Religia în democraţie. O dilemă a modernităţii

Camil Ungureanu

Recenzie

Cartea de față prezintă o serie de texte referitoare la rolul pe care-l ocupă religia în societățile

democratice contemporane. Importanța apariției cărții e dată de faptul că reușete să reunească

într-un singur volum nume mari ale filosofiei sau teologiei secolului XX: John Rawls, Jurgen

Habermas, Charles Taylor, Richard Rorty, Joseph Ratzinger etc., oferind publicului românesc un

bogat material de reflecție referitor la delicata problemă a raportului dintre religie și politică în

societatea modernă. În plus, la sfârșitul volumului, sunt grupate câteva contribuții asupra acestei

problematici în context românesc (Andrei Cornea, Vladimir Tismăneanu, Radu Preda etc.).

Dacă societatea democratică include în general o pluralitate de opinii, la fel și perspectivele din

care autorii de față vor trata problema raportului dintre religie și politică sunt multiple. Ele

depind de premisele filosofice sau teologice de la care pornește fiecare autor. Astfel, J. Rawls,

reactualizând paradigma liberalismului clasic, încearcă să fundamenteze posibilitatea contribuției

doctrinelor filosofice sau religioase (doctrine comprehensive în limbajul său) la dialogul din

spațiul public. Acest lucru se poate face în măsura în care doctrinele comprehensive respectă

limitele impuse de rațiunea publică, rațiune conform căreia toți cetățenii cad de acord asupra

lucrurilor valabile în spațiul public.

J. Habermas este prezent cu o contribuție semnificativă pentru ceea ce se numește turnura

postsecularistă. Postsecularismul sesizează că în perioada recentă, în special după căderea

comunismului, religia iese din spațiul privat care i-a fost rezervat în modernitate și contribuie tot

mai mult la formarea discursului public. Habermas încearcă să identifice contribuția pe care

semantica religioasă o poate avea la nivel public și felul în care discursul religios se poate

traduce în argumente acceptate de toți membri societății. Radu Preda este unul dintre autorii

români care ține cont de paradigma postseculară, însă nu accentuează asupra faptului că această

paradigmă are totuși la bază separația dintre politic și religios, separare care practic la noi nu s-a

produs.

Papa Benedict al XVI-lea (J. Ratzinger) are de asemenea importante contribuții referitoare la

rolul religiei în societatea contemporană. Din punctul de vedere al Papei Benedict, rațiunea

modernă s-a întors împotriva societății contemporane, dominată de calcul utilitarist, de

raționalitatea instrumentală și tehnică. Secularizarea agresivă a societății a ajuns să rupă

individul de adevărul transcendent al cărui depozitar este Biserica. Acesta este motivul pentru

care Papa pledează pentru rolul central pe care creștinismul trebuie să-l reocupe în construcția

societății democratice contemporane. Altfel democrația europeană riscă să se transforme în

procedură tehnică și rutină birocratică. Pe de altă parte, Biserica nu trebuie să revină la politica

teocratică pe care a dus-o în perioada medievală ci, recunoscând autonomia modernă a

politicului, să fie capabilă să contribuie la formarea unei religii civile europene, similară celei

care a susținut construcția democrației americane. Doar în acest fel, consideră Papa Benedict,

Europa modernă ar putea avea un suflet pe măsura viziunii proiectului său politic.

În urma celor câteva sugestii referitoare la unele din ideile cele mai semnificative din această

carte, închei această scurtă prezentare invitându-i pe toți cei interesați la lectura materialelor

pasionante prezente în volum.