.Editqr: Centrul Interoaiional de Cultu••ă şi Arte ,,George Apostu'' • Bacău •·�A • -:;.·, • . • .,.__ . .... ,. • . ·�--

ARGUMENT Intr-un moment fn core ·se vorbeşte tot mal

mult despre impasul culturii române, de cr�· teren sălbatică a preţurilor necesare" tipăririi revistelor, apariţia unei lnoi publicaţii poate să pară un gest temerar. Îl facem totuşi, in cre­dinţa · că trebuie să încerci chiar şi imposi­bilul, dacă vrei ca adeviirul tiiu să triumfe.

Trăitori într-un timp al rupturilor, al încri­minărll şi suspiciunii, noi credem că fără cer­titudini, fără sentimentul propriei ideatitliţi ris­căm sll fim de nicăieri, să ne riitliclm.

Vom rămîne noi inşîne numai prin cultivarea valorilor autentice, numai fiind salldarl intru înfăptuirlle de spirit. Acesta este adevărul pe care il susţinem. In numele lui am intllnţat aici, la Bacliu, .Centrul ·Internaţional de Cultu­ră şi Arte .,George Apostu" şi acum un periodic căruia i-am zis ., Vitraliu« - dorit a f1 me­

moria Vie a lucrurilor semnificative care se in­tîmplă în acest loc.

Ni l-am imaginat, in primul rînd, deci, ca o mllrturie a faptei dar şi ca o forină de rezisten­ţă la ignorarea voită, la desconslderărl brutale, la nonşalante, .,nevinovate'' aprecieri meschine, atotnivelatoare şi, poate, ca un leac pentru vin­decarea acestora.

Pornind de la ideea că arta nu trebuie să slujească unei forţe politice sau alteia, noua instituţie, stînd sub semnul geueros al operei lul George Apostu; urmlireşte sli desfăşoare o acti­vitate pluridisciplinară, care să imbine în mod

Î"'o fericit diferitele manlfestiiri ale artelor, punînd V astfel în valoare şi demonstrînd eternitatea prin

cultură '- pilonul de rezistenţă al neamului. Avem nevoie de încredere, iar încrederea noas­

tră se sprijină pe convingerea eli resursele de creativitate ale artiştilor, din cele mai diferite domenii, sînt inepuizablle, eli ele se vor regAsi ca repere fundlllllentale pe drumul ce duce spre IDEAL, ce nu poate fi altul decît acela ce vor­beşte despre ADEVAR, FRUMUSEŢE, BUNATA­TE ..

"VitraHu" este unul dintre spaţiile de dia� logl oferite de .Centrul "George Aposhi", de.�chis celor împăti�Wţi de frumos, celor care au ce �. .;pune şi arăla semenilor, trezindu-Je gustul pentru cuvîntul inspirat, pentru formă, culoa­re, linie, sunet.

Pentru ca," în final, creatori şi public $li �:li­sească impreună noi intelesuri.

Veţi găsi în cuprinsul publicaţiei noastre, gînduri, opinii, deziderate, confesiuni de crea­tic, dezbateri dCJ� idei, relatări, intr-un tot ne­părtinitor, punîn!d pret doar pe autenticitate şi valoare, pe atitrndinca neachivocă şi fapta zidi­toarc.

GHEORGHE POPA Directorul Centrului Internaţional

de Culturii şi Arte .,George Apostu"

Gincluri despre taine Ie artei George . APOSTU

Sculptur!J monumentală nu este o plăcere, nu este o respiraţie, este o mare dramă,_ o nevoie de a dialoga cu alte elemente decît forma in sine, c1i forma

.�

cutii, armonioasă. Este o lume unde drama e foarte complexă. Fiecare OlJeră este o ctapli. Au fost şi :sint etape pe care ·aş vrea să le depă­

şesc. Incerc cu modestie sli adaug încă o lucrare, sli o concrc(izez, să o pun · in va­loare în materialul, în propoziţia cuvenită. Incerc sli mă achit faţă de mine insun�i.

Viaţa nu este un tobogan, după mine este o Golgotă. · Nu suferim decît atunci cînd nu lucrăm.

Eugen

Ionescu·

. '

George Apostu, care a murit la o v!rstă !ncă tînără, era un mare artist. Ciclul său de Ch­rişti răstigniţi reflectă un intens adevăr spiri­tual. Trupul schingiuit al lui. Christ pe care-I am acasă, mărturiseşte nu numai despre marele talent al artistului, dar şi despre fervoarea sa religioasă. La temelia talentului lui Apostu stă credinţa.

li admir forţa de expresie, originalitatea, vi­goarea şi simţul Sacrului. Un simţ al Sacrului, puternic şi ptir. Chriştii lui Apostu trăiesc In spirit. Suferinţa lor ne pătrunde In suflete. Ei sint de neuitat.

E . .. M. Cioran Chriştii lui George Apostu reprezintă punctul

extrem, culmea ameţitoare a operei sale, A avut generozitatea de a-mi oferi unul, pe care-I pri­vesc mereu şi care mă duce cu gîndul la CHHISTUL mort al lui Holbein, din Muzeul de la Bâle. Se ştie că acesta n obseda pe ·Dos·

· toievski. Ce are comun viziunea sculptorului român cu

aceea a pictorului german ? Sentimentul ine­lucta bilului, al morţii, nu ca o· trecere, ci ca un absolut, nu ca o transfigurare, ci ca o concluzie, un sfîrşit. Sfîrşitul In sine. A fi credincios şi a simţi milă pentru Dumnezeul tău este paradoxul patetic al creştinismului. Nu e nici o· IndoialA asup!'a faptului că Apostu. a fost un spirit · pro­fund religios, Imi pare rău că nu l-am cunoscut dar sînt sigur dt, !ndoi;da ti sftşia, dureros, certitudinile şi că aceşti Chrişti au ţtşnit din adincul fiinţei sale, din 'propriul lui c�lvaT.

Jean -Pierre Malirel Apostu a ·ucenicit cu rivnA, a pătruns toate

tehnicile culturii, a trecut chiar şi prin sinistra şcoală a realismului-socialist, cllrwia i-a a. cordat, cu ironie, atit clt era nevoie pentnt a supravieţui ca artist ; dar, In acelaşi timp, el s-a ll'ltors la sine, spre profunzimile lui de ţă­ran din Carpaţi care i-au tran&mis o ener&ie !memorială. Şi trebuie să amintesc, avind bucu­ria de a-1 fi Intilnit pe Mircea Eliade, care scri­sese cu ani In urmă un text minunat despre un alt celebru sculptor romăn, Brâncuşi, - eli l-am Intrebat ce gîndeşte despre Apost11. Mi-a rAspuns : .,Inspiraţia li vine din neolitic" Ap�­tu pune această înţelegere a cosmiclllvi, a forţei aspre a vieţii In slujba unei experiente spirituale. Şi aici se află, misterioasă, adevira-

ta cheie a operei lui .

Cultură Arte Informaţii

Anul 1, nr. 1

Februarie 1992

FEREASTRA SPRE LUME

In miez de decembrie 1990 participăm la o emoţlon.ată- festivitate care ni se propunoa ca unul d1� semnele renaşterii . noastre spiri­tuale - aht de necesare. Se inaugura, la Bacău, Centrul Internaţional de Cultură şi Arte Geor­ge Apostu", imbogăţindu-se astfel patri.;;oniul acestui colţ de ţară cu o instituţie de d urată CII lDrii deschideri şi de un însemnat prestigiu'. . Intemeiat din dorinţa expresii de a provoca Şl in!retine un permanent dialog, într-o vizi­une mtegratoare asupra interferenţe; genurilor de �tie, demersurile noului aşezăniînt şi-au dobmdlt in agenda realităţii iwastre cultural­arti'ltice c_ote de certă referinţă. Astăzi, această instituţie JŞ) asumă un riguros program de va­�riflcare o moştenirii .culturale şi a · creativi­tAţij contemporane, Prin organizarea unor am­ple sulte �e manifestări menite să cointeresezc llUbUcul mtru frumos şi echilibru adcverind cA intotdeauna mai de preţ şi mai 'trainic este

ceea ce ne uneşte. O preocupare distinctă se ft!D���rcli a fi iniţierea de schimburi culturale mternaţlonale, prilejuri de a mărturisi vocaţia IIIU'Opeanll a culturii şi artei româneşti şi de a .evidenlla valorile· semnificative ale altor cul­tllrL Ediflcarea !a Bacău a CC(Ifrului Internaţional de Culturii ŞI Arte ·se constituie, totodată, intr­un o.magJu adus lui George Apostu, relevat SStlizJ in · urlaşlle dimensiuni ale ct'<.!ll(ici sale. Artist de primă mărime, locul său va fi de-n Pllrllri alAturi de Personalităţile noash·e tute­lare. lnnobilarea acestei institui ii cu Jtumelc şi C11 o seamă din lucrările .,celui mai vrednic ur. ll1aş al lui Brâncuşi" capătă dimensiunile unui aet de elllturii recuperator. NlidAjddim că Centrul Intemaţional de .Cul­tura şi Arte "George Apostu" îşi va îndeplini peste ani destinul, fiind mereu fereastra des­ohlsl spre largi orizonturi pentru împlinirea �ţei de tot mai multă lumină.

Constantin DONEA Consilier şef al

Inspectoratului pentru cultură al judeţului BACAU

� e VITRALIU e FEBRUARIE 19� � .

ij In celelalte pagini : j� � . $ JONEL JIANU . ""' m / "J � : � • � LES AMIS � DE GEORGE APOSTU.

:> •

m GUEOBAB� POPA :

::o.

� t;J ... (!) (!) "' • <: ::3 ::0 t

! .CULTURA ESTE UNUL DINTRE PI- C::

e • lD

• LON'II DE REZISTENŢA A NEAMULUI'; �

( ::o·

e S€ENA e MUZICA e BREVIAR

c:: � t;J � � e�ALENDAR ..... (!) (O

� •

-� ,... A.l.EXANDR!J GHEORGHIŢA: _

� �-)<1 114 .,A PLECAT DOAR ATUNCI CIND S-A

"' • <: ::3 ::0 ;J> t c:: •

� CONVINS CA NU MAI EXISTA NICI � •

J O SPERANŢA"

eCANADA - CASA -APOSTU - ASTALOŞ • · .

!> -.--=v:-::I:=T:::: R::-Ac-: Lc-:· I-::-: U,.--e-=FE=B= R=-U::-:-:-A-:: Rc::IE::-:1:-::9-::-:92""'. -.•

::0 c: � t;J ... (O (O "'

www.cimec.ro

\ \\ .·� ��\fi"A plecat doar atunci cînd s•a.

l/J/J convins ca nu mai exista ·nici

ln general, se va lndrepta cit de cit. Spera că orice aberaţie are nişte limite. Spera că intr-o zi coşmarul in care trăiam se va sfîrşi. Dar, după cum se ştie, lucrurile au mers elin rău in mai rău, inepţia şi bunul plac s-au instă­p!nit peste tot. lnlăturincl pînă şi normele ele­mentare ele convieţuire umană. Ajuns aici, simt nevoia să fac o precizare : George Apostu nu era un naiv. Dimpotrivă, înţelegea bine ceea ce se întîmpla, judeca totul cu pătrundere şi luciditate. Era, însă, . o fire robustă, un mare optimist. Aşa se explică faptul că nu s-a gră­bit să rămînă In ·Italia sau în Japonia. A plecat doar atunci cind s-a convins că nu mac exista nici o speranţă. V f ţ o sperantă/'

- Aţi participat la prima ediţie a 'l'aberei de sculptură mică organizată de Centrul In­ternaţional de Culttu·ă şi Arte "George Apostu" din Bacău ...

- Ştiu că sînteţi )>ăcăuan," -·De la Fîntînele, un sat frumos, nu depar-

te ele Bacău. - Mai ştiu că sînteţi sculptor şi că aţi fost

prieten cu George Apostu". - Băcăuan şi el, de la Stănişeşti. Am fost,

intr-adevăr, buni prieteni. Este cel mai mare sculptor pe care 1-a dat Hominia In perioada postbelică .

- Desp•·e' Geo•·ge Apostu vom vorbi puţin mai tîrziu. Acum spuneţi-mi cîte ceva despre dumneavoastră : studii, activitate artistică etc. Cititorii trebuie să ştie cu cine stau de vorbă: Vă ascult.

- Am inceput liceul la "Petru Rare�" din Piatra Neamţ şi l-am terminat la "Ferdinand", actualuL "George Bacovia(, din Bacău. Am ur­mat apoi Institutul ele arte plastice "!:'!. Gri­gorescu" din Bucureşti. pe care l-am absolvit in 1956. Mai tirziu am fost, timp de 4 ani, pro­fesor de sculptură la secţia pedagogică a ace­luiaşi Instl.tut. Am avut peste 100 de expoziţii IIJ ţară şi am participat la foarte multe o•·gani­zate îq străin�tate, la Ven�ţia', Berlin, Miscova, Praga, Napoli, Rostock, Roma, Torino, Viena, Munchen, KO!n, Varşovia. Budapesta. Două lu­crări ale mele se află la sediul "Internationes" din KO!n - o secţiune pentru popularizarea şti­inţe; şi culturii in cadrul Ministerulut de Ex­terne al Germaniei şi alte cîteva In colecţii par­ticular@ din Mcinchen şi Napoli. Am avut bur­se de studii la Perugia, In 1968 şi in Germa­ni.a In 1970-1971. Locuiesc in Bucureşti, imi iubesc meseria şi dacă aş lua viaţa de la capăt tot sculpturi aş face. Suficient?

- Da. Cînd l-aţi cunoscut pe G.eorge Apostu ?

- In 1954, cind a dat examen de admitere la Institutul de arte plastice "N. Grigorescu" din Bucureşti.

- Cum c1·a '? - Un adolescent de .statură potrivită, fără as-

tim păr, foarte întreprinzător şi de o mare ge­nerozitate. Lucra mult şi îi punea şi pe alţii să lucreze. Avea în el ceva care atrăgea şi mo­biliza. Nu-l interesau lucrurile măru te. In tot c.e făcea se vedea că va fi un sculptor mare. Evoluţia lui era previzibilă. Şi un amănunt oa­recum indiscret : li plăceau fetele. Şi-a luat cu brio primele examene, apoi... a fost ·dat afară din facultate din cauza dosarului. Tatăl său avea ceva avere sau nu avea, nu ştiu exact, fapt e că a fost declarat chiabur iar fiul lui .nu mai putea fi student. Spre s[lrşitul anului a fost reprimit. A lerminat, deci, ririmul an de [acul­tate, dar experienţa pe care a trăit-o a �ost cumplită. In anul .următor s-a angajat modeL Poza in faţa colegilor lui Treaba asfa a durat citeva luni Tot in anul acela a urmat o şcoală de şoferi pentru camioane şi in timpul verii a lucrat ca şofer, undeva in Moldova. Căra de la ţărani la bazele de receptie.

- Cînd a început să se afirme'?

- Prin anii 5-6 de facultate, cind a "făcut" primele lucrări intitulate ;,Lapone". Erau figura­ti:ve, grupe de cite 2-3 personaje, care por.­f!eau de la relief şi ajungeau la sinteze.

·

.;.., Unde a fost repartizat după absolvirea fa-cultăţii ? ·

· - I:.a �uzău, c.a pt·ofesor ele desen. Dinamic cercetător\,cum era, a descoperit repede ca­riera de pia,tră de la Nifon, un loc aflat intre Ciuta ii Mirlăstirea Ciobanu, unde este astăzi celel>ra Tabăt'ă de sculptură Măgura Buzăului. Piatra de la N�fon i-a plăcut extJ1em ele mult.

-De ce? � ' � tste o pi, tră calca roasă, foarte rezistentă

In timp. Are s prafaţa plină de scoici măqmte, care o fac J�>' vibreze. Pietrarii elin zonă folo­sesc piatra r'' Nifon pentru crucile elin cimi­tire. Am vă.\ut de multe ori crucile acelea şi pot spune că sînt foarte plastice.

• Am fost buni prieteni • Un adolescent de o mare generozitate • Nu-l intere­sau lucrurile mărunte • Evoluia lui era previzibilă • Il plăcea fetele • A fost dat afară din cauza dosarului • Intr-o vară a lucrat ca şofer pe camion • Sculpturile noastre au fost· duse la spitalul de nebuni • Numai în algebră minus cu minus dă plus • lmpărţea ceea ce nu putea lua cu el • Atunci am inteles că n-o .să ne mai vedem niciodată • Tabăra de la Bacău - o idee excelentă • Oma::ifndu-1 pe George Apostu, omagiem arta românească adevărată.

- Da şi voi participa şi la ediţiile din' anii următori. Ideea iniţierii acestei tabere a fost excelentă. La fel şi organizarea. S-au făcut eforturi mari pentru ca noi să putem lucra în cele mai bune condiţii şi faptul n-a trecut ne­observat. Ne-am recompensat, la rindul nostru, lăsînd aici cîte o sculptură. La fel se va pro­ceda şi In viitor. In felul acesta, Cenh'ul "Geor­g·e Apostu" işi va constitui, in cîţiva ani, o expoz1ţie permanentă, iar dacă selecţia parti­cipanţilor se va face cu discernămînt lucră­rile din această expoziţie vor fi cu adevărat

- Puteţi marca, fie şi cu aproximaţie, mo­mentul "plecării" lui George Apostu spre marca artă?

- Cred că asta s-a intimplat ]irin 1962-1963. Am lucrat atunci împreună, aproape 2 ani, la Ciuta. Aici şi-a pregătit prima expozi.ţie per­sonală, deschisă la Uniunea Ziariştilor, pe Calea Victoriei. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de Dan lUulică. ·tntre altele, acesta a afirmat c1i George Apostu este cel mai viguros talent elin generaţia sa şi că va deveni, în scurt timp, cunoscut şi apreciat nu numa( în ţară, ci �i in străinătate. Dan Hăulică a avut minti bună, ca st\ zic aşa. Previziunile h.ti s-nu adeverit inte­graL Curînd arta lui Gearge Apostu a trecut graniţele ţării. Tot la Ciuta s-a născut ideea or­ganizării Taberei ele la Măgura. Locul era fru­mos, piatra bună 'şi la îndemînă . .. Erau de faţă, printre alţii, Ion Frunzetti şi Brăduţ Covaliu. Ideea a fost a lui George Apostu. Imediat a fost preluată ele Uniunea Artiştilor Plastici şi de forurile culturale ale judeţului Buzău. Mă achit de o veche clato•·ie menţionînd că de gospocjă- · nrea tabere, s-a· ocupat, tunp indelungat, cu hărnicie şi competenţă, sculptorul Gheorghe Coman din Buzău.

- S-a mai organizat în ultimii ani Tabăra .de la Mă�ura·?

-Nu. Ea rămîne un "document" al artei plas­tice din .România. pe durata a 16 ani, ceea ce nu este deloc puţin. Sper, totuşi, că într-o bu­nă zi, nişte artişti plastici tineri, cum eram şi noi atunci, vor descătuşa indiferenţu şi iner­ţiile şi Tabăra de la Măgura Buzăului va re­deveni· efervescentul şi generosul laborator de creaţie ·care a fost atita timp.

-Să revenim la George Apostu. - Prin '63 s-a mutat la Bucureşti şi a primit

fostul atelier al ltti Valbudea. Astăzi nu mai eX'islii. J\ fost demolat, In zonă construindu-se blocuri. I s-a repartizat apoi un atelier mai spa­ţios, pe strada Bateriilor. In 1970 am participat, un grup de sculptori, Intre care şi George Apos­tu, la un simpozion sau, mai pe înţelesul tu­turor, la o tabără ele sculptură în piatră, în cartferul Balta Albă elin Bucureşti.Am realizat acolo lucrări pentru parcul LO.R Din neferi­cire, sculpturile noastre n-au plăcut autorităţilor şi au fost duse la spitalul de nebuni.

-Cum adică? ·_ Au fost pur �i simplu aruncate în curtea

Spllalului Central nr. 9.

- E1·a o aluzi(l la autol'ii sculpturilo•·?

- N-ar fi exclus. Cred, lotuşi, că a fost doar o intimplare. Le-au aruncat unele au văzut un spaţiu liber şi acesta s-a nimerit să fie curtea spitalului ele nebuni. Fapt e că nici pînă astăzi nu se ştie unele sînt o bună parte dintre lucră­rile acelea. Am incercat in mai multe rînduri să le recuperăm. Tolţll a fost, insă, in zadar .

- Din ce motive s-a stabilit George Apostu în st1·ăinătate?

- Din cauza conjuncturii politi�e. total ne­favorabilă artei. Nu i se dădeau comenzi pe măsura talentului şi forţei lui, nu i se achizi­ţwnau lucrări. Avea material, avea . idei, avea putere ele muncă şi nu avea ce face cu ele. Simţea că nu se poate reali.za ca artist. In plus, era nevoit sii suport� tot felul de lipsuri şi ele umilinţe, ca şi· cei mai mulţi dintre noi.

- Se plÎngea că o duce gl'cn '? - Nu. Din orgoliu. Incercam să ne ajutăm

adesea intre noi, clar mai multe sărăcii laolaltă duc întotdeauna tot la sărăcie. Numai in al­gebr[l minus cu minus dau plus.

- Cum a ajuns în Franţa?

-·A fost invitat .să-şi organizeze o Şi-a [iicut-o a avut succes, cum era

expoziţie. şi firesc,

�i nu s-a mai întors. Noi, colegii şi prietenii lui I-au ajutat să ia la acea expozi.ţie o mure parte dintre lucrăl'ile executate de el in ţară. Am impacheta\ lucrările, le-am dus la gară şi le-am urcat in vagon.

- Aţi intuit cii nu se mai Intoarce? - Da. Cu puţin timp înainte de a pleca avea

pe chip o· ingîndura:re şi o nelinişte, cu totul altele decît cele pe care le cunoşteam. A fos{ un priin semnaL Apoi l-am văzut dăruindu-şi desenele. !mpărţea ceea ce nu putea lua ,cu eL Atunci am înţeles că n-o să ne mai vedem multă vreJ11e... Poate niciodată, cum s-a şi intimplat. Nu i-am spus, insă, nimic, era op­ţiunea lui, nu aveam nici un drept să mă a­mestec. Eu pierdeam un prieten apropiat, el cîştiga o lume ...

-Era, un bun desenator ? - Un virtuos. - E obligatoriu ca un s·culptor sl! deseneze

foarte bine ? - Absolut obligatoriu. Să ne amintim că

toţi marii sculptori ni lumii au fost' şi excep­ţionali desenatari. Exemplele sint la indemina oricui. ·

- Inainte de a pleca in Franta mai fuse�e în străinătate?

- In Italia �i Japonia. Avusese acolo expo­ziţii extrem de bine ]lTimite, atit cJe public, cît şi de critică. In timp ce se afla in Japonia i s-,a născut, in ţară, fetiţa.

- Cum vă explicati eli n-a rămas in Italia sau în Japonia?

- Spera că siof.uM.ia �1·tP.i. a r.uhurii no::.sh-e.

valoroase. '

- Â veţi propuneri pentru ediţiile viitoar� ? - Cred că ar trebui să se implice Uniunea

ArtiştHor Plastici, Oficiul ele expoziţii din ca­drul Ministerului Culturii şi Trustul Domus" însă implicarea lor să nu fie doa·r 1� nivelui ideilor, ci şi In plan financiar. Masa, cazarea şi deplasările pentru, documentare presupun cheHuieli importante, pe care Centrul Interna­ţional "George Apo.st.u" nu le poate asigura de unul. singur. Cred, de osemene{l, ctl tabiira ar trebui să aibi\ printre participanţi şi artişti plastici străini, Centrul "George Apostu" do­vedindu-şi şi astfei dimensiunea internaţională pe care o are în titulatură. Un sprijin subs­tanţial ar putea acorda, In acest sens, Asociă­ţia "Prietenii lui George Apostu", care funcţio­nează. la Paris. In sfîrşit, cred că nu trebuie ocoliţi artiştii plastici români din Pranţa; pe care marele meu coleg şi prieten i-a ajutat cind le-a fost greu. Noi toţi, atit cei din ţară, cit şi din sh·ăină1ate, trebuie să facem mai mult pentru memoria celui care a fost George Apostu. Omagilndu-1 pe el, bmagiell),. de fapt, urla românească adevărată, care năzuieşte spre universalitate. Ceea ce se face acum la Centrul '

Internaţional de Cultură şi Arte "George Apostu" din Bacău este foarte bine. Dar e numai un inceput.

- Vă mulţumesc.

Interviu consemnat de

o-----------------------------· ----------------------�----------------:!�01 \

Simpozionul de sculptură "Gkrge Apostu" a reunit cîţiva m·tişti 1:omiini de primă mărime (Alexandru Gheo11:hlţll, Vlad Clobanu, Dumitru Pasima, Mihai Eco­bici, Alexandru Ciutureanu, Gheorghe' Zărnescu, Mihai Marcu, Cl'istian Bedixa1i, Constantin Marinete) care au donat Centrului un număr de 10 lucrări intmtc în patrimoniul muzeului nostru. Participanţii la această manifestare, alături <le alji importanţi oamani do cultură şi artă nu susţinut ideea, firească, a unui spaţiu

= a

muzcal dominat şi înnobilat de cît mai multe opere ale lui Apostu. Facem şi pc această cale un călduros apel către toţi detinAtorii de informaţii. privind existenţa unor lucrări ale marelui sculptor în vederea organizării unei ample retrospective a creaţiei sale, şi alcătuirii urllli catalog. Centrul arc în vedere şi achiziţia unor opere ale lui Apostu (cînd acest lucru e posibil şi dorit de ambele părţi).

Canada

.·casa A postu-Astaloş Situată la 18 km. ele Edmonton, in plin vest

canaclwn, Casa Apostu-Astaloş a fost inaugurată In primăvara anului 1989 din iniţiativa poetu­lui Guy Pariseau şi a baleril1ei Margareta Ziwa. fondatorii Centrului de Creaţie Canadian Alda Cote (Performing Anei Visual Arts) la invltaţia cărora, cei eloi artişti, sculptontl şi scriitorul, au creat primul model analogic vivant teatru­sculptură, plecînd de Ia textul piesei "Ceaiul nostru cel de toate zilele!" ele G. Astaloş.

Modelul realizat de celebrii creatori români stabiliţi la Paris in anii terorii camuniste, ve­nea în întîmpinarea tezei prezentate de poetul Leopold Sedar Senghor de la Academia Fran­ce7.ă şi dezvoltată de George Astaloş, la Con­gresul Mondial al Poe;ilot· de In Marrakech (Maroc 1984), potrivit căreia estetica secolului XX se sprijină· pe imaginile analogice. M!mţi.o­năm că In Statele Unite există o mişcare uni­versitară ce se consacră studiul analogiilor, dar că, pînă la montarea "Ceaiului" in spiritul lor, singura referinţă palpabilă o constituiau studiul ologramelor şi mobilele sculptorului american stabilit in Franţa, .Alexander Calcler.

din laturi in sticlă străvezie (40 x 25 m). Altfel spus autorii au adus oraşul in spaţiul de joc. Felinare (Apostu a conceput felinarele inspirin­du-se elin· fin\inile cu cumpănă elin' Moldova lui natală, pe care le-a construit elin tuburi ele carton presat, tipic canadiene) coloane ele afi­şaj (după· modelul coloanelor Montis din Paris) ziduri interminabile cu grafitti mîzgillţi în toa: te sensurile (ca pe vagoanele de metrou elin New Vork), cafenele cu mese pe trotuare ca la colţurile străzilor (destinate publicului, după teona ştergerii frontierei dintre spaţiul de joc şi suprafaţa ocupată ele public, susţinută de Astaloş în eseul "Piuriclimensionalitatea Teatru­lui" şi chiar o grădină botanică cu plante na­turale care populează .cartierul suspendat ima­ginat de sculptor ce devine astfel analogic sub­stanţei piesei dramaturgului unde un INTRUS" (ochiul şi urechea puterii politice):· pătrunde p!nă în interiorul celulei familiale inregistdnd opiniile cele. mai intime ale unui cuJ)lu intoxi­cat ele informaţii şi de publicitatea societăţii de consum.

Au sponsorizat manifestăl'ilc noastre, cu generozitate şi exactă în\olegci'C a sensului actelor de cultură, firmele băcăuanc : CONCENTRICON SELF LTO, SE­LENA S.R.L., SOCALP S.A.

Pentru realizarea modelului analogic teatru sculptură, creatorii au construit un cartier sus­pendat al Edmonton-ului, Performing anei Vi­sua! Arts, fiind situat la ultimul etaj al celei mai înalte clădiri din Aberta şi avind două

Casa Apostu-Astaloş se află pe marginea u­nu; lac cu nuferi şi castani, interiorul fiind· decorat cu desene, portrete, sculpturi, afişe, fo­tografii şi elemente de decor elin "Ceaiul nostru cel de toate zilele'", spectacol creat ele cei eloi ,(A" (C.M.P.).

CENTRUL INTERNATIONAL DE CULTURA SI ARTE

�®�®�®� &(?©®uM

....

e VITRALIU e FEBRUARIE 1992 e

e CENTRUL INTERNAŢIONAL 'DE CUL1'URA ŞI ARTE "GEORGE APOSTU" e

e REVISTA "ATENEU e

COLECTIVUL DE REDACŢIE :

Sergiu ADAM, Carmen MIHALACHE POPA,

Victor MI'l'OCARU, Stc!ian NANIANU'

Coordonator : Gheorghe POPA

'riPARUL: IMPRIMERIA "BACOVIA"- BACAU

www.cimec.ro

2

Gheorghe POPA ·

"Cultura este unul dintre pilonii de rezistenfă . . · ·

a : neamulut f.., .

- Do.mn_ul� Gheor�he Popa, ma! _bÎne ele un treag�\no�siră 'via(ă culturală : lipsa de fonduri a� ar .f' rashmpnl dmtre conyorbmle noastre, .1\.st:J;i�sţe ingrijorarea mea pentru că fără pnm� In care ��ntrul Inter�1aţwnal . de . Cultură posiţliJităţi mat�riale nu putem realiza progra-"Ge�1 ge �PO;stu era Pt�ef ,�urat "m mţclcst�l mut· ee :care ni-l propunem. Refuz să cred că . �tnu1 aşez,mun� _de cu�tu�·a c:.u·e va �vea melll" ce1 .. ţq . dr�pt nu vor inţelege că este necesar să IC.a <�c a. valonfiC·a

· pn.ncipalu fa_ctm:' de comu: susţ1.nă .. - .cultura care este unul dintre pilonii mca1e ŞI <��zvo_It.uc mtelectuala dm aceasta de I�Czi�tenţă ai neamului.

parte � (ă�·u". ŞI c�a de acum care. s-ar vrea, �.ilin. putea vorbi, aşadar, de 0 istorie a cel p��ţm m 111tenţm s_ubs�I�natu�u,, o 1:etros- Cenţttilui, fireşte, cu toate cele ale inceputului : pc�hv.t, _dacă . e op?du_na, _ f�ra a pierde dm ve- speranţe, _cv�ntuale îndoieli, insucccsc de mo-dele .pe• spc�hvclc Jns!Itu(•ct.:· .

. • mcnt, _. .dar ŞI ccr·t itudini care confit·mă statu-- O ,nslttuţre este cu atrt mm respcclabJla, tu! "itnei instituţii v1·1· ş1' vr··1b1"Je i c t ' 1 ţ· • t

· 1 • . · • n On 11111are, ce pu 111 aşa se spune, cu c1t es c ma t vec 1e, u� �.tarc să justifice existen!a pc frontispiciul cu cit esenţralul este reprezentat pnn ronllnu- sau ..' a ntrmelni artistului de 0 pro rg ·oa ., · -rtate t· J "t· ·t · - •

' ' ' so� v• , . . . . ,, ' n. c,. �J.upa cum această iffiPI'CSic Cl'caUa sa In acest caz s-ar putea vorbt de o tslonc ce o JH•ovoacij în conşfiin•a con tem JO . ·1 . ar · •clama JlOate o retros1Je [ " , r ' 1,. . · ' 1 r anr 01. .. ·• , , .

· c tld. . . . -:, ·_;I�Ca.re instituţie este reprezentată ele ima-In ceea ce pnveşte Centrul .,C,eorgc J\pmtu", �mea .pe care o lasă in conştiinta oamenilor·

ar f1, cred, mai nimerit să discul<im, intii de l apt�le petrecute intr-un anume " interval · de toate, despre gestul de temeritate care a dus t t l1lJ1· . · la infiinţarea

.lui, . într-un . t imp plin de ·1ncerli- , Cu cil ···ritza. ele acţiune a faptelor este mai tud;m •

.. confu�n, �ompwmrsut J , de

_ un ·gl·up · ���: 11;tt_nsă, .cu cît acestea pun alte şi alte intre­v!sat?" pentqt eate yngura gnJa ·era supq- ban,. cu· ajîl acestea slnt mai vrednice ele f v1eţuu·ea pnn �ullura, care nu poate sii m.�". luate Jn· consideraţie. , a 1

pară pentru ca ea ţme ele un elat constitutii' o ; . · . . . . al spiritului uman. ·

· ·. . ,:nslttU\Je este v,e a tita tunp cit se păs· . . . • . . .· . treaza. · fntr-un flux permanent al faptelGlr zi-PI Oblema retrospeclrvet o vad ctm . ungiH\.11 clitoare. fn acest setls cred că una d" ·t 1 celui care .,priveşte inapoi cu mînie", mai ales'· noastre a fost şi" va rămine s·m J

m· reuşt' eel

e pentru ceea ce şi-a propus şi nu · i-a reuşit. In sculpturîi Geot·•e Apostu" c•tt·e' '

e· ozwm

t' .1 _e Primul rind de a I · t . . • 1 · · i t ' · " b • • ' s cons ' ute

. . . .' ace sa pene t eze, 111 ·ce e mat n ·r-e pledoarie pentru cinsti rea memo . · · , larg, spaţu socwle, gîndul că niciodată nu va . relui. artist. t JeJ md-exrsta un mai mare pericol declt · atunci cind ·· u · . . omul ·va renunţa la cultură renun•ind la pro . 11· _eşec, deocamdata vorbmd. este îngheţarea pria sa esenţă,· la umanit;;len sa. ' Pericol .d;.. proi�;tului de extindere a Muzeului care în care - imi esle. greu s-o spun. dar 0 spun '""'- . c�nceJ:).!a npastră ŞJ a proiectantului trebui_e ma1 ales generaţta tin�ră este pinditii. ne· 'obV . �1. dennă, unJCul muzeu al sculptunr dm ţara. cei un dialog intre doi tineri incepe a2i . cti. : : : t ����tQl _ s-a lmpo:moht p e llll�leva p e drumul .,Ce mai faci ?", .,Ce mai bei ?", .,Ce barut·i inn'i"" .. jlli09t �·ţ'e', �li UJtanlor, aprobanlor, lipsei de frecvenlezi ?". Trist, nu-i aşa '! . . : , · . . . ·. ond m 1 etc.

Este o · tristeţe care, pentru mine, nu ·omba-' - D�sigur, George Ai>ostu e un simbol, aşa ră ceea ce rămîne peren in om : speranţa· (aşa· c.um-. .d.meo.lo de · speci!icul . creaţiei lor, . George cum spuneam şi acum un an, .5i acum do( ani' · �nc��u . or, Bacovra smt stmboluri ale propen­- aşa cum o repet de fiecare dată cînd mii '. 5111n.11 c;!.·eatoare a�e acestor locul'i a căror axă ocazia să o f�c). · ' ver·t�,tala! parafrazmd o inspb·ată afirmaţie, a-

Ea naşte optimismul caracteristic · onitilu·i ile .· trnge_ nbsolutul cosmic, deci universalitatea. Ta-

acţiune, a celui care, fără Ianfaronndii veleitarii fuşi,. i·cfcrindu-n� la sculptorul George Apostu,

dar şi fără umilinţă provinci ală cu rit;oarc� ctl �eo�r.ul băcăuan care i-a adoptat numele poate perseverenţ;l, urmăreşte să aşe;c cu teme( ·Îii JUS�IfiCa motivat coexistenţa, in SJ>a!iul său, a datele lui fireşti, un program care să punr; .în · mar multor arte şi manifestări diverse, fără să valoare marile cîştiguri in spirit.

·

. dcnaturczc specificul moştenirii spi•·ihtlui tute-

Aşa s-a născut stagiunea concertelor ele . ca- . Iar ? ·' met:ă, aşa s-a . născut stagiu nea teJtrală, a:poi · - .Fără doar şi poate ! tabara ,naţwnală . de sculptmii miră, simpo7.i- Despt:e conceptul de universalitate s-ar pu-oan_ele ŞJ reumun1le pe teme teatrale. de litera- lea spune multe ŞI IMi ales despre modifiCă-tura, plastică, muzică - într-o v.octie a cmi- · rt le pe care Je-a suferit in ultimul secol. fluenţelor care, dînd identitate şi uni[ic!.nd in· �eea ce mi se pare important in epoca noas-acelaşi hmp planurile, vorbeşte despre ceea �e lm este procesul de recuperare care înseamnă �r�t�11�

ar profund, mai adevărat şi n]"a i frunJg� in acelaş1 tunp aşezarea pe datele fundamentale p . ale _cuiţurii naţionale şi .,deschiderea culturilor". ers�eclivele, In ordinea programului propus," M�wrescu· spunea "să Iim naţionali cu faţa spre care pastrează in mare repere din ceea ce·· ·s-'a unrvers<)hta:te". făcut in anul care a trecut, sînt urmările de o boală de care, se pare, este contaminată în-

Şi tot . el, nota : "ştinţa şi în această pnvmţă ŞJ arta - se dezvoltă in vederea şi

• George Apostu

1

· • Christ •

e VITRALIU e FF.BRU./\. H IE 1B92 e

Les amis de George Apostu

Paris, 19 noemhl'ie 1990 CENTRUl:. INTERNAŢIONAl:. DE CULTUHi\. ŞI ARTE

"@EOR@E .1\.POSTU" fn atenţia Domnului Gheorghe POPA

Cu ocazia inaugurăriii oficiale Infiintarea Centmlui International de C!tltttră si Arte .,George Apostn" este

bineven-ită, pentm că înseamnă 1tn act ele d1·eptate .1tn act ele cnraj şi 11n act de

��L ' Rste un act de dt·eptate pentm că nu avem voie să lăsăm vălul 1titclrii sti ca·

clt1 ampra operei 1tn1!"i mare artist român ca George · Apostn, cel mai 1" /"fclnic 1tr­maş al lui Constantin Brâncnşi.

Este un act de cnmj .pentnt .că o asemenea. iniţiativă cere muncă, lnltlte efor­tnri şi �nultă abnegaţie şi ·perseverenţă 7;entnt a deveni ctt aclevămt. eficace, in­tr-o lume învrăjbită de patimi şi clezbint!ri.

Este un act de cultură pentm că este menită să însufleţească viaţa spiritlwlă a regiunii natale a sc1tlptomlui George Apost1i şi să trezească în ?'indllrile celor tineri pasiunea pentm artă şi in special pentm creaţia unui artist care a $thtt să ,afirme şi identitatea românească, şi vocaţia de 1miversalitate a artei ?'Ontâne$ti.

Răspîndită în peste· 20 ele ţări, opem l!ti George Apost11 este aclmiw!i1 atît in patria lui, în România, cît şi în restul _lumii, în Vwnţa, Germania, Italia, Grecia, Austtia, Iugoslavia, Ungaria, Ţările Scanclţnave pÎ1ll1 în Statele Unite si Canadct ca şi în Extremul Orient, în Japonia. .

' · '

Valorificarea ei este astăzi o datorie naţională pentnt 1l7'11taŞi lui Aposttt. Intenţia Centrului Jntemaţional ele Cnltnră şi Arte ele a alccltui 1m catalog al

operelor lui .Apostu aflate în ţară, vine să completeze p1·oiectnl nostm ele a pn­bliw la o ecliture1 românească 1m catalog ştiinţific dl scu lpturilor care se aflau la atelientl său în momentul elispariţiei sale, şi a celor elin diferite colecţii din occi­dent, catalog intocmit datorită rîvnei .�i devotamentnlui Gabrielei Ionescu, vred­nica �Iti colaboratoare, ţare a reuşit să inventarieze la atelierul ilpostn 2G2 ele swlptttri identif-icate. _

· Asociaţia .,Prietenii lui George Apostu", .înfiinţată in mai 1987 la Pw·is si con­d!tsă azi ele mine .5i ele Gabriela Ionescn, secretară generală a Asociaţiei, esie gata sa colaboreze Cit Centrul Internaţwnal de C'!tltu1·ă şi Arte .,George 1lpostrt", 1;entrtt promovw·ea pe plem internaţional a operei lwi Apostn.

Spor la muncă, depl-in succes în activitatea voastre!, vă urlim elin toate/ inima. Aşa se! vă aj11te Dumnez.eu !

spre bucmia lumii Intregi şi nu cresc ocrotite sub Jinguşirile ignoranţei locale . . . "

Deci, ce vrea să spună asta ? Că trebuie ie­şit din amorţeala, din suficienţa insuportabilii a unor contemporani. Valabil şi pentru noi, as­tăzi."

Eu cred că numai In cazul unei interacţiuni, al schimbului de valori .,speciCicul" poate sp·ori 'Zestrea spirituală a lumii.

Şi, slavă Domnului, avem cu ce. Deci nu un monopol al uneia sau alteia din­

tre părţi, ci diversitatea care nu mortifică, dă deschidere, duce spre adevărul infinit mai pu-ternic şi mai rodnic al artei.

·

Tutela· este a culturii, a spiritului în acest spaţiţl care le înglobează pe toate în devenirea lor.

Opera lui Apostu ne spune cite ceva din toate acestea : vorbeşte despre rnisler şi clari,ate, des­pl'e margini şi nemargini, despre ce�a ce se află dincolo de toate - tăcerea. · . ·

Aşa incit nu văd nici o .,deturnare". Mai.-de­grabă o implinire printr-un program ce. ;lll. tră­dează specificul artei sale, al artei în· general.

- .,Cel mai vrednic urmaş al . . lui· Brâncuşi" este o sintagmă memorabilă care nu intmai că îl onorează pe Apostu, dar pmÎe în drepturi le­gitime conceptul de continuitate in creaţie, le­gătura într·c generaţii. Cum va stimula Centrul Pe cei care vin, pe tinerii arlişli plastici, dintre care unii îşi vor lega, probabil, numele de acest loc dorit de noi a fi sigilat {le· o zodie fovora­bilă ?

( - 4\.poslu este o ,.punte" între generaţii -

una de suflet şi spirit. Una care luminează omul prin ceea ce este J)loral in el, alta prin ceea ce !t leagă · de ·spiritul nevăzut al formelor. Uni i dintre ar-tiştii plastici romilni şi-au legat dC'ja numele de acest loc .

Simpozionul de sculptură ce a avut loc aici, in septembri�-octombrie anul trecut, a întrt!( ntt llll numar de artişti ce au Jiisnt In patr .• moniul Centrului opere de \'nl6are.

Nu ştim dacă toţi au înţeles semnificaţia ges­tului făcut de Centru prin iniţierea acestui Simpozion, ·cert este că pe tot timpul desfăşu­rării lui spiritul lui .1\.postu i-Ei unit şi mai mull.

Şi incă ceva, din acest · an Simpozionul de­vine internaţional;" prin invitarea unor sculptori de peste hotare .

Tot din acest an dorim să instituim pe lin­git pt·emiul pe care Il acordă Centrul ta •• Gala naţională a recitalurilor d ramatice" .- Pre'lliul ,.Georg� .1\.postu" acordat unei [lJrsonalităţi 'lin lumea culturii şi a artelor. ·

Oricum, toate vorbesc despre acea deschide- P.. re atît de necesară In. a ne face cunoscuţi, in- f tr-urt proces de confluenţă universală a valori-lot� culturii.

Din toate rămîne frumuseţea gîndului cii cli­zarmoniile oricit de grave şi de tulllunitoare ar Ii. ·In ordinea istorică, nu pot umbri marile cîştiguri in spirit ale Omului.

./\. consemnat Victor MITOCARU

Cîteva gîn-duri · I ntre atHea îndemnuri cel de a face cul­

tură are nevoie de cea mai insistentă ple­doarie, Intrucit sensul se desluşeşte ceva mai tîrziu şi odată perceput nu es-te re­fuzat de cel cu o firească înţelegere. Pri­vim la semenii noştri şi parcă i ·am vrea aureolaţi, di�1:inşi, cu deschidere spre va­loarea culturală şi spirituală, nemistuiţi de patima continuă a materialu-lui. Lău­dabile sunt toate şi ştiu replicile ce le-aş putea primi, etar am curajul să insist că cea mai mare nevoie a existenţei ome­neşti este trăirea întru cul�ură, Intru ar­tă, intru fenomenul religios, care toate la un loc ina.lţă, îmbogăţesc, salvează ele la pierzare, scot din efeme1'. Nu propunem orgolii , ci smeriri prin aceste dal'Ul'Î dum­nezeieşti. Experienţa istorică a poporului român nu este mai puţin pi•lduitoare, dra­

' matică şi innobilatoare decît a altor po­poare spre care ne duce admiraţia. Para­cligmele propuse şi ele geniul românilor au marcat spirite şi pot Ii fecundate în con­tinuare. Ce ar fi însemnat România fără experienţa comunistă, proletcultistă, ate· istă, rămîne ceva de analizat şi de trecut �n contu:J. unui examei1 e�traordinar pen­�u o colectivitate un'tană. Dar examenul pe care l-am dat toţi In cei doi ani ele l a Revoluţia d i n 1989 ? Cît de doritori ş i d e puternici, !n acelaşi timp, am fost in a ne reconsidera gînduri!le, sentimentele, as­piraţiile ? Dat-am un examen bun ? Sau am constatat toţi, sau dacă nu toţi mai inulţi, că sintem u n popor cu suflu scurt, pătimaş, hărţuit, lesne de atras spre de­magogi·e ? Acastă tulburătoare medita· ţie poate atinge idealurile pe care le-am întNnit formulate de marii înaintaşi în le­gătură cu poporul român. De aceea cred că e nevoie de marile centre intru spi­ritualizare şi cultură ca ele aer, intrucit ele propun un echHibru, o bună cîntărire a cheltuirii existenţei pe pămînt. Am au· zit în ultimud timp mai mult ca oricind că e nevoie de hrănirea oamenilor, de �mbrăcarea lor, de a le sta [nainte cu celQ ce le-au fost de lipsă şi drept este.

Dar ... flămînzi de aceste . . . bunuri suntem permanent şi cred că făclnd propagandft pe aceast� temă Intr-un mod vulgar se deturnează scopul existenţei om·ului pc pă­mînt, care-i mult mai inalt decît aburul meselor mereu întinse. ÎndrăzneJia celui

· ce-ţi pune mereu în faţft vorba rf1 totul trece .prin stomac vine mai mult dintr-o mentalitate, care poate acuza vulgarita­tea, căpătuiala, hămeseala, cluctarea idenlu­rilor, cedarea, recunoaşterea condiţiei de in­vins. Nu putem fi un popor fănl speranţe ! Aş vrea ca fiecare român, intr-un ceas al vieţii lui, să se întrebe : cititu-l am pc Eminescu ? Văzut"am Voroneţul ? Fos­t-am la Podul Inalt '? Urcat-am Ja Păl­tiniş ? Cum să ne ferim ca aceste îndem­nuri să nu fie deşarte ? Unde sunteţi voi, tinerilor, care să nu vă lăsaţi ispitiţi de lene, de luarea crn deridere a filosofului din cetate, de neprivirea spre cerul în­stelat. Ştiţi voi că antropos înseamnă cel ce priveşte in sus '1 Ştiţi voi că istoria ti· nereţii in beţii, In precar, în viciu, in lipsă de ideal este ... cel mai mare păcat "! Cereţi-vă învăţătorii. Cine are de invăţat nu �nvaţă numai cinci zile pe săpUunină 1 Nu urcaţi Ceahlăul numai de dragul efor· .tuhli fizic, ci aflaţi că sunteţi mai aproa­pe de Dumnezeu, ,că există o P.uritale a trăirilor pe creste ! Ştiţi · voi că patura �rebuieşte resfinţită '! Şi dacă llll voi vc\i afla cine a fost BrâncuŞi, cine n fost Ba­covia, Enescu, Apostu, Pârvan, Iorga, a­tunci cine ?

Să ne umplem de iubire pentru aceste Uocuri, să înţelegem că măreţia omultJi stă $n natura de Făptuilor ! Să ne odih­nim după lucrarea mîinelor cîntînd. Să ne ducem Ia Temple. Şi ele sunt, prin cJa. ruJ lui Dumnezeu şi a oamenilor mari, tot in calea noastră ! Nimeni nu a epui·· zat nimic ! Toale întrebările lumi i sunt pentru toţi, încă o etală, şi încă o ctatii . Aceasta ca să nu se tcamii tînărul învit­ţăcel şi ' să se intrebe : clar pentru mine ce-a mai rămas ·? 1

Octavian VOICU

www.cimec.ro

• ., . ... 1: ..

O rugăciune de 1 prtsos de George AST ALOŞ

ba puţin timp după premiera mondială de la Naţionalul ieşian cti piesa lui George Astaloş, Robc!,pierrc, in oraşul Bacău, la un nou lăcaş de cultură s-a produs un alt eveniment legat de numele aceluiaşi scriitor. E vorba de pre­miera pe ţară cu 110 rugăciune de prisos" care a avut loc la Centrul de Cultură şi ;\.rte "George Apostu" unde se intenţionează un CI­clu ele reprezentaţii cu lucrări ale dramatuJ·­gilor români din dlnspora. Aşadar, după 20 de ani ca într-un roman de aventuri, George As­tal�ş revine pe scena româneasdi . Scriitorul . a debutat în 1968 cu piesa "Vin soldaţii" la Stu­dioul Casanc.J.ra. Era anul invaziei Cehoslova­ciei şi Televiziunea americană (N.B.C.) a pre­luat mai multe secvenţe, clif�zindu-le pe cana­lul newyorkez. Pentru . volumul "Vin soldaţii si alte piese" primeşte Premiul Uniunii, Scri­itorilor din Tiomânia (1970). Tot în ţarii .îi apar '1'catrul 1;-lornl- S r)aţial (eseu). 'l'rci piese întt·-un net (Ed. AT.lVI. Bucureşti) şi Şod•·on (poezie). ln 1971 George 1\.staloş pleacă In F'rtm\a, unele se instalează, dedicînclu-se exclusiv literaturii. Este, de mai mult timp, redactorul şef al unui tritnestrial plurilingv nNouvelle Europe" unde scrie cronidi literară, eseuri, colaborînd totoda­tă la mai multe publicaţii. Teatrul său, foar­te apreciat, face înconjurul lumii, critica. de spe­:-ialitate n1enţion'i:nclu-1· numele 'i:n vecmătatea lui Beckett, Mrozek, An·abal. George Astalpş cstS creatorul "Teatrului intruziunH\ ll:n tent�-u centrat pe paradoxul estetic şi caractenzat pnn prezenţa î n scenă a unor intruşi . <"Ocl�iul şt Urechea Puterii11), martori ai confhctulu1 dra-

· n'latic. · "0 rugăciune de pt�isos" este una dintre lu­

crările sale cele mai jucate. Un 1ung monolog dramatic, de altfel, Cf\re oferă o excelentă par­t ihn·ă pentru o n.ctriţ�t. Scl'is întrun stil moPe1:n, alert, seducător prin amestec1:1l �le liri_sm _şi iro­nic, de gravitate şi umor. ErOJna pl�S<::l, so�·a Flavia, este o că1ugăriţă dintr-o m'i:ry.astlre chn estul EUROPE'{. Prilej pentru autor de a face un . rechizitoriu ·totalitarismului intr-o ră­bu(nire plină de sarcasm. ln chip ingenios el· va alătura pe parcursul acest';li tnonolog e_l<:� mentele cele mni disparate, Sch1mbind cu pb1h-. tate registrul scriiturii intr-o _captiyantă t�:ece­re de la o temă la alta, intr-un . tot ce cupnr:'d�e analiză psihologică, incursiuni în psihanah�a, comentariu cu- nuanţă politică, sitnplă" causene, e(uziuni lirice.

Flavia este subiectul -unui puttrnic con­' flict interior. Ea a ales calea _ recluziu­n i i· monastice dar, la capătul unei dramatice c•)nfruntări cu · sine realizează că nu are voca­ţja ascezeL Inlrind mai tirziu in rin<:!ul_ . călu­.�,;ărjţclol', ea păstrează intac.t gustul v�eţu, ar9 o sun-reden ic de amintiri pro1ane, e sentunentala şi senzuale\ avind un bun simţ nativ ş� -un u­mm· sănătos. Nu poate renunţa la nevou� ele a

se exprima. la l ibertatea de a Sparovăi despre orice, în absenţa oricărei constrîqgeri. E o vor­băreaţd inlpenitentă, o 11cîrtitoare�' înzestrată cu un redutabil dar al observaţiei morale. Din confesiunea ei aflăm cîte ceva • din culisele tra­iului monahal, mai ales .cîtă sfruntată ipo­crizie se ascunde îndărătul "căutărilor spiritu­ale_'1. De aceea Flavia, fiinţă solară, cinstilă cu . sine, ispitltă n1ai n1ult de utnan d<;cît de sacru · va părăsi în cele din urmă mînăstirea, recon­vertită la viaţă, la valorile ei plenare. Lunga aşteptare .a r€velaţiei a fost "o rugăciune de pri-sos•·. · ·

Pe aceste date ale textului, Mircea Marin a construit un spectacol de . mare acurateţe, concentrat şi expresiv pe toată durata lui. l-a luminat sensurile majore, i-a potenţat sugesti­ile in vizualizări pregnante. In spaţiul muzeu al Centrului "George Apostu", pe un mic po­diuin· vegheat de o replică a unui Cl.lrist l'ăs­tignit al marelui sculptor (1\..postu, bun prieten cu Astuloş. a fost, uneori, scenograful Jui de excepţie); _regizorul. şi-a ales elemente simple de decqr, spţcifice mediului în, cat:e se desfă­şoară drama .(o masă cu sfeşnice, o firidă pen­tru rugăciune, un cufăr cu recuzita 11mondenă" a F)avi�i etc.). Scenele d_i n final. îndeosepi, se reţin prin plasticitate şi forţă de impact.

Protagonista spectacolului, Mirela Comnoilt, s-a dezvăluit ca . o profes.ionistă n1atură, stăpînă pe mijJoa�ele- ei, exploatîndu-şi cu inteligenţă datele- temperamentale . . Portretizarea, . cumula­tivă, are treceri bine controlate şi nuanţe de fineţe. Ea -reuşeşte să fie convingătoare şi in pasajele grave şi in cele· "picante'', năstruşnice, "şocante" pentru cadrul , întîmplării. Foarte bu­nă a fost Conlucrarea cu directorul de scenă in reliefarea personalităţii duale a eroinei, a ,.ba­rochismului" Său ivit dintr-o natură contradic­torie, oscilantă, . problematică. O secondează re­marcabil, cu o prezenţă discretă,. da-r mereu semnificativă, .Maria Jungl�ietu, . în rolul .,in­trusei" numită sot·a Justine. Intruziunea, per­manentă fn' desfăşurarea întîmplării, e clesena­tfi"·px:ecis de actriţă, cu o elocvenţă admirabilă, prin gesturi, piviri, mirări, stupefacţie, revoltă, complicităţi.

La noul Centru "de cultură şi arte 11George Apostu" regizorul Mircea IVIarin, autor totodată al scenografiei şi ilustraţiei muzicale (in .. care l-am recunoscut pe Bach cu muzica ·lui ,.gene­ratoare de divinitate") alături de cele două ta­tentate interprete ne-au oferit o seară de teatru adevărat. Carmcn MIHALACIIE POPA

Ncţrl'A : Ln Fes_tivalul Teatrelor din ·Moldova, o1·ga�izat la Boloşani ('i:n perioada 2-6 decem­brie 1.1991) Mircea Marin a primit Premiul pen­tru regie iar Mirela Comnoiu o menţiune ele interpretare.

Confruntare dramatică Decorul interior al Casei

. Apostu (am nu_mit!

pe. scurt, Centrul internaţional . de . cultura Şl

arte ce poartă numele ilustrului arhst) e o . re­plică inspirată a celui . exterior. Terasei ma)es­tuoase ce domină faleza Bistriţei ii corespu�cle

. salonul conceput cu o largă deschtdere catre riu şi către clmpia ce inco�j.oară oraşul, c:ar intim şi divers prin denivelar�, ocol�n Şl yun pereţii inobili care il compnma sau 11 spaţtază, după dorinţă. De altfel, întregul mtenor al cor­pului central, marcat. di� loc In loc,. ft� cte chipul marelUi patron spmtual. ft: �e 1 ept od.u­ceri dup{t opera acestuia �ste o mcJ�ltare pun invitaţia la linişte şi medttaţte. Un mcep�t de vară cu furtuni stîrnite brusc, cu plot t epezt, ş{ cu 0 Bistriţă nervoasă a !ost

. funda�ul P:

care s-a d�sfăşurat pruna inhlnue . nepl.ot?co lar[t a ·criltcilor de teatru. Ospttal!era �asă a r'tmas impasibilă, în eleganţa Şt confol tul CI,

î� fa\a severclor confruntări de părert. Dece�ţt, dar blindati în propriile lor ststemc d� pei�e­pere a fenomenului. teatral,

. _in.terloc�t

.ol'll

.�u lll:

crucişat spaclelc opi11ulor_ tt a.dm,d, citeodata, 1m pacientarea celor dezamagt\1. Spe_ctacolul spec: tacolelor de tearru nu esle la mal\t�lea �şt�p lărilor · rcvirimentul nu s-a produs, 1�er1ta 111.­trigă �xcepţiile propulsează speranţe mea vagt. Este 'tocmai perioada in care A!ldret Şerha� de­monstra, pc prima scenft a ţm;u, posJbthtat�a ele a face teatru autentic tgn?nnd, . cu demm­tate (cu demnila�ea profestet !l cmtecele de sirenă ale minimei rezisten\e. . ,

rul la rezistenţa elin "perioada grea" a totalita­rismulUi) s-a atras atenţia,. în discuţii, că ofen­siva veleitarismului este primejdioasă. Unii pu­blicişti practică un fel de incifrare considerînd subiectul ca accesibil numai unor categorii ale publicului, alţii, dimpotrivă, îşi vulgarizează ex­presia coborind sub plafonul minimei pretenţii. Mai grav, se practică şi ofensa directă sau chiar băşcălia . . .

Cercul problel1'1elor abordate a fost larg. Fi· inel prima întîlnire a criticilor, dupij o lungă şi umilitoare interdicţie, exisla şi scuza că ea nu s-a putut desprinde de unele scheme. Au sunat bizar. cererile, susţinute zgomotos, de a se prescrie "reguli". general valabile amintind de înregimentările impuse cîndva. S-a vorbit ele "obiective", de "datorii" asaltindu-se profe­sia critictilui cu normative plate. Or, nimic mai grav decît platitudinea criticului. Din feri­cire, aerul salonului era saturat nu de vorbele goale ale scllemelor nostalgice, ci de vigoarea ideilor noi stimulîndu-i pe profesioniştii ' cri­ticii de teatru in direcţia sesizării şi a încUt·a­jării actului m·tistc autentic. Reuniunea a durat două zile. Au fost, in fond, două acte nle unei confruntări intense, de la care, ca într-o ade­vărată dramă modernă a lipsit deznodămintul. "Finalul deschis" al întîlnirii de la Casa Apostu urmează să fie interpretat de fiecare protagonist in parte ..

C. ISAC

· M u z i c a

Legendele Euterpei S e spune c ă Zeus ş i Mnemosina şi-au strîns

fiicele in jurul lor, poruncindu-le să trăiască in bună înţelegere, să fie graţioase şi ocroti· toare. Locul de re-întregire al familiei olimpice s-a mutat de pe muntele 1-Ielicon, pe' malul Bistriţei, iar în f·runtea :rvruzelor n u mai stă Apollo (zis şi Musagetul), ci Actorul (pe nume­le lui teluric, Geo Popa). Aşa se face că Euterpe are nici, in Bacău, Ja Centrul International de Culturl"1 .,George Apostu" o nouă Casă·. O casă comună (mai n1u1t decit .. �uropeană") a artelor, spaţiu deschis întru n1anifestarea farmecclor prea-fct·icitelor Muze. Pe aici s-au perindat într-un răstimp scurt dar dens, o pleiadă de ţ:urtczani curajoşi şi consecvenţi ai Euterpei, veniţi de prin împrejurimi - 'frio "Syrinx", cvartctcle "Transilvan11 şi Orpheus" , utelieful de muzică contemporană "Archaeus", corul "Ateneu'1 corul "Armonia" şi "voinicul" violonist Dan Cla­udiu Vornicclu · - ori de peste n1ări şi ţări -chitaristul Urgianle Cipolloni, soprana Patricia Brady-Danzig, pianista Piera Anna Franini. Eutet·pe i-a primH, achlpostit şi 1 protejat, iar ci (pretendenţii la mîna muzei) au slujit-o cu sin-

GEORGE APOSTU o FLUTURI t

IANUARIE , E ·ţ · Sculptură mică '90" a U.A.P. din xpoz1 ta ., România. . G A tu văzut Expoziţia de fotografle " eorge pos de Mihai Oroveanu". ·

" Expoziţia de sculptură şi d_esen .,George Apostu � Expoziţia de carte de art� - donaţte a Amba sadei U.H.S.S. la Bucureşh. . ·

Expoziţia de evantaie chinezeşti prezentată prin amabilitatea Serviciilor Culturale ale Ambasa­dei R.P. Chineze la Bucureşti. FEBRUARIE Recital de vihuelă şi chitară barocă - URGIAN­TE CIPOLLONI - Italia. MAR'riE Concert ele cameră .,CVARTETUL TRANSIL­VAN" Cluj-Napoca. Expoziţie ele pictură - Filiala Expoziţie ele ceramică - China.

U.A.P. Bacău.

ceritate şi patos. Fiecare şi-a destăinuit in felul şi pe limba lui pasiunea şi virtuţile, stimu­laţi . fiind deopotrivă del · ambianţa şi condiţia de profesionist. Poate că Euter­pe ar trebui să mijlocească şi sa oJ.ns­

taureze aici, pe ncest tărîm al artelor, o anume orînduială 'i'n acţiunile Curtezanilor, pentru că în dragoste, ca şi in muzică", e nevoie ele ordine şi speranţă a duratei. Eutcrpe se logodeşte cu fiecare apariţie a unui pretenden't la marea muzică ce-şi 'i:ncearc5. puterile Ja Centrul "Geor­ge Apostu", dar logodna ei durează 'citeva zeci de minute, atît cît vil'tualul "mire" o îmbră­ţişează cu euforiilc lui. Pe cind nevoia noastră de muzică trebuie să fie penn:"\ncntă. Se cuvine, credem, instituirea unei �lrategii intru mode· larea publicului, poate chiar înfiinţarea (de ce nu ?) a unui simpozion (in accepţiunea impuSă de artele plastice) care să �e prelungească pe intre-gul parcurs al unei slagiuni. Asl(el, Euterpe se va logodi definitiv cu iubitorii muzicii ade­v::l.rale, sfinţind Casa ele pe malul. B istriţei, aclucîndu�şi totodalii prinosul frumuseţii ei.

Liviu DĂNCEANU

APRILIE Expoziţia de fotografie - (Aniversarea primu­lui i:bor In cosmos) Expoziţia de carte - .,Istoria aviaţiei" (Servi­ci'ul Cultural al Ambasadei U.RS.S.). Concertul corului "At·mmlin" - Bacău, dirijor Gheorghe Gozar. Recital .,Trio Syrinx" - Daci.\u. ;; · r

Concertul ele muzidt bizanlinfl - .,Atel�rol ele muzică contemporană "AHCIIAEUS" tondus de Liviu !Dănceanu. r MAI ,·

Gala recitalurilor dramatice (în tolahorare cu Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Bf!-cău şi Teatrul "Bacovia"). , Reuniunea naţională a criticilor de teatru (în colaborare cu UNITER). Recital de vioară şi pian - , DAN CLAUD'IU VORNICELU şi VIORICA DOERIU. IUNIE Premieră cu piesa "O rugăclun\ de prisos" de George Astaloş în regia lui Mircea Marin, !n cadrul stagiunii teatrale' a Centrului. Expoziţie de pictură - Mihai Chiuaru. 1 Recitalul cvartetului "ORPHEUS" - Bacău IULIE - AUGUST

Intr-adevăr in vara lui 1991 revelaţule post­revol�tionare ' în teatru erau încă departe de � se fi produs. Teatrul a cedat în. faţa avalanşet i11formaţionale şi tramei atracliv� . �e car: o

· oferea, zilnic, strada şi viaţa pohttca. Dupa o lungă hibernare, cînd, în decurs 5l.c . un an s�au pl'odus mai puţine premiere clectt mtr-un sm­gur trimestru înainte de decembne 1989 tar sălile se goliseri\ de public, continuitatea exis­tenţei unor insliluţii, cu un prestigiu atestat a trecut sub semnul întrebării. Episodul An­drei Şerban intervenise la timp ; nu era însă suficient.

C a l e n d a r 1992 Expoziţia Filialei U.A.P. Bacău. SEPTEMBRIE Tabără de sculptură Concertul cvartetului OCTOMBRIE

mică "George Apostu". .,ORPIIEUS" - Bacău.

Dai· acum ? Şi acum lucrurile sînt încă ele­parte de a fi salisfăcătoare. Nesigurunţa mate­rială afluenta kitsch-ului, incapacitatea captă­rîi i�teresuhii unor largi categorii ale ·publicu­lui sînt piedici în calea consolidării teatrului. In acest context, rolul criticii ar putea fi foarte ulii in susţinerea şi afirmarea, valorilor şi, e­vident, în contestarea imposturi i. O p�ate face, însă, numai dacă mijloacele ei de acţiUne sînt eficace ; un limbuj adecvat. cu impact la pu­blic este una din condiţiile criticii practicate cu folos. Recunoscîndu-se existenta unor valori incontestabile (dintre care unele au ŞI pus umă-

martie Rxpoziţie - Dan Ilatmam!

aprilie Zilele muzicii contemporane ; Simpozion1tl in­temaţional ele muzicologie

(In colaborare cu Inspectoratul pentru Culti!­ră al Judeţului iJJacău şi Filarmonica ,.Mihail Jora" - Bacău)

mai Gala Naţională a !l'ecitalurilor dram�tice, edi­

ţia a X-a. Reuniunea Naţională a criticilor de teatm ·rin colaborare cn UNITER)

iunie Saloanele Moldovei - Expozitie de sculptură

(în. colaborare cu Inspectoratu.i pentrn Cultu­ră al Judeţului Bacău şi Muzeul de artă Bacă1!}.

�ulie - august Expo�iţie George Apost'l!

septembrie Tabăra internaţionale! ele

"Gebrge Apostu". octombrie

Bacovia 111

SCl!lptură m·ică

(In colaborare cn Inspectowtnl pentru Cul­tură al Jncleflilni Bacăn şi revista "Ate.nelt").

noiembrie Colocviul traelucătorilor

decembrie E:rpoziţt'e de sculptură George Zărnescu Periodic - Concerte ele cameră .�i spectacole

ele teatm.

Expoziţia participanţilor la Tabăra de sculptură mică "George Apostu". Recitalul sopranei P,4TRICIA BRADÎ.' DAN.ZIG - S.U.A. NOIEMBRIE Recital de pian, PIERA ANNA FRANINI Italia. DECEMBRIE Participare la Festivalul Teatrelor din Moldova Mare - Botoşani cu -spectacolul cu piesa .,0 rugăciune de prisos" de George Astaloş. Premiul pentru regie - Mirc�a Marin. Menţiune pentru interpretare - Mirela Comnoiu. Bacovia 110, (in colaborare cu Inspectoratul pentru Cultură a judeţului Bacău şi Revista "Ateneu"). . Lansarea volumului "Florile răului" de Charles

.Baudelaire - .traducere Radu Cârneci. Colocviul . ,Poezie şi pictură".

1 VITRAtiU 1 FEBRUARIE [992 t

www.cimec.ro