GEORGE BACOVIADespre G.Bacovia ,N.Manolescu afirma ca estesimbolist prin formatie , dar care isi depaseste epoca , apartinand poeziei moderne ca unul dintre marii precursori.Implicarea simbolismului in opera lui Bacovia este evidenta, intrucat acesta recurgela :simboluri , sugestii , corespondente , muzicalitate , prozodie .Influentele resimtite in poemele sale sunt diverse : E.A Poe , Rollinat , Verlaine , Baudelaire ,s.a .Temele si motivele simboliste preluate de poet ar fi : conditia poetului si a poeziei , motivul singuratatii , melancolia ,evadarile , natura romantica , starea de nevroza , culorile si muzica , poezia targului,s.a. Declararea atasamentului fata de simbolisti se regaseste in volumulCu voi.Bacovia alesese sau poate fusese el cel ales de muzesareprezinte si sa urce la cote nebanuite simbolismul romanesc.Caci in 1916 , cand ii aparea volumul de debutPlumb, literatura noastra consemmna de fapt una din datele de referinta ale poeziei , cartea anuntand o individualitate lirica de necontestat, atat in raport cu ceilalti simbolisti ( Macedonski , Minulescu , M.Demetriade , S.Petica , D.Anghel )catsi cu cei de alte orientari , predecesori sau contemporani cu el .Si fata de unii , si fata de altii , Bacovia venea cu ununiversal lui, orasul provincial ,stilizatin linii si culori esentiale ,in tonuri de cenusiu , violet si galben .El aduce acelsfarsit continuu, cum avea sa-i defineasca mesajul operei un comentator de mai tarziu , Ion Caraion .Bacovia are voluptateamortii ,a dezagregarii , a trecerii in neant si toate simbolurile poeziei sale conduc catre aceasta idee.Cel mai adesea fixareacadruluiin care isi plaseaza simbolurileare loc toamna siiarna ,cel dintai dintre aceste anotimpuri fiind prin excelenta el insusi un simbol al mortii . Caderea frunzelor apare in plan strict vegetativ al naturii ca oeliberare, stare catre care , cazand in moarte in plan uman tinde sa ajunga si poetul , impreuna cu iubita lui , precum inNote de toamna. In ceea ce privesteprimavara ,poetul ii contrapune latura sumbra a existentei , si de aceea el nu scrie poezii senine si optimiste ciNervisiNotemelancolice .

S-a spus ca poezia lui Bacovia sta sub semnul liricii simbolistefranceze .Insusi poetul marturisea in 1943 capersistenta intr-o culoarea deprins-o de la francezisi ca prin 1898-1903,una din obsesiile sale a fostsimbolismul decadentsi ca l-au preocupatadancVerlaine , Rimbaud , Baudelaire , Rollinat , Jean Moreas . Sunt insa suficient de multe note distinctive si personale care-l indeparteaza pe poet de simbolistii dintaraluiVoltaire .Ceea ce la Verlaine si Baudelaire , ca si la ceilalti simbolisti, urmarea, alaturi de semnificatii muzica si armonia ,la Bacovia , dimpotriva , e dizarmonic , aproape antimuzical , datorita sincopelor , ruperilor de vers .Peisajul sau eintunecat ,cu tuse ingrosate pana la brutalitate. Ceea ce conteaza la el edecorul,halucinant pentru ca infioara , captivant pentru ca trimite la planul dedesubt al poeziei .Poezia lui Bacovia exprima o staredepresiva specifica unui intelectualproletar,cu o structura sufleteasca ultrasensibila , de aceea poate fi incadrata si in directiasimbolismului depresiv .Universul poeziei bacoviene este ca o cupola de plumb sub care domnestenelinistea ,spaima de nefiinta , de izolare:De-atatea nopti aud plouand /Aud materia plangand/Sunt singur si ma duce-un gand/Spre locuintele lacustre.Cel mai important poet simbolist roman

Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu ; despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscuta n istoria literara sub numele de bacovianism au vorbit toti marii critici. Atmosfera launtrica particulara este, cum spunea Eugen Lovinescu, deprimata de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat ntr-un peisagiu de mahala de oras provincial, ntre cimitir si abator atmosfera de plumb n care pluteste obsesia mortii si a neantului . Gasim in opera lui George Bacovia (pseudonimul lui George Vasiliu) influente din E. Poe si din simbolismul francez : Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfrsit de lume, al caldurilor toride, n care cadavrele intra n descompunere, al primaverilor iritante si nevrotice (Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Decembrie). Cadrul este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse ntr-o realitate demoralizata . Alaturi de figurile proiectate pe acest fundal : copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facnd gesturi absurde, devin personaje : toamna, somnul, plnsul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza, primavara .

Bacovia ncepe prin a evoca orasul de provincie somnolent, amantii care merg la gradina sa asculte fanfara militara, vntul care poarta prin piata dezolata hrtii si frunze de-o valma plictisul provincial, cu alte cuvinte Ce trista opera cnta / Fanfara mmilitara / Trziu n noapte, la gradina / Si tot orasul ntrista fanfara militara. // Plngeam, si rataceam pe strada / In noaptea vasta si senina ; // Si-att de goala era strada - / De-amanti gradina era plina ; catedrala ce se ridica peste toate mpungnd cu trufie cerul, n vreme ce copacii se scutura de frunze : Se uita n zari catedrala, / Cu turnu-i sever si trufas ; / Gradina orasului plnge / Si-arunca frunzisu-n oras // E toamna metalic s-aud / Gornistii, n fond, la cazarma. Peisajul samanatoristilor, cmpul, vitele, talangile, pcla toamnei prin livezi este prezent si n poezia lui Bacovia : E-n zori, e frig de toamna, / Si ct cu ochii vezi / Se-ncolaceste fumul / Si-i pcla prin livezi. // Rasuna, trist, de glasuri,/ Cmpiile pustii, - / Si pocnet lung, si chiot / Se-aude-n deal la vii. // C-un zmeu copii alearga, / Copil, ca ei, te vezi / Si plngi si-i frig de toamna / Si-i pcla prin livezi.Dar n astfel de imagini ale tristetii provinciale, Bacovia si face curnd o atmosfera proprie, ntemeiata nu pur si simplu pe sentimentalism ca la Demostene Botez, ci pe o dezorganizare sufleteasca. Astfel, melancolia devine deznadejde, plictisul suferinta . Ce e dintr-o data bacovian sunt nervii : Orasul luminat electric / Dadea fiori de nebunie - / Era o nopte de septembrie, / Att de rece si pustie ! Poetul evoca din ce n ce mai insistent vremea de plumb, toamna cu ploi ce cad, pe case si n suflet : Da, ploua cum n-am mai vazut .. / Si grele talangi adormite / Cum suna sub suri nvechite ! / Cum suna n sufletu-mi mut / Oh! plnsul talangii cnd ploua ! Ploaia e tritoare, de o monotonie care da nevroze. Toamna e anotimpul ftizicilor : E toamna, e fosnet, e somn / Copacii, pe strada ofteaza ; / E tuse, e plnset, e gol Si-i frig, si bureaza . La Bacovia, boala se transmite amurgului, frunzelor, parcului devastat, fatal : Mncat de cancer si ftizie / Patat de rosu, carne-vie . Pe strazi, amantii mai bulnavi, mai tristi, fac gesturi ciudate , un nebun racneste n gradina publica , un palid visator s-a mpuscat ; oamenii merg ca-n vis vorbind singuri. Astfel s-a instalat o stare specifica, si anume delirul : Pe drumuri delirnd, / Pe vreme de toamna, / Ma urmareste-un gnd / Ce ma ndeamna : / Dispari mai curnd ! Poetul face gesturi fara nici un fel de sens : In casa iubite de-ajung / Ei zgudui fereastra nervos,/ Si o chem ca sa vada cum ploua / Frunzisul n trgul ploios . // Dar iata si-un mort evreiesc .. / Si ploua, e moina, noroi / In murmure stranii semite / M-ajung si eu n convoi. // Si nimeni nu stie ce-i asta . Sentimentul dominant e de totala incomunicare. Poetul trece zadarnic pe sub fereastra iubitei : Orasul doarme ud n umezeala grea. / Prin zidurile astea, poate, doarme ea - / Case de fier n case de zid, / Si portile grele se-nchid . / Un clavir nga-ncet la un etaj, / Umbra mei sta n noroi ca un trist baraj - // Stropii sar, / Ninge zoios; / La un geam, intr-un pahar, / O roza galbena se uita n jos .Simbolismul poetului e acela din traditia sumbra a baudelarismului, care a cntat ploaia insinuata, rece, provincia, urtul funebru, monotonia burgheza, tristetea autumnala : Ploua, ploua, ploua / Vreme de betie / Si s-asculti pustiul / Ce melancolie!Ploua, ploua, ploua ; Da, ploua cum n-am ami vazut / Si grele talangi adormite, Cum suna sub suri nvechite ! Cum suna n sufletu-mi mut ! // Oh, plansul talangii cnd ploua ! Prototipii lui Bacovia sunt Rodenbach, Rimbaud si Verlaine . Cadavrele intrate n putrefactie sunt o reminescenta din Baudelaire, iar toamnele insalubre, tusea si ftizia vin de la Jules Laforgue, care se pare ca avea tuberculoza ( E toamna, e fosnet, e somn, / Copacii, pe strada, ofteaza ; / E tusa, e plnset, e gol ; Un bolnav poet, atacat / Se plimba tusind pe la geamuri - / O fata, prin gratii, plngnd, Se uita ca luna prin ramuri ) . Tema plictisului duminical si provincial e mai putin dezvoltata de poet. Umiditatea pluviala de la Rodenbach ia la Bacovia aspecte infernale si se observa o adevarata teroare de apa trista, ostila, care contamineaza tot, un sentiment fizic de insalubritate : Trie ploaia / Nu-i nimeni pe drum : / Pe-afara de stai / Te-nabusi de fum ; Nu e nimeni ploua plnge o cucuvaie / Vai, e ora de-altadata, umbre ude se-ntretaie/ Si-n curentul unui gang atipesc, plin de ploaie . Ploaia si ninsoarea nelinistesc prin durata si imensitate : E noapte uda, grea, te-neci afara ; Ploua, ploua, ploua / Vreme de betie - / Si s-asculti pustiul / Ce melancolie ! / Ploua, ploua, ploua ; Si toamna si iarna / Coboara amndoua : / Si ploua si ninge / Si ninge si ploua .Afara ninge prapadind ; Ninge secular ; Ningea grandios n orasul vast cum nu mai este, / Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe cnd vntul hohoteste-n bulevarde glaciale .Penetratia umezelei peste tot, atmosfera cetoasa care nabuse, crsmele umede, murdare, ziduri vechi ce se drma, peretii uzi si frigul, un mort evreiesc pe ploaie , o fata ngropata pe ploaie, toate acestea sfrsesc prin a da nervi, prin a exaspera. Isterizati, bolnavii racnesc la ploaie : Si ce enervare pe gnd ! / Ce zi primitiva de tina ! / O bolnava fata vecina / Racneste la ploaie rznd .Poezia Nocturna exprima starea sufleteasca a citadinului nelocalizat : Fug ratacind n noaptea cetatii, / In turn miezul noptii se bate rar, / E ora cnd cade gndul amar / Tacere .. e ora lasitatii // Te pierzi n golul singuratatii, / O, suflet al meu, de lume fugar, / E ora cnd Petru plnge amar / Asculta e ora lasitatii . Bacovia a scris muzica si si-a scris versurile dupa strunele vioarei , iar n urmatoarele versuri se face referirea la imitatia cadentei unui mars funebru Ningea bogat sitrist ningea era trziu / Cand m-a oprit n drum, la geam clavirul; / Si-am plns la geam, si m-a cuprins delirul - / Amar, prin noapte vntul fluiera pustiu . La un moment dat, Bacovia afirma ca fiecarui sentiment ii corespunde o culoare . ( Pictorul nrebuinteaza n mestesugul sau culorile : alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am ncercat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment i corespunde o culoare. Acum, n urma m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdei. De aceea ultimul meu volum poarta titlul Scntei galbene ). George Bacovia prefera deci culorile nchise, sumbre negru, violetul, griul , dar si pe cele deschise cum este albul , galbenul, etc.negru si alb : Copacii albi, copaci negri / Stau goi, in parcul solitar ;Cu pene albe, pene negre ; Si frunze albe frunze negre .Viziunea copaci albi / negri si frunze albe / negre are un caracter ireal (apare aici motivul cromatic) .

albul : Cmpia alba un imens rotund - / Vslind, un corb ncet vine din fund , /Taind orizontul diametral .Copacii mari si ninsi par de cristal .Imperechind ritmica muzicei si senzatia de grandoare, el ne da privelisti fantomatice de valsuri n alb, astfel amintind de tehnica vaporoasa a lui Degasnegru : Carbonizate flori, noian de negru .. / Sicrie negre, arse de metal, Vesminte funerare de mangal, / Negru profund numai noian de negru . ( negru = imaginea mortii )Un simbol al ntunericului si al mortii este corbul : O, corb ! Ce rost mai are un suflet orb , Ce vine singur n pustiu - / Cnd anii trec cum nu mai stiu. / O corb ! / Ce rost mai are un suflet orb violet : Culoarea violet devine simbol prin efectul straniu al generalizarii ei. Totusi exista nsa si interpretari simbolice preexistente, culturale ale violetului violenta, fast, precum si artificialitate. Fiind considerata o culoare care nghite lumina, galbenul este o culoare de doliu, culoare a secretului si apare n poeziile Amurg violet sau Matinala .1. Aurora violeta / Ploua roua de culori- / Venus, plina de flori, / Pare o vievioleta2. Amurg de toamna violet / Doi plopi, n fund apar n siluete : / - Apostolin odajdii violete - / Orasul tot e violet

galben : culoarea deznadejdii si totodata este tonul lncezelei autumnale, al anemiei.Privitor la culoarea rosie, Bacovia afirma ca e sngele, e viata zgomotoasa .Poezia lui George Bacovia nu este numai un produs organic al unei sensibilitati maladive , lipsita de retorica si de patetic (Pompiliu Constantinescu). Bacovia si compune ca si Alexandru Macedonski o masca ; si face din suferinta un stil, o conventie. Poetul se joaca pe sine, ca si Minulescu, dar pentru a se exprima. Bacovianismul e o haina de teatru, o proza patetica. Nu ascultam confesia uni bolnav, ci vedem o punere n scena, poetul desprinzndu-se pe fondul universului caruia i-a dat viata ca un personaj .Bacovia reprezinta punctul cel mai nalt al simbolismului romnesc, situndu-se totodata, prin valoare, mai presus de simbolism si de orice curent literar, n universalitate. Influenta lui asupra poeziei secolului XX ramne o pagina nescrisa a istoriei noastre literare. Ea e extraordinara, dar implica un paradox :; poetul cu cel mai adnc ecou asupra poeziei romnemoderne este, izolat n strania lui frumusete, inimitabil .Elemente simboliste n poezia bacovianaSimbolismul, curent literar de dimensiune europeana ce a aparut n Franta la sfrsitul secolului al XIX-lea, constituie o reactie mpotriva parnasianismului, a romantismului, dar si a naturalismului. Astfel, simbolismul renuntala modalitati care sunt de domeniul epicului sau al dramaticului, optnd, n schimb pentru o lirica a inefabilului realizata prin sugestie, aluzie, analogie, corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare, precise, prefernd sa exprime impresii vagi, stari sufletesti neclare, sa cufunde sufletul n reverie. Sensibilitatea simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate, nevroza, spleen, prin gustul pentru bizar.Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu, desi opera sa a strnit reactii controversate n rndurile criticilor. Nichita Stanescu considera ca"dintre poetii a caror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, n ordinea poeziei romnesti, Bacovia este primul", pe cnd George Calinescu l pune n mari drepturi, numindu-l "poet care cultiva artificiul".Creatorul volumelor"Plumb", "Scntei galbene", "Cu voi", "Comedii n fond" si "Stante burgheze", recunoaste ca o importanta sursa de inspiratie o reprezinta operele simbolistilor francezi: "Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am preocupat adnc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas pe care i-am descoperit n colectia "Les hommes d'aujourd'hui"" si marturiseste ca poeziile sale nu sunt o manifestare pe plan social, ci un lucru personal, un mijloc de a-si procura satisfactii proprii: "Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca mi place aceasta ndeletnicire".Eugen Lovinescu spune ca, n operele sale, Bacovia creaza"o atmosfera de plumb", surprinde un univers exterior "de coplesitoare dezolare", pustiu, apasator, obsedant prin repetitie ("Buciumul toamna/ Agonic - din fund - / Trec pasarele si tainic s-ascund. /rieploaia/Nu-i nimeni pe drum;/Pe-afara de stai/ Te-nabusi de fum." - "Pastel"). Imaginea toamnei cu ploi monotone, ce grabeste declinul vitalului, cu copaci decompusi n parcuri devastate, este limitata ntr-un peisaj de mahala al trgului provincial de altadata, cu casele scufundate n noroaie eterne, "ntre cimitir si abator".Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii, de la care nu asteapta vreun raspuns: de aici, sentimentul vidului, rsul absurd, nervozitatea. Bacovia experimenteaza procedee moderne. Trei sunt elementele care duc la dezagregarea si la dezordinea lumii: focul, care mocneste si agonizeaza, apa, care descompune, vntul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic dezechilibrul lumii.Bacovia valorifica teme si motive simboliste autentice, pe care le preia de la poetii francezi si pe care le mpleteste cu maiestrie: motivul trgului provincial, motivul toamnei dezolante, motivul ploii, motivul parcului solitar, motivul singuratatii, motivul vagabondului si alcoolismului, motivul mortii si a descompunerii materiei, motivul poetului damnat, motivul iubirii (vazuta ntr- maniera opusa romantismului). Motivul nevrozei provocate de un anotimp sumbru, schimbator este insuflat de Baudelaire. La Bacovia, cerul jos si greu este de plumb, umezeala atinge dimensiuni apocaliptice ("De-attea nopti aud plound, /Aud materia plngnd" - "Lacustra"), nsa, spre deosebire de Baudelaire, Bacovia nu nzestreaza urtul cu puteri supranaturale, ci i alatura starea de atrofiere, de deteriorare continua. ("Sunt ctiva morti n oras, iubito, / si-ncet, cadavrele se descompun. "-"Cuptor").n creatiile bacoviene, orasul apare sinistru, potrivnic vietii, ca un lacas al figurilor de ceara, al terorii, un loc unde curge snge pe strazi, iar corbii se prabusesc din zbor. ("si snge cald se scurge pe canal,/ Plina-I zapada de snge animal" - "Tablou de iarna"; "Departe, pe cmp, / Cad corbii, domol" - "Pastel").n "Nevroza" este zugravita imaginea trgului acoperit de zapada, ntunecat, pustiu, imagine ce produce melancolie, tristete, angoasa ("si geme greu ca n delir"). Laitmotivul acestei poezii este orasul cimitir (prin repetitia versului "si singe ca-ntr-un cimitir"), simbol al mediului sufocant, lipsit de speranta.

"Afara ninge prapadind,Iubita cnta la clavir,si trgul sta ntunecat,De parca ninge-n cimitir.si plng si eu, si tremurndPe umeri pletele-I resfir .Afara trgul sta pustiu,si ninge ca-ntr-un cimitir."

Trgul mizerabil, sarac, cu strazi mici acoperite de fn si noroi este prezentat si n poezia "Proza". Eul liric si exprima regretul ca iubita este nevoita sa traiasca ntr-un mediu degradant, printre crsme si dughene murdare.

"Ploua.Pe-un trg mizerabilDe glod si coceniPe-un trg jidovitsi plin de dugheni-si-aici sta iubita.si ulita-i plinaDe fn si cocenisi trec cotiugareCu saci de fainasi ploua si mai tarePe crsme murdare,Pe-un trg saracit --si-aici sta iubita.Ploua.Pe-un trg jidovit."

Fenomenele naturii se mbina armonios cu cadrele sumbre, cu atmosfera de degradare si astfel, se ntlneste motivul toamnei dezolante, anotimp al descompunerii si al mortii. "Amurg de toamna" prezinta un peisaj pustiu, cenusiu ce trezeste stari de neliniste, de nevroza, de infiorare datorita acusticii sinistre. Soarele este anemic, iar copacii scheletici se ndoaie molatec n bataia vntului."Amurg de toamna pustiu, de huma,Pe cmp sinistre soapte trec pe vnt -Departe plopii s-apleaca la pamntn larg balans lenevos, de guma."Toamna este n acord cu faptura umana cuprinsa de boala, de tristete, chiar de dementa, reprezentnd un simbol al declinului. Ploaia monotona si frigul patrunzator, grabeste descompunerea vegetala, ct si cea umana: frunzele cad rapuse de umezeala, copacii ramn goi, iar oamenii sunt cuprinsi de delir.

"E toamna, e fosnet, e somn.Copacii, pe strada, ofteaza;E tuse, e plnset, e gol.si-i frig, si bureaza.Amantii, mai bolnavi, mai tristi,Pe drumuri fac gesturi ciudateIarfrunze, de vesnicul somn,Cad grele, udate."

"Nervi de toamna"Preferinta pentru peisajele ploioase l apropie pe Bacovia de Verlaine. Bacovia are tendinta de a crea din ploaie un cadru obsesiv, privind-o ca element ce accelereaza descompunerea materiei. Existenta motivului ploii se explica prin frecventele mentiuni sau aluzii la acest fenomen. n poezia "Lacustra" numeroase cuvinte fac parte din cmpul semantic al apei ("ploua", "plns", "val", "mal", "piloti"). Astfel ploaia capata dimensiuni potopice. Metafora "materia plngnd" sugereaza dimensiunile cosmice pe care le ia ploaia monotona, cauza de disperare si de nerabdare. Imaginea ploii este largita prin folosirea adverbului "attea"(ce capata rol de superlativ) si reprezinta un simbol al deznadejdii, al senzatiei de permanenta amenintare, de cadere n neant. Eul liric este pasiv, sensibil, fiind doar martor al manifestarilor lumii, fapt dovedit de verbele de stare la timpul prezent ("aud", "simt", "sunt", "tresar").

"De-attea nopti aud plound,Aud materia plngnd.Sunt singur, si ma duce-un gndSpre locuintele lacustre.si parca dorm pe scnduri ude,n spate ma izbeste-un val -Tresar din somn, si mi se pareCa n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se ntinde,Pe-aceleasi vremuri ma gasesc.si simt cum de atta ploaiePilotii grei se prabusesc."La Bacovia, ploaia nu este usoara, calda, ca cea de vara, ci abundenta, monotona, rece, nvaluind lumea ntr-o stare sumbra, de melancolie, de apatie, de deznadejde si disperare."Da, ploua cum n-am mai vazut" - "Ploua"

"Ploua, ploua, plouaVreme de betie -si s-asculti pustiul,Ce melancolie!Ploua, ploua, ploua.Singur, singur, singur,Vreme de betie -I-auzi cum mai ploua,Ce melancolie!Singur, singur, singur."

"Rar"n cadrul trgului provincial, parcul devastat este nelipsit la Bacovia. si acest element constituie un simbol, cel al eternitatii ("parc secular"), dar si al pustietatii, la mortii.Poezia "Decor" zugraveste parcul solitar n doua culori: alb si negru, iar imaginea pe care aceasta alternanta de nuante o creaza este ambigua, obscura, vaga. Numeroasele repetitii subliniaza obsesia eului liric n legatura cu elementele de dcor, dar si n legatura cu starea de visare pe care viziunea alb-negru o creaza.

"Copacii albi, copacii negriStau goi n parcul solitar:Dcor de doliu, funerar.Copacii albi, copacii negri.n parc regretele plng iar.Cu pene albe, pene negreO pasare cu glas amarStrabate parcul secular.Cu pene albe, pene negre.n parc fantomele apar."

Obsesia singuratatii la Bacovia este ilustrata n poezii ca"Lacustra" ("Sunt singur si ma duce-un gnd/Spre locuintele lacustre"), "Plumb" ("Stam singur lnga mort. si era frig."), "Gri" ("Ca si zarea. gndul meu se nnegri. / si de lume tot mai singur, tot mai barbar -")si genereaza stari de depresie, nevroza, isterie ("Tovaras mi-i rsul hidos, si cu umbra" - "Palind").n poezia"Singur", motivul singuratatii se mpleteste cu tema claustrofobiei si cea a oglinzii. Oglinda, la fel ca si fereastra reflecta imagini echivalente, dar nu identice. Aceasta tema este mprumutata de la Rodenbach, care considera oglinda simbolul solitudinii ntr-un spatiu nchis. Astfel, n poezia bacoviana, oglinda este prezenta ca martor al singuratatii, reflectnd imagini halucinante, distorsionate, capabile de a intensifica zbuciumul interior.

"Odaia mea ma nspaimnta,Cu brie negre zugravita -Prin noapte, toamna despletitan mii de fluiere cnta.- Odaie, plina de mistere,n pacea ta e nebunieDorm umbre negre prin unghere,Pe masa arde o faclie.- Odaie, plina de ecouri,Cnd plnsu-ncepe sa ma prinda,Stau triste negrele tablouri -Faclia tremura-n oglinda.Odaia mea ma nspaimnta.Aici n-ar sta nici o iubita,-Prin noapte, toamna despletitan mii de fluiere cnta."

Alcoolismul, vagabondajul sunt aspecte degradante ale vietii pe care Bacovia le valorifica si pe care le transforma n motive ce se regasesc n poezii ca: "Nocturna" ("Fug ratacind n noaptea cetatii"), "Poem finala" ("Eu trebuie sa plec[.] Singur sa ma pierd n lume, nestiut de nimeni"). Aceste motive se mpletesc cu cel al singuratatii si al trgului parasit, formnd un tot unitar.

"Prin mahalali mai neagra noaptea paresivoaie-n case triste inundaras-auzi tusind o tusa-n sec, amara -Prin ziduri vechi ce stau n darmare.Ca Edgar Poe ma rentorc spre casa,Ori ca Verlaine, topit de bautura -si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa.""Sonet"

Alcoolistul hoinareste pe strazile aceluiasi trg cu mahalale sordide, n care se aude tusea prin peretii deteriorati si n care ploaia intra siroaie.Motivul vagabondajului este asociat n poezia"Plumb de iarna" cu ideea de libertate si de evadare din monotonie."Iarna, de-o vreme, ma duce regretulPrin crnguri, pe margini de linii ferate -Cnd flfie, pe lume, violetul.[.]O, vis.o, libertate."ntr-o atmosfera de deznadejde, de tristete, pe vreme de toamna monotona, poetul prezinta "publicului anonim" operele sale, nsa oamenii marcati de dramele existentei, nu l remarca si astfel poetul este nfrnt. Bacovia a preluat un motiv romantic, al poetului damnat, n ciuda faptului ca simbolismul se opune romantismului.

"n toamna violata, compozitori celebriAu aranjat un vast concert.Pe galbene alei, poetii tristi declama lungi poeme -[.]Pierdut, ma duc si eu, cu bratele nvinse,Plngnd,si fredonnd,Gndindu-ma la mine.""Note de toamna"

Soarta poetului este vitrega, acesta fiind nevoit sa pribegeasca pe strazile ude, palid, bolnav, fara speranta. Natura este n deplina concordanta cu sentimentele poetului distrus: vremea este apasatoare, sufocanta, frunzele se descompun n bataia vntului si a ploii tomnatice.

"Afara o vreme de plumbsi vntul mprastie ploaia,Un bolnav poet, afectatAsteapta tusind pe la geamuriTomnatice frunze prin trgAlearga, pe drumuri, cu droaia.O fata, prin gratii, plngnd,Se uita ca luna prin ramuri.

Ea plnge. el palid se pierdePrin trgul salbatec, sever;si pare tabloul acestaCa-i antic si plin de mister !.""Toamna"Cuvntul "antic" sugereaza faptul ca, desi insuccesul poetului reprezinta o enigma, este un lucru ce s-a ntmplat mereu, ca si n trecut, creatorul a fost urmarit de nefericire.Motivul mortii si al descompunerii materiei este un motiv fundamental n opera lui Bacovia. Poezii ca "Plumb", "Mars funebru", "Melancolie" dezvolta aceste motive, continnd o serie de cuvinte din sfera semantica a mortii: "sicriu", "cavou", "mort", "coroane", "lugubru", "funerar", "catafalc", "pamnt". Imaginea funerara din poezia "Plumb" este terifianta ntruct presupune ideea mortii. Fiinta umana, nchisa n acest spatiu lugubru, avnd ca elemente de dcor cavoul, coroanele, sicriele si privegheaza amorul mort, cuprins de disperare. Atmosfera creata este sumbra, apasatoare, datorita sugestiei plumbului si datorita monotoniei vocalelor nchise urmate de consoane nazale ("Dormeau adnc sicriele de plumb,/ si flori de plumb si funerar vesment -"). Clavirul si vioara care cnta marsul funebru sunt simboluri ale melancoliei grave. ("Iar la clavir o bruna despletita/ Cnta purtnd o mantie cernita,/ si trist cnta, gemnd ntre faclii/ [.] Apoi, veni si-o blonda n salon. / si-aproape goala prinse, adormita,/ De pe clavir, o scripca nnegrita - / si urmari, pierduta, marsul monoton."). Moartea este prezentata ca un spectacol macabru, acompaniat de sunetele monotone ale instrumentelor muzicale. n poezia "Cuptor", dezagregarea materiei, descompunerea cadavrelor asezate pe catafalc si chiar a oamenilor vii, sunt simboluri ale conditiei umane n societate. Ideea mortii este sugerata de imagini vizuale si olfactive ("Sunt ctiva morti n oras, iubito/ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun;[.]/ E miros de cadavre, iubito").n numeroase poezii apare formula de adresare "iubito", astfel nct se poate vorbi de existenta motivului iubirii. Totusi, acest motiv este tratat ntr-un mod total diferit de maniera romantica. Dragostea devine un spectacol hilar - hidos pentru eul liric. Daca n lirica romantica iubita este o fiinta angelica, simboliznd aspiratia spre nalt, la Bacovia, iubita se lasa prada gesturilor patetice ("Afara ninge prapadind,/ Iubita cnta la clavir,[.] Iubita cnt-un mars funebru,/ Iar eu nedumerit ma mir;[.] Ea plnge, si-a cazut pe clape,/ si geme greu ca n delir." - "Nevroza"). Daca romanticii i declarau iubitei dragostea nemuritoare, n poeziile bacoviene eul liric i mpartaseste persoanei dragi viziuni macabre ("Sunt ctiva morti n oras, iubito,/ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun;" - "Cuptor") sau si marturiseste nepasarea ("Din tot ce scriu, iubito,/ Reiese-att de bine - / Aceeasi nepasare/ De oameni, si de tine." - "Ego"). Imaginea iubitei, a femeii, este foarte des asociata cu cntecul clavirului, simbol al tristetii, al duiosiei ("Iubito, si iar am venit./ Dar astazi, de-abia ma mai port - / Deschide clavirul si cnta-mi" - "Trudit").Plnsul, nevroza sunt stari caracteristice personajelor bacoviene si sunt o reactie la fenomenele naturii, la saracia si degradantul mediu n care traiesc; de aceea motivul plnsului si cel al nevrozei sunt nelipsite n poeziile n care sunt prezente motivul toamnei, al ploii, al parcului solitar si al trgului ("si plngi. si-i frig de toamna." "Alean"; "Oh, plnsul talangii cnd ploua!" - "Ploua", "si-am plns la geam, si m-a cuprins delirul" - "Mars funebru").Datorita corespondentelor ce se stabilesc ntre imagini si stari de spirit apare ideea de dramatism. Tragicul, nsa nu este de esenta clasica, ci este degradat, uneori aspectele tragice provocnd o stare comica.Cromatica la fel ca si acustica poeziei bacoviene are un rol esential n conturarea atmosferei. Bacovia si marturiseste preferinta pentru culoare: "n poezie, m-a obsedat ntotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. Fiecarui sentiment i corespunde o culoare." Cromatica stridenta, compusa din culori n stare pura. Albul, negrul, rosul, galbenul, violetul ocupa cel mai important loc n poeziile bacoviene, fiecare avnd rol de simbol. Albul reprezinta visarea si eternitatea, violetul sugereaza monotonie, spleen, iar negrul este culoarea mortii; galbenul sugereaza deznadejdea, boala, iar rosul este simbolul vietii, dar si al tuberculozei, ftiziei. Verdele asociat cu roz sau albastru simbolizeaza nevroza.Acustica, la fel ca si cromatica este stridenta, zgomotoasa (tuse, plns, racnete, urlete de cini) si deloc evanescenta. Acest lucru dovedeste faptul ca Bacovia nu este doar simbolist, ci face un pas spre expresionism. Motivul strigatului ca forma de revolta ("Dormea ntors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb. si-am nceput sa-l strig" - "Plumb") si extrapolarea cosmica a unor situatii sau a unor stari sunt, de asemenea elemente expresioniste.Poetul urmareste, totusi si efectele melodice, de aici provenind preferinta pentru instrumente muzicale, n special clavirul, vioara ale caror cntecele sunt simboluri ale melancoliei grave, ale tristetii. Sunetele fanfarei sunt simboluri ale monotoniei provinciale. Jucnd rolul compozitorului, Bacovia alatura poeziei cele mai diverse sonoritati si obtine un efect unic."Poezia lui Bacovia e expresia celei mai elementare stari sufletesti; e poezia cinesteziei imobile, ncropite, care nu se intelectualizeaza, nu se spiritualizeaza, nu se rationalizeaza; cinestezie profund animalica: secretiune a unui organism bolnav, dupa cum igrasia e lacrima zidurilor umede; cinestezie ce nu se diferentiaza de natura putreda de toamna, de ploi si de zapada, cu care se contopeste. O astfel de dispozitie sufleteasca e prin esenta muzicala; i s-ar putea tagadui interesul, nu I se poate nsa tagadui realitatea primara; n ea salutam, poate, cea dinti licarire de constiinta a materiei ce se nsufleteste". Eugen Lovinescu