Srn AnrHuR CHnRrrs Cranrr (16 decembrie 1917-19 rnartie 2008), autor de

science fiction, inventator gi futurolog britanic, a rdmas celebru peritru seria

de romane SF Odrseea spaliald.

S-a nescut in Minehead, Somerset, Anglia. Dup6 ce a absolvit gimnaziul si

Huish's Grammar School din Taunton, nu gi-a putut permite si urmeze untver-

sitatea ;i s-a angajat ca auditor la seclia de pensii a Ministerului Educaiiei. in

timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. a servit in Royal Air Force ca instruc-

tor ;i tehnician rada[ fiind trecut in rezervd cu gradul de locotenent. Dupd

rizboi a absolvit Kings College London, seclia matematicd gi fizica.

Clarke a fost pre;edintele Societalii lnterplanetare Britanice intre anii 1946 si

1947, respectiv i 951 ;i 1953. Desi nu a inifiat conceptul de satelili geostalio-

nari (in ciuda legendei care susline contrariul), a contribuit hotar6tor cu ideea

cd acqti satelili pot fi relee ideale de telecomunicafii. ln onoarea activiGlii

sale, lnternational Astronomical Union a recunoscut in mod oficial orbita

geostalionarE de deasupra Ecuatorului ca Orbita Clarke.

intre" 1937 1i 1945, cAteva povestiri de Clarke au apdrutin publicatii minore,

dar debutul sdu ca scriitor a avut locin 1946, cu textul ,,Loophole" in revista

Astounding Science Fiction. Din 1951 s-a dedicat exclusiv carierei de scriitor.

ln 1956 a emigratin Sri Lanka (pe atunci Ceylon), ca sa-si satisfacd pasiunea

pentru scufundirile subacvatice, ;i a locuit acolo pSnd s-a stins din viala, in

2008. in 1998 a primit distinclia de Comandor al Ordinului lmperiului Britanic,

in anul 2000 regina i-a conferit titlul de Sir; iarin 2005 a cdpdtat cel r"nai im-

portant titlu civil din Sri Lanka: Sri Lankabhimanya. A primit de asemenea

Premiul UNESCO'Kalinga pentru popularizarea stiinlei in 1961 , a fost no-

minalizat la premiile Oscar in 1969 pentru scenariul filmului 2001 : Odiseea

spaliald, scrisimpreund cu Stanley Kubrick, ;i la Premiul Nobel pentru Pace,

in 1994.

Premii ;i distinclii SF: SFWA Grand Master, trei premii Hugo 5i Nebula, c6te

un premiu Campbell Memorial, Locus, British SF, lnternational Fantasy, Jupiten

Geffen, precum si doud premii Seiun.

AR,THUR C.

CLAR,KERENDEZ-VOUSCU RAMA

Edigia a III-a

Traducere din limba englezd'

Mmar-DaN Pawrrscu

NE'YIIRA

CUPRINS

'l ,: .

PAZA SPATIALA:.

Mai devreme sau rnai tLrziu trebuia si,se intAmple. in zitade 30 iunie 1908, Moscova trecu pe lAngd distrugere la numaitrei ore qi patru mii de kilometri - intervale infinitezimale pen-

tru'mirimea universului . La 12 februarie L947, un alt ora; rus. t 'tscdpd ca prin urechile acului, atunci cAnd cel de al doilea mete-

orit gigant al secolului XX explodtr la mai pu[in de patru sute

de kilometri de Vladivostok,'degilAnd o energie comparabili cu

cea a recent inventatei bombe atomice.

Pe vremea acee\ oamenii nu deqineau niciun fel de aplrare-l

impotriva ultimelor proiectile ale bombardamentului cosmic ce

brs,idasgcAndva fala Lunii. Meteorigii din 1908 qi 1947 cdzuserdA .' ttn zone pustl, nelocuite; insd la sfArgitul secolului XXI pq

PlmAnt nu mai rdmd.sese nicio regiune pe care sd se mai poatipractica tn linigte tirul ceresc. Specia unund se extinsese de la

un pol la celilalt. Astfel incAt, inevitabil... , :,. : .: . .

Lq on 9:46 GMT, in dimineaga de.L1, septembrie a,superbei

toamne a anului 2077 , mqoritatea locuitorilor Europe i ar zdxit un

meteor orbitor apirAnd pe cerul de la est. Dupi cAteva secunde,

deveni rnai strdlucitor decAt soarele gi, pe mdsuri ce traversa bolta,

ARTHUR C. CLARKE

la inceput intr-o linigte absolutd, lasa in urma lui o dird groasi de

praf gi fum.

trr."p., si se dezintegreze undeva deasupra Austriei, pro-

ducAnd o serie de bubuituri atit de puternice, inclt peste un

milion de oameni gi-au pierdut definitiv auzul. Aceia au fost

norocoqii.DeplasAndu-se cu viteza de cincizeci de kilometri pe secundl,

o mie de tone de piatrigi metal s-au izbit de cAmpia din nordul

Italiei, distrugAnd in cAteva clipe incendiare o trudd de veacuri.

Padova qi Verona au fost ;terse de pe faga pimAntului, iar ulti-

mele minuni ale Veneqiei s-au scufundat de-a pururi in mare,

cind apele Adriaticii s-au ndpustit mugind peste diguri pe urma

trisnetului sosit din spatiu.

Au murit $ase sute de mii de oameni, iar pagubele totale au

depdgit un trilion de dolari. Pentru arti insi, pentru istorie gi

$tiin!i, pentru umanitate, pierderile au fost incalculabile.Parcd

intr-o singurd dimineald se luptase gi se pierduse un rizboi gi

pulini oameni au simlit o satisfaclie deosebiti ci, pe mlsuri ce

praful catastrofei se depunea lnceti;or, citeva luni intregul

PdmAnt a fost martorul celor mai spectaculoase risdrituri gi

apusuri vdzute deodatd de pe vremea erupgiei lui Krakatoa.

Dupi gocul inilial, omenirea a reacgionat cu o hotdrAre 9i o

unitate nebenuite in niciuna dintre epocile anterioare. trrleles"r"

ci un aseme mea dezastnt putea si nu se mai rePete o mie de ani. ..

darlalelde bine putea sd aiba loc gi a doua zi.Tar dataurmdtoare

consecinqele aveau sd fie cumplite.Foarte bine; nu aaea sd mai existe o datd urmdtoare.

Cu o sutd de ani inainte, o lume mult mai siraci, cu resurse

mult mai reduse, igi risipise avuliile incercAnd si distrugd armele

lansate sinucigag de omenire impotriva ei tnsegi. Efortul nu fu-

sese niciodatl incununat de succes, dar cele invilate atunci nu

l-rrsesertr uitate. Acum puteau fi folosite intr-un scop mult mai

u,rlril, ;i la o scari infinit mai mare. Niciun meteorit atit de

RENDEZ-VOUS CU RAMA

masiv incAt se poate produce o carasrrofd. n-avea sI mai fie lisatsi deplgeasci sistemele de apdrare ale Terrei.

Astfel a inceput proiectul PAZA SPATIALA. Dupi cinci-zeci de ani - gi tntr-un mod pe care niciunul dintre creatorii siinu l-ar fi putut anticipa - el igi justificd exisrenga.

2

INTRUSUL

tr, "trrl 2130, radarele instalate pe Marte descopereau zilnic

aproximativ o duzind. de noi asteroizi. CalculatoarelePLZEI

SPATIALE le determinau in mod automat orbitele gi stocau in-

formaliile in memoriile lor uria;e Pentru ca,la fiecare cAteva

luni, orice astronom interesat g aibd acces la datele acumulate.

Deja, acestea erau destul de impresionante.

De la descop erirealui Ceres, cel mai mare asteroid, facuti in

chiar prima zi a secolului XIX, se scurseseri peste o suti doui-

zeci de ani pentru inregistrarea primilor o mie de asteroizi-

CAteva sute fuseserd descoperili, pierduli qi redescoperili, consti-

tuind un asemenea furnicar incAt un astronom exasperat ii denu-

mtse ,,parazigii cerurilor". Ar fi rlmas insi uluit aflAnd cdPAZA

SPATIALA flnea in prezent evidenla unei jumitdli de milion.

Numai cei cinci gigangi, Ceres, Pallas, Junona, Eunomia 9i

Vesta, depigeau in diametru doud sute de kilometri; imensa ma-

joritate erau doar nigte bolovani mai mari, care gi-ar fi gisit lo-

cul tntr-un pdrculel gi aproape tofi se deplasau pe orbite aflate

dincolo de Marte. PAZASPATIALA se interesa numai de cei

cAliva ce se apropiau de Soare atit cit si prezinte un pericol po-

tential Dentru PimAnt. Iar in toatd istoria viitoare a sistemului

RENDEZ-VOUS CU RAMA

solar, nici mdcar unul dintr-o mie de asteroizi nu urma sd treac5

la maipulin de un milion de kilometri de PdmAnt.

Obiectul catalogat inilial 3I/439, conform anului 9i ordiniidescoperirii sale, fusese detectat incd pe cAnd se afla in afara or-

bitei lui Jupiter. Poilgia lui nu era un lucru neobignuit: mulliasteroizi treceau dincolo de Saturn, inainte de a reveni citre std-

pAnul lor indepdrtar, Soarele. Iar Thule II, cel mai indepdrtat,

ajungea atdt de aproape de lJranus, incAt putea fi confundat cu

un satelit fitdcit al planetei.

Cu toate acestea, un contact radarla o asemenea distanli era

f\,rd precedent: fdre nicio indoiale, st/439 avea o mirime iegitd

din comun. AnalizAnd intensitatea ecoului, calculatoarele iiapreciaserl diametrul la minimum patruzeci de kilometri; unastfel de gigant nu mai fusese descoperit de o suti de ani. Pdrea

tnsl incredibil cd fusese ignorat atAta vreme.

Orbita fusese recalculatd gi misterul fusese dezlegat... pentrua fi inlocuit cu altul gi mai mare.31/439 nu parcurgea o orbititipici pentru un asteroid, de-a lungul unei elipse care sd se mic-goreze, cuprecizie de ceasornic,lafiecare cigivaani. Obiectul era

un singuratic rdtdcitor printre stele, fdcend prima gi ultima luivizitein sistemul solar. Se migca atAt de rapid, incAt cAmpul gra-

vitagional al Soarelui nu avea si-l poati captrraniciodat5. IJrmasd treaci mai departe, dincolo de orbitele lui Jupiter, Marte,PdmAnt, Venus gi Mercur, sporindu-gi treptat viteza, pini la aocoli Soarele, indreptAndu-se apoi din nou cdtre necunoscut.

tn *o*.rrrluI acela, calculatoarele incepuserd sd transmitisemnalul: ,,Atengie! Am descoperit ceva interesant!" Pentruprima oard.,37/439 intre in atenlia oamenilor. La cartierul gene-

ralalPAZEI SPATIALE se inregistrase un scurt moment de agi-

tagie 9i vagabondul interstelar fusese onorat cu un nume, in loculunui simplu numdr. Astronomii epuizaserd.de multi vreme mi-tologia greacd. gi pe cea romandl acum se foloseau de panteonul

hindus. in felul acesta, 31./43g fusese botezatRama.

ARTHUR C. CLARKE

CAteva zile, agenfile de gtiri ficuserl mare zawdin jurul musa-

firului, dar din pdcate erau handicapate de sdricia informaliilor.

Despre Rama se cuno$teau doar doud lucruri: orbita neobignuitd

gi mirimea aproximativd. Pind gi aceastd mdrime era o apreciere

estimadva, bazatd. peintensitatea ecoului radar. Prin telescop, Rama

continua sd apard ca o stea slabe de magnitudinea cincisprezece -mult prea mici pentru aprezentavn disc vizibil. Dar pe mdsurl ce

se apropia de inima sistemului solar, urma si creascd gi sd devini

tot mai strdlucitor, de la o lund la alta. tnainte de a dispdrea pentru

totdeauna, observatoarele orbitale aveau sd poati strAnge informa-

fi pregioase legate de forma gi dimensiunile sale. Era timp suficient

gi poate cd, ln urmltorii ani, vreo navd spatiald in misiune de ru-

tind avea si se apropie indeajuns ca sd obgind imagini de calitate. Ojoncgiune pdreapteapugin probabile; costul energiei ar fi fost mult

prea mare pentru a permite contactul fizic cttun obiect ce traversa

orbitele planetelor cu peste o sute de mii de kilometri pe ord.

De aceea, in scurt timp, Rama fusese uitat; nu insi Ei de as-

tronomi. Tulburarea lor crescuse odati cu Trecerea lunilor, pe

mlsuri ce asteroidul cel nou prezentatot mai multe enigme.

tn primul rAnd proble ma variagiei de strllucire. Rama nu

avea aga ceva!

Toli asteroizii cunoscuti, fdLrd exceplie' prezentau o variagie

lentd astrdlucirii, crescAnd gi micgorAndu-se intr-o perioade de

citevaore. Cu peste doui secole tn urmi, se demonstrase cd fe-

nomenul era rezultatul inevitabil al rotaqiei gi al formei lor ne-

regulate. Pe mlsurd ce se rostogoleau pe orbite, suprafelele de

reflecaie pe care le prezentau Soarelui se schimbau mereu, iar

strilucirea se modifica in consecinll.

Rama truprezentaasemenea Yarta1li. Fie nu se rotea deloc, fie

era perfect simetric. Ambele explicalii pnreau la fel de neverosimile'

Problema rdmisese nerezolvatd citevaluni, deoarece niciunul

dintre marile telescoape orbitale nu putuse fi abatut de la misiu-

nea permanente de urmlrire a adAncimilor indepirtate ale

RENDEZ-VOUS CU RAMA

Universului. Astronomia spafald era o pasiune costisitoare,iarlaun instrument mare, costul minutului de lucru atingeacu uqurinlio mie de dolari. Dr. \(illiam Stenton n-ar fi reugit niciodatd si aibd

acces vreme de un sfert de ord la telescopul de doud sute de metride pe f.aga nevdzutd, a Lunii dacd un program mult mai importantnu ar fi fost temporar intirziat din cauza defectirii unui conden-

sator de cincizeci de cen1i. Ghinionul altuia fusese norocul sdu.

Bill Stenton n-a $tiut peste ce deduse pind a doua zi, cind a

reugit sd a1ungi' la calculator ca si prelrtcreze datele. Chiar gi

dupd ce rezultatele au apdrut pe display, a avut nevoie de cdteva

rninute ca sd le inqeleagd semnificalia.

Lumina reflectatd de Rama nu era perfect constant5 ca inten-sitate. Exista o minusculd,variagie - greu de detectat, tnsi clari gi

regulatd. Precum toqi ceilalli asteroizi, Rama poseda intr-adevdro migcare de rotaqie. Dar dacd,,,zita" normald a unui asteroid era

de ordinul orelor, cea a lui Rama dura numai patru rninute.

Stenton fecuse cAteva calcule rapide gi constatase cd. rezulta-tele erau greu de crezut. Ar fi insemnat c5. acel corp ceresc mi-cuf se rotea la ecuator cu peste o mie de kilometri pe ord; ar fifost o nebunie si se incerce o coborAre in alti regiune declrt hpoli. Fo4a centrifugd de pe ecuatorul lui Rama trebuia si fie su-

ficient de puternici incAt sd, azvirle orice obiect cu o acceleralie

de aproape 1 g. Rama era o piatrd, rostogolitoare de care nu se

puteau agdla niciun fel de licheni cosmici; era surprinzdtor cd

un asemenea corp reugise str rimAni lntreg, fera sa se pulveri-zeze clr multd vreme in urmi intr-un milion de bucnpi.

Un obiect cu diametrul de patruzeci de kilometri gi cu peri-oada de rotatie de numai patru minute - ce loc ocupa printrecelelalte corpuri ceresti? Dr. Stenton era un barbatplin de ima-ginaqie, pulin cam prea dispus sd sard direct la concluzii. Formuho ipotezd. care-i provoci minute extrem de neplecute.

Din toatd menajeria cosmicd, singura care corespundea de-

scrierii era o stea ce suferise un colaps. Poate cI Rama era o stea

14 ARTHUR C. CLARKE

moartd, o sferd de neutroni, rodndu-se nebunegte, unde fiecare

centimetru cub cAntdrea milioane de tone...

tn cLpa aceea,prin mintea ingrozitd.a lui Stenton fulgerase

amintirea nemuritoarei povestiri a lui H.G. tVells, ,,Steaua".

O citise pe cAnd era beiegel 9i ea ii stArnise interesul faqd de as-

tronomie. Dupd doul sute de ani, nu-gi pierduse nici atraclia,

nici grozdvia. Niciodatd, n-ave sI uite imaginile uraganelor gi

ale mareelor pind,,lacer, ale oragelor inghilite de oceane, cAnd

celalalt vizitator din spaqiu se izbise deJupiter, trecAnd apoi pe

llngd,Terra in ciderea sa spre Soare. Este adevdrat, steaua de-

scrisl de b;trAnul \(ells nu era rece) ci incandescente gi multe

dintre distrugerile provocate de ea fusese rd, cauzate de tempera-

tura ridicatd,. Dar lucrul acesta conta prea pulin; chiar dacd"

Rama ar fi fost un corp rece, reflectAnd lumina Soarelui, ar fiputut ucide cu forta gravitalionale la fel de ugor ca qi focul.

Orice masd stelari intratd in sistemul solar ar fi modificat or-

bitele planetelor. Era suficient ca PemAntul sd se deplaseze cu

cAteva milioane de kilometri spre Soare - sau in direcqie opusd -pentru cabalanga delicatd a climatului si fie distrusd. Calota de

gheagdantarcticds-ar fi topit, inundAnd toate regiunile joase, sau

oceanele ar fi tnghejat, incituqAnd lumea intr-o iarni vegnicd. Osimpla abatere, tn orice direcgie...

Apoi Stenton se linigtise qi suspinase ugurat. Toate acestea

erau prostii, ar fi trebuit si-i fie rugine de sine insugi.

Rarna nu putea fi alcdtuit din materie densi. Nicio masd ste-

lardn-ar fi inaintat atAt de mult in sistemul solar ftre si producd

tulburlri vizibile cu mult inainte. Ar fi fost afectate orbitele tu-

turor planetelor; la urma urmelor, aga fuseserl descoperite

Neptun, Pluto gi Persefona. Nu, era absolut imposibil ca un

obiect de genul unui soare stins si se strecoare pe nesimlite.

trrrr-rrn fel, era pdcat. O intAlnire cu o gaurd neagrd n-ar fifost lipsiti de interes.

AtAt cAt ar fi durat...

3

RAMA gt StTA

Reuniunea extraordinari a Consiliului Consultativ Spagial

fu scurtd $i furtunoasn. Nici in secolul XXII nu se glsise moda-litatea de a-i impiedica pe savantii betrAni gi conservatori sd

ocupe pozilii administrative importante. Mai muk, nu se qtia

daci problema avea si-gi giseascd.vreodatd, rezolvarea.Pentru ainrd.utdgi gi mai mult lucrurile, actualul pregedinte

al CCS era profesorul (emerit) Olaf Davidson, bine-cunoscurulastrofizician. Pe Davidson nu-l prea interesau obiecte mai micidecAt galaxiile 9i nici nu se obosea sd-gi ascunde prejudecdlile.Degi era nevoit si admiti cd. noudzeci la sutd din qtiinga lui se

baza pe observaliile instrum-entelor aflate in spaqiu, in rdstim-pul distinsei sale cariere, satelilii special lansagi sd-i confirme te-oriile ficuserd exact pe dos.

Problema prezentatd Consiliului suna suficient de limpede.Nu exista nicio tndoiale ci Rama era un corp neobignuir, darera oare important? tn cAteva luni urma sI disparl pentru tor-deauna, astfel incAt nu prea aveau timp sd, aclioneze, Ocazrileirosite acum n-aveau si mai apard, altd datd.

Cu o cheltuial; de-a dreptul inspiimAntitoare, o sondd spa-

giald, care a;tepta sd fie lansatd de pe Marte spre Neprun pusea fi

ARTHUR C. CLARKE

reprogramatd gi trimisd pe o traiectorie de interceptare a lui

Rama. Speranla de joncliune nu exista; avea sd fie cea mai rapide

incrucigare cunoscute, cele doui obiecte urmAnd sI treacl unul

pe lAngd celelalt cu doud sute de mii de kilometri pe ori. Rama

aveasdfie observat amdnunqit numai cAteva minute, iar din ime-

diata apropiere mai pulin de o secund5. Suficient totugi casi se

poate rIspunde la multe intrebdri, cu instrumentele potrivite.

Degi profesorul Davidso n av ea pdreriextrem de preconcepute

fa,ti,. de sondd, aceasta fusese aprobatd gi el nu vedea rostul de-a

irosi alqi bani. Vorbi cu elocvenli despre nebunia urmdririi aste-

roidului, despre necesitatea urgenti a unei rezolulii |a nivel inalt

pentnr un interferometru lunar care sd poati demonstra, o dati

pentru totdeauna, rendscuta teorie Big Bang acreatiei.

Ceea ce constitui o gravderoare t^cticd,, deoarece principalii

trei susgindtori ai teoriei Starii Modificate eraude asemenea mem-

bri ai Consiliului. tn r"...t, il aprobau pe profesorul Davidson,

considerAnd urmdrirea asteroidului o risipi inutile. TotuEi.'.

Profesorul pierdu la limitn cu un singur vot.

Dupd trei luni, sonda sPaliah, rebotezatd' Sita, a fost lansati

de pe Phobos, satelitul cel mai apropiat de Marte. Durata zboru'

lui era de gapte siptimAni, insl instrumentul a fost conectat la

puterea maximd cu numai cinci minute inainte de intercepgie'

Simultan, in spaliu a fost propulsat un grup de camere TV, care

aveau sd treacd,pelingirRama 9i snJ filmeze din toate pe4ile'

Primele imagini, luate de la o depdrtare de zece mii de kilome-

tri, atdeterminat oprirea tuturor activitetilor. Pe un miliard de

ecrane de televiziun e a apdrutun cilindru mic, lipsit de detalii ex-

terioare, crescAnd rapid cu fiece secunde. CAnd 9ia dublat miri-

mea, nimeni n-a mai putut Pretinde cd Rama era un corp natural'

Avea formi cilindricd, perfecti geometric, ca ieqitd de pe un

strung, cu centrele de rotaqie distanlate la cincizeci de kilome-

tri. Extremitntile erau aproape netede, excep[ie facAnd o serie

RENDEZ-VOUS CU RAMA

de structuri mici, amplasate la circa doudzeci de kilometri tn ju-

rul centrului unuia dintre capete. De la distangd, Rama apdrea

aproape conic - in lipsa unei comparaqii mai bune, aidoma unuiboiler obignuit.

Rama crescu pAnd ce acoperi ecranele. Suprafala era cenugie,

mohorAtl, la fel de pulin spectaculoasi ca gi Luna, lipsita de

orice semn exterior cu exceplia unui punct. La jumltatea cilin-

drului se gisea o patd,largd de un kilometru, de parcd, ceva se iz-

bise acolo, cu mulgi ani in urmx, murderindu-I.

Nu se zdrea nicio dovade cd gocul ar fi cauzat vreo avarie

suprafeqei exterioare. Pataaceeaprodusese utoara variagie a strd-

lucirii, facilitAnd descoperirea lui Stenton.

Imaginile celorlalte camere de luat vederi nu aduserl alte no-

utd1i. TotuEi, traiectoriile lor prin cAmpul gravitagional al luiRama oferiri tncl o informagie importanti: masa cilindrului.

Era mult prea mici pentru un corp solid. Nimeni nu mai fusurprins, era limpede cd Rama trebuia sn fie gol.

tn sfArgit, avusese loc intAlnirea arteptatd cu atata speranlrqi atdta teamd. Omenirea se afla pe punctul de a-gi tntAmpina

primul oaspete venit din stele.