Anul 1812 a fost pentru românii de peste Prutanul condamnãrii la o continuã luptã pentrusupravieþuire naþionalã, culturalã ºi chiar reli-

gioasã.De formele pe care le-a îmbrãcat rezistenþa naþionalã s-

au ocupat numeroºi istorici, precum N. Iorga, I. Nistor, L.Casso, ªt. Ciobanu, G. Bezviconi, A. Boldur, C. Giurescu,Apostol D. Culea, Petre Cazacu º.a. Nu ne propunem sãfacem o evaluare a formelor în care s-a manifestat rezis-tenþa pasivã ori activã a românilor la acþiunile de dez-naþionalizare a lor, întreprinse de autoritãþile þarist, ci nevom opri în cele ce urmeazã asupra meritelor pe care le areBiserica ortodoxã românã, slujitorii ei din primii ani ai sec-olului al XX-lea, la renaºterea culturalã a românilor dinBasarabia.

Dupã ocuparea Basarabiei de cãtre Imperiul þarist, laChiºinãu au fost „aleºi” ca episcopi: Gavriil Bãnulescu-Bodoni (1812-1821), Dimitrie Sulima (1821-1844),Irinarh Popov (1844-1858), care a intensificat acþiunile desubordonare a bisericii ortodoxe române din Basarabia, derusificare a populaþiei prin serviciul divin, AntonieSocotov (1858-1871), Pavel Lebedev (1871-1882),Serghie Leapidevschi (1882-1891), Isak Polojenski (1891-1892), Neofit Nevodcikov (1892-1898), Iacov Peatniþki(1898-1904), Vladimir Sinkov (1904-1908).

Sub stãpânirea rusã, moldovenii de peste Prut, timp depeste o sutã de ani, n-au avut nici o ºcoalã „anume desti-natã culturii lor naþionale ºi peste 50 de ani nici o ºcoalã încare sã se predea limba lor mãcar ca o simplã curiozitatelingvisticã” (P. Cazacu, Moldova dintre Prut ºi Nistru,1812-1918). Revoluþia burghezã din Imperiul þarist de la1905, printre altele, a pus ºi problema limbii materne înºcoli.

Cum, prin regulamentul seminariilor teologice din1867, catedra de „limbã moldoveneascã” dispare, eleviiSeminarului Teologic din Chiºinãu, în ziua de 20 noiem-brie 1905, au declarat grevã ºi între cele 27 de puncte alepetiþiei lor, la punctul 7 cer sã se introducã în programulºcolar predarea obligatorie a limbii moldoveneºti.

Episcopul Vladimir, sub presiunea evenimentelor ºi aadunãrii deputaþilor preoþilor ortodocºi din Basarabiaintervine pe lângã Sinodul bisericii ortodoxe ruse ºi, prinadresa nr. 56, solicitã, încã în primãvara anului 1905, „dea se dezlega «Frãþimii pravoslavnice a Naºterii lui Hristos»din Chiºinãu a tipãri în limba moldoveneascã cu buchiislavoneºti (chirilliþa)” cãrþile Sfintei Scripturi ºi cele pen-tru slujba bisericeascã, precum Evanghelia, Psaltirea,Ceaslovul ºi alte asemenea, „dupã chipul cãrþilor care au

fost tipãrite la Chiºinãu în veacul al XIX-lea”.Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse aprobã

„tipãrirea mai sus numitelor cãrþi dupã cãutarea lor de cãtreþenzura duhovniceascã” ºi trimite ucaz în acest sens, în 25aprilie 1905. În anul urmãtor, 1906, „Comitetul de învãþã-turã” din Chiºinãu, cu adresa nr. 562, solicitã desfiinþareaîn „seminariul duhovnicesc” din Chiºinãu a catedrei delimbã evreiascã ºi „aºezarea în locul ei a catedrei de limbãmoldoveneascã”. Urmare acestei cereri, „dupã ucazulÎmpãrãteºtii Sale Mãriri”, Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Ruse a hotãrât cã „neaflând temei a desfiinþa cat-edra de limbã evreiascã..., de altã parte având în vedere tre-buinþele locuitorilor moldoveni aflãtori în Basarabia într-un numãr însãmnat (83%), Prea Sfântul Sinod unindu-secu încheierea Comitetului de învãþãturã”, hotãrãºte a lãsala voia „Preasfinþiei Voastre a introduce în clasele a 5-a ºia 6-a din seminar predarea ºi învãþarea limbiimoldoveneºti ca obiect neobligatoriu, cu mijloace finan-ciare eparhiale proprii în timpul liber al seminariºtilor”, iarrezultatele (notele) sã nu se ia în calcul la trecerea dintr-oclasã în alta. Ucazul de aprobare a fost comunicat cuadresa nr. 12.066 din 31 octombrie 1906.

Aceste câºtiguri, pentru românii de dincolo de Prut, auînsemnat foarte mult, dar nu suficient. În anul urmãtor,acelaºi Comitet ªcolar, cu adresa nr. 675, solicitã ca înclasele a V-a ºi a VI-a de seminar elevii sã înveþe „cântareabisericeascã moldoveneascã” dupã dorinþa „preoþimii deloc”. Aceleaºi organe centrale aprobã solicitarea în ace-leaºi condiþiuni, adicã orele sã se facã în afara orelor deprogram ºi cu mijloace financiare proprii.

Ceea ce ni se pare demn de remarcat în aceste rãspun-suri este cã decretele atestã faptul cã românii constituiaumajoritatea populaþiei (83%). Decretul (ucazul) este trimiscu adresa nr. 2.617 din 14 decembrie 1907.

Tipãrirea cãrþilor bisericeºti în limba românã a fostreluatã în Basarabia în anul 1883, de cãtre mitropolitulGavriil, dar, dupã câteva luni de funcþionare a tipografiei,aceasta a fost desfiinþatã ºi vândutã de arhiepiscopul Pavel,în 13 ianuarie 1884.

Cum am vãzut mai sus, Adunarea Deputaþilor dineparhia Chiºinãului a primit în anul 1905 aprobarea pentrutipãrirea cãrþilor în limba moldoveneascã. Pentru aceastaînsã erau necesare fonduri ºi alte mijloace materiale.Pentru adunarea banilor necesari cumpãrãrii utilajelor afost ales un comitet format din protoiereul ConstantinPopovici, ieromonahul Gurie, preoþii ConstantinParfenie(v) ºi Alexandru Evstratie(v). Dupã deschidereaactivitãþii tipografiei, în 26 octombrie 1906, în casele

2222 Revista românã nr. 4 (50) / 2007

BISERICA STRÃMOªEASCà ROMÂNÃBISERICA STRÃMOªEASCà ROMÂNÖ SIMBOL AL CONTINUITÃÞII– SIMBOL AL CONTINUITÃÞII

ªI AL REZISTENÞEI LA DEZNAÞIONALIZAREªI AL REZISTENÞEI LA DEZNAÞIONALIZARE

Vasile POP-LUCAVasile POP-LUCA

dãruite de Mãnãstirea Dobruºi, situate în Chiºinãu pe stra-da Sf. Haralampie nr. 42, Consiliul de Administraþie altipografiei a fost completat cu protoiereii Mihail Ciachir ºiMihail Plãmãdealã ºi preoþii Alexandru Baltaga ºi MihailCecan. Casier ºi corector a fost ales protoiereul IustinIgnatovici, iar profesorul de limbã moldoveneascã alSeminarului, G.D. Constantinescu, simplu corector.

Dupã un an de la deschidere, tipografia avea maºini detipãrit, litere, cãrþi tipãrite, hârtie ºi altele în valoare deaproximativ 30 mii de ruble. La sfârºitul anului 1907,Tipografia Eparhialã din Chiºinãu avea de vânzare:

1) Cãrticica de rugãciuni pentru mireni (cu legãturãfrumoasã – 25 cop., cu legãturã proastã – 15 cop.);

2) Pomelnice moldoveneºti – preþ 15, respectiv 10copeici;

3) Foi volante cu descriere pentru cele douãsprezecepraznice domneºti;

4) Foi volante cu rugãciuni pregãtitoare pentru postulmare;

5) Foi volante împotriva beþiei, vorbelor scârnave ºialtor rãutãþi;

6) Foi volante pentru sãrbãtori;7) Foi volante pentru rugãciuni; 8) Foi volante pentru tâlcuirea rugãciunilor;9) Foi volante cu rugãciuni pentru Maica Domnului ºi

pentru îngeri;10) Foi volante cu rugãciuni pentru rãposaþi;11) Foi volante privind semnificaþia semnului crucii;12) Foi volante pentru Tainele bisericeºti;13) Foi volante cu cuvinte la toate duminicile de preste an;14) Foi volante cu minunile Sf. Teodosie de la

Cernigov;15) Foi volante cu voroave pentru simbolul credinþei;16) Foi volante privind felurite lucruri din vremea de

acum (1907).Preþul foilor volante: 2 copeici suta, 1 rublã 50 copeici

cu trimitere, 1 rublã 70 copeici la cãrticele ºi pomelnice,„În vânzare cu hurta de la 50 în sus – uºurinþã sã face 5%din cãrboavã, cu trimitere noastrã”.

Toate demersurile enumerate mai sus fac dovadã cãslujitorii bisericii ortodoxe române de dincolo de Prut auurmãrit pãstrarea ºi cultivarea limbii române, a spirituluinaþional român prin reintroducerea limbii naþionale înºcoalã, bisericã ºi rãspândirea ei în popor prin tipãrituri în„limba moldoveneascã”.

Pentru unii, acest termen de „limbã moldoveneascã”, lanivelul anului 2007, poate sunã desuet. Dacã îl analizãm,însã, la nivelul anului 1908, folosit de intelectualitateapopulaþiei majoritar române din Basarabia aflatã sub ocu-paþie ruseascã, vor realiza cã era o îndrãznealã care sfidalegislaþia existentã pânã în 1905, care interzicea folosirealimbii române în ºcoalã, administraþie, bisericã etc. maimult, preoþii ºi autoritãþile bisericeºti din Basarabia depuneforturi deosebite pentru rãspândirea limbii naþionale înrândul enoriaºilor. Tot efortul a fost îmbrãcat în hainã reli-gioasã, „ca sã se deprindã poporãnii cu lucrul cântãrii deobºtie”, motiveazã un preot care îºi îndeamnã confraþii sã

încurajeze enoriaºii, pentru început, „a cânta rãspunsurilela ectenii «Doamne miluieºte», «Dã, Doamne»”. Dupãacest început se va trece la altele.

Elevii seminarului din Chiºinãu, ai ºcolilor bisericeºti,urmau a fi rãspândiþi printre enoriaºi pentru a-i încuraja înfolosirea cântãrilor bisericeºti în limba naþionalã. Cuacelaºi scop de a garanta sporul în introducerea limbiiromâne – „a cântãrii de obºtie”, spune autorul unui articoldin „Luminãtoriul”, nr. 1 din 1908, fila 76 – povãþuitoriiiscusiþi ai cântãrii vor îndemna pe membrii corurilor –acolo unde sunt – sã stea printre „rugãtori în locaº, colo ºicolo câte un cântãreþ”, prin toatã biserica. Aceºtia ºtiindcântarea, urmau sã ajute ºi sã sprijine, sã îmbãrbãteze pecei ce puþin ºtiu ºi se ruºineazã.

Nu avem informaþii despre nivelul de cultivare a limbiivorbite de populaþia româneascã de dincolo de Prut, însã,cunoscând limba românã cultã din acea epocã, avemconvingerea cã biserica, alãturi de ºcoalã, a avut un rol pri-mordial în renaºterea ºi rãspândirea spiritului românesc, alimbii ºi culturii naþionale române, dupã mai bine de 50 deani în care acestea au fost scoase ºi interzise de adminis-traþia rusã.

Pentru mulþi aceste rânduri vor pãrea o înºiruire defapte, nume ºi instituþii, dar ele au o semnificaþie deosebitãîn pãstrarea, conservarea ºi transmiterea culturii ºi spiritu-lui naþional românesc în spaþiul de dincolo de Prut, aºadupã cum vom mai vedea.

2323Revista românã nr. 4 (50) / 2007

Mitropolitul VladimirMitropolitul Vladimir