© 2007 by Editura POLIROM

www.polirom.ro

Editura POLIROMIaºi, B-dul Carol I nr. 4

; P.O. BOX 266, 700506

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37;P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

CODRUÞ, MARIANA

Nudul Dianei / Mariana Codruþ . – Iaºi : Polirom, 2007

ISBN 978-973-46-0793-8

821.135.1-31

Printed in ROMANIA

Colec]ia „Ego. Proz\“ este coordonat\ de Lucian Dan Teodorovici.

POLIROM2007

roman

Mariana Codruþ s-a nãscut în 1956, în Prisãcani, judeþul Iaºi.A studiat Literele (secþia românã-francezã) la Universitatea dinIaºi. Din 1993, este redactor la Editura Universitãþii „Al.I. Cuza“din Iaºi ºi a susþinut mulþi ani un seminar de „scriere de presã“la Facultatea de Jurnalisticã a aceleiaºi universitãþi. A publicatºase volume de poezie (Mãceºul din magazia de lemne, EdituraJunimea, Iaºi, 1982 ; Schiþã de autoportret, Editura Junimea, Iaºi,1986 ; Tabieturile nopþii de varã, Editura Cartea Româneascã,Bucureºti, 1989 ; Existenþã acutã, Editura Cartea Româneascã,Bucureºti, 1994 ; Blanc, Editura Vinea, Bucureºti, 2000 ; Ultimapatrie, Editura Paralela 45, Piteºti, 2007), romanul Casa cu storurigalbene (Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Iaºi), Editura Polirom,Iaºi, 1997, cu varianta germanã Das Haus mit den gelben Gardinen,Editura Polirom, Iaºi, 1998 (traducere de Michael Astner), ºivolumul de proze scurte Ul Baboi ºi alte povestiri, Editura Polirom,Iaºi, 2004. Este prezentã în antologia Cartea roz a comunismului,Editura Versus, Iaºi, 2004 (coord. Gabriel H. Decuble). A tradusvolumul La représentation du monde chez l’enfant, de J. Piaget,Editura Cartier, Chiºinãu, 2004. Publicã în presa culturalã ºicotidianã comentarii politice, recenzii, cronici, interviuri, tableteetc. Textele Marianei Codruþ au apãrut în reviste din Austria,Cehia, Canada, Spania, Macedonia º.a. A susþinut lecturi publiceîn Germania ºi Austria. Este membrã a Uniunii Scriitorilor dinRomânia din anul 1990 ºi a PEN Club România din 2003.

5

Nudul Dianei

Capitolul unu

Diana ºi peºtii

— A cui eºti aºa frumoasã, cã acuºi fac prima miºca-re ? ! se opinti un beþiv, bãgîndu-se în sufletul Dianei.

Fata stãtea în coasta restaurantului Odeon, printrecopaci : nu voia sã fie vãzutã de cei dinãuntru cã îlaºtepta pe Pavel, care întîrzia la baie, poate rãcorindu-sedupã o zi de varã de alergat cu comenzile clienþilor.

— Du-te-n mã-ta ! îl împinse tînãra pe agresor,întorcînd capul cu scîrbã.

Dar omul nu se lãsã ºi întinse mîna spre bluza eiroz. Pavel, apãrut în spatele beþivului ca prin farmec,de parcã atît aºtepta, s-o facã pe salvatorul zeiþeivînãtorii, îl apucã voiniceºte de gulerul murdar alcãmãºii cadrilate ºi-l îmbrînci cît colo :

— ªezi, nene, la locul dumitale !Beþivul se clãtinã, mai-mai sã cadã, ºi bombãni

ameninþãtor, dînd din mîini. Dar cei doi o luaserã lapicior, fãrã a-l mai învrednici cu vreo privire...

Pavel mergea lîngã Diana destul de confuz. Segîndise deseori la momentul ãsta, cînd vor fi numai

6

Mariana Codruþ

ei doi ; dar, deºi nu încetase nici o clipã s-o asaltezepe fatã, în inima lui îºi pierduse orice speranþã, eraconvins cã n-o sã-l bage niciodatã în seamã de-ade-vãratelea. Ea glumea mai mult cu ceilalþi chelneri saubarmani, a dansat mai mult cu ei la un chef, cînd ausãrbãtorit ziua Adelei, ºi se lãsa condusã numai de eiacasã, noaptea tîrziu, de sãrbãtori, cînd taxiurile eraufoarte aglomerate. Orice ar fi fãcut el, orice i-ar fidus, rãmînea un coleg ca oricare altul ºi chiar maipuþin decît atît : Diana nu înþelegea !

ªi doar era cît se poate de insistent !Se ducea Diana la bucãtãrie sã-ºi tragã sufletul ?Pavel dupã ea, chipurile cu treburi.Se rezema ea de bar, privind fãrã þintã, în aº-

teptarea comenzilor ?Pavel îºi fãcea de lucru pe lîngã ea.Spunea ea cã-i place cutare sau cutare fleac ?Pavel se dãdea peste cap sã-l gãseascã ºi sã i-l ofere.Avea ea „o treabã“ ºi dispãrea în cîte-o zi cînd ar

fi trebuit sã fie de serviciu ?Fiul meºterului se oferea sã-i þinã locul.Dar, al naibii, cînd o înlocuia – uneori picînd de

obosealã, fiindcã nu-l scutea nimeni de tura lui –, înloc sã-i fie recunoscãtoare, zeiþa vînãtorii se purtaca ºi cum ea era aceea care i-ar fi fãcut o favoare :„Pãi, nu ? Doar þi-a ieºit ceva ºi nu în buzunarulmeu a intrat ! !“, spunea, fãcînd aluzie la bacºiºuri,generoase dupã vreo nuntã sau alt soi de petreceremonstru pentru care se rezervau ºi restaurantul, ºibarul...

7

Nudul Dianei

Diana tachinîndu-l, Diana iritatã, Diana þîfnoasã,Diana batjocoritoare, Diana absentã...

N-o mai regãsea deloc pe fata de la început, cumo descoperise cînd se angajase ospãtãriþã la Odeon :mai deschisã, mai caldã, mai moale. Abia venise de osãptãmînã ; la sfîrºitul unei petreceri de ziua unuigrangur, dupã ce au spãlat ºi vesela, ºi mesele, ºi pejos, de strãlucea lunã totul, ºi-au aranjat sala, stãteauobosiþi cu un pahar de bere în faþã, pe un colþ demasã din bucãtãria restaurantului. Adela, ºi ea an-gajatã de foarte puþin timp, numãrîndu-ºi bacºiºulfrumuºel, le-a spus cã e tare mulþumitã cã ºi-a rezolvatproblema ciorapilor chiar înainte de nuntã ! ªi ei s-aumirat, ce-o fi cu chestia asta a ciorapilor ?

Pãi, în liceu diriginta le spunea mereu aceeaºipoveste, moºtenitã de la o fostã dirigintã : „Fetelor,trebuie musai sã faceþi o ºcoalã sau sã vã angajaþi, sãfiþi pe picioarele voastre. Închipuiþi-vã cã vã grãbiþi ºivã mãritaþi fãrã sã terminaþi ºcoala sau fãrã sã aveþiun salariu al vostru. Vã mãritaþi din dragoste, fireºte,fireºte ! Însã, dacã nu ºtiþi, o sã vedeþi cã dupã unan, doi fierbinþeala trece ºi reveniþi frumuºel cu pi-cioarele pe pãmînt. Picioarele voastre au nevoie deciorapi subþiri. Îi cereþi soþului bani ºi vã cumpãraþi opereche. Dupã douã zile, ciorapii se rup. Îi cereþi dinnou bani lui «Petricã», el vã dã ºi de data asta. Ghinionºi cu noua pereche. Iar mergeþi sã cerºiþi de la finan-þator, cu inima strînsã, ºi – gata scandalul, finanþatorulîncepe sã zbiere : «Da’ de-abia þi-am dat, toanto, iar

8

Mariana Codruþ

i-ai rupt ?». ªi s-a zis cu amorul ! Ei, nu-i mai bine sãaveþi banii voºtri ?“.

ªi ea, Adela, e tare mulþumitã acum cã are serviciuºi nu trebuie sã-i cearã bãrbãþelului „bani de ciorapi“,chiar dacã Dinu o iu-beº-teee !

Poate ca sã-i taie cheful Adelei, care se lãuda cuiubirea logodnicului ei, cu care urma sã se mãrite înaugust, sau din cine ºtie ce alt motiv, Diana le-apovestit tam-nisam cum a aflat ea cã-i va muri mama !

Cicã maicã-sa era internatã de cîteva zile ºi Diana s-adus cu taicã-sãu la spital s-o vadã. Dar tocmai atunci erape punctul de a începe ºi vizita Profesorului, iarasistentele se foiau încolo ºi-ncoace nervoase, dîndu-iafarã din saloane ºi rezerve pe musafirii bolnavilor.Tatãl ei a ieºit pe hol, însã Diana n-a mai avut timp,aºa cã mama i-a fãcut semn sã se ascundã sub pat. ªi,cum stãtea acolo ciucitã ºi abia respirînd de teamã, avãzut intrînd o mulþime de picioare încãlþate cu papucialbi. ªi a auzit o voce groasã ºi rãguºitã zicîndu-imaicã-sii „verde, lãutãreºte“ în faþã cã va muri, cã n-omai duce mai mult de-o lunã : maicã-sa avea cancer,dar nimeni nu-i spusese Dianei, cãci „ce poate înþelegeun copil de nici ºase ani ! ?“, dupã vorbele lui taicã-sãude mai tîrziu...

— Cuvîntul cancer poate cã, e drept, nu aveamcum sã-l pricep eu, na, cã eram o mucoasã. Dar cumsã nu pricep, oameni buni, cuvîntul moarte, cînd pemine la vîrsta aceea mã încerca fãrã motiv, zi de zi,spaima teribilã cã-mi vor muri pãrinþii ? ! ªi apoi, cine

9

Nudul Dianei

nu pricepe cuvîntul moarte cînd cu moartea te întîlneºti

la tot pasul de cum îþi dai seama cît de cît de lumeadin jur ? ! îi întrebã Diana, cu buzele tremurînde, pePavel ºi pe Adela ºi pe Gigi-barmanul...

Povestea asta, pe care Diana le-o spusese pe neaº-teptate, la nici o sãptãmînã dupã angajare, i-a copleºitpe toþi, iar pe Pavel l-a umplut de aºa o milã, de-ar fivrut chiar atunci s-o ia în braþe ºi s-o mîngîie ºi s-oapere... Însã ea fugea de el ca de dracu’ !

Cum dar sã nu fi rãmas cu gura cãscatã acum, cînd,cu vreo orã înainte de terminarea programului, ea a venit

ºi i-a zis scurt : „Bãi, hai pe la mine sã bem o bere !“ ?Ce sã mai înþelegi din fata asta ?

* * *

Strãzile erau pline de lume ºi în aerul dupã-amiezii

de august pluteau mirosurile lor puternice ºi vii.— Ce fainã e viaþa uneori ! mormãi Diana, exaltatã

sau excitatã, Dumnezeu ºtie.Însã, în loc de exaltare sau bucurie, Pavel simþea

doar un nod în gît.Tarabe pline de ziare ºi reviste, cu paginile des-

chise la fete cu þîþe ºi coapse goale de toate formeleºi mãrimile. Vitrine burduºite cu haine, cu cãrþi, cuoale de bucãtãrie, cu piese de maºini, care-þi strãpun-geau creierii cu luminile pieziºe ale geamurilor. Oameniagitîndu-se încolo ºi-ncoace, cu feþele încruntate ºi

10

Mariana Codruþ

obosite dupã ziua de muncã. Zdroncãnitul tramvaielor,fumul unei maºini a Salubritãþii, goana taxiurilor gal-bene. Miros de plãcinte de la o patiserie ; miros decovrigi calzi cu susan vînduþi pe sfoarã ; miros demici picanþi. Aromã de soare cotropind coroaneledese ºi verzi ale teilor de pe marginea bulevardului.Congelatoare cu îngheþatã în faþa cãrora doritoriiaºteptau rãbdãtori ºi tãcuþi. Sticle de Coca-Cola, aburite,în mîna unor copii. Fãlci mestecînd gumã. Mîiniîntinse. Mîini în buzunare. O fatã cu blugi foartestrînºi pe fund ºi un tatuaj indescifrabil pe braþuldrept, mãturînd hîrtiile din faþa unui butic. Pocãnitulpe asfalt al unor sandale cu talpã de lemn. Cerul albºi transparent, striat de sîrme ºi cabluri ºi antene...

— Halt ! fãcu zeiþa vînãtorii în faþa unei pescãrii :în acvariul enorm din geam, o grãmadã de peºti – unval greu de carne – se miºcau lent, în „formaþie“, cîndspre dreapta, cînd spre stînga, lovindu-se de fiecaredatã cu botul de sticlã. Hai sã-mi cumpãr un peºte !

— Da’ la ce-þi trebuie ? se mirã Pavel. Puteai cum-pãra unul gata preparat de la restaurant !

— Uite-aºa, îmi trebuie ! aruncã ea peste umãr,intrînd în pescãrie.

ªi el – þuºti pe urmele ei !

Fata ceru un crap pe care-l arãtã cu degetul înacvariu, iar vînzãtoarea între douã vîrste, îmbrãcatãîntr-un halat fãrã mîneci de sub care se vedeau bretelelesutienului negru, apucã un fel de crîsnic, îl manevrãcu îndemînare ºi scoase peºtele afarã. Diana s-a uitat

11

Nudul Dianei

la el, s-a gîndit, s-a rãzgîndit ºi apoi i-a arãtat unulmai mare. ªi femeia a aruncat crapul înapoi în apã ºil-a prins pe ãlãlalt, de vreo douã kile, ºi l-a luat cu omînã din crîsnic ºi l-a pus direct pe cîntar.

Clienta a cerut sã i-l cureþe, dar vînzãtoarea, fãrãsã se uite la ea, i-a rãspuns cam înþepatã cã nu sepoate, pentru cã n-are unde sã-l spele : în pescãriecanalizarea e înfundatã, of, al dracului sã fie el depatron, care a fãcut o improvizaþie, acolo, ca sã nubage prea mulþi bani !

— Uite cum dã pe dinafarã ! zise enervatã femeia,scãrpinîndu-se pe capul tuns chilug. Nici cu Calgonn-am putut s-o desfund !

ªi arãtã cu mîna dupã acvariu, unde din podeauade gresie þîºnea, într-adevãr, o micã fîntînã artezianã.ªi cei doi abia atunci ºi-au dat seama cã stãteau cupicioarele în apã...

Diana s-a strîmbat, a întins în lehamite banii, femeiai-a pus peºtele într-o pungã ºi ei doi au ieºit din pescãrie.

Au dat nas în nas cu o gagicã în colanþi negri ºimachiatã din gros, cu care Diana a început sã spo-rovãiascã de îndatã, uitînd complet de Pavel, careaºtepta ceva mai deoparte, cu crapul zvîcnind dincînd în cînd, scurt ºi greu, în punga de plastic. ªidupã un timp zeiþa vînãtorii ºi-a luat rãmas-bun de latipa aceea ºi apoi, mergînd repede pe trotuar, printreoameni care îi despãrþeau, a început sã povesteascãceva ºi sã rîdã. ªi hohotele ei îi fãceau pe trecãtori sãse uite la ea ºi asta o fãcea sã rîdã ºi mai tare...

12

Mariana Codruþ

Pavel dãdea din cap de parcã ar fi auzit ce spune :dar se vedea cã e cu gîndul în altã parte – poate lacum l-a þinut ea deoparte, ca pe un rahat în ploaie, ºinu i-a fãcut cunoºtinþã cu prietena ei ? fãcu Diana. ªiîntrebarea asta, deºi pusã cu ton de fatã de gaºcã, l-afãcut pe Pavel sã se crispeze : sîngele îi bãtea în cap,îi fîºîia în urechi, întunecîndu-i vederea.

Totuºi, cînd Diana i-a dat mîna ca sã traverseze înfugã bulevardul, el i-a strîns-o cu grãbire, ameþit cade o dulce promisiune de umezeala ºi moliciuneapalmei mici. Însã, la marginea trotuarului celuilalt, eai-a lãsat brusc mîna, scuturînd-o pe a ei îndesat, deparcã i-ar fi murdãrit-o :

— Eºti transpirat ! s-a strîmbat, rîzînd.ªi n-a mai scos nici un cuvînt pînã acasã, la blocul

din spatele pieþei Alexandru, despre care le vorbea laOdeon mereu, fiindcã de la geamul ei se vedeau cicã,„taman ca la televizor, ºi Bahluiul, ºi dealul Galatei, ºioraºul pînã hãt departe, la Cetãþuia !“. Urcã scara fãrão vorbã, þinîndu-se de balustradã, ºi dupã ea – fiulgeamgiului, cu punga miºcãtoare în mînã.

* * *

De îndatã ce-au intrat în garsonierã, Diana s-adescotorosit de sandale, pocnind cu ele pe rînd pe-retele din hol, ºi-a agãþat poºeta într-un cui ºi l-aîmpins pe Pavel în bucãtãrie. Extrãgînd un cuþit marede sub vasele din chiuvetã, i l-a înmînat solemn,spunîndu-i sã cureþe peºtele : cã ea nu poate !

13

Nudul Dianei

Dupã care dispãru în baie.

Pavel, rãmas în picioare, cercetã mirat pereþiiafumaþi ai chichineþei numite bucãtãrie, frigiderul

acoperit de abþibilduri, masa cîndva vopsitã în alb.Încerca sã ghiceascã zgomotele nelãmurite din bloc :

aici pereþii erau groºi ºi nu se auzeau, ca în fostul luiapartament din ghetoul lãutarilor, pînã ºi discuþiile cu

voce normalã ale vecinilor. ªi, brusc, aºa, cum stãteacu ditamai cuþitoiul în mînã, l-a fulgerat întrebarea :

ce-o fi cãutînd el aici... ? ! ! !

Rãsturnã crapul în chiuvetã ºi se aºezã pe untaburet, uitîndu-se la peºtele care se zbãtea ºi pleos-

cãia din coadã pe pereþii de fontã îngãlbenitã, în-ghesuit între un pahar, cîteva farfurii ºi un spãlãtor de

vase din plastic. Cînd Diana apãru în prag, aducîndîn bucãtãrie un val cald de mireasmã de miere ºi

lapte („Dulgon“, recunoscu el gelul de duº), Paveltresãri de parcã îl prinsese cu mîþa în sac ºi se ridicã

iute în picioare. ªi abia acum vãzu cît de micã era ea :înfãºatã într-un hãlãþel albastru, lipit de trupul aburit,

ºi fãrã tocuri, pãrea o fetiþã. De sub elasticul cu careîºi legase pãrul scãpaserã cîteva ºuviþe umede, creþe

ca niºte cîrcei de viþã-de-vie, acoperindu-i urechile. Îiprinse capul în mîini, dîndu-i ºuviþele rebele dupã

urechi, mirat cã pãrul ei avea culoarea mãtãsii po-rumbului copt ºi prostul de el nici nu observase pînã

acum !

14

Mariana Codruþ

Fu cît pe ce sã-i spunã asta, dar tipa l-a strãpunscu sãgeþile ochilor ei negri ºi i-a împins deopartemîinile de pe urechi. Fãrã o vorbã, luã cu gesturismucite peºtele din chiuvetã, îl lãsã sã cadã din nouîn pungã ºi deschise frigiderul, înghesuind punga încongelator :

— Sã moarã dracului odatã !Apoi, întorcîndu-se cu mîinile în ºolduri cãtre

Pavel, l-a luat la rost cã, mã rog, ce fel de bãrbat e elde nici un peºte nu poate curãþa ! ?... Dupã care s-aîntors scurt pe cãlcîie ºi, din doi paºi, a intrat încamerã. Prin uºa întredeschisã, Pavel o vãzu trîn-tindu-se pe pat ºi începînd sã se machieze.

ªi, aºa cum stãtea cu oglinda în mînã, oaseleneobiºnuit de pronunþate de la încheieturi i se vedeauîn toatã urîþenia lor în lumina directã a soarelui. Luii-a stat din nou pe limbã s-o întrebe ce-a pãþit, fiindcãnu credea cã aºa se nãscuse, cu monturile aceleaoribile, dar, în loc de asta, a îngãimat, parcã cerîndu-ºiiertare, cã nu poate spinteca nici un peºte, nu ºtie dece, poate pentru cã are acasã unul într-un acvariu.Sau poate pentru cã peºtii îi amintesc de ceva dedemult, ºi de rãu, ºi de bine ! ªi s-a lãsat din nou petaburet ºi i-a povestit prin uºa întredeschisã a bucã-tãriei ziua de iulie în care el, pe atunci un puºti, acules cu Veronica, vecina bunicã-sii de la þarã, þipariºi caraºi ºi crapi ºi roºioare ºi ce-or mai fi fost, dinlunca Prutului inundatã de apã.

15

Nudul Dianei

* * *

Ploua al dracului de cîteva zile ºi Prutul se umflase,rupînd pe ici, pe colo digul înalt. Ar fi rupt el ºi mai

mult, dar oamenii din sat ºi grãnicerii de la companiestãteau zi ºi noapte pe mal, cîrpind ºi întãrind digul

cu saci de nisip. Clopotele bisericii bãteau noaptealung, înspãimîntãtor, iar femeile ºi copiii dormeau

iepureºte cu bagajele strînse, gata s-o ia la piciordacã apa ar fi crescut. Dar nu s-a întîmplat aºa : ploile

s-au potolit, Prutul s-a domolit ºi el ºi-a ieºit soarele.„Doamne, Svinte Soare ! Mare noroc“, îºi fãcea cruce

bunica lui, Lelica, „la sorã-mea e tot satul sub apã,de-a venit pînã ºi Ceauºescu cu elicopterul sã vadã

nenorocirea !“.La ei era inundatã însã numai lunca, plinã de

ierburi ºi de tufe de mure ºi de sãlcii, ºi miºuna depeºti de toate mãrimile. Ieºeau femeile ºi copiii ºi-i

strîngeau cu mîna ºi cu baniþa sau cu crîsnicul ºi-ºiumpleau sacii ºi cãldãrile ºi coveþile, la urmã ºi poala,

ºi-i duceau acasã. Îi spintecau, le scoteau maþele, îisãrau ºi îi puneau la uscat pe þoluri, pe garduri, pe

împletituri de nuiele urcate pe case, „pentru laiarnã !“. Tot satul strãlucea în soare, era alb-argintiu

de la peºtii aceia, de ziceai cã ninsese peste el. „ªi pebisericã au întins peºti la uscat ?“, a întrebat-o el pe

Lelica uimit, arãtîndu-i acoperiºul alb al sfîntului lãcaºde pe malul Prutului. „Nu, mãi, e tabla nouã, pusã

anul trecut, cã se spãrsese acoperiºul ºi ploua înamvon !“, a rîs bãtrîna...

16

Mariana Codruþ

Doamne, ce mai mirosea satul a peºte ºi a sare ºia soare ! ªi a mãruntaie putrede, de þi se întorcea

stomacul. De parcã era nu-º’ ce !

Ploile l-au prins în sat pe Pavel, venit în vacanþã,aºa cã, de cum a ieºit soarele, Veronica l-a luat ºi

s-au dus ºi ei doi acolo, „la inundaþie“, dincoace degardul de sîrmã ghimpatã care separa satul de fîºia

de graniþã cu URSS. Au umblat prin apã, uitîndu-secum lunecau peºtii, ºi mari, ºi plevuºcã, printre

picioarele lor ºi printre tulpinile grase de mie-rea-ursului ºi de lumînãrele cu ciorchini galbeni,

încãrcaþi de polen...Veronica îºi þinea poalele cu mîna de i se vedeau

picioarele mai sus de genunchi, mult mai albe decîtîn rest. Din cînd în cînd plesnea apa ºi peºtii fugeau

în toate pãrþile. ªi ea rîdea. κi legase pãrul cu opanglicã roz, care se desfãcuse puþin, ºuviþele cã-

zîndu-i peste urechi ºi pe faþã ºi pe gît. Dupã untimp, rochia i s-a udat atît de tare, încît n-o mai þinea

ridicatã cu mîinile („Nu mai are rost, tot un drac !“)ºi, cum stãtea lipitã de ea, un bãiat din sat s-a uitat

luuung ºi i-a zis : „Da’ ce craci faini ai, Veronico !“. ªiea a rîs ºi l-a stropit pe tip cu o plesniturã din picior

ºi ãla a rîs ºi el ºi a udat-o ºi el cu mîna ºi ea rîdea demurea (iar Pavel a urît-o atunci, da’ numai puþin)...

Dar, cînd obraznicu’ cela i-a strecurat în sîn o broascã,ea s-a supãrat ºi l-a luat de mînã pe Pavel ºi s-au dus

de partea cealaltã a bisericii...

17

Nudul Dianei

Da, o vede ºi acum ca aievea în faþa ochilor peVeronica, veselã, cum ºi-a înnodat cu mîinile udepãrul în creºtetul capului ºi el i-a zãrit ceafa mai albãdecît restul gîtului ºi cîrlionþii mici ºi negri ca niºtecîrcei de la viþa-de-vie. ªi unul stãtea peste ureche dei-o acoperea ºi el s-a apropiat de ea, s-a ridicat pevîrful picioarelor ºi i l-a dat deoparte ; ºi s-a minunatcît de micã ureche avea ºi scoica urechii cît de plinãde puf ºi cît de rozã în lumina soarelui era ! ªi a maivãzut cã Veronica purta o aþã roºie în ureche ºi aîntrebat-o ce-i aceea, iar ea a rãspuns cã ºi-a fãcutgãuri ca sã-ºi punã cercei, cã i-a dat cumnatã-sa niºtecercei de ziua ei. ªi el a întrebat-o cum ºi-a fãcutgãuri ºi ea i-a spus cã mã-sa i-a gãurit urechea cuacul bãgat în foc ºi i-a frecat-o cu sare ºi apoi i-a pusaþa asta roºie pînã se vindecã rana ºi poate agãþacerceii. Cã mã-sa dãdea gãuri la toate fetele ºi femeiledin sat, cum fãcea ºi bunica ei, fiindcã pe doctori nute puteai bizui : treceau în fugã prin sat ºi numai casã-ºi umple tãgîrþele... ªi Pavel a rãmas ca prostul, cuochii la urechea ei, în mijlocul bãlþii, pînã ce Veronicaa rîs ºi l-a împins de era sã cadã în apã ºi l-a stropitcu mîna pe faþã ºi-apoi a zis : „Hai sã umplem gãleþileºi sã ne ducem acasã, hulubaº, cã mã omoarã mama“.

Acolo, lîngã bisericã, ºi-au bucºit gãleþile cu peºti,acoperindu-le cu saci de plastic, dupã care s-aucãþãrat pe mal s-o ia spre casã ; da’ tot au mai stat oclipã locului ca sã vadã cum se oglindea biserica înapa Prutului, mare ºi galbenã ºi plinã de trunchiuri

18

Mariana Codruþ

de copaci smulºi din pãmînt, de vite moarte ºi chiarºi de case. Iar Veronica, uitîndu-se cu ochii mijiþi lapãdurea de sãlcii ºi salcîmi ºi plopi de pe malulbasarabenesc, toatã sub apã, cît vedeai cu ochii ºi înstînga, ºi în dreapta, a început sã rîdã, bucuroasã :„Acum spionii pot trece mai uºor din URSS, cã nulasã urme ºi cîinii grãnicerilor nu-i pot mirosi !“. Darel s-a mirat : „Ce sã facã spionii din URSS la noi ?“.

„I-auzi !“, l-a þistuit ea în loc de alt rãspuns, ridicîndun deget în aer. ªi amîndoi au ciulit urechile, pentrucã dintre sãlciile acelea de dincolo, în care cucii ºiporumbeii sãlbatici cîntau în draci, se auzeau ºi vocilegroase ale unor bãrbaþi nevãzuþi, voci care pe Pavell-au înfiorat de emoþie...

Nu era prima oarã cînd vedea el atît de aproapemalul Prutului, doar venea mereu cu Lelica la bisericãziua, ba ºi noaptea, la slujba de Înviere, cînd tot satulpãrea sã fie prezent la casa Domnului cea bãtrînã,cocoþatã chiar pe malul înalt. Ce fain era atunci,noaptea, cînd slujba se muta afarã, în jurul sfîntuluilãcaº, cu salcîmii, sãlciile ºi plopii întunecaþi de pemalul basarabenesc la numai zece-douãzeci de metri,cu oglinda neagrã ºi neliniºtitoare a rîului chiar lapoalele lui ! Sã fi vãzut cum arãtau feþele oamenilorluminate de jos în sus de lumînãri... ! Iar vocile preo-tului ºi sãtenilor din cor parcã se înmulþeau ºicreºteau, creºteau, fiindcã valea Prutului devenea unfel de cutie de rezonanþã pentru ele… Totul pãreanoaptea misterios acolo.

19

Nudul Dianei

Dar, ciudat, acum, ziua în amiaza mare, cu peºtiiprintre ierburi ºi cu vocile acelea din pãdurea de pemalul stîng ºi la gîndul cã spionii ar putea trecedincoace, misterul rîului pãzit mereu de grãniceripãrea de nepãtruns. De asta era el întors pe dos deemoþie. ªi era atîta soare pe frunzele bogate alesãlciilor ºi un cer atît de strãlucitor ºi atîta larmãveselã printre strîngãtorii de peºte, cã îºi simþea inimaplinã de o bucurie grozavã, a mai zis Pavel ºi-a amuþit.

20

Mariana Codruþ

Capitolul doi

„Te iubesc de-mi sare smalþu’ !“

Dupã un timp, Diana veni în bucãtãrie, cu oglindaîntr-o mînã ºi cu un ruj de buze în cealaltã, zîmbi ºispuse :

— Înþeleg, hulubaº !ªi batjocura din vocea ei l-a lovit ca o palmã pe

Pavel, care ºi-a muºcat buzele de ciudã cã i-a scãpatnumele cu care-l chema Veronica. S-a ridicat de petaburet, s-a ºters de umãrul fetei ºi a intrat în camerã,trîntindu-se, roºu la faþã ºi de furie, dar ºi de îndrãz-neala lui, într-un fotoliu.

Fãcu ochii roatã, mirat de sãrãcia ºi strîmtoarea încare trãia ea ; cãmãruþa de vreo doi pe trei era sufocatãde mobile urîte ºi prãfuite : un pat mic, învelit cu ocîrpã albastrã ; douã fotolii jerpelite ºi lucioase de jegpe braþe ºi pe locul unde stãtea capul ; o noptierãmaro lîngã pat, cu cîteva cãrþi ºi un radio mic pe ea ; omasã de modã veche, pe care se înghesuia o întreagãdrogherie, ºi, dedesubt, un taburet plin de haine. Maiexista ºi un dulap burduhos, tot maro, cu ciucuri denici o culoare la chei.

21

Nudul Dianei

Pe braþul unuia din fotolii atîrna o eºarfã albã, cuochiuri, subþire ca o spumã, zbãtîndu-se la fiecaremiºcare mai apãsatã din preajmã. Pavel s-a întinsbucuros ºi-a luat eºarfa : un actor bãtrîn ºi beþiv, carestãtea uitat cu ceasurile la o masã la Odeon, îi spuseseodatã cã, atunci cînd e intimidat sau pus în încurcãturãde cineva, în viaþa de toate zilele sau chiar pe scenã,el ia întotdeauna un obiect în mînã – pahar sau cartesau creion sau fular sau orice îi iese în cale mairepede – ºi asta îl salveazã. „Fii atent !“, i-a zis actorul,ridicînd arãtãtorul de la dreapta, îngãlbenit de tutun,„fularul e cel mai bun în asemenea situaþii, pentru cãpoþi face multe cu el : îl înfãºori pe mînã, de pildã !“ –ºi-ºi luã fularul roºu de la gît, înfãºurîndu-l pe mînãºi jucîndu-se cu capetele lui. „Sau îl pui la gît, te þii deel ºi gata, te simþi mai sigur pe tine !“ ªi, cu þigaraîntre dinþi, ºi-a atîrnat din nou fularul la gît, apu-cîndu-i capetele cu ambele mîini. „Te þii de fu-laaaar,vezi ?“, rîse bãtrînul belfer, cu ochiul stîng închis dincauza fumului þigãrii...

Pavel a dat din cap, recunoscãtor. Dar n-a maiapucat atunci sã rãspundã, cã Diana a apãrut valvîrtejîn coasta lui ºi l-a luat rãstit la întrebãri, cã de ce teîntinzi, bãi, la vorbã, clienþii de la masa patru aº-teaptã, e mult de lucru, hai, valea, bãi ! Atunci Shylock(cã aºa îi spusese lui Pavel actorul, „Numele meu eShylock ! ªtii cine-i ãsta ?“, ºi, pentru cã Pavel a datdin cap cã nu, bãtrînul i-a zis : „Mã onorezi cu o vizitãºi îþi povestesc eu cine-i !“) – deci Shylock s-a uitat cuun ochi închis la fatã, fãcînd cãtre Pavel : „Ia uite, ce

22

Mariana Codruþ

frumoasã ºi ce scorpie !“. Dar, surprinzãtor, Diana, înloc sã se supere, s-a întors cãtre beþivan ºi l-a întrebat,zîmbind : „Scorpia-i nevasta scorpionului ?“. Actorulbãtrîn a zîmbit ºi el, apoi ºi-a lãsat privirea în pãmînt ;a stat încruntat cîteva clipe, suficient de multe cît ceidoi sã se întrebe cu ce l-a deranjat întrebarea astajucãuºã a Dianei, dupã care, înãlþînd deasupra capuluiun deget îngãlbenit de tutun, a scandat : „Scorpia nu-isoaþa scorpionului/ fiindcã nu cunoaºte legea tali-onului !/ Dacã legea talionului ar ºti,/ poate soaþa luiar deveni !“. ªi a rîs mulþumit de sine.

* * *

Zeiþa vînãtorii, cu hãlãþelul ei albastru nici pînã lagenunchi, veni ºi ea din bucãtãrie ; puse oglinda penoptierã ºi se trînti pe pat. ªi a început sã se uite pesub gene la el, cu mîinile sub cap, întinsã cît era delungã.

— Eºti îndrãgostit de Veronica, hulubaº ? întrebã,fãcînd clip-clap cu papucul din piciorul drept.

A, nu, nu, rãspunse bãiatul, înfãºurîndu-ºi eºarfape mînã, Veronica e mult mai mare ºi apoi nu s-aumai vãzut de mult, de ani ºi ani... Nici nu ºtie peunde o mai fi acum...

— ªi era frumoasã ?— Era tare frumoasã, daaaa ! fãcu Pavel, uitîndu-se

la urmele de pe uºile dulapului : soarele intrînd prinferestrele fãrã draperii avea încã destulã putere ºiamprentele degetelor atît de mici ale Dianei se ve-deau în praful gros de pe mahon.

23

Nudul Dianei

Ea tãcea ºi tãcea.— Ce piatrã e asta ? o întrebã el, arãtînd piatra

roºie cu ape aurii de la inelul ei.— Granat... O am de la mama. Care, chipurile, mã

iubea „ca pe ochii din cap“, da’ a murit, s-a cãrat !...rãspunse Diana ºi iar tãcu ; papucul ei fãcea enervatclip-clap, lovit de cãlcîi.

Pavel se ridicã ºi se apropie de geamurile cu sticlamurdarã : spre vest, la parcã nici o aruncãturã de bãþ,turlele mãnãstirii Galata sclipeau printre copaci.

— Bãi, de ce umbli tu cu chestii din astea zaha-risite ? întrebã fata dupã un timp.

Pavel, supãrat cã l-a împins dracul ºi i-a povestitîntîmplarea cu Veronica ºi cu peºtii din lunca Prutului,s-a întors, crispat. ªi, cînd colo, vãzu cã ea þinea înmînã plicul albastru al scrisorii pe care el i-o strecu-rase hoþeºte, cu cîteva zile în urmã, în geantã. Nu eranici un cuvînt al lui acolo, ci doar povestea Artemisei,zeiþa vînãtorii : fiindcã aleasa lui aºa le spusese într-ozi la restaurant, cã Diana e zeiþa vînãtorii. ªi Pavel aþinut minte chestia asta legatã de numele ei ºi, ajunsacasã, a cãutat febril în Miturile ºi legendele Grecieiantice, carte datã cîndva de Veronica, ºi a gãsitpovestea zeiþei vînãtorii ; doar cã, la greci, ea purtanumele Artemis. Pentru planurile lui n-avea însã nicio importanþã, doar amîndouã erau zeiþe ale vînãtorii !Aºa cã, într-o noapte, mult dupã ce ai lui se culcaserã,a copiat pentru Diana din cartea rufoasã, tulburat de

24

Mariana Codruþ

parcã ar fi fost niºte cuvinte de dragoste, tot ce erascris acolo despre Artemis : „Ea poartã de grijã fiarelorsãlbatice, turmelor ºi oamenilor, ea cheamã la viaþãiarba, florile ºi copacii, ea binecuvînteazã naºterea,nunta ºi cãsnicia... Veºnic tînãrã ºi frumoasã ca o ziseninã, aceastã zeiþã, cu arcul ºi tolba în spinare, cusuliþa vînãtoreascã în mînã, îmbrãcatã într-un veºmîntcare de-abia îi ajunge pînã la genunchi, porneºteveselã la vînat în codrii cei umbroºi ori pe cîmpiileînsorite... Nici cerbul sperios, nici cãprioara cea sfioasã,nici mistreþul turbat de furie, care se ascunde în desiº,nu scapã de sãgeþile ei ce nu dau niciodatã greº... Îiplace sã se odihneascã prin peºterile rãcoroase în-veºmîntate în verdeaþã, departe de ochii muritorilor.Vai de acela care îndrãzneºte sã-i tulbure odihna.Aceasta a fost pricina pieirii tînãrului Acteon, nepotullui Cadmos, regele Tebei.

Aflat la vînãtoare cu prietenii lui, Acteon, despãr-þindu-se de ei, se duse în cãutarea unui loc rãcorosprin vãile Kithaironului. ªi astfel ajunse în valea în-verzitã ºi înfloritoare numitã Gargafia, care era închinatãzeiþei Artemis... Peste tot domneau liniºtea, pacea ºirãcoarea... Pe povîrniºul abrupt al muntelui, Acteonvãzu o peºterã minunatã, îmbrãcatã toatã în verdeaþã.Porni într-acolo fãrã sã ºtie cã peºtera îi slujea adeseaca loc de odihnã zeiþei Artemis, fiica lui Zeus. CîndActeon se apropie de peºterã, zeiþa abia intrase înãuntru.Ea tocmai dãduse arcul ºi sãgeþile unei nimfe ºi sepregãtea sã se scalde. Nimfele îi descãlþaserã sandalele,îi strînseserã pãrul ºi zeiþa era gata sã se ducã la pîrîul

25

Nudul Dianei

rece, cînd la intrarea în peºterã se ivi Acteon. Vãzîndu-lintrînd, nimfele þiparã. Ele o înconjurarã pe Artemis,

cãutînd s-o ascundã de privirile unui muritor. Precumrãsãritul de soare împurpureazã norii cu vãpãi, tot

astfel roºi de mînie zeiþa ºi ochii i se aprinserã deciudã, fãcînd-o ºi mai frumoasã. Artemis se supãrã

peste mãsurã cã Acteon îi tulburase liniºtea. ªi, înmînia ei, îl preschimbã pe nefericitul Acteon într-un

cerb cu trupul zvelt. Lui Acteon îi crescurã pe capcoarne rãmuroase. Picioarele ºi mîinile i se prefãcurã

în picioare de cerb. Gîtul i se întinse, urechile i sealungirã ascuþit ºi tot trupul i se acoperi cu blanã.

Cerbul sperios o rupse la fugã. κi vãzu noua înfãþiºareabia în apele pîrîului... Vru sã strige «O, vai ºi amar

mie !», însã pierduse darul vorbirii. ªiroaie de lacrimiîi curgeau din ochi, care acum erau ochi de cerb.

Doar mintea îi mai rãmãsese omeneascã. Ce sã facã ?Încotro sã fugã ?“.

ªi, terminînd de citit cu intonaþie batjocoritoare,

demonstrativ, Diana aruncã scrisoarea pe pat, se uitãla el printre gene ºi-l întrebã din nou :

— Bãi, de ce umbli tu cu chestii de-astea de doilei ?

Dar Pavel n-a zis nici pîs. κi înfãºura ºi-ºi desfãºura

harnic eºarfa ei pe mînã ºi zîmbea. Iar tãcerea ºizîmbetul lui au enervat-o ºi mai tare pe tipã, care s-a

rãþoit de-a dreptul la el :

26

Mariana Codruþ

— ªi, mã rog, de ce te tot þii de mine, cã rîd toþi laOdeon cum umbli tu ca mînzul dupã fusta mea, fãrãsã spui nimic ? !

Mã duc eu la bucãtãrie, Pavel dupã mine !Mã duc la bar, hop ºi Pavel !Mãnînc eu ostropel, Pavel vrea ºi el ! (Rîse.)Mã uit eu pe geam, se uitã ºi Pavel !Mã pasionez eu de carcaleþi, se pasioneazã ºi Pavel

de carcaleþi !Mã scarpin eu în fund, se scarpinã ºi Pavel !...

Dar el n-a rãspuns nici de data asta, numai s-auitat într-o parte, frãmîntînd mãtasea albã a eºarfei înmîini. Diana a deschis radioul, a umblat dintr-o parteîn alta a scalei în fugã, umplînd camera de scîrþîituriºi scrîºnituri, dupã care l-a închis la loc, pufnind. ªil-a întrebat din nou, furioasã, pe Pavel :

— Zi, bãi, mutule, odatã !

Bãiatul meºterului ºi-a pus eºarfa albã ºi diafanãca friºca la gît ºi, þinînd-o bine cu amîndouã mîinile,a izbutit sã zicã :

— Eu te iubesc de-mi sare smalþu’ !ªi a zîmbit încurcat, dupã care a amuþit, învîrtind

fularul transparent pe degete.Diana l-a privit cu gura cãscatã ºi-a izbucnit în rîs.

ªi-a rîs, ºi-a rîs, tãvãlindu-se pe pat, cu papucii cãzuþipe mochetã, la picioarele lui Pavel. Iar Pavel rîdea ºiel, fericit cã ea nu s-a supãrat, cum fãcuse profa luide românã din clasa a noua fiindcã strecurase vorbele

27

Nudul Dianei

astea printre rînduri, în tema pentru acasã. (Ce scandala mai fãcut Romaniþa cea blondã ºi tînãrã la ora

urmãtoare, de-au rîs toþi bãieþii ºi toate fetele de el !ªi profa l-a chemat pe taicã-sãu la ºcoalã ºi, roºie în

obraji, i s-a plîns cã „elevul Adam Pavel“ îºi bate jocde ea. Dar don’ Costicã a scãldat-o, a luat-o cu

diplomaþie, i-a zic cã „practic“ nici nu se putea altfeldacã ea e aºa de frumoasã ! ªi-a împãcat-o cumva,

mai ales dupã ce au stat de vorbã numai ei doi lîngãcancelarie. ªi Pavel s-a temut cã o s-o încaseze de la

meºter. Dar, cînd au ajuns acasã – cã pe drum, înmaºinã, au vorbit despre altceva –, sticlarul doar a

pufnit cam supãrat, uitîndu-se din cînd în cînd lafiu-sãu pe furiº. Iar peste vreo douã zile chiar a rîs ºi

el ºi l-a întrebat de unde a scos „practic“ vorba asta –cã pe atunci taicã-sãu avea fixaþia cu cuvîntul practic,

pe care-l pomenea una-douã... Dar Pavel nu i-a zisc-o ºtie de la Veronica : i s-a pãrut cã, dacã i-ar spune,

ar trãda-o ºi pe Veronica, ºi ziua aceea din luncaPrutului, ºi aceea de la harbuzãrie, ºi aceea cu Micul

prinþ – aºa cã a tãcut chitic...)

— Futere ! a îngãimat Diana printre lacrimi de rîs.Auzi ! Mã iubeºte de-i sare smalþu’ !

Aºa declaraþie de dragoste n-a auzit în viaþa ei ! ªirîdea, ºi rîdea, iar Pavel se uita crispat la gura ei

cãscatã ºi roºie, cu rujul peste marginile buzelor...Apoi fata s-a ridicat în fund, ºtergîndu-ºi ochii de

lacrimi ºi oftînd de parcã era taaa-re obositã. ªi s-a

28

Mariana Codruþ

interesat dacã „hulubaºu’“ vrea ceva de bãut, iar el arãspuns cã „nu, mulþumesc“, fiindcã ia niºte medi-

camente.

* * *

Diana a adus din bucãtãrie un pahar ºi o sticlã cu

bere ºi l-a anunþat cã peºtele parcã tot se mai zbate,chiar ºi în congelator, dupã care s-a trîntit în celãlalt

fotoliu, cu picioarele sub ea, de i se vedeau coapselede sub halatul albastru pînã foarte sus. ªi atunci el s-a

întins ºi i-a acoperit genunchii cu eºarfa albã ºi subþireca o spumã. Dar ea a prins-o cu douã degete ºi a

lãsat-o sã cadã pe mochetã, cum laºi sã cadã un fir depãr pe care l-ai cules de pe umeri.

Pavel s-a aplecat, a ridicat fularul ei de jos ºi ºi l-apus pe braþul stîng. Apoi s-a ridicat ºi el din fotoliu,

i-a luat sticla ºi paharul din mînã ºi i-a turnat bere,încet, atent, pe buza paharului, sã nu se facã spumã.

Fata ºi-a bãgat un deget în bere ºi ºi l-a supt, de parcãar fi vrut sã se asigure mai întîi cã berea e bunã, ºi

numai dupã asta a bãut din pahar, cu sete. ªi, lin-gîndu-ºi spuma de pe buze, l-a atacat :

— Bãi, tu eºti chelner ºi acasã ! Uite cum torniberea cu ºervetul (ºi a arãtat eºarfa ei) pe braþ ! Ca un

chelner adevãrat !... Adicã vorba vine, cã nici unuldintre cei de la Odeon nu e chelner adevãrat... Nici

eu, da’ de la mine n-am nici o pretenþie, ãsta e numaiun job acolo, post de tranziþie. Stau ºi eu pînã la anul,

cînd vreau sã intru la facultate...

29

Nudul Dianei

ªi tãcu, rãsucind paharul în mîini. Pavel zîmbea.

— ªi nici tu nu eºti un chelner adevãrat, hulubaº !rîse ea. Dacã vrei sã vezi cum e un chelner adevãrat,citeºte un roman al unui ceh, Hrabal îi spune, sã vezicum ajunge un chelner adevãrat sã ghiceascã dintr-oprivire gusturile ºi apucãturile ºi psihologia unuiclient...

— Ei, da’ nici eu nu... dãdu Pavel sã spunã ceva,însã ea i-o retezã scurt, privindu-l direct în ochiicãprui, cu fire aurii în ei.

— Poþi tu ghici gusturile ºi apucãturile ºi psi-hologia cuiva numai cît îl vezi intrînd pe uºã ?

Fiul meºterului i-a ocolit privirea ºi-a rãspuns :— Ei, omul e un mister, nu-l cunoºti nici dupã

ce-ai stat o viaþã lîngã el !

Diana l-a mãsurat în sictir ºi a dat din cap, cã adicãºtia încã de-acum douã sute de ani cã aºa va zicedumnealui, nu-i nici o surprizã. ªi ºi-a aprins o þigarã.Iar dupã ce-a tras cîteva fumuri – care te îmbatã dacãle tragi cam pe nemîncate ºi mai ºi bei ceva, cã atîtalucru ºtie ºi el, chiar dacã nu fumeazã –, fata a împunsaerul cu un deget :

— Bãi, filozofule, sã ºtii cã era un neamþ care-aspus cã numai cine se cunoaºte pe sine cunoaºtelumea !

Pavel a dat aprobator din cap, adicã aprobator ºicumva neîncrezãtor în acelaºi timp, cã adicã mai ºtieºi el cîte ceva despre lume, dar n-a scos nici uncuvinþel.

30

Mariana Codruþ

— Bãi, tu te cunoºti pe tine ? l-a luat tipa la rost,grãbindu-se sã-ºi toarne singurã alt pahar de bere.

În miºcarea repezitã a braþului în lateral, capotul is-a descheiat la un nasture ºi, prin deschizãturã,albeaþa unui sîn l-a fulgerat ca un cuþit de oþel pePavel, care s-a uitat în altã parte. ªi Diana a vãzut ºi-aînceput sã rîdã ºi l-a întrebat cînd are de gînd sã sematurizeze, cã la vîrsta lui se poartã ca un puþoi.Bãiatul s-a întors cãtre ea ca sã rãspundã, roºu la faþãpînã în albul ochilor, dar a rãmas încremenit : zeiþavînãtorii pusese paharul cu bere pe noptierã ºi, cuþigara între dinþi, îºi descheia încet nasturii la hãlãþel,unul cîte unul, rãsucindu-se ca sã-ºi scoatã braþele,pe rînd, din mîneci.

ªi un alt val de sînge inundã inima lui.

31

Nudul Dianei

Capitolul trei

Motanul lui Shylock

Pavel bãtu de trei ori, tare, în uºã : de dinãuntru seauzea o femeie vorbind ascuþit ºi precipitat. La aldoilea rînd de ciocãnituri, Shylock deschise ºi, cînd îlvãzu, zîmbi fericit. Îl trase repede înãuntru ºi îl îm-pinse prin uºa larg deschisã în sufragerie.

În hol, cu mîna pe clanþã, gata de plecare, o femeietînãrã, cu faþa rotundã, îmbrãcatã cu o rochie galbenã,îºi continuã avalanºa de vorbe turnate în capul luiShylock :

— Tot timpul te plîngi cã eºti singur, don’ Valentin !Mã rog dumitale, de ce te plîngi ? Ce, nu þi-e bine ? Cegriji are un om singur ? Ce griji ai dumneata ? N-ai nicio grijã ! Te culci cînd vrei, te scoli cînd ai chef, facice-þi pofteºte inima... Nu tu copii, nu tu nopþi ne-dormite, nu tu gînduri cã de unde bani sã-l încalþi peãla, sã-l îmbraci pe ãlãlalt, sã-i hrãneºti, sã-i þii laºcoalã ! Nu mai poþi de bine, aºa sã ºtii !...

Mãrunþel ºi cocîrjat de parcã l-ar fi tras nasul enormîn jos, într-un tricou albastru scãmoºat ºi blugi vechi, cu

32

Mariana Codruþ

picioarele goale în ºlapi ºi pãrul vîlvoi, Shylock stãteaîn faþa ei cuminte ca un mieluºel. Din cînd în cînd, seîntorcea spre Pavel, care rãmãsese în picioare, cu florileîn mînã, în mijlocul sufrageriei umbrite din cauza per-delelor trase în geamuri, ºi-i zîmbea mieros. Gîndindcã-i face semne ºi cã-ºi bate joc de ea, femeia smuciclanþa ºi deschise uºa. Din prag, mai aruncã o datã :

— Nu mai poþi de bine, aºa sã ºtii ! – ºi dusã a fost !Dar, pe scãri, îºi aminti ºi strigã :— Vin luni la patru ! ºi Shylock închise uºa, dînd

din cap.Cu spatele la Pavel, ridicînd mîna ºi gesticulînd cu

ea atît de vijelios, încît faldurile cãrnii bãtrîne de pebraþ fluturarã ca un drapel în vînt, o apostrofã, zbie-rînd teatral prin uºa închisã, pe duºmanca lui, probabildeja ajunsã în stradã :

— Da’ ce, omul singur nu are ºi el ochi ? Nu are ºiomul singur mîini, mãdulare, talie, simþuri, patimile,nãzuinþele lui ? Nu se hrãneºte ºi el cu aceleaºi mîn-cãruri ? Nu poate fi rãnit ºi el cu aceleaºi arme ? Nu esupus ºi el aceloraºi boli ? Nu foloseºte ºi el aceleaºileacuri împotriva bolilor ? Nu se încãlzeºte ºi el, nuîngheaþã ºi el, vara sau iarna ? Aºa cum fac ºi suferã ºicei cu copii ? Nu sîngerãm ºi noi dacã ne înþeapãcineva ? Nu începem sã rîdem dacã ne gîdilã cineva ?Dacã ne otrãviþi, nu murim ºi noi ca ºi voi ? ªi, dacã nefaceþi vreun rãu, nu se cuvine sã ne rãzbunãm ºi noi ?

Apoi, terminînd tirada asta, foarte mulþumit desine, executã o piruetã stîngace pe un picior, cu pãrulfirav ºi alb zbãtîndu-i-se pe lîngã cap, ºi-i spuse lui

33

Nudul Dianei

Pavel gîfîind ºi ºtergîndu-ºi fruntea, ca dupã un efortcolosal :

— Aºa, vezi ? ! Trebuie sã-i înfrunþi pe ciumeþi ! Sãlupþi ! Sã te rrre-volþi ! ! Eu sînt un luptãtor, un rrre-voltat ! !strigã, bãtînd aerul cu un deget strîmb, îngãlbenit detutun.

κi frecã mîinile încîntat ºi, fãcînd cu ochiul cãtremusafir, se repezi în sufragerie, cotrobãind febril pesub pernele fotoliilor, pe dupã televizor, prin colþuriferite, în timp ce bodogãnea :

— Capul meu bãtrîn e bucºit cu singurãtate ca osaltea cu lînã, ghibositã în ea cu pumnii ! În fiecarecolþiºor ! Prin fiecare cusãturã ! Ca o pernã de pene ecapul meu bãtrîn doldora de singurãtate. Sînt buboide tãcerr-ea asta morocãnoasã a casei. N-o mai potscoate cu nimic din mine ºi din capul meu. Daudrumul la radio – nu-l mai aud. Deschid televizorul,sã pãtrundã vuietul lumii în mine – ea rãmîne totacolo, acrã ºi unsuroasã... Sã fii singur an de an, lunãde lunã, zi de zi ºi ceas de ceas ! ªtii ce-nseamnãasta ? întrebã cu glas înalt, întorcîndu-se cãtre Pavel ºigesticulînd abundent. ªtii ce înseamnã, dom’le, sãsimþi cum þi se scurg orele grele de liniºte moartã pefaþã, ca niºte rîme puturoase ? ªi cum se strîng în jurulgîtului tãu ca un boa ucigaº ? Ori cum îþi sfãrîmãoscioarele, mãrunt-mãrunt-mãrunt, ca un dihor oaselepuiului de gãinã ? ªtii ce forþã îþi trebuie ca sã nuînnebuneºti ? Trebuie sã fii puternic precum leul în-durînd foamea ca sã faci faþã singurãtãþii totale. ªi

34

Mariana Codruþ

rãbdãtor ca o cãmilã fãrã apã. Tenace ca un cîinevînînd la vizuinã. ªi iute ca ghepardul, ca sã nu teprindã în mrejele ei mortale... Da, da, da, cã are, are,ticãloasa, mreje mortale ! dãdu el din cap la întrebareamutã din ochii lui Pavel. Îþi suge vlaga din i-ni-mã ! ! !ªi mintea din creier ! ªi snaga din boaºe ! E sîngeroasã,dom’le, e cea mai sîngeroasã fiarr-rã ! ªtii ce autoritateare ? Nu te lasã sã miºti în front decît cînd vrea ea !fãcu el, plesnind palmele una de alta cu ciudã.

Începu sã rãscoleascã prin sertarele bibliotecii :— Devii omul junglei. Nu-þi mai vine sã te mai

scoli din pat. ªi, dacã te forþezi ºi te dai jos din pat,nu-þi mai vine sã te mai speli pe faþã. ªi, dacã te speli,nu-þi mai vine sã te îmbraci ca oamenii. ªi nu-þi maivine sã mai mãnînci ca oamenii, ci în picioare, cumîna, direct din oalã ! Iar dacã îþi încordezi voinþa –cã hicleana te þine cu capul în curul ei, ca hipnotizat,ºi chiar aºa îþi ºi holbezi ochii, ceasuri în ºir, fãrãþintã, ca hipnotizat –, dacã îþi încordezi voinþa ca sãieºi în lume, arunci de-a valma hainele pe tine. ªi numai ºtii sã te porþi cu oamenii. Nevorbit de-atîta amarde vreme, turui vrute ºi nevrute. Sau nu-þi mai gãseºticuvintele. Le stîlceºti. Nu le mai dibui sensurile. Tesperie propria voce, pe care o uitaseºi. ªi îi priveºtisuspicios pe cei cu care vorbeºti. ªi gãseºti în cuvintelelor, la tot pasul, intenþii perfide. ªi devii suspicios ºifaþã de tine : „Dacã sînt singur înseamnã cã nu mãiubeºte nimeni. ªi dacã nu mã iubeºte nimeni în-seamnã cã faþa mea a devenit monstruoasã !“, rãsuflãel zgomotos. Omul singur le pare celorlalþi primejdios

35

Nudul Dianei

ca ºi strãinul, aºa sã ºtii ! Toþi se tem de tine ca deunul pe care nu-l cunosc : „Bãi, cine ºtie ce are ãstaîn cap !“. Nu mai poooooot ! ªi nimeni nu mã crede.Toþi spun cã huzuresc de bine, ºi soru-mea, ºi nebunaasta care-mi face menajul, ºi vecinii... Îmi spun mie,un marrr-tir al singurrr-ãtãþii, al tãcerr-rii ãsteia dincasã, care mã macinã cum macinã mucegaiul hîrtia... !se bãtu el cu pumnii în piept.

De sub un vraf de hîrþoage, extrase în sfîrºit cuinfinitã grijã o sticlã platã de whisky ºi, punînd-o cuinfinitã grijã pe masã, îi fãcu din nou cu ochiul luiPavel. Se repezi în bucãtãrie, tot bodogãnind :

— Am ascuns-o de scorpia care þipa la mine cîndai venit. Cã, altfel, mã toarnã lu’ sor-mea ºi aia m-aameninþat cã mã duce la azil dacã nu sînt cuminte. Saucã n-o mai lasã pe Fineta sã vinã sã-mi facã menajul !Cã eu aºa îi spun amãrîtei ãsteia, Fineta. Fiindcã,într-o iarnã, cînd s-a aplecat sã spele pe jos, i-am vãzutde sub rochie cãmaºa roz de finet. Stãtea aºa – ziseShylock venind în hol, aplecîndu-se din mijloc ºimiºcîndu-ºi fundul þuguiat ca sã arate cum fãceaFineta – ºi rochia s-a ridicat pe curul ei mare ºi rotundde i-am vãzut cãmaºa de finet ! Auzi, cãmaºã de finet, cape vremea bunicii ! rîse el ºi se precipitã iar în bucãtãrie.

Pavel îl auzi zdroncãnind un timp printre vase.Reveni în sufragerie cu douã pahare, turnã în elepuþin alcool, apoi îl goli pe al lui dintr-o rãsuflare,înseninîndu-se la faþã. Se lãsã oftînd într-un fotoliu.

36

Mariana Codruþ

Abia acum vãzu cã Pavel stã în picioare ºi-i fãcusemn sã se aºeze :

— Stai, mielul lui Dumnezeu !ªi abia acum vãzu cã tînãrul avea un buchet de

flori în mînã.— Mi-ai adus trandafiri ? fãcu el mieros, aprinzîn-

du-ºi o þigarã.— V-am adus acum, cã pentru spectacolul la care

m-aþi invitat mai demult... Nu sînt trandafiri, sîntgaroafe, rãspunse zîmbind Pavel, care scoase dintr-opungã ascunsã sub braþ o sticlã de jumãtate cu vodcãºi i-o întinse.

— Ah, eu nu mã pricep deloc la flori, spuse Shylock,sucind ºi rãsucind, vizibil dezamãgit, sticla de bãuturã.

Cu o mînã luã florile, punîndu-le alãturi, pe margineabibliotecii, cu cealaltã sticla, bãgînd-o sub fotoliu.

— Confund florile de liliac cu cele de salcîm.Odatã i-am spus cuiva cã am mîncat clãtite cu flori deliliac ºi m-am fãcut de rîs, fiindcã, de fapt, erau desalcîm !... Da’ ce de-a flori am primit la viaþa mea ! Cubraþul, la fiecare premierã ! Cã eu am fost... L-amjucat pe Shylock din Neguþãtorul din Veneþia, al luiShakespeare. ªtii dumneata ? ªtii ? Mare spectacol,dom’le ! ! ! Maaare ! Vreo cinci ani a þinut afiºul, cãactorii tineri care se angajau la Teatrul Naþional nu-mimai spuneau don’ Valentin, cum se întîmpla maidemult, ci Shylock. ªi Shylock am rãmas, ºi pentruportar, ºi pentru cabiniere, ºi pentru peruchiere, ºipentru oamenii de la ateliere. Pentru toþi. ªi pentruprimarii de dupã, ºi pentru popã ! Shylock, domnule !

37

Nudul Dianei

Te joci ? ! Numai Fineta asta cu gura mare care-miface menajul îmi mai zice „don’ Valentin“, fiindcã n-acãlcat în via-þþa ei la teatru... Da’ ºtie de la sorã-meacã am fost cineva ! Altfel m-ar ºi bate, nãroada ! N-aretimp de teatru, de artã : stã cu beþivu’ ei ºi cu copchiitoatã ziua !

— ªi dumneavoastrã acum... ? întrebã Pavel.— Acum m-au pensionat ! dãdu Shylock din mînã

a lehamite ºi stingînd þigara în scrumierã. Mai jocnumai în basmul acela, pentru copiii de la þarã...

— Aþi împlinit vîrsta... ?

Shylock lãsã privirea în jos ºi se încruntã. Paveltãcu ºi el, cercetînd sufrageria cu pereþii afumaþi,mirosind acru ºi greu a tutun. Perdeaua începuse sãse agite încetiºor în fereastrã, aruncînd din cînd încînd în camerã o gurã de aer proaspãt. Brusc, bãtrînulîºi ridicã faþa ºi începu sã scandeze tare, fãcîndu-l pemusafir sã tresarã :

— „Vai, vai, vai ºi aoleu,/ cum împlinii vrîsta eu !/Vieþiºoara mea pe drum/ se tot pierde ca un fum !/Vieþiºoara mea plîngînd/ la vale o ia zburînd !“

Cum terminã, se uitã la Pavel, cu un zîmbet trium-fãtor ºi trist în acelaºi timp. κi mai turnã un pahar dewhisky ; Pavel – care încã nu se atinsese de porþia lui –obiectã cã nu e gheaþã, dar bãtrînul dãdu plictisit dinmînã cã „n-are importanþã !“ ºi rãmase pe gînduri.

— Da, dom’le, sînt bãtrîn de ani ! Da’ ºtii ceva ?Paradoxul e cã în mine e un copil care din cînd încînd se mirã : „Bãi, da’ ce mulþi ani am !“.

38

Mariana Codruþ

κi aprinse mecanic o altã þigarã ºi, cu ochii închiºi,trase din ea fornãind de plãcere.

— Tare eºti abãtut ! zise el cu voce ºoptitã ºi tre-

muratã...Pavel tresãri.

— Femeile, nu ? miji actorul un ochi pe dupã pînzade fum... Ah, fem-meile, fem-meile, mmi-nunea asta

a lummm-ii ! ! ! lungi el pe m, cu voluptate neascunsã.Ca ºi Gemenii din New York sau ca Turnul din Pisa !

Ca Pantheonul sau ca Grãdinile Semiramidei ! Ca Senacurgînd leneºã ºi monumentalã sau ca oceanul cel

fãrã de margini ! Dar ce vorbesc eu ! ? ? Femeia e însãºilumea, crudã ºi gingaºã, sensibilã ºi hahalerã, mis-

terioasã ºi proastã, devotatã ºi parºivã, generoasã ºiscorpie !... Of, of, of ºi aoleu, tare-am mai iubit-o eu... !

Sãri de pe scaun ºi aprinse lumina. Cotrobãi înbibliotecã, alese ºi aruncã pe covor un vraf de albume

ºi poze, trîntindu-se ºi el pe jos. Febril, cãutã în albumesã-i arate lui Pavel ºi Gemenii din New York, ºi Turnul

din Pisa, ºi Pantheonul, ºi Sena cea leneºã ºi monu-mentalã, ºi oceanul cel fãrã de margini. Pavel se înroºi

la faþã sorbind imaginile acelea colorate mirific pehîrtiile lucioase. Iar Shylock îl fãcu apoi atent la nudurile

cu carnea multã ºi noduroasã ale lui Rembrandt, latrupurile lascive ºi fãrã oase ale lui Ingres, la serafica

Venus ieºind din apele mãrii cu o eºarfã micã ºi albãca spuma pe pîntec, la nimfele cu coapse zdravene ºi

sînul greu, înconjurînd-o speriate pe zeiþa vînãtorii,ca s-o ascundã vederii unui Acteon viril ºi naiv, ori

39

Nudul Dianei

la femeile tahitiene ale lui Gauguin, cu nas turtit,privindu-te adormit-visãtoare...

Cu ochii închiºi ºi nãrile fremãtînd, bãtrînul actorle pipãia pe hîrtie cu buricele degetelor, de parcã arfi citit astfel, ca un orb, miracolul vieþii ºi al iubiriipulsînd în carnaþia albã ºi roz ºi ca mahonul a acelorfemei moarte de mult. Duse albumul la gurã ºi pupãcu evlavie trupul arãmiu al marii odalisce a lui Ingres –care se uita la ei ºi cu ochii, peste umãr, dar parcã ºicu talpa micã a piciorului –, înfruntîndu-l apoi pe Paveldrept, fãrã ruºine. Pavel îºi simþi pielea înfiorîndu-sede milã ºi de încã ceva, de care nu-ºi dãdea seama,vãzînd tristeþea din ochii bãtrînului.

— Uite dulceaþa lummm-ii ! Uite minunea lummm-iii !Uite frumuseþea ºi poezia ºi miracolul vieþii ! îi arãtãShylock, cu ochii umezi, trupul alb ºi rotunjor al alteiVenus, întinsã pe valuri ºi pe propriul pãr. Ce fuioareaurii ! Numai bun sã te spînnn-zuri cu ele de drag !

ªi, cînd filele dezvãluirã ºi o statuie a zeiþei vî-nãtorii, Pavel îºi muºcã buza de jos : Diana cea depiatrã, înaltã ºi subþire, cu pãrul strîns ºi picioarele însandale legate cu nojiþe pe glezne, de poalele cãreiase lipise un cîine care o privea cu supunere parcã,avea pieptul dezgolit. Veºmîntul îi cãzuse de pe unumãr, iar sînul drept i se vedea în întregime. ªisemãna, aºa mic ºi botos, cu sînul Dianei cea decarne, din cartierul Alexandru, de la care el plecaserãnit de moarte cu numai vreo orã, douã în urmã.

— Taaaa-re le-am mai iubit ! oftã Shylock, ridicîn-du-se greoi de pe covor ºi împingînd deoparte cupiciorul vraful de albume.

40

Mariana Codruþ

Se aºezã pe fotoliu, îºi turnã altã porþie de whiskyºi-ºi aprinse încã o þigarã. Rîse îndelung dupã ce bãudin pahar.

— ªtii, cu vreo lunã înainte de accident – cã apierit într-un accident de tramvai, sãrãcuþa ! –, ne-vastã-mea, de parcã ar fi presimþit cã va muri, mi-aspus cã ºtia de legãturile mele secrete, ºi cu doctoriþa,ºi cu profesoara de chimie, ºi cu chelneriþa de laclub... Eu am rãmas mascã, fiindcã nu înþelegeam deunde ºtia ! Nu mã afiºasem cu iubitele mele în lume,eram discret... O respectam pe nevastã-mea, o femeiesubþiii-re, dom’le ! Deci am negat cu tãrie : nu ºi nu ºinu ! Cã aºa m-a învãþat taicã-meu, sã nu recunoscpãcatul nici dacã sînt prins în pat, comiþîndu-l ! Dar,cum doamna mea nu se lãsa ºi nu se lãsa, m-am datbãtut ºi am întrebat-o de unde ºtie. ªi ea mi-a spus cãmã trãdam eu singur ! Sã mor de infarct, nu alta ! ªiera adevãrat. Sã vezi cum : cînd eram cu doctoriþa,învãþasem sã recunosc anumite boli – cã nevastã-meaa fost ºi cam bolnãvicioasã ºi ºtiam ºi ce medicamentesã ia... cã vorbeam ºi cu doctoriþa... Cînd am fost cuprofa de chimie, ajunsesem sã mã pricep la tot felulde chichiþe, de amestecuri ºi vrãjeli bune pentru casã.De pildã, cã nu e bine sã iei în aceeaºi zi ºi calciu,ºi magneziu, cã au amîndouã aceeaºi valenþã ºi seneutralizeazã reciproc... Sau cu ce se scot petele deruginã, cele de cafea ori cele de... Cã pe-atunci nu segãseau pe toate drumurile detergenþi-minune ca acum,de una-douã auzi la televizor : „Lume, lumeee, undetergent obiºnuit scoate numai trei pete, da’ al nostru

41

Nudul Dianei

scoate o mie ºi una de pete !“. Vax !... Cînd am fost cuchelneriþa, am învãþat sã fac cocktailuri...

Oftã lung.— Ei, ºtii, pentru mine iubirea e totalã ! ªi, ca sã le

cuceresc pe femei, învãþam sã mã port cu ele, sã amce discuta cu ele... Cã femeia e gingaºã, domnule,trebuie sã o iei frumos, cu flori, cu discuþii... Bãrbatulcare înþelege lucrurile aºa se maturizeazã mai repede,fiindcã începe sã se struneascã, sã se strunjeascã, sãse controleze... Siii-gur, poþi s-o ºi rãstorni din primape divan, dar asta numai hamalii fac. Asta nu e iubire,asta e panaramã !...

Trase cu sete din þigarã ºi din pahar ºi, apoi, în-torcîndu-se hotãrît cãtre Pavel :

— Sã le iubeºti pe toate, bãiete, cã toate meritã ºifiecare în parte... ªi dragostea în sine meritã, cãdragostea e cel mai minunat lucru din viaþa omului.Are dreptate scriitorul ãla... ãla... eh, unu’ care spunecã dragostea e funcþiunea cea mai importantã a spe-ciei umane, vocaþia ei...

Tãcu mult timp, mustãcind cu ochii închiºi.— Cîþi ani ai tu, mielul lui Dumnezeu ? întrebã în

ºoaptã, tot cu ochii închiºi.— Merg pe nouãºpe...— Optºpe ani ? Aoleu ! Optºpe ani ! Apoi, bravo

þie, ai în faþã mãcar patruzeci de ani de iubit femeile !Uiii !... Iar eu... ! fãcu el, deschizînd ochii.

Se scãrpinã pe piept, cu gîndul în altã parte. Bruscse întoarse cãtre Pavel :

42

Mariana Codruþ

— ªi ce naiba vrei tu de la viaþa ta, mã ?— Eu vreau sã cunosc lumea ! rãspunse Pavel moale,

învîrtind în mîini pachetul de þigãri al gazdei.— Foarte bine, foarte bine ! aprobã energic actorul.

Sã te duci în lume, sã o cunoºti. America, Franþa,Italia, Grecia, ai-iai-iai !

— Dumneavoastrã le-aþi vãzut ?— Da, da, da… ! Noo, nu le-am vãzut de-adevã-

ratelea, cînd eram tînãr nu s-a putut, acum nu ambani ºi nici vlagã… Dar sînt în capul meu pînã laull-tima nuanþã ! Lumea e în capul meu ! Am visat-ode-a fir a pãr, pînã la ull-tima piatrã din zidurile ei…Da’ tu du-te, foarte bine, du-te, sã nu stai cu nasultoatã viaþa în România. Nu vezi ce þarã, dom’le ? Ca obarcã mare în care luntraºii, nimic de zis, trag la rame,da’ fiecare în legea lui, dupã interesul ºi priceperea ºiputerile lui, de uite-aºa umblã barca pe apã, ca piºatulboului ! Nu vezi ce se întîmplã aici, dom’le ? spuse cuglas înalt, de ªtefan cel Mare, ridicîndu-se în picioareºi împungînd aerul cu degetul lui strîmb ºi îngãlbenitde tutun. Tot lucruri pe dos se întîmplã la noi, dom’le,ca la neoameni, fiindcã SE-CU-RI-TA-TEA n-a murit !Securiºtii nu vor sã ajungem în rînd cu lumea, dom’le !S-au deghizat în politicieni, în parlamentari, în oa-meni ai justiþiei, în popi, în actori, ba ºi în femei,’tu-le-aº mama lor, ºi fac totul pe dos. Pãi, nu ?

ªi începu sã numere pe degete :— Actori care nu ºtiu actorie ; responsabili cu mediul

care aduc deºeuri radioactive în þarã ; ministru alCulturii care subvenþioneazã fotbalul, în timp ce Teatrul

43

Nudul Dianei

Naþional stã gata sã cadã în balta de sub el ; doctoricare aruncã bolnavii din salvare sã moarã în ger saule taie organul reproducãtor din greºealã ; þãrãniºticare nu ºtiu cum aratã un þãran ; profesori care vîndpatalamale ºcolare fãrã examen ; absolvenþi de facultãþicare nu ºtiu sã despartã un cuvînt în silabe ; avocaþi careîncalcã legea ; poliþiºti care furã cot la cot cu hoþul ;însãrcinaþi cu lupta împotriva corupþiei ei înºiºi corupþipînã la Dumnezeu ; bancheri care falimenteazã bãnci ;intelectuali care spun cã e o prostie sã-l mai citeºti peTolstoi ! Te cruceºti de cîte mai inventeazã realitateaasta, dom’le ! se opri el, plesnind din palme ºi udîndu-ºigîtul cu o gurã de whisky.

Apoi sãri ca ars :— ªi actori care habar n-au de teatru ! Pe care-i

doare la bascã de culturã ! Care-ºi aratã puºca goalã pescenã, în loc sã-ºi arate talentul ! Care nu înþeleg nimicdintr-un Shylock ºi din drama lui ! încheie tunãtor ºitirada asta, aºezîndu-se ostenit, într-un nor de fum.

— Eu, începu Pavel dupã o pauzã...— Sã te duci, copilule, ºi sã cunoºti lumea, îi tãie

actorul vorba. Cã noi nu am putut, patria a fost cu ceidin generaþia mea un fel de Saturn care îºi devorrr-eazãfiii ! Ne-a þinut la jug. Ne-a prostit... Voi puteþi acumsã plecaþi ! Lumea e deschisã pentru voi, vã aºteaptãcu braþele deschise ! fãcu teatral ºi Pavel vãzu cã aveaochii împãienjeniþi.

Fiul meºterului se ridicã de pe covor, îºi scuturãpantalonii ºi-ºi netezi dunga. Speriat cã pleacã, Shylocksãri din fotoliu :

44

Mariana Codruþ

— Hai sã mîncãm amîndoi ! Þi-o fi foame ! Hai,hai, dom’le, sã mîncãm amîndoi ! Proasta aia de Fineta

mi-a fãcut orez cu spanac. Auzi ! Da’ noi izbim oomletã cu ºuncã de sã þipe mahalaua !

Pavel zîmbi ºi se mai apropie cu un pas de uºãfãrã sã zicã nimic.

— Mai stai, mai stai, se agãþã de el bãtrînul. Taresînt singur ! Taaa-re mi-e urr-ît ! se jelui el, legã-

nîndu-se cu mîna la gurã, ca þãrãncile. Nici tu nu ºtiice înseamnã singurãtatea asta, cu ce se mãnîncã ea.

Dar tu mãcar poþi înþelege, eºti sensibil ca o femeie !îl mîngîie pe Pavel pe pãr ºi Pavel se feri de mîna lui

uscatã ºi caldã. Tare sînt singuuuur ! se cãinã iaractorul, lung, vãzînd cã oaspetele se apropie im-

placabil de uºa de la ieºire.— De ce nu vã recãsãtoriþi ? întrebã Pavel.

— Eu ? ! ! rîse Shylock. Pãi, cine... A, noo, nu pot,am iubit-o prea mult pe soþia mea, o coti el. Nooo, nu

mai calcã nici o femeie unde a fost locul ei !...— Atunci, luaþi-vã un animal de casã... O pisicã,

ceva !— Da’ ce, n-am ? Am, dom’le, cum sã n-am ! Se

poate ?... Uite, þi-l prezint pe motanul meu ! zise bãtrînul,aplecîndu-se ºi prefãcîndu-se cã ia o pisicã de jos.

Vezi ce frumos e ? Ptiu, m-a zgîriat fiara ! Romeo,Romeo – alintã omul golul din braþe –, unde ai

umblat, bagabontule, pînã acum ? Îþi miroase deja acatrinþã ?

Rîse, fãcîndu-i lui Pavel cu ochiul.

45

Nudul Dianei

Pavel pufni ºi el în rîs, îi strînse mîna ºi ieºi.— Fii liii-ber ! Rrre-voltã-te ! Înfruntã-l pe ciumete !

Dã-i la cap ! Rrrevol-tã-te ! auzi bãiatul, în timp cecobora pe bîjbîite scara întunecatã a blocului, zbiere-tele actorului rãmas în spatele uºii închise.

46

Mariana Codruþ

Capitolul patru

Geamgeria lui don’ Costicã

— Rizoooooo ! se auzi undeva, înspre calea feratã,chemarea bãtrînei de la blocul lãutarilor, tocmai cîndPavel intra pe uºa din spate în geamgerie.

— Iar umblã haihui copilu’ ãsta ! oftã meºterul.

Pavel se aºezã pe un scãunel cu spatele la fe-reastrã : taicã-sãu ºtergea cu bucata de pîslã îmbibatãîn gaz o oglindã, pregãtind-o de tãiere : lîngã uºã erarezemat un fel de lãdoi din placaj, cu multe buzunaresau sertare, ce vor fi fost alea, între care rãmãsese unspaþiu în formã de cruce, unde clientul voia sã-i fiepusã oglinda. Apoi meºterul luã metrul de tîmplãrieºi, cu diamantul, fãcu semnele dupã care urma sãtaie. Cum stãtea aplecat peste lucrul lui, pãrul îi cãdeaîn ºuviþe umede pe ochi. Din cînd în cînd, o razã desoare sãrea jucãuºã de sub mîinile miºcate cu deli-cateþe, se repezea în vrafurile de geamuri rezematede peretele atelierului, care trepidau încet cînd treceavreun camion în stînga, pe strada de sub dealulGalatei, ori vreun tren în dreapta ; din geamuri, raza

47

Nudul Dianei

þîºnea în afiºul din care fiul meºterului nu citiseniciodatã decît titlul mare, „Fascinaþia sticlei“, ºi fi-nalul, „Sticla. Dragoste ºi frumuseþe“, revenind apoi,cuminþitã, înapoi, pe masã. Pipãia ºtraifurile, se scli-fosea în paharul cu apã mineralã de lîngã mîna luiPavel, sãrea pe nasul cãrnos al geamgiului, ca sãcadã, cu o picãturã de sudoare, peste luciul oglinziipe care diamantul scrîºnea. Faþa rotundã ºi cam nebãr-bieritã a lui don’ Costicã era încruntatã de con-centrare, numai ochii pãreau sã rîdã : strînºi din cauzaluminii, dãdeau senzaþia cã omul abia se abþine sã nuizbucneascã în hohote. Dar Pavel ºtia cã nu e aºa, cãtaicã-sãu, pãtruns de conºtiinþa valorii ºi a muncii lui,nu rîdea niciodatã în timp ce lucra.

Asta nu însemna cã era un mohorît, dimpotrivã :taicã-sãu ºtia sã rîdã, chiar din toatã inima, ba chiaravea ºi o filozofie, adesea repetatã oricui se întîmplasã-l asculte : „Viaþa trebuie savuratã din plin“.

— Tatã, de ce mai þii hîrþoagele astea vechi ? arãtãPavel spre diplomele înrãmate de pe pereþi. Doar numai eºti gravor de oglinzi de cristal ºi nici întrecere înmuncã nu mai existã !

— Da’ cu ce te încurcã pe tine, mã ? fãcu meºterulsupãrat ºi-ºi vãzu de lucrul lui...

Nu, nu mai fãcea munca de gravor de oglinzi decristal, însã el n-avea de gînd sã ascundã diplomele pecare le obþinuse sub Ceauºescu, de fruntaº la „Între-cere în munca socialistã“ (sau „Întrecerea socialistã în

48

Mariana Codruþ

muncã“ ? ! – iaca, nu-ºi mai amintea) pentru oglinzilede la cooperativa „Mica industrie“. ªi ce dacã scria„Republica Socialistã România“ pe ele ? ªi ce dacã i sespunea acolo „tovarãºul“ ? El n-o sã arunce la gunoijumãtate din viaþa lui, cum se grãbiserã destui, carerupeau ºi ºtergeau ºi aruncau tot ce le amintea devremurile duse. Niºte proºti, parcã poþi schimba cevacu asta, parcã devii mai grozav dacã þi se spune„domnul“ ºi dacã trãieºti în democraþie, nu în RSR ! ?„Democraþie, te-ai cãcat în pãlãrie“, spunea don’Costicã adesea ºi un zîmbet niþel strîmb se strecurade sub mustaþa roºcovanã, printre buzele groase : cîþinu crapã de foame în democraþia asta, cîþi n-ar vreasã aibã iar slujbe ºi concedii prin Sindicat la mare saula munte ºi sã-ºi dea copiii la ºcoli care apoi sã leasigure ºi o repartiþie ? !

Unul ca el se descurcase, cã avea glagorie : plecasede la cooperativã ºi se privatizase ca geamgiu. Edrept, la el nu putea grava, ca pe vremea Împuº-catului, oglinzi frumoase, cu trandafiraºi ºi pãsãri ºiborduri faþetate, cã nu avea condiþiile ºi utilajele de lacooperativã. Da’ tot se mai putea duce din cînd încînd acolo, la vechii lui tovarãºi de muncã, dacãvreun client de soi îi cerea vreo oglindã mai luxoasãpentru copilu’ lui. Cã el a fost om oriunde s-a dus ºi,cînd a plecat de undeva, n-a trîntit uºa în urmã ºioamenii ºtiu asta... El era mulþumit, chiar ºi-n de-mocraþie. κi þinea familia ºi nu cu te miri ce, cagolanii, ci cu zamã de gãinã ! Dar alþii, care s-au

49

Nudul Dianei

bucurat cã a fost omorît Ceauºescu ? ªi au vrut de-mocraþie ! ? Iaca, o au ! ªi crapã de foame...

Da’ parcã asta e democraþie, e schim-ba-re ? – o

întorcea meºterul. ªi grangurii de-acum tot una zic ºialta fumeazã, ca ºi pe vremuri : „Stã poporul acum în

Casa Poporului ?“, îl întreba mereu, la un pahar devorbã, pe prietenul lui de-o viaþã, don’ Dorel. „Nu

stã !“, rãspundea tot el, privindu-l triumfãtor pe subsprîncenele stufoase ºi rãvãºite. „ª-atunci, cu ce sînt

mai bune vremurile de azi, mã roog þie ?“

— Ia ! fãcu tatãl þistuind, deºi în geamgerie nuvorbea nimeni.

Dãdu radioul de pe bãncuþã mai tare : ãia spuneaucã Iliescu va candida, ilegal, la alt mandat de preºedinte

ºi tot felul de inºi îºi dãdeau cu pãrerea ºi criticau ºiînjurau, þipînd ºi scoþîndu-ºi ochii undeva într-o piaþã

din Bucureºti.— Ia mai lasã-mã, tatã, cu politica asta ! bombãni

Pavel plictisit ºi, întinzîndu-se peste masã, închise radioul.— Mãi copile, da’ unde trãiþi voi, ãºtia tineri ?

Nimic nu vreþi sã ºtiþi...! clãtinã tatãl din cap, uºordispreþuitor.

O muscã se plimba agale pe oglindã, în urmele de

sudoare lãsate de mîna meºterului. Meºterul o alungã,ºterse oglinda cu cîrpa ºi se reapucã de lucru.

— Care-i capitala Albaniei ?

50

Mariana Codruþ

— Terr-minã, domnule ! ! ! Nu mai sînt copil, sã mãîntrebi tu care-i capitala Albaniei ! îl repezi fiul.

— Da’ de ce eºti, mã, supãrat ? întrebã omul, fãrãsã ridice ochii din lucrul lui.

— Nu-s, rãspunse bãiatul, care-ºi sprijinea capulîntr-o mînã, prinzînd cu cealaltã muºtele din zbor....

— Ce mai face patronu’ tãu ?— Vrea sã mai angajeze fete...— Pãi, sigur, mã ! Cu alt chef vine clientul sã bea

un pahar cînd e servit de-o fetiºcanã cu fusta de-opalmã ! spuse tata ºi, ridicînd capul, izbucni într-unscurt hohot de rîs.

Se uitã la Pavel ºi feciorul vãzu cã faþa i se înroºiseca a unui curcan : rîsul ãsta gîjîit, gîfîit, plin, ca uncloncãnit de curcan, al lui taicã-sãu, aduse un miczîmbet ºi pe faþa lui.

— Sã vezi c-o sã te dea afarã... Aºa-þi trebuie, sãpleci dintr-un loc într-altul dupã voia patronului, dacãnu vrei sã vii aici, cu mine, sã te învãþ meserie !bodogãni meºterul cu ciudã.

— Eee, meserie...— Vino, mã, cu mine, cã-þi las þie la bãtrîneþe

afacerea ! Cã doar n-o sã i-o las lui Rizo !...— Da’ nu-mi place, tatã, meseria asta ! ª-apoi, eu

vreau sã mã descurc singur. Vreau sã cunosc lumea,þi-am mai spus ! izbucni fiul.

— Lumea ! oftã iar tatãl, care schimbã apoi vor-ba. Cînd eºti de serviciu ?

— Mîine...— Zi grea... Duminica e aglomerat al dracului...

ªi de ce pierzi timpul aici ? Du-te, bãiete, în oraº !

51

Nudul Dianei

Savureazã viaþa, cã e frumoasã. Are ºi fete ! îl privi elcu subînþeles pe fecior.

— Eee, fete...— Pãi, nu ? Hai, du-te la fete !— Da’ mai taci, tatã... Trebuie sã mã duc la o

nuntã...— Ce nuntã, mã ? A cui ?— A unei fete de la mine de la servici...— Mã, da’ de ce nu-þi pui tu o bascã în cap pe

vremea asta ? E bunã, mã, sã ºtii, te apãrã de soare !fãcu meºterul ºi bãtu cu palma în basca lui decoloratãºi fãrã þumburuc de pe masã.

— Da’ mai lasã-mã în pace, domn’e, ce bascã !Eu sînt tînãr ! zise moale Pavel ºi se întoarse spregeam.

Aºa se încheia de multe ori discuþia cu copilul ãstaal lui. Don’ Costicã nu era încã un om bãtrîn, ba, la ceivreo patruzeci ºi cinci de ani pe care-i avea, puteaispune cã era încã foarte verde, chiar tînãr, dar Pavelîi stropºea mereu în faþã pe pãrinþi cu tinereþea luiglorioasã. „Îmbracã-te, mã, mai gros, cã o sã rãceºti !“,spunea maicã-sa, grijulie, cînd îl vedea pe ger numaicu geaca aia de piele scurtã pînã la brîu, mai-mai sã-ilase ºalele dezgolite. „Cum sã rãcesc ? Eu sînt tînãr !“,rãspundea feciorul. „Ia, mã, ºi mãnîncã, nu vezi cã eºtica un þîr ?“ „Aºa-mi stã bine sã fiu. Eu sînt tînãr !“rãspundea feciorul. „Mã, nu uita sã iei medicamen-tele !“ „Cum sã uit, domn’e, eu sînt tînãr !“, rãspundeafeciorul, nesmintit... Ãsta era argumentul lui suprem,

52

Mariana Codruþ

averea lui, certificatul lui de valoare, steagul lui de luptãpe care îl flutura mereu. Zidul lui de piatrã înalt pînã la

cer, care-l separa de cei bãtrîni. Arma lui infailibilã,în faþa cãreia se plecau toþi, de ascuþiºul cãreia cãdeau

fulgeraþi toþi, imediat. ªi el îºi dãdea seama ºi sesimþea atunci ca ªtefan cel Mare ºi Sfînt la Vaslui !

Era o vreme însã cînd meºterul rãspundea cã ºi el

a fost tînãr, cã ºi el a avut anii lui, cã ºtie mai binedecît fiu-sãu cum stã treaba cu viaþa. Dar, dupã un

timp, s-a lãsat pãgubaº sã-i mai rãspundã. Mai întîipentru cã ºtia cã ãla mai deºtept cedeazã ºi, cum el e

mai bãtrîn, deci ºi mai deºtept, el trebuie sã cedeze.Apoi i-a trecut prin minte cã poate nici nu mai ºtie,

de fapt, cum stã treaba cu viaþa de azi : de mai bine dedouãzeci de ani trãieºte ca un pustnic, scrijelind la

sticlele lui sau ºurubãrind la te miri ce. Zice el cãviaþa trebuie savuratã din plin, da’ el n-o savureazã

deloc. Nu mai iese nicãieri decît cînd nu are încotro,cînd vreo rudã sau cineva cunoscut îl cheamã la o

nuntã sau la alt eveniment important, cã nevasta îi ºispunea cîteodatã „ursule !“. „Ursule, în timpul sãptãmînii

face omul bani, da’ sîmbãta ºi duminica trebuie sã sebucure de ei !“ „Aºa-i, aºa-i, sîmbãta ºi duminica omu’

trebuie sã se bãrbiereascã, sã se bãiascã, sã se gãteascãºi sã meargã, colo, cu nevasta ºi copiii la film sau la

teatru sau la restaurant, sã savureze viaþa !“, rãspundeameºterul, convins, ºi nevasta rîdea : numai asta nu

fãcea bãrbatu-sãu, un lacom de muncã.

53

Nudul Dianei

Doar la pãrinþii lui sau ai ei, în sat, ce se mai duc,da’ acolo lucrurile par la fel ca pe vremuri, numaicasele ºi oamenii au îmbãtrînit. Cã toþi cei tineriîmpuºcã francul prin Spania, prin Italia, pe la mamadracului, culegînd cãpºuni ºi lucrînd în construcþii ºiºtergînd babe ºi moºnegi ºi copii la fund, în timp cecasele ºi pãmînturile pãrinteºti, lãsate de izbeliºte, sepãrãginesc... Însã la oraº, atît cît poate el s-o pipãie laconcret ºi de la televizor, unde se uitã seara ca sãadoarmã, sau din ziar, pe care îl rãsfoieºte zilnic laatelier, viaþa s-a schimbat. Daaaa, s-a schimbat,uuuuuuui, ce s-a mai schimbat ! Cum mai vorbesc,domn’e, oamenii ãºtia la televizor, fãrã nici o frînã !Ce-i mai înjurã pe ãia de la putere, ºi pe preºedinte,ºi pe prim-ministru, de parcã ar fi pãscut vacile îm-preunã ! De parcã asta au fãcut de cînd erau cu mucila nas ! Nu se mai tem de nimeni, nu mai au ruºine denimic ! ªi nu mai au nimic sfînt ! ªi cum mai trãncãneºte,cum mai rîde ºi cum mai danseazã tineretul ãsta dinziua de azi ! Fetele boite ca la teatru, cu þîþele ºi cufundul gol, bãieþii cu pãrul colorat ca muierile, toþiaºa de siguri pe ei ºi aºa de isteþi, de parcã lumea arfi la degetul lor cel mic ! Nu-i mai înþelege, domn’e !Parcã el ar fi trãit acum douã sute de ani... ! Darcopilul lui a fost crescut altfel, mai ca pe vechi, maicu ruºine, mai cu bun-simþ faþã de cei bãtrîni... Nu-iaºa ? vru sã-l întrebe meºterul pe Pavel. Însã bãiatu’se uita fãrã þintã pe fereastrã ºi pãrea tare departe degeamar, de gîndurile ºi de geamgeria lui de pe maluldrept al Bahluiului.

54

Mariana Codruþ

Meºterul se scãrpinã în cap, rãmînînd ºi el cu ochiiîn zare : era soare, un soare straºnic de sfîrºit deaugust schimbãtor, ca toate verile din urmã : cînd cucãlduri mari de te sufoci, cînd cu vînturi nãprasnice,izbucnite din senin, cînd cu ploi care inundã imediatstrada sau cu secetã ce arde totu’. Geamurile de lablocurile din Alexandru, de peste Bahlui, sclipeau deziceai cã blocurile sînt de aur, nu niºte cutii cenuºiide opt-zece etaje din beton. Rufele colorate ºi albepuse la uscat pe sîrme, printre salcîmii verzi, ce lemai înveseleau, cã încolo... Te ºi miri cum de nuînnebunesc oamenii ceia stînd acolo o viaþã întreagã,mai ales ãia de la ultimul etaj, unde se cocea tavanulîn capul lor vara ºi trosnea de ger iarna...

Bine cã ei au scãpat de bloc, stau la cãsuþã.Dumnezeu s-a îndurat ºi nu mai trãiesc înghesuiþi înblocul lãutarilor. Cã acolo era ca la puºcãrie : nu tubalcon, nu tu cãmarã sau boxã sã pui pe iarnã mãcaro murãturã sau un sac de cartofi, nu tu baie ca lumea,numai o chichineaþã de un metru pe un metru, lipitãde camerã : nici sã tragi un pîrþ nu puteai, cã teauzeau copiii de dincolo ºi vecinii de sus ºi de jos...

Cu ce strînsese ºi pusese deoparte cît a fost directorla „Mica industrie“ ºi cu banii de pe un hectar depãmînt al nevestei cumpãrase cocioaba în care stãtusecu chirie înainte de a se muta la blocul lãutarilor ºi oaranjase : îºi fãcuse din ea o cãsuþã, cu atelierul înspreBahlui, sã aibã vad, sã se vadã firma... O cãsuþã dinpiatrã, colea, cum ºi-au dorit totdeauna, micã, doarcu douã camere în afarã de geamgerie, da’ e-a lor !

55

Nudul Dianei

Aprind focul cînd vor, cã ºi-a pus ºi centralã, sã nudepindã ei de cãldura ºi apa caldã „comunitarã“ ;deschid geamurile ºi au rãcoare cînd poftesc ; se culcãatunci cînd le e somn, se scoalã fiecare cînd arenevoie, ascultã ce muzicã le place ºi nimeni nu lebate una-douã în calorifer, zbierînd : „Liiii-ni-ºteeee,bãããããããã !“... ªi-apoi, mai un copãcel, mai o bu-ruianã, mai o floare pe lîngã casã... Da, domn’e, stãla larg ºi nu mai miroase borºul altora, vara are ºi floride regina-nopþii, ca la maicã-sa, care mai acoperãduhoarea Bahluiului...

— Acum, cu ploile din primãvarã, Bahluiul numiroase chiar deloc ! spuse meºterul tare.

Fiul nu-i dãdu nici o atenþie. Se uita la oameniicare treceau încolo ºi-ncoace pe trotuarul de pe malulînalt al cacainei. Pe trotuarul ãsta, dimineaþa devre-me, cînd se întorcea el de la slujbã dupã vreo nuntã,de un timp gãsea o grãmadã de flori mici ºi albastre,crescute parcã ºi înflorite peste noapte printre pietrelesparte. Cum le mai culegea Pavel pentru Diana ! Dar,pînã cînd urma sã se vadã cu ea, în zilele cînd aveanorocul sã fie în aceeaºi turã, florile se scuturau, cãerau ca niºte pãpãdii de gingaºe. Nici udate, nicipuse în apã ºi bãgate în beci sau la frigider nurezistau...

Alaltãieri dimineaþã s-a dus la Odeon ºi i-a lãsatacolo Dianei un buchet într-un borcan, cã nu era niciea de serviciu. ªi Adela s-a luminat la faþã de parcã

56

Mariana Codruþ

i-ar fi dus ei florile : „Bãi, aºa dragoste mai zic ºi eu !Asta-i dragostea, vezi ?“, s-a întors ea cãtre Gigi-bar-manul. „Ãsta îndrãgostit, nu ca tine, care le schimbiuna-douã !“ ªi Pavel s-a înroºit, iar ãla a rîs mînzeºte,uitîndu-se dintr-o parte la „îndrãgostit“, care nu-i dãdunici o atenþie, cã nu-l avea la inimã nici de leac : laultima nuntã de acum douã sãptãmîni de la resta-urant, Gigi i-a propus sã împartã numai ei doi bac-ºiºul, adicã sã nu-i dea bani ºi unei chelneriþe, plecatãacasã mai devreme. ªi Pavel s-a uitat cu scîrbã la el ºii-a rãspuns scurt : „Asta nu-i corect !“. „Nu-i corect,dar e deºtept ! Ce, îþi stricã douã sute de mii în plus ? !“,i-a rãspuns Gigi, fãcîndu-i cu ochiul. „Nu te mai purtaca un mucos, cã aºa n-ai sã prinzi niciodatã cheag înRomânia !“ În loc de orice rãspuns, Pavel nu l-a maibãgat deloc în seamã. Bunã ziua – bunã ziua, chestiide serviciu – ºi cu asta, basta !

Numai Diana nu i-a zis despre florile duse pentruea la Odeon nici mãcar negri þi-s ochii cînd s-auîntîlnit ieri. Se miºca încolo ºi-ncoace cu comandaclienþilor, iute ca o peºtoaicã : avea o bluziþã demãtase roz pe ea, cu sutien alb pe dedesubt, ºiPavel nu ºi-a ridicat ochii din bluziþa aceea nici oclipã. Numai a simþit cã se face roz ca ea la faþã deumilinþã...

* * *

O umbrã de tristeþe adîncã trecu pe faþa bãiatuluisticlarului, care îºi miºcã buzele.

57

Nudul Dianei

— Ce faci, bre ? îl întrebã tatãl.— Vorbeam singur, rãspunse Pavel ºi zîmbi.— Cel mai bine, nu te contrazice nimeni ! aprobã

tata foarte serios.Rîserã amîndoi.— E bine c-a plouat, se face porumbul, rupse tã-

cerea geamgiul dupã un timp.Aºa-i taicã-sãu : cînd e soare, el se bucurã cã se

coace grîul ºi se îndulceºte vinul în struguri. Cîndplouã, îºi freacã mîinile de mulþumire cã se faceporumbul : „Eu tot þãran am rãmas“, zicea, „chiardacã trãiesc pe asfalt. Nu ca ãºtia“ – ºi arãta spreblocuri – „care cred cã porumbul ºi grîul ºi roºia crescîn piaþã, pe tarabe !“...

— Fã ºi tu un pic de ordine pe aici, îl rugã meºterul.Tre’ sã vinã dupã-masã don’ colonel.

— Care colonel ?— Don’ Gafencu...— ªi e colonel ? De armatã ?— Acu’ e pensionar, da’ a fost colonel de Securitate

pe vremea comuniºtilor... Vine sã-ºi ia oglinda. S-apus cu ceru’ ºi pãmîntu’ pe capu’ meu sã-i fac ooglindã de cristal pentru fiicã-sa, care are nu-º’ cedaraveri cu Justiþia. ªi n-am putut lãsa omu’ la nevoie,e gata, uite-o colea ! arãtã el sus, pe raft.

Pavel se ridicã de pe scaun ºi luã cu grijã oglindade pe raft : o scoase din hîrtia de ziar ºi-i cercetãmarginile, frumos încondeiate cu trandafiri. ªi îºi vãzuîn oglindã faþa palidã ºi rãmase cu ochii þintã la ea...

58

Mariana Codruþ

— Ce faci, mã, te admiri ? îl întrebã tata. Hai, cãeºti frumos... Fã ºi tu un pic de ordine pe aici ! învîrtiel mîinile prin aer.

Pavel înveli la loc oglinda ºi-o puse înapoi pe raft.Dupã care luã cele douã vincluri ºi le atîrnã demarginea raftului din stînga, alinie la marginea meseiacoperite cu postav verde metrul de tîmplãrie ºi rotila,adunã ºtraifurile tãiate ºi le bãgã în lada de gunoi.Închise ziarul ºi-l aruncã pe unul din rafturi. Apoidãdu cu mãtura pe jos, adunînd gunoiul pe fãraº –totul repede ºi cu spor. „Îndemînatic ca o femeie !“,se gîndi tatãl, mulþumit. Bun bãiat avea !

— Da’ nu e la închisoare don’ colonel ãsta ?— Da’ de ce sã fie, mã ? întrebã surprins tatãl.— Pãi, nu ºtii ? La televizor se spune cã ofiþerii de

Securitate au omorît oameni ºi l-au þinut în braþe peCeauºescu ºi ãºtia de acum îi condamnã...

— A, îi condamnã aºa, cu vorba. Nu mai e caaltãdatã, sã umple puºcãriile cu oameni. ªi-apoi, don’colonel e om bun, îl ºtiu... La locu’ lui... Are familie,copii... Buni copii are, îi cunosc ºi eu, o fatã – asta,cu oglinda de cristal de pe raft – e inspectoare laºcoli... Sã vezi cum recitã, domn’e, omu’ ãsta dinEminescu, cînd e cu chef ! Cã noi, cînd mergeamîmpreunã la vînãtoare, se mai lãsa ºi cu cîte un chefaºa, la botu’ calului... ªi don’ Gafencu recita „Sara pedeal“. Frumoasã poezie ! cloncãni a rîs don’ Costicã.„Sara pe deal, buciumu’ sunã a jale“.

— Da’ tu de unde îl ºtii ?

59

Nudul Dianei

— Îl ºtiu de-o viaþã, de pe vremea lui Ceauºescu,de cînd eram fochist la fabrica de sticlã, rãspunsetatãl, ºtergînd cu cîrpa oglinda tãiatã, luînd-o cuventuza ºi potrivind-o în lãdoiul de placaj.

— Da’ cum ai ajuns tu sã faci oglinzi dacã eraifochist ?

— Pãi, nu þi-am spus ? Din dragoste !— Din dragoste, din dragoste, da’ cum ? nu se lãsã

fiul.— Pãi, eu eram fochist... Da’, dupã ce aprindeam

focu’, n-aveam prea multe de fãcut decît sã stau peun scaun ºi sã tolocãnesc cu unu’ ºi altu’. ªi, într-o zi,m-am dus ºi eu în secþie, fiindcã acolo lucra ºi mã-ta,dupã care umblam eu. Da’ ea nu mã prea bãga înseamã... ªi, tot uitîndu-mã cum gravau ãia acolooglinzi, am început ºi eu sã mã joc cu polizoarele ºipilele ºi rotilele ºi diamantele. ªi, odatã, am fãcut peo oglindã niºte trandafiri aºa de frumoºi, cã toþi aurãmas cu gura cãscatã, iar mã-ta pãrea sã nu-ºi maiîncapã în piele de fudulã ! Talent natural, domn’e ! Pãi,nu ? cloncãni meºterul, mîndru de el. Da’ ºi dragoste,cã eu pentru mã-ta am fãcut ce-am fãcut ! Asta-idragostea ! zise ºi-l privi cu înþeles pe fecioru-sãu.

În uºa larg deschisã a geamgeriei apãru un bãrbatmititel ºi negricios, cu o burtã enormã, din cauzacãreia atelierul parcã se întunecã pentru o clipã. κiscoase batista, una mare ºi mototolitã, se ºtersegîfîind pe frunte, pe nas ºi în gulerul larg descheiatal cãmãºii, unde strãlucea un lanþ gros de aur

60

Mariana Codruþ

turcesc. Îi salutã cu o voce piþigãiatã, de femeie,care îl fãcu pe don’ Costicã sã pufneascã în rîs. Dargazda îºi luã repede seama, se ºterse cu cîrpa ºi îiîntinse mîna :

— ªezi, Vasile, ºezi colo ! îi arãtã el bãncuþa de pecare luã radioul, punîndu-l pe raft.

— Nu, cã nu stau deloc, am lãsat maºina la colþ,mã duc dupã marfã, am trecut numa’ aºa, pe fugã !...Mi-au spart golanii douã geamuri de la etaj, la casã,ºi mã tem sã nu plouã sau sã nu arunce unii cu cineºtie ce... Poate îþi faci timp sã treci zilele astea cîndpoþi pe la mine, spuse musafirul ºi îi trînti un pumnprietenesc în spate lui Pavel, întrebîndu-l în trea-cãt : Ce mai învîrþi, Lizicã ?

În miºcare, un val de miros de transpiraþie îl izbipe bãiat, care se uitã furios la el.

— Ce sã învîrtã ? se grãbi sã rãspundã tatãl în locullui fecioru-sãu cu o urmã de nãduf, freacã menta prinrestaurante ºi baruri ºi umblã cu limba scoasã s-oºteargã ºi el în strãinãtate...

— Cum frec, domn’e, menta ? ! îl repezi revoltatPavel. Eu muncesc ! Ce, crezi cã e uºor sã fii ospãtar,sã ºtii atîtea feluri de bãuturi, de... ? !

— Viiiiiiiiine geamaru’ cu tolba de glajã ! seîntoarse don’ Costicã cãtre client, dînd din mînã apagubã cãtre fecior... Poate pe luni dupã-masã ! ?

— Îi bun ºi luni dupã-masã ! Îl trimit pe fiu-meu cumaºina ºi te duce el la casã. Da’ numai aºa sã fie !

— Pãi, cum sã nu fie, eu sînt om serios, domn’e !Dacã am zis o vorbã, vorbã rãmîne... Sã vinã fiu-tu,

61

Nudul Dianei

cã maºina mea e pe butuci, nici pe nevastã-mea n-amavut cu ce-o repezi ieri la mã-sa... S-a stricat, dracu’s-o ia de maºinã, cã nu-º’ ce are... Vãd disearã de ea,da...

— Pãi, nici nu se pune problema, nici nu se puneproblema, e interesul meu ! se grãbi sã-l liniºteascãVasile pe meºter. ªi-apoi, tare-i rãu de maºinã pedrum în sus ! Poate cã, dacã primaru’ ºi-a fãcut casãacolo, o sã repare ºi drumu’ !

— Hã-hã, cum sã nu-l repare, n-ai grijã, îl face eluna-douã ! N-are cu ce ? ! De la mine, de la tine... Cãn-o fi prost sã-ºi strice Merþedesu’ cu hîrtoapele ºiglodu’ Galatei... Da’ dimensiunile de la geamuri le-aiadus ?

— Adus ! Adus ! rãspunse prompt negriciosul ºi de-puse pe masã o hîrtie mototolitã, mîzgãlitã cu pixul.

Don’ Costicã o luã, o netezi cu gesturi mãsurate,se uitã o clipã pe ea, dupã care o puse frumuºel peradio.

— Vrei ºi chituite ?— Da, da, da ! Chituite, da.— ªi cum îþi mai merg treburile ? îl întrebã meºterul,

politicos, pe client.— Bine, bine, merge bine. Mi-am terminat ºi etajul

ºi, dacã mã þine Dumnezeu, la anu’ termin casa.— Ai ºi piscinã ? pufni a rîs don’ Costicã.— Fii, mã, serios, nu-mi merge chiar aºa bine afa-

cerile... Ei, fac ºi eu ce pot. În rest, sã mai facã ºicopiii dacã i-o þine curelele ! Nu-i aºa, Lizicã ? seîntoarse el cãtre Pavel, clipind batjocoritor. Da’ de

62

Mariana Codruþ

cînd ai devenit regalist, domn’e ? îl întrebã el pemeºter : lîngã oferta de servicii „Curãþãm rame dechit/ Montãm geamuri fãrã chit/ ªlefuim canturigeam/ Gãurim geam ºi oglindã“, pe peretele dinstînga al geamgeriei, meºterul agãþase un tablou cudomnitori, în medalion cu regele Carol I în frunte,deasupra cãrora scria cu litere mari, rotunde : Nihilsine Deo.

— Da’ nu-s regalist, Doamne, iartã-mã ! se apãrãomul. Eu am ce am cu ªtefan cel Mare, uite cefalnic e !

Don’ Vasile luã paharul de pe masã ºi ºi-l umplucu apã mineralã. Îl bãu pe nerãsuflate, se ºterse cubatista la gurã de la stînga la dreapta ºi de la dreaptala stînga, fãcu din nou cu ochiul la nu se ºtie cine ºise roti ca un titirez spre uºã.

— Hai, sã trãiþi ! îi salutã pe cei doi bãrbaþi cumîna la un chipiu închipuit ºi se strecurã iute afarã, încãldura aprigã, lãsînd în urmã un puternic iz desudoare.

Pavel îl mai vãzu urcînd sprinten taluzul, scuipîndîntr-o parte ºi apoi luînd-o la stînga, spre pod.

— Pfui ! se strîmbã, cu o palmã pusã la obraz, pecealaltã miºcînd-o ca pe un evantai, sã alunge du-hoarea... Da’ ce afaceri are, tatã, mã rog, prietenu’ãsta al dumitale ?

— Nu mi-i prieten, domn’e ! Eu n-am prieteni cael... Ne cunoaºtem din tinereþe, e dintr-un sat vecincu-al meu...

63

Nudul Dianei

— ªi ce învîrte, mã rog ?— Afaceri, afaceri... fãcu tatãl, dînd din mînã.— Ei ? Nu vrei sã spui ? Cã doar nu e contrabandist !— Omu’ ãsta, începu meºterul, frecîndu-ºi faþa lu-

cioasã cu palma ºi zîmbind, a fost pe vremea luiCeauºescu mãcelar.

— Iaca ce mare brînzã ! pufni Pavel. Asta-i meserie,sã tai carne ?!

— Oho ! ªi încã ce brãþarã de aur era meseria astape vremea comuniºtilor... N-ai vãzut ce lanþ gros cîtmîna are la gît ? ªi sã vezi ºi ce viloanþã ºi-a izbit sus,pe dealu’ Galatei.

— Pãi, dacã munceºte omu’ ! ªi-o fi avînd ºi noroc...— Mãi bãiete, ce ºtii tu... Eºti tu tînãr, da’ nu le ºtii

chiar pe toate !... Pe vremea lui Ceauºescu nu eramare lucru sã fii profesor, cã fãceai naveta la þarãpînã-þi ieºeau ochii din cap de trai rãu, ca doamnaSofica de la nr. 10, aia operatã de rinichi... Nici doctornu era mare scofalã, chiar dacã îþi pica mai un Kent,mai o cafeluþã, mai un sãpun, mai un pliculeþ cubani, cã stãtea Procuratura pe capu’ tãu dacã fãceaiun avort ºi – la puºcãrie cu tine ! Cum a pãþit unu’care ne-a ajutat pe mine ºi pe mã-ta (chm, chm, tuºimeºterul zgomotos, ca sã acopere vorba asta care-iscãpase fãrã sã vrea, dar fiu-sãu nu pricepu sau poatenu era atent)... Ca inginer, o duceai ceva mai bine,da’ vai de capu’ tãu dacã nu îndeplineai planu’.ªtii, cu producþia pentru export, cu... Îndatã veneaCeauºescu cu elicopteru’ în vizitã de lucru ºi începeasã dea din mîini la tine... Mãi, ce nebun era, vopseau

64

Mariana Codruþ

ãia de fricã frunzele copacilor pe la porþile fabriciiºi legau mere cît bostanii în ei cînd venea ªefu’ !...cloncãni tata, înroºindu-se de rîs.

— Da’ tu n-ai vrut sã ajungi profesor sau inginer !...— Am vrut, am vrut... dãdu tata îngîndurat din

cap. N-am vrut... Adicã n-am putut... Bãiat de la þarã,ce sã facã moºnegii mei, sãracii ? ! Eram patru lapãrinþi ºi n-aveam nici de unele... Cã de la CAPprimeau toamna, pentru un an de muncã de ocnaº,un sac de fãinã de porumb, unul de fãinã de grîu ºiun pumn de firfirici... Eram aºa de sãraci, cã, dupã cene-a murit vaca, mîncam numai cartofi.

Meºterul se înroºi la faþã ºi cloncãni iar de rîs :— S-o fi auzit pe Lelica ºi la amiazã, ºi seara cum

ne striga : „Copchii, veniþi la masã, cã avem cartofei !“.Cu o voce întotdeauna bucuroasã, de parcã ne-ar fichemat la un borº de gãinã, ºtii, din acelea din careface maicã-ta, cã nici la Paris nu mãnînci aºa ceva !„Cartofei“ !... ºi hohoti de rîs.

Se învîrti, se rãsuci, scãrpinîndu-se în cap ºi ui-tîndu-se în toate pãrþile :

— Da’... au fost ºi proºti moºnegii mei, izbucniapoi, roºu la faþã. Numai pe Tinca au lãsat-o la liceu...ªi eu eram bun la carte, ºtiam toate capitalele lumii ºicîte rãzboaie a dus ªtefan cel Mare. ªi poezii... ºtiicum le învãþam ? Ca pe apã... „O, mamã, dulce mamã,din negura de vremi/ Pe freamãtu’ de frunze mereutu mã chemi...“ Tare-i mai plãcea poezia asta Lelicãi !Da’ ea – cã ea hotãra în casã –, de parcã era o maºterã,nu mamã adevãratã, m-a dat la ºcoala profesionalã,

65

Nudul Dianei

ca sã am „pîinea ºi cuþitul în mînã“, rîse tatãl, camamar... Mãcar liceul sã-l fi urmat ! „Omul învãþat ecuvîntãtor, iar cel neînvãþat e ca dobitoacele“, vorbalu’ don’ colonel Gafencu...

— Da’ popã era ºi mai bine sã te faci ! Cîntai„Doamne miluieººººººººte, popa prinde peºte“ ºi tealegeai cu pomeni ºi cu bani ºi erai ºi pe gustulLelicãi !... rîse Pavel ºi-ºi acoperi gura cu palma : of,bãiatu’ ãsta are dinþi ca de moºneag, da’ el sescarpinã în portofel cu ospãtãria lui. ªi nici de la ãibãtrîni nu vrea sã ia, ca sã se ducã sã ºi-i aranjeze...Las’ cã ºi trebuie o cãruþã de bani, nimic de zis, da’nu-i problemã...

— Popã erai tu sã ajungi dacã era dupã voiabunicã-tii... Nu, mã, cel mai bine era sã te faci mãcelarpe vremea aceea. Da’ eu n-am ºtiut. Îl vezi pe Vasilece bine o duce ? Are apartament, maºinã – stai, cã ºifiu-sãu are una –, vilã... Sã vezi ce vilã are ! Pe deal,colo’ – arãtã el pe fereastra din stînga –, ca ºiprimaru’. Acolo-s numai vile cu unu-douã etaje, încare în timpul sãptãmînii nu stã nimeni, de aratã caniºte cavouri cu geamurile negre ºi obloanele aleaale lor. ªi, printre ele, un drum îngust, o ulicioarã,ca la mine în sat. Parcã ai merge pe o stradã decavouri !...

Netezi masa de lucru cu palma, privindu-ºi fiul :— ªi vînzãtor la aprozar era bine sã fii atunci, mã.

Nu se gãsea de nici unele, crãpau oamenii de foamedupã ’80. ªi atunci, dacã erai mãcelar sau aprozarist,venea cîte unu’ la tine, îþi punea banu’ în mînã ºi-i

66

Mariana Codruþ

strecurai un pui, o halcã de carne, un ou, ceva acolo,ºi om îl fãceai !... ªi nu venea te miri cine ! Veneauoameni grei, domn’e, profesori, colonei... ! ªi Vasile,care la început stãtea în spate, la tranºat carne petrunchi, cînd a avansat ºi a ajuns la vînzare, la tejghea –ce-i drept e drept, e meritu’ lui, cã era bãtaie mare pepostu’ ãsta ! –, s-a umplut de bani. ªi de relaþii... Acu’se duce una-douã la unu’, altu’ ºi-i zice de la obraz :„Dumneata ºtii cum te-am ajutat eu cînd cu carnea !Nu-mi dai ºi mie niºte cherestea, niºte ciment, cevaacolo, cã doar oameni sîntem ! ?“.

Pavel poate se plictisise. Se întorsese ºi se uita dinnou, ca pierdut, afarã. Tatãl se aºezã pe bãncuþã ºi sescãrpinã cu un creion în cap, uitîndu-se ºi el fãrã þintãpe geam : mare ºmecher, Vasile ãsta ! Venise într-ovarã, pe cînd erau bãietani, în satul lui, cã avea acoloo mãtuºã dinspre mamã, ºi i-a ºoptit cã se întîlneºtenoaptea cealaltã cu o fatã în cîmp, dupã ultima casã,cum ieºi spre sediul CAP-ului. ªi l-a îndemnat sãmeargã ºi el, cã e întuneric ºi fata-i darnicã... ªi i-a zisºi cum o chema, o destrãbãlatã care nu intrase laºcoalã, la Iaºi. ªi el toatã ziua a tremurat, ºi de fricã,ºi de curaj, ºi se înroºea la faþã ºi ceva îl ardea lainimã...

ªi a doua zi s-au dus amîndoi, el cu Vasile, pîº-pîº,în cîmp. ªi era o lunã, de mamã-mamã ! Iar lucernaera cãlduþã încã ºi mirosea a floare, chiar aºa. ªi, cîndse stîrnea vreo boare de vînt, se clãtina într-o parteºi-n alta de ziceai cã sînt valurile Mãrii Negre, nu

67

Nudul Dianei

altceva. ªi cîmpu’ se vedea pînã departe, hãt, spresatul vecin. Da’ nu rãzbãtea nici o luminã de acolo. ªi

nici din sediul CAP-ului, cã era dupã zece noaptea ºioamenii, cei mai mulþi, se culcaserã deja. ªi era liniºte,

nu se auzeau decît cîinii hãmãind ca proºtii cînd ºicînd. ªi cîte o chiuiturã de flãcãu ducîndu-se la întîlnire

ºi fãcîndu-ºi coraj singur. ªi, cînd aproape sã ajungã lalocu’ stabilit, Vasile a hotãrît : „Întîi eu ºi pe urmã tu !“.

ªi, auzind Costicã vorbele acelea, parcã i s-a fãcuto luminã în cap : Doamne, iartã-mã, da’ el nu-i un

animal ! El e bãiat de oameni gospodari ! ªi i-a spuslu’ Vasile în ºoaptã : „Mã, eu nu merg !“. ªi a dat sã se

întoarcã. Da’ Vasile l-a luat la rost : „Mã, nu fi prost,unde mai pupi tu aºa o ocazie, ºi e cazul sã devii

bãrbat !“. ªi vocea lui piþigãiatã se auzea în cîmplimpede ºi tare ºi Costicã s-a speriat ºi s-a uitat în

toate pãrþile. „Þi-e fricã, mã ?“, l-a întrebat golanu’cela. „Pãi, dacã þi-e fricã, mai bine nu mergi, cã o sã

ai probleme tehnice !“, da, aºa a spus, „problemetehnice“. ªi Costicã a izbucnit fãrã sã vrea în rîs ºi s-a

sumeþit : „Mã, eu n-am probleme tehnice, aºa sã ºtii,cã eu sînt bãrbat !“. „Ei, nu mai zi ! Da’ nu mi-ai spus

tu cã n-ai avut încã de-a face cu muierea ?“, l-a înþepatVasile. „Da’ ce, mã, numai dacã ai de-a face cu

muierea eºti bãrbat ?“, s-a sumeþit el iar. „Da, Lizicã,aºa spune tata meu ºi-aºa e !“ „Da’ taicã-meu spune

cã devii bãrbat numai dacã mergi în armatã !“, i-o trîntiCosticã. „Nu, mã, acolo devii bãrbat cã adicã tragi cu

armã cu foc, mã. Cu muierea tragi cu altã armã, fãrã

68

Mariana Codruþ

foc !“, rîse ãla gros. ªi a rîs ºi Costicã ºi s-a încurajat îninima lui din nou ºi, pînã la urmã, s-a dus.

ªi Vasile a fluierat uºurel ºi i s-a rãspuns tot cu unfluierat ºi i-a ºoptit lui cã se duce „la locu’ de muncã“ –ºi tuleo prin lucernã, ca apucat de streche. Iar Costicãs-a oprit ceva mai deoparte, dar tot a auzit cum seîmbîrligau ãia doi acolo, în cuibuºorul verde, ºi cumgemea ºi rîdea ºi sughiþa fata lu’ moº Sandu. ªi, numult dupã asta, Vasile l-a fluierat încet ºi s-a dus el lalocul de muncã, cã ãla aranjase deja problema cunebuna, vai de mama ei, ºi Vasile a venit în locu’ lui.ªi, cînd s-au întîlnit ei doi prin lucernã, unu’ în-torcîndu-se, altu’ ducîndu-se, cu feþele albite de lunacît roata carului, Vasile i-a dat un pumn în umãr ºi i-azis : „Încãrcaþi arm’, Lizicã !“. ªi Costicã n-a avut „pro-bleme tehnice“ ºi ºi-a terminat cu bine treaba ºi eraaºa de fericit, cã a ºi pupat-o pe gurã pe pramatia defatã...

Ai, ai, ai, cînd s-a prins, odatã, moº Sandu cepoamã are la casã, s-o taie în bucãþi, nu alta ! Da’ eai-a scãpat din gheare ºi a scris un bileþel : „Mã-nec,mã-nec, nu mã cãutaþi“, l-a lãsat pe masã ºi a fugit pefuriº, s-a dus la bunicã-sa, în satu’ vecin. ªi i-a bãgatîn boale pe moºnegii ei, care au cãutat-o în Prut,dragat pînã la ultima pietricicã pe malul drept, de labisericã pînã la primãrie, cã atunci Prutul era mic ºileneº... ªi, sã vezi, pramatia a apãrut dupã cîteva zile.ªi, cînd au vãzut-o, bucuroºi cã nu-ºi fãcuse seama,moºnegii ei au iertat-o...

69

Nudul Dianei

ªi-aºa a devenit el bãrbat, oftã de unul singur don’Costicã.

Se uitã la Pavel cu îndoialã : oare copilu’ ãsta,gingaº ca o fatã ? !... A, mai mult ca sigur !... se liniºtiel, ºi-ncã de cînd i-a gãsit maicã-sa în buzunarulcãmãºii date la spãlat un prezervativ !... ªi apoi, cutineretu’ ãsta din ziua de azi, mare pui de lele !...

Da’ Vasile... Vai de capu’ lui, ºi mai tîrziu, cã s-auîntîlnit în oraº, asta muuuuuuult dupã ce-au terminatarmata. El lucra deja la fabrica de sticlã, avea ºinevastã, iar Vasile intrase la o mãcelãrie din Pãcurari :arãta ca o pãrãsiturã de om pe atunci, curgeau hainelepe el, nu burtos ca acum...

ªi cicã ce-l mai luau cucoanele cu „don’ Vasile însus, don’ Vasile în jos“, cã cîr, cã mîr, ca sã aibã cepune în oalã la copii ºi la bãrbat. ªi cicã erau unelefrumoase ºi culte, de, profesoare chiar, cu ciorapi demãtase ºi tocuri înalte, ºi poate unele nu aveau bani...Golanu’ ãsta venea cîteodatã în geamgeria lui ºi, cînderau singuri – Doamne fereºte, nu cînd era ºi Pavelsau nevastã-sa ! –, se trîntea cu curu’ lui mare pescãunel ºi cu burta sprijinitã pe genunchi, nãduºeadin greu, se uita la lumea care trecea pe trotuaru’ depe malul Bahluiului, se scãrpina prin floacele de pepieptul lui nespãlat ºi se piþigãia : „Uite-o, o vezi peaia ? E nevastã de inginer, mamã, ce bunã e !... Uite-oºi pe aia, aia grasã ºi cu pãrul alb acum, da’ sã vezi cenurlie era acum nici douãzeci de ani ºi ce mai dãdea

70

Mariana Codruþ

ochii peste cap cînd i-o trãgeam... ! Da’ eu eram omde cuvînt, îi dãdeam carnea dupã-aceea“.

Sã-l crezi, sã nu-l crezi, dracu’ sã-l cheptene ! Cã ºiel, Costicã, a avut clientelã aleasã care venea sã-icomande oglinzi, da’ niciodatã... ! ªi ce frumos vor-beau cucoanele lui profesoare, numai cuvinte alese :„practic“, „relativ“, „savureazã“ !

— Mãi Pãvãluc, ia du-te tu ºi cumpãrã niºte apãmineralã, cã vine îndatã don’ colonel ºi asta s-aîncãlzit ca dracu’ ºi în frigider în casã nu mai avem.

— Da’ nu vrei ºi-o bere ?— Eu nu, da’ pentru tine poþi sã iei dacã vrei !Meºterul scoase portmoneul din buzunarul de la

spate ºi-i dãdu o hîrtie.— Cinci sute de mii, mãi tatã, pentru o sticlã de

apã mineralã ?— Îmi aduci tu restu’ de douã sute de mii ! încercã

tata o glumã... Aºa am ajuns în democraþie, sã mergicu un sac de parale dupã o sticlã de apã chioarã ! oftãel ºi, ridicînd ochii brusc, tresãri.

În uºa atelierului apãruse o femeie uscatã, smo-chinitã ºi neagrã, ca ºi rochia de pe ea ºi broboada depe cap. Faþa nu i se distingea clar, cum stãtea cuspatele la lumina de-afarã. „Ptiu ! Moartea !“, mai cã-ºifãcu meºterul cruce. „Ia uite, domn’ne, m-a gãsit !“, arfi vrut el iar sã glumeascã cãtre Pavel, dar bãiatul,care o recunoscuse pe musafirã, încremenise.

71

Nudul Dianei

— Aºa-i cã nu mã mai ºtii ? îl întrebã femeia pedon’ Costicã, sprijinindu-se de uºorul uºii, ºi cei doidinþi de tablã din gurã prinserã o aºchie de luminã înrîsul sfios. Eu sînt Ana lu’ Cercel, am fost vecinã cuLelica...

— A, sãru’ mîna, Po... mã’º’ Anã ! Da’ cum m-aigãsit, bre ?... ªezi, ºezi colea ! Pãvãluc, dã-i scaunu’ !Care-i treaba, mãtuºã ?

— Apoi, vai de vieþiºoara mea, cã tare m-a maibãtut Dumnezeu, spuse femeia, aºezîndu-se pe scaunºi clãtinînd din cap, cu mîna la gurã.

— Ei, mãtuºã, ºtii ce spune maicã-mea, cã Dumnezeuîi bate cu vãrguþa numai pe ãia pe care nu i-a rupt dela inima lui...

Vai, icni mãtuºa, da’ pe ea a bãtut-o nu cu vãrguþa,ci cu paru’ bunul Dumnezeu, cã fata ei cea micã,floricica ei, Veronica... „Doar o ºtii, nu ?...“

— Ei, ºi mata de colo... cum sã n-o ºtiu ?...s-a dus cu altele în Spania acu’ patru ani, la

lucru. Buuun ! ªi Dumnezeu a fost mare cu ea, s-amãritat ºi o ducea bine. Da’ tot Dumnezeu a vrut sãfie ºi unde nu trebuia... Un spurcat a cãlcat-o cumaºina, iar bãrbatu-sãu – cã tare de treabã om a maiavut fata ei ! – a îngropat-o acolo, creºtineºte. Asta s-aîntîmplat dupã Paºti. Buuuun !... ªi mama n-a pututajunge la înmormîntare, da’ s-a dus mai pe urmã lamormîntu’ Veronicãi, „a vãzut-o“ ºi s-a întors. Da’ eaacu’ a adunat bani ºi-a vorbit ºi cu pãrintele de i-afãcut mormînt la fiicã-sa cealaltã în sat, mormîntfrumos, cu candelã ºi cruce de fier, ºi vrea s-o aducã

72

Mariana Codruþ

acasã pe Veronicuþa, „cã nu mai poooot de dooo-ru’ei !“, zise Porumbiþa ºi izbucni în bocet. Un bocet aºade aprig, care inundã prãvãlia cu o aºa forþã, ca apade munte de dupã un stãvilar doborît dintr-odatã,încît lui Pavel i se înroºirã ºi lui ochii. Taicã-sãu vãzuºi-l alungã furios :

— Hai, mã, fã ce þi-am spus !

Bãiatul dãdu din cap, bãlmãjind ceva cãtre bãtrînã,ºi ieºi ca din puºcã în lumina orbitoare de afarã.

73

Nudul Dianei

Capitolul cinci

Artiºtii strãzii

Pavel urcã taluzul Bahluiului cu lacrimile în ochi,fãrã sã-i pese cã-l vedeau oamenii miºunînd încoloºi-ncoace. O luã la stînga, spre buticul Cipriana, darnu se opri sã-i cumpere lui taicã-sãu apã mineralã.Traversã podul de fier vopsit galben care ducea spreAlexandru ºi apoi, mai la deal, firul de apã al pîrîuluiNicolina. Între firul acela de apã murdarã, veninddinspre vest, ºi Bahlui se forma un unghi de pãmîntmai izolat. Acolo se ducea el deseori, chiar cîndBahluiul puþea. Primãvara ºi la începutul verii iarbaera deasã ºi se putea ascunde în ea. Se dezbrãca ºi seculca sã-l ardã soarele sau, pur ºi simplu, sã stea cuochii þintã la nori, în formele cãrora vedea o lumeîntreagã. I se pãrea cã gãseºte aici un strop din liniºteagrãdinii de la þarã, imperiul copilãriei lui.

Se aºezã. Culese de jos o coropiºniþã, pe care oprivi cum îi exploreazã mîinile, neliniºtitã, pînã ce seprelinse la pãmînt, pierzîndu-se în hãþiºul ierbii, cumicul tren de marfã al trupului ei format din bucãþiunsuroase.

74

Mariana Codruþ

Lîngã albia Bahluiului, pe celãlalt mal, pãºtea mîr-þoaga dezhãmatã a unei cãruþe zãcînd paºnicã alãturi ;mai spre pod, cîþiva copii stãteau pe o pãturã, jucîndcãrþi.

Pavel se culcã în iarba verde ºi curatã încã. κiîntinse braþele în cruce de parcã ar fi avut în piept ogaurã enormã ºi voia sã-i dea voie zilei aceleia deaugust cu soarele ei fierbinte sã intre în el nestin-gheritã, ca o mãturã într-un ungher ferit : „Eu sîntslab, Tu fã-mã tare, eu sînt slab, Tu fã-mã tare !“, serugã el în gînd soarelui, ca demult, în patul dinbucãtãria Lelicãi...

Cum poate muri cineva ca Veronica ? !Cum poate muri o fatã atît de frumoasã ºi atît de

bunã la suflet ? !...Fãcea plãcinte cu urdã ºi mãrar ºi-i aducea ºi lui :

„Tare mi-i drag hulubaºul matale !“, îi zicea Lelicãi... ªimereu îi dãdea bunãtãþi, „doar eºti prietenu’ meu,nu ?“, îl mîngîia ea. ªi aºa ºi era : fiindcã Pavel, pecare-l ducea taicã-sãu verile ºi în toate vacanþele labunica din satul de pe malul Prutului – „ca sã nuînveþi tu toate prostiile golanilor din cartier“, cumspunea sticlarul –, nu avea pe nimeni de vîrsta luiprin vecini. Cu cîinele bunicilor ce se mai lua, da’ ºiãsta numai seara era dezlegat din lanþ de bãtrîni, casã nu umble haihui. Odatã, cînd a rupt lanþul ºi-afugit bezmetic prin mahala, s-a întors otrãvit acasãºi-a murit sub lemne, iar bunicu’ Ion l-a îngropat îngrãdinã. Era aºa un ger ºi pãmîntul atît de îngheþat,

75

Nudul Dianei

încît moºul n-a putut face o groapã destul de marepentru Pãtatu’ ºi i-a tãiat picioarele ca sã încapã îngroapã, de-a plîns Pavel cîteva zile, spre necazulbunicilor cã au un nepot atît de slab de înger : „Pãi, enumai un cîine, mã !“, l-au dojenit ei. „Pãi era dejamort, mã !“, i-au zis ºi pãrinþii, aflînd de întîmplareacu pricina !

Pãi, cu cine sã te mai iei ? Singur bãtea grãdina înlung ºi în lat, prinzînd cãrãbuºi în mai ºi închizîndu-iîn cutii goale de chibrituri ºi în borcane ; singur seurca prin copaci, de unde se vedeau bine ºi cerul cunori albi ºi creþi, ºi grãdinile altora ; singur numãracucii ºi porumbeii sãlbatici cîntînd zi de varã pînã-nsearã prin frunziºuri ; singur pîndea pãianjenii þesîndprintre stîlpii casei ºi printre crengile liliacului de lafîntînã pînze mari care se miºcau pline de bobiþefosforescente în boarea dimineþilor ; singur ieºea peimaºul din faþa porþii, invadat de gîºte, unde se aºezape iarbã ºi se uita fãrã þintã mult timp, uneori ºi ore,cã bunica, dacã-l vedea, îl certa supãratã : „Iar te uiþiîn curul Necuratului !“... Singur, pînã ce s-a întors dela oraº Veronica ºi au devenit prieteni la cataramã.

Fata vecinilor terminase un liceu, la care s-a dusîmpotriva voinþei bãtrînilor, da’ nu intrase la facultate,ºi acum era „un fel de profesoarã“ la ºcoala din sat,cum i-a spus chiar ea. Iar dupã ce venea de la ºcoalã,fãcea pînã seara treabã pe lîngã casã, în rochiþele eilungi ºi viu colorate, ºi cînta cît o þinea gura.

76

Mariana Codruþ

La început, Pavel o pîndea din grãdina Lelicãi,teritoriu peste care domnea în voie din ziua în carevenea în vacanþã. Grãdina asta era împãrãþia lui :mãrginitã la vest de cîþiva plopi cu frunze argintii,veºnic fremãtînd, la rãdãcina cãrora dupã ploile devarã apãreau peste noapte niºte ciuperci cãrnoase ºialbe în pãmîntul îngrãºat cu gunoi de grajd de bunicu’Ion ; spre est, în gardul din marginea viei, cu pruniale cãror crengi subþiri se aplecau pînã la pãmînt subgreutatea fructelor mici, rotunde ºi îndesate între eleca boabele pe strugure ; cu cei patru meri, viºinul ºipãrul din livada înconjuratã de porumbul crescîndmai înalt ca omul ºi împungînd aerul cu sãbiile verziºi tãioase ale frunzelor ; cu iarba grasã, împestriþatãde pãtlaginã ºi brusturi ºi tufe mari de hrean ºi demierea-ursului multicolorã, în care el se întindeafericit, lãsîndu-se ars de soare pînã cînd pielea lui sefãcea arãmie, de se crucea Lelica, ea, care-ºi trãgeabroboada pe ochi ºi purta numai fuste ºi mîneci lungi,sã n-o prindã cumva „Svîntul Soare“ !

De acolo, din mãrul vãratic, în care stãtea cîteo-datã ºi ceasuri în ºir, se uita Pavel la Veronica ceaiute la treburi : cum se ducea în grãdinã dupã buru-ieni pentru porc, dupã mãrar ºi pãtrunjel ºi leuºteanproaspãt pentru borºuri sau dupã apã la fîntîna dingrãdina vecinilor, cã apa lor era „durã“ ºi nu fierbeacarnea, nici fasolele ºi nu era bunã nici de spãlatrufe... Iar el, ascuns printre crengile mãrului, chiuiavesel nevoie mare de cum o zãrea ; fata punea mînastreaºinã la ochi încercînd sã-l descopere ºi, cum nu

77

Nudul Dianei

reuºea, rîdea ºi flutura mîna prin aer cã, adicã, las’ cãte prind eu !...

Dar, dupã un timp, bãiatul a prins curaj ºi a începutsã se joace toatã ziua pe bucata de imaº verde dinfaþa bojdeucii Porumbeilor. Aºa îi poreclise bunicu’Ion în secret pe mã’º’ Ana ºi pe bãrbatu-sãu, fiindcããia ºedeau duminicile toatã ziua la gard ºi se uitau însuuuuuuuus ºi în jooooooos, în suuuuuuus ºi înjooooooos, ca sã rîdã de cine mai trece pe uliþã : cããla e crãcãnat, cã ãlãlalt e cît un butoi, cã aia e laie,cã ailaltã bãlaie. ªi vãzîndu-le moºu’ ºi azi, ºi mîinecapetele pe deasupra gardului, întorcîndu-se cînd ladreapta, cînd la stînga, a rîs mînzeºte : „Ia uite cumstau ãºtia ca doi porumbei pe-o cracã !“. ªi aºa le-arãmas numele, Porumbeii...

Acolo, pe imaº, la adãpostul cornilor strîmbi, cufrunze verde-închis, lucioase ca de metal, Pavel nu semai sãtura sã se uite la Veronica printre ostreþelegardului, uneori cît era ziulica de lungã : cum mãturaea ograda, cum înºira rufele spãlate pe sîrmã, cãmãºilîngã cãmãºi, cearceafuri lîngã cearceafuri, pantalonilîngã pantaloni, cã te fãceai de rîsul satului dacãpuneai prosoape lîngã chiloþi ºi batiste lîngã izmene...

ªi avea Porumbiþa în ograda cercetatã cu de-amã-nuntul de copil printre ostreþele gardului un polobocvechi rãsturnat unde se ascundeau ºi se ouau gãinileei. Într-o zi, cînd Veronica era la ºcoalã, dupã ce ogãinã fãcuse ou în poloboc ºi cotcodãcea de rãsuna

78

Mariana Codruþ

satul, bãiatul meºterului sticlar a intrat pe furiº înogradã, tîrîndu-se printre buruienile înalte, sã nu fievãzut din casã, dacã o fi fost cineva acolo. A înºfãcatoul acela încã fierbinte ºi, bãgîndu-l în buzunar, afugit tocmai în livada bunicilor. Dar acolo n-a ºtiutce naiba sã facã cu el. S-a gîndit ce s-a gîndit, apois-a pitulat sub tufele de viþã-de-vie ºi l-a spart,ciocnindu-l de un arac. S-a uitat mult ºi bine lagãlbenuºul portocaliu ºi gras. ªi i s-a pãrut cã zãreºteîn el miºcîndu-se un ºerpiºor, cum vãzuse nu demultîn oul de raþã arãtat Veronicãi de o ghicitoare din sat.Fiindcã Veronica l-a luat cu ea la o babã sã-ºi afleviitorul, numai cã i-a spus lui Pavel sã þinã secret, sãnu care cumva sã afle Lelica, femeie credincioasã, cãatît le trebuie : nu se mai spalã de ruºine în faþa ei nicicu toatã apa Prutului !

Iar Pãvãluc, dupã ce-a spart oul ºparlit din polo-bocul Porumbiþei ºi l-a cercetat în gãlbenuºul portocaliu,l-a cãlcat cu piciorul, amestecîndu-l în þãrînã. Apois-a întors în livadã, s-a culcat cu faþa în iarbã ºi-aplîns. ªi s-a simþit uºurat. Pînã l-a cuprins din seninfrica sã nu afle bunicii sau Veronica sau mãtuºa Anacã e un hoþ. Dar nimeni n-a aflat. Iar dacã ar fi aflat,nimeni n-ar fi priceput nici în ruptul capului de ce-afurat oul acela, doar Lelica avea gãini ºi raþe cîte vrei.ªi de-a ouã ! – de le culegea cu poala din poiatã, desub lemne sau chiar de prin buruieni.

ªi nici el n-a înþeles niciodatã de ce-a fãcut trebu-ºoara asta.

79

Nudul Dianei

* * *Pavel se ridicã din iarbã ºi o luã spre pod, la

Cipriana. De cum urcã malul Bahluiului, încremeni : lacapãtul podului galben era Rizo, nepotul babei singurede la blocul lãutarilor. Stãtea pe un butuc de cimentºi cînta din fluier, cu cîþiva firfirici într-o ºapcã vechepusã jos, la picioarele lui. Lîngã el, gãtit cu o bluzãînfloratã ºi o pãlãrie verde cu ciucure ºi boruri pleoºtite,

Gimi, murdar ºi lãþos, zãcea în coadã, uitîndu-se în jurcu o privire apaticã, de om bãtrîn ; pe pãlãria cãþelului,un pui de gãinã, cu pene alb-murdare, se ciucise cuochii închiºi, piuind încet, ca bolnav de cobe.

— Ce faci, bãi, aici ? Cerºeºti ? strigã Pavel ºi setrezi, îngrozit, cã-i dã puºtiului o palmã peste cap. Dece cerºeºti, bãi ?

Rizo se uitã în sus, dar nici nu clipi : sub privirileîntunecate ale bãiatului meºterului, gîjîia din triºca luimurdarã „gîndul mîþei“, cum rîdea Lelica de cinevacîntînd în dorul lelii ; cãþelul nimãnui îºi întorceamoale capul cînd spre dreapta, cînd spre stînga, de

parcã era nerãbdãtor sã-i vadã pe oameni rotunjindsuma din ºapca de pe jos, ca sã plece ºi el odatã„acasã“, cã era ostenit de atîta huruit de maºini ºiatîtea glasuri ºi atîta soare !

— De ce cerºeºti, bãi ? îl înghionti iar Pavel. Tutrebuie sã mergi la ºcoalã la vîrsta ta, bã !

— Da’ am fost... acu-i vacanþã ! îl asigurã puºtiulºi Pavel se înmuie pe datã.

80

Mariana Codruþ

Bãgã repede mîna în buzunar sã punã ceva bani înºapca de pe jos, dar se rãzgîndi tot pe atît de repede,

amintindu-ºi vorbele lui Shylock, prietenul lui celbãtrîn : cã nu trebuie sã împaci pe cineva cu bani, ci

tre’ sã afli ce-i în sufletul lui ºi sã-l mîngîi cum poþi !Ruºinat, feciorul lui don’ Costicã se aºezã ºi el jos,

lîngã copil.— Bã, da’ unde e maicã-ta ? îl întrebã cu biniºorul.

— În Italia...— La muncã ?

— La muncã.— ªi cînd a plecat ?

— Acum patru ani.— ªi de-atunci n-ai mai vãzut-o ?

— Nþ...— ªi nu vã trimite bani ? De ce trebuie sã stai tu la

cap de pod cu mîna întinsã ?— Ne-a trimis... Da’ de mai mult de un an n-a mai

dat nici o veste. O fi murit... rãspunse puºtiul alb.— ªi tata ?

— Tata a plecat dupã ce m-am nãscut...— ªi unde a plecat ?

— S-a dus învîrtindu-se...

Pavel înghiþi în sec ºi schimbã vorba :— Da’ tu ce vrei sã faci cu viaþa ta, mãi Rizo ?

întrebã blînd.Însã micul cîntãreþ din triºcã nu-i rãspunse : îl

mîngîia pe Gimi, scãrmãnîndu-i laþele pline de praf.

81

Nudul Dianei

— Hai, mã ! se rugã Pavel. Spune, mã ! Ce vrei sãte faci tu cînd o sã fii mare ?

— Ei, cîte nu vreau sã mã fac eu ? ! zise bãieþelul ºiPavel îºi trecu mîna prin freza lui, parcã bucuros cãRizo l-a bãgat în seamã, rãspunzîndu-i la întrebare.

— Da’ mai mult ºi mai mult ?— Mai mult ºi mai mult muzicant ! oftã puºtiul.ªi ºi-a vãzut mai departe de cîntatul „gîndului mîþei“

la fluierul lui gîjîit.

Pavel nu ºtia ce sã facã : sã-i dea ºi el totuºi bani ?Sau sã-l ia ºi sã-l trimitã la bunicã-sa, care-l cãutastrigînd în gura mare acum nici un ceas ? Rãmasetãcut lîngã „artiºtii strãzii“, uitîndu-se în toate pãrþile,de parcã s-ar fi aºteptat sã primeascã un rãspuns, unsfat de la dealul împãdurit al Galatei, de la blocurilegri ºi murdare din Alexandru, de la mîrþoaga pãscîndlîngã firul apei, în timp ce maºinile treceau zguduindpodul de fier, lîngã parapetul cãruia stãtea ghemuitãmica trupã. ªi, pînã la urmã, singura idee care-i venifu sã-l îndepãrteze pe cîntãreþ de la locul de muncã :

— Bãi Rizo, ia banii ãºtia ºi du-te tu pînã colo, laCipriana, ºi cumpãrã-i tatei o sticlã de apã mineralã.Da’ de la frigider ! Aºa sã spui, de la frigider ! Cã te lassã vii la restaurantul Odeon din Alexandru, sã vezicum cîntã ãia acolo, cu instrumente adevãrate, îispuse Pavel, zburlindu-i freza. ªtii unde e Odeonul ?

Da, ºtia, dãdu din cap Rizo, ridicîndu-se cu ograbã militãreascã.

— Du-te, bãi !

82

Mariana Codruþ

Bãieþelul îºi bãgã fluierul în sîn, înºfãcã banii ºiplecã în fugã. Cãþelul o tuli ºi el dupã ºeful formaþiei,împiedicîndu-se în bluza lui cu flori mov, de parcãs-ar fi temut sã nu fie pãrãsit pentru totdeauna. Pavelluã pe genunchi puiul murdar, cãzut de pe pãlãria luiGimi, puse talpa pe ºapca jerpelitã cu cîþiva firfirici înea ºi rãmase cu ochii pierduþi în urma celor doi.

ªi, cînd ãia s-au întors, iar Rizo i-a dat sticla cu apãºi restul de bani, uitîndu-se spãsit în ochii lui, Pavela bãgat mîna în buzunar ºi i-a întins hîrtia de cincizecide lei, pregãtitã deja, cã „o meriþi !“. Dupã care a lãsatîn plata Domnului trupa pestriþã ºi-a coborît taluzulspre „La Adam. Geamuri ºi oglinzi“.

83

Nudul Dianei

Capitolul ºase

O gurã într-un pahar

Taicã-sãu era singur ºi stãtea pe bãncuþã, cu capulsprijinit într-o mînã.

— Of, femeile astea de la þarã... Sãrmanele, se-mãnînd mai degrabã a bãrbaþi dupã ce au trecut depatruzeci de ani ºi de sutele de kilometri de pãmîntprãºiþi în soare, ploaie sau vînt. Trag de ele, hãr-tãnindu-le, pãmîntul, ca sã-l grijeascã, rumânii lor, casã-i iubeascã, plozii, ca sã-i creascã, porcii ºi vacile ºipãsãrile, ca sã le hrãneascã. Sapã, însãmînþeazã, plivesc,culeg, spalã, calcã, scuturã, cos, mãturã, lipesc, vãruiesc,fac mîncare, duc ºi aduc vitele de la pãscut, le mulg,fac brînzã, merg la tîrg. Cît se hodinesc, cum zic ele,dezghioacã porumb, aleg fasole, curãþã nuci, carã apã,spalã blide, penesc, împletesc mãnuºi, dau fuga la ovecinã s-o ajute la un praznic sau o nuntã, pregãtescsãrbãtorile, îºi îngrijesc bãtrînii. κi îngroapã morþii.Nasc prunci, fãcînd lumea sã meargã înainte : bãi, sîntca niºte suveici de oþel între ce-a fost ºi ce va fi, întreviaþã ºi nefiinþã, bietele... Suduie, rîd, chiuie, încãlzesc,

84

Mariana Codruþ

mîngîie, plesnesc. ªi bocesc una-douã ! Booo-ceeeesc –aoleu ! – cã plouã prea mult sau cã nu plouã ; cã s-aîmbolnãvit un copil al lor sau al altora ; cã a intratmolima în pãsãretul din curte ; cã „au cãlcat pe bec“ ºiele nu mai vor un plod în plus ; cã n-au bani sã-ºi deacopiii la ºcoalã ; cã bãrbatul le pocneºte sau le înjurãcînd e beat... Bocesc ºi se uºureazã, cã plînsul lor e caploile de varã, scurte ºi repezi. Dar vai de viaþa ta sãvezi cum bocesc atunci cînd îºi bagã în pãmînt uncopil ! Mai bine c-ai plecat ºi n-ai fost de faþã cuPorumbiþa, cã þi se rupea inima, nu alta !

— Ce-a vrut de la tine ? îl întrebã Pavel, punîndsticla ºi banii pe un raft.

Se aºezã ºi el, luînd basca meºterului de pe masãºi rãsucind-o pe toate pãrþile.

— S-o ajut sã aducã sicriul Veronicãi în þarã,ca s-o îngroape în sat la fiicã-sa, unde s-a mutat,rãspunse meºterul amãrît.

— Adicã s-o aduci tu cu maºina ?— Nu, domn’e, s-o ajut cu actele, cu banii... Ea nu

se mai are bine cu Lelica, da’ nu e bine sãlaºi omu’ la nevoie... Am sã vorbesc eu cu don’colonel Gafencu, cã numai el ºtie cum stã treabacu daraverile astea... Sã punã el o vorbã acolounde trebuie, la ambasadã, la primãrie, la poliþie,mã rog, unde trebuie...

Un tren care trecu zgudui geamurile atelierului, iarlocomotiva chiui de rãsunã cartierul : o fi Dan pelocomotivã ?

85

Nudul Dianei

— Cum poate muri un om care ºtie sã rîdã aºacum rîdea Veronica ? întrebã Pavel, mai mult retoric,dupã ce huruitul trenului de marfã se stinse, ºi se uitãîntunecat la taicã-sãu.

Cã el, cînd s-a dus prima datã la mãtuºa Ana –Veronica fãcuse cocoºei ºi-l strigase la gard sãse ducã la ei, sã-i dea ºi lui –, ce-a mai fãcut-o sãrîdã !

Taicã-sãu, obosit, ridicã sprîncenele a întrebare.Stînd el singur în bucãtãria de varã a Porumbeilor

ºi mîncînd cocoºei, cît Veronica s-a dus sã aducã ocãldare cu apã din grãdina vecinilor, s-a uitat ºi înstînga, ºi în dreapta, ºi în sus, ºi în jos. ªi, cînd colo,ce-a vãzut într-un pahar pus pe pervazul geamului ?O gurã ! O gurã cu dinþii albi ºi cu gingiile ºi cerulroz ! Necuratul rînjea la el ºi pãrea chiar sã miºte dinfãlci, cum te uitai prin striurile paharului gros desticlã. ªi el s-a albit de groazã, da’ s-a þinut cu firea :a scos gura din pahar, a trîntit-o la pãmînt ºi-acãlcat-o în picioare mãrunt-mãrunt, de zob a fãcut-o !

Aoleu ! Sã fi vãzut ce-a urmat ! „De ce mi-ai spart,mã, proteza ?“, a rãcnit la el Porumbelul, cînd a datsã ºi-o punã ca sã meargã la serviciu. Negru desupãrare, i-a ºi articulat o palmã rãzbitã peste ceafã.„Ãsta-i lucru’ dracului !“, a þipat, roºu la faþã, ºiPãvãluc. ªi s-a zãpãcit aºa de tare, cã n-a mai luat-ospre poartã, pe unde venise, ci tuleo acasã la Lelicapeste pîrleazul din fundul grãdinii, cu lacrimile pînãîn brîu...

86

Mariana Codruþ

Don’ Costicã izbucni în rîs : pãi, cu Lelica noastrãcea credincioasã, nici nu-i de mirare cã-l vedeai pediavol pînã ºi într-o protezã !

Da, aºa-i ! Atîta ce-i mai vorbea bunica de Dumnezeu,de pãcat, de diavol, de apocalism, de rãul din lume,cã el a visat sfîrºitul lumii de mai multe ori ! ªiuna-douã îl ºi dibuia pe diavol în te miri ce ! Sãvezi : în fiecare duminicã sau sãrbãtoare însemnatãîn calendar cu cruce roºie Lelica îl lua la bisericã,unde ea aprindea lumînãri ºi se închina ºi pupa toateicoanele, cum îi pupa pe amîndoi obrajii ºi pebãrbaþii ºi femeile din bisericã, spunîndu-i fiecãruiaîn parte : „Mã rog de mã iartã“. Apoi se ducea chiarîn faþa altarului, cît mai aproape de popa Chiriac,ºi stãtea ºi asculta nemiºcatã slujba aceea aºa delungã, încît el, Pavel, nu se mai putea þine pe picioareºi se aºeza pe papucii Lelicãi, sub poalele ei. Deacolo, se holba fãrã grijã la oameni ºi la icoanele depe pereþi. ªi într-o icoanã mare, nas în nas cu bunica,era Maica Domnului. O mînã a Maicii stãtea pe Iisusºi Pãvãluc era convins cã tocmai i-a dat sã sugãpruncului ºi acum îl bãtea uºurel pe spate, cum fãceaumamele, ca sã iasã aerul din stomacul lui. Iar ochii eise uitau cu dragoste la Mîntuitor. Da’ într-o zi ochiiMaicii s-au uitat în jos, la Pãvãluc !

Cînd i-a spus asta Lelicãi, bunica ºi-a fãcut cruce,zicîndu-i cã înseamnã cã el e un ales ºi trebuie sãintre în oastea celor care luptã împotriva Necuratului !

— ªi, cînd te-ai dus sã mãnînci cocoºei, eraideja pregãtit sã lupþi cu diavolul ºi-ai distrus proteza

87

Nudul Dianei

Porumbelului ! îngãimã tatãl, sufocîndu-se de rîs ºibãtîndu-se cu palmele peste genunchi.

Da, ºi Veronica tot aºa rîdea ! A venit atunci dupãel, la bunica, l-a luat în braþe, l-a pupat ºi i-a povestitLelicãi întîmplarea din bucãtãria lor. ªi-a rîîîîîîîîs !ªi-a rîîîîîîîîs ! „În viaþa mea n-am rîs atîta !“, a zis ea,ºtergîndu-ºi lacrimile. ªi apoi, înainte de-a pleca, i-abãtut obrazul bunicii : „Lelicã, nu-l mai îndoctrinape hulubaºu’ ãsta ! Cã nici sã-l vezi în tot locul pedracu’ nu e bine ! E o mînã de om, vrei sã-l scrînteºtila cap ?“. Da’ bunica i-a rãspuns înþepatã : „Apoi ce,nu-i în tot locul Necuratu’ ? Dumnezeu lucreazã prinoameni, da’ mulþi dintre ei cu toate nãscocirile lorsînt dracu’ gol !“.

— Pãi, are dreptate, baba, mãi Pavel ! Omu-i dracu’gol ! fãcu tatãl.

— Da’ ºi Veronica îl vedea pe diavol în te miri ce.Nu mult dupã povestea cu proteza lui taicã-sãu, m-aluat la harbuzãrie – cã, ºtii, frate-sãu ãl mare erapaznic la harbuzãria CAP-ului. ªi ne-am dus cubicicleta, cã Veronica m-a pus pe ghidon, în faþa ei...zise Pavel ºi se opri, fulgerat de amintirea mirosuluibluzei ei, de lãcrimioare, parcã...

ªi la harbuzãrie au mîncat harbuji pînã au pocnitºi una-douã se duceau pe rînd în pãduricea de sãlciipentru pipi, de-aveau picioarele negre pînã la ouºorde mîlul de sub sãlcii. ªi-apoi ºi-au împletit coroanedin crenguþele alea de mlajã, aurii ºi rãcoroase, ºifrunzuliþele mici le atîrnau pe frunte „ca la poetul

88

Mariana Codruþ

Ovidiu“, cum s-a fãlit Veronica. ªi ºi-au fãcut ºi arcuridin crengi mai groase ºi sãgeþi din stuf ºiau tras cu arcul în harbuji. Cicã „ãla e fosta meadirectoare de la ºcoalã, care m-a urechit odatã, cã nuaveam panglicã pe cap !“, striga veselã Veronica – ºipoc o sãgeatã în el ! Ãla „Ceauºescu, care a luatsalamul din magazine !“ – ºi poc ! Ãla „taicã-meu,beþivanu’ dracului !“ – ºi poc ! ªi ce-au mai rîs ! Da’harbujii, ioc, nu explodau sau ce ºtie el, cã sãgeþilelor erau din stuf ! ªi Veronica a zis : „Vezi, dracu’ numoare cu sãgeatã din stuf !“... ªi el a dat din cap cãadicã aºa-i, fiindcã ºtia asta de la Lelica : dracu’ nudispare decît cu rugãciune, numai cu rugãciune îl facisã fugã schelãlãind pe pustii ! ªi fata Porumbeilor i-arãspuns cã ãºtia pe care i-au atacat ei doi sînt altfelde draci ºi nici în cur nu-i doare de rugãciunea cuiva,da’ Pãvãluc sã nu-ºi facã nici o grijã, cã tot crapã eiodatã ºi odatã !

ªi, cînd s-a cam întunecat, de se auzeau broaºtelecu miile în mlaºtina de la poalele pãdurii ºi þînþarii îichinuiau ca pe hoþii de cai, s-au pregãtit sã se întoarcãacasã. Dar, înainte de-a pleca, Veronica i-a zis luiPavel sã nu se supere pe taicã-sãu cã l-a pocnit cîndcu „gura din pahar“, fiindcã beþivanu’ de taicã-sãu e„un drac bãtrîn : nu mai poate duce paharu’ la gurãde tare ce-i tremurã mîinile, aºa cã îºi pune castronu’cu vin lîngã pat ºi bea din el ca cîinele ºi ca mîþa !“.ªi Pãvãluc a rîs cînd l-a vãzut cu ochii minþii pePorumbel leorpãind în patru labe vin din castron...

89

Nudul Dianei

ªi i-a mai spus Veronica pe urmã cã mã-sa ºi cutatã-sãu se bat ca chiorii, da’ Pavel ºtia, cã auzeatoatã mahalaua cum se bãteau Porumbeii ca chiorii,chiar ºi noaptea, dupã ce vecinul se întorcea cu cursade pe ºantier...

ªi iar s-a oprit Pavel din povestit, cã doar n-o sã-ispunã el lui taicã-sãu cum s-a mirat atunci prietenalui cã de ce s-or fi însurînd oamenii aºa, la întîmplare,„fãrã dragoste“ ? ªi cã ea n-o sã se mãrite decît cînd vasimþi cã-i sare smalþul de dragul unui bãrbat ! „Aºa sãfaci ºi tu, hulubaº, sã nu te duci cu o fatã decît cîndsimþi cã-þi sare smalþu’ de dragul ei, ai auzit ?“ ªi el adat din cap de mai multe ori, cu aºa o hotãrîre pefeþiºoara lui, încît ea l-a strîns în braþe ºi l-a pupat...

— ªi eu i-am spus ºi Lelicãi, acasã, de tata luiVeronica, cum leorpãia el vinul din castron, da’ ea ºtia,hã-hã, cã vecinii ei nu duceau paharu’ la ureche, ºi a datdin mînã a pagubã : „Beþivanii au pe dracu’ în ei...“.

— Ei, a crãpat beþivanu’, dã-l dracului ! fãcu apãsatdon’ Costicã, roºu la faþã... Da’ pe muierea lui tre’ s-oajut ! spuse el cu hotãrîre, ridicîndu-se de pe scaun.

Luã de lîngã peretele atelierului o bucatã mare desticlã ºi-o puse pe masã, începînd s-o mãsoare ºis-o însemne dupã dimensiunile de pe hîrtia datã deVasile.

— Hai ! se întoarse dupã un timp meºterul cãtrePavel, du-te ºi te fã frumos pentru nuntã. Morþii cumorþii, vii cu viile ! rîse el.

90

Mariana Codruþ

Pavel se ridicã, docil, îl bãtu uºurel pe spate petaicã-sãu ºi intrã în casã pe uºa din spatele geam-geriei.

91

Nudul Dianei

Capitolul ºapte

Pavel ºi coarnele de cerb

În casã la ei era rãcoare ºi bine : vara mamã-sa lãsaîntotdeauna jaluzelele trase. Dar lui îi plãcea soareleca nimic altceva, aºa cã în camera lui le trãgea dimineaþadin geam ºi acum era cald. Puse de mîncare la peºte omînã de viermiºori din punga de hîrtie lãsatã pe pervazºi se trînti pe pat, urmãrindu-l cum mînca sau cumrãscolea nisipul printre plantele de plastic din acvariulde pe masã. Singur era peºtiºorul roºu-auriu, cã încãnu-i aduseserã o femelã, fiindcã nu avea nici un an.

Peºtiºorul lui de aur, Carassius auratus cu coa-dã-vãl, cumpãrat de taicã-sãu nu demult, chipurilefiindcã e cel mai recomandat pentru acvariºtiiîncepãtori. Da’ cîtã grijã trebuia sã ai de el : sã-lhrãneºti o datã pe zi, apoi sã îndepãrtezi hrananeconsumatã din acvariu dupã cinci-zece minute,fiindcã se descompune ºi polueazã apa ! Ca sã nu maispunã cã, atunci cînd îi dã de mîncare pîine saupaste, trebuie sã schimbe apa zilnic mãcar pe sfertdin acvariu, fiindcã peºtiºorii de aur o preferã curatã,

92

Mariana Codruþ

aerisitã, filtratã. Iar aerisirea ºi iluminarea ei se factimp de mai multe ore pe zi !

Dar peºtele merita toatã grija asta : chinezii, carenãscociserã multe legende pe spinarea lui, spuneaudespre el cã îþi îndeplineºte orice dorinþã. ªi Pavelavea destule dorinþe !

Cînd era mic, Lelica îl învãþase cã nu trebuie sã cearãde la Dumnezeu tot felul de prostii, ci sã se roagenumai pentru lucruri mari : sãnãtatea lui ºi a pãrinþilor,pacea lumii, izbãvirea de ispitã. Restul sã-l lase în seamalui Dumnezeu, cã ºtie El ce trebuie ºi ce e bine pentruom, ca în povestea cu cei doi sãteni care plantaserãfiecare cîte un mãslin. Cicã unul se ruga la Dumnezeumereu : „Dã, Doamne, ploaie pentru copacul meu !“.ªi, dupã ce ploua, se ruga : „Dã, Doamne, soare pentrucopacul meu !“. ªi tot aºa, de dimineaþã pînã seara.Dar celãlalt a zis numai : „Doamne, fã Tu cum e maibine pentru copacul meu !“. ªi copacul celui dintîi amurit, iar al celui de-al doilea, cel care a spus : „Facã-se,Doamne, dupã voia Ta“, a crescut mare ºi a dat rod.

Aºa cã Pavel n-ar fi îndrãznit niciodatã sã-I cearãlui Dumnezeu mãrunþiºuri cum ar fi s-o facã peVeronica sã-i scrie, sã ia note bune la ºcoalã sau sãaibã succes în faþa Dianei. I-ar fi fost ruºine, chiar dacãasemenea dorinþe nu erau deloc „prostii“ pentru el.Dar peºtiºorului de aur putea sã-i cearã orice : sã-icumpere taicã-sãu mobil sau casetofon, sã-ºi gãseascãserviciu, sã-l iubeascã Diana. Se rugase lui mai alespentru asta, sã-l iubeascã Diana. ªi, iatã, peºtiºorul de

93

Nudul Dianei

aur nu-i îndeplinise rugãmintea ! – se gîndi el cu ciudã,turnînd de-a valma restul de viermiºori în capul luiCarassius auratus cel roºu-auriu. Sã-l ia naiba, cãmult timp ºi-a pierdut cu el, sã-i cureþe acvariul cubureþi ºi perii din plastic, sã-i ia resturile de mîncarede pe fundul acvariului cu un furtunel, sã potriveascãºi sã menþinã temperatura apei ºi tot aºa !

* * *

Se trînti de-a curmeziºul patului. Scoase eºarfaalbã ºi diafanã a Dianei din buzunar, mirosind-o cuochii închiºi. Iar amintirea trupului gol al fetei, cumstãtea ieri dupã-amiazã pe fotoliu în garsonieramizerabilã de la etajul opt din Alexandru, îl înþepã îninimã ca un vîrf de cuþit. Dar uºor, numai uºor...

Pãrea un obiect de lux trupul ei alb, cu gîtul neted,fãrã nici o cutã, cu claviculele proeminente, cu braþeleºi coapsele lungi ºi subþiri. Sînii, sînii mai ales ºi-iamintea, cum îl „priveau“ botoºi cu bãnuþii lor roz.Mai mult ca sigur Diana se dãduse cu cremã pe totcorpul dupã duº, fiindcã goliciunea ei strãlucea înmijlocul mobilelor vechi ºi prãfuite, salvate din urîþenialor doar de albastrul brumat al aºternutului ºi alhãlãþelului de pe ea...

...Era frumos trupul gol al Dianei ºi strãlucitor „caun obiect de lux“, îi tot venea în minte comparaþiaasta. ªi chiar aºa i-a spus ºi zeiþa vînãtorii cînd aînceput sã vorbeascã, poate puþin speriatã de faptulcã el stãtea încremenit ºi palid la faþã – fiindcã se

94

Mariana Codruþ

fãcuse palid, nu mai roºise, cum îi era obiceiul : cã nuexistã nimic mai frumos decît „goliciunea unui truptînãr“ ºi cã ãsta e unul dintre „puþinele luxuri hãrãziteomului pe lumea asta de cãcat“.

ªi Pavel stãtea în fotoliu în casa ei cea prãfoasã,uitîndu-se numai la ea ca prostu’ ºi învîrtind eºarfa pemînã, în minte cu vorbele profei de românã din clasaa noua, de care fusese îndrãgostit pînã peste urechi.La nu ºtiu ce lecþie, Romaniþa cea blondã le-a zis – întimp ce golãnaºii din bãnci, care pîndeau cu nesaþ, zide zi, dezgolirea oricãrui centimetru de „piele inter-zisã“ a colegelor, îi sorbeau cuvintele – cã goliciuneaaminteºte de fericirea de la începutul omenirii : Adamºi Eva umblau goi nu pentru cã încã nu mîncaserã dinpomul cunoaºterii binelui ºi a rãului din mijloculRaiului, ci pentru cã „numai nuditatea poate exprimastarea paradiziacã“. Numai ea e semnul Paradisului,care trebuie cã avea o climã blîndã tot timpul. Ruºineaºi teama – spunea pateticã profa cea tînãrã – nuexistau acolo, în Rai, pentru cã nu puteau sã fie, nuexista ochiul rãu care sã le nascã ; ºi nu existau luptãºi dominare, pentru cã nu se potriveau cu goliciuneaprimilor oameni, care e slãbiciunea însãºi. Iar cîndbãrbatul ºi femeia dintîi au mîncat din pomul cu-noaºterii, în ei s-a deschis ochiul rãu ºi lor le-a fostruºine cã sînt goi. ªi aºa au cãzut ei din Rai, înaintechiar de a-i goni Dumnezeu pentru încãlcarea po-runcii divine de a nu mînca din copacul acela...„Paradisul e suprimat de ruºine ºi teamã“, a spus la

95

Nudul Dianei

urmã profesoara, în chirãielile ºi rîsetele înfundateale golanilor din clasa a noua, care e clar cã ºi-augravat în inimã cuvintele ei, de vreme ce nu le-aumai uitat ºi mereu le atacau pe fete cu dublul lorascuþiº : „Þi-e ruºine ? Te temi ? Deci ai gînduri as-cunse ! Ai ochiul rãu !“.

Numai Pavel nu rîdea. El mai ºtia cîte ceva despregrãdina Raiului ºi despre Adam ºi Eva, pe care nu-iputea vedea însã chiar ca pe niºte oameni, adicã unbãrbat ca toþi bãrbaþii ºi o femeie ca toate femeile,doar cã goi. El era convins cã Adam ºi Eva nu aveaucarne de-adevãratelea, cu scîrbe ºi pofte, care poatesimþi frigul ºi cãldura sau durerea, cînd o tai ori ociupeºti. Ei erau un fel de fiinþe de aer, care nu mîncauºi nu beau, iar carnea lor era ceva abstract sau, maibine zis, un lut alb ºi rece prin care sîngele nu curgea.Iar atunci cînd Eva, ispititã de ºarpe, a muºcat dinmãr, a fost pentru prima datã cînd a mîncat de-ade-vãratelea – cã pînã atunci stãtuse în Rai ca fãtul înplacentã, hrãnit prin sîngele mamei ; ºi, mîncîndde-adevãratelea, cu gura ei, pe datã i s-a nãscut ºisîngele, care a început sã-i pompeze inima, sã-i irigecreierul ºi carnea prin mii de vene ºi viniºoare albastreºi roºii. ªi abia atunci a devenit Eva de-adevãratelea ofiinþã vie, un om. ªi de asta l-a îndemnat ºi pe Adamsã muºte din mãr, ca sã învie ºi el, sã fie asemeneaei ºi ea sã nu mai fie atît de singurã. ªi tot ca sã numai fie ei atît de singuri s-au dedat la lucrul ruºinoscare e sexul.

96

Mariana Codruþ

Fiindcã sexul e ceva ruºinos, ceva de tainã, da, da,Pavel ºtia asta de cînd era mic : „Pofta trupeascã e dela diavol ! Iar gura e arvuna fundului !“. Doar de atîteaori o auzise pe Lelica spunînd vorbele astea, nu, nului, ci ba unuia, ba altuia ! De aceea îi era scîrbã cînd,trezindu-se uneori noaptea sau venind cîteodatã peneaºteptate acasã, auzea gîfîielile lui taicã-sãu... ªi îiera aºa de scîrbã ºi de el, ºi de maicã-sa, cã a doua zinici nu se mai putea uita în ochii lor. Chiar dacã maitîrziu a acceptat ideea cã aºa ceva e „profund omenesc“ºi cã numai astfel s-a umplut pãmîntul de oameni ºinumai aºa s-a nãscut ºi el, sexul tot ceva de ruºine arãmas în adîncul sufletului sãu ; toate explicaþiile dela ºcoalã, ambalate „ºtiinþific“, dar livrate net, ca oricefatalitate, fetelor ºi bãieþilor, nu l-au fãcut sã-ºi schimbepãrerea. Iar întîmplarea dintr-a zecea i-a întãrit convin-gerea cã „treaba“ asta e ceva... cam murdar !

Atunci, la sfîrºitul clasei a zecea, prin mai-iunie, cîndteii erau deja înfloriþi în Iaºi, s-a dus cu prietenul luila cheful dat de o elevã de la Chimie, care închiriasecu altã tipã o garsonierã în Bularga. Cornel, carevenea cu prietena lui, i-a zis cã „nu se ºtie ce se poateîntîmpla acolo !“ ºi i-a arãtat plicul unui prezervativ,fãcîndu-i cu ochiul. Ca sã nu se lase mai prejos, Pavelºi-a cumpãrat ºi el primul prezervativ din viaþa lui, chiardacã nici prin cap nu-i trecea sã accepte ideea cãîntîmplarea de care vorbea Cornel l-ar fi putut atinge.ªi nici nu l-ar fi atins dacã nu s-ar fi îmbãtat, tot pentruprima datã în viaþa lui. A doua zi nu-ºi mai amintea

97

Nudul Dianei

nici cum s-a îmbãtat, nici cum s-a fãcut de-a rãmasacolo, dupã plecarea celorlalþi, cu atît mai puþin cum

a ajuns tipa de la Chimie cãlare pe el. κi aminteadoar cã i-a venit sã verse cînd a simþit lipicioºenia

care i-a încleiat burta de burta fetei aceleia dupã ce-a„înghesuit-o“ un pic în camera ei puþind ca dracu’ a

fum stãtut de þigarã, a mîncare prãjitã ºi a canal. ªi i-avenit sã verse ºi cînd ºi-a dat seama cã proasta, care

mirosea ºi ea de groazã a tutun, s-a întins ºi i-a luatcãmaºa, aruncatã pe patul plin de ghionturi, ºi s-a

ºters cu ea, de-a trebuit ca el, cînd a dat sã se îmbrace,s-o facã ghemotoc ºi s-o arunce la coºul de gunoi, sã

nu cumva s-o vadã maicã-sa la spãlat !

Iar dupã întîmplarea asta, zile întregi a bolit de-oscîrbã de care nu mai scãpa, amintindu-ºi de în-

tîmplarea din blocul cenuºiu, cu o uºã grea ºi ruginitãde metal la intrare, în grãdiniþa cãruia vãzuse la

plecare o groazã de prezervative aruncate noapteape geamuri. Noroc cã prietenaºul lui a adus vorba

despre „peripeþiile din garsoniera Elenei din Bularga“ºi cã Pavel ºi-a putut da drumul ºi el la gurã : au

vorbit ºi-au tot vorbit – ºi asta l-a mai uºurat pebãiatul meºterului. Care a zis cã aºa ceva nu-i mai

trebuie cîte zile o avea ! Dar Cornel l-a asigurat cãasta s-a întîmplat numai fiindcã nu fuseserã „condiþii

valabile“ : „N-ai vãzut ce murdarã era debaraua aia încare stãtea tipa ? Da’ pãtura, ai vãzut ce jeg uscat avea

pe ea ?“. Da, da, a dat din cap Pavel, cã adicã jegul e

98

Mariana Codruþ

de vinã. Însã el era convins cã asta s-a întîmplat fiindcã„s-a dus“ cu cine nu trebuia.

Scîrba fizicã i s-a mai potolit, însã mare lucru nus-a clintit în mintea lui. Dar, tot ca sã nu se facã derîs, începuse sã poarte la el pliculeþul cu prezervativrãmas de la chef, care, de-atîta schimbat dintr-unbuzunar în altul, se boþise la colþuri. ªi, ca din greºealã,prefãcîndu-se cã scoate ce nu trebuia, îl fãcea arãtatba unuia, ba altuia dintre bãieþi.

ªi-a dat seama cã a fost inspirat procedînd aºa,fiindcã i-a auzit odatã pe pãrinþi vorbind despre elmulþumiþi, pe ºoptite, dupã ce maicã-sa a gãsit plicu-leþul uitat în buzunarul unei cãmãºi date la spãlat : „Ecopilu’ nostru cam moale, ca o fatã, da’ n-avem de cesã ne facem griji, hai !“. Dupã victoria asta, Pavel aaruncat prezervativul, strecurat de mama în buzunarulblugilor lui.

* * *

Se întinse cît era de lung, apoi îºi scoase cu gesturileneºe blugii, golind buzunarele pe pat : mobilul, oreþetã, bani, bilete de maxi-taxi ºi de troleu. Îi împãturifrumos ºi îi puse pe scaun. Scoase din dulap o perechede pantaloni negri, cãlcaþi la dungã, o cãmaºã albã ºicravata, sã le aibã pregãtite pentru nuntã. Bãgã toateobiectele în buzunarele pantalonilor negri. Plesni mulþu-mit din palme : acum, un duº. Dar în picioare, lîngãmasã, urmãri din nou miºcãrile cãrãºelului roºu-auriuscormonind de-a-mboulea nisipul. Tot prietenul lui

99

Nudul Dianei

rãmîne, chiar dacã nu i-a îndeplinit dorinþele ! Cã ãstaera singurul lui prieten în afarã de Shylock, ºi ãla unprieten aºa, mai mult de stat la discuþii. Altfel, e ca ºiatunci cînd era mic, în sat la Lelica : de cînd Cornel s-acãrat în Germania, singur bate strãzile oraºului în cîteo dupã-amiazã, pînã ce face bãºici dureroase la picioare ;singur se duce la vreun film sau umblã prin magazine ;tot singur se simte ºi la serviciu, chiar dacã stã uneoriºi ceasuri întregi, ascultînd taclalele ºi poveºtile ce-lorlalþi la un pahar de bere. Ceva nu se leagã între elºi ceilalþi oameni. Dumnezeu ºtie de ce. Fetele de vîrstalui se poartã cu el cam ca maicã-sa, aºa, cumva protec-tor, cînd nu-ºi bat joc de el, ca Diana, iar de bãieþifuge el : nu-i înghite cu lãudãroºenia lor despre femei.Nici cã miros ca niºte cai nu-i place. Iar ºmecheriilelor, ca aceea a lui Gigi, îi fac greaþã. Mai degrabãschimbã din cînd în cînd cîte-o vorbã cu Dan, mecaniculde locomotivã de la blocul lãutarilor. Mãcar ãla nuumblã cu cioara vopsitã ; la el, ce-i în guºã e ºi-n cãpuºã.

Cu taicã-sãu discutã cel mai mult însã, mai alesdimineþile, în geamgerie : taicã-sãu e vesel, spunelucrurilor pe nume ºi nu se bagã niciodatã în treburilealtora. Dacã Pavel ar putea vorbi ºi despre „problemeleintime“ cu el, ar putea zice chiar cã taicã-sãu e cel maibun prieten. Dar fiul geamgiului nu poate vorbi cunimeni despre chestiile lui foarte intime ºi nu suportãnici ca alþii sã i se destãinuiascã.

Cu maicã-sa nu, nu mai vorbeºte mare lucru, fiindcãse poartã cu el de parcã tot copil ar fi. În plus, esupãrat pe ea. Supãrat rãu de tot, de cînd au fost

100

Mariana Codruþ

amîndoi la teatru cu o invitaþie pentru douã persoane,primitã de la bãtrînul Shylock.

Ce plin de sine s-a dus Pavel la maicã-sa cu bucataaceea de hîrtie, pe care era tipãrit în stînga antetulluxos al Teatrului Naþional, ca s-o ia la spectacol ! ªice dacã spectacolul era doar un basm de adormitcopiii din clasele mici ale ºcolilor din satele judeþului ? !N-avea nici o importanþã : important era evenimentulîn sine, pentru care maicã-sa fusese ºi la coafor, seîmbrãcase ca o doamnã, cu o rochie de mãtase ºipantofi cu tocuri înalte, ºi cumpãrase flori... Importantãera ºi mîndria ei cã merge „la teatru“ braþ la braþ cufiu-sãu, ºi el la cravatã ºi proaspãt tuns ! ªi importantpentru ea era mai ales faptul cã feciorul ei primise oinvitaþie ºi încã de la un actor !

Acolo, la teatru, doritor sã-ºi vadã prietenul lacabinele actorilor – sau poate doar ca sã se fãleascãfaþã de maicã-sa cum mergea el prin Teatrul Naþionalca pe la el pe-acasã –, Pavel a luat-o pe un hol îngustºi întunecat, la capãtul cãruia, pe un perete, era ooglindã mare. ªi, cum mergeau ei amîndoi prin ca-nalul acela de ciment, þinîndu-se de mînã ºi mai multtîrînd tãlpile, de fricã sã nu se împiedice de ceva, orazã de luminã de nu ºtiu unde ivitã a fulgerat înenorma oglindã. ªi maicã-sa s-a speriat de-a scãpatflorile : l-a strîns brusc cu ghearele ºi s-a tras înapoi,întrebîndu-l cu glas rãguºit de emoþie : „Unde mãduci tu, Pavel ?“. Iar întrebarea asta ºi spasmul cucare i-a strîns mîna ºi groaza din vocea ei rãguºitã

101

Nudul Dianei

l-au lovit pe Pavel drept în moalele capului, ca unpar. Pãi, unde putea s-o ducã ? Deci ea nu are în-credere în el ? Se teme de el ? Profund rãnit, feciorula forþat-o sã facã stînga-mprejur, renunþînd sã i-o maiprezinte lui Shylock.

Nici luxul din loja centralã pe care le-o rezervaseactorul, nici sala cu picturi ºi lambriuri aurite a teatrului,nici þipetele ºi zbenguielile din pauze ale celor vreodouã sute de copii de þãrani ori veselia ºi emoþia cucare participau ei la povestea de pe scenã în carebietul Shylock juca rolul unui împãrat cu o barbã dincîlþi pînã la genunchi ºi cu o hlamidã roº cu galben,ca a lui ªtefan cel Mare, nu i-au putut potoli durereape care i-o provocase întrebarea asta îngrozitoare amaicã-sii : „Unde mã duci tu, Pavel ?“. Pãi, cum „unde“ ?Doar îi explicase cã se duc la cabinele actorilor !

* * *

Ce-ar fi sã spintece el peºtele ãsta ? – îi trecu princap, uitîndu-se la cãrãºelul lui de aur din acvariul depe masã, ºi un icnet de greaþã îi fulgerã stomacul.Fugi în bucãtãrie, lãsã mult timp apa sã curgã lachiuvetã ºi bãu lacom. κi dete ºi pe faþã, cu grijã, sãnu stropeascã în jur. Apoi deschise larg geamul : sus,în cerul sclipitor, o pasãre neagrã zbura în ocoale largiºi calme peste pãdurile Galatei. Un uliu ? se mirã. Laþarã vãzuse deseori pasãrea asta hoaþã dînd tîrcoaleîn vãzduh pe deasupra caselor. Fugi ºi scoase dindulapul de pe hol, unde-i era locul, puºca de vînãtoarea lui taicã-sãu. Nu ºtia s-o foloseascã. O potrivi în

102

Mariana Codruþ

umãr, îi scoase þeava prin geam, ochi ºi fãcu din gurã:„Poc ! Poc !“.

Rezemã puºca de masca pentru chiuvetã, se repezidin nou pe hol ºi scoase ºi costumul de vînãtoare almeºterului ; în faþa oglinzii mari de pe uºa dulapuluiîmbrãcã însã numai vestonul. Cartuºiera îi era camlargã, dar pãlãria verde cu panã de cocoº îi veneataman bine. O smulse însã de pe cap ºi, luînd coar-nele de cerb prinse pe o placã de lemn, cu caretaicã-sãu împodobise capãtul holului, ºi le puse pecap, uitîndu-se lung în oglindã : era ca Acteon, celtransformat de zeiþa vînãtorii în cerb drept pedeapsãcã-i tulburase liniºtea !

— Ce te-a apucat, mã ? Credeam c-ai plecat... ! N-auzitelefonul ? întrebã taicã-sãu, apãrut pe neaºteptate încasã. Pfui, ce bine îþi stã, mãi frate, cu coarne decerb, în chiloþi ºi desculþ !... Gata cu nunta ? Te duci lavînãtoare ?

Pavel zîmbi ºi începu sã se dezbrace precipitat.

103

Nudul Dianei

Capitolul opt

Nunta Adelei

E nunta Adelei. Ãia de la Odeon, Pavel, Diana ºiGigi-barmanul, fãrã prietena lui, stau la masã cu miriiºi cu Lidia, sora miresei. Beau ºi mãnîncã în grãdiniþasurorilor, sub piersic, „mîndria“ casei lor. Adela ºade pegenunchii lui bãrbatu-sãu, cu poalele rochiei albe, lungipînã în pãmînt, adunate în jurul ei, ºi se þine de poveºti :

— Piersicul e mîndria casei noastre ; aºa a decismaicã-mea. Nu eu, care nu ºtiu sã fac mîncare, nicisorã-mea, care s-a dus bou ºi s-a întors vacã dinSpania... Numai despre bunicu’ nu zice nimic, cã el eMajuru’ nostru, eroul nostru ! – ºi ei toþi se întorccãtre erou, un moºneag aþos, care tocmai danseazãsingur în mijlocul curþii, izbind cu nãdejde picioareleîn ritmul muzicii ºi bãtînd din palmele ridicate dea-supra capului : verde, bãtrînu’ !

— Înaintea piersicului, mîndria casei a fost Tarzan,un cîine aºa de mare, de-ºi punea labele pe umerii luibunicu’, fiindcã era cît el. Pãzea singur averea noastrãºi o fãcea cu atîta strãºnicie, cã, dacã vreun porumbel

104

Mariana Codruþ

sãlbatic s-ar fi lãcomit la boabele de grîu aruncate lagãini în curte ºi ar fi îndrãznit sã coboare din salcîmisã piguleascã din ele, lãtra de credeai cã au dat turcii.

Mireasa se ridicã la un semn al maicã-sii ºi disparede lîngã ei.

— Dupã ce Tarzan a murit otrãvit de vecini, preluãLidia firul poveºtii, mîndria casei noastre am deveniteu, fiindcã m-am decis sã plec în Spania, la lucru, sã-isalvez pe ai mei „din ghearele sãrãciei“. Dupã ce-amplecat – mi-a povestit Adela –, mama s-a lipit depiersic, poate în doru’ meu. Eu n-am fãcut mulþi puriciîn Spania, n-am putut suporta o babã habotnicã ºiafurisitã care-mi punea mãrgele mici-mici prin colþurilecasei, sã mã prindã dacã nu dau cu aspiratorulpe-acolo, ºi m-am întors cu coada între picioare însînul familiei, cu te miri ce în buzunar... De fapt, nuera vorba numai de babã, îmi lipseau ºi nebunii meide acasã... Ei, iar maicã-mea... În perioada aceea, cîtam lipsit eu, amãrîtul ãsta de copac a devenit „mîndriacasei noastre“ pentru cã, zice mama, e i-nex-plicabilcum de s-a prins într-o groapã de gunoi ºi-a crescutºi-a dat ºi rod, deºi grãdiniþa noastrã e înconjuratã dintoate pãrþile de viloanþe, iar soare – ioc ! Las’ cã, primadatã cînd a legat rod, fructele pãroase ºi pipernicitei-au cãzut toate ! Da’, cînd era înflorit, noaptea, fluturiise adunau ca muºtele la miere în jurul florilor lui –puzderie de fluturi, nici nu se simþea lipsa celor pecare-i omoram eu cu Adela cu ºervetul de bucãtãrie ;iar ziua se strîngeau toate albinele din cartier ºi era unzumzeeeeeeeet, de nu-þi venea sã crezi cã-l pot scoatecele vreo trei-patru albine din zonã !...

105

Nudul Dianei

Mesenii rîd, parcã mai mult din politeþe.— Dar, la o adicã, maicã-mea se putea abþine sã

ne jigneascã pe toþi cã nu sîntem mare scofalã :însã ea nu poate concepe sã trãiascã fãrã „mîndriacasei“. Drept pentru care i s-a pus pata pe piersic :îl mîngîie, îl pupã, îi cîntã noaptea : „Înflorit-a, în-florit-a ru-gu-þuuu/ înflorit-a, înflorit-a ru-gu-þuu/ cãm-a lãsat, cã m-a lãsat drã-gu-þuu’“, pînã ce vecinulde peste gard îi spune nevesti-sii, tare, ca sã auzimºi noi : „Uite, nebuna, nu mai poate de bine !“. Noi nuzicem nimic, doar Majuru’ bate atunci în burlan cu douãlinguri, mormãind ceva care aducea aminte de cîntecullui din tinereþe, „M-a fãcut mama oltea-aaaaaaaan“,pînã cre’ cã le vine acru celor de-alãturi, care sepotolesc pentru vreo zi, douã. Nu ºi bunicu’ : le þinecîte un concert la linguri cînd le e lumea mai dragã !Bãtrînu’ nostru nu-l înghite deloc pe ãla de pestegard, Chioru’, leatul lui : ãla, deºi prost lemn, s-adat cu Partidul Comunist ºi a ajuns director deºcoalã ruralã, iar bunicu’ n-a ajuns nimic, din cauzãcã pãrinþii lui nu l-au lãsat sã înveþe : de, aveaunevoie de un argat la pãmînt ! ªi nici omul parti-dului n-a vrut sã fie. ªi, uite-aºa, a rãmas doar cupatru clase primare… Da’ s-a scos el în armatã,unde, isteþ ºi curat cum e, a ajuns plutonier-major.Cei cu care a fãcut rãzboiul l-au poreclit Majuru’ ºiaºa i-a rãmas numele… Pe Chioru’ l-am gãsit ºi pelista colaboratorilor Securitãþii, publicatã de ziarulIndependentul. Vedeþi ce cãsoi are, fir-ar al draculuide golan ? !

106

Mariana Codruþ

Toþi se întorc spre gardul înalt de piatrã, strãjuit decopaci, de dupã care abia de se vede o bucatã de zidcu glicine pe el.

Barmanul se ridicã ºi o ia pe Diana la dans. Pavel seuitã cu scîrbã la codiþa lui neagrã ºi unsuroasã, prinsãcu un inel argintiu. Vede cum bãieþaºul îºi încolãceºtebraþele pe dupã mijlocul Dianei ºi Diana îºi încolãceºtebraþele pe dupã mijlocul lui Gigi. ªi, pentru cã vor sãse ºi uite unul la altul, îºi îndepãrteazã trunchiurile dela mijloc în sus. Dar de la mijloc în jos stau lipiþi, facun trunchi comun. Din cînd în cînd, Gigi îºi desprindedin îmbrãþiºare o mînã ºi ºi-o plimbã pe spatele feteide la ceafã pînã la talie, ca pe o halcã de carne sauca pe un peºte enorm, chitind unde sã dea cu bardasau cu cuþitul...

ªi Pavel fu iar strãfulgerat de amintirea trupuluialb ºi strãlucitor al Dianei din fotoliul acela jegos.

— Pentru nuntã, povesteºte Adela, care se întorsese,aºezîndu-se ºi mai bine în braþele mirelui, mama a zissã întindem cîteva mese în grãdiniþa noastrã : sã cadde mirare, cã noi nu stãm niciodatã „la masã“ cîndmîncãm ; fiecare mãnîncã pe unde apucã ºi cîndpofteºte ºi mereu cineva rãmîne flãmînd. Chestiestrategicã, fireºte, fiindcã pãgubitul, care se smiorcãieºi blestemã, ne þine mereu treazã amintirea „celorflãmînzi ºi nedreptãþiþi“, cum zice tot maicã-mea...

— Cã noi sîntem o familie sensibilã ºi înþelegãtoarecu cei sãrmani ! zîmbi subþire Lidia.

107

Nudul Dianei

— Drept pentru care nimeni care vine cu cerºitulla poarta noastrã nu pleacã aºa, cu mîna goalã de lanoi : sorã-mea i-a dat unei cerºetoare furoul mamei,nu cel roz, din satin, cã pe ãla l-a mîncat viþelulvecinului din dreapta, care viþel, cînd a scãpat odatãîn casa noastrã, a clefãit tot ce-a întîlnit în cale, ºipãtura de pe pat, ºi perdeaua, da’ furoul ãla roz i-aplãcut, se vede, cel mai mult, cã nimic n-a mai rãmasdin el ! (mesenii rîd cu hohote !) ; bunicu’ a dat unscrin vechi de-al mamei ; mama, înfuriatã cã Lidia,pînã sã intre la spital ºi sã se mute de aici, stãteatoatã ziua la computer, a fost cît pe ce sã dea scula dela second hand a sorã-mii copilului unei vecine, carenu poate învãþa fãrã computer, se-nþelege !...

— Noroc c-am vãzut-o la timp ºi mi-am trecutdemonstrativ cablul în jurul gîtului !

— ...ºi atunci maicã-mea s-a mulþumit cu panta-lonii mei din catifea reiatã. Eu am vrut sã „mãrit“televizorul, pe care nu-l sufãr din principiu, cã tetîmpeºte, dar bunicu’ a þipat ca din gurã de ºarpe, cãel se uitã toatã ziua la Animal Planet ºi la Discovery,la animale ºi la peºti ºi la fluturi ºi la accidenteaviatice, aºa cã m-am mulþumit cu niºte oale... ªi totaºa, pînã ce mare lucru n-am mai avut de dat. Îmivine sã cred cã maicã-mea stã tot pe lîngã piersic decum înfloreºte – aºa cum stau eu pe lîngã pendulamoºtenitã de la bunicii dinspre mamã, sorã-mea

pe lîngã computer, Majuru’ pe lîngã televizorul ºimuzicuþa lui – de parcã i-ar fi fricã sã nu i-l tãiem ºisã-l dãm cine ºtie cui pentru foc...

108

Mariana Codruþ

— Da’ cu bunicu’ ? Cum e cu bunicu’ ? De el de cenu se leagã doamna ? Nu-l chemaþi ºi la noi la masã ?întrebã Pavel, care nu-ºi dezlipea ochii de la bãtrîn.

Vãzuse cum moºneagul ºterpelise de pe-o masã osticlã de vin ºi se furiºase cu ea ºchiopãtînd în casã,întorcîndu-se apoi liniºtit, ca ºi cum nimic nu s-ar fiîntîmplat, la locul lui ; acum îi cînta soacrei dintr-omuzicuþã veche, dar cu baºii încã buni, fiindcã seauzeau pînã la masa lor, peste muzica de la boxeleenorme puse pe pervazul geamului deschis.

Ce încîntat a fost Majuru’ cã l-au chemat tinerii lamasa lor ! S-a prezentat reglementar, cu mîna stîngãla „vipuºcã“ ºi cu cea dreaptã la „chipiu“ : „Plutonier--major în rezervã Petru Apostol, la ordinele dumnea-voastrã !“, umflîndu-se de rîs ; le-a scuturat apoibãrbaþilor mîna îndelung, bãrbãteºte ; s-a înclinat înfaþa Dianei, spunînd de mai multe ori : „Mãi-mãi-mãi,ce domniºoarã frumoasã !“, s-a pupat cu nepoatele deparcã nu se mai vãzuserã mãcar de cîþiva ani, iar pemire l-a bãtut zdravãn pe spate, prezentîndu-l cumîndrie celorlalþi : „Nepotul meu !“.

A acceptat bucuros locul la masã, s-a aºezat, aciocnit cu toþi ºi a cerut o þigarã de la Gigi :

— Omul e un animal, dar e Regele ! i-a zis bar-manului în loc de mulþumire, privindu-l cu tîlc ºipufnind a rîs.

Apoi ºi-a pus ºi el picior peste picior cum stãteaãla, ºi-a aprins stîngaci þigara ºi a început s-o pufãieaºa de repede ºi cu aºa un ifos, depãrtînd pe urmãmult prea mult mîna în care o þinea, încît toþi au

109

Nudul Dianei

început sã rîdã ºi sã-l batã cu simpatie pe spate.Adela l-a certat : „Iar o sã te îmbeþi !“, dar el n-abãgat-o în seamã. A mai tras cîteva fumuri unul dupãaltul, dupã care a stins þigara în scrumierã ºi, tam-nisam,a început sã cînte cu o voce înaltã ºi clarã, ridicîndamîndouã mîinile ºi bãtînd cu ele tactul în aer :„Frunzuliþã verde, verde de stejar,/ Dulce-i via-aa-þacînd eºti, cînd eºti militar,/ Cînd compania porneºte,/Toatã lumea ne priveºte/ ªi sã vezi cum ies fetiþe/ Cuflori galbene-n cosiþe“ – în timp ce tinerii bãteau ºi eiîn masã cu degetele ºi cu lingurile ºi cu brichetele ºimormãiau ºi ei dupã el. Cînd bãtrînu’ a ajuns la„cosiþe“, a scos muzicuþa, gîjîind cu ea mai departe :era clar cã nu-ºi mai amintea cuvintele !

— Ce nebuni, domn’e ! a zîmbit ca pentru sine, laun gînd numai de el ºtiut... Tare-mi mai place viaþa,daaa !

ªi chiui, bãtînd din palme.— Iaca, m-am ciupit puþin ! se întoarse vinovat ca

un copil cãtre Lidia.— Ei ºi ce, o datã se mãritã Adela ! îl liniºti Lidia.ªi Majuru’ atacã din nou o cîntare, acoperind

aproape de tot muzicuþa cu palmele.— Aþi luptat în rãzboi ? îl întrebã Pavel.— Da, daaa, fãcu el, oprindu-se din cîntat ºi lovind

uºor de cîteva ori muzicuþa de masã. Luptat, luptatpentru patrie pe frontul de est, dom’le ! ! ! Am fostîngropat în pãmînt pîîîî-nã la brîu !... Înainte de asta,eram la aprovizionare, la Regiment, la Iaºi... da’ amprotejat un teterist, un student, cu care mai ieºeam la

110

Mariana Codruþ

fete ºi... m-a prins comandantul ºi m-a trimis pe front,în linia întîi ! Mãi, ce grozãvie... fãcu ºi rãmase în-gîndurat, bãtînd iar uºurel cu muzicuþa în masã.

— ªi bunicu’ meu a fost pe front, zise Pavel. Undeaþi luptat ?

— La Cotul Donului... ºtii cum vîjîiau katiuºele ?Daaaa, grozav ! ªi chiar în prima sãptãmînã a explodatun brand lîngã mine ºi m-a îngropat de tot în pãmînt...M-au cules într-un cearceaf... Un an întreg am stat înspital la Bucureºti... Douãzeci ºi douã de schije mi-auintrat în picioare ºi una, în cap, dupã ureche. Amscãpat la mustaþã sã nu mor ! spuse mîndru... E, ceºtiþi dumneavoastrã, n-aþi trecut prin nici un rãzboi !

— Am trecut ºi noi printr-unul, bunicule ! Prin rãz-boiul rece, mai al naibii decît celelalte ! zise Lidia ºimirele pufni în rîs.

Bãtrînul dãdea din cap, cu privirea pierdutã ºi cuo grimasã de zîmbet amar pe buze.

— Majuru’ nostru mai are ºi acum niºte schije înpicioare ! sãri Adela, mîngîindu-l.

— Serios ? fãcu Gigi.— Da-da-da, îl asigurã bãtrînul, brusc prezent.ªi, nici una, nici douã, ºi-a suflecat cracul drept al

pantalonului :— Puneþi dumneavoastrã mîna aici !ªi toþi, pe rînd, pipãirã curioºi doi sîmburi, unul ca

de viºinã, altul ceva mai mãricel, îngropaþi în carneapulpei lui.

— Contra cost, contra cost ! strigã Lidia, desfãºurîndimediat sub ochii lor un scenariu cum sã facã familia

111

Nudul Dianei

lor bani : sã dea un anunþ la ziar, anunþ care sã sunecam aºa : „Monument istoric, memento pentru tinerelegeneraþii : supravieþuitor al celui de-al Doilea RãzboiMondial, ofer spectacolul rãnilor mele contra sumãnesemnificativã, P. Apostol, str..., nr..., zilnic întreorele...“; ºi zilnic, între 14.00 ºi 16.00, bunicul, cãlarepe pervaz, cu pantalonii suflecaþi, sã-ºi lase picioarelepipãite ºi cercetate de vizitatori...

Pavel rîde neauzit ºi pune mîna pe paharul gol.Lidia se grãbeºte ºi i-l umple.

— Nu, nu, nu ! Nu se face, dom’le, aºa ceva !Nu se face ! Nu e de onoare, dom’le ! Eu am fostplutonier-major ºi am respectat haina ºi onoareamilitarã, dom’le ! bãlmãjeºte bãtrînul cu un zîmbetmoale ºi ruºinat, ridicîndu-se ºi luînd-o iute dinloc.

— Pãcat ! ofteazã Adela.— Bãi, aþi vãzut ce picioare are moºu’ ? Albe-albe !

observã Diana. Ca de statuie : frumos strunjite, cupulpele pline ºi gleznele osoase ºi subþiri.

— ªi pielea o are foarte subþire ! zice Adela. ªi rece,aºa de rece, cã, fie iarnã, fie varã, umblã cu trei-patruºosete pe un picior, împerecheate cum se nimereºte :roºu peste verde, subþiri peste groºi, cei de pe stîngape dreapta ºi invers...

— Am vãzut, am vãzut, parcã sînt niºte picturimoderne labele lui ! rîde Diana.

— Pare totuºi cam „dus“ bãtrînu’, sãracu’ ! observãGigi.

112

Mariana Codruþ

— E cam dus, da, aºa-i, nu prea putem fi mîndrenici de el ...

— Parcã de mama am putea fi mîndri, cã umblãfãrã chiloþi ! rîde Lidia. Da’ asta nu ºtim decît noi, ceidin familie, se întoarse ea cãtre Pavel. Noi i-am totspus sã-ºi punã chiloþi, cã poate sã-i ia vîntul fusta pesus ºi se face de ruºine. Da’ ea, nu ºi nu, cã ea vreasã fie „liberã“. „ª-apoi“ – ne-a înfruntat –, „chiloþii sînto invenþie modernã, moºii ºi strãmoºii noºtri n-aupurtat ! ªi n-au mai murit ! ªi nici de ruºine nu s-aufãcut, cã au stat în calea popoarelor migratoare, ºi aturcilor, ºi a ruºilor, ºi a nemþilor. ªi au construit oþaarã !“. „Pãi, bine“, s-a înfuriat Adela, izbind cu pi-ciorul în pãmînt, cînd mama a ajuns la vorbele astea,„cum naiba sã te urci pe schele, sã construieºti cevafãrã chiloþi ? Cã se uitã toþi sub poalele tale !“. „Numaiproºtii se uitã“, i-a rãspuns maicã-mea, „numai spur-cãciunile se uitã !“. Cu asta, discuþia s-a terminat ºi nus-a mai legat nimeni de chiloþii ei.

— Nici pentru nuntã nu ºi i-a pus, sînt sigurã, ziceAdela ºi toþi se uitã la soacra-micã, de parcã ar puteasã vadã dacã are sau nu chiloþi.

Cineva rîde zgomotos...

Mirele o strînge pe mireasã în braþe ºi ea se întoarcespre el ºi se sãrutã lung amîndoi, atît de lung, încîttoþi mesenii de sub piersic îºi pleacã ochii în farfurii.

— Of, bãrbãþelu’ meu ! se uitã Adela peste umãr,la prietenii ei, cu buzele umede. ªtiþi ce-a spus asearã ?

113

Nudul Dianei

Fãceam amor ºi el mi-a zis cã o jumãtate de orã deamor echivaleazã, ca energie cheltuitã de un bãrbat,cu mersul pe jos a vreo sutã cincizeci de kilometri.„Pãi, tu ai ajuns deja aproape de Paºcani !“, ampunctat eu. „ªi ce ?“, a mormãit, muncind el acolo.„Pãi, pînã unde vrei sã ajungi ?“, l-am întrebat eu.„Pînã la capãtul lumii !“, a rãspuns frum-mu-ºelul deel ºi eu am amuþit de bucurie : uite ce tare mã iubeºtebãrbãþelul meu ! Asta-i dragostea ! se uitã ea pe subgene, triumfãtoare, cãtre Diana. Bãi, se întoarce apoispre mire ºi-i ia capul în mîini, tu ºtii ce sarcinã greate-aºteaptã cu mine ? Eu vreau sã-mi fii ºi mamã, ºitatã, ºi iubit !

ªi mirele o pipãie ºi o lipeºte de el ºi mai strîns,susurîndu-i în ureche suficient de tare însã ca sã audãtoþi :

— Pãi, dacã le-aº face pe toate în acelaºi timp, aºdeveni incestuos !

Mireasa izbucni în rîs.— ªi-apoi, nici nu mi-ar conveni situaþia asta, pentru

cã, dacã aº consuma atîta timp fãcînd-o pe mama ºipe tata, nu mi-ar mai rãmîne prea mult timp pentru„iubit“ ! încheie mirele, pofticios, ºi toþi de la masã îiaplaudã logica de fier.

* * *

Bunicul miresei, aciuat la locul lui între soacre,leorbãie aºa de zgomotos borºul deja rece, cã sigurnu mai aude nimic. Din cînd în cînd, se uitã suspiciospe sub sprîncenele stufoase.

114

Mariana Codruþ

— Parcã se teme de cineva ! spune Gigi.— Ei, s-a cam pilit... Da’ i-adevãrat, chiar se teme,

rãspunse Lidia. Vede numai securiºti în jurul lui, ºi lapiaþã, ºi pe stradã, ºi-n tramvai ! Iar acum cu siguranþãcrede cã jumãtate dintre cei de aici sînt...

— Are mania persecuþiei ? întrebã Gigi.— Da, are mania persecuþiei...— Da’ de ce ? Ce-i cu el ?— Ei, e ºi chestia cu taicã-meu, care a murit cam

suspect într-un accident de muncã, spuse Lidia.— Pe naiba, suspect !... Ce tot o þii una ºi bunã ?

N-a fost nimic suspect, se întoarse Adela, roºie înobraji, cãtre Gigi. Lidiei i-a intrat în cap cã în moarteatatei a fost vorba de mîna Securitãþii...

— Pãi, cum sã nu fi fost ? ! Dupã ce l-au urmãritdoi ani...

— De ce l-au urmãrit ?— Taicã-meu era muncitor la Nicolina. Prin 1987,

la Nicolina muncitorii primeau mai puþin de jumãtatedin salariu, cã erau penalizaþi pentru alþii din þarã,care nu îndeplineau planul... ªtiþi, se bãgase „acordulglobal“... ªi au protestat cerînd salariul întreg ºi du-minica liberã ; i-au fãcut hoþi pe cei din conducereafabricii, a venit Securitatea, i-a luat la întrebãri,tãmbãlãu... Taicã-meu era ºi el printre cei care auprotestat ºi a intrat în vizorul lor... Doi ani l-auurmãrit. Nu era normal sã mã gîndesc cã ei i-au fãcutfelul la accidentul de mai tîrziu ?

— Bine, hai s-o lãsãm baltã ! dã din mînã iritatãsorã-sa...

115

Nudul Dianei

— Ce mai încoace ºi încolo, Majuru’ crede cã el ameritat mai mult de la viaþa lui, cã era foarte bun lacarte, atîta cît a fãcut. Chioru’ – v-am spus ce bine adus-o fiindcã s-a dat cu comuniºtii... De patruzeci deani îi rîde în nas lui bunicu’, care e cam sonat maicurînd din cauza asta decît din cauza rãzboiului.Plînge, bietul, cîteodatã, îºi plînge viaþa lui ruinatã devremuri... Altãdatã devine fiarã ºi înjurã toatã ziuaprin curte „spurcãciunile de oameni ai ruºilor“ ! Cã ela rãmas pe vechi, tot cu ruºii. ªi prin oamenii ruºilorînþelege ºi comuniºti, ºi securiºti, ºi poliþiºti, tot cemiºcã ºi are de-a face cu puterea, cu autoritatea... ªi,cum vede numai securiºti în jurul lui, vã daþi seamace des înjurã... ! zice Lidia, aprinzîndu-ºi o þigarã.

Lîngã bãtrîn, în stînga, stã mama celor douã suroriApostol, o femeie încã tînãrã, cu pãrul vopsit blond ºiîmbrãcatã într-o rochie albastrã. Mãnîncã atentã sã nui se ducã rujul de pe buze : bagã furculiþa într-obucãþicã de fripturã, ridicã puþin buzele deasupradinþilor ºi împinge îmbucãtura uºor, printre dinþi.Pare cã nu aude ºi nu vede pe nimeni în jur. N-a datvreun semn de viaþã nici cînd soacra-mare, o grãsanãscundã, cu obrajii foarte rumeni ºi o tufã de pãrnegru încolãcitã pe frunte, puþin pilitã probabil, s-aridicat de la masã, a bãtut cu o lingurã în pahar ºi i-acerut miresei, peste capetele mesenilor, sã-ºi spunãnoul nume ºi noua ei adresã, adicã de la casa luifiu-sãu. Cei de la masa mirilor s-au uitat cruciº la ea,aºteptîndu-se sã izbucneascã un mic scandal. Însã

116

Mariana Codruþ

n-a izbucnit nici un scandal : Adela, roºie în obraji,s-a ridicat cuminte de pe genunchii mirelui, ºi-aapucat cu stînga rochia de muselinã albã ºi aînceput sã-ºi recite cu patos noul nume ºi nouaadresã :

— Adela Miron, strada Avram Iancu nr. 13, bloc112 A, scara III, apartamentul 5 !

— Bravo ! a aplaudat grãsanca zgomotos ºi a în-chinat paharul spre ei, aºezîndu-se apoi lîngã buniculAdelei, care behãia fericit.

La masa celor de la Odeon s-a lãsat un lungmoment de tãcere, timp în care mirele s-a ridicat, s-ascuzat ºi-a dat colþul pe dupã casa Apostolilor, dis-pãrînd din raza vederii tuturor. ªi tot atunci, în grã-diniþa peste care se lãsase seara, au intrat doi inºi.ªi-au fãcut loc printre cei care dansau ºi-au venit þintãla masa unde au vãzut rochia albã a miresei. Unul, înblugi ºi cãmaºã cu mîneci scurte, s-a prezentat cã ele „Dragoº Manole, biolog, ºi am profitat cã e atîtalume aici ºi am intrat, scuzaþi, ca sã strîng niºtesemnãturi“. Adela luã hîrtia din mîna lui ºi cititare : „Tabel nominal al cetãþenilor României caresusþin propunerea Societãþii Ornitologice Româneºtide modificare a Legii fondului cinegetic (Legea vînã-torii) în vederea scoaterii ciocîrliei de cîmp (Alanda

arvensis) de pe lista speciilor la care vînãtoarea estepermisã“, dupã care se întoarse cãtre biolog ºi-l în-

trebã :— Da’ cum aratã ciocîrlia asta ?

117

Nudul Dianei

Biologul se codi ce se codi ºi-apoi rãspunse :— Ei, o pasãre, acolo !— Dacã nu ºtiu cum aratã, nu semnez ! a zis

rãspicat Adela.— Una micã ! veni rãspunsul.— Bine, bine, da’ cum aratã ? nu se dãdu Adela

bãtutã.— Semnaþi sau nu semnaþi ? se împacientã cel cu

tabelul.— Ai sau n-ai nevoie de semnãturi ? nu se lãsã mai

prejos Adela, luîndu-l la per tu.— Eu nu, da’ m-a rugat un vãr care e student la

Biologie !— Pãi, nu ai spus cã eºti biolog ? se uitã chiorîº la

el mireasa.— Pãi, sînt ºi eu un pic de biolog dacã mã bat

pentru pasãrea asta !— Pãi, ce fel de biolog eºti dacã nu ºtii ce aperi ?

ªi cum poþi apãra ceva cînd nici nu ºtii cum aratã ? semirã Adela, revoltatã la culme.

Lidia dãdu din cap aprobator ºi zise cã ºi Vulpeai-a spus Micului prinþ cã numai timpul pe care-lpetreci cu floarea ta o face preþioasã. ªi ºmecheru’de Manole fãcu ochii cît cepele ºi dãdu din mînãnervos cãtre Lidia cã, adicã, hai, lãsaþi vrãjeala !

Pavel tresãri de parcã Lidia ar fi spus o parolãsecretã, ºtiutã numai de ei doi. La nimeni, niciodatã,nu mai auzise el cuvintele astea pe care i le citiseVeronica, demult, tare demult parcã, în livada Lelicãimirosind a ierburi ºi frunze toropite de soare. ªi, cum

118

Mariana Codruþ

lui i se pãrea cã întîmplarea de atunci þinea, ca totce era legat de Veronica – chiar ºi cãrticica aceea,Micul prinþ, probabil uºor de gãsit în orice bibliotecãºcolarã –, de domeniul basmelor, faptul cã Lidiacitase vorbele Vulpii era un fel de certificare, dedovadã cã el a trãit de-adevãratelea povestea cuVeronica. ªi se simþi brusc bine. Fu gata-gata sã lespunã celor de la masã tot ce-i trecea prin minteacum. Dar o ºi vãzu pe Diana rîzînd de el : „Bãipuþoiule, ce faci, bãi puþoiule ! Citeºti basme pentrucopii ?“, aºa cã-ºi vãzu de paharul lui...

— Hai, tu, semneazã ºi gata ! se impacientã Lidia,care le turnã vin în pahare luptãtorilor pentru ciocîrliade cîmp, invitîndu-i sã bea.

Adela pufni dispreþuitoare, luã pixul din mîna luiDragoº Manole, sau cum l-o fi chemînd pe ºmecherulãla, ºi semnã cu noul ei nume, pe care-l contemplãîndelung, încîntatã, uitînd parcã de cei din jur ºi deciocîrlia necunoscutã. Dupã care dãdu mai departepixul ºi hîrtia sã semneze ºi ceilalþi de la masã. Ceidoi cu tabelul ºi-au golit paharele de vin, urîndu-imiresei „casã de piatrã“, au mulþumit ºi apoi s-audus la masa socrilor, unde, curioºi, s-au strîns ca lacomandã ºi alþii, care dansau. Cînd Majuru’ a începutsã zbiere : „Semnez numai dacã va fi scos ºi ursul depe lista vînãtorilor !“, mireasa le-a fãcut prietenilor eisemn ºi i-a îndemnat : „Hai s-o ºtergem, acum, pînãnu se-ntoarce Dinu !“. ªi atunci, Pavel, Diana ºiLidia, acoperind-o pe Adela, s-au strecurat printre

119

Nudul Dianei

dansatori, au ieºit tiptil din curte ºi s-au urcat înmaºina barmanului Gigi, care apãsã pe acceleraþie caun veritabil pilot de curse...

120

Mariana Codruþ

Capitolul nouã

„Numai iubiiiii-rea!“

— Bãi, nu mai zbieraþi, cã am ajuns în lumea civilizatã !Uite un poliþist ! spuse Gigi-barmanul, parcînd linmaºina în stînga Odeonului.

Asistenþa veselã coborî ºi, în frunte cu Adela în-velitã în alb din cap pînã în picioare, intrã înãuntru.

În barul Odeonului, rezervat anume pentru „furtulmiresei“ de însuºi patronul, doi inºi, un bãrbat bãtrînºi o femeie mult mai tînãrã decît el, cîntau parcãpentru ei înºiºi în penumbra unui colþ.

De cum le fu anunþatã prezenþa, patronul, un insla vreo cincizeci de ani ºi cu o burticã respectabilã,apãru vesel ºi-i duse, fãcînd tot felul de temenelecomice, la masa pe care colegii nuntaºilor o împo-dobiserã cu lumînãri ºi flori ºi sticle de bãuturã „dinpartea casei“. ªi toþi s-au aºezat, zgomotoºi. NumaiPavel rãmase în picioare : deschise cu dexteritate osticlã de Feteascã neagrã ºi turnã în pahare ; ciocnirãtoþi cu patronul, care pupã mireasa ºi-i spuse volubilcã, uite, pentru ea a adus ºi doi cîntãreþi „de clasã“,

121

Nudul Dianei

cu tot cu pianine ! Ca la casele mari ! Adela seînroºi de mulþumire ºi-l pupã ºi ea, iar patronul o luã

la dans. Gigi-barmanul se ridicã ºi el cu Diana demînã, urmîndu-i sub luminile colorate din mijlocul

barului.

Lidia îºi aprinse o þigarã ºi spuse ceva. Dar Pavelnu auzi : nu-ºi lua ochii de la cei doi pianiºti. Nu-i

plãcea prea mult muzica, în care se topeau tot felulde melodii destul de cunoscute, dar apariþiile lor

luxoase – el îmbrãcat complet în negru, ea cu fustãneagrã cu colþuri ºi bluzã viºinie cu strasuri – îi creau

o bunãstare sufleteascã greu de înþeles...Dialogau între ei ºi muzical, dar ºi, în tactul mu-

zicii, cu ochii ºi cu trupurile. Bãrbatul cel bãtrîn, cudouã perechi de ochelari pe nas, una de vedere, alta

întunecatã la culoare, cînta încruntat ºi grav. Femeiaînsã radia de zîmbitoare ce era. Încãlþate cu pantofi

cu tocuri înalte, legaþi cu nojiþe peste gleznele subþiri,picioarele uºor depãrtate pãreau sã aibã o viaþã

proprie. La picioarele ei apãsînd pline de viaþã, ju-cãuºe, pedalele pianinei se uita Pavel mai mult. Pînã

ce descoperi mîinile bãrbatului : aveau degetele atîtde strîmbate de artritã, încît pielea cãzînd între ele le

fãcea sã semene cu niºte piane vechi, cu corzilerupte.

— Uite, uite, o ghionti el pe Lidia, uitã-te la mîinile

tipului ! ºopti el, brusc întristat.

122

Mariana Codruþ

Lidia, care fuma ºi, în acelaºi timp, mînca un saleu,îi vãzu tristeþea de pe faþã ; poate ca sã-i abatã atenþia,

îi povesti cum a fãcut ea printr-a doua o excursie cuclasa la Cacica, la salinã. Învãþãtoarea i-a pregãtit din

timp pe copii, spunîndu-le cã salina e un loc undetotul e sãrat, inclusiv pereþii. Cînd au ajuns ºi s-au dat

jos din autobuz ºi-au intrat într-o încãpere, ea cu oprietenã au început sã lingã pereþii, sã vadã dacã

sînt sãraþi. ªi nu erau sãraþi, fiindcã acolo erau doarbirourile de la salinã sau, mã rog, o camerã unde îi

aºtepta un tip îmbrãcat cu o salopetã ºi încãlþat cucizme, care apoi a mers cu ei ºi le-a povestit ce ºi

cum e cu salina !...

Pavel pufni în rîs, iar ea îºi puse mîna pe mîna lui.El a dat sã ºi-o retragã tiptil, însã brusc s-a simþit

ruºinat cumva faþã de fata asta care fãcea eforturi sã-ifie pe plac ; ºi atunci i-a spus cã a recunoscut vorbele

ei de sub piersic, acelea cu vulpea ºi cu floarea, dinMicul prinþ. ªi i-a povestit cum Veronica, o fatã din

satul lui taicã-sãu, cînd el era mic, i-a adus într-o zicãrticica asta de la fiul unei profesoare, fiindcã Veronica

era un fel de suplinitoare la ºcoala din sat. Iar dupãvreo douã zile, l-a întrebat peste gard dacã a citit-o ºi

el a dat din cap cã nu. ªi atunci Veronica a venit labunica ºi s-au dus amîndoi în livadã cu un þol ºi au

pus þolul pe iarbã ºi s-au întins amîndoi pe burtã ºi eai-a citit povestea din cãrticica aceea. Iar el a stat cu

capul în mîini ºi-a ascultat-o. ªi era soare ºi frumos ºi

123

Nudul Dianei

plopii din vale nu miºcau deloc, de parcã ar fi ascultatºi ei peripeþiile micului prinþ cãlãtor prin stele...

ªi Veronica l-a întrebat deodatã : „Ai auzit, hulubaº,ce-i spune vulpea asta prinþului ? Cã lucrurile impor-

tante se vãd numai cu inima. Ai înþeles ?“. ªi el a datdin cap cã da ºi ea l-a întrebat : „Ei, ce-ai înþeles ?“.

Da’ el a tãcut ºi atunci ea a zis cã numai oamenii buniînþeleg lumea de-adevãratelea, iar lumea se sprijinã

numai pe oamenii buni. ªi Pavel s-a gîndit cã tatãllui e un om bun ºi a fost foarte mulþumit aflînd cã

lumea se sprijinã pe el !...— „Hulubaº“ ! Sã ºtii cã þi se potriveºte numele !

fãcu Lidia, zîmbindu-i dulce. Eºti... nu ºtiu, ai ceva...Pari un om bun, Pavel !... Dar taicã-tãu... ? Ce e

taicã-tãu ?Tatãl lui e un om simplu, nu are prea multã carte,

dar e un om bun, clar ! – o asigurã el...

Petrecãreþii erau în delir : nemaiþinînd cont demuzicile celor doi pianiºti, cîntau în draci, þinîndu-se

de talie toþi patru : „Numai iu-biiiirea, doar iu-biiirea/Îþi dã speraaanþã sã trãieºti,/ Numai iubind ºi prin

iubiiire/ Poþi aaaltora sã dãruieºti !// Numai iubiiiireaeste viaaaaaþã,/ Te cheamã într-un surd ecou :/

Ajutã-mãããã, te rooooog,/ Sã-mi dai puterea de-aiubi din nooou...“. ªi lãlãiau atît de pãtrunºi, încît

pianiºtii n-au avut încotro : s-au dat dupã nuntaºi,începînd sã zdrãngãneascã ºi ei ceva ca un acom-

paniament.

124

Mariana Codruþ

Pavel s-a uitat la Diana, care-ºi unduia trupulsubþire ºi delicat între Gigi ºi mireasã ; ºi iar i-a trecutprin cap gîndul cã paradisul lui n-a fost „suprimat deruºine ºi teamã“, cum zicea profa dintr-a noua, ci delipsa de ruºine a Dianei, care se bãlãcea ieri pe fotoliuîn goliciunea ei strãlucitoare, cu þîþele ei botoase, ºi-lîntreba provocatoare pe el, care-o privea încremenit :„Bãi puþoiule, te temi ? Te temi, bãi ? Hai, zi ! Nu astaai vrut ?“. ªi „puþoiul“, roºind ca naiba, pe întrebareaasta, pe care tipa o repeta ca un patefon stricat, s-adus în bucãtãrie, a scos peºtele, nici acum mort, dincongelator, l-a adus în camerã ºi, þinîndu-l de coadã cudouã degete, l-a lãsat sã cadã la picioarele ei, pe covor,cum ai lãsa sã cadã un fir de pãr luat de pe umeri.ªi-apoi a ieºit calm pe uºa garsonierei, trîntind-o în urmã,ºi s-a prãvãlit pe trepte în fugã, þîºnind din bloculputuros în soarele de afarã, atît de puternic ºi la oraaceea, cã-l sãgetã pînã la lacrimi în luminile ochilor...

O, zeiþa lui nu roºise de ruºine ºi de mînie cã el i-avãzut goliciunea, ci fiindcã nu i-a preþuit goliciunea !

Dar dacã paradisul a fost suprimat de teama mea ? –se întrebã Pavel pentru a suta oarã de ieri pînã acum.Dacã Diana i-a arãtat goliciunea ei ca sã-l uimeascã,sã-l ºocheze, aºa cum voise el în ziua cu peºtii s-ouimeascã pe Veronica spunîndu-i cã, atunci cînd va fimare, o sã plece în America ºi a ºi obþinut ce-a vrut,de vreme ce Veronica s-a uitat în prima clipã la elde parcã i-ar fi spus cã va zbura în Lunã ? Dacã

125

Nudul Dianei

goliciunea Dianei nu era semn de neruºinare, ci eraceva cu care a vrut doar sã-l ºocheze ?

— Nu vrei sã dansãm ºi noi ? îl întrebã Lidia cuminte.

Bãiatul dãdu sã se ridice de pe scaun, dar chiaratunci ceilalþi s-au oprit din lãlãit ºi zbînþuit, asudaþiºi excitaþi, aplaudîndu-i pe cei doi cîntãreþi. ªi patronul,ºtergîndu-ºi cu un batistoi boþit ceafa ºi gîtul, a zis cã„sã le mulþumim unduioasei sirene ºi vajnicului ca-ºalot“ fiindcã le-au bucurat inimile cu arta lor „într-unmoment de neuitat, de la rãscrucea vieþii“. Vajniculcaºalot, cu mîinile lui ca niºte piane cu corzile rupte,ºi-a scos ochelarii de vedere ºi i-a ºters. Apoi s-aridicat în picioare, a luat-o pe unduioasa sirenã demînã, obligînd-o sã se ridice ºi ea, ºi, amîndoi, s-auînclinat de cîteva ori abia zîmbind, mulþumind pentruaplauze cu mîna la inimã. Pavel, fericit cã se ter-minase zdrãngãneala ºi nebunia aceea, i-a aplaudatºi el din belºug. Iar cînd nuntaºii cu patronul s-auîntors la masã, Adela a zis cã ea vrea tare mult sãmeargã ºi pînã la mãnãstirea Galata, da’ scurt, numaicît sã aprindã o lumînare, fiindcã aºa ºi-a promis maidemult cã va face în ziua nunþii.

— Numai o dusã ºi-o venitã ! se milogi ea, uitîndu-serugãtor la Gigi, stãpînul maºinii salvatoare.

Gigi fãcu o plecãciune galantã, spunînd : „Clientulnostru, stãpînul nostru !“, smulgînd astfel ºi el cîtevaaplauze din partea Adelei ºi-a Lidiei.

Apoi mica gloatã ºi-a luat rãmas-bun de la patronºi a ieºit din barul Odeonului, nãvãlind în maºina

126

Mariana Codruþ

barmanului, de data asta mireasa lîngã ºofer, iarDiana, Lidia ºi Pavel pe bancheta din spate.

* * *

Cînd au ajuns în faþa porþilor de lemn înnegrit ale

mãnãstirii ºi-au coborît, mireasa ºi-a înºfãcat poalele cumîna, dispãrînd pe datã în curte, ca furatã de boarea de

vînt iscatã din senin. Trupa a dat sã intre ºi ea pe poartã,la fel de tãcutã ca ºi în maºinã, dar Diana a strigat :

— Lãsaþi-o, bãi, singurã !ªi ei au ascultat-o ºi-au rãmas pe loc. Apoi au

ocolit puþin zidul de piatrã ºi s-au oprit pe buzaprãpãstiei, tãcuþi, de parcã ar fi ascultat cu reculegere

vocile cãlugãriþelor cîntînd la slujba de vecernie.În vale, peste oraº, coborîse întunericul. Petele

ferestrelor luminate strãluceau anemic prin frunziºulbogat al copacilor. Diana ºi Gigi ºi-au aprins cîte o

þigarã, el rezemat de zid, ea în picioare, zgribulitã înfustiþa ei de-o palmã.

— Bãi, uite, cam pe-acolo stau eu ! zise Diana,întinzînd mîna cu þigara undeva spre stînga. De la

mine se vede bine mãnãstirea Galata !Toþi întoarserã capetele într-acolo.

— Unde, la stînga sticlei de plastic din copacu’ãla ? fãcu Gigi, dînd fumul þigãrii cu zgomot afarã...

ªtia, desigur, unde stãtea Diana, dar voia s-o facãpe artistul.

— Cine are curajul, bãi, sã meargã în cimitir cu mine ?întrebã el mai apoi, dar nimeni nu rãspunse provocãrii.

127

Nudul Dianei

— Cred cã ºi-au fãcut cruce cãlugãriþele cînd auvãzut apãrînd o mireasã în bisericã ! zise Lidia, carese aºezase la picioarele lui Pavel, þinîndu-ºi fusta cumîinile în jurul genunchilor.

Nu primi nici ea vreun semn cã fusese auzitã. Toþitãceau.

ªi-au rãmas aºa, fãrã o vorbã, pînã ce Adelaapãru, tot în fugã ºi cu poalele albe în mînã, la cîþivapaºi de ei :

— Acum, acasã, cã mi-e dor de mirele meu ! ziseea, cu tremur de frig în glas, ºi toþi se bulucirã ºiurcarã în maºinã.

Numai Pavel nu : cã el nu se întoarce la nuntã,mîine e de serviciu, trebuie sã meargã sã se culce. Osã coboare în oraº pe jos.

Nimeni nu insistã.Mireasa, cu mîna pe portierã, scoase capul pe geam

ºi-l pupã pe obraji, iar Lidia sãri iute din maºinã, zicîndcã face ºi ea o plimbare pînã în vale cu Pavel, c-aamorþit de-atîta stat, da’, cînd ajung în oraº, ia un taxiºi vine ºi ea la nuntã, sã n-aibã ei grijã... Trece numai ofugã pe la garsonierã, sã se schimbe cu ceva mai comod,cã are de gînd sã se distreze în noaptea asta, nu glumã !

Atunci Diana, cu mîna pe dupã gîtul lui Gigi,strigã : „La revedere, hulubaº !“ ºi începu sã cînte c-ovoce puternicã de le acoperea pe cãlugãriþe ºi fãceasã rãsune pãdurea din preajmã : „Numai iubiiii-rea,doar iubiii-rea...“. ªi, pe cîntecul ei, maºina demarãcu zgomot ºi fum.

128

Mariana Codruþ

Capitolul zece

„Tu chiar cã eºti un hulubaº !“

— Tu n-ai nevoie de-o tipã ca Diana, Pavel, cesuferi tu ca prostu’ dupã ea ? zise Lidia, luînd-o înaintepe cãrarea din spatele mãnãstirii.

— Da’ nu sufãr deloc ! mormãi Pavel furios.— Dianei nu-i plac relaþiile normale, situaþiile

clare, continuã Lidia fãrã sã-l ia în seamã. Ea arenevoie de fulgere ºi trãsnete, ca ruºii, ca sã nu seplictiseascã ; ea singurã spune cã probabil arestrãmoºi ruºi… Însã vrea numai furtuni produse deea, nu de alþii. În clasa a douãsprezecea, cu cîtevaluni înainte de bacalaureat, a lãsat liceul baltã…

— Cum l-a lãsat baltã ? Mie mi-a spus cã la anuldã la facultate !

— Ei, sã termine întîi…— Am sã-i spun cã-i o mincinoasã !— Ba sã nu-i spui !— Da’ de ce nu ? Dacã-i adevãrat… ? !— „Adevãrat ! Adevãrat !“ Nu fi copil, ºi ce dacã e

adevãrat ? Nu de tot ce e adevãrat are nevoie omu’ !…Ea nu vrea sã se ºtie de povestea ei… Cum spuneam,

129

Nudul Dianei

a lãsat liceul baltã ºi-a fugit cu unu’ pe care-l cunoscusela o petrecere, crezînd c-o sã-i fie mai bine decît

acasã, unde taicã-sãu nu se mai trezea din beþii. ªibãrbatu’ ãsta al ei, ºofer pe un TIR, a luat-o la

Timiºoara, cã de acolo era. Da’ el pleca în curse lungiºi ea stãtea singurã tot timpul, cã nici prieteni nu-ºi

fãcuse, era o strãinã acolo. ªi, chiar dacã ºi-ar fi fãcutprieteni cît lipsea tipu’, el era aºa de gelos, încît nu

i-ar fi dat voie sã meargã cu ei la chefuri sau laplimbare. ªi nici nu-i lãsa bani sã se ducã singurã

prin oraº, ca nu cumva sã cunoascã pe altcineva. Aºacã stãtea fata la televizor sau citea toatã ziua. Iar cînd

se întorcea din cursã, boieru’ dormea tot timpul sause uita ºi el la televizor cu berea în mînã pînã ador-

mea. Nici nu se mai culca cu ea, cã – de ! – ºoferii deTIR se opresc ºi se distreazã cu fetele de pe marginea

ºoselelor ºi din parcãri… ªi dupã vreo jumãtate de ande asemenea trai, într-o zi cînd el era plecat din nou,

pãsãrica ºi-a strîns boarfele ºi-a zburat din cuib,întorcîndu-se la Iaºi. Dar nu s-a dus la taicã-sãu, ci la

o prietenã… Cicã vreo trei luni a trãit cu frica sã nu-lvadã pe ãla apãrînd ca s-o calce în picioare ºi s-o ia

înapoi. Da’ acum e sigurã cã s-a potolit sau ºi-a gãsitpe altcineva.

— ªi cu ºcoala... ? întrebã Pavel. Mie mi-a spus cãse pregãteºte pentru facultate...

— Ei, o s-o termine, treaba ei ! zise Lidia, nervoasã.Ia uite ! se roti ea brusc ºi-i arãtã o pasãre care dãdea

ocoale largi pe deasupra capetelor lor.

130

Mariana Codruþ

Pavel întinse o armã imaginarã ºi fãcu din gurã :„Poc ! Poc !“.

— Da’ ce-ai cu ea, omule ? De ce-ai împuºcat-o ?...E o cioarã ! Poartã ghinion ?... Ei, nu-i bunã de nimic...

Mai bine împuºcai un iepure. Ne ridicam în pãdure ocasã din crengi, fãceam un foc, frigeam iepurele ºi

trãiam din el cîteva zile... Nu þi-ar plãcea ?— E bun iepurele. Eu am mîncat destui, taicã-meu

e vînãtor. Acum merge mai rar la vînãtoare, darînainte de revoluþie nu era sfîrºit de sãptãmînã sã nu

meargã, în sezon...— A, deci ºtii ºi tu sã tragi cu puºca !

Nu, nu ºtie. N-a fost prea interesat de asta, iartaicã-sãu nu s-a înghesuit sã-l înveþe. ªi nici la

vînãtoare nu l-a luat vreodatã, nici chiar cînd s-adus în pãdurea de la marginea satului bunicilor.

Unde vînãtorii au chemat copii sãtenilor s-o facãpe hãitaºii, rãspunse Pavel ºi o luã grãbit înaintea

ei.— Nu mai merge aºa repede, nu pot sã mã þin de

tine cu tocurile astea...Pavel se întoarse spre ea :

— N-ar fi mai bine sã te descalþi ?Ca sã-ºi scoatã sandalele, ea se sprijini de umãrul

lui ºi Pavel simþi, odatã cu un val de cãldurã, unmiros de iasomie desprinzîndu-se, pãtrunzãtor, din

decolteul ei.— Uite-aºa, zise ea uºuratã, cãlcînd prudent,

de probã, pãmîntul cu picioarele desculþe. Mã duc

131

Nudul Dianei

pe-acasã pe la mine ºi le schimb, cã tocurile asteaînalte mã omoarã !

Pãi, cum de nu stã cu familia ?A trebuit sã închirieze o garsonierã în Bulevardul

Independenþei, fiindcã lucreazã la Spitalul CFR ºiacolo nu te joci, sã întîrzii cumva...

Da’ el unde stã ?El stã la casã, au una pe malul Bahluiului, peste

calea feratã.Casã ? Dar cum de au aºa ceva ?

Pãi, taicã-sãu are o micã afacere, o geamgerie...Ei, ºi-i merg atît de straºnic afacerile, încît sã-ºi

poatã cumpãra casã ?Pãi, pe vremea lui Ceauºescu a fost un timp

director la cooperaþie ºi atunci a cîºtigat bine.— Cum a fost director ? Nu spuneai cã nu prea are

carte ?— Da, nu prea are carte, da’ pe vremea comu-

niºtilor puteai ajunge director ºi fãrã carte dacã eraimuncitor ºi dacã voia Dumnezeu...

Lidia a tãcut un timp ºi-apoi a zis hotãrîtã cã

Dumnezeu nu existã ! Dar Pavel a dat din cap aºa, cãadicã de unde ºtie ea, ºi ea a început sã ciripeascã

repede ceva cum cã dacã Dumnezeu e perfecþiune,cum spun popii ºi Biblia, înseamnã cã însumeazã

contrariile, adicã albul ºi negrul, plusul cu minusul.Or, plus ºi cu minus dau minus ! Concluzia : Dumnezeu

e ori rãu, ori nu existã ! ! !

132

Mariana Codruþ

— Numai dracu’ existã ! a pufnit ea în rîs. ªi epeste tot !...

Zona împãduritã se terminase, cãrarea dãdea îndrum pietruit.

— ªi chiar e un om bun taicã-tãu ? l-a întrebat iarLidia, oprindu-se sub lumina becului din faþa uneiviloanþe pustii ºi uitîndu-se în ochii lui Pavel.

Da, dãdu el convins din cap, are mulþi prieteni ºipe toþi îi ajutã. Uite, acum vrea s-o ajute pe mamaVeronicãi sã-ºi aducã fata din Spania, cã a murit acolo.ªi taicã-sãu o sã vorbeascã cu un prieten colonel sã-iobþinã actele...

— Ce colonel ? întrebã ea.Unul de Securitate, pe care taicã-sãu l-a cunoscut

demult ºi cu care mergea la vînãtoare pe vremea luiCeauºescu...

— Dar cum de-a ajuns taicã-tãu, un biet gramgiu,sã aibã prieteni ºi sã meargã la vînãtoare cu coloneide Securitate ? se mirã înalt Lidia, aºezîndu-se pe ogrindã de ciment din faþa viloanþei în construcþie ºiaprinzîndu-ºi o þigarã. Lumina brichetei sclipi scurt,alungînd umbrele de pe faþa ei micã ºi rotundã, careapãru albã ca hîrtia.

— I-a gravat ãstuia o oglindã de cristal, cum afãcut ºi pentru alþii, ºi s-au împrietenit !

— Bãi, þie chiar cã þi se potriveºte numele de„hulubaº“ ! Trãieºti pe altã lume ! spuse ea dupã untimp, cu sarcasm, ºi Pavel o luã supãrat la picior.

— Cu siguranþã taicã-tãu a fost ciripitor, a dat ºi’mnealui extemporale la Securitate ! strigã fata în urma

133

Nudul Dianei

lui, ridicîndu-se ºi alergînd desculþã dupã el. Cã numergea oricine la vînãtoare cu securiºtii !

— Asta s-o crezi tu ! Eºti paranoicã, vezi numaiciripitori ºi securiºti peste tot, ca bunicu-tãu !

— Pãi, chiar sînt peste tot, bãi ! Vezi viloanþeleastea de pe marginea drumului ? Unele or fi fãcute

din bani cinstiþi, nu zic, dar cele mai multe sînt dinhoþie, din aranjamente murdare sau din speculaþii,

fii sigur.— Uite ce este, spuse fiul meºterului, întorcîndu-se

ºi hotãrîndu-i cu palma, tata e un om muncitor, nu stãlocului nici o clipã de cînd îl ºtiu eu. A fãcut bani din

muncã cinstitã, aºa sã ºtii !— Bine, bine, nu mai fi supãrat ! spuse Lidia împã-

ciuitoare ºi, pînã sã-ºi dea seama Pavel, se ridicã învîrful picioarelor ºi-ºi lipi gura de gura lui.

— Bãi, tu nu ºtii sã pupi ? întrebã ea miratã, iar elnu rãspunse nimic. Te pomeneºti cã-i fi fecioarã ! îl

mîngîie fata cu tandreþe pe cap ºi Pavel rîse.

Intraserã în oraº. Pe podeþul de lemn de pestepîrîul Nicolina, fata s-a oprit ºi, sprijinindu-se de umã-

rul lui, ºi-a pus sandalele în picioare.— Fã semn, te rog, la un taxi, îi zise, uitîndu-se la

ceasul de la mînã... O, e devreme, probabil nu s-aterminat încã nici slujba de vecernie de la Galata...

Ce-ar fi sã mergi ºi tu cu mine pînã la garsonieramea ? Numai cît sã bem un gin, apoi fiecare cu drumul

lui !

134

Mariana Codruþ

Spre surpriza ei, Pavel dãdu din cap cã „bine,merg !“, opri un taxi galben ºi urcarã amîndoi în el.

Aºa, iepuraº ! Cã tare te mai temi tu de femei ! Darte pãpãm noi la cinã, în sos de vin, mintenaº !

135

Nudul Dianei

Capitolul unsprezece

Vînãtoarea

Pat cu pãturã galbenã, pufoasã, pe o laturã agarsonierei, într-un colþ. Draperii galben-oranj la fe-restrele cu perdele albe din dantelã. Un dulap îngustºi înalt la picioarele patului, din lemn dat doar cubaiþ, încît culoarea aurie naturalã i s-a pãstrat intactã.Un birou mic, din acelaºi lemn auriu, cu un computerºi o vazã pîntecoasã ºi joasã, plinã cu trandafiri albi,pe el. Între birou ºi dulap, o mãsuþã din sticlã ovalã,încadratã de douã fotolii mici, acoperite cu husegalbene. Un aer de curãþenie ºi de lux obþinut cubani puþini plutea în garsoniera Lidiei. ªi mirosea aiasomie în ea. Pavel zîmbi.

— Prepari tu ginul cît mã schimb eu ? Ai tot cetrebuie în frigider, în dulap, spuse Lidia, ducîndu-l înbucãtãrie. Paharele sînt sus, colo ! arãtã spre dulapulsuspendat, întorcîndu-se în camerã.

Pavel inspectã cu ochi critic bucãtãria micã ºiluminoasã, cu toate lucrurile puse la locul lor : aveaoroare de mizerie, dar aici nu descoperi nici o urmã.

136

Mariana Codruþ

Scoase, în fine, din frigider ginul – o sticlã de Wembleype jumãtate plinã –, lãmîia, apa tonicã, luã din dulappaharele, potrivi bãuturile, tãie lãmîia, totul cu gesturifoarte încete, trãgînd cu urechea la zgomotele dincasã : Lidia intrase în baie, se auzi apa de la WC, apoicea de la chiuvetã. Dupã care reveni în camerã,deschizînd ºi închizînd uºa dulapului, moºmondin-du-se cîteva minute bune acolo.

— Ta-raaaaaaaam ! o auzi în spatele lui.Tresãri, dar întîrzie sã se întoarcã : ºi dacã Lidia

apare, ºi ea, în pielea goalã : „Ta-ra-raaaaam !“ ?Dar Lidia nu era în pielea goalã. Dimpotrivã, nu

arãta nici un centimetru de „piele interzisã“ : îºi puseseo pereche de pantaloni negri ºi o cãmaºã bãrbãteascã,de sub care se vedea la gît un mic triungi alb, probabilal unui tricou. La urechi îi atîrnau douã verigi argintii,mari de aproape îi atingeau umerii, care clincheteaula fiecare miºcare.

Îi luã paharele din mînã ºi intrarã în camerã. Aºezîn-du-se pe fotolii, cu spatele la fereastrã, Lidia îl lãudã„cît de harnic ºi de cuminte fusese“. Cã ei nu-i placbãrbaþii leneºi, nici cei murdari. Nici cinicii, asta s-oºtie. Numai bãrbaþii slabi sînt cinici ; or, se vede cã elnu e un bãrbat slab. Ghinionul e cã femeile bune, caea, sînt atrase adesea, vai de capul lor, de cinici, iarcinicele ca Diana atrag adesea bãrbaþii buni ca Pavel.

Bãu cu înghiþituri mici din pahar, privindu-l þintãpe Pavel, cãtre care se întorsese cu tot trupul ; Pavelînvîrtea asiduu paharul în mînã.

137

Nudul Dianei

Dintr-o întîmplare cu un cinic a cãrui victimã a fostcîndva, ea a învãþat totuºi mai multe lucruri bunepentru toatã viaþa : cã adesea iubirea are forme înºe-lãtoare ; poþi confunda admiraþia, mila sau simpatia cuiubirea, ceea ce nu e valabil ; sau te poþi încãpãþîna sãcrezi cã iubeºti pe cineva numai fiindcã acel cineva þise refuzã ; poþi, apoi, sã confunzi singurãtatea cuiubirea – în nu ºtiu ce carte chiar aºa scria, cã inten-sitatea iubirii pe care-o simþi faþã de cineva e directproporþionalã cu intensitatea singurãtãþii tale. Iardorinþa... Uite la Diana cum se mai freca de Gigi : sevedea clar cã abia aºtepta sã ajungã în pat cu el.Alãmurile hormonilor ei se auzeau pînã departe !

— L-o fi iubind ! fãcu Pavel, flegmatic.— Aiurea, îl dorea numai ! Poþi dori pe cineva foarte

tare fãrã sã ai ºi sentimente. Se poate ºi invers – sã aisentimente fãrã sã simþi neapãrat dorinþã –, dar mai rar...

— Mie mi-a spus o tipã, mai demult, sã nu mã duccu o fatã decît cînd simt c-o iubesc de-adevãratelea !fãcu fiul sticlarului, înroºindu-se brusc de mirarea cãvorbele astea au ieºit din gura lui.

— E bine, bãi, sã ai viaþã sexualã de la o vîrstãîncolo. Ba chiar necesar ! zise ea, lovindu-l uºurel cupalma peste mînã. ªi nu e nimic monstruos sã facisex cu cineva pe care nu-l iubeºti ori þi se pare cãnu-l iubeºti. Monstruos e doar sã foloseºti sexul cainstrument de seducþie sau de servitute...

Lidia puse paharul cu gin pe mãsuþa de sticlã, seridicã ºi, aºezîndu-se la birouaº, deschise computerul.

138

Mariana Codruþ

Cãutã muzicã pe internet. Camera se umplu de voceasenzualã ºi profundã a lui Leonard Cohen. O ascultãcîteva zeci de secunde cu ochii închiºi, apoi revenipe fotoliul ei, lîngã Pavel :

— Nu, nu cred cã trebuie sã faci sex numai cînd aisentimente puternice, numai cînd întîlneºti „mareaiubire“. Fiindcã adesea acea mare iubire trece pelîngã tine fãrã s-o observi ºi e pãcat, pierzi ceva carete echilibreazã, te împlineºte...

Pavel puse paharul pe mãsuþã ºi-ºi bãgã mîinile înbuzunar, lãsîndu-se mult pe speteaza fotoliului. Pi-cioarele lungi îi ajungeau aproape pînã la mijloculcamerei :

— Ai spus cã ai trãit o întîmplare din care...— Da, da, da !Sã vezi, „marea ei iubire“ a fost un cinic ºi de la el

ºtie ce le poate pielea unor asemenea tipi. Da, da, tipulcare a deflorat-o sufleteºte era un cinic. Ea avea dejaun prieten, încã din clasa a ºasea, pe Victor. Vãzîndcã relaþia lor a durat atîþia ani, prin clasa a zeceapãrinþii glumeau spunîndu-ºi deja „cuscre“-n sus ºi„cuscre“-n jos ! Cel puþin maicã-sii tare i-ar fi convenitun asemenea mãritiº, fiindcã Victor dispunea de osituaþie materialã bunã : tatãl lui, notar, avea ºi are ºiacum un cabinet particular în Pãcurari ºi cîºtigã bine.

Chiar ºi ea credea cã se va mãrita cu Victor, fiindcãerau nedespãrþiþi, deci credea cã-l iubeºte, ba chiarcã e „marea iubire“ a vieþii ei ! Cã nu era iubireadevãratã ºi-a dat seama abia într-a zecea, cînd înclasa lor a apãrut Radu, exmatriculat dintr-un liceu

139

Nudul Dianei

de la Suceava ºi transferat de ai lui, oameni bogaþi, laIaºi.

— Adicã el aºa ne-a spus la început, dar mai tîrziumi-am dat seama cã asta era o minciunã : se mutase

la Iaºi fiindcã aici lucra o dentistã pe care o cunoscuseîntîmplãtor ºi cu care trãia „sexul plenar“, cum se

lãuda chiar zãluda aceea de amantã a lui.

Era interesant ca tip suceveanul. Inteligent, caus-tic : îi vede ºi acum zîmbetul cinic de pe buzele

subþiri ºi privirea intensã cu care s-a uitat prima datãîn ochii ei.

— Nu-i aºa cã simþi cã te violez cînd mã uit aºa latine ? a întrebat-o într-o pauzã, la cîteva luni dupã ce

deveniserã colegi.Ce sã rãspunzi la o asemenea mãgãrie ? ªi apoi, nu

ºtia cum ºi de ce, dar simþea cã el vedea prin ea :golanul îºi dãduse seama, dupã semne numai de el

ºtiute, cã era încã virginã. Sau, cine ºtie, i-or fi spusfetele din clasã...

— Of, fecioarele astea, accidentele astea ale naturii !a filozofat odatã Radu cu dispreþ forþat, aprinzîndu-ºi

o þigarã.— Eºti obsedat, domnule ! nu s-a lãsat ea mai

prejos, zîmbind zeflemitor.— În afarã de sex, nimic nu procurã plãcere în

lumea de cãcat în care trãim !— Sã fim serioºi ! Tu de ce mai citeºti, atunci ?

— Din plictis.

140

Mariana Codruþ

„Din plictis“, tipu’ a ajuns rapid cel mai bun dinclasã la literaturã. Nici nu i-a fost greu. Dar nu pentrucã era mai mare decît ceilalþi elevi ºi deci mai matur –cã el fusese vreo doi ani în strãinãtate ºi abandonaseliceul, luîndu-l apoi de la capãt –, ci pentru cã citeape rupte. Mai tîrziu le-a spus cã se închidea în casã înweekend cu stomatoloaga lui, fãcînd amor ºi citindamîndoi „pînã la leºin“. Era cu cîteva trepte deasupranivelului clasei. Profesoara de românã þinea orelemai mult cu el ºi îl privea zîmbind, cu o urmã decomplicitate din ce în ce mai vizibilã. „Se dã la el !“,comentau fetele.

Toatã lumea ºtia de relaþia lui Radu cu stoma-toloaga, o femeie micã ºi negricioasã, mai în vîrstã cuvreo cincisprezece ani decît el. Toatã lumea ºtia,pentru cã tipu’ vorbea mereu despre amantã, cumvorbesc cucoanele singure despre cîinele sau pisicalor, ºi pentru cã stomatoloaga era mereu prin preajmalui. Îl aºtepta miercurea seara, cînd ieºeau de laatelier ; se amesteca în pauze printre fete ºi bãieþi,trãncãnea veselã, povestind în gura mare despreamorul ei cu Radu :

— Vedeþi cum arãt ? se fãlea tipa, piºcîndu-ºi sîniiplini ºi elastici, coapsele suple ºi elastice, vizibileprin pantalonii colanþi, faþa netedã ºi proaspãtã. Dato-ritã lui arãt aºa ! spunea triumfãtoare, împungîndu-lpe sucevean cu degetul în piept.

El rîdea satisfãcut. Fetele îi priveau lacome ºiintrigate, excitate ºi curioase. Numai ea, Lidia, se þinea

141

Nudul Dianei

pe-atunci ceva mai deoparte, nu vorbea ºi nu rîdea.Zîmbea numai, zeflemitor. Poate chiar asta i-a atrasatenþia lui Radu asupra ei. Cîteodatã, stomatoloagaîºi arunca rapid privirea de la Radu la Lidia, de laLidia la Radu :

— Eºti îndrãgostitã de Radu ? a întrebat-o confi-denþial într-o zi.

— Nu, a rãspuns ea, brusc intimidatã de directeþeaîntrebãrii.

— Sã ºtii cã te înþeleg, e un TIP ! o bãtu pe umãrstomatoloaga.

Curînd Lidia ºi-a dat seama cã era îndrãgostitã deRadu ; mã rog, ca ºi îndrãgostitã : la vîrsta aceea,întotdeauna îºi dorea ceea ce-ºi doreau alþii ; or, toatecolegele îl doreau pe Radu. Nu suporta ideea cã el arputea alege pe altcineva decît pe ea. A, stomatoloaga !„Stomatoloaga nici nu existã, e doar o amantã !“, îºizicea, neºtiutoare. ªi aºtepta ca ºi el sã-i spunã astaîntr-o bunã zi, da, sã-i spunã... Dar Radu nu-i spuneaºi nici nu-i fãcea declaraþii, doar se purta insinuant,„dubios“ cu ea : de exemplu, cînd îºi punea haina încuier, o punea întotdeuna peste haina ei – dãdeamaldãrul de paltoane sau pardesie deoparte pînã îlgãsea pe al ei ! ; la ore se aºeza mereu în bancã lîngãea, scriindu-i tot felul de chestii pe caiete.

Aºa, într-o zi, la o orã de literaturã românã, i-a scris :„L-ai citit pe Freud ?“. „Nu !“, a rãspuns ea pe caietul lui.„ªtii ce teorie are ?“ „Da !“, a caligrafiat Lidia. „Nu þi separe imbecil sã-þi reprimi instinctul sexual, sã fii fecioarã

142

Mariana Codruþ

la ºaisprezece ani ?“ „Vrei sã te sacrifici tu ?“, a scris ea.„De ce nu ? Ce crezi, i-aºa simplã chestia ? Vii la mineºi...“ „O chemãm ºi pe stomatoloaga ta ?“, a mai întrebatea batjocoritoare ºi ºi-a rupt foaia din caiet.

Discuþia asta a rãmas aici. Nu ºi relaþia dintre ei.Pînã atunci, merseserã de mai multe ori în grup, inclusivcu stomatoloaga, în oraº, prin baruri iarna, vara peterase, la o bere, unde cei doi îi fascinau cu libertateaºi deºucheala lor. S-o fi vãzut pe stomatoloagã cumbrava ! Într-o varã, erau pe-o terasã ; amanta ºi-a scossutienul în faþa lor, la masa de sub tei înconjuratã dealte mese ocupate cu ciorchini de bãutori de bere :Radu i l-a descheiat bãgîndu-ºi discret mîna prindeschizãtura bluzei, apoi stomatoloaga l-a extras încet,ca la striptease, printr-o mînecã ! ªi l-a fluturat apoipe deasupra capului, suficient de repede cît cinevaneatent sã nu-ºi dea seama ce e !...

Acum însã, Radu începuse s-o invite numai peLidia în oraº. Cînd au ieºit de cîteva ori singuri la filmsau la bar, el i-a vorbit despre marii scriitori, Cehov ºiKafka, despre Sade ºi Laclos, foarte serios ºi doct,jucîndu-se cu vreun obiect al ei – mãnuºile saueºarfa – , pe care-l mirosea insistent, cu ochii închiºi.

Victor, sãracul, o întreba mereu dacã îl iubeºte peRadu, ea se enerva ºi îl repezea. Nemaiînþelegînd nimic,bietul „logodnic“ a dispãrut de la ºcoalã vreo douãsãptãmîni. Scandal, anchete ºi interogatorii acasã, boceteale mamei lui cãtre mama ei... Dar pe Lidia n-o mai

143

Nudul Dianei

interesa cîtuºi de puþin viaþa lui Victor, mai ales cãRadu dãdea semne vizibile de tandreþe : îi aducea cãrþiºi, uneori, cîte o floare pe care o scotea dintr-un buzunarinterior. Cum ea simþea, ºtia cã nu e stilul lui sã ducãflori unei femei, gestul ãsta o fãcea sã rîdã triumfãtoare...

— Dar a intrat în acþiune stomatoloaga, cãreia, cre-deam eu, începuse sã-i fugã preºul de sub picioare.

Întîlnindu-i odatã pe stradã, cînd se duceau, ea cuRadu, la un film, stomatoloaga n-a fost proastã sãfacã scandal : doar a ciupit-o de obraz, lãudîndu-itenul „de fecioarã“. Lidia a rîs, plinã de sine.

— Radu ! Uite ce dinþi extra are copila ! se minunãamanta. Ia ! fãcu ea, deschizîndu-i gura ca la cai. A, uite,nu-mi place caria aceea ! ºi-ºi bãgã degetul în guraLidiei, ca sã-i arate lui Radu caria cu pricina. Radu, adu-ope minunea asta la mine la cabinet, i-o rezolv în cinciminute ! a încheiat, lovind-o uºurel peste falcã.

Radu a rîs netulburat, în timp ce Lidia stãtea înmijlocul trotuarului ºi-i privea cu urã. Se simþea ca oidioatã.

Dupã întîmplarea asta, a refuzat sã mai iasã înoraº cu el, deºi nu-i era uºor. Represalii din partealui : la ore, nu se mai aºeza alãturi, deºi continua sã-ºipunã haina peste haina ei.

— Eºti geloasã ? a întrebat-o într-o zi în ºoaptã.N-ai de ce sã fii geloasã, i-a ºuierat, cu atîta siguranþãîn glas, atît de calm, încît Lidia a simþit o bruscãrecunoºtinþã ºi o cãldurã neaºteptatã : dacã spunea elînsemna cã nu are de ce sã fie geloasã !

144

Mariana Codruþ

ªtia ea cã stomatoloaga e una din „alea“ ºi bãrbaþii –nu ? – se distreazã cu ele, dar nu le iubesc !

Au reînceput sã se întîlneascã dupã ore, Radu sepurta impecabil, nu mai fãcea aluzii porcoase, n-omai lua peste picior ºi politeþea asta a fãcut-o sãcreadã cã o iubeºte pe ea, nu pe dentistã. Nu maivorbea nici despre sex, încît Lidia era convinsã cã i-avenit mintea la cap. Pînã ce, într-o zi, a întrebat-o,hodoronc-tronc, direct :

— Te-ai hotãrît ? Nu vrei sã te scap de obsesii ?— Dar n-am nici o obsesie, am rãspuns miratã.— Las’ cã ºtiu eu ce e în capul vostru, al femeilor !

Vrei sã-þi arãt ce e în capul vostru ?— Aratã-mi ! am rîs eu.

A doua zi, el i-a adus o gravurã cu o fatã în pieleagoalã, stînd cu spatele la privitor ºi uitîndu-se pe ofereastrã, înconjuratã din toate pãrþile de sexuri bãr-bãteºti. Lidia s-a forþat sã se uite netulburatã la desen,dar a roºit.

— Ei, ai vãzut ? a întrebat-o, bãgîndu-ºi gravura îngeanta diplomat.

— Eºti odios ! a izbucnit ea, aproape cu lacrimi înochi.

Radu a rîs batjocoritor, maimuþãrind-o :— Ce murdãrie ! Vai !

Sã nu-l mai vadã ! Sã n-o mai atingã, nici întreacãt ! Mai bine moare ! Se închidea în casã. Sîngeleîi zvîcnea în cap cînd îºi amintea toate prostiile astea.

145

Nudul Dianei

ªi, cum ºi le amintea în fiece clipã, simþea cã o sãplesneascã de tensiune. Iar gîndul cã el ºi stoma-toloaga fac ironii în pat pe seama virginitãþii ei oînnebunea ! „Ia uite, dom’le !“

Încet-încet, virginitatea proprie începu sã-i parã ºiei o povarã supãrãtoare. S-o facã ! Apoi alunga ideea :„Un obsedat !“, îºi spunea cu ciudã.

L-a împãcat pe Victor, recunoscãtoare cã el nu i-apretins niciodatã aºa ceva. Victor a pus-o sã jure cã aterminat-o cu „curvaru’ ãla“ ºi, dupã ce ea a jurat, auînceput sã iasã iar împreunã, cuminþi, la film, lachefuri, la plimbare. Se simþea liniºtitã ºi mulþumitã.Credea cã acum putea sta de vorbã fãrã teamã cusuceveanul, cãruia i-a spus cã îl iubeºte pe Victor, da,îl iubeºte, pe bune ! Radu s-a uitat fix în ochii ei ºi-aînceput sã rîdã. Se uita cu milã la ea ºi rîdea ! Apoi,într-o zi, profitînd de semiîntunericul de pe holulºcolii ºi de faptul cã era singurã, a sãrutat-o pe gurã,lung de-a lãsat-o fãrã suflare.

— Þi-a plãcut ? Prostuþo ! a mai zis apoi ºi-a luat-oimediat la picior.

Da, îi plãcuse. Nu mai simþise niciodatã aºa ceva.Sãrutãrile lui Victor erau aºa de cuminþi ºi... ºi... le-ºinate. Leºinate ! Ei, fir-ar sã fie ! – ºi-a spus, decisã sãmeargã mai departe.

A alergat dupã Radu, dar nu l-a mai prins. Cusiguranþã se ascunsese prin preajmã ºi o pîndea ! Îighicise gîndurile, starea sufleteascã ºi acum rîdea deea ! N-avea decît ! ! !

146

Mariana Codruþ

S-a perpelit toatã noaptea de dupã întîmplareaaceea ºi, în final, a luat hotãrîrea cã „o va face“ cu el,dar în condiþiile puse de ea !

A doua zi, una dintre ultimele din trimestrul întîi,Radu n-a venit la ore, plecase la Suceava pentruvacanþa de iarnã. Aºa cã i-a scris un mesaj pe mobil :„Te aºtept în vacanþa de iarnã la mine, la Iaºi“. Pestedouã zile, a primit un telefon de la Radu :

— Vin la tine pe 29.S-a sfãtuit cu Adela, care a certat-o cã renunþã la

Victor, dar la urmã, dupã ce s-a mai gîndit, a cedat :— Ei, dacã nu-þi dã ghes inima s-o faci cu Victor,

atunci du-te cu nebunu’ ãsta ! Doar nu se întîmplã unasemenea eveniment în fiecare zi !

ªi tot Adela a gãsit ºi soluþia ca Lidia cu Radu sã fieliniºtiþi, cã doar nu aveau sã „o facã“ în casã, cumaicã-sa sau bunicu-sãu pe capul lor : o prietenã a ei,ai cãrei pãrinþi erau plecaþi la muncã în Italia, le putealãsa la dispoziþie apartamentul pentru douã-trei zile !

Lidia trebuia sã-l primeascã pe Radu acasã ºi apoisã-i spunã mamei cã a venit s-o ia pentru revelion lamunte, la o cabanã, unde merg ºi alþi colegi...

Liniºtitã, l-a sunat pe Victor, cu care a vorbit rece,de parcã erau simple cunoºtinþe ; nu i-a pomenit nimicdespre venirea lui Radu la Iaºi, dar Victor s-a prins,bineînþeles, pentru cã nu a mai cãutat-o deloc învacanþã : „Dacã abandoneazã aºa uºor, n-are decît !Doar nu sînt proprietatea lui !“, ºi-a zis ea, mai curînduºuratã.

147

Nudul Dianei

— Vai, ºi sã vezi ce griji, ce preparative, ceemoþii pe capul meu în zilele de dinaintea veniriilui Radu ! Curãþenie, mîncare, cumpãrãturi pentru„excursie“ ! Dar maicã-mea s-a neliniºtit, a mirositea ceva :

— ...ªi Victor ? mã tot întreba.— „Victor ! Victor !“ Nu am nici un contract cu

Victor... ªi apoi, ce te frãmînþi atîta, dom’le, doar numã mãrit deja cu Radu ? !

— Sã ºtii cã pãrinþii lui Victor nu mã mai salutãde cînd cu fuga aceea a lui de la ºcoalã ! mi-a zis înaltã zi.

— Da’ tu ce vinã ai ? ªi ei de ce se bagã, mã rog ?— Pãi, erau convinºi cã o sã vã luaþi !— ªtii, amorurile astea din grãdiniþã nu sfîrºesc

bine, am replicat cu un ifos de om pãþit, care o iritãpe maicã-mea.

— Parcã aveai alte idei...— ªi n-am voie sã mi le schimb ?— ªi bunicã-tãu e supãrat... ªi cine e ãsta pe care-l

aºtepþi ?— Þi-am mai spus. Un coleg de clasã.— Ce-ai sã-i spui lui Victor ? m-a pisat iar, bãgînd

capul pe uºã, cu numai cîteva ore înaintea sosirii luiRadu.

— Ai un fix, dragã ! am repezit-o.— Dar e logodnicul tãu ! a zbierat maicã-mea, trîn-

tindu-mi uºa în nas.— N-am voie sã invit un coleg de sãrbãtori la

mine ºi sã plec cu el în excursie ? Ia lasã-mã, nu mã

148

Mariana Codruþ

mai sîcîi ! În fond, ce fac ? Ce aºa grozãvenie ? Ce vãtot alarmaþi atîta ? am þipat ºi eu în urmã.

„Ce, or fi plãtit asigurare pentru virginitatea mea ?“,m-am întrebat, izbucnind în rîs de-o fi crezut maicã-meacã am înnebunit. Mamã, ºi ce agitaþie m-a apucat !„De-ar veni mai repede ! Acum totul se va lãmuri. Ori,ori !...“, îmi ziceam. „Dar de ce sã se lãmureascã ?“,mã întrebam imediat, nedumeritã. „Doamne, de-arveni mai repede ! Am sã-l descos pe toate feþele. I-oscot eu pe nas pe stomatoloaga aia a lui ! Acum amocazia !“, mã perpeleam iar...

ªi, chiar atunci, telefonul sunã în hol. Mama m-astrigat. Am ieºit din camerã, calmã.

— Alo ? am rãspuns alb, crezînd cã-i Victor.— Am venit ! am auzit de la celãlalt capãt al firului

vocea frãgezitã a lui Radu. Sînt în garã. Dã-mi adresa,iau un taxi.

Urechile începurã sã-mi pocneascã, sã-mi vîjîie..— Ai amuþit ? a rîs tipu’.— Mi-e dor de tine, am spus, fãrã sã mã gîndesc ºi

roºind atît de teribil, cã mi-au dat lacrimile.— Ok ! Dã-mi adresa ! spuse el, dupã o scurtã tã-

cere, parcã luat pe nepregãtite de declaraþia mea.I-am dat adresa ºi-am închis. Tremuram. „Doamne,

n-am fãcut duº ! Cu ce dracu’ a venit ãsta maidevreme ?“

Nici n-am ieºit bine din baie ºi am auzit soneria.Am simþit sîngele fugindu-mi de la inimã. M-am uitat

149

Nudul Dianei

panicatã în oglinda din hol, am împins-o pe mama înbucãtãrie ºi am deschis.

— Bau ! fãcu veselã stomatoloaga cãtre mine, carerãmãsesem încremenitã în prag. Gata cafeaua ? în-trebã, mulþumitã de reacþia mea.

Îl þinea pe Radu de mînã ºi amîndoi rîdeau foarteveseli.

Înþelegînd probabil situaþia, mama apãru, toatãnumai zîmbet, din bucãtãrie. Deschise larg uºa, îm-pingîndu-mã, ca pe un scaun, deoparte :

— Poooftiþi, poftiþi ! E gata cafeaua, imediat ! Intraþi !Intraþi ! îi invitã ea, de-a dreptul fericitã, în casã.

Lidia bãu din pahar.— ªi cu Victor... ? întrebã Pavel.— E... Ne-am împãcat... Pînã la urmã, am fãcut-o

cu el... Dar nu mi-a plãcut : parcã m-ar fi împuns untaur... Totuºi, relaþia noastrã n-a mers. Ne-am despãrþitdupã vreun an...

— Trebuie sã plec ! oftã musafirul, cu obosealã înglas, dupã un lung moment de tãcere.

— ªi eu ! Dar mai vii pe la mine, nu ? Oricînd, doarsã mã suni ! zise fata, aplecîndu-se mult din fotoliul eipeste mãsuþa de sticlã ºi sãrutîndu-l pe obraz ºi pepãr.

Mirosul de iasomie îl învãlui, insidios, pe feciorulmeºterului.

150

Mariana Codruþ

Capitolul doisprezece

„Bãi, securistule !“

Era searã, soarele cãzuse dincolo de dealul împã-durit al Galatei. Însã printre blocurile din cartiercãldura lui neobiºnuitã pentru ora aceea îºi pãstraseîncã puterea. Noroc de o boare de vînt dinspre Bahlui,care-þi desprindea uºor cãmaºa udã de pe spinare.Sau poate boarea venea de la mulþimea de rufe uitateºi duminica la uscat pe sîrme, printre salcîmii din faþa„blocului lãutarilor“. Cã aºa era ºi acum cunoscut detoþi ghetoul ãsta galben ºi lung, în care stãtuse ºi don’Costicã un timp, pînã a se rostui la casa lui, dupãcolþ : blocul lãutarilor, deºi lãutarii nu mai locuiau decîþiva ani buni în el.

Dupã ce meºterul cu familia lui s-au mutat încorabia cu patru scãri ºi galbenã ca lãmîia, primadatã cînd omul s-a prezentat la administraþie sã-ºiplãteascã întreþinerea, cea care încasa banii, o muierebãtrînã ºi acrã, l-a mãsurat din cap pînã în picioare ºil-a întrebat scurt : „Da’ de ce-aþi venit aici, dom’le ?“.Meºterul n-a înþeles întrebarea, dar nici nu i s-a pãrutimportantã, aºa cã n-a rãspuns. Cînd însã ºi poºtaºul –

151

Nudul Dianei

un zdrahon care, fie varã nãucitoare, fie iarnã grea,umbla tot cu mîinile goale pînã la cot – l-a privit cuoarecare milã pe deasupra ochelarilor ºi s-a interesat :„Cît timp staþi aici, don’ Adam ?“, sticlarul a cam cãzutpe gînduri : ce-o fi, dom’le, cu blocul ãsta, de ce-lîntreabã toþi ce cautã aici ºi cît stã ? Putea sã se ducãpe la vecini, sã întrebe ce ºi cum, dar nu era el omulcare sã se bage în borºul altora.

ªi-apoi a aflat singur motivele dupã un timp, cînda început sã-ºi blesteme ceasul care l-a fãcut sãaccepte locuinþa asta datã de cooperaþie.

Mai întîi, era vecinãtatea cu lãutarii din formaþiafostului Combinat de fibre ºi fire sintetice : ãºtia seadunau seara la cîte unul din ei cu alãmurile lorgalbene ºi uriaºe, repetînd pentru nunþile ºi petre-cerile la care erau chemaþi sau pentru serbãrileCombinatului. Mamã, se clãtina lustra în tavan, rãsunacartierul de baºi ºi de goarne ºi de tube ºi de baterie !Nu era chip sã dormi noaptea, nu era chip sã teodihneºti ziua, nu era chip pentru copii sã-ºi facãtemele în liniºte !

Apoi : aici nimeni nu pãrea sã ºtie de datoriilecãtre stat, adicã de plata apei, a cãldurii sau a cu-rentului. Cînd ãia de la administraþie, nemaiavîndîncotro, apãreau prin zonã, doar-doar or mai recuperaceva din bani, locatarii se baricadau în casã ºi – pasde-i scoate de-acolo ! Cum legea nu îngãduia sãintri cu forþa în casa omului, administratorii plecaumofluji. Se rãzbunau ºi ei cum puteau : tãiau curentul,

152

Mariana Codruþ

închideau cu lunile apa caldã, ba ºi pe cea rece ; da’cu asta rece n-aveau încotro, trebuia pînã la urmã s-odeschidã, cã aºa cerea Sanepidul, altminteri vai ºiamar de ei dacã izbucnea vreo molimã !

În plus, treptele de la intrarea în bloc ºi curtealargã din faþã, mãrginitã de salcîmi, erau locurile undelãutarii cu muierile lor negre, lucioase ºi pline de aur,ºi cu copiii lor tupeiºti se simþeau cel mai bine cînd eracald : acolo jucau ei table, acolo ieºeau cu scaune ºimese cînd voiau sã se simtã ºi ei oameni, cã în aparta-mentele cu douã camere mici, nedecomandate, sauîn garsonierele de-o palmã nu se puteau desfãºura învoia cea bunã. Ieºeau ºi cu grãtare ºi fãceau fripturiºi mititei ºi aduceau bãuturã ºi jucau cãrþi, vorbindburuienos, cîntînd ºi rîzînd, la urmã, cel mai adesea,certîndu-se ca la uºa cortului ºi, uneori, scoþînd ºicuþitele ! Ce mai, ca în luncã. Iar dupã ce intrau în cãºilelor, în urmã rãmînea ca dupã rãzboi : sticle goale ºicãrbuni ºi hîrtii ºi coji de seminþe ºi papuci ºi þoale –peste tot, ºi în curte, ºi pe treptele de la intrare, ºi îngrãdiniþa din faþã, plinã cu orice, numai cu flori nu, încare aruncau ºi pe fereastrã tot ce le prisosea ! Darferit-a sfîntul sã te legi de ei, cã apoi nici sã intri liniºtitîn scarã nu te mai lãsau : se aºezau în calea ta, dar sefãceau cã nu te vãd, se legau de nevastã cu vorbemurdare, îþi alungau copiii de la joacã, mamã, mamã !

Noroc de revoluþie !Locatarii necîntãreþi au rãsuflat uºuraþi cînd lãutarii,

plini de bani dupã munca în strãinãtate, au plecat

153

Nudul Dianei

aproape toþi, în primii ani de dupã ’90, pe rînd sauîn grupuri de neamuri, mutîndu-se probabil în casemai arãtoase. De plecat au plecat, da, da, au plecatînvîrtindu-se, da’ se vede treaba cã inima lor o firãmas tot la ghetoul lung ºi galben unde îºi petrecu-serã mulþi dintre ei tinereþea ºi fãcuserã copii ºi seiubiserã ca iepurii : fiindcã, în fiecare ajun de AnNou, ieºeau de prin cotloanele lor, se adunau în faþablocului, îmbrãcaþi la patru ace, cu cojoace sau hainede piele ºi pãlãrii negre, ºi trãgeau din toþi bojogii ocîntare în faþa ferestrelor închise de dupã care puþiniprieteni ºi foºti vecini îi mai priveau, fiindcã fiemuriserã, fie se mutaserã ºi ei. Apoi salutau larg cupãlãriile ºi se retrãgeau disciplinat, în formaþie, caniºte artiºti care se respectau !

* * *

Pavel se aºezã pe un gãrduþ, asistîndu-l pe taicã-sãu,care ºurubãrea la maºinã, în curtea din faþa ghetouluigalben. Douã dintre fetele lãutarului plecat în Angliasã cîºtige bani prin baruri cu goarna lui uriaºã, ca sãse poatã muta ºi el la mai bine, încãlecaserã bãtãtorulde covoare, scoþînd þipete ascuþite, iar sora mai mãricicã,din clasa a ºasea, cu sînii împungînd tricoul, le dirija,plinã de importanþã pe tocurile ei înalte. ªi intrareade la blocul lãutarilor era invadatã de copii de toatevîrstele : stãteau, unii în picioare, lîngã gardul de fierrupt al grãdiniþei cu cîteva flori betege, alþii aºezaþi petreptele sparte ºi pline de colb, în jurul a doi jucãtoride table. Unul din ei era fostul vecin de dedesubt al

154

Mariana Codruþ

familiei Adam, Dan, mecanicul care fãcea locomotivasã chiuie asurzitor cînd trecea prin faþa cartierului lor,ca sã-l audã iubita. Acum numai îl salutã pe Pavel,ridicînd mîna cu þigara ºi fãcînd semn cãtre casetofonulpe care-l scosese pe geam, adicã „fain, îþi place,nu ?“. „Cine bate noaptea la fereastra mea ?/ E-o gagicãcu poliþia,/ Spune cã i-am furat inima !“, cînta vigurosmanelistul profesionist, urmat pas cu pas de cei dincurte, care ºtiau versurile cîntecului pe dinafarã.

Era ora mesei ; oamenii se adunaserã prin bucã-tãriile luminate, mîncînd parcã toþi cartofi prãjiþi, aºade tare mirosea a cartofi prãjiþi în aer. O rumoare încare se topeau rîsete, þipete, huruit de maºini, lãtratde cîini ºi manele umplea mahalaua asta nici cal, nicimãgar : cu blocuri de patru etaje, scorojite ºi pline dehodrobele prin balcoane, cu cocioabe ori chiar caseceva mai rãsãrite, cu vopseaua încã proaspãtã, ba uneleºi cu portiþe ºi gãrduþuri adevãrate, din fier forjat,cum era cea a lui don’ Costicã. Un bãftos, don’ Costicããsta ! Alþii nu aveau cu ce sã se întemeieze. De-o pildã,Profesoru’, din salariul lui de maistru la o ºcoalãaflatã la vreo douãzeci de kilometri distanþã de Iaºi, nuputuse decît „sã se extindã“. Norocul lui cã locuia laparter, pe colþ : spãrsese un perete ºi-ºi fãcuse intrareseparatã, cu uºã, trepte ºi un mic paravan cu cerdacavansînd în spaþiul comun din spatele blocului. Da’ numai apucase sã-ºi vopeascã tot paravanu’, cã fusesedat afarã de la ºcoalã, de beþiv ce era, ºi nu-i ajungeaubanii de nici unele. În cerdacu’ ãla, cît era vara de lungã,

155

Nudul Dianei

ieºea seara Profesoru’, în pantaloni scurþi ºi maiou,ca sã i se vadã muºchii de fost boxer amator la clubul„Nicolina“ ; stãtea omu’ fumînd ºi se uita la lume desub sîrma veºnic plinã de rufe. ªi-ºi supravegheabãiatul, o pãrãsiturã de plod fãcut la bãtrîneþe, carebîzîia una-douã din te miri ce ºi striga la taicã-sãu : bacã l-a împins ãla, ba cã i-a luat celãlat mingea de lapicior, ba cã l-a scuipat ics, ba cã l-a bãgat în mã-saigrec... ªi, dacã atunci se întîmpla ca Profesoru’ sãmai fie ºi afumat, apoi sã te þii spectacol cu þipete ºiînjurãturi cu taþii celorlalþi plozi, de ieºea cîte o femeiela geam ºi striga : „Potoliþi-vã, cã acuºi chem poliþia !“.

ªi una chiar a ºi chemat-o odatã, da’ sectoristul avenit, ºi-a dat chipiul pe spate, a cerut o þigarã de launu’, a aprins-o ºi s-a aºezat la o tablã cu Dan.ªi-apoi au apãrut ºi cîteva sticle de bere ºi, cînd s-aîntunecat, de sub salcîmi se auzeau tablele zuruind ºicum îl înjurau ãia pe Iliescu. Dupã care sectoristul aplecat fãrã sã dea nici o amendã, spre supãrareareclamantei !

Aºa cã mamele din bloc, dupã un timp, au începutsã strige la ãi de se certau ºi se bãteau în curteainterioarã : „Vã dau la ziar dacã nu vã potoliþi !“. ªitoþi se potoleau ca prin farmec : pãi, o pãþise unuldintre ei, cã o fãtucã scrisese cum se încãierase elîntr-un restaurant ºi spãrsese capul cuiva c-o sticlã debere ; ºi-apoi, cum le-a aranjat dracul ca bãtãuºul sãse ducã chiar a doua zi la un patron, sã cearã de

156

Mariana Codruþ

lucru, ºi cum ãla avea ziarul pe masã, i-a rãspuns cãel nu vrea sã angajeze un scandalagiu !

— Mãi tatã, da’ nici duminica nu laºi treaba deoparte ?îl întrebã Pavel pe taicã-sãu, care intrase sub maºinã.

Meºterul rîse cam încurcat, cã, adicã, nu face marelucru.

— Ai vorbit cu don’ colonel pentru Veronica ?— Vorbit !... Vezi ce bine e sã-i ajuþi pe oameni ? Pe

ãsta eu l-am servit cîndva, ºi pe el, ºi pe copiii lui,cînd cu o oglindã frumoasã, cînd cu geamuri, ºi eln-a uitat. Om cumsecade, þi-am spus doar... Ba mi-apromis cã îmi pune o vorbã bunã sã obþin ºi diplomãde bacalaureat ! pufni tata în rîs...

— Diplomã de bacalaureat, tu ? fãcu Pavel, cu ochiimari. Bãi frate, ce lume... Pãi, tu te-ai dus doar decîteva ori pe la liceu’ ãla, tatã. Cum sã ai diplomã ?...Da’ la ce-þi trebuie ?

— S-o pun ºi eu în ramã, ce, sînt mai prost decîtVasile ? se gurguþã meºterul, ieºind de sub maºinã. Elºi-a cumpãrat ºi una de facultate... Mã rog, aºa ziceel, adicã el nu zice aºa, zice cã a fãcut facultate lafãrã. Da’ eu nu ºtiu nici cînd a fãcut liceul...

— L-o fi fãcut, parcã poþi sã ºtii ? ! dãdu Pavelbãtrîneºte din cap. Cã nu te joci cu cartea, ce, crezi cãaºa... ?

— Aºa-i, mã. Am glumit ºi eu cu diploma... Ce sãfac eu cu ea ? ªi-apoi, eu n-am mai dat pe la liceu devreun an... Ce sã mai înveþi la vîrsta asta ? Eh, în altãviaþã am sã fac ºi eu ºcoalã, ca tot omu’ serios...

157

Nudul Dianei

— Rizoooo ! strigã bunica din uºa blocului,uitîndu-se prin curte.

Dar Rizo nu era nicãieri.Pavel sãri, de parcã atîta aºtepta :— Rizo al matale cerºea ieri la capul podului spre

Alexandru !Toþi încremenirã. Meºterul se înroºi la faþã :— Chiar, mã, chiar ? se bîlbîi el.— Da, dom’le, aºa cum îþi spun !

ªi au luat-o care mai de care la întrebãri pe bunicalui Rizo, cã ce ºi cum de cerºeºte nepotul ei la cap depod. Ce, n-are pensie de pe urma lui bãrbatu-sãu ? Doara fost „erou al muncii socialiste“, se bãgã în vorbã dela fereastrã mama lui Dan, mecanicul de locomotivã.

ªi bunica s-a mirat : ce erou, care erou ? ! E drept cãbãrbatu-sãu, maistru constructor, a murit la ridicareaCasei Poporului, unde a fost mobilizat ºi el, da’ de peurma lui n-a avut bani, ci numai belele. Cã, numai ceplecase dintr-o permisie, de acasã, ºi ea a ºi primit untelefon de la Bucureºti. ªi ãla de la telefon a anunþat-ocã bãrbatu-sãu a fost gãsit mort pe-o stradã dupã cefugise de pe ºantier ºi „trãsese la mãsea toatã noaptea“ !Auzi, omu’ ei, care nu bãuse mai mult de-o bere,douã niciodatã !

ªi, cînd s-a dus la Bucureºti sã-ºi ia mortu’, altenecazuri : cã niºte oameni au dus-o într-un birouºi-au descusut-o ºi pe-o parte, ºi pe cealaltã : cã ceºtie ea, ce i-a spus meºterul cînd a venit acasã despre„obiectivul“ la ridicarea cãruia a avut onoarea sã fie

158

Mariana Codruþ

chemat ? I-a lãsat cumva el, cînd a fost în permisie, vreohîrtie, vreun plan ? Cã aici nu te joci, e obiectiv deimportanþã naþionalã… ªi ea a rãspuns ºi la început, ºidupã nu ºtiu cîte ore cît au lãsat-o singurã, fãrã mîncareºi fãrã apã – findcã ãia au luat-o de la capãt cu între-bãrile –, cã nu ºtie nimic, nimicuþa, cã bãrbatu-sãu aavut atunci alte griji : fata, casa lor !…

— Ia, uite, dom’le ! Pãi, ãia erau securiºti ! se bãgãDan, mecanicul de locomotivã, trãgînd din þigarã ºiînvîrtind amarnic zarurile.

Dar bãtrîna nici nu se uitã spre el, cã nu terminaseîncã : dacã tot ºi-a dat drumul la gurã, mãcar sã-ºiverse tot oful ! ªi, dupã ce-au urcat-o în tren cu mortulferecat în sicriu, cã nici sã-l mai vadã o datã la faþã nua putut, ºi s-a întors acasã, alte necazuri ! Fiindcã popao þinea una ºi bunã ca bãrbatu-sãu sã fie îngropat lagrãmadã cu cerºetorii ºi cu cei fãrã neamuri, adicãn-a spus aºa, da’ ea ºtia cine era îngropat acolo undevoia sã-i punã soþul. Da’ aici ea nu s-a lãsat, a plînsºi-a fãcut un tãrãboi de s-a speriat ºi popa ºi-a ieºit,pînã la urmã, dupã voia ei !

— ªi, în urmã, n-am primit nici pensie, nici ajutorde înmormîntare !

— Da’ bãrbatul matale n-a lucrat ºi-n Irak ? întrebãDan. Cã ºtiu cã mergeau ºi-n strãinãtate construc-torii... Valutã, ceva, acolo ?

Nici banii de la munca din Irak, unde omu’ ei alucrat doi ani înainte de Casa Poporului, nu i-a vãzut,

159

Nudul Dianei

da’ ea, tot aºteptîndu-i, a cheltuit o grãmadã în contullor, ca sã-ºi poatã creºte fata, ºi pe urmã a trebuitsã-ºi vîndã apartamentul cu trei camere ca sã-ºiplãteascã datoriile ºi sã se mute aici, spuse bunica,privind disperatã în jur ºi trãgîndu-ºi nasul. ªi, uite,acum fiicã-sa ºi-a luat lumea în cap ºi i-a lãsat plodulãsta pe cap, care nu stã locului nici de leac. Cã nu eal-a trimis la cerºit, da’ dacã el vede cã nu-i poate dabani de una ºi de alta...

ªi, dupã spovedania asta fãcutã pe nerãsuflate,bãtrîna se sprijini de peretele galben al blocului,plîngînd.

Meºterul se tot ºtergea pe mîini, uitîndu-se laPavel.

— Da’ de ce nu cauþi sã afli ce s-a întîmplat cubãrbatu’ matale ? o întrebã Dan. ªi de ce nu-þi ceridrepturile bãneºti, cã – n-ai vãzut ? – acum toatãlumea ºi le cere ºi nu mai e nici o primejdie, acume democraþie ! spuse el ºi don’ Costicã îl completã,încet, ca sã-l audã numai Pavel : „Te-ai cãcat înpãlãrie !“.

Dar bunica lui Rizo s-a uitat amãrîtã la Dan, cumîna la gurã ºi clãtinînd din cap, ºi-a oftat :

— Pãi, tot Ei sînt acum la putere ºi eu nu mai amnevoie de alte necazuri.

Dupã care a dat bunã seara ºi s-a topit în scaraîntunecoasã a blocului, întorcîndu-se în garsonieraei cît palma.

160

Mariana Codruþ

* * *

Pavel se scãrpinã pe gît abãtut. Taicã-sãu vãzuºi-l întrebã, ca sã schimbe vorba :

— Cum te-ai distrat, mã, la nuntã ?— Bine.— Da’ unde-a fost ?— La casa miresei, în capãtul Pãcurariului, dincolo

de cimitiul evreiesc...— Aha, pe-acolo era ºi fabrica de sticlã unde am

lucrat eu...

ªi Dan, care lãsase tablele ºi venise cu liota decopii dupã el ºi încãlecase gãrduþul pe care stãteaPavel, se bãgã în vorbã :

— Muzici ? Chef mare ?— E ! dãdu din mînã Pavel..— ªi eu am chefuit, am fost la un botez !— Ce botez, bãi, al cui ? întrebã Pavel.— Al garajistului de la scara D, rîse Dan.— Da’ ce, mã, s-a botezat la douãzeci de ani ? se

mirã meºterul.— Pãi, aºa-i la sectanþi. Se boteazã cînd vor ei.— Da’ de cînd e ãsta sectant ?— De dinainte de-a pleca în armatã...

— ªi cum e la ãºtia la botez ?Cum sã fie ? Bine, da’ el nu-ºi putea lua privirea de

la popa lor : un bãrbat cam de vîrsta lu’ don’ Costicã,cu blugi ºi cu o cãmaºã albã pe el, tuns scurt ºi cumustaþã, da’ fãrã barbã...

161

Nudul Dianei

— Cum sã asculþi tu de un popã îmbrãcat în blugi ?se mirã tata lung, teatral ºi copiii devenirã numai ochi

ºi urechi. Pãi, dacã popa Chiriac din satu’ meu ar fifost îmbrãcat tot aºa, ar mai fi ascultat el, Sofron, de

sfaturile lui ? fãcu tata cãtre copii.ªi Pavel a dat din cap cã aºa-i, are dreptate, ºi i-a

povestit lui Dan cum s-a dus el odatã, cînd era mic,cu popa Chiriac cu molifta, la Sofron, un þigan din

satul bunicã-sii. ªi, ajungînd ei acolo, l-au auzitpe þigan cã-ºi strigã unul din puradei pe numele

„Comando“. (Copiii izbucnirã în rîs.) Da’ pãrintele s-asupãrat ºi i-a zis : „Mãi omule, alt nume, mai ro-

mânesc, n-ai gãsit ?“. ªi þiganu’ l-a ascultat ºi, cîndpãrintele s-a dus altã datã la el cu molifta, l-a auzit

cã-l strigã pe plodul acela „Cãþel“. ªi pãrintele iar s-asupãrat ºi l-a întrebat : „Bre, dar un nume de om n-ai

gãsit ?“. ªi þiganu’ s-a supãrat ºi el ºi i-a rãspunsobraznic : „Pãi, cîinele nu e ºi el om ?“. (Copiii se

tãvãleau de rîs.) Da’ apoi s-a mai gîndit el ce s-a maigîndit, cã nu e bine sã te pui rãu cu popa din sat, ºi

i-a schimbat numele puradelului din Cãþel în Viteaz.ªi popa l-a lãsat în plata Domnului, cã, mã rog, nu

era totuna...ªi Dan, ºi copiii, ºi meºterul rîdeau de se cutremura

mahalaua. Profesoru’ ieºi în balconul lui uitîndu-se laei ºi fumînd...

— Mãi, ce nebun ! îºi ºterse meºterul lacrimile,aºezîndu-se pe vine ºi continuînd sã ºurubãreascã la

maºina lui.

162

Mariana Codruþ

— ªi garajistu’ s-a dezbrãcat în pielea goalã ca sãfie botezat ? îl întrebã el pe Dan.

Copiii devenirã din nou numai ochi ºi urechi.— Noo, a fost chemat în faþã ºi a intrat odatã cu

popa într-un bazin plin cu apã care era sub un fel descenã ; ºi popa ãla în blugi ºi frezat, dupã ce-a maibodogãnit, acolo, tot felul de cuvinte, l-a întrebattare pe garajist cam aºa ceva : „Mihai, de bunãvoie ºinesilit de nimeni te botezi tu în faþa comunitãþii ?“. ªiMihai a rãspuns : „Da, sã trãiþi !“. ªi odatã ºi-a bãgatcapul dintr-o miºcare în apã ºi l-a ridicat tot dintr-omiºcare !...

— În bazin ? Singur ? se mirã geamgiul ºi asistenþaîºi þinu rãsuflarea.

— Da, dom’le, singur, cum mã vezi ºi cum te vãd...— ªi-a spus „Da, sã trãiþi“, ca la armatã ?— Da, dom’le, nu þi-am zis ?— ªi popa, popa ce-a zis ?— Popa a rîs ºi au rîs ºi oamenii ceia ºi Mihai

stãtea în apã ºi apa-i curgea din cap...O altã salvã de hohote cutremurã asistenþa.

Rîdea ºi Rizo, care apãruse în faþa blocului, darnumai cu Gimi, dezbrãcat ºi fãrã pãlãrie, ºi stãtea peo þeavã de canalizare, ceva mai departe de adunare.ªi Pavel vãzu cum fiul Profesorului veni pe furiº dinspatele lui Rizo ºi-i dãdu un ºut cãþelului. Cîntãreþuldin triºcã se ridicã în picioare ºi-i arse agresoruluiuna în fluierul piciorului, cã ãla începu sã zbiere dintoþi rãrunchii. Atunci Profesoru’, care stãtea în cerdac

163

Nudul Dianei

ºi trãgea ºi el cu urechea la ce se vorbea sub salcîmi,a încãlecat cerdacul sãrind în curte ºi-a rãcnit la fe-

cioru-sãu de-au tresãrit toþi :— Bãi, boule, te-ai lãsat tu bãtut de nepotul unei

femei de servici ?Bãiatul lui s-a fãcut mic ºi n-a zis nici pîs.

— Bã, te-ai lãsat tu pocnit de plodul unei curve ?repetã tatã-sãu, apropiindu-se ºi mai mult de el.

Copilul, bãgat în sperieþi de ameninþarea din ochiiºi vocea lui taicã-sãu, încetã ca prin farmec sã mai

boceascã, rãspunzînd împãciuitor :— Da’ nici mãcar nu m-a durut !

Rizo se lãsase pe vine, gata-gata sã intre în pãmînt,

iar copiii din curte s-au adunat ciopor cînd l-au vãzutpe Profesor luîndu-ºi de urechi plodul ºi ducîndu-l

lîngã bãtãuº :— Dã-i, bã, ºi tu una, pizda mã-tii de bulangiu !

i-a zis, scuturîndu-l.Rizo s-a ridicat în picioare, aºteptînd pumnul, dar

ãla, care tremura ca varga, nu l-a lovit.— Dã-i, bã ! Tu n-auzi ? rãcni din nou tatã-sãu.

ªi atunci, de jos, de lîngã maºina lui, don’ Costicã

strigã calm :— Lasã-i, domn’e, cã-s copii !

— Bã, þi-am spus sau nu þi-am spus sã-i tragi ºi tuuna ãstuia ? ! rãcni din nou tatãl la fiu, ignorîndu-l pe

don’ Costicã.

164

Mariana Codruþ

ªi, pentru cã plodu’ stãtea tremurînd ºi cu o figurãjalnicã în faþa lui, Profesoru’ îi arse el o palmã rãsu-

nãtoare lui Rizo :— Ai vãzut, bã ? Aºa se rãspunde la bãtaie, futu-te-n

cur pe mã-ta de stîrpiturã ! Pãi, aºa vrei tu sã deviibãrbat ? rãcni tatãl, vînãt la faþã de furie.

— Lasã-i, domn’e, cã sînt copii ! Ce te bagi, ditamaiomu’ bãtrîn, în treburile lor ? întrebã din nou don’

Costicã, roºu la faþã.— Da’ tu ce te bagi, bã securistule ! se rãsti la el

Profesoru’, punîndu-ºi mîinile în ºolduri ºi venindîncet cãtre meºter.

— Cu cine vorbeºti, bã, tu aºa ? se rãþoi ºi tatãl luiPavel. Eu, securist ? Ia stai cã-þi arãt eu þie cine-i

securist, spuse el ameninþãtor ºi dãdu sã se ridice dejos.

Dar nici nu apucã sã se ridice bine în picioare, cã

Profesoru’ îl îmbrînci cu un umãr ºi meºterul cãzu pespate, basca de pe cap sãrindu-i cît colo, printre

piesele maºinii puse cu grijã pe prelata de cort mur-darã de ulei. Cîþiva copii izbucnirã în rîs, iar Profesoru’,

scuipînd într-o parte, întãri, privindu-l cu mîinile înºolduri :

— Da’, bã, tu, securist, cã tu ai casã ºi prietenisecuriºti, nu eu ! Ca ºi fecioru’ lui Flondor, futu-l în

cur de golan cu ºtaif !— Nu-l mai înjura, dom’le, pe ãla, cã a murit ieri

electrocutat ! spuse mecanicul Dan, mustrãtor.

165

Nudul Dianei

— Sã fie sãnãtos ! aruncã furios Profesoru’, ridicînddin umeri.

Pavel se ridicã de pe gard ; haidamacul se întoarsespre el ºi-l întrebã în batjocurã :

— Tu ce vrei, bã labagiule ?Meºterul îi fãcu semn lui fiu-sãu sã stea cuminte –

deºi Pavel nu avea de gînd sã facã nimic, numai cîts-a înroºit pînã la rãdãcina pãrului – ºi încercã dinnou sã se ridice ; Profesoru’ îi dãdu iar în piept un umãrsolid, de fost boxer la clubul „Nicolina“, ºi meºterulcãzu din nou ºi începu sã rîdã acolo, pe jos, cu rîsullui cloncãnit ºi gîjîit de curcan. Profesoru’ se uitã la elcu dispreþ, scuipã alãturi ºi îi întoarse spatele. κiînºfãcã bãiatul de mînã ºi amîndoi se întoarserã încerdacul lor, pe uºiþa de lemn vopsitã în alb.

Rizo, cu Gimi þinîndu-i-se bãtrîneºte pe urme,culese basca decoloratã de soare a meºterului de pe jos,o netezi cu grijã cu palma ºi i-o puse încet pe genunchi.

— Dã-l încolo, nene Costicã, cã ãsta-i un bãtãuº !spuse copilul, umil.

ªi don’ Costicã începu din nou sã rîdã, cam ruºinatînsã, dar nu se putu abþine sã nu-l întrebe :

— Care-i capitala Franþei ?

ªi chiar atunci trecu prin curte studenta de lascara B, cu fusta ei scurtã ºi buricul descoperit,pãrul blond-roºcat, pînã la talie, scuturîndu-i-se ºiunduindu-i-se pe spate ca un ºarpe uriaº.

166

Mariana Codruþ

— Marfã ! zise Dan, fluierînd admirativ.ªi, ca la comandã, toþi se întoarserã încet ºi o

urmãrirã pe fatã din ochi pînã ce dispãru în scarã.Numai Pavel se uitã lung la taicã-sãu, se ridicã de

pe gãrduþ ºi se îndepãrtã, luînd-o pe aleea dintresalcîmi unde aproape cãzuse întunericul.

— Rizoooooooooo ! auzi în urmã vocea bunicii dela etajul patru al blocului lãutarilor.

167

Nudul Dianei

Capitolul treisprezece

America la schimb

Dar n-a dat bine colþul spre Bahlui, cã s-a trezit cutaicã-sãu alãturi, gîfîind.

Pavel se opri ºi-l întrebã încruntat :— Tatã, spune drept, tu l-ai þinut pe Ceauºescu în

braþe ?— Da’ de unde, mã, eu am þinut-o pe maicã-ta în

braþe ! rîse meºterul cu cloncãneala lui de curcan.Fecioru-sãu îl privi nervos ºi-o luã la fugã. ªi

taicã-sãu începu sã strige dupã el : „Pavel ! Pavel !Pavel !“, tot mai tare ºi mai disperat. De teama scan-dalului, Pavel l-a aºteptat pe malul rîului. Iar cîndmeºterul ajunse din nou lîngã el, respirînd atît degreu, de parcã era gata sã-ºi dea sufletul, ca la unsemn au coborît amîndoi taluzul, lãsîndu-se obosiþiîn iarbã. ªi don’ Costicã începu sã zicã nu-º’ ce, darzdroncãnitul unui tren de marfã i-a acoperit cuvintele.Iar cînd locomotiva ºuierã asurzitor, meºterul izbucniiar în rîs.

Pavel n-a înþeles nici ce-a spus, nici de ce-a rîs :stãtea cu capul pe genunchi ºi se uita înspre calea

168

Mariana Codruþ

feratã. ªi taicã-sãu ºtia cã va tot sta aºa dacã el n-o sãspunã nimic.

— ªtii cînd te-am pocnit ºi te-am întrebat cum ºicînd vrei tu sã pleci în America ? îl întrebã meºterul.

Fecioru-sãu îl privi cu aerul atît de cunoscut tatãlui :— Iar vrei sã mã duci cu basme, ca pe copii !— Nu, mã, nu vreau sã te duc cu basme. Spune-mi

tu cum ai ajuns sã scrii cã vrei sã pleci în America. ªi cui.

Pavel nu s-a clintit. Un vînticel îi zburlea pãrul depe frunte ºi el închise ochii, de parcã ar fi vrut sãtragã un pui de somn. Taicã-sãu se întinse în iarbã :

— Bãi, ce bine-i ! Întinde-te ºi tu ! fãcu, oftînd deplãcere.

Fiul întoarse capul spre meºter. Începu sã-i po-vesteascã, încet, cu mari pauze între propoziþii, cum,atunci, la „inundaþie“, la care s-a dus cu Veronica amãtuºii Porumbiþa sã culeagã peºti de lîngã bisericã,pe cînd se întorceau acasã cu gãleþile pline, îmbro-bodite cu saci de plastic, ca sã nu sarã afarã crapii ºicaraºii, cã erau încã vii, fata i-a spus la un momentdat cã ea cel mai mult ºi mai mult îºi doreºte sã plecedin sat. ªi cã-ºi mai doreºte ceva, dar asta numaiinima ei trebuie s-o ºtie... ªi Pavel a întrebat-o de cenu pleacã din sat, însã ea nu l-a luat în seamã, deparcã nu l-ar fi auzit. Mergea tristã pe drumul alb desoare, dar la un timp s-a înveselit din nou ºi l-aîntrebat ce-ºi doreºte el cel mai mult ºi mai mult. Iarbãiatul a stat ºi s-a gîndit, s-a gîn-diiit, mutînd gãleatacu peºte de pe cap pe umeri ºi înapoi, ºi apoi i-a

169

Nudul Dianei

rãspuns cã ar vrea sã aibã o casã de piatrã. Veronicaa rîs ºi s-a mirat: „Cum adicã ?“ ºi el a spus cã locuieºtecu mama ºi tata într-o casã de pe malul Bahluiului,din placaj. Cînd vîntul bate mai tare, cocioaba lorscîrþîie din toate încheieturile, iar pe acoperiº bucãþilede carton negru dat cu smoalã încep sã facã plici-pliciºi uneori ºi zboarã ; iar cînd plouã, ei se bat cap încap punînd peste tot în casã lighene ºi farfurii ºi ibriceca sã strîngã apa. Dupã ce trece furtuna, tata se urcãpe o scarã ºi mai toarnã niºte gudron pe ici, pe colo,sã mai cîrpeascã acoperiºul, sã nu intre apa ca afarã...

Meºterul rîse, dar bãiatul lui nu-i dãdu nici oatenþie.

S-au mai oprit ºi în faþa ºcolii, aºezîndu-se pe obancã din lemn ca sã-ºi admire picioarele albe ºiaricite de atîta umblat prin apã. Veronica s-a întors cufaþa spre clãdirea pustie ºi, nici una, nici douã, ºi-abãgat iute mîna prin portiþa de metal ºi-a sãltat zã-vorul. L-a tras ºi pe Pavel în curte ºi, cu gãleþile cupeºte pe cap, s-au apropiat de geamurile mari ºigoale. ªi ea i-a zis : „Aici am învãþat eu ºi acum aicisînt un fel de profesoarã“. Auzind-o, copilul s-a chiompitlung, cu mîna streaºinã la ochi, în clasele ºi pe holulîntunecat al ºcolii, mirat, de parcã ar fi vãzut-o acolope prietena lui cu ghiozdan ºi uniformã ºi codiþe. IarVeronica i-a dat o pãlmuþã peste cap ºi l-a întrebatdin nou ce vrea sã se facã el cînd va fi mare. (Pavels-a uitat ca tîmp la faþa ei înroºitã de soare, cu buzele

170

Mariana Codruþ

umede ºi ochii negri, ºi s-a tot uitat pînã ce frumoasal-a adus la realitate : „Ei, hulubaº, unde eºti ?“.) ªi el arãspuns, de parcã ar fi recitat o poezie învãþatã pe derost, un pic teatral, un pic cu mîinile la vipuºcã, unpic cu cravata de pionier fluturînd la gît, cã, atuncicînd va fi mare, vrea sã se ducã în America ! Vecinalui a rãmas cu gura cãscatã, cã adicã de unde pînãunde America, ce ºtie el despre America ºi cum vreasã ajungã el în America ? Poate cu bicicleta, cu cãruþa,cu tramvaiul, mã rog ? Sau în colet poºtal, cu ºtampilã ?

În timpul ãsta tocmai ieºeau pe portiþa ºcolii ºiVeronica a bãgat iar mîna ºi a tras zãvorul la loc ºi eracu gîndul dus. Iar bãiatul a tãcut ruºinat prin soarepînã au ajuns la casele lor. ªi apoi a auzit cum mã’º’Ana o certa pe fiicã-sa în gura mare prin ogradã, cãunde a umblat ea atîta, cã sã-l ia boala de peºte,numai oase ºi puþind a mîl, cã umblã lela ditamaimuieroiul prin sat cu un plod dupã fustele ei, sã rîdãoamenii ºi cu curu’ de casa lor, cã treaba stã-n loc, cã,sigur, mîncare vrea, da’...

Pavel n-a bãgat-o în seamã ; toatã ziua s-a gînditla America, în care erau americanii ce nu au maibinevoit sã vinã, cum bodogãnea mereu bunicu’ Ion,ºi blocuri cu mult mai înalte decît în Iaºi, ºi Pelé,fotbalistul despre care lumea spunea cã are un piciorde aur ! ªi s-a gîndit ºi la cum rãspunsese el, penegîndite, cã va pleca în America atunci cînd va fimare ºi cum l-a privit Veronica atît de miratã, deparcã i-ar fi zis cã vrea sã zboare în Lunã !...

171

Nudul Dianei

Pavel tãcu ºi se gîndi cã Lelicãi nu i-a suflat atuncinici o vorbã despre planurile lui. Aºa cã nu a înþelesde unde a aflat taicã-sãu cînd, cîþiva ani mai tîrziu, l-aîntrebat într-o bunã zi, la întoarcerea de la serviciu,roºu la faþã ºi cu ochii ieºiþi din cap cît cepele : „Cumvrei, mã, sã te duci tu în America ?“. ªi i-a ars opalmã, prima ºi ultima în viaþa lui, de i-a þiuit urecheatot restul zilei. ªi copilul s-a tras deoparte, nãuc,fiindcã îi ºi ieºise din minte gîndul cã vrea sã plece înAmerica, numai s-a uitat la taicã-sãu cu buzele tre-murînde ºi plin de fricã. Dar maicã-sa i-a sãrit înspinare geamgiului, ca o cloºcã, ºi l-a ameninþat :„Dacã mai dai în bãiat, sã ºtii cã bag cuþitu-n tine !“.

ªi l-a luat ºi l-a strîns la piept pe odorul ei ºi i-aºoptit : „Mama te iubeºte atît de mult, cã nici aerul dinjurul tãu nu vrea sã-l ia !“. Vreo lunã de zile n-a maivorbit cu sticlarul : „Spune-i lui taicã-tãu cã s-a stricatmaºina de spãlat !“, fãcea mama cãtre Pavel, iarmeºterul, care era de faþã, rãspundea : „Spune-i mã-tiicã am s-o repar mîine dupã-masã, cã acu’ am multãtreabã“...

* * *

În vacanþa de iarnã de dupã inundaþie, n-a maigãsit-o în sat pe Veronica. Lelica i-a povestit cã fatavecinului s-a dus la Paºcani, la fabrica de perdele,fiindcã s-a sãturat de statul cu mã-sa ºi tatã-sãu, darcã i-a dat pentru el o carte.

Pavel a luat ºi a rãsucit pe toate pãrþile cartea,Miturile ºi legendele Greciei antice, giorsãitã ºi cu

172

Mariana Codruþ

colþurile îndoite. ªi-apoi a pus-o cu grijã pe pernã, înpatul lui din bucãtãrie, dupã care ºi-a luat patinele ºis-a dus la Pruteþ de s-a dat cu ele. (ªi-a plîns.) Parcãera amorþit ºi încã aºa de tare, cã nici n-a simþitdurerea cînd a cãzut ºi capul i-a sãrit de cîteva ori pegheaþã ca o minge...

Seara, dupã ce-a mîncat ºi s-a spãlat pe picioare înlighean, i-a scris Veronicãi la masa din bucãtãrie oscrisoare lungã, pe foaie de caiet dictando, frumosliniatã, ºi i-a mulþumit mai întîi pentru carte, asi-gurînd-o cã o va citi. Apoi i-a mai scris cã el se vaduce în America cu vaporul ºi va creºte porumbei, cãacolo ei zboarã mai bine, fiindcã deasupra ºi înpreajma oceanului sînt curenþi care-i ajutã. ªi vacîºtiga mulþi bani ºi îºi va face ºi o casã ! A vrut chiarsã descrie casa, dar mai mult decît cã va fi de piatrãn-a ºtiut cum ar trebui sã arate ºi-a tãcut cu privire laproblema asta.

ªi cã o sã pescuiascã ºi peºti mult mai mari decîtcei gãsiþi la vãrsarea Prutului, fiindcã va merge peocean, care e mult mai mare decît Marea Neagrã, lacare el fusese cu pãrinþii cu vreo doi ani în urmã. ªi,cînd i-a scris de mare, ºi-a amintit de corturilenemþilor ºi cehilor veniþi în concediu la Mangalia,mari ºi frumoase, cu scaune ºi mese pliante ºi toatecîte trebuiau pentru gospodãrie, cu femei blonde ºigrase care fãceau mîncare pe aragazuri mici, în faþacorturilor ; ºi atunci i-a scris Veronicãi cã mai bine osã stea într-un cort, e rãcoare ºi bine-n el, eºti stãpîn

173

Nudul Dianei

pe viaþa ta ºi poþi ieºi cînd vrei sã vezi dacã plouã saunu !

(ªi ar mai fi vrut sã-i scrie – dar asta nu i-a maipovestit meºterului – cã ea semãna cu o fatã a nemþilorceia de la Mangalia, pe care el ºi cu maicã-sa ourmãreau tot timpul, cã altceva nu aveau de fãcut –fiindcã taicã-sãu, care nu putea sta locului nici oclipã cu mîinile, mergea ºi repara pe degeaba maºi-nile celor de prin staþiune : desfãcea maºina în bucãþi,înºira toate piesele pe o foaie de cort, dãdea fuga dele spãla în mare una cîte una, apoi se întorcea ºirobotea ziua întreagã pe nisip ; iar seara, venea cucîteva sticle de bere înapoi ; „Mãcar de-ai lua bani !“,spunea mama ciudoasã ºi se certa tot timpul cubãrbatu-sãu înainte de culcare, „cã ne-ai lãsat caproºtii, singuri, pe plajã, cã eºti un fraier de munceºtipe degeaba, cã aºa ai fãcut tot timpul ºi noi nu maiieºim din nevoi, cã nu-þi pasã de copil ºi de mine...“.Da’ nu-l certa cu rãutate ºi tata ºtia asta, aºa cã numairîdea gîjîit ºi cu un licãr de umilinþã în ochi, se înroºeaca un curcan, da’ nu scotea nici un cuvinþel, nicimãcar „dã-te mai încolo !“...

ªi era nemþoaica aceea înaltã ºi plinuþã ºi purta uncostum de baie albastru pe ea. Avea pãrul prins cu opanglicã roz, numai cã pãrul ei era blond. ªi fataaceea era cu un þigan român – adicã pãrea þigan,fiindcã era negricios –, care avea dupã el un bãiatmai mic. Ei vorbeau româneºte cu ea, fa, fa, ea rãs-pundea nemþeºte, ia, ia... Ãia doi, þiganu’ mai mare

174

Mariana Codruþ

ºi þiganu’ mai mic, intrau cu ea în apã ºi-o plimbau cusalteaua. ªi, stînd pe burtã, ea rîdea tot timpul, ridicîndba piciorul drept, ba piciorul stîng. ªi la glezna pi-ciorului stîng avea un lãnþiºor de aur care îi ºedeatare bine. Rîdea ºi bãtea apa cu mîinile, fãcîndu-sedin ce în ce mai rumenã la faþa albã ºi plinã depistrui. Iar pãrul i se desfãcea din panglicã ºi atîrnape apã ºi þiganul i-l lua ºi ºi-l trecea peste faþã ºirîdea. ªi îi atingea ºi picioarele, ºi trupul, cu ochiiînchiºi. ªi vorbea cu puºtiul acela ºi rînjeau amîndoi...

Iar cînd pãrinþii ei au început sã strîngã cortul ºibodogãneau pe nemþeºte, fata plîngea, poate pentrucã þiganii, ãla mare ºi musculos ºi ãlãlalt, plodul, n-aumai apãrut prin preajmã...

Dar Pavel nu i-a mai scris ºi lucrurile asteaVeronicãi.)

În scrisoare a asigurat-o cã toþi ai lui sînt bine,sãnãtoºi, cã el are note bune (ºi-a încheiat aºa : „Tesãrut, Pavel“). ªi a lipit scrisoarea (cu greu, fiindcãmîinile îi tremurau de atîta îndrãznealã), a scris peplic clar ºi cu litere frumos rotunjite : „Veronica Cercel,Fabrica de perdele, Paºcani“, ºi-a ascuns-o sub pernã,ca s-o trimitã a doua zi prin factorul poºtal.

Cînd a vrut sã se culce, s-a albit la faþã ºi-a cãzutjos. ªi avea ochii daþi peste cap ºi bîþîia din capuºurel, cã Lelica s-a speriat probabil ºi l-a chemat ºipe bunicu’ Ion, luîndu-l amîndoi în braþe ºi culcîndu-lîn pat. Iar cînd ºi-a revenit, bãtrîna, care îi pusese ocompresã cu oþet pe frunte, l-a certat : „Vezi dacã te-aizbînþuit cu patinele toatã ziua ?“. ªi-a stat lîngã el

175

Nudul Dianei

încã vreun ceas ºi l-a pus sã spunã cu ea „Tatãlnostru“ ºi „Crezul“ ºi apoi l-a învãþat sã-l roage aºa peDumnezeu : „Eu sînt slab, Tu fã-mã tare !“. ªi el aºa afãcut dupã ce-a rãmas singur pe întuneric, I-a cerut luiDumnezeu de cîteva ori : „Eu sînt slab, Tu fã-mãtare !“, legãnîndu-se în pat ca sã-i treacã durerea decap ºi sã adoarmã...

Dar Veronica nu i-a rãspuns. ªi, dupã încã vreunan, bãiatul i-a mai scris o scrisoare, în care-i spuneacã acum are o casã de piatrã, tot pe malul Bahluiului,la bloc, ºi cã e sãnãtos, ceea ce îi doreºte ºi ei (ºi aîncheiat tot cu : „Te sãrut, Pavel“). Vecina nu i-a rãspunsnici la scrisoarea asta. Apoi a venit revoluþia, el i-amai scris cîteva scrisori, dar nu i le-a mai trimis...

(Un timp, cînd se ducea la bunici, mai afla despreea de la mã-sa ba una, ba alta. Cã a plecat de lafabrica de perdele ; cã s-a dus în Spania, la culescãpºuni ; cã-i merge bine, cîºtigã bani din care trimiteºi acasã... Dar pe urmã Porumbiþa, dupã ce i-a muritbãrbatu’ de cirozã sau, cum a zis bunicu’ Ion, „aprimit de la popã vizã pe paºaport de unicã folosinþã“,s-a mutat la o fatã a ei, în alt sat, ºi Pavel n-a mai ºtiutnimic-nimicuþa despre Veronica ºi nici nu i-a maiscris vreodatã.)

* * *

Pavel se opri din povestit ºi rãmase liniºtit lîngãtaicã-sãu. O cãþea cu þîþele pînã în pãmînt le dãdeatîrcoale, mirosind prin iarbã. Don’ Costicã tãcea ºi

176

Mariana Codruþ

tãcea. ªi-apoi a izbucnit brusc în rîs, în rîsul luicloncãnit, gîjîit, stufos, de credeai cã se va sufoca. ªi

rîdea, ºi rîdea, bãtîndu-se cu palmele pe genunchi.Pavel s-a uitat nedumerit ºi, cumva, amuzat la el, dintr-o

parte, dar n-a scos nici un sunet. Iar taicã-sãu îngãimãprintre hohote : ca sã vezi, unde dai ºi unde crapã ! O

scrisoare de plod, pe care don’ colonel Gafencu nicimãcar n-a vrut sã i-o arate... Doar i-a vorbit despre

ea, aºa, pe departe. ªi s-a interesat cã, mã rog, cese vorbeºte în casa lor de stã copilul cu gîndul la

America ? ªi prostu’ de el, pentru scrisoarea aceea...Pavel se uitã confuz la taicã-sãu ºi se întoarse spre

luminile oraºului fãrã sã spunã nimic. ªi tãcu, ºi tãcu,bîþîindu-ºi uºurel capul. Apoi tresãri. Roºu la faþã, îºi

înfipse privirile în ochii meºterului :— Vrei sã spui cã... vrei sã spui cã pentru scrisoarea

aceea ai... Te-a pus don’ colonel acela sã ciripeºti, sãdai extemporale ?

Taicã-sãu se fãcu ºi el ca mãrgelele curcanuluicînd se repezi sã nege :

— A, nu, nu, nu !... Stãteam ºi noi aºa, de vorbã, cãatunci, cînd eram fochist aveam timp de palavre cît

vrei... Mai dregeam ºi cîte o oglindã, da’ tot rãmîneamult pînã seara ! Iar cît am fost director...

— Daaa ! Director ! Fãrã carte ! ! ! sãri Pavel ca ars.— Ei, da, director ! ªi ce-i cu asta ? Mã copilule ! Ce

prostii îþi trec prin cap ?... Eram cel mai bun în meseriamea, ce vrei... Comuniºtii te sãltau dacã erai bun...

ªi, ca director, veneau destui la mine, ºi mari, ºi

177

Nudul Dianei

mãrunþei. Le fãceam comenzile la timp ºi bine ºi toþimã respectau...

— ªi banii... casa...— Ce-i cu casa ? Am muncit, mã ! Aveam ºi salariu

bun, primeam bani ºi pentru oglinzile fãcute de mine...Te iei dupã golanu’ ãla de Profesor ?

Pavel se întoarse ºi ºopti cu amãrãciune, dar ºi cuun dispreþ uºurel :

— Cum te-a trîntit ãla la pãmînt !— Mã, ai pus la inimã prostia asta ? Dã-o dracului,

te porþi ca un plod ! Maturizeazã-te, domn’e !Aha ! ªi dumnealui ? – se repezi Pavel furios. ªi

dumnealui vine cu asemenea chestii ? S-a sãturat delumea asta cu multe feþe ! Îi spui unuia exact ce gîndeºti :„Ai greºit“, îþi zice un pretenaº, „ãluia trebuia sã-i spuice voia el sã audã. Maturizeazã-te !“. Vrei sã faci chiarceea ce spui : „Greºeºti“, îþi zice un pretenaº, „nu eobligatoriu sã faci chiar ceea ce spui. Maturizeazã-te !“Nu vrei sã te bagi în treburi murdãrele : „Greºeºti“, seva grãbi sã te condamne pretenaºul. „Cum vrei sã-þimeargã bine fãrã sã te bagi în treburi murdãrele ? Eºtiîn România, ce naiba, frate ! Maturizeazã-te odatã !“.

— În România, tatã, a fi matur mã tem cã înseamnãa gîndi una, a vorbi alta ºi a face cu totul alta ! ÎnRomânia asta a fi matur înseamnã sã minþi, sã furi, sãte prefaci ! þipã, cu lacrimi în ochi, Pavel.

— Asta-i viaþa, mãi bãiete... ! oftã meºterul, caredãdu sã mai zicã ceva.

Dar fiu-sãu îi tãie vorba, cu vocea aspritã : Lelicai-a tot bãgat în cap cã Dumnezeu e drept ºi cã

178

Mariana Codruþ

lucreazã prin oameni. Dacã lucreazã prin oameni ºidacã e drept, n-ar trebui ca ºi oamenii sã fie drepþi ?Ba ar trebui ! Or, el vede cã oamenii din jurul lui sepoartã nu dupã cum e drept, ci dupã interesele lor. ªiel, care vrea sã fie drept, n-o nimereºte niciodatã,mereu cade pe-alãturi, mereu o dã în barã, mereu setrezeºte vorbind, ca bou’, singur ! ! !

Se ridicã de pe iarbã ºi o luã la goanã, împle-ticindu-se pe malul de pãmînt, înspre calea feratã.Taicã-sãu îl chemã înapoi, dar bãiatul nu se opri.

— Pavel ! Pavel ! Pavel ! striga meºterul în urmalui, cu vocea din ce în ce mai frîntã.

— Moaº-ta pe gheaþã ! îi rãspunse feciorul cînd fusus, pe terasament, de unde, ºi sã fi vrut, geamgiulnu l-ar fi putut auzi.

179

Nudul Dianei

Capitolul paisprezece

Dupã furtunã

Pavel traversã calea feratã, apoi vechiul pod de

piatrã ºi o luã la stînga, spre centru, pe strãduþele înpantã pavate cu bolovani de rîu ; acum nu avea ochi

pentru casele vechi, vãruite în roz ºi albastru, printrecare apãruserã ca ciupercile, peste noapte, tot felul

de vile – unele locuite deja, cu dantelãrii complicatede fier la ferestre ºi la porþi, cu vase din care muº-

catele agãþãtoare atîrnau din balcoane, altele încã înconstrucþie, doar cu cîini uriaºi arãtîndu-ºi colþii pe la

garduri. Le ºtia pe de rost. Fiindcã le vãzuse ridi-cîndu-se ºi schimbînd în numai doi-trei ani faþa

mahalalei pînã nu demult plinã de gunoaie, puþind acîrpe murdare ºi a colþuri de case tãvãlite de ºobolani.

Trecu pe Sãulescu, pe lîngã Academia de Arte, intrãîn piaþã pe lîngã cinematograful Victoria, o traversã

ieºind în Lãpuºneanu, merse la deal strecurîndu-seprin mulþimea de tineri înghesuiþi în faþa cinematogra-

fului Republica, aruncã o privire în grãdina de laCorso, plinã de clienþi stînd la mesele din lemn de

180

Mariana Codruþ

sub sãlcii, gãlãgioºi ºi însetaþi, traversã Piaþa Eminescuºi o luã pe Copou, în sus...

ªtia pe de rost drumul ãsta, pe care-l fãcuse dezeci de ori : chiar dacã era varã ºi miile de studenþiplecaserã din oraº, încã mai miºuna de fete ºi bãieþi,coborînd sau urcînd dealul, stînd ciorchine pe trepteleUniversitãþii, pe marginea havuzului cu statui din faþacorpului B sau în staþia de tramvai, înghesuindu-secu îngheþate ºi hotdogi în mînã pe lîngã chioºcurilefast-food, umplînd terasele de pe trotuare ori umblîndalene prin Grãdina Copou... Îi plãcea lumina becurilortrecînd prin frunziºul stufos al copacilor ºi pãtîndasfaltul ; îl ameþea circulaþia intensã, la deal ºi la vale, atramvaielor zdroncãnitoare, a maxi-taxiurilor galbeneºi albe ori a troleelor silenþioase...

Ajunsese în staþia de la „Super“ ; gîfîia, ca în-totdeauna dupã un asemenea marº forþat. Se aºezãpe un gãrduþ de fier sã-ºi tragã sufletul ; se uitã lamobil : fãcuse un pic mai mult de o orã de la podulde peste Bahlui pînã aici. Deci mersese nu mai multde vreo patru kilometri. Era o nimica toatã pe lîngãdrumurile lui din alte zile, ocolind pe la Nicolina,ieºind în Primãverii, ºerpuind apoi prin Tudor spreSãrãrie ; cunoºtea ca-n palmã cartierele Alexandru ºiDacia, din care o tãia în Pãcurari ; bãtuse de zeci deori strãduþele din Þicãu, luînd-o la vale prin Tãtãraºi,Ciurchi, zona industrialã, înapoi acasã prin Nicolina.Marºurile astea îl oboseau, dar îl ºi liniºteau : eraucalmantele lui...

181

Nudul Dianei

Cîþiva bãieþi ºi fete cu skateboarduri alunecarãvîjîind pe lîngã el, zbierînd veseli. Îi urmãri cu ochiipînã îi pierdu pe undeva prin faþa intrãrii în GrãdinaCopou.

Se ridicã sã-ºi continue drumul în sus. Un vînticelcît coada unui ºarpe proaspãt ieºit din ou îl plesni înglumã peste faþã. Zîmbi. Nu fãcu însã vreo sutã depaºi, ajungînd sub copacii uriaºi de dincolo de CasaArmatei, cînd vînticelul, din senin, se transformãîntr-un ditai balaurul cu cinci capete care sufla nã-prasnic prin toate gurile. Într-o clipã, învîrteji coroa-nele bãtrîne, dar verzi, din care smulgea ca turbatcrenguþe ºi puhoi de frunze, împroºcîndu-le în toatepãrþile. Pavel abia avu timp sã se întrebe cum de serup ºi ramurile fragede, cînd vîntul cãpãtã o forþã atîtde înfricoºãtoare, încît el se repezi ºi prinse în braþeun castan enorm, alãturi de un bãrbat cu privireanãucã de spaimã, care-ºi ascunsese copilul sub cã-maºã. Strada se întunecã brusc, tramvaiele se blocarãpe ºine. Îngrozit la gîndul cã trunchiul castanului,care scîrþîia din toate încheieturile, ar putea sã serupã ºi sã se prãbuºeascã, strivindu-l, fiul meºterului oluã la fugã în sus, cu pleoapele strînse, ca sã-ºifereascã ochii de valul de praf ; un alt copac cãzu înlateral, retezat strîmb de la jumãtate, crengi ºi frunzebombardînd trotuarul ºi strada. Fãcu disperat cu mînaunui maxi-taxi, dar ºoferul nu-i dãdu nici o atenþie,coborînd panta în goanã. Se ciuci pe vine, spriji-nindu-se cu spatele de trunchiul unui tei, ºi închiseochii : „Fie ce-o fi !“.

182

Mariana Codruþ

Cînd primele picãturi de ploaie plesnirã asfaltul,vîntul se potoli atît de brusc, încît liniºtea care se lãsãpãru complet nefireascã.

Bãiatul o luã înapoi, cu genunchii tremurînd ºi cutîmplele pulsîndu-i de durere. Oamenii alergau în jursub picãturile tot mai agresive ale ploii. Opri un taxiºi se urcã în el. Se ghemui pe scaunul de lîngãtaximetrist, scuturîndu-ºi praful, crenguþele ºi frunzeledin pãr.

— Doamne, da’ ce urgie ! bãlmãji ºoferul, fluierînda mirare. Acum era vreme bunã, acum n-am maivãzut nimic în faþa ochilor ! Mãi, mãi, mãi, credeamcã… Na ! Uite c-a stat ploaia !...

Dar Pavel nu-i rãspunse, doar încercã un zîmbet.Ajunseserã în Piaþa Eminescu : tot întuneric. Cîndcoborî în Piaþa Unirii, care era luminatã, strada lucindde ploaie era de nerecunoscut din cauza urmelordezastrului : crengi ºi frunze ºi hîrtii, bucãþi de sticlã,cartoane ºi lemne smulse de vîntoasã din chioºcurisau din cine ºtie ce acoperiºuri zãceau peste tot.Cãutînd în buzunar banii sã plãteascã, degetele i seîncurcarã în eºarfa albã ºi moale a Dianei : o mototoliºi-o aruncã lîngã taxi, pe jos.

Rãmase pe loc în piaþa aproape pustie. Se uitã,atent ca un strãin de locuri, care doreºte sã ºi leîntipãreascã în minte, în toate pãrþile. ªi atunci vãzucã, de la un balcon, o puºtoaicã îi fãcea semne largicu mîna, arãtînd apoi înspre un tufiº de tuia de

183

Nudul Dianei

dedesubt. Cînd se convinse cã Pavel a bãgat-o înseamã, dispãru în casã. Bãiatul meºterului nu pricepuprea bine semnele ei, dar se apropie curios de tufiº :în crengile lui descoperi o cîrpã roz, pe care o luã ºio cercetã. Era un tricou cu ºtrasuri, smuls ºi înºfãcatprobabil de vînt de pe sîrma din balcon. Stãtea cu elîn mînã, neºtiind unde sã-l punã, cînd puºtoaica îiapãru în coastã : numai zîmbet ºi numai zulufi blonzi,se ridicã pe vîrfuri, bãgîndu-ºi mîna în pãrul lui ºizburlindu-i-l în glumã. Apoi îºi luã tricoul fãrã o vorbãºi îi întoarse spatele. La intrarea în bloc, îi aruncãpeste umãr un Thanks ! ºi Pavel se trezi rîzînd.

Dupã plecarea ei, locul îi pãru ºi mai pustiu. Deundeva, dintr-un apartament de deasupra capului sãu –poate chiar din cel al fetei cu tricoul –, ajunse înstradã, cãptuºind pur ºi simplu piaþa, un val de mu-zicã : o voce gravã de femeie cînta puternic ºi lent.De parcã femeia aceea ar fi fost izolatã pe un vîrf demunte foarte, foarte înalt, de unde trebuia ºi sã sefacã auzitã, dar ºi sã-ºi pãstreze forþele, fiindcã nu seºtie cîte zile vor trece pînã va fi salvatã. ªi cînta cuochii închiºi, cu braþele întinse în lãturi, legãnîndu-seîncet, cu o credinþã de nezdruncinat cã SOS-ul ei vaajunge exact unde trebuie, cã lumea are exact ce-itrebuie, prin urmare ºi salvatori pentru ea.

Ca s-o asculte, Pavel se lãsã pe gãrduþul de fier delîngã tufiºurile de tuia. Trase în piept cu bãgare deseamã aerul tare ºi proaspãt de dupã furtunã. Zbu-ciumul sîngelui în vine i se domoli, bãtãile inimii i se

184

Mariana Codruþ

potolirã. Lumea, ieºitã cu numai cîteva zeci de minuteînainte din þîþîni, revenea în matca ei încetul cu încetul,nesmintit, dovadã uruitul mecanismelor ei enorme :cîntecul grav ºi puternic ºi lent al acestei femei, parcãizolatã pe un munte foarte-foarte înalt, direct subrazele fierbinþi ºi dulci ale soarelui !

„Ce fainã e viaþa uneori !“, îi trecurã prin mintecuvintele Dianei din drumul spre casa ei, cînd cînteculdin piaþã se sfîrºi. Se ridicã liniºtit de pe gãrduþ : ºtiace sã facã ºi încotro sã fugã ! Urcã treptele pe lîngãhotel ºi intrã în farmacia „Sfînta Paraschiva“. Farmacistatînãrã ºi somnoroasã îi bãgã cumpãrãturile într-opunguþã de plastic. El ceru un pahar de apã, bãu unalgocalmin, strecurã restul tabletelor ºi un pliculeþstrãlucitor în buzunarul de la piept, dupã care ieºi,lãsînd punguþa de plastic pe tejghea.

Afarã picura din nou. Pavel se opri sub geamulluminat al farmaciei ºi se privi lung în el : obrajii traºicãpãtaserã o umbrã viorie de la þepii bãrbii. Dar ochiierau limpezi. Scoase mobilul ºi formã numãrul Lidiei.

— Ce surprizã ! Vino, hulubaº ! îl chemã fata.Iar vocea ei era tare veselã.

185

Nudul Dianei

Cuprins

Capitolul unu. Diana ºi peºtii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Capitolul doi. „Te iubesc de-mi sare smalþu’ !“ . . . . . . 20

Capitolul trei. Motanul lui Shylock . . . . . . . . . . . . . . . 31

Capitolul patru. Geamgeria lui don’ Costicã . . . . . . . . 46

Capitolul cinci. Artiºtii strãzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

Capitolul ºase. O gurã într-un pahar . . . . . . . . . . . . . 83

Capitolul ºapte. Pavel ºi coarnele de cerb . . . . . . . . . . 91

Capitolul opt. Nunta Adelei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

Capitolul nouã. „Numai iubiiiii-rea !“ . . . . . . . . . . . . 120

Capitolul zece. „Tu chiar cã eºti un hulubaº !“ . . . . . 128

Capitolul unsprezece. Vînãtoarea . . . . . . . . . . . . . . . 135

Capitolul doisprezece. „Bãi, securistule !“ . . . . . . . . . 150

Capitolul treisprezece. America la schimb . . . . . . . . 167

Capitolul paisprezece. Dupã furtunã . . . . . . . . . . . . 179

au apãrut :

Cezar Paul-Bãdescu – Tinereþile lui Daniel Abagiu

Mariana Codruþ – Ul Baboi ºi alte povestiri

Dan Lungu – Raiul gãinilor. Fals roman de zvonuriºi mistere

Radu Pavel Gheo – Fairia. O lume îndepãrtatã

Ioana Baetica – Fiºã de înregistrare

Adrian Schiop – pe bune/pe invers

Lucian Dan Teodorovici – Atunci i-am ars douã palme

Cosmin Manolache – Ce faþã cumplitã am

T.O. Bobe – Cum mi-am petrecut vacanþa de varã

Dan Þãranu – Al patrulea element

Dragoº Bucurenci – RealK

Ionuþ Chiva – 69

Claudia Golea – Varã în Siam

Bogdan Suceavã – Venea din timpul diez

Cãtãlin Mihuleac – Ratarea unui setter

Veronica A. Cara – Petrecere cu mama

Petre Barbu – Blazare

Silviu Gherman – Scurta ºi plictisitoarea viaþã a lui Kjus

Sorin Stoica – O limbã comunã

Filip Florian – Degete mici

Dumitru Ungureanu – Tunul filozoafei

Adrian Buz – Zidul moale

Mircea Gheorghe – Partida de canastã

Tudor Cãlin Zarojanu – Sfîrºitul lumii

Liviu Bleoca – Erotikon

Cecilia ªtefãnescu – Legãturi bolnãvicioase

Paul Cernat, Andrei Ungureanu – Rãzboiul fluturilor

Cãtãlin Lazurca – Celebrul animal

Dan Lungu – Bãieþi de gaºcã

Lucian Dan Teodorovici – Cu puþin timp înaintea coborîriiextratereºtrilor printre noi

Florin Lãzãrescu – Trimisul nostru special

Mariana Gorczyca – Cheful nu se organizeazã, vine de la sine

Tudor Lavric – Necãsãtoriþii

Doina Ruºti – Zogru

Cora Flavian – Marta sau etiologia inconturnabilului eºec

Antoaneta Zaharia – Garsonierã în centru

Dan Miron – Scîndurica

Maria Manolescu – Halterofilul din Vitan

Cezar Paul-Bãdescu – Luminiþa, mon amour

Rãzvan Rãdulescu – Teodosie cel Mic

Ana Maria Sandu – Fata din casa vagon

Victoria Comnea – Manuc

Filip Florian, Matei Florian – Bãiuþeii (ediþia a II-a)

Dan Lungu – Sînt o babã comunistã !Jean-Lorin Sterian – LorgeanBogdan Popescu – Cine adoarme ultimulT.O. Bobe – Cum mi-am petrecut vacanþa de varã (ediþia a II-a)Gabriela Gavril – Fiecare cu Budapesta luiLiviu Bîrsan – Ochiul ºi pulbereaAlexandru Vakulovski – Bong

Dan Lungu – Raiul gãinilor. Fals roman de zvonuriºi mistere (ediþia a II-a)

Cãlin Ciobotari – ªººt ! Generalul viseazã...

Iulian Ciocan – Înainte sã moarã Brejnev

ªtefan Baºtovoi – Iepurii nu mor

Lucian Dan Teodorovici – Circul nostru vã prezintã :(ediþia a II-a)

Mariana Codruþ – Nudul Dianei

în pregãtire :

Costi Rogozanu – Fuck the cool. Spune-mi o poveste

Sorin Stoica – Aberaþii de bun-simþ

Redactor : Alina Radu

Coperta : Radu Rãileanu

Tehnoredactor : Alexandru Popovici

www.polirom.ro

Bun de tipar : septembrie 2007. Apãrut : 2007Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. Box 266

700506, Iaºi, Tel. & Fax (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,O.P. 37 • P.O. Box 1-728, 030174

Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : office.bucuresti@polirom.ro

Tipografia S.C. PRINT MULTICOLOR S.R.L. Iaºistr. Bucium nr. 34, Iaºi, 700265

tel. 0232-211225, 236388, fax. 0232-211252

Contravaloarea timbrului literarse depune în contul Uniunii Scriitorilor din România,

Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR-UNIREA