Di Cezare, unul dintre aşii aviaţiei militare române în cel de-al Doilea Război Mondial, a făcut trecerea către Escadrila din Cer.

Io n D i Cez a re s - a n ă s c u t l a 12.08.1916, la Bucureşti, fiind fiul unei familii de italieni stabilită în ţara noastră la începutul secolului trecut. După absolvirea liceului şi a unei şcoli speciale electrotehnice, în 1936 s-a angajat ca tehnician la Uzinele I.A.R. Braşov urmând, totodată, şi cursurile şcolii de pilotaj a Aeroclubului I.A.R. A fost brevetat pilot de turism în 1936, anul următor obţinând şi brevetul internaţional de turism.

Chemat să-şi satisfacă stagiul militar, Di Cezare a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de Aviaţie de rezervă, după absolvirea cărora, în primăvara anului 1940, a urmat şi Şcoala de Perfecţionare pentru Vânătoare de la Buzău, fiind brevetat ca pilot de vânătoare.

Repartizat ca sublocotenent rezervă la Grupul 5 din Flotila 1 Vânătoare de la Pipera, spre sfârşitul anului 1940 a fost mutat la Grupul 7 din cadrul aceleiaşi flotile, totodată făcând şi trecerea pe avionul Messerschmitt 109E, aflat în dotarea acestui grup de vânătoare.

La 15.06.1941, Grupul 7 Vânătoare s-a deplasat pe aerodromul de la Râmnicu Sărat pentru ca, la 22 iunie 1941, ora 04.00, să execute prima sa misiune de război, prin asigurarea protec ţiei avioanelor de bombardament Heinkel 111, care au bombardat o zonă situată la sud de Tiraspol.

Av â n d î n p r i m i re u n a v i o n Messerschmitt 109E-3, slt. rez. av. Di Cezare Ioan a pictat în partea din faţă a fuselajului expresia: “Hai, fetiţa!”. Pe acest avion, în luptele pentru cucerirea Odessei, Di Cezare a obţinut prima sa victorie, doborând un avion Polikarpov.

După căderea Odesei, la 18.10.1941, Grupul 7 Vânătoare (care suferise impor tante pierderi, între care la 21.08.1941, la Vasilievska, lovit de artileria antiaeriană, a căzut însuşi comandantul grupului, lt. cdor. av. Popişteanu Alexandru), a revenit pe a e r o d r o m u l P i p e r a , î n v e d e r e a refacerii.

Slt. rez. av. Di Cezare Ioan încheie această primă campanie militară cu un total de 5 victorii (avioane I-15 şi I-16).

În vara anului 1942, Grupul 7 Vânătoare a revenit pe front, instalându-se pe aerodromul de la Tuzov, aflat la 30 de km de fluviul Don şi 60 de km faţă de Stalingrad pentru ca, la 15.09.1942, să se mute şi mai aproape de Stalingrad, pe aerodromul de la Karpova.

Încadrat în escadrila 58 a Grupului 7 Vânătoare, în anul 1942, pe frontul de la Stalingrad, Di Cezare a mai doborât 3

avioane: 1 avion Pe-2, 1 avion IAK şi 1 avion Boston.

După ofensiva rusească de la Stalingrad, un număr de 21 de piloţi din grupul 7 Vânătoare, între care şi Di Cezare, au fost trimişi pe aerodromul de la Zaporoje, unde au făcut trecerea pe mai per formantul avion Messerschmitt 109-G2.

La 0 5.0 6.19 43, D i Ceza re s- a reîntors în cadrul Grupului 7 Vânătoare, mutat în aceeaşi lună pe aerodromul de l a M a r i u p o l . Z b u r â n d u n a v i o n Messerschmitt 109-G2, Di Cezare a obţinut noi victorii aeriene, astfel: la 25.06.1943, un avion IAK; la 17 iulie 1943, două avioane dintre care un avion Boston; la 2 august 1943, un avion IAK; la 7 august 1943, o victorie probabilă şi la 16 august 1943, o victorie sigură şi două victorii probabile.

Făcând un calcul sumar rezultă că, până la sfârşitul anului 1943, slt. rez. av. Dicezare Ion avea la activ un număr de 13 victorii certe şi 3 victorii probabile. Pentru faptele sale de bravură, la 20 decembrie 1943, slt. rez. av. Dicezare Ion a fost decorat cu înaltul ordin “Mihai Viteazul” clasa a III-a.

În toamna anului 1943, lui Di Cezare i-a recidivat problema coloanei vertebrale accidentate în anul 1937, fapt care a necesitat o grefă pentru reîntărirea acesteia, ceea ce a impus mai multe luni de spitalizare.

În martie 1944, Di Cezare a fost avansat la gradul de locotenent în rezervă aviator, iar în aprilie 1944, revenind la Grupul 7 Vânătoare, ce se afla la vechea sa bază de pe aerodromul Pipera, ca urmare a v ic tor i i lor aer iene ş i a experienţei, i s-a încredinţat comanda Escadrilei 58 Vânătoare.

În acest timp, cum bombardierele americane îşi reîncepuseră atacurile aeriene împotriva României, vizând îndeosebi zona petrolieră şi rafinăriile de la Ploieşti, pe lângă misiunile de front, Grupului 7 Vânătoare i s-a încredinţat şi apărare aeriană a teritoriului.

Într-unul din atacurile aviaţiei americane, Di Cezare s-a năpustit asupra unui qvadrimotor B-17 ce era mai izolat, fără a reuşi însă a-l doborî. În schimb, a

fost lovit la motor de tirul mitralierelor avionului de bombardament şi obligat, astfel, ca de la înălţimea de 6000 de metri, să zboare planat cu “G”-ul, pe care a reuşit să-l aterizeze pe aerodromul de la Pipera.

Şi dacă până la 20.08.1944, Grupul 7 Vânătoare, angajat şi pe front şi în apărarea teritoriului, a fost dislocat la Tecuci, după această dată s-a retras la Cioara - Doiceşti, iar de acolo, la 24.08.1944, s-a transferat la Popeşti - Leordeni, primind misiunea de apărare a Capitalei împotriva atacurilor aeriene ale fostului aliat. De pe aerodromul Popeşti - Leordeni, în zilele următoare, lt. av. Di Cezare Ion a participat la acţiunile aviaţiei române de vânătoare de interzicere şi zădărnicire a acţiunilor aviaţiei germane de bombardament şi bombardament în picaj de a lovi şi incendia Capitala, reuşind la 26.08.1944 să doboare un avion He-111.

La sfârşitul războiului, Di Cezare avea un palmares impresionant: 14 victorii aeriene sigure şi trei probabile (la care se adaugă numeroase victorii la sol), Ordinul Mihai Viteazul, Virtutea Aeronautică în grad de cavaler, Crucea de Fier clasa I cu frunze de stejar de aur. Activitatea sa prodigioasă de pe front face din Ion Di Cezare unul dintre cei mai buni piloţi români de vânătoare români din timpul celui de-Al Doilea Război.

Obligat de împrejurări să renunţe la uniforma militară sub care îşi riscase viaţa de nenumărate ori pe front, Di Cezare a fost încadrat ca şef de atel ier la Întrepr inderea Elec tromontaj d in Bucureşti, apoi ca maistru instructor la Grupul Şcolar Industrial «Iosif Rângheţ» pentru ca, din 1964 să fie mecanic şef la şantierul Trustului 1 Construcţii din Bucureşti.

După pensionare a fost avansat, în rezervă, până la gradul de general maior. Din această postură şi-a dedicat mare parte din energie şi chibzuinţă promovării imaginii aviaţiei române, luptând, totodată, pentru drepturile aviatorilor în rezervă şi în retragere. În acest scop, în anul 1990 a reuşit reînfiinţarea Ligii Aeriene Române al cărei preşedinte a şi fost ales.

Aşadar, generalul maior Ioan Di Cesare şi-a croit viaţa prin multe meandre existenţiale, preţuind fiece zi, fiece oră, fiece secundă. A fost atât un om al cadenţei militare, dar şi al sufletului, dând potenţă propriilor energii creatoare sau ale celor din jurul său.

Din păcate, mai devreme sau mai târziu, fiecare lucru şi fiecare fiinţă se vor întoarce la locul lor, pentru ca ordinea cosmică, ordinea divină să nu aibă de suferit. Iar aviaţia militară română nu a pierdut în aceste zile un om ce a fost chemat la Escadrila din Ceruri, ci a câştigat o legendă, un erou care nu a pregetat niciodată să pună ţara, România, mai presus decât propria viaţă.

S-A mai STINS o stea! J e r t f E p e a lt a r u l M E S E R I E I !


IN MEMORIAM

Venit pe lume la 25.06.1967, la Mărgăriteşti, judeţul Buzău, Mitică Docuz a îmbrăţişat cariera militară în anul 1988, în urma absolvirii cursurilor Şcolii Militare de Maiştri Militari de Aviaţie. La scurt timp, în baza recomandărilor instructorilor şi comandanţilor direcţi, dar şi a

unei puternice chemări interi-oare, urmează şi absolvă, în anul 1993, Şcoala Militară de Ofiţeri d e Av i aţ i e , s p e c i a l i t ate a naviganţi.

A acumulat de-a lungul carierei peste 1700 de ore de zbor, dovedindu-se un excelent profesionist. Devotamentul şi dăruirea, pasiunea pusă în exerciţiul slujirii aviaţiei, în general, a Forţelor Aeriene, în special, sunt doar câteva din elementele constitutive ale imaginii cu care ne-a obişnuit domnia sa.

Pilot clasa I şi instructor în toate condiţiile, a contribuit la formarea a zeci de generaţii de piloţi pentru aviaţia militară. Bogata sa experienţă, cunoştin-ţele vaste în domeniu le-a împărtăşit cu generozitate generaţiilor tinere, în munca practică de zi cu zi, de la om la om. În aceste condiţii, noi, colaboratorii săi apropiaţi, i-am remarcat şi apreciat stilul dinamic, combativ, capacitatea de a şti să lucreze cu oamenii, disponibilitatea de promovare a spiritului de echipă, receptivi-tatea şi fair-play-ul la sugestii şi la obiecţiuni.

Cătălin Topoliceanu s-a născut în data de 21.03.1974, la Focşani, judeţul Vrancea. A îmbrăţişat cariera militară în anul 1997, în urma absolvirii cursurilor Şcolii Militare de Maiştri Militari de Aviaţie. Dar nu a putut să accepte ideea de a nu zbura, de a nu-şi

îndeplini visul. Astfel, în 2003 devine mecanic de bord – o mare satisfacţie profesională, dar o dată cu aceasta, asuma-re a u n e i m a r i re s p o n s a -bilităţi.

A acumulat de -a lungul car ierei peste 1200 de ore de zbor, dovedindu-se un excelent şi neobosit profe-s i o n i s t . D e v o t a m e n t u l ş i dăru i rea , per fec ţ ionismul său incurabil, pasiunea pusă în exerciţiul slujir i i aviaţiei , în general, a Forţelor Aeriene, în special, sunt doar câteva din elementele constitutive a l e i m a gi n i i c u c a re n e - a obişnuit domnia sa.

Născut la 19.03.1968, la Focşani , judeţul Vrancea, Viorel Cojocaru şi-a încercat destinul şi a ales cariera militară în anul 1993, în urma absolvirii cursurilor Şcolii Militare de Maiştri Militari de Aviaţie. După multe experienţe ca tehnician de sol, în 2003 devine mecanic

de bord – o altă abordare a destinului său, dar totodată a c c e p t a r e a u n e i m a r i responsabilităţi.

A acumulat de-a lungul carierei peste 650 de ore de zbor, dovedindu-se un specia-list de mare clasă, cu înclinaţii tehnice deosebite. Spiritul său combativ dar construc tiv, dorinţa sa de a obţine rezultate concrete şi eficiente, devota-mentul şi dăruirea, pasiunea pusă în exerciţiul slujirii aviaţiei, în general, a Forţelor Aeriene, în special, sunt doar câteva din elementele principale ale imaginii pe care şi-a format-o în timp.

J e r t f E p e a lt a r u l M E S E R I E I !Statul Major al Forţelor Aeriene, Aviaţia Militară, toţi cei care i-au cunoscut şi iubit ca militari şi ca

oameni pe Mitică DOCUZ, Cătălin TOPOLICEANU, Viorel-Cristinel COJOCARU şi Ştefan COROPEŢCHI sunt în doliu. La început de cuptor, o misiune ce părea de rutină, un cotidian zbor de antrenament i-a obligat pe patru din camarazii noştri să ceară aterizarea. Din păcate, o aterizare echivalentă cu retragerea definitivă la vatra ancestrală. Nu peste mult timp, spre sfârşit de secelar, avea să îi urmeze, în condiţii similare, Aurelian COJOCARU.

Vestea încetării din viaţă a celor ce au fost foarte buni profesionişti, OAMENI de o mare nobleţe sufletească şi camarazi de excepţie, a lovit fulgerător şi ne-a produs o enormă tristeţe.

Cei trei profesionişti ai manşei, cu experienţa executării zborului în toate condiţiile, şi-au adus partea lor de contribuţie la formarea piloţilor pentru aviaţia militară. Bogata experienţă, cunoştinţele vaste în domeniu şi simţul practic deosebit de dezvoltat şi-au făcut din plin prezenţa în rândurile colegilor, în tot ceea ce reprezintă spiritul aviatic neobosit. În aceste condiţii, colaboratorii lor apropiaţi, le-au remarcat şi apreciat stilul dinamic, combativ, capacitatea de a se perfecţiona şi a căuta soluţii, disponibilitatea de promovare a spiritului de echipă, receptivitatea şi fair-play-ul la sugestii şi la obiecţiuni. Pe urme urma să le calce mai tânărul lor coleg, boboc al Academiei Forţelor Aeriene.

Din păcate, fatalitatea, tragicul destin, mâna invizibilă a soartei, puterea de nepătruns a cerului, şi-a luat încă o dată ofranda. Din pasionaţii celor ce-şi doreau să cucerească cerul, comandorul Aurelian Cojocaru, căpitan-comandorul Mitică Docuz, maiştrii militari Topoliceanu Cătălin şi Cojocaru Viorel şi studentul Ştefan Coropeţchi au făcut trecerea, violent de repede, la o vârstă mult prea fragedă, la Escadrila din Ceruri. Un preţ imens plătit de grea încercata castă a aviatorilor, o pierdere nepreţuită a familiei.

Ştefan Coropeţchi a văzut lumina zilei la 22 octombrie 1992 în oraşul Făgăraş, nu departe de comuna Mândra, locul pe care el îl numea „acasă” atunci când vroia să se reculeagă şi să fie cu cei dragi.

Încă din copilărie, în tânărul Ştefan se conturau vise şi pasiuni deosebite pentru istorie, arheolo-gie, muzică şi sport, unele din ele concretizându-se prin cursuri specifice şi participări la activităţi practic-aplicative.

Mai târziu, toate acestea au pălit în faţa celui mai îndrăgit şi îndrăzneţ vis al său, acela de a cuceri văzduhul la manşa unui aparat de zbor. Pentru a-l pune în practică, tot în vara anului 2011, Ştefan COROPEŢCHI a bătut la porţile Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov, locul unde visul său putea să devină realitate. A fost declarat admis la specialitatea aviaţie naviganţi, grupa de elicoptere pentru Forţele Aeriene.

Aripile începeau să i se formeze şi urma să se deschidă. A început să-şi dezvolte competenţele militare dând dovadă de persona-litate şi un caracter puternic. A încheiat semestrul întâi cu rezul-tate dintre cele mai bune şi a fost admis la zbor printre primii. În 5 iulie s-a ridicat de la sol să zboare pentru prima dată. Un zbor mult prea scurt a frânt însă prematur aripile încă plăpânde ale tânărului pilot. E greu de spus de ce Escadrila din Cer a avut nevoie de un boboc al Academiei. Ştim însă că efemera existenţă a lui Ştefan în această lume a avut asupra tuturor celor care l-au cunoscut, efectul binefă-cător al unei raze de lumină.


INTERFEREN}E

Maior Mircea BARAC

Într-o ţară emergentă a culturii sociale şi economice moderne, armata reprezintă poate singurul bastion încă bine articulat moral. În virtutea unor cutume bazate pe principiul lui „merge şi aşa”, decidenţii tot amână înlocuirea tehnicii uzate moral şi fizic deja de prea mult timp, că doar nu este o prioritate. Ba, prin desfiinţări de structuri şi reduceri de personal, infrastructura anumitor unităţi militare ar putea fi oferită circuitului economic.

Opinia publică este mulţumită pentru că se reuşeşte crearea a noi locuri de muncă. Să muncească şi militarii la patron, să vadă cum e! Oricum, cine ne atacă pe noi dacă suntem în cea mai puternică alianţă militară din lume?, este raţionamentul fals indus omului care, prins în vârtejul grijilor cotidiene, nu are timp să se documenteze şi nu este informat corect în privinţa obligaţiilor ce revin unui stat parte

într-o alianţă. Cine are timp să explice opiniei publice că pentru a beneficia de securitate trebuie să şi produci securitate, să contribui la un astfel de efort comun? Militarii, prinşi la mijloc între repulsia opiniei publice greşit informate sau chiar intenţionat dezinformate şi deciziile de “restructurare” ale sistemului devin, în scurt timp, prizonierii societăţii în slujba căreia se află.

Investitorii sunt copleşiţi de primirea călduroasă, apreciază efortul factorilor decidenţi şi căldura locuitorilor din ţara care este pe cale să cunoască un adevărat “boom economic şi financiar”.

În timpul vizitei de informare, directorul de investiţii al unei mari firme internaţionale, observă în zare o centrală nucleară.

- Securitatea centralei cum se asigură?Păi pe locul în care ne aflăm acum a

funcţionat o unitate de apărare aeriană, dar în prezent nu mai e nevoie pentru că suntem în alianţă, nu trebuie să vă faceţi griji în privinţa asta, î l asigură cu un aer triumfător reprezentanţii comunităţii.

După câteva momente de uluială, direc-torul le spuse:

- Siguranţa afacerii noastre depinde de securitatea locului în care investim. Alianţa la care faceţi referire reprezintă, într-adevăr, o garanţie, dar nu este suficient. Un sistem eficient de securitate trebuie să se bazeze, în primul rând pe resurse proprii, susţinute de resursele alianţei. Fără o securitate corespunzătoare, în sistemul social actual – ameninţat de terorism, de exemplu – nu p o ate e xista o eco no mie de z vo ltată , educaţie de calitate, sistem de sănătate performant, un mediu cultural propice etc. Ne pare rău, nu putem risca să investim aici, în aceste condiţii, vom căuta o ţară c a r e s ă î n ţ e l e a g ă c u l t u r a n o a s t r ă organizaţională şi modul de a ne dezvolta afacerea...

REMEMBER... AUGUST 2002

Cu mult timp în urmă, într-un sat îndepărtat, era un loc cunoscut drept Casa celor o mie de oglinzi. Un căţeluş vesel a auzit despre acel loc şi a decis să-l viziteze. Când a sosit, a urcat repede pe scări către uşa casei. El a privit prin deschiderea uşii, având urechiuşele ridicate şi codiţa balansându-se repede. Spre marea lui surprindere, el s-a regăsit zâmbind la alţi o mie de căţeluşi fericiţi şi cu codiţele vesele, ca şi a lui. El a

zâmbit larg şi a primit acelaşi număr de zâmbete pri-etenoase. Pe când pleca de la casă se gândea: “Acesta este un loc minunat. Am să revin cât de des pot”.

Un alt câine din acelaşi sat, mai puţin optimist şi vesel decât primul, a decis să viziteze şi el Casa celor o mie de oglinzi. A urcat suspicios scara casei şi a băgat încet capul lui plecat prin crăpătură uşii, când a văzut o mie de câini cu privirea răutăcioasă aţintită asupra lui. A lătrat la ei şi a fost oripilat cum şi ceilalţi o mie de câini au făcut la fel. A plecat şi gândind la cele întâmplate, îşi spunea : “Acesta este un loc oribil şi nu mă voi mai întoarce vreodată aici”.

Toate feţele din lume sunt oglinzile din Casă. Ce fel de reflexie vezi în feţele oamenilor pe care îi întâlneşti?

(învăţătură japoneză)

Chiar dacă sunt ani buni de când m-am despărțit de iubirea mea dintâi, aviația militară, sufletul mi-e mai aproape d e c â t o r i c â n d d e înaripații mei prieteni. Oameni dragi au rămas să slujească cerul româ-nesc și gândul mi-e la ei ori de câte ori îmi ridic privirea…

Pe 20 iulie, i-am sărbătorit și eu, așa cum m-am priceput mai bine. Tradiția era să fiu la Statuia Eroilor Aerului dis de dimineață, ca în fiecare an. Numai că, acum, mă cam despăr-țeau mai bine de 15.000 de kilometri… Și cum îi promisesem unui bun prieten că mă prezint la locul convenit, m-am apucat să caut soluții.

În vinerea cu pricina, trebuia să plec din Sydney. M-am uitat pe hartă și am văzut că e o bază aeriană RAAF undeva, în drumul meu, cu o abatere de vreo 40 de kilometri. Dar ce înseamnă 80 de kilometri în Australia? Un f leac… Așa că, am purces! Baza aeriană avea și muzeu, însă, la ora 17.00 se închide totul aici. Nu am găsit nicio statuie, niciun avion, iar în incinta bazei nu îmi era permis să intru, chiar dacă le livram o poveste lacrimogenă despre dorul meu cel mai mare. Am ales să fac o fotografie lângă semnul care anunța existența bazei, rapid, înainte ca poliția militară să vină și să mă ia la întrebări că mă fotografiez lângă un semn care aparține The Commonwealth…

Misiune îndeplinită!Așa că, dragii mei zburători cu tricolor în piept, vă doresc tot

atâtea aterizări, câte decolări aveți, cer senin și numai bine!Mona (Ardeleanu) Low, Sydney, Australia20 iulie 2012

Pe 20, la statuie!

În data de 19 iulie a.c., la sediul Ambasadei Italiei, fostul şef al Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul-locotenent (r) Constantin CROITORU a primit, din partea preşedintelui Italiei, decoraţia STEAUA SOLIDARITĂŢII ITALIENE în grad de MARE OFIŢER. Distincţia a fost înmânată de E.S. Mario Cospito, ambasadorul Italiei la Bucureşti.

Ceremonia s-a desfăşurat în prezenţa formaţiei de acrobaţie aeriană FRECCE TRICOLORI prezentă la Bucureşti pentru a participa la BIAS 2012, a domnului general-locotenent dr. CâRNU Fănică, şeful Statului Major al Forţelor Aeriane Române, precum şi a altor importante personalităţi din ambele ţări.

O dovadă

de respect

şi prietenie

La mulţi ani, domnule general Liviu BURHALĂ!

Dacă ar fi să ne întrebăm cât de mult suflet trebuie să pui într-o activitate, cu siguranță ne vom gândi că nu e ușor să-ți găsești vocația și

să faci exact ceea ce-ți place în viață.Un astfel de exemplu este generalul de flotilă aeriană Liviu

Burhală, care în virtutea pasiunii pentru zbor a reușit să demonstreze ceea ce Walter Raleigh spunea: “Motorul este inima avionului dar

pilotul este sufletul”.Sute de ore de zbor, numeroase aplicații internaționale, dar mai ales

dragostea pentru avionul supersonic MIG21 LanceR sunt doar câteva din

argumentele care fac, ca noblețea și responsabilitatea acestei meserii să nu poată fi discutată, ci doar respectată. Cu respect ne îndreptăm și noi

astăzi, contemporanii domnului general asupra acestei profesii, deloc lipsită de riscuri, cu multe implicații emoționale, dar și numeroase

satisfacții profesionale.Și dacă mai ieri se vorbea despre un pilot clasa I, instructor de zbor

ziua și noaptea, în orice condiții meteo, astăzi vorbim despre OMUL Liviu Burhală, cel care începând din luna februarie 2010 a fost numit director

general al Direcției Speciale din cadrul Secretariatului General al Guvernului. Acesta a fost și începutul unei noi etape din viața domnului general, din păcate nu una atât de adrenergică ca cea de pilot, dar, din

fericire pentru noi, colectivul acestei direcții o adevărată mândrie și onoare de a fi camarazi; și cum un camarad adevărat nu se dezminte

niciodată este o deosebită plăcere pentru noi, ca, la împlinirea frumoasei vârste de 55 de ani sa-i facem cunoscut un fragment din poezia

“Adio!”, scrisă de comandorul aviator (R) Oprea Narciz: “Adio MIG-uri importante, / Vă mulțumesc că m-ați servit docil, / Vă las

cu bine cabine etanşate / Și-mbrac o uniformă de civil./ La revedere zboruri minunate, / Interceptări sau lupte - aeriene,/ Azi iată-mă-n deplină libertate, / Având doar ocupații pământene…”

Așadar, BUN VENIT!, domnule general în “lumea pământeană” și fie ca toate împlinirile frumoase și sănătatea să vă însoțească pretutindeni!

LA MULȚI ANI!Semnează colectivul D.S. din cadrul SGG

La m

ulţi

ani, t

ati!

Rais

a ZA

MFI

R ar

e pa

tru

ani ș

i a ţi

nut s

ă tr

imită

un

mes

aj d

e fe

licita

re

tată

lui s

ău, c

ăpit

an c

oman

doru

l Gel

u ZA

MFI

R,

rece

nt în

tors

din

misi

unea

KAI

A

Co

dru

ţ B

RA

TO

SIN

Revista For]elor Aeriene Rom#ne senin 4/files/cer senin 4.pdf · “Luptele aeriene” purtate în...

Documents

Transcript of Revista For]elor Aeriene Rom#ne senin 4/files/cer senin 4.pdf · “Luptele aeriene” purtate în...