Canon la steaua Eminescu

Printre noi îºi poartã trupulUriaºul, începutul.Nopþile ni-s deci închiseDe aripile lui ninse.

Ce-nþelegi þi se aratãCe iubeºti, niciodatã!ªi locuim în cîte un cuvîntDe parcã-ar fi ºi casã ºi mormînt.

Iatã, larme-n oase înfãºorPîn’ te-ai face zorior.„Am în piept un spin de aurRana sã n-o vezi de laur!”

La steaua Eminescu, iatã:Semnele ni se aratã...

Început

Astãzi ne despãrþimDeasupra cerul, acelaºi, sublimUn pustiu în cuvinte, o ºtim – Dedesubt, sentimente-n puþin

Lacrimi ce nu s-au uscatFantoma paºilor bîntuie pe-asfalt,Deasupra aerul, uºorul, senin – Dedesubt, sentimentele-n puþin!

Astãzi ne despãrþimNu te aud, nu mã auzi. Vorbim.Cuvintele reci, cuvinte-n destin – Ne privim ºi ne stingem puþin!

Mîinile fãrã gesturi, seciTe petrec, mã petreci –

Nu plecãm deºi am plecatÎn celãlalt, în celãlalt!

! ! 3131Revista românã nr. 2 (56) / 2009

PP OO EE SS II SS

CÃTÃLIN BORDEIANUCÃTÃLIN BORDEIANU

S-a nãscut la 1 iunie 1954, în Brãila. Este profesor universitar doctor, Universitatea „PetreAndrei” din Iaºi, Facultatea de Drept, director al Bibliotecii Judeþene „Gh. Asachi” din Iaºi,preºedinte al Clubului UNESCO „Gheorghe Asachi” ºi director al Institutului de CercetãriInterdisciplinare „Petre Andrei”.

De la debut (1976) pînã în prezent, a publicat volumele de poezii: Doi… (Iaºi, 1975), Fluturii desmalþ (Iaºi, 1976), Poesii (Iaºi, 1978), Calendar (Iaºi, 1981), Grãdina gînditoare (Iaºi, 1986), Mictratat dinspre copilãrie (Iaºi, 1995), Sub axa de iarnã” (Iaºi, 1996), În Zodia Gemenilor (Iaºi, 1997),Les mots d’or roumain – poesii în limba francezã (Iaºi, 1999), Alexandra sau poveste despre umbrã

(Iaºi, 2004), Dragostea, viaþa ºi moartea mea (Novi Sad, Serbia, 2004), Mã visez în zodia inorogului (Iaºi, 2006), Cãtãlin Bordeianu– ’55, casetã antologicã (Iaºi, 2009).

A fost inclus în 20 de antologii de poesie contemporanã (1970-2009) în þarã ºi trei în strãinãtate (Belgia, Franþa, Iugoslavia).Este laureat al mai multor concursuri naþionale de creaþie literarã pentru poesie, dramaturgie, eseu. A avut o bogatã activitate jur-nalisticã, în prezent fiind membru în colegiile redacþionale ale mai multor reviste din þarã ºi strãinãtate („Symposion” – Iaºi,„Lumina” – Novi Sad, „Limba Românã” ºi „Viaþa Basarabiei” – Chiºinãu), director al Analelor ºtiinþifice ºi culturale „Alma materiassyensis” ale Institutului de Cercetãri Interdisciplinare „Petre Andrei” precum ºi al Analelor ºtiinþifice ºi culturale ale BiblioteciiJudeþene „Gh. Asachi” Iaºi.

A fost membru al delegaþiei Comisiei Naþionale a României pentru UNESCO la proiectul „Identitãþi culturale” din 3-17octombrie 1993, membru al delegaþiei permanente a României la Federaþia Mondialã a Asociaþiilor, Centrelor ºi CluburilorUNESCO (1995-2000), în prezent fiind membru de onoare al Societãþii literar-artistice „Tibiscus” din Uzdin, al Societãþii de limbaromânã din Voivodina – Serbia, al Casei Limbii Române din Chiºinãu – Republica Moldova, al Societãþii “Mihai Eminescu” dinCernãuþi – Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Serbia, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova ºi membru „Honoris Causa”al Clubului Literar „Lumina”, Pancevo, Serbia, membru fondator al Academiei Internaþionale „Nichita Stãnescu” din Pancevo –Serbia, membru corespondent al Academiei Internaþionale „Mihai Eminescu” din Craiova – România.

A publicat mai multe volume, dintre care menþionãm: Aspecte ale tacticii ºi strategiei social-democraþiei în Occident (Iaºi, 1990);Studii de sociologie româneascã (Republica Moldova, Chiºinãu, 1997); Introducere în sociologia clasicã (Bucureºti, 2003); C.Dimitrescu-Iaºi. Studiu monografic (Republica Moldova, Chiºinãu, 1999); Decenii dominante ale democraþiei în Occident. Franþa,Germania, Anglia (Iugoslavia, Pancevo, 2003); Petre Andrei – Opere (Iaºi, 2008, ediþie bilingvã româno-englezã).

Este, de asemenea, coautor al mai multor lucrãri de referinþã în cultura contemporanã: Antologia literaturii ºi artei din comu-nitãþile româneºti, volumul întîi – Banatul iugoslav (Iaºi, 1998); Weber – ieri, Weber – azi (Iaºi, 1998); Contradicþia sociologiei luiVilfredo Pareto: metodã sau sistem? (Iaºi, 1999); Dileme epistemologice la Durkheim (Iaºi, 1999); Teodor Dima – Currente calamo,monografie (Iaºi, 2003); Trei postfeþe neterminate – Laudatio Mihai Cimpoi ’65 (Iaºi, 2007); Dimensiuni ale modelului valoriicunoaºterii sociale la Petre Andrei (Iaºi, 2007).

Despre Cãtãlin Bordeianu au scris personalitãþi marcante ale culturii române, în þarã ºi strãinãtate. Activitatea cultural-ºtiinþi-ficã i-a fost recunoscutã ºi încununatã, de-a lungul timpului, cu multe diplome, premii ºi distincþii.

Tu

M-am întors în somn. Te visamÎnflorind în plãmînii mei alb.Adia primãvara cu magnolii la geamTe-aºteptam, te uram, te uitam.

Cu ochii deschiºi niciunde, nicãieri,Te regãsesc o clipã în lucruri. CalmDestrãmînd sîngele uscat al amintirii de ieriTe uitam, te-aºteptam, te uram.

Florile ameþite de fumul þigãriiFoile rãvãºite ale scrisorilor. Un hamPentru caii desperaþi ai uitãriiTe uram, te uitam, te-aºteptam.

Ce ai mai scris

Ce ai mai scris poete? – mã-ntreabã cinevaConvins cã dragostea ºi ura mai existã –Un fel de provocare cu-o armã mult mai greaÎn stare sã ucidã cînd moartea mai persistã.

Cum de-ai putut sã nu-þi tai braþul dreptCînd cãrþile pe masã nu-s o scuzã?Cum vrei sã treci prin ape plutind ca un ascetCînd eºti din carne ºi iluzii? – ce nãlucã

Se mai ascunde-n tine de parcã ai sã poþiPleca vreodatã dintre gînduri cînd în faþãUn munte transparent te-aºteaptã sã înoþiªi te transformi în aer ºi aerul îngheaþã?!

Ce am mai scris? O, Doamne, dacã mai pot ºi aziSã te-ntîlnesc în mine ºi sã-ngenunchi o clipãE cã în catedrala voinþei stai sã caziCa sfinþii din pereþi ºi-atunci doar o aripã

Mai poate sã se zbatã, însîngeratã, grea,Mai poate ca sã taie-ntunericul ºi-audCum toate prãbuºindu-se vor înãlþa: aºaDin ramul veºted mugurele crud.

Exist

Vezi, plopul n-are frunze sã poatã povestiCã vara s-a sfîrºit cînd încã mai existã;Poþi sã ucizi pe masã pãianjenul dar ziNu are noaptea ce în noi persistã.

Apoi un sunet rece vei înnoda în pãrAtît de ars în ce-i o candelã. Mã temPlecãrile din nume mai ard acum imparªi cine te-nconjoarã atunci ca un blestem?

O muzicã azi incomodã te-a ucisNu crezi în toate, toate nu te cred...Aproape vezi cã între noi a ninsDar te privesc ºi iatã, mãrturisesc: Exist!

Imaculat, ucide...

Domnul meu, poezia ucide orice-anotimpDupã atîta pietrificatã ºi-ntinsã-aºteptareClopotele stau pe pãmînt închizînd focul careSunetul preface în mare, în pãmînt...

Limba clopotului acela rãtãceºte-ngheþatãSîngerã-ntr-un vers, orice sunet învingîndPoezia ucide orizontul, magnetizatã,Privirea începe prin a nu fi, te aud

Într-o bunã zi chemîndu-mã sã privescExecuþia timpului sub axa de iarnã.Ascult cu sufletul gol, nepãmîntesc,Limba clopotului ce pãmîntul îl arã

Sub un plug de sunete, seminþele seciMii de seminþe ascunzînd rodul uitatSchimbînd natura, legile-i reciDomnul meu, poezia ucide, imaculat!

Cochilia

Aici el locuieºte în pustiuSe face tot mai mic în serpentineNici ochii nu ar spune cã e viuNici trupul lui fragil cã-ºi aparþine.

O cochilie e mica cetateDin care nici un sentiment n-a evadatE-o închisoare între cãrþi ºi poateE-o viaþã care nici n-a existat!

κi aminteºte c-a trãit în alte vieþiDar îi lipsesc acele elementeDin care moartea a urcat în toþiªi-atunci de ce mai arzi? Torente

Din universuri ce s-au spulberatStau în nisip. Clepsidra m-a uitat?!

Cel în luminã cãzut

Aerul devine dintr-o datã mai plin ºi mai viuCa o fiinþã trecînd, poate necunoscut, poate blînd:Suflet al neamului – zãpadã sã-þi fiuFruntea ta clãtinînd-o, gîndurile tale plîngînd.

În univers plutind cu un tînãr pe scutPrin memorie trece-un plug de aurLumina-ntorcînd-o cel în luminã cãzutOglindindu-se-n timpul fãrã de moarte: tezaur.

Era o dimineaþã de toamnã simþeam cã îl ºtiuLîngã inima mea orbitor – dintr-o datãTîmplele de hîrtie îmi sunt, acum cînd scriuCu neliniºtea lui îmbrãcîndu-te toatã.

! ! 3232 Revista românã nr. 2 (56) / 2009

(Prea tineri sã poatã auzi plînsul sãuPereþii sufletului, albaºtri îngropaþi în cuvinteCurgînd. Poate cãzînd alt erouTeama-ncercîndu-l la auzul numelui tãu, dinainte).

Ne întîmpinã din adîncuri aspru, fãrã somnEl vine din noi: fereastrã deschisã ºi rîuRespirînd cu fruntea lipitã de pãmînt ca o pîineMiºcînd etern izvoarele noastre – ecou...

Puterea sã rãmîi

A înflorit vãzduhul în sînge ºi-n azurBat caii înspumaþi ca niºte flãcãri albeDe-ascult însemnul naºterii din salbeFluviu solar, retinã fructelor, contur

Duratei ce dã rod bãrbatului dintîi.Apele nopþii ard luminii tale-n smalþCatarg cîmpiilor monadei în vertical asaltEmblemã a întoarcerii, puterea sã rãmîi

În naiuri de decembrie – arpegiiVorbesc de adevãrul statornicit în fîntîni

Rãtãcind suav pe sub rãdãcini ºi cununi;Drumul acesta de ieri iubindu-l prin facerea legii:

Suntem o cumpãnã a-nþelepþilor – luminii tribuni!

Vocea

Vocea tînãrã, parcã, vocea tînãrã, daVocea aceea firavã, fãrã ecou...Vocea de aur parcã se întreba – Vocile noastre – eliminîndu-se din nou.

Voce, parcã din voce se-nfiripaO voce mai amplã, mai clarã în noi – Ce voce, care voce mã poate exprima?

Vocile cresc sub îndoit altoi.Poate o voce, da, o voce în univers

Asurzitoare voce, cuprinzãtoare – Voce adolescentã schimbatã în mers

De vocea mea, cuprinzãtoare.Vibrare eternã: vocea aceea însã eraVocea, traversînd ca un astru, vocea ta!

! ! 3333Revista românã nr. 2 (56) / 2009

CÎTEVA REFERINÞE CRITICE

Cãtãlin Bordeianu este un scriitormult înzestrat, cum o mãrturisesc cãrþilesale… apãrute pînã acum. Ceea ce mi separe însã mai important este calitatea saumanã doveditã în numeroase împre-jurãri, rectitudinea caracterului care i-amarcat întotdeauna atitudinea faþã desemeni. Deosebit de urban în toatã fiinþasa, Cãtãlin Bordeianu nu putea nutri decîto gîndire umanistã, ocultatã, fireºte, înîmprejurãrile grele ale anilor din urmã,aºa încît, astãzi, Cãtãlin Bordeianu sesimte în propriul sãu climat intelectual,despre care doar amintirile celor care l-aucunoscut pot vorbi elocvent (AcademicianZoe Dumitrescu-Buºulenga).

... Coborît parcã din plaiurile de leg-endã ale Moldovei, obsedat de munþii,apele ºi cerbii acestor locuri, tînãrul poetîºi compune poezia respirînd adînc aerulsãnãtos ºi al noilor edificii. Poemele sale,imnuri molatece, întotdeauna sincere, facsã vibreze cu intensitãþi diferite: „Închiseîn cîntecul ceresc de ziditor”. Cu ununivers poetic în formare, cu imagini carerevin ciclic ºi în care se pot vedea de peacum viitoarele structuri ale unui profilliric expresiv, Cãtãlin Bordeianu este unpoet pe care îl propunem atenþiei citito-rilor (Coman ªova).

... ieºenul Cãtãlin Bordeianu oficiazã

mãsurat, cu grijã pentru regia spectacolu-lui sãu liric. Poemele, în fond de scurtãrespiraþie, ambiþioneazã sã iradiezeobsesiv. Totemul solar, nunta cereascã,lauda datinilor, vraja marilor cicluri ger-minative, proiecþia universalã a ziditoru-lui laic, sînt motivele de care el dispune cudezinvolturã, lãsînd impresia cã pre-lungeºte mereu, concentric, cîteva cînteceiniþiale (ªtefan Iureº).

Un nume ce ni s-a propus atenþiei încãdin liceu, Cãtãlin Bordeianu, poet de aut-enticã sensibilitate... ne oferã o paletã lir-icã mai viguroasã, convingãtoare. Un vîntprielnic pentru poezie pare a împinge ver-sul lui Cãtãlin Bordeianu: „Adolescenþaca o hotãrîre de iubire/ În roua unui nimbîntîrzia”, în acelaºi peisaj al puritãþii:„Ca la-nceput neaºteptînd lumina/Cuvintele dintre zãpezi ne sfredeleau reti-na” (Adi Cusin).

Cãtãlin Bordeianu este Icarul antolo-giei. Împins spre zbor, aripile sale multprea tinere nu pot sã-l poarte încã pînã lamiezul focului, el revenind în ape cu scîn-tei, cu frînturi ale focului pe care le meta-morfozeazã în versuri (Val Condurache)

Cãtãlin Bordeianu, o voce promiþã-toare, formatã, adolescentinã, autenticã,univers diafan, interior, abia sugerat deimagini pastelate, tendinþã de reflexivi-tate, dicþiune curatã... uºor afectatã(Laurenþiu Ulici).

Cãtãlin Bordeianu, muzical, gen-eros, scrie versuri ample, explicite, cul-tivînd cu delicateþe metafora în favoareapoemului patriotic, pastelului ºi poeziei deiubire (Constanþa Buzea).

Poet solar, percepînd universul cu unochi plin de candoare, Cãtãlin Bordeianuare ºi un simþ viu al circuitului germinativdin naturã, al regenerãrii periodice,îngemãnat cu un seducãtor sentimentauroral al existenþei, neîntunecat încã deamãrãciune (Mariana Lazãr).

Evoluînd de la exultanþã adoles-centinã ºi notaþia cu reverberaþii nostal-gice, cãtre o poezie fulgeratã de amarareflexie a ireversibilitãþii, CãtãlinBordeianu transfigureazã umbra în idee,cu satisfacþia de a-ºi fi împlinit canonul,înãlþîndu-ºi – nou meºter Manole – pro-pria casã, în care sufletul sã-i plîngã…„ACASÔ… (Simion Bãrbulescu).

Cãtãlin Bordeianu este însemnat cupecetea culturii, a harului ºi neliniºtii cre-atoare, adeptul unei democraþii în faptã ºigîndire; pentru el, democraþia este stareala care se ajunge prin iubirea ºi ajutorulaproapelui ºi prin strivirea egoismului ºiignoranþei. În plus, el este un iubitor deþarã ºi de ceea ce este valoareromâneascã pînã la sacrificiu; prieteniilui de peste hotare pot întãri aceste spuse(Academician Teodor Dima).