CINE ERAU REPATRIAÞII SOVIETICI?

La început, autoritãþile româneºti, în strînsã ºiinseparabilã comuniune cu cele sovietice,au încercat sã dea o „faþã umanã” acþiunii de

repatriere a „cetãþenilor sovietici”. Ea s-a vrut, de laînceput, o „afacere” amiabilã, apelîndu-se la bunaînþelegere. Prima acþiune a constat în tipãrirea latipografia vasluianã „C. Chiriac”, de pe strada ªtefancel Mare, ºi difuzarea prin afiºare în locuri publice aunui numãr de 400 de anunþuri, cu urmãtorul text:„…toþi cetãþenii din Basarabia ºi Bucovina de Nord,care la data de 22 iunie 1940 au locuit acolo, sîntobligaþi imediat sã se prezinte la Biuroul de Armistiþiudela Prefectura Vaslui, pentru a spune pãrerea lor:«Vrea sau nu sã plece în URSS»”. Tot prin acest anunþ(datat 13 decembrie 1945) se fixa ºi un termen-limitã:20 decembrie 1945. De ce a fost nevoie de acestetipãrituri ºi de un termen? Deoarece acþiunile ante-rioare nu dãduserã rezultate satisfãcãtoare pentrunerãbdãtorii ofiþeri sovietici. De altfel, eºecul eraraportat de prefecturã Secþiei Politice a ComisieiRomâne de Aplicare a Armistiþiului din Bucureºti, str.Lipscani, nr. 20 în urmãtorii termeni: „…la OrdinulMAI no. 16.754/1945 rãspundem urmãtoarele: la sedi-ul Prefecturii s’au prezentat 10 cetãþeni din care numaiunul, Cataragã Vasile, a cerut repatrierea iar ceilalþi 9au refuzat”. De fapt, aceºti oameni încercau sã profitede o prevedere a articolului 5, care dãdea posibilitateacelui chestionat de a refuza repatrierea din diversemotive, sau chiar fãrã un motiv special. Cã încovîrºitoarea majoritate a cazurilor nu s-a respectataceastã clauzã, este altã poveste. Totuºi, prefecturavasluianã a mai încercat o datã varianta mãnuºilor,înainte de a se ajunge la parul ruºilor, trimiþînd încã oadresã instituþiilor implicate în aceastã acþiune ºianume: Comisia Aliatã de Control a Armistiþiului,Legiunea de Jandarmi Vaslui, Poliþia Vaslui, PrimãriaVaslui precum ºi celor 4 Preturi (reºedinþele Plãºilor,n.n.) în care se spuneau urmãtoarele: „…veþi bine voia face largi publicaþii (probabil propagandã n.n.) ºi în

acelaºi timp veþi invita NORMAL (subliniat în origi-nal) pe toþi cei originari din Basarabia, Bucovina deNord sau teritoriile ocupate la est de Nistru ce s’ar maiafla în judeþul nostru sã se prezinte la aceastãPrefecturã pînã la data de 20 decemvrie crt. sã declaredacã vor sã se repatrieze. În cazul cînd nu se prezintãîn acest termen, nu li se va mai acorda posibilitatea derepatriere (s.n.)”. În continuare, se aratã proceduracare trebuie urmatã ºi anume: „…declaraþiile de repa-triere vor fi date în mod liber în faþa unei ComisiuniMixte Judeþene. Comisiile se compun din: delegatuljudeþean al Comisariatului General al ExecutãriiArmistiþiului ºi Împuternicitul Judeþean sau Special alComisiei Aliate de Control”. Probabil oficialii acestorinstituþii scrise cu majuscule s-au gîndit cã „cetãþeniisovietici” vor profita de „mãrinimia” ºi de tonul oare-cum liniºtitor al anunþurilor ºi vor face cozi inter-minabile pe la „Biuroul” Armistiþiului, dar nu s-aîntîmplat aºa. În scurtul rãstimp de ocupaþie sovieticã

! ! 1414 Revista românã nr. 4 (54) / 2008

REPREPATRIEREA ÎN URSSATRIEREA ÎN URSSA REFUGIAÞILOR DIN BASARABIAA REFUGIAÞILOR DIN BASARABIA

ªI NORDUL BUCOVINEIªI NORDUL BUCOVINEIAFLAÞI PE TERITORIUL JUDEÞULUI VAFLAÞI PE TERITORIUL JUDEÞULUI VASLUIASLUI

1944 – 1945 (I)1944 – 1945 (I)

Paul ZAHARIUCPaul ZAHARIUC

cuprins între iulie 1940-iulie 1941, au vãzut de ce sîntîn stare autoritãþile bolºevice: judecãþi sumare urmatede execuþii în masã, deportãri în republicile sovieticedin Asia Centralã sau în Siberia º.a. Opinãm cã dacã s-ar fi respectat întocmai clauza de refuz prevãzutã dearticolul 5 din Convenþia de Armistiþiu, numãrul„repatriaþilor” ar fi fost cu totul neînsemnat. De acestrefuz s-au prevalat chiar ºi cetãþeni de etnie rusã sauucraineanã cu domiciliul anterior pe teritoriul „istoric”al URSS care, veniþi în România, nu au vrut sã maiplece de aici, dar aceºtia nu au avut absolut nicio ºansãîn demersul lor! Anaska Maria (Elisavetovska –Rostov), Kazacenko Elena ºi Libnicenko Nadia(oraºul Stalino, raionul Stalin, Ukraina) ºi mulþi alþiiau fost repatriaþi cu forþa, contrar Convenþiei deArmistiþiu pe care o semnaserã ºi sovieticii! Mariprobleme au avut ºi cetãþenii români care dupã Unireadin 1918 s-au stabilit în Basarabia sau NordulBucovinei, unde s-au cãsãtorit ºi ºi-au fãcut un rost.Refugiaþi în þarã dupã 27 iunie 1940, s-au trezit cadupã 12 septembrie 1944 (data semnãrii Armistiþiului)sã fie forþaþi sã se repatrieze. Uneori, i-a salvat un doc-ument numit „Certificat de cetãþenie românã”. Aufost, desigur, ºi cazuri de repatriere voluntarã ºi vomda un singur exemplu. Aculov Ioan, cu domiciliulanterior în satul Bahmutea, judeþul Tighina, declarã cãa venit în România pe 13 mai 1941, fiind evacuat!!!De cine a fost evacuat? De ruºi? România a începutrãzboiul de eliberarea a Basarabiei pe 22 iunie 1941!Mai spune Aculov cã în anul 1943 a fost arestat înoraºul Cîmpina, judeþul Prahova pentru politicã comu-nistã (s.n.). Se pare cã acest individ n-a fost altcevadecît un spion trimis în România. Pe parcursul anului1945 au fost constituite 6 „loturi” de repatriaþi dinjudeþul Vaslui. N-am putut afla numãrul acestora pefiecare „lot”, dar global existã la dosar o „Situaþie cucetãþenii sovietici înscriºi ºi repatriaþi ºi drepturilebãneºti acordate”, întocmitã de prefectura Vaslui, încare se scriu urmãtoarele: „…între 01.01.1945-01.XII.1945 situaþia este urmãtoarea: la Est de Nistru,s’au înscris 4 ºi au plecat 4; Basarabia ºi Bucovina deNord, s’au înscris 136 ºi au plecat 129; 7 au dispãrutdupã primirea drepturilor bãneºti. Statul Român acheltuit suma de 28.228.932 lei”.

Procedura de repatriere era urmãtoarea: identifi-carea cetãþenilor pasibili de repatriere aflaþi pe terito-riul judeþului; aducerea lor la Vaslui; cazarea acestoraîn cele douã hoteluri amintite în acest material(„Miche” ºi „Splendid”); prezentarea în faþa ComisieiMixte (prezidatã de colonelul sovietic K. Smirnov sau,în lipsa acestuia, de locotenentul major Antosiak);completarea unei declaraþii prin care cetãþeanul puteaopta, teoretic, pentru rãmînerea în România sau pentru

repatriere; predarea actelor de identitate (unde exis-tau); eliberarea unei adeverinþe de repatriat. Dupã cumspuneam, teoretic, chestionaþii puteau opta pentrurãmînerea în România, dar practic, cine ajungea în faþaacestor adevãraþi inchizitori medievali, avea soartapecetluitã. Prin urmare, cetãþeanul X intra la comisie„român” ºi cînd, peste cîteva minute, ieºea cu adever-inþa în mînã, era declarat, de „competenta” comisie,„cetãþean sovietic”. Declaraþia cuprindea urmãtoarelecîmpuri ce trebuiau completate de cãtre cetãþeanuladus în faþa comisiei: numele ºi prenumele; cetãþeniapentru care opteazã; locul ºi data naºterii; ultimuldomiciliu avut în URSS; ocupaþia; localitatea în carevrea sã se repatrieze; motivul pentru care a venit înRomânia ºi data sosirii (amãnunte foarte importante înopinia unilateralã ºi subiectivã a sovieticilor!); unde alocuit în România; ce ocupaþie a avut; de cine a fostîntreþinut; documentele de identitate pe care le depune.Dupã toate acestea i se elibera o „adeverinþã de repa-triere”. Interesant ºi tulburãtor este faptul cã mareamajoritate a celor chestionaþi se declarau „cetãþeniromâni” sau „moldoveni”, iar pe adeverinþe apar cafiind „cetãþeni sovietici” sau chiar „ruºi”! Trebuieadãugat faptul, deloc de neglijat, cã aceste hîrtii eraucompletate de vreun membru (evident, român!) alcomisiei, deoarece se poate constata o flagrantãneasemãnare între caligrafia folositã la semnãturã (casã nu mai vorbim despre neºtiutorii de carte!) ºi textulpropriu-zis. Cetãþeanul C. Alexei de 28 de ani, nãscutîn comuna Mãrcãuþi-Orhei ºi stabilit în comunaDãneºti-Vaslui, ºi-a justificat refuzul de a se repatriascriind în declaraþie cã „…sînt împroprietãrit ºi cãsã-torit în aceastã comunã”. Bine-nþeles cã nu a fost luatîn seamã, odatã ce-l regãsim pe lista de repatriaþi, pri-mind toate drepturile, mai puþin bani pentruîmbrãcãminte, deoarece a spus cã nu are nevoie.Femeia Ciobanu S., de 28 de ani, din Buda-Lãpuºna,îºi motiveazã refuzul prin faptul cã s-a logodit cu uncetãþean român. Aceste argumente nu contau nicio-datã. Probabil resemnarea, teama dar ºi presiunile psi-hice la care au fost supuºi aceºti oameni nefericiþi aucîntãrit decisiv în balanþã. Un caz cu totul aparte îlreprezintã familia Grigore ºi Maria Jidoveanu (zisãJdanov), care s-a refugiat în România împreunã cu cei6 copii minori, stabilindu-se în comuna Soleºti.Pierzînd actele în nebunia retragerii din vara anului1940, cînd ruºii au acordat un rãstimp foarte scurt princelebrul ultimatum, primãria a eliberat adulþilor unnou rînd de acte specificînd clar noul domiciliu:comuna Soleºti. Probabil „turnaþi” de jandarmii rurali,au fost aduºi la Vaslui sub escortã toþi membrii fami-liei, inclusiv mama lui Grigore, Alexandra Jidoveanu(nãscutã în anul 1886!) unde au fost cazaþi în vederea

! ! 1515Revista românã nr. 4 (54) / 2008

„repatrierii” la „celebrul” (de-acum!) hotel „Splendid”al d-lui cãpitan Marinache. Fostul medic-primar direc-tor al spitalului „Drãghici”, Alexandrina TerezaHolban (1890-1978), a încercat sã salveze aceastãnumeroasã familie, eliberîndu-le un document med-ical din care rezulta cã soþii Jidoveanu au, unul „bron-chitã” ºi celãlalt „conjunctivitã”, iar cei ºase copii sîntbolnavi de scabie. La primirea acestor concluzii med-icale, prefectura Vaslui, recte „sfinþia sa” (sic!) preo-tul-prefect Neculai Sîrbu a rãspuns spitalului printr-oadresã extrem de durã! În documentul cu nr. 315/26„maiu” 1945 se aflã scrise urmãtoarele: „…avemonoarea a vã restitui tabelele dv. cu privire la repatri-aþii sovietici ce au fost prezentate Comisiei de ControlVaslui (ofiþerilor sovietici, n.n.). Þinem sã comunicãmcã Dl. Împuternicit (lt. major Antosiak, n.n.) alComisiei de Control ºi-a afirmat în cuvinte grele(înjurãturi soldãþeºti, probabil, n. ºi s.n.) pãrereadespre felul cum au fost întocmite aceste tabele ce serestituie spre a fi complectate dupã cele ce am întocmitnoi (s.n.) (…)… pentru a putea prezenta tabelele chiarîn cursul acestei nopþi (grabã mare!, s.n.) vã rugãm acomplecta tabelele ºi a le trimite prin acest delegat alnostru”. Nu am gãsit în arhive noul tabel al dr.Holban, dictat dupã gustul ruºilor, dar am gãsit famil-ia Jidoveanu (zisã Jdanov) pe lista primului lot derepatriaþi, cu aceasta trãgîndu-se cortina peste un des-tin tragic!

Oficial, conform obligaþiilor pãrþii române stipu-late în articolul 5 al Convenþiei de Armistiþiu, baniialocaþi fiecãrui repatriat care cãlãtorea cu trenul ar fitrebuit sã ajungã pentru o perioadã de douã zile (încazul localitãþilor apropiate de graniþa de est a þãrii) ºizece zile, dacã localitatea de expediþie era la o distanþãmai mare. Dacã vremurile ar fi fost normale, acestecalcule ar fi fost realiste dar, dupã terminarea rãzboiu-lui în Europa, toate rutele feroviare româneºti devenis-erã extrem de aglomerate. Zeci de mii de militari (atîtsovietici cît ºi români) se întorceau la vatrã, împreunãcu enorme cantitãþi de tehnicã militarã, prin urmarepentru toate aceste necesitãþi însumate fiind nevoie demii de trenuri care circulau non-stop cu maximum deprioritate în detrimentul transporturilor de „repatriaþi”.Datoritã acestor situaþii, multe din „loturile” de„cetãþeni sovietici” erau nevoite sã aºtepte zile întregiprin gãri uitate de lume. Cazul raportat de postul dejandarmi Scînteia-Vaslui este simptomatic pentruacele vremuri tragice. Pe data de 18 august 1945, ºefulacestui post trimitea un raport scris forului superior,Legiunea de Jandarmi Vaslui, în care se spunea: „…îngara Rebricea este garat de 6 zile un tren sovietic curepatriaþi URSS, în numãr de 1200 care, din cauza lip-sei de hranã, au devastat culturile de rãsãritã, porumb

ºi fasole ale locuitorilor comunei Scînteia. Vã rugãmsã luaþi mãsuri”. Tot în aceastã perioadã jandarmiivasluieni semnalau prefecturii apariþia speculanþilorde ruble (în covîrºitoare majoritate evrei!), care fãceau„afaceri” cu repatriaþii sau soldaþii ruºi, cumpãrînd cuaceastã monedã efecte militare sau civile ºi uneorichiar arme.

Cu siguranþã cã un numãr oarecare de cetãþenibasarabeni sau nord-bucovineni au reuºit sã scape deprigoana acelor ani ºi au rãmas în România, chiar dacãpentru aproape o jumãtate de secol n-au avut parte de„une vie en rose”, trãgînd la jugul comunist împreunãcu autohtonii. În anul 1949, pe data de 12 mai, MAItrimitea Comitetului Provizoriu al Judeþului Vaslui(organism politic premergãtor Sfatului PopularRaional) o telegramã „strict secretã”, în care erauinserate urmãtoarele „indicãþii” ºi precizãri: „…vi seface cunoscut cã pînã la noi dispoziþiuni, nu se va ofi-cia nici o cãsãtorie (s.n.) între cetãþeni ºi cetãþeneromâne (sic!) ºi cetãþeni ºi cetãþene sovietice care seîncadreazã în dispoziþiunile de repatriere (s.n.). Stop.Prezentul Ordin este strict confidenþial ºi va fi trans-mis verbal (s.n.) primãriilor din judeþ”. Ce s-a întîm-plat cu „repatriaþii sovietici” nu este prea greu de ghic-it, dar în mod concret s-ar putea ocupa de soarta loradevãraþii istorici din Republica Moldova, cîþi vor maifi rãmas.

Notã: În documentarea acestui material documentar s-aufolosit dosarele: 29, 36, 176, 182, 192 /1945 ºi 98/1949 ale fon-dului „Prefectura Vaslui”, aflate la Direcþia Judeþeanã aArhivelor Statului Vaslui.

! ! 1616 Revista românã nr. 4 (54) / 2008