Arthur Schopenhauer Metafizica Iubirii

8/3/2019 Arthur Schopenhauer Metafizica Iubirii

1/32

http://www.ebooksread.com/

METAFIZICA IUBIRII

Arthur Schopenhauer

Sintem obisnuiti sa vedem poetii in principal preocupati de-a descrie in operele lor

dragostea. Dragostea este de regula ideea principala a oricarei opere dramatice, fie ea

tragica sau comica, romantica sau clasica, de sorginte Indiana sau Europeana. Ea nu

constituie intr-un grad mai mic cea mai mare parte din poezia lirica sau epica, mai

ales daca acestea se afla incluse in gazduirea romanelor, cele care au fost editate in

fiecare an timp de secole in fiecare tara civilizata din Europa la fel de regulat ca si

fructele pe care le produce pamintul. Toate aceste opere nu sint nimic altceva, decit

descrierea mai mult sau mai putin sofisticata a pasiunii in cauza. Mai mult decit atit,

cele mai reusite reprezentari ale dragostei, Romeo si Julieta, La Nouvelle Hiloise si

Werther, au atins o faima nepieritoare.

Rochefoucauld spunea ca dragostea poate fi comparata cu o fantoma, deoarece este

ceva despre care toti vorbim, dar niciodata n-am vazut-o, iar Lichtenberg, in eseul sauUber die Macht der Liebe, contesta si respinge realitatea si naturaletea ei; insa

amindoi gresesc. Pentru ca daca ar fi ceva aflat in contradictie si exterioara naturii

umane - cu alte cuvinte, daca ar fi doar o parodie imaginara, nu ar fi fost zugravita cu

atita entuziasm de poetii tuturor timpurilor, sau nu ar fi fost acceptata de omenire cu o

pasiune atit de statornica; pentru ca nimic din tot ceea ce reprezinta frumosul si

apartine artei nu poate exista fara de adevar.

"Rien n'est pas que le vrai, le vrai seul est aimable ." -- BOIL.

Experienta, desi nu cea de fiecare zi, verifica ceea ce incepe de regula doar ca o

inclinatie puternica si dirijabila ce poate evolua in anumite conditii intr-o pasiune, dar

prin a carei ardoare depaseste cu mult toate celelalte pasiuni. Ea va ignora toate

considerentele, va trece peste tot felul de obstacole cu o staruinta si o putere

incredibila. Pentru a se bucura de dragostea sa un om nu va ezita sa riste totul; de

fapt, daca dragostea lui va fi total respinsa, isi va sacrifica pe deasupra pina si viata.

Personaje de genul tinarului Werther si a lui Jacopo Ortis, nu au existat doar in

romane; Europa produce in fiecare an cel putin o jumatate de duzina de astfel de

personaje asemeni lor: sed ignotis perierunt mortibus illi; suferintele lor sint descrise


2/32

de scriitorii registrelor oficiale sau de reporterii de ziare. Cititorii de stiri vor

confirma intr-adevar existenta unor astfel de rapoarte ale politiei, in jurnalele de stiri

de limba franceza si engleza.

Iubirea conduce pasii unui mare numar de oameni catre casa de nebuni. Exista aici

in fiecare an cazuri de acest fel in care doi indragostiti s-au sinucis impreuna pentru

ca anumite circumstante materiale s-au intimplat sa fie defavorabile uniunii lor. Intre

noi fie spus, nu pot deloc intelege astfel de oameni ce sint incredintati de dragostea

unuia fata de celalalt si se asteapta sa descopere cea mai mare fericire in placerile ei,

dar care nu pot evita sa depaseasca limita extrema si prefera sa sufere la fiecare din

dificultatile intilnite in drumul lor, ajungind pina la a-si sacrifica viata, cea care este o

bucurie mai mare decit orice altceva pot concepe ei. Ii pot intelege tot la fel de putin

pe cit pot intelege fazele si pasajele dragostei, pe care le avem cu totii inaintea ochilor

nostri in fiecare zi si daca nu sintem prea batrini cei mai multi dintre noi le si purtam

chiar in inima noastra.

Dupa ce toate acestea au fost reamintite, nimeni nu se mai poate indoi de realitatea

sau importanta dragostei. In schimb te intrebi prin urmare, de ce oare a scris filosoful

prima data despre acest subiect, cel care este in mod constant tema predilecta a

poetilor si ar trebui mai degraba ca cineva sa fie surprins ca aceasta dragoste, ce a

jucat intotdeauna un rol atit de important in viata omului, de-abia de a fost luata in

considerare cit de cit de filosofi si mai exista inca un impas pentru ca un astfel dematerial sa fie utilizat de ei.

Platon s-a dedicat el insusi mai mult decit oricine altcineva subiectului dragostei, in

special in Symphosium si in Phaedrus; si ceea ce a spus el intra oricum in sfera

mitului, fabulei si satirei si se poate aplica in cea mai mare parte doar in cazul

tinerilor atenieni. Putinul pe care Rousseau il afirma in Discursul sau asupra

fundatiilor cauzelor si originii inegalitatii dintre oameni, nu este nici adevarat, nici

satisfacator. Cercetarea amanuntita pe care Kant o face asupra dragostei in cea de-atreia parte a tratatului sau Uber das Gefhl des Schnen und Erhabenen, este foarte

superficiala; el arata ca nu a mers pina la capat in aprofundarea subiectului si de

aceea rezultatul este cumva contrar adevarului. In final, modul lui Platner de-a trata

asupra acestui subiect in Antropologia sa, va putea fi gasit de orice om in a fi destul

de superficial si insipid.

Pe alta parte, pentru amuzamentul cititorului merita sa fie citata definitia lui

Spinoza, pentru ca ea este de-o naivitate exuberanta:Amor est titillatio comitante

idea cause externae (Etica, IV, prop.44). Nu este in intentia mea, nici de-a contrazice,

nici de-a influenta opiniile asupra a ceea ce a fost scris inainte de predecesorii mei;


3/32

insusi subiectul m-a obligat sa fiu obiectiv si-a deveni el insusi inseparabil de

judecata mea asupra lumii. Mai mult decit atit, ma astept mai putin la o aprobare din

partea acelor oameni care sint in acest moment captivati de aceasta pasiune si in

consecinta incearca sa-si exprime sentimentele lor exuberante prin imaginile cele mai

diafane si sublime. Punctul meu de vedere le va parea mult prea material, prea fizic,

metafizic oricum, ba chiar ceva mai mult, pentru ca el este esentialmente

transcendental.

Mai intii de toate, sa luam in considerare ca acea faptura careia i se adreseaza si

pentru care idealizeaza azi dragostea in madrigaluri si sonete, ar fi fost ignorata

aproape in totalitate daca ea s-ar fi nascut inainte cu doar optsprezece ani.

Fiecare dragoste asa cum se iveste apare a fi eterica, izvorind in intregime din

instinctul sexual; intr-adevar, incontestabil este vorba despre acest instinct si vorbind

doar intr-un mod mult mai definit, specializat si poate ceva mai stict, este o forma

mult mai individualizata a acestui instinct. Daca vom avea permanent in minte acest

lucru vom putea considera ca unul dintre cele mai importante roluri pe care il joaca

dragostea in toate fazele si gradele ei, nu doar in drame si nuvele, dar deasemenea si

in lumea reala, unde alaturi de dragostea de viata se arata a fi ea insasi cea mai

puternica si cea mai activa dintre toate cauzele ei; astfel incit unii vor considera ca va

ocupa constant jumatate din capacitatile si gindurile celor mai tineri membri ai

umanitatii si ca este scopul final aproape al fiecaruia dintre eforturile omenesti; cainfluenteaza nefavorabil cele mai importante actiuni; ca perturba frecvent pina si cele

mai serioase ocupatii; ca uneori este deranjanta pentru o anumita vreme si chiar si

pentru cele mai mari dintre spirite; ca nu-i este teama sa intrerupa tranzactiile de stat

sau investigatiile in care sint implicati oamenii invatati; ca stie cum sa inriureasca

alcatuirea scrisorilor de dragoste, manuscrisele filosofice si pliantele ministeriale; ca

stie la fel de bine cum sa anticipeze actiunile cele mai complicate si situatiile cele mai

extreme, sa dizolve cele mai importante relatii, sa rupa cele mai strinse legaturi; ca

viata, sanatatea, bogatia, rangul si fericirea sint sacrificate de dragul ei; ca face dintr-un om, care de altfel este unul onest, un perfid si dintr-un om ce a fost pina acum

credincios, un tradator si ca totodata apare ca un demon ostil al carui obiectiv este de

a rasturna totul, de-a aduce confuzie si neliniste pretutindeni acolo unde poate ajunge;

daca toate acestea sint luate in considerare vor fi suficiente ratiuni ca cineva sa se

intrebe: "La ce bun tot acest zgomot? Toate aceste complicatii, furtuni, suferinte si

dorinte? De ce ar trebui ca aceste nimicuri sa joace o parte atit de importanta, sa

creeze atita dezordine si confuzie in viata ordonata a umanitatii?" Dar pentru

investigatorul zelos spiritului adevarului raspunsul va fi relevat gradual; nu este vorba

despre citeva nimicuri, este vorba despre o atitudine; importanta dragostei consista

intru-totul in armonia dintre seriozitatea si zelul cu care este dusa pina la capat.


4/32

Scopul ultim al tuturor chestiunilor apartinind dragostei, indiferent daca acestea sint

de natura comica sau tragica, este in realitate mult mai important decit toate celelalte

obiective ale vietii umane si de aceea este deservita perfect de acea seriozitate

profunda de care este urmarita mereu.

Ca o chestiune de fapt, dragostea nu determina nimic altceva decit -intemeierea noii

generatii-. Existenta si natura unor -dramatis personae- care intra in scena atunci cind

noi ne-am facut deja iesirea, ce a fost prilejuita de citeva intimplari frivole ale

dragostei. Ca fiintarea -existentia- acestor oameni viitori, este conditionata in general

de instinctul nostru sexual, astfel incit ea este natura -essentia- acestor oameni,

identic conditionati de selectia pe care individualul o face pentru satisfactia lor, cu

alte cuvinte prin dragoste si prin urmare prin fiecare din aceste relatii ce sint stabilite

intr-un mod irevocabil. Aceasta este cheia problemei. In utilizarea ei o vom putea

intelege mult mai complet daca vom analiza diferitele grade ale dragostei, plecind de

la senzatiile cele mai efemere si ajungind pina la pasiunile cele mai arzatoare; vom

vedea apoi ca diferentele se ridica de la gradele de individualizare a posibilitatii de

alegere. Toate chestiunile dragostei din generatia actuala luate impreuna sint in

consecinta - meditatio compositionis generationis futurae, e qua iterum pendent

innumerae generationes - a omenirii. Dragostea este de o asemenea importanta inalta,

intrucit ea nu are nimic de-a face cu fericirea sau suferinta individualului din prezent,asa cum au toate celelalte chestiuni; si asta doar pentru a asigura existenta si natura

particulara a speciei umane pentru viitor; de aici apare sub cel mai inalt aspect vointa

individualului, ca o vointa a speciilor; aceasta este ceea ce ofera o importanta patetica

si sublima chestiunilor dragostei si fac ca incintarea si necazurile ei sa fie

transcendente, emotii pe care poetii n-au obosit sa le zugraveasca de secole intr-o atit

de larga diversitate de forme. Nu exista aici niciun subiect care sa trezeasca un

asemenea interes asemanator dragostei, deoarece ea priveste atit bucuriile, cit si

necazurile speciilor si este asociata la toate celelalte aflate intr-o legatura directa cufericirea individualului, ca o aparenta a individului.

De aceea este atit de dificil in a face o drama interesanta daca ea nu contine

motivul dragostei; pe alta parte desi este utilizat in mod constant subiectul ei nu va

putea fi epuizat niciodata.

Ceea ce ea singura manifesta in constiinta individuala ca instinct sexual, fara a fi

concentrata asupra unui individual anume, este in sine foarte clar, este vorba de

aceasta vointa de viata in forma sa generalizata. Pe de alta parte, ceea ce apare drept

un instinct sexual indreptat spre un individual anume, este in sine vointa de-a trai, ca


5/32

o determinare categorica a individualului. In acest caz, instinctul sexual poarta intr-un

mod foarte inteligent masca obiectului admiratiei obiective, desi in sine ea este o

necesitate subiectiva si tocmai de aceea, amagitoare. Natura are nevoie de aceste

stratageme pentru a-si putea implini telurile ei. Intentiile oricarui om in dragoste,

oricit de obiective si sublime pot apare la admiratia lor, sint acelea de-a procrea o

fiinta de-o natura definita, iar ceea ce ne determina sa credem ca lucrurile stau tocmai

asa, este verificat de faptul ca nu este importanta dragostea reciproca, ci tocmai

posesesiunea este cea care reprezinta esentialul. Fara posesiune, nu exista o consolare

pentru un om in a cunoaste ca dragostea sa este rasplatita. De fapt cei mai multi dintre

oameni nazuiesc sa se gaseasca ei insisi intr-o asemenea pozitie. Pe de alta parte, toti

isi doresc sa cucereasca un om care este la rindu-i indragostit; daca nu pot obtine

rasplata dragostei in schimbul dragostei lor, se vor multumi simplu cu posesia.

Casatoriile constrinse ca si cazurile de seductie confirma asta, pentru ca un om a carui

dragoste nu-i este reintoarsa va gasi adesea consolare in a oferiri cadouri din partea

unui barbat prezentabil unei anumite femei in ciuda faptului ca ea il displace, sau este

dispus sa faca alte numeroase sacrificii incercind sa-i cumpere astfel favorurile.

Adevaratul scop al romantismului dragostei, cu toate ca persoanele in cauza sint in

realitate inconstiente de acest lucru, este acela de a-si face aparitia in lume o fiinta

particulara; calea si modul in care este realizat acest lucru, reprezinta un argument

secundar. Oricum multe din aceste sentimente inalte, in special ale celor indragostiti,

pot respinge realismul brutal al argumentelor mele, cu toate acestea ele sint eronate.Pentru ca adevaratul sau scop nu este oare acela de-a stabili intr-un mod categoric

individualitatile generatiei viitoare, un tel cu mult mai inalt si mai nobil decit toate

celalalte, cu senzatiile lor exuberante si transcendente baloane de sapun? Printre toate

nazuintele pamintesti se poate gasi aici unul care sa fie de o mai mare sau de o mai

inalta importanta? El singur este in concordanta cu acel sentiment adinc inradacinat,

inseparabil de dragostea pasionala, cu aceasta ardoare cu care apare si importanta ce

este atribuita tuturor nimicurilor ce intra in sfera ei. Este numai masura in care

privim acest- scop final ca unul real pentru toate dificultatile intilnite, al nesfirsitelornecazuri si suparari indurate spre atingerea obiectivului iubirii noastre ce pare a fi in

concordanta cu chestiunea in sine. Pentru ca substanta ei este reprezentata de

generatia viitoare in intreaga sa determinare individuala, ce forteaza ea insasi intrarea

pe tarimul existentei prin intermediul tuturor acestor conflicte si necazuri. Intr-

adevar, insasi generatia viitoare este implicata in aceasta prudenta, hotarita si aparent

capricioasa selectie a satisfactiei instinctelor sexuale, pe care noi o numim dragoste.

Aceasta afectiune aflata in crestere continua pe care o manifesta doi indragostiti unul

fata de celalalt, este in realitate vointa de a trai a noii fiinte, cea pentru care ei vor

deveni parinti; e cit se poate de adevarat ca din unirea flacarii acestor dorinte

mistuitoare este aprinsa lumina vietii noii fiinte ce se va manifesta ea insasi ca o


6/32

individualitate bine organizata a viitorului. Indragostitii sint chinuiti de dorinta unei

uniri efective, de-a intrupa jumatatile lor intr-o singura fiinta si de-a trai asa mai

departe pentru intreaga lor viata; si aceasta nazuinta fierbinte este complet implinita

prin copilul ce se va naste din vapaia aprinsa de dorintele lor, in care sint mostenite

calitatile transmise de cei doi combinate si unite intr-o singura fiinta doar pentru ca

existenta speciei sa fie continuata. Daca in mod contrar un barbat si o femeie se

displac reciproc cu indirjire si in mod constant, acest lucru se va exprima prin aceea

ca tot ce vor putea face se va rezuma in aducerea pe lume a unei fiinte rau intocmite,

lipsita de armonie si in ultima instanta nefericita. Prin urmare de aici trebuie sa

decurga multe din cuvintele lui Calderon, atunci cind el numeste pe infioratoarea

Semiramis o fica a vazduhului, introdusa acum in scena ca o fica a seductiei, actiune

ce va fi urmata de uciderea sotului.

In final ea reprezinta insasi vointa de-a trai, cea care este prezenta in toate speciile,

prin care sint atrase atit de convingator si intr-un mod aproape exclusiv doua

individualitati de sex opus, ce vesnic vor tinde una catre cealalta. Acest lucru va fi

anticipat in noua fiinta pentru care ei vor deveni parinti, ce reprezinta in sine o

obiectivare a naturii ei ce corespunde perfect nazuintelor. Acest nou individual ce va

lua nastere din contopirea si transformarea celor doi, va mosteni in sine vointa si

caracterul tatalui si intelectul mamei, impreuna cu trasaturile din constitutia celor doi.

De regula un individual va mosteni acele caracteristici in ceeea ce priveste forma

corpului mai mult de la tata, in timp ce de la mama va mosteni statura, inconformitate cu legile consacrate descendentilor lumii animale...

Este imposibil de explicat individualitatea fiecarui om, ceea ce este atit de

exceptional si specific si asta doar pentru sine, luat ca individ cu totul special; si este

aproape imposibil de explicat aceasta pasiune aprinsa pe care doua persoane o

manifesta una fata de celalalta, pentru ca sint deopotriva individuale si atit de diferite

in caracter; deoarece ambele manifestari sint esentialmente una si aceeasi. Prima este

-evidenta-, in vreme ce ultima, era -inteleasa-de-la-sine-.

Trebuie sa consideram ca origine a noului individual si adevaratul -punctum

saliens- al vietii sale, momentul cind parintii incep dragostea lor -- -o-fantezie-

reciproca- asa cum frumos o exprima limba engleza. Si asa cum a mai fost spus, din

unirea acestor flacari ia nastere primul germen al unei fiinte noi care asemeni tuturor

germenilor, este permanent presat de aceasta batalie data pentru a-si face aparitia pe

scena vietii si in general sfirseste prin a fi zdrobit. Acest nou individual este intr-o

anumita masura o noua Idee (Platonica); acum, ca toate Ideile, ea va lupta cu cea mai

mare violenta pentru a intra in sfera fenomenala, iar pentru a implini asta va fi

cuprinsa cu inflacarare de substanta ce este distribuita printre ele de legea cauzalitatii,


7/32

astfel incit aceasta Idee particulara a unei individualitati umane, va purta o batalie

neintrerupta dorind cu intensitate si ardoare realizarea ei in lumea fenomenala. Este

tocmai aceasta dorinta fierbinte, reprezentata de pasiunea reciproca a celor ce vor

deveni parintii sai. Dragostea are nenumarate stadii de evolutie, iar cele doua extreme

ale sale pot fi mentionate dreptAfodita pandemos si Orania; dar chiar si asa, in

esenta ea este aceeasi pretutindeni.

Pe de alta parte, in conformitate cu acest stadiu in care se afla, ea va fi mult mai

puternica, mult mai -individualizata- ca un fel de-a spune, in functie de cit creste

gradul in care individualul este iubit prin aceste virtuti datorate tuturor calitatilor sale,

acest lucru se intimpla numai pentru a satisface dorintele indragostitului si nevoile

determinate de propria sa individualitate. Daca vom investiga mai departe, vom

intelege mult mai clar ceea ce este implicat aici. Toate simtamintele de amor sint

concentrate in mod imediat si esential in sanatate, putere si frumusete si in consecinta

in tinerete; pentru ca vointa doreste mai presus de toate sa manifeste acel caracter

specific al speciei umane, ca pe un fundament al tuturor individualitatilor. Acest lucru

este aplicat in practica la fel de bine in curtea ce este facuta in fiecare zi femeilor

[Afrodita pandaemos]. De aceasta sint strins legate citeva cerinte speciale, pe care le

vom lua in considerare in mod individual ceva mai tirziu, prin intermediul carora

daca exista aici cea mai mica speranta de satisfacere, va avea loc o intensificare a

pasiunii. Cu toate acestea dragostea intensa isi are originea in potrivirea de caracter a

celor doua individualitati; astfel incit vointa, ca si cum am spune combinatia cerezulta intre caracterul mostenit de la tata si intelectul provenit de la mama,

completeaza specificul acelui individual pentru care ea reprezinta in linii mari vointa

de a trai (ce singura se manifesta in interiorul tuturor speciilor), inainteaza o nazuinta,

ce se va dovedi direct proportionala cu maretia ei, prin urmare ea nu-si poate gasi

perechea intr-o unitate de masura exprimata de o inima muritoare; motivele sale

depasind intr-o maniera asemanatoare sfera intelectului individual. Acesta este

adevaratul suflet al unei mari pasiuni. Cu cit cele doua individualitati se potrivesc

intr-un mod cit mai apropiat de perfectiune in cele mai multe dintre relatiile pe careva trebui sa le avem pe mai departe in atentie, cu atit mai puternica va fi pasiunea ce

se va naste intre cei doi. Tot asa cum aici nu exista doua individualitati care sa se

potriveasca perfect, un anumit tip de femeie ce ar trebui sa corespunda perfect unui

anumit tip de barbat cei care se afla permanent in vedere pentru copilul ce urmeaza

a se naste. In mod natural, pasiunea unei iubiri adevarate este la fel de rar intilnita ca

si posibilitatea reala ce exista in a se putea intilni in aceasta viata doi oameni ce au

fost creati doar pentru a se potrivi perfect unul celuilalt. Acest lucru se intimpla

printre altele, pentru ca aici sa existe o astfel de posibilitate a unei iubiri cu adevarat

inflacarate pentru fiecare dintre noi, asa ca vom putea intelege acum de ce poetii si-au

imaginat-o cu atita consecventa si pasiune in fiecare din operele lor.


8/32

Pentru ca energia vitala a unei iubiri patimase ce da aripi sperantelor ca din flacarile

ei sa poata aprinde o scinteie ce va da nastere unei noi fiinte, prin natura ei face

posibila existenta unei prietenii intre cei doi tineri, doua din frumoasele exponente ale

sexului opus, chiar si fara niciun adaos de dragoste sexuala daca exista o potrivire

perfecta intre temperamentul si capacitatile intelectuale ale celor doi. De fapt intre cei

doi poate exista deasemenea si o anumita aversiune. Din acest motiv copilul ce va lua

nastere din uniunea lor va mosteni anumite insusiri fizice sau mentale, aflate in

toatala discordanta. Pe scurt, existenta si natura acestui copil nu vor fi in armonie

deplina cu intentiile urmarite de vointa de a trai, asa cum ea si le manifesta in

interiorul speciilor.

In cazul opus, cind nu exista aici nicio potrivire intre inclinatiile, caracterul si

capacitatea intelectuala corespunzind fiecaruia dintre ei, de aici poate apare o

aversiune, ba chiar mai mult, un antagonism ce se va naste, dar cu toate acestea mai

este totusi posibil ca si de aici sa izvorasca dragostea. O dragoste de un astfel de gen,

incit sa-i orbeasca intru-totul pe cei doi; iar daca ii va conduce spre o casatorie ea va

fi una foarte nefericita.

Dar acum sa investigam indeaproape aceasta chestiune. Egoismul este o calitate

atit de adinc inradacinata in fiecare personalitate, incit ea sfirseste intr-un

egocentrism, singurul ce-i poate oferi conditiile de siguranta pe care se poate bizuiasa cum trebuie pentru a insufleti individualul, manindu-l spre actiune.

Pentru a fi asigurata prioritatea speciilor, ele au drepuri mai mari si apropiate de

individual, decit de individualitatea tranzitorie insasi; si chiar si atunci cind

individualul face un anume gen de sacrificii constiente in folosul perpetuarii si

viitorului speciilor, importanta acestei probleme nu va fi facuta suficient de

inteligibila pentru intelectul sau, care este in principal astfel alcatuit incit sa se

concentreze numai asupra acestor limite marginite ale individualului.

Tocmai de aceea Natura reuseste sa-si atinga scopurile sale finale, implantind in

individual anumite iluzii prin intermediul carora naste in el falsa impresie ca ceva ce

este in realitate avantajos in mod exclusiv doar pentru specie insasi, ar fi in aparenta

ceva avantajos doar pentru sine; prin urmare, in cele din urma el va fi purtat mai

departe de o simpla himera ce pluteste inaintea ochilor lui pentru citeva clipe, pentru

a se destrama la fel de repede cum a si aparut, si toate acestea se petrec doar pentru ca

un asemenea motiv sa poata inlocui realitatea. -Aceasta iluzie este instinctul-. In cele

mai multe dintre cazuri instinctul poate fi privit ca un simt al speciei care prezinta

vointei tot ce se afla la dispozitia si in folosul speciilor. Dar pentru ca in interiorul


9/32

exponentului speciei vointa a devenit individuala, ea trebuie indusa in eroare in asa

fel incit plecind de aici, sa judece prin simturile -individualului- ceea ce i-au

prezentat de fapt simturile speciei; cu alte cuvinte sa-si imagineze ca urmareste

realizarea scopurilor finale la care participa individualul, pe cind in realitate ea

urmareste pur si simplu acele teluri generale apartinind doar speciei (cuvintul general

este utilizat aici in cel mai strict sens).

Manifestarea exterioara a instinctelor poate fi cel mai bine observata la animale,

unde acestea joaca partea cea mai importanta; dar ea este prezenta si in noi insine,

astfel ca putem incepe sa cunoastem procesele sale interne, ca si tot ceea ce apartine

de aceste stari interioare. Este adevarat ca in general omul este gindit de-abia de ar

avea instincte, sau ca nu ar avea chiar deloc, ori in orice caz, copilul are suficiente

instincte pentru ca atunci cind este nascut sa caute si sa gaseasca sinul mamei pentru

a se putea alapta. De fapt omul are instincte foarte clare si hotarite si care se

manifesta totusi intr-un mod atit de complicat, ce ii sint oferite de insasi selectia

naturala, fiind deopotriva atit de serioase si capricioase in modul in care se manifesta

fata de un alt individual pentru a-si satisface instinctul sexual. Frumusetea sau

uritenia celuilalt individual nu au nimic de-a face cu aceasta satisfactie in sine, astfel

ca in aceeasi masura in care ea este o chestiune ce apartine domeniului placerii, este

si bazata pe o dorinta presanta ce actioneaza asupra individualului. Iar aceasta

satisfactie este urmarit cu un asemenea zel, la fel de bine cum aici este impusa si o

selectie atenta care in mod evident nu are nimic de-a face cu alegerea insasi desi inimaginatia lui el socoteste ca ar avea. Scopul sau real este sa fie nascut acel copil in

care sa fie prezervat tipul speciei intr-o forma cit se de pura si de perfecta posibil. De

exemplu, diferitele faze ale degenerarii formei umane sint consecinta a mii de

accidente fizice si de abateri de la regulile morale; si cu toate acestea tipul autentic al

formei umane este intotdeauna restaurat pina in cele mai mici fragmente; mai mult,

acest lucru este realizat sub sub indrumarea sentimentului frumosului, cel care

directioneaza intr-un mod universal instinctul sexual, fara a carui satisfacere s-ar

putea ca mai tirziu acest instinct sa se deterioreze luind forma unei necesitatirespingatoare.

In consecinta, in primul rind fiecare va prefera infinit si isi va dori cu inflacarare

pe aceia care sint cei mai frumosi dintre ei, cu alte cuvinte, pe cei in care caracterele

speciei sint definite in forma lor cea mai pura; iar in cel de-al doilea rind, fiecare isi

va dori in celelalt individual acele perfectiuni care lui ii lipsesc si ceea ce el considera

a fi imperfectiuni ale firii sale, cele care ofera imaginea contrara a ceea ce reprezinta

el insusi si care in acest caz individual simbolizeaza frumusetea. Tocmai de aceea

barbatii scunzi vor prefera femeile inalte, iar oamenii cu tenul deschis ii simpatizeaza

pe cei mai cu tenul mai colorat, si asa mai departe. Extazul ce-l simte un om la


10/32

vederea unei femei frumoase si-l va face sa-si imagineze ca uniunea cu ea va insemna

pentru el atingerea celei mai inalte stari a fericirii, este pur si simplu -instinctul

speciei-. Conservarea tipului speciei se bazeaza pe aceasta preferinta distincta pentru

frumos si tocmai de aceea frumusetea are o asemenea putere de atractie.

Mai tirziu, vom analiza ceva mai profund statutul considerentelor ce sint implicate

aici. Nazuinta catre ceea ce reprezinta cel mai valoros in interiorul speciilor, ce

impinge pe un om sa aleaga o femeie frumoasa, este in realitate un simplu instinct,

desi el insusi isi imagineaza ca prin aceasta alegere care ar fi facuta de el, ar cauta sa

sporeasca doar nivelul propriilor sale placeri. Ca o chestiune de fapt, avem aici o

solutie instructiva a naturii secrete a tuturor instinctelor care actioneaza aproape

intotdeauna la fel de prompt ca si in acest caz, directionind individualul in

conformitate cu interesele speciilor. Grija pe care o insecta o arata in alegerea unei

anumite flori, a unui fruct, ori a unei bucati de carne, sau modul in care o

himenoptera cauta larva unei insecte stranii, astfel incit sa-si poata depune acolo

ouale sale -si doar in acest loc special- si stradania febrila pentru a le asigura un loc

ferit de primejdii, pentru rezolvarea careia nu va pregeta depunerea tuturor eforturilor

si nu va manifesta niciun fel de teama, este in mod evident foarte asemanatoare grijei

pe care o manifesta un om in alegerea unei femei de o natura distincta, al carei

individual sa fie potrivit pentru el. El nazuieste catre ea cu o asemenea inflacarare,incit in cele mai multe dintre cazuri pentru atingerea obiectivului sau in ciuda oricarui

rationament logic isi va sacrifica intreaga sa fericire in aceasta viata, angajindu-se

intr-un mariaj stupid pentru citeva mici clipe de bucurie oferite de o dragoste

pasagera ce il vor costa intreaga avere, onoare si viata, ba chiar pina si absurditatea

comiterii unor crime. Si toate acestea sint in concordanta deplina cu vointa naturii, ce

este pretutindeni suverana, astfel incit sa poata servi speciile in cel mai eficient mod

cu putinta, desi toate sacrificiile sint in realitate facute in seama si pe costurile acestui

individual.

Pretutindeni instinctul actioneaza ca si cum ar concepe o finalitate, pina chiar si

atunci cind aceasta lipseste cu desavirsire. Natura implanteaza instincte acolo unde

actiunea individualului nu este capabila s-o inteleaga sau acolo unde ea nu este

dispusa s-o urmeze. In consecinta ca o regula ea este daruita in mod evident doar la

animale, iar in mod particular acelora apartinind ordinii celei mai de jos pe scara

evolutiva, cele care sint inzestrate cu cea mai mica inteligenta. Dar totul se intimpla

intr-un asemenea mod, incit oricare dintre noi poate considera pe buna dreptate ca in

realitate el apare ca si cum pe linga ele, i-ar fi fost daruita si omului, cel care in mod


11/32

natural este capabil sa inteleaga scopul acestei finalitati, desi el nu o urmeaza cu

insufletirea ce ar fi trebuit sa-l mine, ca un fel de a spune ca omul nu accepta sa

plateasca pentru ea pretul fericirii sale individuale. Astfel incit aici, ca si in toate

celelalte cazuri ce se refera la instinct, adevarul ia forma iluziei pentru a putea fi

astfel influentata vointa.....

Toate acestea arunca lumina la rindul lor asupra instinctului animalelor. Ele sint

deasemenea purtate fara nicio urma de indoiala de un tip de iluzie care se prezinta ca

si cum ar lucra pentru propria lor placere, desi in realitate ele lucreaza doar in slujba

acelei specii, cu o asemenea maiestrie si spirit inalt de sacrificiu.

Pasarile isi construiesc cuibul; insectele cauta un lacas potrivit in interiorul caruia

sa-si aseze ouale, sau pina chiar si acolo unde ele isi vineaza prada, desi au o anume

aversiune pentru asta, dar ea trebuie ca in acest fel sa fie asezata linga oua, ca hrana

pentru viitoarele larve; albinele, viespile si furnicile, se folosesc de abilitatea lor de-a

construi economii extrem de complexe. Toate sint controlate in mod neindoielnic de

o iluzie ce ascunde rolul sau real in slujba speciilor sub masca unui scop egoist.

Acesta constituie probabil singura cale pentru a face ca un proces launtric sau

subiectiv, de la care se ivesc toate manifestarile instinctelor, sa poata deveni

inteligibil pentru noi. Procesul exterior sau obiectiv ce se arata in lumea animala, pare

a fi controlat intr-un mod hotaritor de actiunea instinctelor, asemeni insectelor deexemplu, la care predomina formatiunile nucleice i.e. sistemului nervos -subiectiv- ce

isi manifesta influenta asupra sistemului nervos -obiectiv-, sau sistemul cerebral. De

unde se poate trage concluzia, ca ele nu sint controlate intr-o masura atit de mare de

perceptiile obiective propriu-zise, pe cit de mult isi pot exercita influenta acele

sentimente subiective ce excita aparitia tuturor acestor dorinte, prin intermediul

influentei pe care acest sistemul nucleic o exercita asupra creierului; si in consecinta

ele se misca prin mijlocirea unei anumite iluzii....

Rolul preponderent pe care il joaca creierul pentru om, este cauza existentei unui

numar mai redus de instincte decit cele prezente in lumea animalelor aflate pe o

treapta mai jos, dar chiar si acestea, ramase aici intr-un numar atit de mic, sint

suficiente pentru a-l conduce destul de usor pe un drum ratacit. De exemplu,

sentimentul frumosului, cel care ghideaza un om instinctiv in selectia perechii sale, il

indruma pe acesta gresit atunci cind individualul degenereaza inclinind spre

pederastrie. Intr-un mod similar musca albastra (Musca vomitoria), care in mod

instinctiv ar trebui sa-si depuna ouale pe carnea intrata in procesul de putrefactie si le

depune in florile de lemn cainesc (Arum dracunculus), pentru ca a fost inselata in

simturile sale de mirosul gretos de putrefactie pe care-l emana aceasta floare. Tot asa


12/32

un instinct absolut universal sta la baza intregii fundatii a dragostei, un adevar ce

poate fi confirmat la o analiza mai atenta asupra acestui subiect - ce cu greutate ar

putea fi evitata.

In primul rind, un barbat indragostit poseda chiar de la natura inclinatia sa fie

inconsecvent in timp ce o femeie este statornica in dragostea sa. Dragostea unui

barbat va scadea considerabil in intensitate dupa o anumita perioada de timp; aproape

toate celelalte femei il vor fermeca cu mult mai mult decit ar putea s-o mai faca cea

pe care a iubit-o deja; el va nazui in mod constant catre o schimbare, in vreme ce

dragostea unei femei va creste continuu, plecind de la momentul in care i s-a raspuns

cu acelasi sentiment de dragoste. Acest lucru se petrece pentru ca pina la urma acesta

este telul natural al prezervarii speciei si cu cit mai mare importanta va purta pentru

specie, va si creste in consecinta pe cit de mult posibil....

Din acest motiv un barbat isi va dori mereu sa cunoasca si iubirea altor femei, in

timp ce o femeie va ramine atasata unui singur barbat; pentru ca natura le constringe

in mod inconstient sa ofere sprijinul neconditionat pentru a deveni protectorii si

sustinatorii viitorilor copii. Din aceste ratiuni fidelitatea conjugala a unui barbat este

artificiala, in timp ce a femeii este naturala. De aici infidelitatea femeii este privita in

mod obiectiv tocmai din cauza acestor consecinte si intr-un mod subiectiv din cauza

caracterului ei ce contravine naturii si este mult mai greu de justificat decit cea a unui

barbat.

Pentru a fi cit se poate de clar si perfect convinsi ca aceasta placere ce ne-o ofera

sexul, oricit de obiectiv pare a fi nu este altceva decit simplul instinct mascat, cu alte

cuvinte inteligenta speciei ce lupta pentru conservarea tipului sau specific este

necesar sa analizam mai indeaproape considerentele ce ne influenteaza in acest sens

si sa intram in detalii, oricit ar parea de ciudat ca ele sa fie exprimate intr-o forma

filosofica. Aceste considerente pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

Cele care se refera la tipul speciilor -id est-, frumusetea; cele care privesc celelalte

calitati fizice; si in final, cele prezente doar relativ, ce se ivesc din corectia necesara

sau pe de alta parte, din nevoia de neutralizare a calitatilor sau anormalitatilor

specifice fiecareia din cele doua individualitati. Sa privim asupra lor luate in mod

separat.

Primul considerent, cel care influenteaza sentimentele si pina la urma alegerea

noastra, este virsta....

Cel de-al doilea este reprezentat de starea de sanatate; o stare de sanatate deteriorata


13/32

de o boala severa ne poate alarma inca de la inceput, dar o boala de o natura cronica

sau chiar o stare avansata de epuizare a organismului ne inspaiminta inca si mai mult,

indeosebi la gindul ca ea ar putea fi transmisa mai departe la urmasi.

Cea de-a treia categorie de argumente este reprezentata de _structura_, deoarece ea

este cea care sta la baza tipului -speciilor-. Imediat dupa virsta inaintata si boala, nu

exista nimic care sa ne dezguste mai mult decit prezenta unei structuri deformate,

chiar si cel mai frumos chip din lume nu poate compensa repulsia ce il provoaca; este

infinit de preferat chipul cel mai urit din lume ce este combinat cu forma unui corp

bine legat. Ne dovedim cu mult mai sensibili fata de oricare din malformatiile suferite

de _structura_ corpului de exemplu, o forma pipernicita sau una cu picioare scurte,

sint privite in acelasi mod, la fel ca si un mers schiopatat atunci cind nu sint rezultatul

unui accident suferit din exterior; insa o figura uimitor de frumoasa compenseaza

toate aceste defecte. Pina la urma ea reuseste sa ne produca incintare. Mai departe

este acordata o mare importanta unor picioare mici! Aceasta, deoarece marimea

piciorului este o caracteristica estentiala a speciei, poate tocmai datorita faptului ca

niciun alt animal nu prezinta combinatia unui tarsus si metatarsus atit de mici ca cele

ale omului; si de aici isi afla originea mersul vertical: omul este un plantigrad. Iar

Jesus Sirach a spus [17] (conform traducerii lui Kraus), "O femeie care este bine

construita si are picioare frumoase este asemeni unei coloane de aur asezata pe un

soclu de argint." De asemenea dentitia are o mare importanta, pentru ca are un rol

esential in procesul hranirii si este transmisa urmasilor in mod special prin acest fondereditar ce apartine individualului.

Cel de-al patrulea grup de argumente este reprezentat de o anumita _rotunjime_ cu

alte cuvinte un exces al functiilor vegetative, o anumita plasticitate.... De aceea un

corp exagerat de slab are un efect de repulsie asupra noastra....

Ultimile considerente sint reprezentate de _frumusetea chipului_. Deasemenea,

aici sint luate in seama inainte de orice altceva forma structurii acestor particomponente ale fetei. Astfel aproape totul depinde de un nas frumos, in timp ce un

nas _cirn_ mult prea scurt, va putea strica totul. Doar o usoara rasucire in sus sau in

jos a nasului a fost determinanta adesea pentru fericirea sau nefericirea vietii unui

mare numar de tinere; si asta pe buna dreptate din momet ce miza o constituie insasi

tipul speciei!

O gura mica inseamna si maxilare de mici dimensiuni, este intr-un anume fel

esentiala si reprezinta o caracteristica specifica a fetei rasei umane, pentru a putea fi

astfel distinsa de gura brutei. O barbie stearsa, cum am spune taiata, va determina un

sentiment de respingere pentru ca _mentum proeminulum_ este o caracteristica


14/32

apartinind exclusiv speciei noastre.

In cele din urma am ajuns la momentul in care trebuie sa judecam frumusetea

ochilor si a fruntii; cele doua ce depind de anumite calitati psihice si in mod particular

de calitatile intelectuale, care sint mostenite de la mama. Considerentele

subconstientului care pe de alta parte le influenteaza in mod natural pe femei in

alegerile lor nu pot fi determinate precis.

In general putem spune urmatoarele: - virsta pe care o prefera femeile este cea intre

treizeci si treizeci si cinci de ani. De exemplu ele prefera barbatii aflati la aceasta

virsta pentru ca ei sint cei care poseda in realitate cea mai inalta forma a frumusetii

umane. Ratiunea acestei alegeri este aceea ca ele nu sint ghidate de gust, ci de

instinct, cel care recunoaste in aceasta virsta specifica culmea energiei procreatoare.

In general femeile acorda putina atentie frumusetii, cum s-ar spune frumusetii

chipului; ele par sa ia in sarcina lor exclusiva inzestrarea cu frumusete a copiilor. In

mod special puterea de atractie a unui barbat se datoreaza fortei si curajului de care

acesta da dovada, pentru ca aceste calitati ofera perspectiva unei generatii de copii

robusti si in acelasi timp va oferi si protectia necesara. O femeie va privi asupra

fiecarui defect fizic care este prezent la un barbat, la fiecare deviatie de la tip, ca si

cum acesta s-ar putea transmite la copii, iar atunci cind in aceasta privinta ea insasi

este desavirsita, sau daca este superioara printr-un set de calitati ce depasesc aceste

neajunsuri ale partenerului ei, aceasta posibilitate este eliminata. Singura exceptie oformeaza acele calitati ce sint specifice unui barbat si prin urmare o mama nu le poate

oferi copiilor sai; acestea privesc modul de constructie a structurii masculine a

omului, latimea umerilor, soldurile mici, picioarele drepte, forta musculara, curajul,

barba, si asa mai departe. Si in acest fel se intimpla destul de frecvent ca o femeie sa

iubeasca un barbat urit, insa nu va iubi niciodata un barbat efeminat, pentru ca ea nu

poate neutraliza aceste defecte.

Cea de-a doua categorie de considerente ce stau la baza acestui nesecat izvor aldragostei, sint reprezentate de acele insusiri ce depind de calitatile psihice ale

individualului. Si aici vom putea descoperi ca o femeie este atrasa fara exceptie de

acele calitati dezvaluite de inima unui om sau de caracterul sau, ambele fiind

mosteniri ce se transmit urmasilor de la tata. In principal ele sint reprezentate de

hotarirea vointei, de spiritul de determinare si de curaj si poate ca ceea ce reuseste sa

cucereasca in cel mai inalt grad o femeie este tocmai onestitatea si bunatatea inimii

de care poate da dovada un barbat; in vreme ce acele aptitudini intelectuale nu

exercita intr-un mod direct si instinctiv o putere de atractie asupra lor, din simplul

motiv ca ele nu vor fi transmise urmasilor de la el. Lipsa inteligentei nu are o

insemnatate prea mare pentru ele; de fapt o putere spirituala in exces, ori chiar geniul


15/32

privit ca o exceptie de la ceea ce inseamna un om in obisnuit, poate avea chiar un

efect contrar, defavorabil. Si astfel vom putea intilni in mod destul de frecvent o

femeie ce prefera un barbat stupid, urit, fie chiar lipsit de politete, unui barbat educat,

agreabil si intelectual. Plecind de aici oameni de un temparament extrem de diferit se

casatoresc in mod destul de frecvent din dragoste, _el_ un badaran, puternic si cu

mintea ingusta, in timp ce _ea_ este foarte sensibila, rafinata, cultivata, inzestrata din

plin cu o dragoste naturala fata de frumos, si asa mai departe; sau _el_ este simpatic

si inteligent, in vreme ce _ea_ este o gisca.

"Sic visum Veneri; cui placet impares

Formas atque animos sub juga abnea

Saevo mittere cum joco.

Motivul pentru care se intimpla toate acestea este ca ea nu este influentata de

considerente intelectuale, ci de ceva cu totul diferit si aici este vorba de instinct.

Casatoria nu este privita ca un mijloc de divertisment intelectual, ci de-a da nastere

acelor generatii ale unui presupus viitor; este privita ca o uniune a inimilor, dar si in

niciun caz ca o uniune a intelectului ce conduce aceste inimi. Cind o femeie spune ca

s-a indragostit de intelectul unui barbat, este fie un pretext ridicol si stupid din partea

ei, fie exagerarea unei fiinte degenerate. Pe de alta parte, un barbat nu este controlat

in dragostea instinctiva de suma acelor _calitati_ ce constituie _caracterul moral_ al

unei femei; tocmai acest motiv sta la baza faptului ca atit de multi barbati asemeni luiSocrate, au descoperit jumatatea dorita in adincul sufletului lor intr-o femeie precum

Xantipa, asa cum s-a intimplat de exemplu si in cazul lui Shakespeare, Albrecht

Drer, Byron si altii. Dar aici se manifesta tocmai influenta acestor calitati

intelectuale, pentru ca ele sint mostenite de la mama; cu toate acestea influenta pe

care o joaca este destul de usor infrinta de frumusetea fizica care are in vedere mai

multe puncte esentiale si prin urmare are un efect mult mai direct. Acesta este

ratiunea pentru care aceste mame ce le-au fost alaturi si au experimentat prima

influenta asupra ficelor predindu-le artele frumoase, limbile straine, etc., toate acesteaau fost facute doar pentru ca ele sa poata arata mult mai atractive. In acest mod ele

spera ca prin intermediul acestor mijloace artificiale sa aduca un adaos intelectului, la

fel cum obisnuiesc sa o faca si in cazul bustului sau soldurilor, atunci cind acest lucru

este necesar. Fara sa inteleaga ca aici este vorba pur si simplu de acea atractie ce se

manifesta intr-un mod absolut direct si instinctiv, de la care izvoraste dragostea reala.

Astfel faptul ca o femeie inteligenta si educata apreciaza inteligenta si puterea de

judecata a unui barbat, iar acesta la rindul sau dupa ce facut o apreciere bazata pe

rationamente logice si judecati critice a luat in considerare suma calitatilor morale ale

_iubitei_ sale, sint chestiuni care nu sint relevante pentru subiectul abordat in prezent.

Astfel de lucruri influenteaza selectia rationala intr-o casatorie, dar nu ele sint cele


16/32

care controleaza aceasta iubire pasionala ce formeaza obiectul studiului nostru.

Pina in prezent, am luat in considerare doar acele considerente _absolute_, _id

est_, ce sint general valabile si se aplica pentru oricare din aceste cazuri. Acum ne

vom apleca asupra celor relative, care sint individuale pentru ca ele au drept scop

reglarea tipului speciilor in cazul trasaturilor transmise intr-un mod defectuos si in

corectarea oricaror abateri de la forma lor specifica ce se poate manifesta intr-un

anumit individ sau chiar in insusi cel care face alegerea, in acest fel ajungindu-se la o

reprezentare pura a speciei. Fiecare om iubeste tocmai ceea ce ii lipseste lui insusi,

acele calitati care in sine prezinta anumite deficiente. Alegerea bazata pe aceste

considerente relative - ce are in primul rind in vedere constitutia individualului - este

mult mai sigura, precisa si exclusiva decit alegerea facuta din acele considerente

absolute; in consecinta adevarata dragoste pasionala isi va avea ca o regula originile

sale in aceste considerente relative si va reprezenta doar faza obisnuita a dragostei ce

izvoraste din absolut. Astfel incit acele femei perfecte, de o frumusete ametitoare,

obisnuite a aprinde in inimile barbatilor pasiunea unor mari iubiri, nu reprezinta un

stereotip. Inainte sa poata exista un sentiment cu adevarat inflacarat, mai este

necesara existenta a ceva aici, ceva ce probabil isi poate avea cea mai potrivita

expresie intr-o metafora, in existenta unei chimii speciale prin intermediul careia doi

oameni trebuie sa se neutralizeze reciproc asemeni unui acid si unei baze ce isi

atenueaza acele proprietati corosive, transformindu-se intr-o sare neutra. Inainte ca

acest lucru sa poata fi realizat este in mod necesar existenta urmatoarelor conditiiesentiale. In primul rind sexualitatea are un caracter unilateral. Aceasta unilateralitate

este exprimata mult mai clar si exista intr-un grad mult mai inalt intr-o anumita

persoana decit intr-o alta; astfel incit ea poate fi completata si neutralizata in fiecare

dintre cei apartinind acestui individual mult mai bine de catre unul din acesti indivizi

decit de celalalt, pentru ca individualul necesita aceasta latura diferita ce se opune lui

insusi pentru a putea realiza completarea unui model perfect al fiintei umane care sa

poata fi generat in noul individual, spre constituirea caruia totul tinde....

Pentru realizarea acestei neutralizari de care vorbim sint necesare urmatoarele. In

primul rind un grad specific de virilitate masculina apartinindu-i _lui_, ce trebuie sa-i

corespunda exact gradului specific de feminitate pe care _ea_ il poseda, pentru a fi

echilibra balanta de fiecare dintre cele doua parti. Din acesta cauza acei barbati ce

poseda caracteristicile cele mai pregnante ale masculinitatii sint doriti de femeile

inzestrate cu cele mai inalte insusiri ale feminitatii si _viceversa_ si in continuare

urmind acelasi model, fiecare isi va dori acel tip individual ce din punct de vedere

sexual ii corespunde perfect tipului sexual caruia el insusi ii apatine. In masura in

care doua persoane indeplinesc perfect aceste conditii, aceste relatii necesare, sint

atrase intr-un mod instinctiv una spre cealalta, iar acest lucru este resimtit de ei si


17/32

pina la urma el este cel care impreuna si cu alte considerente _relative_-- se afla la

originea celei mai infacarate forme a iubirii. Prin urmare cu toate ca doi indragostiti

vorbesc atit de emotionant despre armonia existenta intre sufletele lor, miezul acestei

conversatii este format in cea mai mare parte din armonia existenta intre individual si

perfectiunea sa, care in mod evident este mult mai importanta decit armonia dintre

sufletele celor doi - ce in mod frecvent se dovedesc intr-un violent dezacord si asta

doar la scurta vreme dupa casatorie.

Acum vin celelalte considerente relative ce depind de fiecare din aceste doua

individualitati si ce incearca sa extermine prin intermediul celuilalt slabiciunile

prezente in sine, deficientele si deviatiile de la tipul perfect al speciei, astfel incit

aceste neajunsuri sau alienari sa nu fie transmise mai departe in copilul ce se va naste,

sau sa se dezvolte in adevarate monstruozitati. Slabiciunea unui barbat vadita in forta

sa musculara, il va determina sa-si doreasca o femeie puternica, care sa compenseze

in acest fel neajunsurile individualitatii lui; iar acelasi lucru este valabil si in cazul

unei femei....

Cu toate acestea in cazul in care o femeie alege un barbat inalt, probabil pentru ca

acest cuplu sa formeze o impresie cit mai favorabila in cadrul societati, de regula

copilul este cel care va suferi din pricina nebuniei sale. Din nou unul dintre cele mai

categorice considerente este decis de culoarea tenului. Oamenii cu tenul blond prefera

fie persoane brunete, fie pe cele cu un ten castaniu; dar cazul contrar este foarte rarintilnit. Motivul acestei alegeri este urmatorul: o persoana cu parul blond si ochii

albastri reprezinta o deviatie de la tip si aproape constituie o anormalitate, similara

situatiei soarecilor albi sau in orice caz a cailor de culoare alba. Nu exista o astfel de

rasa indigena asemanatoare in oricare din celelalte parti ale lumii cu exceptia Europei

- nici macar in regiunile polare - si in mod evident ei isi afla originea in Peninsula

Scandinava. _En passant_ este o convingere proprie ca pielea alba nu reprezinta

culoarea naturala a omului si ca prin acesta natura ei au avut o piele de culoare

inchisa sau bruna, asemeni stramosilor nostri Hindusi si prin aceea ca omul alb n-afost niciodata creat intr-un mod original de natura; prin urmare nu exista aici nicio

_rasa_ de oameni albi si cu toate ca s-a vorbit atit de mult asupra acestui subiect,

fiecare om alb reprezinta de fapt purtatorul unei mutatii, unei anomalii ce se

manifesta la nivelul speciei. Ajungind de-a lungul calatoriei sale pe planeta pina in

nordul indepartat unde conditiile speciale de aici l-au facut sa se simta atit de strain,

el si-a dus existenta asemeni unei plante exotice ce are nevoie de o sera in plina iarna,

iar de-a lungul secolelor omul a devenit alb. Tiganii, un trib din nord-estul Indiei ce

au emigrat in Europa doar cu citeva secole in urma, dezvaluie aceste mutatii care au

avut loc la nivelul tenului Hindus si in cazul nostru. Prin urmare natura se straduieste

prin intermediul iubirii sa reconstruiasca culoarea inchisa a parului, tenului si ochilor,


18/32

pentru ca ele constituie acele trasaturi specifice ale tipului uman original; cu toate

acestea culoarea alba a pielii a devenit o a doua natura, desi nu intr-o asemena masura

incit culoarea inchisa a pielii specifica tipului uman Hindus sa ne produca repulsie.

In cele din urma fiecare om incearca sa descopere acea jumatate ce poate corecta

propriile sale defecte si anomaliile prezente in anumite parti ale corpului si cu cit sint

mai vadite aceste defecte, cu atit mai mare este determinarea sa in a le corecta. Acesta

este motivul pentru care persoanele cu nasul cirn gasesc infatisarea celor cu nasul

acvilin ce se poate confunda cu ciocul unui papagal, in a fi nespus de placuta; si

acelasi lucru se aplica la fel pentru oricare alta parte a corpului. Oamenii cu o fata

exagerat de prelunga incearca o reala incintare atunci cind intilnesc un chip construit

dupa reguli contare, cu o fata mult mai mica si de o structura ovala. Considerente

temperamentale influenteaza deasemenea alegerea pe care o face un om. Fiecare

dintre noi prefera un temperament contrar celui pe care il posedam; dar acest lucru

numai in masura in care acest element este intr-adevar unul decisiv.

Un om care este cit se poate de apropiat de perfectiune, in unele privinte pina si el

prezinta anumite deficiente si este adevarat ca in dorintele si in dragostea sa va avea

in atentie tocmai aceste imperfectiuni specifice, dar cu toate acestea el este mult mai

usor de impacat decit un altul, pentru ca el singur va putea salva copiii de a prezenta

foarte multe imperfectiuni de la tipul specific. De exemplu un om ce are o piele foarte

alba nu va dispretui un ten gaben, in vreme ce un om inzestrat cu o culoare a feteigalbena va fi de-a dreptul stupefiat la vederea unui ten deschis, chiar si de-o

frumusete divina. Este un fenomen destul de rar intilnit ca un barbat sa se

indragosteasca de o femeie de o uratenie indiscutabila, dar atunci cind se intimpla

acest lucru el este rezultatul armoniei existente intre gradele sexuale ce corespund

celor doi si toate anomaliile ce se manifesta la fiecare dintre ei se afla intr-o opozitie

perfecta, intocmai cum am spune ca fiecare dintre cei doi ofera o corectie perfecta. In

aceste conditii dragostea atinge de obicei una din treptele ei cele mai inalte.

Modul profund serios in care facem analiza critica si urmarim indeaproape fiecare

parte a unei femei, in timp ce pe de alta parte, ea ne analizeaza pe noi; modul de

analiza minutioasa in care cercetam o femeie ce a inceput sa ne incante; capriciul

alegerii noastre; atentia exagerata prin care un barbat isi priveste _iubita_; grija

speciala pe care el o manifesta in fiecare trasatura specifica pentru a nu fi amagit;

marea importanta pe care o acorda pentru fiecare din aceste trasaturi, indiferent daca

sint de o importanta mai mica sau mai mare - toate acestea se afla in deplina

concordanta cu importanta scopului final. Pentru ca acel copil ce se va naste, va

trebui sa poarte trasaturi similare de-a lungul intregii sale vieti; de exemplu daca o

femeie este doar putin inclinata, este posibil ca asta sa-i cauzeze fiului sau putindu-se


19/32

intimpla sa se nasca cocosat; si acest lucru poate fi dus in acelasi fel mai departe in

toate celelalte privinte. Noi nu sintem in mod natural constienti de toate aceste

lucruri. Ba chiar dimpotriva, fiecare om este convins imaginindu-si ca alegerea sa

este facuta in interesul propriei sale placeri (dar care in realitate nu poate fi implicata

absolut deloc); alegerea lui pe care va trebui sa o luam drept buna in deplina

concordanta cu propria sa individualitate este facuta tocmai in interesul speciilor,

avind drept indatorire secreta a pastra aceste tipuri specifice intr-o forma pe cit

posibil de pura. In acest caz individualul actioneaza in mod inconstient in interesul a

ceva mult mai inalt, care este reprezentat aici de acest interes al speciei. Tocmai din

acest motiv el acorda o atit de mare importanta unor lucruri fata de care altfel ar putea

fi indiferent. Exista aici ceva cit se poate de neobisnuit in acest mod inconstient, dar

totusi atit de serios si de critic, in care doua tinere persoane de sex opus se

examineaza reciproc in momentul in care se vor intilni pentru prima oara; in privirile

atente si patrunzatoare pe care si le schimba cei doi, in inspectia prudenta la care sint

supuse diversele lor trasaturi. Aceasta cercetare si analiza nu reprezinta nimic altceva

decit _contemplatia geniului speciei_ ce-si manifesta forta de imaginatie asupra

acelui individual ce poate fi nascut si rezultatul ce va fi obtinut prin combinarea

calitatilor specifice fiecaruia dintre cei doi; marea incintare pe care o vor resimti cei

indragostiti unul fata de celalalt si dorinta aprinsa din privirile lor, este determinata de

aceasta meditatie.

Desi aceasta dorinta poate deveni atit de intensa uneori, ea poate dispare la fel deusor daca ceva ce n-a fost observat anterior iese acum la lumina. Si in acest fel geniul

speciei mediteaza asupra generatiei viitoare la toti cei care nu sint inca prea batrini

pentru a mai putea concepe. Ea este opera lui Cupidon ce prin aceasta cursa lansata

modeleaza specia, mereu ocupat, ce speculeaza mereu, intotdeauna meditativ. Iubirile

acestui individual,ce in intregul lor ansamblu sint vremelnice, sint totodata lipsite si

de orice importanta in momentul in care ele vor fi comparate cu cele ale acestei

divinitati ce ascunde in sine interesul speciei si al rasei ce se va naste; si din acest

motiv ea este intotdeauna gata sa sacrifice individualul, fara macar ca asta sa ii pesecitusi de putin. Pentru ca ea este atasata de aceste iubiri efemere tot asa cum o fiinta

nemuritoare poate fi atasata de un muritor si interesul ce-l poate arata fata de ei este

asemeni interesului pe care il poate avea infinitul fata de marginit. Constient prin

urmare de declansarea acestor iubiri apartinind unei ordini mult mai inalte decit cele

ce privesc doar fericirea si suferinta individualului, el le conduce cu o indiferenta

sublima prin tumultul luptei, prin freamatul actiunii, cu violenta unei calamitati,

urmarindu-le din izolarea permanenta a unei vieti aflate sub semnul adevaratei

sihastrii.

S-a observat astfel ca intensitatea dragostei creste odata cu individualizarea ei; am


20/32

aratat ca doua individualitati pot fi alcatuite fizic astfel incit sa fie oricind in masura

sa poata restaura tipul cel mai bun posibil al speciei, unul cu totul deosebit si perfect

complementar celuilalt si in consecinta doar el este cel spre care va nazui mereu. In

astfel de cazuri se iveste dragostea pasionala si asa cum apare ea este devotata unui

singur tel, unul si numai unul, - ca un fel de a spune ca el se prezinta a fi in ordinul

_special_ al speciei - si imediat isi va aroga o nobila si sublima natura. Pe de alta

parte esential este doar instinctul sexual, pentru ca fara individualizare el este

directionat catre toti si se straduieste sa mentina speciile doar din punctul de vedere al

cantitatii, acordind o mai mica atentie calitatii acestora. Dragostea arzatoare, cea care

este concentrata asupra individualului, se poate extinde intr-un asemenea grad, incit

daca ea nu este satisfacuta, toate lucrurile bune din aceasta lume, chiar si viata insasi

in esenta ei, isi poate pierde complet aceasta importanta. Ea devine apoi o dorinta, a

carei intensitate nu o poate atinge nimic altceva; in consecinta va face orice sacrificiu

si daca se intimpla cumva ca ea sa nu fie implinita, il va conduce pe purtatorul ei spre

casa de nebuni sau chiar spre suicid. Pe linga aceste consideratii subconstiente care

sint sursa a dragostei inflacarate, trebuie sa fie aici inca ceva, ceva ce nu poate fi

dezvaluit in mod direct vederii noastre. Si de aceea trebuie s-o acceptam asa cum este

si ne-a fost acordata, pentru a recunoaste ca aici nu este doar o potrivire a constitutiei

celor doi, ci o armonizare perfecta intre _hotarirea_ unui barbat si _intelectul_ unei

femei, a carei unica consecinta este ca plecind de la aceasta unire dintre cei doi, de

aici se va putea naste un individual definit perfect, a carei existenta este contemplata

de geniul speciei pentru ratiuni ce vor ramine de nepatruns pentru noi din moment ceconstituie tocmai esenta lucrului-in-sine. Sau vorbind mult mai strict, aici este vorba

tocmai de aceasta vointa de a trai ce nazuieste sa se materializeze ea insasi intr-un

individual care este precis determinat si ce poate fi zamislit doar de acest tata anume

si de aceasta mama particulara.

Aceasta dorinta arzatoare, metafizica, a vointei in sine are loc imediat, ca si sfera

sa de actiune in cercul fiintelor umane, tocmai de aceea inimile celor doi viitori

parinti vor fi in consecinta intru totul stapinite de aceasta dorinta. Ei isi vor inchipuiacum ca de dragul lor se petrec toate acestea, pina si aceasta nazuinta pentru ceea ce

in prezent are doar un tel metafizic, pentru ceea ce nu intra in sfera lucrurilor

existente in lumea reala. Cu alte cuvinte este nazuinta viitorului individual de-a isi

face intrarea in existenta, ce devine pentru prima data posibila aici, o dorinta ce-si are

obirsia in izvorul primordial al tuturor fiintelor si se manifesta ea insasi in lumea

fenomenala ca o iubire intensa ce viitorii parinti o arata unul fata de celalalt si ce

acorda mai putina atentie la orice altceva in afara de sine. De fapt dragostea este o

iluzie ca oricare alta; ea il va impinge pe om in a-si sacrifica tot ceea ce el poseda in

lume doar pentru a obtine pe aceasta femeie, care in realitate nu-l va satisface cu

nimic mai mult decit o poate face oricare alta. De asemenea ea va inceta sa mai existe


21/32

atunci cind scopul sau, care in realitate era unul metafizic, a fost dejucat posibil de

infertilitatea femeii (care potrivit lui Hufeland, este rezultatul a nouasprezece defecte

accidentale prezente la nivelul constitutiei), tot asa cum este dejucata zilnic in alte

milioane de drojdii zdrobite ce actioneaza in baza aceluiasi principiu metafizic al

vietii, pentru a da aceiasi batalie aici, si asta doar pentru a-si face intrarea pe tarimul

existentei; nu este posibila nicio alta consolare decit aceasta existenta infinita a

spatiului, timpului si materiei si in consecinta, o inepuizabila oportunitate aflata in

serviciul vointei de-a trai.

Desi acest subiect nu a fost tratat de Theofrastus Paracelsus si intreaga strategie a

gindirii ii este straina, totusi trebuie sa i se fi dezvaluit cumva singura, chiar daca intr-

un mod putin curios, atunci cind a exprimat urmatoarele cuvinte memorabile ce au

fost scrise cu prilejul unor contexte cit se poate de diferite in stilul sau caracteristic

lipsit de o anumita sistematizare:

Hi sunt, quos Deus copulavit, ut eam que fuit Uriae et David; quamvis et diametro

(sic enim sibi humana mens persuadebat) cum justo et legitimo matrimonio pugnaret

hoc...

...sed propter Salomonem, qui aliunde nasci non potuit, nixi ex Bathseba,

conjuncto David semine, quamvis meretrice, conjuxit eos Deus. [18].

Focul mistuitor al iubirii (greaca: himeros) a fost exprimat in nenumarate

modalitati si forme de poetii tuturor timpurilor fara ca acest subiect sa fie epuizat sau

sa poata fi incheiat printr-o judecata definitiva ce ar fi fost facuta asupra lui; aceasta

nazuinta ce ne face sa ne imaginam ca posesiunea unei anumite femei ne va aduce o

fericire fara de sfirsit, iar piederea ei o suferinta inexprimabila; aceasta dorinta

fierbinte si suferintele ei, nu se ridica din nevoia unui individual efemer, ci

dimpotriva, ea este insasi perceptia spiritului speciilor ce judeca semnificatiile

ireparabile ale cistigarii sau pierderii scopurilor sale finale. Este insasi specia, ceacare are o existenta nemarginita; prin urmare ea este capabila sa ajunga la aceasta

nazuinta continua, la o satisfactie infinita si la o suferinta fara sfirsit. Oricum toate

acestea sint intemnitate adinc in inima unui trup muritor; si de aceea nici nu este de

mirare ca arata ca si cum chiar daca acum ar izbucni intreaga aceasta vapaie, ea nu

isi poate gasi o expresie capabila de-a vesti fericirile sau suferintele sale fara sfirsit!

Si tocmai asta este ceea ce formeaza substanta tuturor operelor poeziei erotice, cea

care este sublima in caracterul sau, ce se ridica in metafore transcendente, depasind

tot ceea ce este de origine paminteana. Aceasta este tema lui Petrarca, materialul brut

pentru St. Preux, Werther si Jacopo Ortis, care altfel nu pot fi nici intelesi si nici

explicati...


22/32

Aceasta atentie infinita nu se bazeaza in general pe un tip de actiune intelectuala,

nici pe vreun merit real al unui indragostit; pentru ca in mod frecvent indragostitii

nici macar nu se cunosc indeajuns de bine; asa cum s-a intimplat si in cazul lui

Francesco Petrarca.

Este insusi spiritul speciei, cel care poate zari dintr-o singura privire care este

valoarea pe care un indragostit o poate avea pentru realizarea telurilor sale. Pe linga

asta marile pasiuni isi au de regula originea in dragostea la prima vedere:

"Cine-a iubit vreodata, ce n-a iubit la prima infatisare."

-W. Shakespeare, Cum va place, iii. 5.

In mod curios, exista aici un pasaj ce atinge acest subiect in Guzman de Alfarache,

un bine cunoscut roman scris in urma cu doua sute cincizeci de ani, de Mateo

Aleman:

No es necessario para que uno AME, que pase distancia de tiempo, que siga

discurso, la Haga eleccion, sino que aquella Primera y sola Vista, concuran

juntamente cierta correspondencia consonancia, lo que AC solemnos vulgarente

decir, 'una confrontacion de Sangre' - que por particular influxo suever mover lasestrellas.

(Pentru ca un om sa se indragosteasca, nu este nevoie ca aici sa existe o anumita

perioada de timp pentru a trece asupra lui greutatea acelor considerente ce il

indeamna catre dragostea sa, sau pentru a-i permite un ragaz pentru a face alegerea, ci

doar faptul ca este intilnita o anumita corespondenta si consonanta de ambele parti,

pentru prima data si doar la o singura privire, sau ceea ce mai este numit in mod

obisnuit, "o atractie a singelui", prin care o influenta cu totul speciala a stelelorgenereaza asupra lor impulsuri.)

In conformitate cu asta, pierderea unui iubit ce a fost rapit de un rival sau de mana

lunga a mortii, reprezinta cea mai mare suferinta a tuturor indragostitilor lumii; doar

pentru ca este de o natura transcendenta, deoarece nu il afecteaza doar ca individual,

ci incearca pina si distrugerea insasi _essentia aeterna_ a speciei, tocmai in a carei

vointa speciala si serviciu el se afla chemat aici. Din acest motiv gelozia apare atit de

tulburatoare si de amara, iar renuntarea la una din iubiri este cel mai inalt si mai

coplesitor dintre toate sacrificiile umane. Unui erou ii este rusine sa arate orice fel de

emotie, exceptind insa doar emotia ce este un rezultat al dragostei; ratiunea acestui


23/32

comportament este ca in momentul cind acesta este indragostit nu mai este el, este

doar spiritul speciei, cel care il chinuie, tradindu-l intregii suferinte pe care inima sa

muritoare o poate simti. In _Marea Zenobia_, a lui Calderon, exista o scena in ultimul

act, intre Zenobia si Decius, unde ultimul spune:

Cielos, luego tu me quieres? Perdiera cien mil victorias, Volvi rame, etc.

(O, ceruri! Atunci asta inseamna ca ma iubiti? Pentru asta voi sacrifica o mie de

victorii, etc.)

In acest caz onoarea, care de departe a cintarit mai mult decit orice alt interes, este

condusa catre cimpul aflat sub stapinirea directa a dragostei - i.e., interesul speciei

vine sa joace rolul decisiv si sa ia deciziile in propriul sau avantaj; pentru ca interesul

speciei comparat cu cel al acestui simplu individual, este in orice moment mult mai

important, putem spune chiar ca este infinit mai important. Onoarea, datoria,

fidelitatea, totul sucomba in fata ei dupa ce au rezistat in fata tuturor celorlalte tentatii

- pina chiar si a celor aflate sub pericolul iminent al mortii. Si vom putea gasi

actionind aceleasi lucruri intr-o maniera asemanatoare pina si in simpla noastra viata

particulara; spre exemplu un om aflat sub imperiul iubirii actioneaza intr-un mod

mult mai putin lucid decit in oricare alta circumstanta oferita de viata. Uneori

constiinta este data la o parte chiar si de catre oamenii cei mai onesti si sinceri,

neprefacuti, ce devin oamenii cei mai infideli si nepasatori atunci cind sint cuprinsi in

mrejele dragostei id est, cind interesul speciei i-a luat in totala posesie. Intr-adevar,ei ar putea parea ca si cum s-ar crede sub puterea constiintei apartinind unei autoritati

mult mai mari decit ii poate fi vreodata conferit interesului acestor individualuri

marunte; aceste lucruri se intimpla pur si simplu pentru ca ele au legatura cu interesul

speciilor. Declaratia lui Camfort in acest sens este remarcabila:

Quand un homme et unne femme ONT l'un pour l'autre une passion violente, il me

semble toujurs que quelque soient les obstacole qui les separent, un Mari, des parents,

etc; LES DEUX amants sont l'un a l'autre, de par la Nature, qu'ils s'appartiennent deDroit devin malgre les Lois et les conventions humaines.....

Din acest punct de vedere cea mai mare parte a Decameronului pare a fi o simpla

satira si o batjocora din partea geniului speciei, la adresa si fata de drepturile si

interesele individualului pe care le calca cu totul in picioare. Inegalitatea rangului si a

tuturor celorlalte relatii similare sint inlaturate de geniul speciei cu aceeasi indiferenta

si dezinteres ca si cind ar sta impotriva la unirea a doua persoane aflate intr-o

dragoste mare si pasionata, inlocuind-o pe una din ele cu o alta persoana; isi

urmareste telurile sale finale ce privesc aceste generatii viitoare, spulberind orice

principii umane si acordindu-le tot atita atentie ca si unor fire de paie.


24/32

Din acelasi motiv un om va risca totul de buna voie asumindu-si escaladarea

oricarui pericol, devenind in acest fel curajos, desi poate ca in alte conditii s-ar fi

purtat asemeni unui nevolnic. Si cu cita placere urmarim, fie chiar si intr-o piesa de

teatru sau intr-o nuvela, pe cei doi tineri indragostiti ce se lupta pentru a se cistiga

unul pe celalalt - i.e., si toate doar in interesul acestei specii - modul in care pina la

urma ei sint infrinti de cei mai in virsta, si asta tocmai pentru ca au avut in vedere

doar fericirea acestui individual! Pentru ca batalia dusa de doi indragostiti este pentru

noi de cea mai mare importanta, oferindu-ne cea mai inalta incintare si in consecinta

o gasim drept cea mai justificabila actiune din viata umana, cel putin tot asa cum

speciile sint de-o importanta mai mare decit individualul.

Prin urmare avem ca subiect esential al celor mai multe dintre comedii geniul

speciei cu telurile sale, desfasurindu-se in directia opusa intereselor individualului

imediat si in consecinta amenintind sa submineze fericirea lor. Ca o regula el isi

realizeaza telurile sale, ce in conformitate cu adevarata justitie poetica dau satisfactie

spectatorilor, pentru ca ultimii au sentimentul ca obiectivele urmarite de catre specie

le depasesc simtitor pe cele ale acestui simplu individual. De aceea el este cit se poate

de conslolat atunci cind in final culege laurii victoriei indragostitilor, impartind cu ei

iluzia ca au stabilit propria lor fericire, in timp ce in realitate si-au sacrificat fericirea

pe altarul bunastarii speciei, in opozitie cu vointa prudenta a celor in virsta.

In citeva comedii stranii s-a facut incercarea de-a inversa aceasta stare a lucrurilor

si sa obtina efectul fericirii individualului la pretul platit pentru atingerea telurilor

speciei; dar aici spectatorul este sensibilizat de durerea pricinuita geniului speciilor si

nu va putea gasi o consolare nici macar in acele avantaje care ii sint asigurate

individualului.

Doua piese mai putin cunoscute imi par un exemplu in acest sens: _La Reine de

16 ans_ si _Le mariage de raison_.

In problemele dragostei in care sint tratate tragediile cu indragostiti, de regula

acestia pier impreuna; motivul pentru care se intimpla acest lucru este ca obiectivele

urmarite de specii, pentru care indragostitii sint doar niste simple instrumente, au fost

zadarnicite, asa cum este cazul in Romeo si Julieta, Tancred, Don Carlos,

Wallenstein, Mireasa in Messina, si asa mai departe.

Un indragostit ofera spectatorului in mod obisnuit la fel de bine numeroase aspecte


25/32

comice, cit si tragice; pentru ca fiinta ce este in posesia spiritului speciilor si

controlata de el, nu isi mai apartine siesi si in consecinta liniile sale calauzitoare nu se

afla in concordanta cu cele ale individualului. Si acesta este un lucru fundamental, ca

in fazele cele mai inalte ale dragostei ele ofera o astfel de culoare sublima si poetica,

ba chiar transcendentala, ridicindu-se deasupra legilor fizice, ravasind intr-o

asemenea masura mintile oamenilor, incit uneori acestia par sa piarda din vedere pina

si esenta finala a intereselor materiale. Ea este inspirata de spiritul speciilor, ale caror

problematici sint infinit mai importante decit oricare din cele ce privesc simplele

individualuriin masura a stabili printr-un mandat special ce este acordat de acest

spirit, existenta unei posteritati infinita in timp prin intermediul _acestei_ naturi

speciale, precis determinate, pe care o poate primi doar de la cel care ii este tata si de

la cea care ii este mama, si care pe linga asta _in ce priveste natura sa esentiala_ nici

nu va putea niciodata pasi in sfera existentei, in vreme ce concretizarea vointe

presupune in mod expres tocmai aceasta existenta. Este sentimentul ca este angajat

intr-o problematica de-o asemenea importanta transcendentala, incit indragostitii se

inalta deasupra a tot ce este pamintesc, ridicindu-se si mai sus, ajungind undeva mai

presus de sine, invesmantind dorintele lor fizice in hainele metafizicii cea care se afla

plasata mai presus de legile fizicii, astfel incit indragostitii devin chiar si in vietile lor

cele mai prozaice, unele dintre cele mai poetice episoade; pentru ca mai apoi aceste

episoade sa imbrace si cele mai comice aspecte. Acest mandat al vointei, al carui

singur obiectiv se prezinta sub forma speciei insasi, apare in constiinta indragostitilor

sub masca anticiparii unei fericiri infinite, ce poate fi descoperita doar in urma uniriilui cu acesta femeie speciala. Aceasta iluzie devine orbitoare pentru un om ce este

indragostit profund, astfel ca in cazul in care aceasta dragoste impartasita nu este

atinsa, nu numai ca viata insasi isi va pierde tot farmecul ei, dar ea va parea atit de

lipsita de bucurie, de pustiita si lipsita de orice interes, incit asta il va dezgusta atit de

mult ca isi va pierde pina si teama ce in mod natural o resimtea in fata acestei terori si

a mortii; acesta este temeiul ce il va determina ca din libera sa vointa sa puna capat

scurtei sale vieti. Vointa unui om de acest fel a fost inghitita de-o prapastie

reprezentata de vointa speciilor, sau vointa speciilor a capatat o asemenea ascendentaasupra vointei individualului, incit un astfel de om nu poate fi eficace in manifestarea

primului caz, in vreme ce va refuza sa fie in situatia ultimului. In acest caz,

individualul este o faptura mult prea slaba pentru a putea impune nazuintei infinite a

vointei speciilor sa se indrepte spre obtinerea unui obiect definit. Cind aceasta este

situatia rezultatul va fi suicidul, iar uneori suicidul va fi calea aleasa de cei doi

indragostiti, cu exceptia cazului in care pentru a preveni acest lucru natura nu va

provoca nebunia pe care o va ascunde apoi sub voalul constiintei apartinind conditiei

celor fara speranta. Adevarul acesta este confirmat de numeroasele cazuri de acest

gen ce se petrec in fiecare an.


26/32

Cu toate acestea nu numai dragostea neimpartasita este cea care duce frecvent la

un tragic sfirsit, pentru ca de cele mai multe ori rasplata dragostei conduce mult mai

adesea la nefericire decit la fericire. Aceasta se datoreaza faptului ca cererile sale se

afla intr-un grav conflict cu nazuintele indragostitilor, preocupate mai mult in a

submina, din moment ce pretentiile sale sint incompatibile cu celelalte circumstante

ale celor indragosti si in consecinta distrugind planurile de viata ce si le-au construit

pe baza lor. In plus de cele mai multe ori dragostea nu intra in opozitie doar cu

circumstantele externe, ci chiar cu individualitatea insasi, pentru ca ea singura se

poate atasa de o persoana care, exceptind poate doar relatiile sexuale, se intimpla sa

dovedeasca adesea foarte rautacioasa, vrednica de dispret, intr-atit incit poate deveni

respingatoare. In orice caz asa cum vointa speciilor este cu mult mai puternica decit

cea a individualului, indragostitii vor inchide ochii la toate insusirile nedorite, trecind

cu vederea orice si ignorind totul, unindu-se in acest obiectiv comun al pasiunii lor.

Ei se afla intr-o masura atit de mare orbiti de aceasta iluzie, incit de indata ce vointa

speciei este realizata, iluzia se va spulbera, lasind in locul sau un tovaras nesuferit de

viata. Plecind de aici devine evident de ce adesea vom vedea barbati foarte inteligenti

si distinsi casatoriti cu zmeoaice si diavolite si de ce nu putem intelege in niciun chip

cum de este posibil ca ei sa faca o asemenea alegere. De aceea anticii reprezentau

zeul _Amor_ orb. De fapt este posibil ca un indragostit sa recunoasca in mod clar si

sa fie dureros de constient de defectele respingatoare din natura si caracterul _iubitei_

sale, ce asa cum apar ii promit o viata de mizerie - si totusi asta nu va reusi sa-l

inspaiminte:

"Nu ma intreb si nici ca-mi pasa

De azi vinovatia inimii te-apasa

Pentru ca tot ce stiu e doar ca te iubesc

Indiferent mi-e siretlicul ce-l urzesti"

Pentru ca intr-adevar, el nu actioneaza in propriul sau interes, ci in acela al unei a

treia persoane care este pe cale sa-si faca acum intrarea in sfera existentei, chiar dacase afla sub impresia ca actioneaza in interesul sau. Dar acest lucru este foarte _eficace

in alte citeva interese_ care pretutindeni reprezinta marca maretiei si-i daruiesc

dragostei pasionale posibilitatea atingerii sublimului, oferindu-le poetilor un subiect

vrednic de pana lor. In final un om o poate iubi si o poate uri deopotriva pe iubita lui.

Intocmai asa cum Platon compara dragostea unui om cu dragostea unui lup fata de o

oaie. Avem un exemplu de acest fel in momentul in care un indragostit, in ciuda

tuturor eforturilor si rugamintilor, nu poate obtine ascultare:

"O iubesc si o urasc." -- SHAKESPEARE, Cym, iii, 5.


27/32

Cind ura este aprinsa, un om poate ajunge atit de departe ca isi poate ucide iubita,

pentru ca apoi sa se sinucida. Exemple de acest fel sint aduse in atentia noastra in

fiecare an in ziare. Prin urmare Goethe rostea adevarul:

Bei aller verschmhten Liebe, beim hllichen Elemente!

Ich wollt, ich wsst was rgers, das ich fluchen knnte!

Intr-adevar nu este nicio exagerare din partea unui indragostit atunci cind acesta

isi numeste iubita 'de ghiata', sau este nefericit din pricina insensibilitatii ei, cea care

simte o incantare _cruda_ in fata zbuciumul sau. Pentru ca el a ajuns sub influenta

unui impuls care asemanator unui instinct din lumea animalelor, il obliga ca in ciuda

tuturor rationamentelor sa urmareasca realizarea neconditionata doar a acestui scop

ce-i apartine si sa abandoneze orice altceva; si el nu va putea renunta la asta in niciun

chip. Nu a existat vreodata aici un astfel de obiectiv de-o importanta mai stralucita

decit acesta, dar multi oameni, asemeni lui Petrarca, care nu a izbutit fericirea de-a

atinge o dragoste impartasita, au fost nevoiti sa treaca prin viata ca si cum pasii lor ar

fi fost pusi in catuse de fier, sau ar fi carat legati de ei greutati imense de plumb,

pentru ca mai apoi sa le fi dat friu liber, lasindu-le sa se arate singure vederii intr-o

inima insingurata; si indiferent daca aici a existat doar singur Petrarca cel care sa fi

posedat un adevarat instinct poetic, astfel incit frumoasele strofe ale lui Goethe sa fie

adevarate doar pentru el:

Und wenn der Mensch in seiner Quaal verstummt,

Gab mir ein Gott, zu sagen, wie ich leide.

i-atunci cnd omul se va fi prabusit tacut n chinul sau,

Capabil s spuna cite-a suferit e singur Dumnezeu.

Ca o chestiune de fapt geniul speciilor este aflat intr-o bataliei continua cu geniul

pazitor al individualului; este persecutorul si inamicul sau; este intotdeauna gata sa

distruga necrutator fericirea personala doar pentru a-si atinge telurile sale; intr-adevarfericirea unor natiuni intregi a fost uneori sacrificata doar dintr-un simplu capriciu al

sau. Shakespeare ne ofera un astfel de exemplu in Henric al VI-lea, Partea III., Actul

III., Scenele 2 si 3. Acest lucru se petrece in mod firesc deoarece speciile, cele in care

isi afla obirsia insasi germenele fiintei noastre, isi revendica asupra noastra un tel

mult mai apropiat si mai important decit al individualului, astfel incit problematicile

speciilor sint de-o importanta superioara celor ale acestui individual. Sensibili asupra

acestui aspect anticii au personificat geniul speciilor in Cupidon, care fara a tine

seama de faptul ca apare sub forma unui copil, se manifeta intocmai unui Zeu crud si

ostil ce poate fi prin urmare descris ca un demon capricios si despotic; cu toate

acestea el este Stapinitor deopotriva asupra destinului tuturor, fie ei oameni ori chiar


28/32

Zei.

[Greaca: Su d' o theon tyranne k' anthropon, Eros.]

(Tu, deorum hominumque tyranne, Amor!)

Sageata ucigatoare, orbirea si aripile, sint atributele lui Cupidon. Cea din urma

semnifica inconstanta, care de regula insoteste deziluzia ce urmeaza posesiei. Pentru

ca de exemplu dragostea este bazata pe o iluzie si reprezinta doar ceea ce se afla in

avantajul speciei, dar care este prezentata ca si cum ar fi in avantajul individualului,

iar aceasta iluzie va dispare in mod necesar si imediat in momentul in care scopul

speciei a fost atins. Spiritul speciilor, ce pentru moment a dobindit in posesia sa

individualul, acum il va elibera din nou. Pustiit de spirit, el revine la starea sa

originala limitindu-se la putinele sale dorintele; este destul de surprins sa descopere

ca dupa toate incercarile sale, nobile, eroice, aproape fara sfirsit, ghidate doar pentru

a atinge propriile sale placeri, el a obtinut atit de putin! si contrar tuturor asteptarilor

sale va afla ca nu este cu nimic mai fericit decit a fost inainte. In cele din urma va

constata ca n-a fost nimic altceva decit un biet neghiob ce a fost dus de nas de vointa

speciilor. De aceea in mod obisnuit Theseu, cel despre care putem spune la un anumit

moment dat a fost chiar fericit, o va parasi pe Adriana. Daca pasiunea lui Petrarca a

fost cea care a produs aceasta sublima incintare a versului sau, ar fi trebuit ca

incepind de la acest moment el sa revina la tacere, la fel cum cintecul unei pasari se

va stinge curind ce ouale sale au fost depuse deja in cuibul iubirii.

Ar trebui sa mentionam in trecere ca oricit de mult ii va nemultumi pe cei

indragostiti aceasta viziune asupra metafizicii dragostei, adevarul fundamental relevat

sub aceasta forma le va ingadui sa fie mult mai eficace in depasirea pasiunea lor mai

mult decit ar putea face orice altceva, daca se poate socoti pina la urma ca unele

considerente rationale pot fi in general de vreun folos in aceasta materie. Ramin inca

valabile cuvintele c

Arthur Schopenhauer Metafizica Iubirii

Documents

Transcript of Arthur Schopenhauer Metafizica Iubirii