t'W)lECTE

FILOSOFICE

ALE MODERNITATII

53de sistematieitate pomind

filosofieii, i.e. de impunere de la subiectul cunoscator

a conceptului

asa cum va fi e) inteles ~i dezvoltat

de modernitate,

si nu de la lueruri, initiind - eel

Modernitatea filosofiei lui Rene Descarte - aspecte fundamentalePrecizari.reprezentative filosofie: validare In pentru opmra

copernicana filosofiee

putin in parte - ceea ce Kant va numi ulterior in filosofie'".amanuntite va a doua dintre eonceptele

revolutia

Vom aborda eel dintai aspect prin prisma unei analize cheie ale doctrinei/~arteziene: doilea aspect cel de idee si cel de cogito. eel de-al fi schitat in incheierea consideratiilor

noasna,

doua

aspects

sunt In

cotitura

j'ntaptuita

de Descartes

I) instituirea lui Ego cogito ca instanta prima de a adevarului, dublata de dezvoltarea uneide inspiratie matematica eel anterior (expusa pe scurt j'n demers identic, rnulr extins, j'nsa din Reguli utile si

noastre privitoare la filosofia lui Descartes.

metOdologii

Discurs despre metoda; un doar partial finalizat, este Clare), care se bazeaza pe certe date in intuitie - altfel si distincte; strans legatastabilirea distinctiei

11.1.Teoria carteziana a ideilor11.1.1. Elemente sumare pentru problemeiCu rnoderna referire strict la ceea ce se poate numi0

relevarea acelor entitati absolut spus, identificarea ideilor clarede aceasta perspectiva este ~i intre cele doua substante,

0

incadrare

lstorlca

fundamentale

res cogitans ~i res extenso, care permite ulterior eliminarea elementului calitativ din natura (identificat cu formelesubstantiale omogenizarea legitatea metafizice matematice); arborelui de ~i calitatile acesteia tip sensibile (esenta de sorginte scolastica), doar de la naturii este data astfel (ale

teorieci ~i a de a

a ideilor,

s-a remarcat

ca versiunea

carteziana

a acesteia

"sta la originea celor

nu doar a teoriei ~i Hume,,81.

ideii la Spinoza Cu alte cuvinte,

~i Leibniz, nu avem

ale lui Locke

atributul I'ntinderii) si reducereamatematic,

rationaluluipunandu-se a naturii

din lucruri

face aici cu un termen definitoriu deci

ce poate fi circumscris acesta -, ci

doar rationalismului

bazelefizicii

pentru

si empirismului.

Fara

ale

~tiintei

moderne

2) I'ncercarea de constructie utilizata

pe baze deductive (vezi metafora in Principiile

a unui sistem al 1ntregii noastre cunoa~terii

cunoa~teri

de Descartes

80 Alaturi de fiIosofia transcendental a kantiana, incercarile idealismului clasic german pot fi citite ~i ele ca reiterari sui generis ale proiectului cartezian, pentru a nu mai aminti ~i de demersul fenomenologic husserlian de canfigurare 'in prima jumatate a sec. XX a unei filosafii ca stiinta riguroasa, care va include si a noua lectura a lui Descartes (ce se constituie si intr-o revendicare de la gandirea acestuia) 'in Meditatiile carteziene. 81 J. Wahl, Tableau de la philosophie francaise, p. 31.

54 indoiala ca aceasta inseamna totodata

VIOREL VIZUREANII

51'1l01 ECTE FILOSOFICE ALE MODERNIT

AlII

5

si existenta

unui spectr

larg de raportari, unele elemente ale teoriei fiind preluate ca atare in timp ce altele sunt respinse, uneori cu vehementa82. Din aceasta perspectiva, reprezentativa, Epistola omenesc, raportarea duala a lui Locke la Descartes est, fi constatata cu usurinta asupra chiar din intelectulul expresia care deschide Eseul si ea poate

este faptul ca, 'in orice acceptie Ie-am considera ial re ca Idei platonice sau ca forme aristotelice inseparabile a ntologic de materie), ideile constituiau In ultima instant Es.ent ,'calitatea lucrului, 0 realitate independent~ unoscator si imuabiHi. Aspectul logic al de individul problemei era

cdtre cititor

unde el precizeaza

sensu I in care intelege

inseparabil de sensul metafizic care se dadea acestor idei. e Acest aspect se pastreaza ulterior 'in tomism, cu necesarel oloraturi teologice. Astfel, raspunzand la 'intrebarea daca exista Idei, Thoma va raspunde 9a "e imperios necesar sa credem ca In mintea Dumnezeirii exista Idei". Excursul istoric al lui Thoma este edificator 'in aceasta privinta: "lntr-adevar, 'in greceste este ui termenul idea, care In limba latina corespunde termenul forma. Prin Idei se Inteleg forme le unor lucruri existente prin ele tnsele Ori forma unui lucru existent 'in afara lui poate avea doua roluri, fie pentru a servi drept exemplar al acestei zise forme, fie pentru a fi un principiu de cunoa~tere 'in privinta ei, In conformitate cu ce se spune despre ele ca sunt formele fiinte10r cognoscibile ce se ami In taptura care le cunoa~te,,84. Aici este yorba doar de un aparent aspect gnoseologic. eu Thoma are 'in vedere modalitatea In care Dumnez , ~i nu omul, cunoa~te lucrurile: "ca principiu de cunoa~tere Ideea se refera ie tot ce cunoa~te Dumnezeu, ea nu-i realizaHi In funet eu temporalitate, ci are raport cu tot ce se cunoa~te De Dumnez cute baza notiunilor proprii si faptului ca sunt cunos de el obiecte speculative,,85. la de pe ca

carteziana de "idee clara si distincta,,83. Dad dat de faptul este sa ne exprimarn transant, aspectul esential de in prim reflex rupturd cu teoria traditionala a ideilor inaugurat de Descartes estc ci in legatura cu

ca ideile nu mai sunt definite

ontologie ca tinand de lucruri sau de Dumnezeu, mintea omeneasca,

ca expresii, moduri concrete in care aceasta

cunoaste lucrurile. Altfel spus, relatia cu subiectul cunoscator este cea care Ie defineste in prima instanta, ea Ie atesta in mod originar realitatea, urmand ca de la aceasta prima miscare sa se porneasca intr-un demers cognitiv de recuperare, de sesizare a fiintei tuturor lucrurilor, inclusiv de stabilire a existentei lui Dumnezeu. Termenul idea apare atat la Platon, unde este echivalat cu cel de eidos ~i de unde va fi preluat de Aristotel, cunoscand prin aceasta trecere, s-a afirmat,0

accentuare

a aspectului

vizibil in

dauna celui pur rational sau inteligibil, in masura In care Aristotel II va identifica pe alocuri cu morfe, i.e. cu forma sau configuratie. Heidegger a considerat insa ca in esenta sa acest fenomen incepuse deja la Platon, cu referire directs la mitul pesterii.Este binecunoscuta critica pe care Locke innascute, 83 J. Locke, Eseu ... , ed. rom., pp. 8-9.82 0

aduce teoriei carteziene a ideilor

84

Thoma d' Aquino, Summa theologiae.

Despre Dumne::.eu, II, q. XV, ed.

rom., p. 262. 85 Ibidem, p. 267.

56

La Descartes in schimb idea devine idea sive cagila" idea sive perCeptio; idee sau gand sau perceptie. Cum arat Beaun-et, "Eu" din "Eu gandesc" 0 "percepe", adica 0 re, (mereu, am adauga noi) in ei pentru a 0 pune ia incerea", d este sau nu "demna de ei", adica dacii a fosr trecuta "prin nri ratiunii". Dupa cum sUbiiniazii Beaufrel, "din aceasta perspcClI care ar Ii fosr tot alat de derulanta pentru SCOiaslicipe cat fosr de slupelianlii penlru gandirea greaca, fondui adevaruiui imanenta subieCluiui sigur de sine. Nimic nu esle solidum"referitor 1a solum firmum care este ego cogito,,86.

IliI ("rE

FILOSOFICE

ALE MODERNITATII

57Te poti indoi dad! ceea ce

pi ic sau al indoielii In cunoastere.

u-prezinti prin ideea ta exista cu adevarat In realitate, dar nu te 1/1111 indoi de faptul ca posezi acea idee. Bineinteles, se poateil,ll)cta ca Descartes nu a facut altceva de cat sa deplaseze punctul eclansare I'wilil urrnator a scepticismului dupa stabilirea In cunoastere, din moment ce In

cogito-ului ca prim principiu

, uuoastere este urmat de apelul la divinitate In calitatea acesteia

tI" garant al perceptiilor noastre clare si distincte. Or, In masura inrurc se considera ca acest pas nu este valid din punct de vedere lngic (generand ceea ce s-a numit cercul vicios cartezian), se poate aprecia ca intregul sau demers impotriva scepticismuluiII

intr-o forma sistematic-$tiintifica.

Doua preclzari se tmpun Pe de 0 Parte, prin acclI'l modilicare a PUnctuiui de piecare in invesligaria liiosoflca arc In o depiasare a centruiui de greutale ai liiosoflei dinspre Ontoi08i spre gnOseoiogic, epistemoiogic si metodoiogic. Cum am spus II anlerior, ceea ce va fl interogat ia incepul nu este iucrui in insA,l liinta sa, flinta sa ca atare, ci modui In care ace] iucru e,1 reflectal in ideea pe Care 0 am despre ei. Se poate spune ca flinlll iucruiu; va rezuita, va fl "dedusa" piecand de aiel, se va confonn, constrangeriior impuse de un inteiect aflat In cautarea formuJariJ conceptuaie a propriei evidente cognitive. Probiemeie esentiaie aie fiJosoflei devin astfei ceie ale facuilatilor omene,li dc cunoa,lere, aie obiecteior acestei cUnoa,leri ,i aie cailor prin care ele sunt cunOScule, precum ,i aie unei melodoiogii care sJ permitii atal descoperirea adevaruiui, cat ,i prezentarea acestuia

da

cele din urma gres,

Intr-un anumit sens, Descartes se situeaza intre conceptia .Iasica si cea empirista (care, cum am vazut, ii datoreaza mult) in privinta rizontul ideilor

si are afinitati

cu ambele. gandirii

Desi

definita

in

gnoseologic

al modurilor

(modi cogitandi),

ideea pastreaza capacitatea

de a contine ceva ferm, cunoscut clar

si distinct printr-o inspectie a ratiunii, ceva ferrn de la care se poate pleca in (re )constructia cunoasterii. Din aceasta perspectiva, s-a putut afirma ca, irnpotriva ernpiristilor, "care fac sa apara (font deriver) perfectul din imperfect, Descartes situeaza perfectul diferenta ca originar. Este In fapt aceeasi schema rationalista0

a cu

lumii, pe care

gasim

la Platon ca,

sau la Descartes. pe

Singura

Pe de aitii parte, dupa Cum S-a remarcat, acesl mod de a concepe ideiJe 11 ajuta pe Descartes sa depa,easca momenlui861.

consta

In aceea

imbogatind-o

aceasta

Beau[ret, Lecpi dejilosojie, vol I, pp, 147-148.

---

conceptiile lui Plotin si Sf. Augustin, Descartes identifica perfectul si infinitul,,87. Cu alte cuvinte, ca si la Platon, ideile pot desemna in cele din urma naturi adevarate si imuabile (desi, cum

87

J. Wahl, op. cit., p. 25.

58VIOREL VIZUREANII I'ROIECTE FILOSOFICE ALE MODERNIT

II:!~I:II I,UI 'III

am amintit, adevaruJ acestora devine in prima instanta imanenl subiectuJui cunOSCator ,i nu rnai esre postuJat ca fiind transcendent acestuia), spre deosebire ulterior 1a Locke $i Hume88. de ceea ce se va 1otampJ,

ATB

59

,Iil

11.1.2.Conceptul cartezian de idee

Jucruri pur inteligibile (pure intelligere) nu constituie decat diferite moduri de a percepe (modi percipiendi), toate instantierile lor lcatuind prima categorie, in vreme ce a dori, a crede, a uri, nega, a ta la indoiala sunt moduri diferite de a vrea (modi volendi). Anterior, in Meditatii metafizice, Descartes oferise 0 diviziune asernanatoare a gandurilor, considerand cii printre acestea "unele sunt ca niste imagini ale lucrurilor, si doar lor Ie este potrivit cu adevarat numele de idee: ca atunci cand imi reprezint un om, sau 0 himera, sau cerul, sau un inger, sau pe insusi Dumnezeu',93. Celalalt gen de ganduri contine vointele sau afectele si judecatile, si presupune0

fn masura in care nu pot avea "nici 0 cuno,tinta despr ceea ce este in afara mea decat prin intennediuJ (par l'entremise) ideiJor lor pe care Je am in mine, va declara Descartes, rna feresc Sa rap ortez judecatiJe meJe 10 mod direct (immediatement) Ja Jucruri ,i Sa Je atribui ceva pozitiv [ceva adevarat _ n.n.] pe care Sa nu-] fi perceput inainte 10 ideiJe Jor"". IdeiJe devin Ia eJ instanta mijJocitoare prin care ajungem Ja JucruriJe inseJe. Cu aJte cuvinte, "spirituJ nu are contact direct decat cu propria sa fiinta. EJ nu parvine la Jucruri decat prin ceea ce i,i reprezinta din eJe in

relatie, fie intre spirit si un asupra

obiect al actiunii sale, fie intre doua idei legate intr-o judecata. Mai multe aspecte legate de concepti a carteziana ideilor merita sii fie aduse in discutie. in ele insele, ... nu pot fi - propriu-zis spune Descartes, Unul dintre acestea ar fi - false". Ideea de capra,

propria sa interioritate,,90.

falsitatea ideilor. Astfel, ideile, "dacii Ie luam in considerare doareste la fel de adevarata ca aceea a unei himere.

Daca este Sa ne raportam Ia Principii/e ji/Osojiei, pentru Descartes exista doua categorii de ganduri", doua moduri aJe gandirii (modi eogitandi): unuJ consta 10 a percepe prin inteJect

Doar in momentul in care leg mai multe idei intr-o judecata mii confrunt cu problema falsitatii, doar predicatia deschide spre problema falsitatii. Aici predicatia nu desemneaza trebuie inteleasa intr-un sens mai larg. Ea obisnuita de predicate, de tipu I doar atribuirea

(pereeptio. sive operatio inte//eetus; appereevoir par /'entendemenl\ ceJaJait din autodetenninllriJe voinlei (vo/itio, sive operatio voluntatis). AstfeJ a simti, a imagina ,i a concep< 88 89

Ibidem, p. 31.

Scrisoare caIre Gibieuf, AT, Ill, 474.

"acest caine este negru", ci mai ales atribuirea unei existente veritabile obiectului gandirii, in afara subiectului cunoscator. Din aceasta perspectiva, ideea bucatii de ceara asa cum mi-o reprezint in mod obisnuit nu este falsa, dar a afirma cii bucata de ceara are in sine acele calitati, cii ea exista ca atare in afara mea este0

" Prin, iPHIe fil oso/tet, P.rt"

soJ L,POrte, Le ratianaJ;'mede De"a"", P.U.F., Pa,;" 1945, p. I, 32 (AT, vrn, 17; A T, IX" 39).

n.

" in tmd""" ["n,,,. a 0';gin.10'oi 1atin Descartes i verificata de acesta.

'''li",,"

In timpo1 vi'fii h,i

9J Meditatti,

AT, IX, 29.

1\61 60VIOREL VIZURI,ANII 11I)jII,CTE FILOSOFlCE ALE MODERNlT

ATn

judecata falsa. Doar 'in urrna unei inspectii a spiritului se va put stabili ce este acea bucata de ceara 'in sine, si anume tot cecil tine de modurile intinderii, intrucat atributul esential al lucruril corporale este tocmai intinderea. Regasim aici si un element en existentei lui Dumnezeu, este un atribut, el cu referire I existenta devine pregnant 'in cadrul dernonstratiei si anume faptul ca pentru Descartes insusire sau0

Neajunsul definitiei carteziene pentru 0 idee clara ~i ,1Ii11inctli fost sesizat imediat. Locke va arsta ca d",i expresia a Itteziana utilizeazll termeni care sunt frecven\i si familiariIIl1menilor, ace~tia nu Ii confera un Inte1es exact, acela~i pentru

IIt~i. Locke va prefera sa inlocuiascii atributuld\stinct iei cu calitatea ideii de a fi "deterrninata".

e

claritll\ii ,iPrin aceasta

perfectie

dupa cum se exprima

Dumnezeu. Apoi, din punct de vedere al calitdtii cognitive a ideilor, acestea pot fi la Descartes lucru insearnna a avea0

Locke in\elege ca existli "un anumit obiect in minte ,I, prin "rmare, un obiect determinat, adica asa cum este el acolo vazut ,i pcrceput ca este"''. Ce va solicita Locke in plus ideii astfelracterizate va fi0

consecventa

'In atribuirea

denumirii

pentru

de trei tipuri: idei obscure ~i confuze: perceptie sau0

idei clare, dar nu si distincte; idei clare si distincte. A cunoaste un idee clara si distinctii n definest clar: acelui lucru. Dar, trebuie remarcat, aceste atribute

una ,i aceea,i idee: 0 idee este determinata atunci cand ea este "alipitll si fixatll !lira varia\ie unci denumiri sau unui sunetarticulat care trebuie sa fie 'in chip statomic semnul a\ exact aceluia~i obiect al mintii, adica al ideii deterrninate,,96. In fond Locke este de acord cu Descartes In masura In care ideile reprezinta tablouri sau imagini ale lucruri\or. Anterior un alt empirist, Thomas Hobbes, acceptase ~i e\ aceasta

modul 'in care Descartes foarte precis,

nu este el insusi

foarte...

"Numesc clar ceea ce este prezent si evident unui spirit atent, asa cum spunem ca vedem clar obiectele, atunci cand prezente fiind ochilor nostri actioneaza destul de putemic asupra lor si sunt predispuse a fi privite; ~i distinct, ceea ce este atilt de precis ~i diferit de toate celelalte, incat nu contine in sine decat ceea ce apare vadit,,94. Exemplul dat de Descartes pentru0

identificare, dar se aratase nedumerit de in\elesurile pe care le e primea in textul cartezian. Astfel cii intr-una din obiec\iil sale, el va repun in discu\ie pasajul din Medita\ia am-a, unde, dupa e

idee clara, dar nu si

distincta, este eel al durerii, cand subiectul afectat amesteca ceea ce este clar pentru el (senzatia), cu judecati asupra a ceea ce exists in partea vatamata a corpului sau, considerand ca acest din urma ceva este asernanator cu senzatia de durere. 0 cunoastere po ate fi clara tara a fi distincta, dar nu poate fi distincta tara a fi clara.

cum am vazut, Descartes afirmase ca unele dintre ganduri le oamenilo "unele sunt ca ni~te imagini ale \ucruri\or, si doar lor r te este pOlrivil cu adeviiral numete de idee [sub]. ns.], ca atunci cand irni reprezint un om, sau 0 himera, sau cerul, sau un Inger, sau pe 'insu~i Dumnezeu,,97. Concret, Hobbes va nega

posibilitatea ca ingerii ,I, mai ales, Dumnezeu sa cada sub aceasta teorie a ideilor-imagine. Dadi ingetii macar pot fi reprezenta\i~95

J. Locke, Eseu ... , ed. rom., pp. 8-9. Ibidem. Meditalii, AT, IX, 29.

94

Principiilefilosofiei,

Partea I, 45, ed. rom., p. 100.

96

97

62

prin anaJogie cu creaturiJe corporaJe, In cazuJ Jui DUmn