Educatia interculturala - aspecte ale manifestarii tolerantei in scoala

Acasa / Articole / EducatieDiversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie fructificată în mediul şcolar. Pluralitatea culturală pune nu numai problema apărării diferenţelor, ci a dialogului cultural, care recunoaşte că fiecare trebuie să contribuie la îmbogăţirea experienţei umane şi că fiecare dintre ele este un efort de universalizare a unei experienţe particulare.

Multiculturalitatea nu este un adversarul universalismului european, ci o altă formă a lui. Ceea ce unifică multiculturalismul cu universalismul european este voinţa comună de a plasa o cultură mai presus de puterea statului sau de interesele unui grup social.

Interculturalismul implică înţelegerea, aprecierea şi valorizarea culturii proprii la care se adaugă respectul bazat pe o inf

ormare autentică şi pe construirea curiozităţii faţă de cultura etnică a celuilalt. Interculturalitatea este un proces ce se produce la intersecţia dintre culturi, ne fiind un scop în sine, dar care poate deveni o finalitate atunci când sunt sesizate transformările nefireşti sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor.

Problematica lumii contemporane este prezentă în noile tipuri de educaţii sau „noile educaţii”. Aceste „noi educaţii” corespund unor trebuinţe socio-pedagogice. În programele UNESCO figurează 11 exemple de „noi educaţii” între care: educaţia relativă la mediu, educaţia pentru comunicare şi pentru mass-media, educaţia în materie de preocupare pentru o nouă ordine economică internaţională, educaţia pentru schimbare şi dezvoltare, educaţia nutriţională, educaţia economică şi casnică modernă, educaţia pentru timpul liber, educaţia interculturală, educaţia pentru pace, educaţia pentru democraţie şi toleranţă.Manifestările intoleranţei pot duce la: încălcarea libertăţii şi demnităţii persoanei, privarea de libertate, marginalizarea, persecuţia sau chiar suprimarea fizică. Intoleranţa este sinonimă cu discriminarea. În România după 1989 se fac eforturi pentru construirea unei societăţi democratice. În acest scop statul român a conceput mai multe principii de diminuare a discriminării pe care încearcă să le implementeze în societatea românească. Acestea sunt:-politica şanselor egale, chiar şi prin legislaţie;-reprezentativitatea în organismele de decizie;-tratamentul egal al persoanelor, respectând diversitatea şi diferenţierea individuală;-monitorizarea permanentă din partea societăţii civile.Toţi copiii trebuie educaţi pentru a participa deplin şi a contribui la societatea democratică. Aceasta înseamnă că trebuie să le fie transmise principiile democratice de bază.Astfel ei se angajează în apărarea valorilor democratice dobândind cunoştinţele, deprinderile, atitudinile şi abilităţile necesare.Acestea includ un angajament faţă de o ordine socială dreaptă şi umană,încredere mutuală,respect pentru drepturile şi identităţile celorlalti, deschidere, abilităţi analitice, abilităţi interpersonale.În acest context, educaţia rromilor constituie o problema încă nerezolvată, cu consecinţe vizibile în plan social.Dificultăţile întâmpinate sunt generate de patru categorii de cauze:a)cele legate de modul de viaţă al rromilor(sărăcie cronică, tradiţii)b)cauze care ţin de atitudinea cadrelor didactice şi a altor factori responsabili implicaţi în educaţia rromilorc)o lipsa de corelare legislativă privind protecţia socială şi politica educaţională d)statutul incert al inspectorilor şcolari pentru rromiEste foarte important ca şi opinia copiilor rromi să fie luată în considerare în toate împrejurările care le pot afecta viaţa şi dezvoltarea .Prin programul Participarea Copiilor ,aceştia sunt instruiţi pentru a dobândi abilităţi de comunicare ,pentru a lucra în echipă şi pentru a-şi expune punctul

de vedere .Ei au posibilitatea de a-şi face auzită vocea în societate, de a contribui la crearea unei culturi sociale ,care să ţină cont de părerea copiilor rromi , de a promova acţiuni care să faciliteze implicarea copiilor în procesul de învăţământ .Astăzi România se confruntă încă cu discriminare şi rasism la toate nivelele societăţii.Venitul mediu pe persoană al rromilor este mult sub cel al societăţii în general şi speranţa de viaţă este cu peste zece ani mai mică.Totuşi comunitatea rromilor face paşi importanţi spre a deveni o minoritate etnică în sensul modern al cuvăntului, ca membrii ai societăţii româneşti şi nu ca grup doar tolerat.Integrarea aduce însă pericolul asimilării (pierderii de identitate etnică şi culturală. ) .Multe organizaţii ale rromilor au sesizat acest lucru ,astfel încât programele de promovare a culturii şi limbii rromani au o importanţă egală cu cele prin care se urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi economice .Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală.

Elevul care prezintă un risc înalt de abandon şcolar-incapabil să se adapteze şi să funcţioneze adecvat în contextul clasei tradiţionale, rezultatele şcolare sub medie – nu-şi stabileşte obiective profesionale, prezintă absenteism, ostilitate faţă de adulţi şi reprezentanţii autorităţii şcolare, provine dintr-o familie ce experimentează un stres existenţial cu probleme economice serioase, nu este implicat în nici-o activitate organizată de şcoală, nonformală sau formală.

În cursul ultimilor doi ani s-au elaborat programe strategice de educare a romilor. Pe o perioadă de cel puţin 7 ani. S-a urmărit formarea unei elite roma; pentru aceasta s-au acordat locuri speciale şi alte facilităţi (pe baza unor decrete semnate de Ministerul Educaţiei Naţionale) la examenul de admitere la facultate sau colegiu. Pe de altă parte, este important a fi menţionată colaborarea dintre Ministerul Educaţiei Naţionale şi ONG-uri care desfăşoară diferite programe de educare a populaţiei romă.

Una dintre problemele copiilor romi care vor să urmeze o şcoală constă în lipsa unei tradiţii în ceea ce priveşte educaţia. Deseori, succesul unui copil la şcoală depinde de mediul familial care trebuie să fie unul potrivit, în care membrii familiei să fie dispuşi să ajute copilul la efectuarea temelor de acasă. În multe cazuri, părinţii romi nu preţuiesc valoarea educaţiei, pentru că nici ei nu au avut parte de una. În plus, un copil care fie este la şcoală, fie îşi face temele, nu poate ajuta la treburile casei şi nici nu poate câştiga banii de care au atâta nevoie.

Avantajele unei educaţii pe termen lung nu sunt atât de convingătoare când sunt comparate cu rezultatele pe termen scurt survenite în urma muncii sezoniere care satisface nevoile materiale imediate. Aceasta este o caracteristică nu numai a comunităţii roma, ci şi a culturii care se dezvoltă în comunităţile afectate de sărăcie.Referinte:

1. Teodor Cozma, Elena Sechedin, Concepte de împrumut în educaţia interculturală

2. Constantin Cucoş, Educaţia. Dimensiuni culturale şi intrculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.240

3. Alvin Toffler, Al-treilea val, Editura Politică, Buureşti, 1983, p.38

4. Steps towards an Intercultural School & bridge between us the child

sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Criterii de succes in realizarea educatiei interculturale in scoala

Acasa / Articole / Educatie

În contextul misiunii generale a proiectului – Îmbunatăţirea situaţiei şcolare a copiilor rromi – componenta Educaţiei Interculturale tinde să întăreasca relaţia şcoală-comunitate care ar presupune respect, toleranţă şi “vizibilitate” culturilor minoritare şi şcolilor multietnice.

Reprezentanţii şcolii sunt învăţati să depună efort în găsirea soluţiilor supervizării practice a diferenţelor culturale în clase şi utilitatea pedagogică pentru depăşirea obstacolelor posibile în dialogul intercultural.

Aceste competente interculturale sunt destinate a fi integrate în activităţile zilnice ale şcolii şi comunităţii, asfel încât copii rromi şi familiile lor să-şi poată găsi locul în “fotografia şcolii”, să fie acceptaţi dincol

o de orice atitudini discriminatorii şi concepţii greşite şi să beneficieze de posibilităţi de dezvoltare. Pentru a se realiza acest standard au fost adoptate câteva imperative:

- îmbunătăţirea mediului de învăţare în şcolile pilot, care vor stimula o dezvoltare adecvată şi implicarea în viaţa fiecărui elev indiferent de mediul cultural;- adaptările curriculare pentru a crea un context potrivit de comunicare interculturală şi cunoaştere- îmbunătăţirea metodelor didactice astfel încât profesorii să poată:a) să recunoască corect şi să valorifice, în activităţile zilnice, diversitatea culturală printr-o evaluare raţională dincolo de concepţiib) media diferenţele culturale în diferite contexte sociale între cultura şcolară- şi cu uşoare diferenţe- comunităţile rromec) beneficieze la maximum de profitul pedagogic al tuturor pretextelor din dezvoltarea interculturalăd) să iniţieze dialoguri în clasă cu fiecare copil- stimularea interesului şcolilor pilot de a-i implica din punct de vedere creativ în elaborarea documentelor care pot fi experimentate- formarea abilităţilor şi strategiilor de stabilire a parteneriatelor cu părinţii şi comunitatea

Pot fi găsite activităţi prin intermediul cărora şcolile să promoveze această componentă: activităţi de formare, activităţi de consiliere pentru a identifica aspectele vulnerabile în şcoală şi implementarea cu succes a soluţiilor alese, activitate care se adresează elaborării materialelor care vor arăta experienţele concrete din clasă, documentarea şi monitorizarea activităţilor.

Un interes sporit se va arăta organizării sistematice a activităţilor realizate în fiecare şcoală pentru a menţine configuraţia structurală a practicilor şi experienţelor realizate cu succes, a lecţiilor deja studiate şi a ideilor creative.

Pe lângă cele două ghiduri adresate aspectului intercultural care fac parte din proiect, fiecare şcoală trebuie să elaboreze propriile resurse materiale folosind instrumente didactice sau promovând creaţiile individuale ale elevilor, care ar încuraja iniţiativelor interculturale şi portofolii care vor monitoriza fiecare etapă a dezvoltării proiectului.

Un prim exemplu de concretizare a intenţiilor menţionate mai sus este seminarul de formare: “Educaţia prin şi pentru diversitate culturală”, ţinut la Ploieşti în 7-8dec.2001 care a oferit participanţilor un context productiv pentru asimilarea şi împărtăşirea cunoştinţelor şi a schimbului de experienţă, sugestii şi îmbunătăţiri.

În formarea identităţii un rol important îl are viaţa privată, familia cu zestrea ereditară şi educaţia primită în primii ani de viaţă. În manifestarea ei îşi pun amprenta anturajul, instituţiile educative ş.a. Deci, pentru dezvoltarea personală elementele de viaţă privată şi publică se întrepătrund generând un raport de complementaritate.

Toţi copiii trebuie educaţi pentru a participa deplin şi a contribui la societatea democratică. Aceasta înseamnă că trebuie să le fie transmise principiile democratice de bază.Astfel ei se

angajează în apărarea valorilor democratice dobândind cunoştinţele, deprinderile, atitudinile şi abilităţile necesare.Acestea includ un angajament faţă de o ordine socială dreaptă şi umană,încredere mutuală,respect pentru drepturile şi identităţile celorlalti, deschidere, abilităţi analitice, abilităţi interpersonale.

În acest context, educaţia rromilor constituie o problema încă nerezolvată, cu consecinţe vizibile în plan social.Dificultăţile întâmpinate sunt generate de patru categorii de cauze:

a) cele legate de modul de viaţă al rromilor(sărăcie cronică, tradiţii)b) cauze care ţin de atitudinea cadrelor didactice şi a altor factori responsabili implicaţi în educaţia rromilorc) o lipsa de corelare legislativă privind protecţia socială şi politica educaţională d) statutul incert al inspectorilor şcolari pentru rromi

Marginalizarea rromilor( cel mai adesea nedeclarată) merge de la atitudinea mai puţin binevoitoare faţă de elevi, aşezarea lor în ultimele bănci până la lăsarea de izbelişte a şcolilor şi claselor în care învaţă copii rromi.Mai mult chiar,cadrele didactice din afara etniei, cu grade didactice şi rezultate bune, care predau la aceste clase, sunt marginalizate.

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ este una din dimensiunile EDUCAŢIEI INTEGRALE. CRITERII DE SUCCES în realizarea educaţiei interculturale în şcoală sunt:

a) asigurarea unei balanţe între diferitele finalităţi majore ale educaţiei (scopuri culturale, profesionale de calificare , sociale, de dezvoltare profesională);b) asigurarea de oportunităţi pentru comunicare şi cooperare, chiar între grupuri diferenţiate;c) asigurarea de şanse egale de educaţie;d) reflectarea diverselor realităţi specifice societăţilor multiculturale prin toate tipurile de curriculum;e) prezentarea informaţiilor din cât mai multe perspective, pentru a stimula conştiinţa diversităţii şi a unităţii prin diversitate.

Rezolvarea problemelor legate de educaţia etnicilor rromi depinde de un complex de factori sociali, culturali, afectivi.Între aceştia se desprind drept cauze principale ale abandonului şcolar sărăcia,tradiţiile etniei şi discriminarea elevilor rromi în cadrul sistemului de învăţământ.

Toţi copiii trebuie să înveţe să trăiscă şi să interacţioneze pozitiv în această lume diversă.Atingerea acestui deziderat presupune implicaţii majore la toate nivelurile învăţământului obligatoriu:politică, structuri,organizaţii,administraţie;relaţii între şcoala şi comunitate; restructurarea şi formarea personalului;pedagogie;evaluare;selecţia şi repartiţia elevilor, tutoratul;sistemul educativ şi servicii cum ar fi hrană mediul fizic şi, în general etosul şcolii.Să schimbăm ideologia care respinge sau subordonează grupurile minoritare,să facem în aşa fel ca,deţinătorii puterii să opereze într-o manieră justă şi umană.Referinte:

1). Ana Nedelcu: General approach of cultural differences

2). Steps towards an Intercultural School & bridge between us the child

3). Partnership and School Development in Roma Communities

4). Quality in Education. Instruments of self-evaluation

5). Beyond Subjects. A Guide of Cross- Curricular Integrated Learning

Educatia interculturala - solutie pentru integrarea sociala a grupurilor minoritare

Acasa / Articole / Educatie

Educaţia interculturală este cea care susţine integrarea socială a grupurilor minoritare în mod „paşnic” fără ca acestea să fie nevoite să renunţe la propria identitate. În cadrul culturilor mozaicate de astăzi trebuie să acceptăm ideea că orice grup socio-cultural poate contribui la îmbogăţirea vieţii comunitare prin schimbul de elemente identitare, prin dialog şi implicare a tuturor membrilor comunităţii multiculturale.

Educaţia interculturală îşi propune să pregătească indivizii şi societăţile pentru o mai atentă deschidere spre dimensiunea culturală a existenţei lor. În condiţiile sporirii contactelor, interacţiunilor posibile, se pot decela două mari seturi de obiective ale şcolii interculturale:

- Păstrarea şi apărarea diversitati i culturale a populaţiei scolare. Scoala, ca instanţă d etransmitere a valorilor, se va

centra pe pluralitatea culturilor pe care mediul multicultural îl presupune. Trebuie evitată instituirea primatului unei culturi asupra alteia Acest obiectiv presupune două aspecte: pe d eo parte, vizează adaptarea educatului la mediul propriu, al regiunii, oraşului, culturii sale particulare, cu toate trăsăturile, iar pe d ealtă parte, acest tip de şcoală îli propune să asigure adaptarea educatului la mediu în condiţiile coexistenţei mai multor grupuri culturale. Se cer a fi vizate atât culturile familiale, cât şi cele înconjurătoare, ambientale. Trebuie vegheat ca şcolala să nu defavorizeze o cultură sau alta în numele unor relativisme explicite.

- Prezervarea unităţii şcolii. Specificitatea şcolii interculturale, privitor la atitudinile asimilaţionaliste sau multiculturaliste, constă în aceea că ea refuză să rămână închisă în false alternative, promulgând varianta culturii conjugate, a interacţiunii culturale. Acest tip de cultură îşi propune să privilegieze toate culturile ambientale, să le evidenţieze pe toate în diferenţele specifice, cu bogăţiile indispensabile. Civilizaţia construită de şcoală nu se prezintă ca o entitate fixă, cu o structură definitivă.

Aceste două seturi de obiective îngăduie specificări materializate în conduite interculturale concrete, precum:

1. Deschiderea spre altul, spre străin, spre neobişnuit. Această deschidere este dificilă, pentru că ne obligă să ne punem la încercare încrederea în noi, propria noastră viziune despre lume. Dar această interogativitate constituie iun prealabil indispensabil pentru capacitatea de a trăi experienţe noi.2. Aptitudine ade a percepe ceea ce ne este străin. Avem obiceiul de a aranja ceea ce este străin după grile de lectură ce ne sunt proprii, de a nu percepe pe altul decât prin modul obişnuit de asimţi sau gândi.3. Acceptarea celulilalt ca fiind altul . În întâlnirea cu alteritatea, avem obiceiul de a-l interpreta pe altul ca fiind similar sau identic , fie de a-l percepe ca pe un duşman şi ane îndepărta de el.4. Trăirea situaţiilor ambigue, ambivalente. Situaţiile ambivalente ne derutează. Nu dorim ambiguitate. Ea ne provoacă frică. Aceste trăiri pot constitui preambulul acceptării diferitului.5. Aptitudine afavorabilă de a experimenta. În linii generale, pretindem reţete, reguli bine fixate.

Doar aşa ne simţim în siguranţă. Este posibil să ne apropiem de altul având curajul de a experimenta, explorând moduri existenţiale diferite.6. Alungarea fricii faţă de altul. Sentimentul de xenofobie face parte din zestrea cea mai veche pe care istoria ne-a transmis-o. Această frică trebuie să dispară pentru a-l primi pe celălalt.7. Capacitatea de apune în discuţie propriile norme. Privirea spre altul este determinată de sistemul referenţial spcio-cultural care ne transformă comportamentul. Cu cât ne dovedim mai incapabili să ne recunoaştem propriul sistem de referinţă, cu atât rămânem orbi sau insensibili faţă de ceilalţi.

Educaţia interculturală trebuie să ţină cont de diferitele stiluri de viaţă, să se adapteze la nevoile şi interesele fiecăruia dar să şi fie elaborată şi configurată pe principiul participării egale a tuturor celor implicaţi în procesul educativ. În acest scop, trebuie să existe spaţii în care imigranţii şi oameni cu diferite culturi să aibă posibilitatea de a se implica.

Egalitatea diferenţelor trebuie să fie baza educatiei interculturale. Pentru a acorda oportunităţi şi posibilităţi egale tuturor culturilor, pentru dezvoltarea fiecărei culturi şi identităţi educaţia interculturală trebuie să respecte diferenţele şi să promoveze egalitatea. Acest lucru contribuie la depăşirea inegalităţilor sociale.

Pentru o educaţie interculturală democratică, participanţii la procesele educative au dreptul să contribuie la definirea tipului de educaţie pe care îl doresc. Trebuie deasemeni să existe spaţii în care să fie posibilă participarea pe principiile egalităţii.

Programa trebuie să conţină o abordare interculturală, bazată pe valori ca solidaritatea, egalitatea şi respectul faţă de diversitate. Din acest punct de vedere, educatia interculturală trebuie să constituie baza luptei împotriva rasismului.

Problematica politicilor culturale, lingvistice, religioase şi a diversităţii etnice ar fi mult prea simplist pusă dacă s-ar reduce doar la combaterea discriminării, rasismului, excluderii sociale şi politice a minorităţilor etnice şi religioase din interiorul statelor membre ale Uniunii Europene şi toate acestea să se numească, simplu ,,învăţare interculturală”.

Se resimte aşadar nevoia unei puternice politici antidiscriminatorii, a recunoaşterii grupurilor minoritare etnice şi religioase (cu diversitatea moştenirii lor culturale), a unei oferte de participare democratică a acestora, a încurajării lor spre identificare sau cel puţin spre a simţi sensul apartenenţei la ţara în care s-au stabilit. Luând în considerare, din punct de vedere istoric conceptele asupra migraţiei şi integrării, dezvoltate de ţările vest-europene, concluzia amară la care s-a ajuns este că nici unul din aceste concepte nu a funcţionat atât de bine încât să genereze acest ,,sens al apartenenţei” nici cel puţin pentru a doua sau a treia generaţie de migranţi.

Desigur că sunt exemple ,,bună integrare” a migranţilor prin prisma criteriilor vizibile cum ar fi succesul în carieră sau competenţa lingvistică dar mulţi minoritari etnici şi migranţi nu se simt confortabil în cultura ţării gazdă deoarece competenţele lor multiculturale nu sunt recunoscute şi apreciate.

Deşi pare evident că societăţile adoptând principiul diversităţii au nevoie de un cadru politic corespunzător dezvoltării învăţării interculturale ca normă practică se regăseşte doar în unele ţări – în acestea în grade diferite – o tentativă de schimbare a paradigmei de la politicile integraţioniste, care forţează asimilarea la o politică globală a recunoaşterii reale a diversităţii culturale şi religioase şi a pregătirii unui spaţiu al dezbaterii interculturale pe baze incluzive.

În Europa contemporană – chiar şi la scară mondială – cerinţele pieţei muncii în ceea ce priveşte

mobilitatea persoanelor, migraţia, fac din învăţarea interculturală „o afacere serioasă”. Un „exotic” care în mod obişnuit nu ameninţă sistemul de valori tradiţional al majoritarilor, devenind un vecin, un coleg, cere toleranţă şi chiar acceptarea diferitelor moduri de gândire, de manifestare şi de practicare a religiei. Nu sunt doar ritualuri culturale zilnice care produc consecinţe directe ci chiar valori culturale precum „primatul individului”, ca factor identitar, versus „primatul colectivităţii” ca factor asimilant. Primul este un concept mai ales vest-european, contrastând puternic cu ideea de asimilare, accentuând faptul că individul este parte a colectivităţii, pe când cel de-al doilea este un concept regăsit mai ales în culturile sud-europene.

Pentru mulţi oameni cărora nu li s-a permis sau n-au fost formaţi în a-şi dezvolta capacitatea de gândire critică, învăţarea interculturală nu va fi uşoară. Oricum cea mai importantă concluzie pentru cei angajaţi în procesul de formare şi educare este aceea că achiziţiile de cunoştinţe, formarea priceperilor şi deprinderilor şi modelarea atitudinilor culturale trebuie să se înfăptuiască interactiv. Deşi fiecare individ tinde să se concentreze asupra propriei identităţi culturale sunt potenţialităţi pentru o ,,învăţare transformativă”.Referinte:

• Marcus, S. : Componenta didactică, Ed. All Bucureşti

• Şchiopu, U (1997): Dicţionar de psihologie, Ed. Babel, Bucureşti

• Cucoş, C. : Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Ed. Polirom, Iaşi

• Cozma, T.(2001) : o nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea, Ed. Polirom, Bucureşti, 2001

sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Medierea culturală şi educatia interculturală

Medierea culturală este un proces care urmăreşte restabilirea legăturilor între societate şi cultură, între artă şi public, între cultură şi populaţii. Rolul medierii culturale este de crea condiţiile unei întâlniri, ale unui dialog deschis. Medierea culturală reprezintă punerea în scenă a triadei formată din public, operă şi mediator.

Obiectivele medierii culturale:

Democratizarea culturii astfel încât arta să devină accesibilă publicului larg. Orientarea descendentă, dinspre profesioniştii ce activează în domeniu spre public, contrazice principiul democraţiei culturale care vizează un demers ascendent.

Introducerea artei şi culturii în cotidian prin găsirea unor noi modalităţi de întâlnire a publicului cu arta şi favorizarea punţilor de legătură între diferitele mijloace de exprimare artistică.

Plasarea publicului în centrul acţiunii artistice şi culturale printr-o permanentă centrare a mediatorului pe public şi nu pe colecţie sau operă.

Principiile medierii culturale:

Dialogul între mediatorul cultural şi public are loc pe picior de egalitate;

Medierea culturală permite oamenilor să-şi exprime propria cultură; Opera este completată de privirea spectatorului şi medierea facilitează

construirea semnificaţiei operei; Medierea culturală se adresează tuturor categoriilor de public, nu doar

publicului dezavantajat; Medierea culturală nu este neutră, ci este rezultatul unor alegeri şi

răspunde unor obiective; Medierea culturală permite interpretări diverse şi noi lecturi ale

operelor; Medierea culturală stimulează imaginaţia oferind doar câteva chei

pentru interpretare.

Profesia de mediator cultural

Mediatorii culturali sunt specializaţi în comunicare şi crearea de relaţii între toate formele artei, culturii, patrimoniului si populaţii.

Meseriile medierii culturale sunt foarte diverse: de la atasat de presă până la organizator de turnee muzicale,de promovare a cărtii sau de evenimente pentru municipalitate. Toate aceste meserii diverse au în comun favorizarea întâlnirii dintre evenimentul cultural şi publicul său.

Ce face mediatorul cultural ?

Organizează expoziţii, promovează spectacole; Creează evenimente culturale pentru un oraş sau la nivelul unei

instituţii; Strânge fonduri, întocmeşte dosare de finanţare; Organizează turnee, întâlniri cu artiştii, diverse manifestări, festivaluri,

evenimente culturale; Organizează programul activităţilor culturale; Coordonează munca echipelor care lucrează la gândirea şi aplicarea

strategiei de abordare a grupurilor sociale pentru care aceste programe sunt destinate; Se adaptează publicului, asigură comunicarea internă şi externă; Favorizează dezvoltarea personală graţie culturii sale generale,

creativităţii, imaginaţiei şi forţei sale de afirmare; Conform misiunii sale, mediatorul cultural poate coordona unul sau mai

multe proiecte culturale. În ceea ce priveşte statutul său, mediatorul cultural poate fi salariat sau doar colaborator al unor firme, instituţii sau asociaţii.

Educaţia interculturală:

presupune o nouă abordare a orizontului valorilor; deschide noi piste de manifestare a diversităţii şi diferenţelor şi cultivă

atitudini de respect şi de deschidere faţă de diversitate; este şi un răspuns specific, pedagogic la încercarea de soluţionare a

unor consecinţe socio-culturale impuse de amploarea fenomenelor migraţioniste; este o modalitate de prevenire şi atenuare a conflictelor; presupune educaţie socială şi civică, învăţarea drepturilor omului,

pregătirea şi participarea la viaţa socială, formarea formatorilor în perspectiva interacţiunii culturale, educaţia şi dezvoltarea culturală a imigranţilor, educaţia într-o societate multiculturală.

Şcoala interculturală:

are ca obiective păstrarea şi apărarea diversităţii culturale a populaţiei şi prezervarea unităţii şcolii;

realizează un proces de integrare prin preluarea preachiziţiilor culturale pe care le posedă elevii;

invită profesorii să înţeleagă şi să valorifice potenţialurile culturale ale elevilor

presupune o nouă manieră de concepere şi implementare a curriculum-urilor şcolare şi o nouă atitudine relaţională între profesori, elevi, părinţi;

Educaţia interculturală formală include iniţiative şi programe academice care sunt dezvoltate de către şcoală şi în interiorul ei.

Educaţia interculturală informală are aceleaşi obiective cu educaţia interculturală formală, dar se diferenţiază prin metodele şi tehnicile de lucru disponibile. Este voluntară, nu are caracterul obligatoriu al şcolii şi îşi adaptează conţinuturile în funcţie de nevoile participanţilor. Metodologia este activă şi participativă, iar relaţia formatorului cu participanţii este mai apropiată.

Etapele procesului educaţiei interculturale:

11 Disocierea (a te imagina din afară)11 Viziunea asupra lumii (a înţelege lumea în care trăieşti)11 Cunoaşterea (a fi informat asupra altor realităţi)11 Gândirea pozitivă (a vedea pozitiv diferenţa)11 Valorizarea atitudinilor şi comportamentelor positive

Integrarea este asimilarea unui elev în educaţia de masă, unde acesta se adaptează (sau nu) politicilor, practicilor şi curriculei existente în şcoala respectivă.

Incluziunea reprezintă adaptarea şcolii pentru a oferi servicii educaţionale speciale, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de învăţare şi de participare a tuturor elevilor la toate activităţile. Incluziunea se măsoară prin creşterea gradului de participare şi reducerea gradului de excluziune, sub orice formă s-ar putea manifesta.

Factori pentru crearea unui etos incluziv:

Inţelegerea conceptului de incluziune si aprecierea diversităţii; Inţelegerea dinamicii relaţionale în educaţia integrativă; Inţelegerea poziţiei sistemului de învătământ din România în raport cu

celelalte sisteme educative la nivel european.

Criza sistemului de educaţie din România:

Sistemul nostru de educaţie nu este organizat pentru a răspunde specific la nevoile de instruire ale copiilor, tinerilor, adulţilor pe direcţiile lor de interes şi conform cu capacităţile cognitive şi cu abilităţile naturale ale acestora.

Categorii cu nevoi speciale de educatie sunt: persoanele cu abilităţi înalte şi capabile de performanţă, persoanele cu handicap senzorial, cu handicap locomotor, cu handicap intelectual, cu handicap cultural, cu handicap social, cu handicap economic, cu izolare geografică; imigrantii; emigrantii; alte categorii.

Diferenţierea ofertei educative trebuie făcută pe categorii mari de vârstă (copii, tineri, adulţi), în funcţie de abilităţile specifice şi de nevoile speciale ale acestora. Aceste nevoi sunt:- de emancipare a personalităţii şi de creştere a abilităţilor;- de performare într-un domeniu specific şi de leadership;- de cunoaştere a noilor cuceriri ştiinţifice, tehnologice, artistice, etc;- de adaptare la o nişă de pe piaţa muncii;- de adaptare şi la o altă cultură sau la un alt set de valori culturale;- de integrare şi de egalizare a sanselor de succes pe piaţa muncii;- de răspuns la diferite crize şi de formare de cutume şi abilităţi specifice de socializare, comunicare,- de protejare a mediului natural şi de respectare a mediului socio-cultural;

Surse de informare:

11 Bulzan Carmen (2007), Sociologia educatiei contemporane, ed. Universitaria Craiova

11 Cucoş, C. (2000), Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, ed. Polirom, Iaşi,

11 Hussar Elena, Aprodu Diana (coord) 2007, Şcoala incluzivă - şcoală europeană. Concepte, metode, practici, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău

11 www.interculturaldialogue2008.eu 11 Institutul Intercultural Timisoara : www.intercultural.ro11 IRSCA Gifted Education: www.supradotati.ro

OBIECTIV GENERAL

Promovarea tolerantei si valorificarea diversitatii intre tinerii din Romania prin schimbarea abordarii de predare a educatiei civice/pentru o cetatenie democratica, in acord cu orientarile europene curente si prin cultivarea culturii care incurajeaza implicarea pozitiva a minoritatii intr-o societate multiculturala.

OBIECTIVE SPECIFICE

Cresterea gradului de constientizare a profesorilor cu privire la importanta utilizarii metodelor pedagogice inovatoare in predarea educatiei civice/cetatenesti in cadrul unui context general al scolii bazat pe participare democratica si respectul pentru diversitate;

Intarirea capacitatii scolilor si a comunitatilor locale de a face fata intolerantei si xenofobiei;

Lucrul cu scolile in vederea promovarii cetateniei democratice dincolo de activitatile curriculare si extra-curriculare.

Proiectul si-a propuns deci :sa prezinte cadrelor didactice importanta folosirii unor metode

inovatoare in predarea educatiei pentru o cetatenie democratica, inclusiv a educatiei civice, intr-un mediu scolar bazat pe participarea democratica si pe respectul diversitatii;

sa promoveze parteneriatul dintre scoala si comunitate, in vederea combaterii intolerantei si a xenofobiei;

sa implice scolile in actiuni scolare si extrascolare vizand promovarea educatiei pentru o cetatenie democratica.

GRUP TINTA

Profesori de educatie civica;Profesori care predau materii conexe si interesati de educatia pentru o

cetatenie democratica si educatia interculturalaDirectori

REZULTATE

un numar de 30 de profesori formati in utilizarea metodelor de predare inovative in educatia pentru o cetatenie democratica, bazate pe experienta relevanta, europeana si britanica;

un program de dezvoltare organizationala aplicat pe un esantion format dintr-un grup de scoli pentru construirea unei culturi caracterizate de participare democratica, respectul diversitatii culturale si deschidere catre comunitate; ulterior aceste scoli vor fi folosite ca exemple de buna practica si vor actiona ca scoli-resursa pentru alte scoli din alte judete, care vor fi determinate sa-si modifice cultura organizationala in conformitate cu principiile educatiei pentru o cetatenie democratica ;

o structura de formare si materiale asociative acestei formari care vor putea fi utilizate in alte regiuni ale Romaniei;

identificarea in grupul de profesori participanti a viitorilor formatori care vor actiona ca multiplicatori atat la nivel regional, cat si national.

2) Interculturalitatea si universul educatiei

Pedagogia interculturala a evoluat, în contextul imigratiei postbelice în Europa occidentala, de-a lungul a trei generatii.- Prima generatie îsi fixa ca obiective dezvoltarea unor masuri specifice adresate copiilor de imigranti înscrisi în scolile occidentale si a unei pedagogii de sustinere a acestei populatii.- A doua îsi propunea în plus, vizând aceeasi categorie de copii, predarea limbii si culturii tarii lor de origine. Aceasta predare se realiza, mai ales în afara orelor de curs obisnuite, de catre personal didactic recrutat în general din tarile de origine si nu privea decât într-o masura foarte mica si indirect, copiii autohtoni.- Într-o a treia generatie, cadrul de referinta se largeste, se îndeparteaza din ce în ce mai mult de situatia scolara a copiilor de muncitori imigranti si de nevoile lor specifice. Acum, sistemul scolar trebuie sa se adapteze noilor exigente impuse de recunoasterea caracterului pluricultural al societatii.

La acest nivel, interculturalitatea implica pe toata lumea. Diferenta nu mai este privita ca o tara, sau ca un handicap, ci ca o bogatie.

Nu se mai pune, deci, problema de a se construi un proiect educativ si cultural specific imigrantilor juxtapus unui proiect educativ si cultural global; nu se pune problema centrarii sale exclusiv asupra scolii si nici a focalizarii culturalului în mod exclusiv pe dimensiunea lingvistica.

Ca o concluzie a observatiilor si a cercetarilor efectuate, se pot defini astfel marile axe ale pedagogiei interculturale:- Educatia interculturala vizeaza dezvoltarea unei educatii generale, mergând în întâmpinarea diferentelor existente în interiorul aceleiasi societati, mai degraba decât o educatie pentru persoanele culturalmente diferite. Educatia interculturala nu este o problema de publicuri specifice. Este o educatie a tuturor, minoritari si majoritari, la un „parametru cultural”, într-o reciprocitate a perspectivelor.- Educatia interculturala dezvolta o pedagogie a relatiei umane de un anumit tip: o educatie care sa permita elevilor sa se situeze ei însisi, în orice moment, în raport cu ceilalti, sa le dea mijloace de diversificare a referintelor, sa traiasca diversele modalitati culturale ale mediului lor în deplina legitimitate.

Concluzia poate parea provocatoare, ea are în vedere rolul scolii si gestionarea metodologica a relatiei scolare: „Nu scolii îi revine rolul de a determina identitatea elevului, de a-l identifica pentru ca, mai apoi, sa îl închida într-o retea de semnificatii, nici sa aleaga pentru el o identitate oarecare. Educatia interculturala este fondata pe principiul „centralitatii copilului”, punct de plecare pentru orice pedagogie adevarata”.

Pedagogia interculturala este astfel definita ca o pedagogie a relatiei, o pedagogie a diferentei (a cunoasterii, a întelegerii, a respectului diferentelor). Ea pregateste individul sa faca fata unei conjuncturi sociale noi prin transmiterea de cunostinte si dezvoltarea de competente specifice (aptitudini comunicationale si de relationare interpersonala si intercomunitara, spirit critic privind identitatile speciale, relativizarea modelelor...).

Oricare ar fi modulul de învatare, perspectiva interculturala implica faptul ca, într-un moment sau în altul al derularii sale, elevul îl va percepe si confrunta cu felul în care acesta este trait în alte medii culturale.

Analiza activitatilor realizate a permis de asemenea delimitarea conditiilor prealabile initierii acestei politici educative si culturale în sistemele noastre educative.1. Vointa politica generala de a considera populatiile minoritare ca parte integranta a societatii, altfel conditiile de punere în contact a grupurilor socio-culturale diferite vor fi de inegalitate a schimbului.2. Nici o societate plurala nu poate sa spere sa-si recunoasca de fapt si de drept pluralismul sau, fara sa duca simultan o politica activa pe frontul socio-economic si pe frontul educativ.3. Înnoirea scolii trebuie sa fie perceputa în raport cu functionarea sa interna si cu relatiile sale cu exteriorul, ceea ce presupune regândirea rolului scolii, fara de care nici o modificare a relatiilor între scoala, cartier si familie nu va fi posibila; fara de care adoptarea unei pedagogii interculturale va fi imposibila.4. Mijloacele de informare în masa constituie, alaturi de scoala, surse importante de reprezentari simbolice care joaca un rol fundamental în perceptiile noastre asupra celuilalt si comportamentul nostru în raport cu acesta. Interactiunea între aceste domenii reprezinta o variabila determinanta pentru coerenta gestionarii dimensiunii interculturale.5. Initierea de politici educative si culturale active si interventioniste care, în plan local, îsi propun: - liberalizarea grupurilor scolare, luându-se în considerare maximum de factori ce joaca un rol în procesul de socializare si de educatie;- dezvoltarea resurselor educative si culturale în teritoriu (biblioteci, muzee, cluburi pentru tineret, radiouri locale, locuri de creatie artistica si de exprimare culturala...);- dezvoltarea locurilor si nivelelor de concertare si de participare în vederea unei gestionari sociale a scolii.6. Dezvoltarea unui astfel de proiect educativ si cultural presupune faptul ca acest proiect corespunde într-adevar nevoilor comunitatii si ca toate componentele acesteia adera la aceleasi valori de autonomie si de solidaritate.

3) Gestionarea metodologica a interculturalului în mediul scolar

În functie de acest caracter multi si intercultural al societatilor noastre, asistam la o anumita reajustare a factorilor în functie de care se structureaza cunoasterea si se elaboreaza conceptualizarea. Daca, acum câteva decenii, aceasta operatie era conceputa prin aproprierea si compararea modelelor teoretice, pe un fel de axa diacronica, ea se deplaseaza astazi pe o axa sincronica si se decanteaza de dialogul între diversele forme ale unei aceleiasi realitati în medii culturale diferite.

Când încercam, în cadrul formarii initiale a educatorilor, sa explic felul în care aceasta optiune interculturala modifica rolul profesorului, utilizam urmatoarele scheme:

Aceasta prima schema ilustreaza procesul clasic al unei lectii magistrale al carei obiectiv se defineste aproape exclusiv în termeni de stapânire a materiei:

(A) obiectul învatarii(B) subiectul învatarii(C) obiectul filtrat de catre perceptia subiectului cu toate deformarile implicate

Circuitul evocat de aceasta schema reprezinta un demers de învatare centrat mai ales pe materie: obiectul învatarii este propus elevului, acesta, inevitabil, îl deformeaza si se vede reconfruntat cu modelul „ideal”. Aceste etape sunt reproduse pâna în momentul în care educatorul estimeaza ca ceea ce este redat de catre elev este suficient de aproape de modelul propus si poate fi considerat ca asimilat.

A doua schema ilustreaza o învatare implicând alte prioritati:

(D) modelele culturale ce rezulta din dialogul între indivizi, între modelele emanate de diferitele grupuri sociale sau propuse la nivel institutional.

Conceptualizarea nu rezulta în mod prioritar din confruntarea între ceea ce este produs de catre elev si materia propusa, ci din dialogul între diferentele individuale care determina copiii sa construiasca un model reflectând grupul social pe care îl constituie ( evident, clasa lor în acest caz). Acest model se nuanteaza ulterior prin confruntarea cu alte productii de acelasi tip. Daca ne situam într-un domeniu de productie convergenta, confruntarea cu modelul teoretic nu se va face decât ulterior, într-o a doua etapa.

As vrea sa evoc acum concluziile unui simpozion care a avut loc la Timisoara, în România, pe tema „Dimensiunea interculturala, factor esential al reformei învatamântului secundar”: - educatia interculturala este o educatie a tuturor, minoritari, ca si majoritari; - educatia interculturala nu trebuie sa se limiteze exclusiv la continuturi specifice transmise în cadrul unei discipline particulare.

Este fundamental sa se consolideze abordarea sa interdisciplinara, care trebuie sa se defineasca mai mult în functie de initierea unui comportament decât a unei cunoasteri;- educatia interculturala nu poate fi conceputa doar în cadrul mediului scolar, ci în asociere cu extra-scolarul (familia, grupuri sociale, institutii, comunitati, media...);- educatia interculturala implica focalizarea asupra elevului, agent si nu numai obiect al învatarii; participarea sa activa la elaborarea si gestionarea regulilor de viata democratica a clasei si a scolii;- educatia interculturala este indisociabila de educatia din mass-media; dezbaterile au subliniat în mod deosebit importanta unei analize critice a surselor de informatie din cadrul tuturor cursurilor care vehiculeaza date economice, umane, politice, sociale, culturale;- evolutia rolului educatorului care depaseste simpla functie de comunicare a modelelor si a programelor care trebuie sa lase mai mult loc spiritului de initiativa si de creativitate;- nevoia prioritara de a se atasa mai întâi de formarea initiala si continua a educatorilor si de creearea de documente si de material didactic, permitând instituirea unui demers activ în domeniu.

Modelul constructivist si dimensiunea interculturala în metodologie

Trei modele de predare

În Scoala, instructiuni de utilizare, Philippe Meirieu a stiut sa conteze pe un mod narativ de o extraordinara bogatie, Povestile lui Gianni, evocând parcursul fictiv al unui elev (de origine straina, dupa toate aparentele) exmatriculat din scoala pe care îl face succesiv sa-l întâlneasca pe Freinet, sa frecventeze o clasa de tranzitie, sa participe la um colocviu despre Piaget, sa viziteze Summerhill, sa se lase o clipa sedus de Rogers, sa traiasca experimentul celor „10Δ, sa se plaseze în linia de tir a obiectivelor, etc. Într-o maniera mult mai schematica vom prezenta aici, în mod contrastiv, trei modele principale de predare care subînteleg – constient sau implicit - practicile de predare cu toate variantele pe care ni le putem imagina. Fiecare dispune de o logica si de o coerenta pe care va trebui sa le caracterizam, dar manifesta si limite de utilizare pe care ne vom stradui sa le scoatem în evidenta. si, mai ales, sa reliefam faptul ca fiecare dintre aceste modele raspunde unor situatii de eficacitate diferita.

Transmiterea

Se poate utiliza termenul de „amprenta” pentru a descrie conceptia cea mai traditionala dar înca vie a învatarii de catre elev: cea a unei pagini albe sau a unui pahar gol de umplut. Cunoasterea ar fi un continut de învatare care ar veni sa se imprime în mintea elevului, ca în ceara moale. Învatarea este aici înteleasa dupa o schema de comunicare emitator-cititor-receptor, schema mai degraba rustica, derivata din teoria informatiei a lui Claude Shannon si reactivata de uzul didactic al schemei functiilor limbajului a lui Roman Jakobson.

În acest model situatia elevului este privita într-o maniera destul de pasiva. Ceea ce se asteapta în primul rând este ca el sa adopte anumite atitudini vis-à-vis de munca, atitudini care sunt decelabile prin intermediul traditionalelor adnotari din carnetele scolare (a fi atent, a fi constant în munca si efort, a da dovada de vointa, etc). Toate acestea în scopul de a evita „pierderile în linie”.

Pedagogia amprentei este de asemenea o „pedagogie a ideilor clare”, pentru ca în principiu este suficient ca educatorul sa explice clar, sa înceapa cu începutul si sa expuna lucrurile progresiv, sa foloseasca exemple relevante pentru a putea transmite si înscrie cunoasterea în memorie. Esecul si eroarea ar trebui astfel sa fie evitate, în mod normal. Daca ele totusi se produc, vor fi sanctionate pentru ca elevul este responsabil de aparitia lor, neadoptând atitudinea corespunzatoare.

Aceasta prezentare, oricât de putin critica ar fi, înseamna ca acest model de învatare este totalmente necorespunzator si de evitat? Nu, aceasta înseamna mai degraba necesitatea cunoasterii limitelor stricte în care ea poate sa fie eficace. De exemplu:- când publicul este motivat si în cunostinta de cauza; - când demersul de cautare a informatiei este efectuat în mod pozitiv;- când poseda, grosso modo, structuri intelectuale comparabile cu cele ale educatorului (dincolo de disimetria cunostintelor lor disciplinare), astfel încât mesajul sa poata fi transmis prin simpla emisie/receptie;- când publicul dispune deja de elemente de cunoastere în domeniul de învatare considerat si profita de expunerea sistematica pentru a organiza si a restructura informatiile deja existente dar lacunare si neierarhizate.

Trebuie sa admitem ca aceste conditii nu sunt în general îndeplinite de publicul scolar al zilelor noastre. Aici rezida fara îndoiala cauzele slabei eficacitati actuale a acestui model.

Conditionarea

Pedagogia, numita behaviorista, introdusa de Skinner, a constituit o tentativa puternica pentru a depasi acest prim model. Ideea sa centrala este ca trebuie sa consideram structurile mentale ca o cutie neagra la care nu avem acces si ca este deci mai realist si mai eficace sa ne canalizam interesul pe „intrari” si pe „iesiri” decât pe procesele în sine.

Educatorul se sraduieste atunci sa defineasca cunostintele de dobândit nu într-o maniera „mentalista” (utilizând termeni ca spirit de analiza sau de sinteza, întelegere...care se refera la ce se întâmpla în interiorul acelei cutii negre) ci în termeni de comportament observabil asteptat la sfârsitul perioadei de învatare.

De aici au decurs învatarea programata, o bua parte a pedagogiei prin obiective si a învatarii cu ajutorul computerului. Ultimul avatar este, probabil, dezvoltarea actuala a referentialelor. Fiecare obiectiv trebuie sa se supuna unei sintaxe: elevul va trebui sa fie capabil de...+ un verb de actiune. Un verb de actiune (a distinge, a numi, a recunoaste, a clasa,...) si nu un verb „mentalist” (a întelege, a sti, a reflecta...), adica tocmai o iesire din cutia neagra, un comportament final asteptat al elevului. Sa remarcam ca s-a facut adesea - si în mod nejutificat - opozitia dintre „obiective de comportament” si „obiective de cunoastere”, dar „comportamentul” la care ne referim aici nu este o atitudine sau un mod de a fi al elevului (acesta fiind sensul obisnuit al termenului, atunci când se vorbeste de ameliorarea comportamentului). Sensul considerat de noi este cel de manifestare observabila a stapânirii unei cunostinte, care ne va permite sa fim siguri ca obiectivul vizat a fost atins.

În acest model behaviorist, învatarea este rezultatul unei suite de conditionari. Educatorul împarte obiectivul de propus elevilor în unitati suficient de mici pentru ca elevii sa poata reusi, apoi leaga aceste unitati între ele în acelasi mod. Recompenseaza primele raspunsuri bune obtinute, ceea ce permite întarirea lor pozitiva. Behaviorismul deriva în aceasta din studiile asupra învatarii animale.

Vorbim de o pedagogie a reusitei, pentru ca încearca sa gasesca mijloacele de evitare a greselii, datorita unui decupaj al învatarii în unitati atât de mici cât va fi necesar. Dar daca, în ciuda tuturor acestor masuri, eroarea survine totusi, aceasta nu va mai fi, ca în cazul precedent, în responsabilitatea elevului, ci va fi legata de sfera de competente a educatorului si/sau a celui care a conceput programul. Sanctiunea care se aplica firesc în cazul primului model lasa aici loc re-medierilor, buclelor de învatare si rescrierilor de program. Sau, cu un termen împrumutat din informatica, nu mai exista erori, nici greseli, doar bugs .

Acest model a avut, incontestabil, efecte pozitive si se poate afirma ca, dincolo de abandonarea behaviorismului de catre psihologia contemporana, el ramâne un pasaj util, daca nu chiar obligatoriu, în formarea educatorilor. De ce? Pentru ca ataca în mod eficace dogmatismul verbal al profesorului, obligându-l sa se centreze asupra elevului si a misiunii intelectuale pe care acesta o are de îndeplinit si nu în primul rând asupra organizarii propriului discurs si a progresiei acestuia. Pedagogia prin obiective este cea care face sa se constientizeze cel mai bine distorsiunile adesea considerabile care exista între ceea ce educatorul îsi propune sa îl faca sa dobândeasca pe elev (obiectivele generale si scopurile) si ceea ce se petrece efectiv în mintea elevului (obiectivele operationale). Am notat deja ca traducerea sistematica a activitatii elevilor în sintaxa pedagogiei prin obiective ne face sa ne dam seama în ce masura obiectivele de rang inferior) cunoastere, întelegere în taxonomia lui Bloom) sunt de facto cel mai adesea vizate si depasesc de departe afisarea intentiilor educative ambitioase.

Eficacitatea maxima a acestui model s-a înregistrat în cursurile tehnice sau profesionale, pe termen scurt sau mediu, si nu din întâmplare. În ceea ce priveste perioadele mai lungi de învatare - cele mai frecvente în formarea generala - doua sunt cauzele principale care îi limiteaza eficacitatea:- procesul numit „de operationalizare” antreneaza un asemenea decupaj încât educatorul se vede pus foarte repede în fata unui prea mare numar de obiective posibile simultane, si aceasta a aparut ca fiind o limita neta a pedagogiei prin obiective. Dincolo de succesul de stima mondial al taxonomiilor, avem aici unul dintre motivele pentru care ele au intrat prea putin în realitatea claselor.- pedagogia prin obiective a introdus o confuzie între obiectivul însusi care, într-o ultima analiza, ramâne mentalist, si comportamentul observabil, care nu este decât un indicator al acestui obiectiv. aceasta poate fi acceptata în perioade de formare scurte, cu caracter tehnic, când ceea ce conteaza este modificarea unui comportament, obtinerea unui nou automatism, cunoaaterea unui algoritm de actiuni. Dar daca, în formarea generala, substituim astfel efectul de obtinut cu procesul intelectual însusi, provocam, fara sa ne dam seama, o importanta modificare a ceea ce înseamna pentru elev munca de efectuat.

Cu modelul conditionarii, e ca si cum am încerca sa facem un elev sa urce o scara care are toate treptele în acelasi plan orizontal. Astfel, elevul poate sa parcurga toate etapele intermediare ale învatarii (a pasit pe fiecare treapta) dar fara a se si înalta din planul orizontal prin aceasta! O învatare inteligenta nu poate în realitate sa se reduca atât de simplu la o suita de comportamente terminale, oricât de observabile ar fi ele. Caci se poate îndeplini o sarcina si ocolind - sau chiar ignorând - obstacolele, mai degraba decât trecând peste ele.

În ciuda unor asemenea limitari, acest model ramâne interesant când este folosit pentru ceea ce este el capabil sa genereze - si aceasta corespunde ratiunii originale a introducerii sale în învatamânt: evaluarea. Datorita lui ne putem asigura ca o întrebare corespunde într-adevar obiectivului fixat, ca nu comporta în mod implicit mai multe, etc. De asemenea, este întotdeauna un obiectiv eficace în coordonarea între educatori, când se cauta sa se ajunga la aceleasi scopuri, ca aceleasi cuvinte nu acopera doua proiecte distincte. Tehnicile de operationalizare puse la punct de catre pedagogia prin obiective ramân atunci pretioase.

Constructivismul

Proiectul de predare constructivista revine la „mentalismul” care crezuse ca poate exclude behaviorismul si se intereseaza de ceea ce se petrece în acea „cutie neagra”, pastrându-si focalizarea pe elevul în proces de învatare.

Diferenta fata de modelele precedente este noul statut al erorii. Aceasta nu este considerata ca o deficienta din partea elevului si nici macar ca un defect al programei. Ea este recunoscuta ca ocupanta a unui loc central în procesul de învatare. Departe de a le sanctiona, departe de a le evita, acum se cauta expresia lor pentru ca asupra lor se va focaliza cea mai mare parte a muncii didactice de înfaptuit. „Erorile voastre ma intereseaza”, spuneau adeseori adeptii acestei pedagogii. Intuirea unui asemenea model serveste drept referinta de multa vreme miscarilor si tendintelor de educatie noua iar aceasta permite sa distingem foarte sumar doua variante.

Prima, pe care o putem califica drept model al „descoperirii”, prezinta învatarea ca un proces „natural”, singura constrângere fiind respectarea locului central ocupat de elevul-subiect. În acest caz învatarea ar rezulta, dupa cum s-a vazut în capitolul precedent, dintr-un singur proces de autostructurare, în care conteaza în primul rând activitatea intelectuala a elevului confruntat cu situatia si cu obiectele, educatorul aparând în cel mai bun caz ca un factor de facilitare a învatarii. Seymour Papert, colaborator al lui Piaget, spunea: „de fiecare data când se explica ceva unui copil, acesta este împiedicat sa inventeze!”.

Aceasta prima varianta insista de asemenea asupra ideii de a „învata sa înveti”, asupra înnoirii prioritare a atitudinilor în fata cunoasterii, asupra importantei de „a sti sa fii”, si plecând de la aceasta atitudine fiecare copil poate sa refaca traseul descoperirii intelectuale. În acest cadru, cunostintele particulare în fiecare domeniu apar mai degraba ca o consecinta utila a unor demersuri bine conduse decât ca obiective cautate în mod specific.

Anumite cuvinte cheie ale acestei variante de „descoperire” au fost larg difuzate chiar daca nu sunt utilizate de catre toti în aceeasi acceptiune. Se deceleaza în aceasta terminologie urme din „mitul naturalist” (Samuel Johsua), criticat viguros de altfel pentru predarea fizicii în termenii urmatori. Ar exista „un sistem natural de învatare, fondat pe o buna corespondenta între modul de achizitie a cunostintelor elevului si metoda experimentala din stiinte. Ideea fundamentala este ca, printr-o metoda cu caracter inductiv, copilul va învata, privi, observa, compara, rationa si va trage concluzii”.

Apoi, continua Johsua, „cunoasterea se va organiza printr-un proces de organizare a realului”. si ceea ce conteaza înainte de toate este metoda numita stiintifica, mai mult decât cunostiintele însesi. Cunostintele vor fi achizitionate în liniste, ca o consecinta a unor fapte bine stabilite si bine organizate. În ciuda caracterului excesiv al acestei analize critice se poate accepta recunoasterea unei parti de adevar în demersurile prezentate.

O a doua varianta a modelului se integreaza în linia dezoltarilor recente ale didacticilor disciplinelor si nu neaga deloc aceasta pozitie centrala a subiectului dar o gaseste insuficienta datorita faptului ca este prea dezechilibrata. Ea insista într-adevar simultan asupra necesitatii analizei din fiecare domeniu de cunoastere si asupra obstacolelor pe care elevii le întâlnesc. De unde aceasta idee a triunghiului didactic, foarte în voga de câtiva ani, triunghi care asociaza cunoasterea, educatorul si elevul.

În acest caz, ameliorarea învatarilor disciplinare se face prin îmbinarea unui interes egal pentru structurile mentale ele elevului si pentru structura conceptuala a cunoasterii. Esential devine atunci construirea unei situatii didactice conceputa într-o asemenea maniera încât ea sa determine elevul sa depaseasca un obstacol analizat, în timp ce, în majoritatea cazurilor din viata de zi cu zi, avem tendinta de a ocoli obstacolul pentru a înfaptui sarcina cu ceea ce stim deja sa facem.

Predarea nu poate fi redusa la o cursa cu obstacole si nici la o serie de conflicte! Este clar ca o parte a predarii tine de informatii care lipsesc elevilor, informatii care le pot fi date fara a fi nevoie sa transformam neaparat prezentarile lor mentale. Iata pentru ce si modelele precedente îsi pot pastra locul si rolul.

Pachet Educational pentru Educatia Interculturala si DOmino.

Medierea culturală şi educatia interculturală

Medierea culturală este un proces care urmăreşte restabilirea legăturilor intre societate şi cultură, intre artă şi public, intre cultură şi populaţii. Rolul medierii culturale este de crea condiţiile unei intalniri, ale unui dialog deschis. Medierea culturală reprezintă punerea in scenă a triadei formată din public, operă şi mediator.

Obiectivele medierii culturale:

- Democratizarea culturii astfel incat arta să devină accesibilă publicului larg. Orientarea descendentă, dinspre profesioniştii ce activează in domeniu spre public, contrazice principiul democraţiei culturale care vizează un demers ascendent.- Introducerea artei şi culturii in cotidian prin găsirea unor noi modalităţi de intalnire a publicului cu arta şi favorizarea punţilor de legătură intre diferitele mijloace de exprimare artistică.

- Plasarea publicului in centrul acţiunii artistice şi culturale printr-o permanentă centrare a mediatorului pe public şi nu pe colecţie sau operă.

Principiile medierii culturale:

- Dialogul intre mediatorul cultural şi public are loc pe picior de egalitate;- Medierea culturală permite oamenilor să-şi exprime propria cultură;- Opera este completată de privirea spectatorului şi medierea facilitează construirea semnificaţiei operei;- Medierea culturală se adresează tuturor categoriilor de public, nu doar publicului dezavantajat;- Medierea culturală nu este neutră, ci este rezultatul unor alegeri şi răspunde unor obiective;- Medierea culturală permite interpretări diverse şi noi lecturi ale operelor,- Medierea culturală stimulează imaginaţia oferind doar cateva chei pentru interpretare.

Profesia de mediator cultural

- Mediatorii culturali sunt specializaţi in comunicare şi crearea de relaţii intre toate formele artei, culturii, patrimoniului si populaţii.- Meseriile medierii culturale sunt foarte diverse: de la atasat de presă pană la organizator de turnee muzicale,de promovare a cărtii sau de evenimente pentru municipalitate. Toate aceste meserii diverse au in comun favorizarea intalnirii dintre evenimentul cultural şi publicul său.

Ce face mediatorul cultural?

- Organizează expoziţii, promovează spectacole;- Creează evenimente culturale pentru un oraş sau la nivelul unei instituţii;- Strange fonduri, intocmeşte dosare de finanţare;- Organizează turnee, intalniri cu artiştii, diverse manifestări, festivaluri, evenimente culturale;- Organizează programul activităţilor culturale;- Coordonează munca echipelor care lucrează la gandirea şi aplicarea strategiei de abordare a grupurilor sociale pentru care aceste programe sunt destinate;- Favorizează dezvoltarea personală graţie culturii sale generale, creativităţii, imaginaţiei şi forţei sale de afirmare;- Conform misiunii sale, mediatorul cultural poate coordona unul sau mai multe proiecte culturale. In ceea ce priveşte statutul său, mediatorul cultural poate fi salariat sau doar colaborator al unor firme, instituţii sau asociaţii.

Educaţia interculturală:

- presupune o nouă abordare a orizontului valorilor;- deschide noi piste de manifestare a diversităţii şi diferenţelor şi cultivă

atitudini de respect şi de deschidere faţă de diversitate;- este şi un răspuns specific, pedagogic la incercarea de soluţionare a unor consecinţe socio-culturale impuse de amploarea fenomenelor migraţioniste;- este o modalitate de prevenire şi atenuare a conflictelor;- presupune educaţie socială şi civică, invăţarea drepturilor omului, pregătirea şi participarea la viaţa socială, formarea formatorilor in perspectiva interacţiunii culturale, educaţia şi dezvoltarea culturală a imigranţilor, educaţia intr-o societate multiculturală.

Şcoala interculturală:

- are ca obiective păstrarea şi apărarea diversităţii culturale a populaţiei şi prezervarea unităţii şcolii;- realizează un proces de integrare prin preluarea preachiziţiilor culturale pe care le posedă elevii;- invită profesorii să inţeleagă şi să valorifice potenţialurile culturale ale elevilor- presupune o nouă manieră de concepere şi implementare a curriculum-urilor şcolare şi o nouă atitudine relaţională intre profesori, elevi, părinţi;

Educaţia interculturală formală include iniţiative şi programe academice care sunt dezvoltate de către şcoală şi in interiorul ei.

Educaţia interculturală informală are aceleaşi obiective cu educaţia interculturală formală, dar se diferenţiază prin metodele şi tehnicile de lucru disponibile. Este voluntară, nu are caracterul obligatoriu al şcolii şi işi adaptează conţinuturile in funcţie de nevoile participanţilor. Metodologia este activă şi participativă, iar relaţia formatorului cu participanţii este mai apropiată.

Etapele procesului educaţiei interculturale:

1. Disocierea (a te imagina din afară)2. Viziunea asupra lumii (a inţelege lumea in care trăieşti)3. Cunoaşterea (a fi informat asupra altor realităţi)4. Gandirea pozitivă (a vedea pozitiv diferenţa)5. Valorizarea atitudinilor şi comportamentelor pozitive

Integrarea este asimilarea unui elev in educaţia de masă, unde acesta se adaptează (sau nu) politicilor, practicilor şi curriculei existente in şcoala respectivă.

Incluziunea reprezintă adaptarea şcolii pentru a oferi servicii educaţionale speciale, pentru a veni in intampinarea nevoilor de invăţare şi de participare a tuturor elevilor la toate activităţile. Incluziunea se măsoară prin creşterea gradului de participare şi reducerea gradului de excluziune, sub orice formă s-ar putea manifesta

Factori pentru crearea unui etos incluziv:

- Inţelegerea conceptului de incluziune si aprecierea diversităţii;- Inţelegerea dinamicii relaţionale in educaţia integrativă;- Inţelegerea poziţiei sistemului de invătămant din Romania in raport cu celelalte sisteme educative la nivel european.

Criza sistemului de educaţie din Romania:

- Sistemul nostru de educaţie nu este organizat pentru a răspunde specific la nevoile de instruire ale copiilor, tinerilor, adulţilor pe direcţiile lor de interes şi conform cu capacităţile cognitive şi cu abilităţile naturale ale acestora.- Categorii cu nevoi speciale de educatie sunt: persoanele cu abilităţi inalte şi capabile de performanţă, persoanele cu handicap senzorial, cu handicap locomotor, cu handicap intelectual, cu handicap cultural, cu handicap social, cu handicap economic, cu izolare geografică; imigrantii; emigrantii; alte categorii.- Diferenţierea ofertei educative trebuie făcută pe categorii mari de varstă (copii, tineri, adulţi), in funcţie de abilităţile specifice şi de nevoile speciale ale acestora. Aceste nevoi sunt:- de emancipare a personalităţii şi de creştere a abilităţilor;- de performare intr-un domeniu specific şi de leadership;- de cunoaştere a noilor cuceriri ştiinţifice, tehnologice, artistice, etc;- de adaptare la o nişă de pe piaţa muncii;- de adaptare şi la o altă cultură sau la un alt set de valori culturale;- de integrare şi de egalizare a sanselor de succes pe piaţa muncii;- de răspuns la diferite crize şi de formare de cutume şi abilităţi specifice de socializare, comunicare, - de protejare a mediului natural şi de respectare a mediului socio-cultural;

Surse de informare:

Bulzan Carmen (2007), Sociologia educatiei contemporane, ed. Universitaria, Craiova

Cucoş, C. (2000), Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, ed. Polirom, Iaşi,

Hussar Elena, Aprodu Diana (coord) 2007, Şcoala incluzivă - şcoală europeană. Concepte, metode, practici, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău

Anul European al Dialogului Intercultural : http://www.interculturaldialogue2008.eu

Institutul Intercultural Timisoara : http://www.intercultural.ro

IRSCA Gifted Education: http://www.supradotati.ro

Virginia Smarandita Braescu, Centrul de Training, Consultanta si Mediere

www.ctcm.ro ; http://mediere.blogspot.com;Un cuvânt de avertizare! Definirea termenilor înînvăţarea interculturală nu este întotdeauna unexerciţiu plăcut. Există două motive principale pen-tru acest lucru. În primul rând, în ciuda faptului călectura despre învăţarea interculturală nu este unfenomen nou, totuşi nu este încă nici o claritateasupra conceptului şi a formelor sale de definire, dincauza acestor mulţi termeni (în special în învăţareainterculturală) ce sunt deschişi multor influente şiuneori chiar abuzaţi. În al doilea rând, a lua definiţiide la un singur autor şi presupunând că este dea-juns poate fi dezamăgitor şi dăunător – explicaţiapentru asta fiind una simplă. Sunt mulţi experţi cefolosesc conceptele din diferite puncte de plecare.De exemplu, în acest T-kit ne referim adesea laoamenii de afaceri ce doresc să se aventureze în alteculturi, şi la antropologiştii care vor lua un alt punctde plecare. În a citi despre termenii utilizaţi frecvent,este important să citim deschis şi să definim terme-nii din cum îi înţelegem noi şi în contextul în caredorim să-i folosim. Definiţiile de aici au fost compi-late dintr-un singur punct de plecare (definită aicidintr-o perspectivă a muncii de tineret minoritară)şi din înţelegerea unei singure persoane. Poatedoreşti să combini aceastea cu alte definiţii din altecărţi şi să vezi diferenţele. Un alt element importantde menţionat este că, aceştia nu sunt toţi termeniice au legătură cu învăţarea interculturală. Dar ceidefiniţi aici, sunt aleşi cu grijă pentru a te încuraja săstudiezi mai departe şi să cauţi alţi termeni înrudiţi.De exemplu, aici avem definită doar minoritatea şinu majoritatea, dar prin cercetările tale, vei fi în staresă descoperi de ce termenul există şi să afli desprerelaţiile de majoritate şi minoritate.Învăţarea interculturală: este despre a învăţa cum săîi percep pe ceilalţi care sunt în special diferiţi de noi.Este despre noi. Este despre prietenii noştri şi desprecum lucrăm împreună pentru a construi o comuni-tate corectă. Este despre cum comunităţile se potinter-lega pentru a promova egalitatea, solidaritateaşi oportunitatăţile pentru toţi. Este despre creşterearespectului şi promovarea demnităţii între culturi, înspecial unde cineva este în minoritate, în timp ce alţiisunt în majoritate.Cultura: Cultura este despre a trăi şi a face. Este o pro-gramare continuă a minţii, ce începe de la naştere.Aceasta include norme, valori, obiceiuri şi limbă,implică şi ierarhizează constant astfel încât per-soanele tinere devin mai orientate în mediul lui saual ei.Identitatea: Identitatea este un proces psihologic,este despre un individ, percepţia pe care el sauea o are despre el sau ea în relaţie cu mediul său.Percepţia despre conştientizarea propriei ei saului existenţă ca persoană în relaţie cu alţii, cumar fi familia şi grupul cu care el sau ea formează oreţea socială. Pentru minorităţi, identitatea lor estecorespunzătoare cu felul în care sunt percepuţi demajoritate. Identitatea este funcţională, prin urmareasigură continuitatea şi se dezvoltă.Minoritatea: un grup de persoane ce împart o iden-titate şi cultură unică diferită de restul societăţii, dinaceastă cauză ei sunt social şi legal marginalizaţi de

majoritate. Exemplele includ imigranţii, minorităţileetnice şi naţionale, oamenii cu orientări sexualediferite, oamenii cu invalidităţi. Minorităţile, dintr-o abordare a învăţării interculturale, sunt acelea cumai puţină vizibilitate şi oportunitate în societate.Etnocentrismul: perceperea culturii cuiva ca fiindsuperioară în timp ce celelalte sunt denigrate.Această atitudine este foarte comună în relaţiileminoritate-majoritate şi pentru tineretul minori-tar, poate fi rădăcina conflictelor inter-personale.Puterea: Abilitatea de a controla şi de a-i restricţionape ceilalţi în faptul de a participa sau nu în societăţileîn care trăiesc. Pentru tineretul minoritar, aceastaînseamnă adesea marginalizare socială, conducând ladesăvârşirea dez-împuternicirii.Categorisirea: A generaliza experienţele altor cultu-ri. Aceasta ne permite să punem oamenii în „firide”.Pentru majoritate, îi ajută să se confrunte lumeadin jurul lor, în timp ce crează frică şi distrugere înminţile minorităţilor.Stereotipizarea: La un nivel superior, stereotipiile suntjudecăţi ce se fac despre ceilalţi fără informaţii sufi-ciente sau motive potrivite.Prejudecata: Bazată pe insuficienţa faptelor despreceialalţi. Adesea tindem să-i judecăm pe ceilalţi, doar

Anexa 1: Glosar de termeni sugestivDeMohammedHaji Kella

Page 298

*T-KitulÎnvăţareaInterculturală

pentru că nu-i cunoaştem sau nu facem nici un efort să-i cunoaştem. Este bazată pe experienţele împărtăşitede alţii, sau pe ceea ce este scris în ziarele de azi.Toleranţa: toleranţa este respectul, aprecierea şiacceptarea diversităţii într-un sens global. Toleranţaeste despre a trăi şi a face ceva prin accepta-rea celorlalte culturi fără judecăţi şi cu deschidere.Toleranţa, în conceptul învăţării interculturale, estechiar diferită de înţelesul tradiţional al cuvântului.A fi tolerant nu înseamnă că eşti tolerant intercul-tural. Aici vorbim despre susţinerea şi practicareavalorilor drepturilor umane şi a libertăţii celorlalţi.Intoleranţa: intoleranîa este lipsa de respect pen-tru diferenţă. Acesta include experienţele şi cre-zurile altora. Acolo unde există un nivel ridicat deintoleranţă, cei din culturile minoritare nu sunttrataţi egal cu cei din majoritate pur şi simplu pebaza fundalului lor de credinţe religioase, sexu-alitate şi etnicitate sau sub-cultură. Aceasta estelinia de bază a rasismului, xenofobiei, intoleranîei şidiscriminării.Societăţi multiculturale: O societate în care dif-erite culturi, grupuri naţionale sau altele trăiescîmpreună, dar fără un contact constructiv şi realis-tic unii cu alţii. În interiorul unor astfel de societăţi,diversitatea este văzută ca o ameninţare şi, de obi-cei, ca fiind generatoare de prejudecăţi, rasism şialte forme de discriminare.Societăţi interculturale: O societate în care diver-sitatea este văzută ca un bun pozitiv pentru dez-voltarea socială, politică şi economică. O societateîn care este un înalt grad de interacţiune socială,schimb şi respect reciproc pentru valori, tradiţii şinorme.

Page 3

99

*ProjectManagementT-Kit

T-kit - Învăţare interculturalăEvaluare*T-KitulÎnvăţareaInterculturală

Sperăm că aţi găsit această primă versiune a Învăţării Interculturale T-kit ajutătoare şi utilă.Este pentru prima dată când o astfel de publicaţie este realizată în interiorul Acordului de Partener-iat şi am primi cu bucurie feedback-ul şi sugestiile dumneavoastră pentru ediţiile viitoare. Răspunsuriledumneavoastră vor fi utilizate pentru a analiza impactul acestei publicaţii. Vă mulţumim pt completareaacest chestionar, comentariile dumneavoastră vor fi citite cu mare atenţie.Cât de mult acest T-kit a răspuns nevoilor dumeavoastră ca o unealtă de a face faţă provocărilor învăţării inter-culturale şi a ajutat la crearea spaţiului pentru învăţarea interculturală?De la 0% ................................................................................................................................................................................................................................. la 100%Tu eşti …(Poţi bifa mai mult de o singură opţiune)n Un trainer la nivell Locall Nationall InternationalAi utilizat T-kit-ul pentru vreo activitate de training? Da nNu nDacă da…În ce context sau situaţie? ..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Cu ce grupe da vârstă? ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Ce idei ai folosit sau adaptat? ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Ce idei ai găsit mai puţin utile? .............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. ..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

n Un membru activ al unei organizaţii de tineret de nivell Locall Nationall Internationall Membru din conducerel personall Altul (specificaţi) .................................................Numele organizaţiei .................................................................................................................................................................................................................n Nici una din cele de mai sus (Specificaţi) ..............................................................................................................................................................

Anexa 2

Page 4100

*T-KitulÎnvăţareaInterculturală

Ce părere aveţi despre structura generală...........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Ce părere aveţi despre tehnoredactarea T-kit-ului? ...................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

De unde aţi obtinut un exemplar al acestui T-kit Învăţarea Interculturală? .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Ce recomandări şi sugestii aveţi pentru ediţiile viitoare? .....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Nume: ..............................................................................................................................................................................................................................................................Titlu: ...................................................................................................................................................................................................................................................................Organizaţie/instituţie (dacă e cazul).....................................................................................................................................................................................

Adresa Dumneavoastră: ...................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Număr de telefon: .................................................................................................................................................................................................................................E-mail: ..............................................................................................................................................................................................................................................................

Vă rugăm returnaţi acest chestionar la adresa de e-mail:Intercultural Learning T-kitDirectorate of Youth & Sport – Council of Europe – F-67075 Strasbourg CedexE-mail: info@training-youth.net

Page 5101

*T-KitulÎnvăţareaInterculturală

Abdallah-Preteceille, M. (1986)‘Du pluralisme à la pédagogie interculturelle’ inANPASE (Association nationale des personnelsde l’action sociale en faveur de l’enfance et de lafamille) Enfances et cultures. Toulouse: PrivatAbdallah-Preteceille, M. (1990).Vers une pédagogie interculturelle. (2nd ed.).Paris: Publications de la SorbonneBennet, Milton J. (1993)‘Towards ethnorelativism: a developmentalmodel of intercultural sensitivity’, in Paige, R.Michael (ed) Education for the interculturalexperience. Yarmouth, Maine: InterculturalPressBoal, Augusto (1985)Theatre of the oppressed. New York: TheatreCommunications GroupConseil de l’Europe. Conseil de la coopération cul-turelle. Division de l’enseignement scolaire. (1989)Pistes pour activités pédagógiques intercul-turelles. (Expériences d’éducation intercul-turelle). Strasbourg: Conseil de l’EuropeCouncil of Europe (1999)Activities and achievements. Strasbourg:Council of EuropeDemorgon, Jacques and Molz, Markus (1996)‘Bedingungen und Auswirkungen der Analysevon Kultur(en) und interkulturellen Interaktio-nen’, in Thomas, Alexander (ed) Psychologieinterkulturellen Handelns, Göttingen: Hogrefe,Verlag für PsychologieEuropean Youth Centre (1991)Intercultural learning: basic texts (Trainingcourses resource file, no. 3). Strasbourg: Coun-cil of EuropeFitzduff, Mari (1988)Community conflict skills: a handbook for anti-sectarian work in Northern Ireland. Cooks-town: Community Conflict Skills ProjectFowler, Sandra M. and Mumford, Monica G. (eds)(1995)Intercultural sourcebook: cross-culturaltraining methods. Yarmouth, Maine: Intercul-tural PressGuedes, M. J. Cascão (1995)A relação pedagógica na educação intercultural.Lisboa: Universidade Católica Portuguesa.Guedes, M. J. Cascão (1999)A árvove de comunicacâo : jogos aprensenta-dos no workshop ’Intercultura na Escola’. SantaCruz: Intercultura PortugalGuerra, I. C. (1993)A educação intercultural: contextos e prob-lemáticas. Conferência apresentada na aber-tura da Formação dos Professores Participantesno Projecto de Educação Intercultural. Lisbon:Entreculturas.Hall, Edward T. and Hall, Mildred Reed (1990)Understanding cultural differences: keys tosuccess in West Germany, France, and the Unit-ed States. Yarmouth, Maine: Intercultural PressHewstone, Miles and Brown, Rupert (1986)Contact and conflict in intergroup encouters.

Oxford: Basil BlackwellHofstede, Geert (1991)Cultures and organisations: software of themind. London: McGraw-HillKyriacou, Chris (1992)Essential teaching skills. Hemel Hempstead:Simon & Schuster EducationLadmiral, J. and Lipiansky, E. (1989)La communication interculturelle. Paris:Armand Colin.Lampen, John (1995)Building the peace: good practice in commu-nity relations work in Northern Ireland. Belfast:Community Relations CouncilMorrow, Duncan and Wilson, Derick (1996)Ways out of conflict : resources for communityrelations work. Ballycastle: Corrymeela PressOhana, Yael (1998)Participation and citizenship: training forminority youth projects in Europe. Strasbourg:Council of EuropeOuellet, F. (1991)L’Éducation interculturelle: essai sur le contenude la formation des maîtres. Paris: EditionsL’Harmattan.Ross, Marc Howard (1993)

Anexa 3Referinţe

Page 6102

*T-KitulÎnvăţareaInterculturală

The management of conflict: interpretationsand interests in comparative perspective. NewHaven: Yale University PressShubik, Martin (1975)The uses and methods of gaming. New York:Elsevier

Sursele de InternetConsiliul Europei – http://www.coe.intUniunea Europeană – http://www.europa.eu.intOSCE – http://www.osce.org

Page 7103

*T-KitulÎnvăţareaInterculturală

Un lucru este sigur –cantitatea de materiale despreînvăţarea interculturală este nesfârşită! O căutarerecentă pe Internet pentru „învăţare interculturală”a indicat 8432 de pagini şi sursele devin din ce în cemai largi dacă sunt utilizaţi termeni precum „anti-rasism”, „comunicare interculturală” sau „educaţieinterculturală”. Multe instituţii pentru continuareaeducaţiei fie au deja cursuri relevante fie sunt înprocesul de a le propune. Reviste cu întrebări cultu-rale apar tot timpul.Aici, am înşiruit o scurtă bibliografie adnotată şicâteva surse de Internet. Pe deasupra, poţi obţineo bibliografie mai mare de la biblioteca Centru-lui European de Tineret (care este de asemeneaun loc în care sunt disponibile multe rapoarte alecursurilor de training şi alte materiale relevantenepublicate) şi din versiunea pentru Internet a T-kit-uluiCentrul European de Tineret (1995) Education Pack:

idei, resurse, metode şi activităţi pentru educaţiainterculturală informală cu tineri şi adulţi. Strasbourg:Consiliul EuropeiCartea are două secţiuni majore, prima adresân-du-se unor concepte cheie ale educaţiei inter-culturale şi a doua sugerează activităţi, metodeşi resurse. Materialele intenţionează să fie ounealtă de învăţare pentru cititor, precum şio resursă pentru organizarea activităţilor. Tex-tul pachetului este foarte interactiv, cu multecomentarii şi întrebări oferite citiroului pentru acultiva simţul dinamic al dialogului. Disponibilăîn engleză, franceză, germană, rusă.Brislin, Richard şi Yoshida, Tomoko (1994)Înbunătăţirea interacţiunilor interculturale: mod-ule pentru programele de training transculturale.Londra: Sage Publications.Modulele din acest volum încurajeazăinteracţiunile interculturale productive şi efectiveîn mediile de afaceri, educaţionale şi a serviciilor desănătate. Fiecare modul este o colecţie de materi-ale pentru programele de training transculturaleşi au o structură similară. Toate au o combinaţiede exerciţii experimentale, instrumente de auto-evaluare, materiale „text” tradiţionale ce descriuconceptele şi metodele de cercetare necesare înutilizarea unui modul dat şi studii de caz şi/sauincidente critice.Centrul informativ Spelen (1998) Interculturalgames, Jeux interculturels, Juegos interculturels.Leuven: O colecţie de jocuri interculturale şi cum să lefoloseşti, publicată în engleză, spaniolă şi francezăîn aceeaşi carte. La origine a fost publicată înolandeză, cartea a fost rezultatul unui proiect decooperare între JINT şi NIZW Jeugd voor Europa(agenţiile naţionale flamandă şi olandeză pentruTineret pentru Europa) – după autori o experienţăea însăşi interculturală. Foarte utilă pentru intro-ducerea învăţării interculturale în cadrul schim-burilor şi cursurilor.Fennes, Helmut şi Hapgood, karen (1997) Învăţareainterculturală în sălile de clasă: depăşind barierele.Londra: CassellDeşi ţinteşte mediile de învăţare şcolare,această carte oferă o privire generală a surselorinterculturale şi furnizează exerciţii de valoarece pot fi adaptate pentru lucrul în educaţia non-formală.Fowler, Sandra M. şi Mumford, Monica G. (eds)(1995) intercultural sourcebook: cross-culturaltraining methods. Yarmouth, Maine: InterculturalPressAceastă carte prezintă şi analizează un numărde abordări şi metodologii diferite utilizate întrainingul intercultural. Metodele discutateinclud jocuri de rol, contrastul culturii, jocuri desimulare, incidente critice, asimilator cultural şistudii de caz.Kohls, robert L. and Knight, John M. (1994) Devel-oping intercultural awareness: a cross-culturaltraining hanhbook. Yarmouth, Maine: InterculturalPressO descriere foarte amănunţită a zilelor unu şidoi a unui atelier de dezvoltare a conştiinţeiinterculturale. A fost scrisă pentru un public din

Anexa 4Să mergem mai departe

Page 8104

*T-KitulÎnvăţareaInterculturală

Statele Unite ale Americii, dar multe din exerciţiisunt utile pentru toate felurile de cadre.Otten, Hendrik şi treuheit, werner (eds) (1994)Interkulturelles lernen in Theorie und Praxis.Opladen: Leske + BudrichManual fundamental (în germană), ceînsumează majoritatea literaturii şi dă exem-ple de învăţare interculturală în practică.Precum spune introducererea, învăţareainterculturală începe la uşa ta de la intrare, ast-fel sunt oferite rapoarte ale proiectelor localeprecum şi ale activităţilor internaţionale detineret.Paige, R. Michael (ed) (1993) Education for theintercultural experience. Yarmouth, Maine: Inter-cultural PressO colecţie de articole scrise de către teoreticienişi practicieni bine-cunoscuţi în domeniu.Subiectele includ adaptarea interculturală şirolul trainingului, probleme de identitate întrainingul intercultural, rezistenţa la stresuladaptării, competenţe de trainer şi eficaci-tatea independentă şi rezultatele involuntareale unui training transcultural. Aceastea suntproblemele ce apar adesea când se lucrează cugrupuri pe învăţarea interculturală.Pike, Graham and Selby, David (1988) Global teach-er, global learner. London: Hodder & StoughtonO carte de teren pentru oamenii interesaţi deproblemele educatiei globale. Începe de laconceptele de globalitate şi exemple practiceale nevoiii de educare globală, cartea introduceapoi, o variatate de metode ce pot fi utilizate ladiferite stadii ale unui program de training. Ocarte resursă foarte bună pentru a te stimulacând cauţi o metodă!Thomas, Alexander (ed.) (1996) Psychologieinterkulturellen Handelns. Göttingen: Hogrefe, Ver-lag für Psychologie(În germană) O colectie de articole teoreticedespre „Psihologia acţiunii interculturale”.Include articolul de Demorgon şi Molz ce estediscutat în acest T-kit, un număr de articolece analizează standardele interculturale cao modalitate de a întelege culturile altora, şicâteva esee foarte specfice, de exemplu desprerutinile limbii în China, sau despre aspectelepsihologice ale training-urilor de orientarepentru managerii ce pleacă în străinătate.Interesant in principal pentru cunoscători.

Surse de InternetConsilul Europei şi Comisia Europeană împotrivaRasismului si Intoleranţeihttp://www.ecri.coe.intPublicatii şi resurse educaţionale despre educaţiainterculturală informală de exemplu Education Packşi Domino ManualEuropublichttp://www.understanding-europe.comOrganizaţie ce operează în domeniul comunicărilorşi relaţiilor interculturale, înfiinţată pentru a informadespre diferenţele culturale dintre europeni şi cumîi afectează în viaţa de zi cu zi atât la nivel personalcât şi profesional.Asociaţia Internaţională pentru EducaţiaInterculturalăhttp://www.lix.oxbacksskolan.se/~iaie/index.shtmlThe Web of Culture (TWOC)http://www.webofculture.com/„Proeictată pentru a educa şi a distra pe subiectul

comunicărilor transculturale”. Vezi librăriile lor cultu-rale şi legăturile cu alte site-uri.The Edge: The E-Journal of Intercultural Relationshttp://kumo.swcp.com/biz/theedge/Un jurnal online trimestrial cu o temă interculturală.Vezi centrul lor resursă.

PENTRU O PEDAGOGIE INTERCULTURALĂ

“Changer c’est difficile mais possible”

                                                                                                 

                

                                                                                                             Prof. Natalia Aida Pop 

            Potrivit opiniei sociologului Anthony Giddens conceptele de cultură şi societate se numără printre noţiunile cu cea mai largă întrebuinţare din sociologie. Atunci când folosim termenul “cultură”, într-o conversaţie zilnică, obişnuită, ni-l imaginăm adesea ca fiind echivalentul pentru “lucrurile superioare de minte” – artă literatură, muzică pictură. În accepţia dată de sociologi, el include atari activităţi, dar totodată, şi foarte multe altele. Cultura se referă şi la modurile de viaţă ale membrilor unei societăţi sau ale grupurilor aparţinând unei societăţi.

            Cultura nu poate fi deosebită în mod conceptual de societate, dar între aceste noţiuni există strânse legături, o societate reprezentând un sistem de interrelaţionări care pun în legătură un individ cu altul. Nici o cultură nu poate exista fără societate aşa cum nici o societate nu poate exista fără cultură. Fără cultură n-am fi deloc “umani” în sensul general al termenului.

            Diversitatea culturii omeneşti este remarcabilă. Formele de comportament variază mult de la o cultură la alta.

            În articolul “L’homme sage” antropologul Claude-Lévi Strauss îşi exprimă cu toate acestea îngrijorarea faţă de societăţile ameninţate de uniformizarea culturală.

            În ultimile decenii dimensiunea culturală a Europei constituie obiectul a numeroase colocvii, simpozioane si proiecte în cadrul cărora, din ce în ce mai multe voci se exprimă în favoarea necesităţii unei reflecţii aprofundate asupra aspectelor culturale ale construcţiei europene actuale, paralel cu acţiunile întreprinse în plan politic, economic şi financiar.

            Modelul propus ar fi cel al unei culturi postmoderne şi transnaţionale adică a unei culturi capabile să depăşească cele două tentaţii ideologice ale Europei moderne respectiv cea de restaurare a culturii care a făcut gloria imperiilor de altădată şi cea de a privi cultura ca o proprietate exclusiv naţională.

            O asemenea cultură postmodernă nu poate să se dezvolte în mod liber şi creativ, decât dacă Europa este în mod radical descentralizată.

      Revine fiecărui stat-naţiune de a se desface în regiuni multiple deschizându-se în acelaşi timp către o Europă mai unită.

            O Europă nouă trebuie să evite capcana euro-centrismului şovin, tentaţia unei replieri asupra ei-însăşi care ar trăda vocaţia cu adevărat europeană care este cea de deschidere către lume. Căci identitatea culturală a Europei se defineşte prin relaţiile sale cu ceilalţi.

            Joyce, spre exemplu, a rămas pe deplin irlandez procalmându-se european şi pe deplin european proclamându-se cetăţean al lumii, oferindu-ne din acest punct de vedere un bun model.

            Europa s-a exprimat din totdeauna în mai multe limbi. În acest sens, diferite programe care vizează plurilingvismul şi pluriculturalismul sunt în derulare. Finalitatea lor declarată este “ameliorarea comunicării şi a înţelegerii mutuale între persoane în vederea luptei împotriva intoleranţei şi a xenofobiei”.

            Toate aceste acţiuni se concentrează asupra pregătirii cetăţenilor europeni pentru o mobilitate transeuropeană. Mobilitatea presupune plurilingvismul. Este plurilingvist un individ care stăpâneşte cel puţin o altă limbă decât limba sa maternă.

            Din această perspectivă învăţarea unei limbi străine nu poate neglija explorarea nuanţelor, a semnificaţiilor şi a conotaţiilor culturii.

            Învăţarea unei limbi străine înseamnă a se îmbogăţi, a confirma sau a infirma un “savoir” prealabil despre ţara respectivă.

            Putem, spre exemplu, să cunoaştem mai bine francezii, englezii, germanii etc., să acceptăm alteritatea sau dreptul de a fi altfel, să ne dezvoltăm capacitatea de a ne pune în locul celuilalt şi de a nu-l judeca numai din punct de vedere personal. Trebuie cu adevărat să ne relativizăm punctul de vedere, propriul sistem de valori culturale şi “să ne dezvoltăm voinţa şi capacitatea de-a lua distanţă în raport cu atitudinile convenţionale privind diferenţele culturale” cum preconizează un document al consiliului Europei.

            Dar, cu toate eforturile şi toată voinţa, nu reuşim să abatem “barierele culturale” de azi pe mâine căci avem a face cu atitudini care ţin de domeniul ştiinţei de a fi, de  “savoir-être“. Nu putem preda, învăţa însuşirea unei atitudini, dar ne putem ajuta elevii să ia cunoştinţă să conştientizeze problema în chestiune, să ajungă în mod progresiv să aibă o atitudine diferită faţă de celelalte ţări şi popoare.

            Se impune însă să fim atenţi  a nu supraevalua cultura străină în detrimentul culturii de origine.

            Din această perspectivă obiectivele noastre ca profesori şi formatori pot fi acelea de a-i determina pe elevi să-şi însuşească capacitatea de a juca un rol de intermediar între propria cultură şi cea străină şi de a gestiona în mod eficient situaţiile de neânţelegere sau de conflicte culturale, de a face ca mentalităţile să evolueze către o mai bună percepere şi acceptare a celorlalţi aşa cum sunt, de a ajunge în mod progresiv la o deschidere a atitudinii faţă de cei care nu sunt ca noi.

            În aceste cazuri, elevul devine extrem de permeabil către o altă cultură care, ca şi a lui îi deschide noi orizonturi.

            De aceea, este foarte important ca elevii să cunoască diferenţele între cele două culturi şi  să devină capabili să accepte diferenţele fără să caute să le şteargă.

            Prin însuşirea unei limbi străine ca practică socială, elevul poate să înveţe să observe, să interpreteze şi să înţeleagă comportamentele membrilor societăţii respective.

            Învăţarea unei culturi strânse trebuie deci să aibă ca axă înţelegerea diferenţelor fără a ceda tentaţiei de a le reduce.

            Profesorul, considerat în demersul intercultural ca un intermediar între o cultură şi cealaltă trebuie la rândul său să aibă o formaţie pluriculturală sau o experienţă trăită care să-i permită depăşirea cu succes a primei etape, cea de sensibilizare a elevilor la apropierea multiculturală şi să fie în stare să soluţioneze anumite probleme marcate de complexitate sau incertitudine; să aibă o viziune sistemică; să mobilizeze elementele pertinente pentru a face faţă situaţiilor unice constituind un “savoir” în şi prin acţiune.

            Din această perspectivă remarcăm afirmarea din 1975 aproximativ a educaţiei pentru interculturalitate. Denumirea de intercultural ataşându-se şi denumind, în ansamblu domeniul didactic al “civilizaţiei”.

            Educaţia interculturală îşi găseşte originea în problematicile culturale şi sociale în mod particular specifice Europei cele ale migraţiei populaţiilor extra-comunitare, a politicilor de imigrare şi de integrare a acestor grupuri umane şi mai larg, a societăţilor naţionale care prin deschiderea lor ajută la mondializare şi la construcţia europeană profund multiculturală.

            Reacţiile de respingere faţă de populaţiile migrante, de limba şi uzuanţele lor nu duc decât la intoleranţă şi discriminare.

      De aici rezidă necesitatea de a reda educaţiei un rol esenţial în lupta împotriva unor asemenea atitudini care au dus altădată la situaţii explozive în Europa, respectiv acordarea unei importanţe particulare educaţiei democratice transnaţionale prin promovarea unor politici educaţionale care să încurajeze deschiderea spirituală şi înţelegerea diferenţelor reciproce.

            În faţa dificultăţilor intrinsece a şcolilor în a face faţă la diversitate, profesorul devine constructor de sens a diverselor informaţii pe care şcoala şi societatea le transmit.

            Pedagogia interculturală impune o miză cu totul specială de a gândi şi regândi procesul de învăţare a unei limbi, a unei culturi străine.

            Astfel în cadrul orelor de limbă străină situaţiile de alteritate se manifestă la mai multe nivele: abstract (celălalt în raport cu mine), şi concret (profesorul în raport cu grupul-clasă, apoi profesorul în raport cu fiecare elev şi fiecare elev în raport cu oricare din grupul-clasă).

            Astfel, procesul de sensibilizare către celălalt se desfăşoară pe două planuri, unul interior grupului şi culturii materne, deci apropiat, altul exterior grupului şi culturii materne, adică îndepărtat.

            Cele două planuri se găsesc însă în raport de complementaritate căci trezirea la perceperea celui din interior o facilitează pe ce a celui exterior şi vice versa, fără a uita că acest proces se situează într-un aici şi acum istoric şi social.

            De aceea, din perspectiva unei învăţări interculturale, motivaţiile, interesele şi complexitatea emoţională a celor care învaţă sunt de o importanţă deosebită.

            Sensibilizarea la un fapt cultural va fi nulă dacă acest fapt nu se înscrie în cadrul experienţei socioculturale a elevului, în trăirile lui, în câmpul lui de întrebări.

            Astfel procesul de construire a personalităţii interculturale trece prin două etape: prima, denumită “faza lunii de miere” este cea în care stimulat de curiozităţi şi noutăţi, elevul descoperă cu încântare şi fascinaţie obiceiurile şi tradiţiile altei culturi, cea de-a doua etapă, în care elevul (persoana) optează, depinde de contactele directe pe care le are cu cultura celuilalt.

             Cum procesul de construire a unei personalităţi interculturale depinde, pe de o parte de caracteristicile personale şi pe de altă parte de condiţiile socio-culturale, de mediul în care respectiva persoană trăieşte, totul pare să indice că transformarea se găseşte în proporţie de termeni de trăit, de emoţii şi de experienţele pozitive, plăcute care conduc la demolarea prejudecăţilor şi a stereotipilor despre celălalt, diferenţiind şi permiţând reconstruirea unor reprezentări pozitive bazate pe emoţii pozitive trăite despre şi cu celălalt.

            Având în vedere toate cele enunţate mai sus îmi permit cu toată modestia, să concluzionez insistând asupra necesităţii reorientării actului pedagogic înspre dimensiunea pluriculturală căci Europa ai cărei cetăţeni suntem de ipso şi de facto nu este altceva decât Europa multiculturală. 

            BIBLIOGRAFIE: 

      1. Beacco, Jean-Claude, Les dimensions culturelles des enseignements de langues, ed Hachette Livre, 2000, Paris

      2.   Giddens, Anthony,  Sociologie,  ed Big All, 2000, Bucureşti

      3.  Ploquin, Françoise, L’Europe: évidente et introuvable, in Le française dans le monde, nr.326/2003, p.44-47

      4.  Lévi-Strausse, Claude, L’homme sage, in Le français dans le monde, nr.325, 2003 p.8-9

      5. Tagliante, Christine, Le contexte européen, in Le français dans le monde, nr.324, 2003, p.30-32

Abordarea interculturala (…) nu este o noua stiinta, nici o noua disciplina, ci o noua metodologie ce cauta sa integreze, in interogatia asupra spatiului educational, datele psihologiei, antropologiei, stiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei.” (Constantin Cucos)Constantin Cucos „Educatia interculturala vizeaza o abordare pedagogica a diferentelor culturale, strategie prin care se iau in consideratie specificitatile spirituale sau de alt gen (diferenta de sex, diferenta sociala sau economica etc.), evitindu-se, pe cit posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, si mai grav, tendintele de atomizare a culturilor. Abordarea interculturala (…) nu este o noua stiinta, nici o noua disciplina, ci o noua metodologie ce cauta sa integreze, in interogatia asupra spatiului educational, datele psihologiei, antropologiei, stiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei.” (Constantin Cucos)

Curs 1 – EducaŃie interculturalăLect.dr. Nicoleta ChioncelDPPPD Universitatea din Oradea UO DPPPD 2007/2008

1Capitolul 1 Educaţie interculturală: introducere şi perspective de analiză1. Educaţia interculturală - o nouă provocare a societăţii actuale2. Definirea educaţiei interculturale3. Învăţare, instrucţie, educaţie4. Tipuri de influenţe educative5. Dimensiuni ale învăţării 1. Educaţia interculturală - o nouă provocare Diversitatea este un aspect fundamental al tuturor societăŃilor şi vizează atât diferenŃele care existăîntre oameni ca individualităŃi, cât şi cele între diverse grupuri. ExistenŃa unor identităŃi multiple, avalorilor, tradiŃiilor, obiceiurilor şi a modului de relaŃionare diferit între diverşi indivizi sau grupuri,impun cu necesitate abordarea educaŃiei şi a societăŃii din perspectivă interculturală. Aceasta reprezintatât o nouă provocare cât şi o condiŃie pentru realizarea coeziunii sociale care are la baz cultivarearespectului reciproc şi a înŃelegerii atât între indivizi cât şi între grupuri. Angajarea în interacŃiuniinterculturale este inevitabilă, şi mai mult, ea poate aduce atât un plus al cunoaşterii cât şi al îmbogăŃiriiculturale. Fără o înŃelegere mutuală, diferenŃele pot genera conflicte, care, în cazul în care nu suntrezolvate pe o cale paşnică pot degenera în violarea drepturilor omului. Exerciţiul 1: ScrieŃi câteva dintre cele mai importante drepturi ale omului. MotivaŃi, la alegereimportanŃa unuia dintre ele, daŃi un exemplu din care să reiasă importanŃa acestui drept pentru voi.Tabel 1. Exemple de drepturi fundamentale ale omuluiTOŢI EGALI – TOŢI DIFERIŢI **** ALL EQUALL – ALL DIFFERENT (seminar)1. Principiul egalităŃii în drepturi şi a egalităŃiişanselor2. Dreptul la apărare şi principiul accesului

nediscriminatoriu la actul de justiŃie3. Dreptul la viată, dreptul la ocrotirea sănatăŃii şidreptul la un mediu sănatos4. Libertatea individuală şi dreptul la liberacirculaŃie a individului5. ViaŃa personală, inviolabilitatea domiciliului şisecretul corespondenŃei6. Libertatea conştiinŃei7. Libertatea de exprimare8. Libertatea informaŃiei 9. Dreptul la învăŃătură şi accesul la cultură10. Dreptul cetăŃeanului la iniŃiativă legislativă11. Dreptul cetăŃeanului de a organiza şi participa laîntruniri publice12. Dreptul de asociere13. Munca şi dreptul la grevă14. Libertatea economică15. Dreptul de proprietate privată şi dreptul lamoştenire 16. ProtecŃia copiilor şi a tinerilor 17. ProtecŃia persoanelor cu handicap 18. Dreptul de petiŃionare19. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică- DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite - la 10 septembrie 1948 - ConvenŃia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a LibertăŃilor Fundamentale, adoptată de guvernele membre ale Consiliului Europei - la 4 noiembrie 1950 - ConvenŃia cu privire la Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite - la 20 noiembrie 1989

2. Definirea educaţiei interculturaleEducaţia interculturală propune o abordare pedagogică a diferenŃelor culturale, strategie prin care seiau în consideraŃie specificităŃile spirituale (diferenŃe culturale) sau de alt gen (diferenŃă de sex,diferenŃă socială sau economică etc.), evitându-se, pe cât posibil, riscurile ce decurg din schimburileinegale dintre culturi sau, şi mai grav, tendinŃele de atomizare a culturilor. Abordarea interculturală nueste o nouă stiinŃă, nici o nouă disciplină, ci o nouă metodologie ce caută să integreze, în interogaŃiaasupra spaŃiului educaŃional, datele psihologiei, antropologiei, ştiintelor socialului, politicii, culturii,istoriei.” (Cucoş, 2000). Educaţia interculturală se referă la teme ca “acceptare şi participare” şi

Page 2Curs 1 – EducaŃie interculturalăLect.dr. Nicoleta ChioncelDPPPD Universitatea din Oradea UO DPPPD 2007/2008

2“învăŃarea convieŃuirii – a învăŃa să trăieşti împreună”, evitarea “stereotipiilor şi a prejudecăŃilor” şipropune soluŃii pentru promovarea valorilor democraŃiei şi interculturalităŃii /multiculturalităŃii.Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare interculturală presupune învăŃarea acestora atât în cadrulorganizat (educaŃia formală), cât şi în şi prin activităŃi de educaŃie non-formală şi informală. Exerciţiul 2: Faceţi diferenţa între societăţi multiculturale şi societăţi interculturale • PrecizaŃi câteva diferenŃe dintre cele două tipuri de societăŃi.• InterpretaŃi intuitiv schema următoare:Dezvoltarea abilităŃilor de a interacŃiona eficient în contexte interculturale, chiar şi în cadrul unuimediu dominat de o aparentă omogenitate culturală, se realizează prin învăŃarea unor comportamentespecifice în cadrul unor influenŃe educative de ordin formal, non-formal sau informal.

Exerciţiul 3: Cum puteti defini „învăţarea”? Dar „instruirea” şi „educaţia” ? Puteţi da exemplede învăţare în cadrul unor activităţi de tip formal, informal/ non-formal?ÎnvăŃarea =Instruirea =EducaŃia =Învăţarea este un proces de angajare activă în achiziŃionarea de noi informaŃii, formarea de noideprinderi; înŃelegerea, transformarea şi crearea de noi înŃelesuri, interpretări ale realităŃii pe bazainteriorizării experienŃelor şi în contactul nemijlocit cu tot ce ne înconjoară. Este vorba de o angajarepermanentă a indivizilor în scopul îmbogăŃirii cunoştinŃelor, restructurării valorilor şi atitudinilor,modelarea comportamentelor pe baza stimulării capacităŃii de a reflecta şi înŃelege realitateaînconjurătoare. ÎnvăŃarea nu este un proces care se realizează doar în şcoală/ universitate (sesiune). ExperienŃele de învăŃare apar pe parcursul întregii vieŃi şi în contexte sociale diverse (avem aici învedere perspectiva educaŃiei permanente - lifelong learning) . Spre exemplu, este vorba de învăŃarechiar şi atunci când participăm la o discuŃie de grup pe stradă, de exemplu, când ne confruntăm cuexperienŃe sociale şi culturale diferite, de exemplu când vizităm o altă Ńară, chiar un alt oraş, cândîntâlnim un necunoscut cu care schimbăm idei, păreri, impresii. Educaţia şi instrucţia. InfluenŃele educative se referă la suportul explicit acordat celor care învaŃă înscopul achiziŃionării şi prelucrării personale a informaŃiilor, a interiorizării valorilor şi normelor debază ale unei societăŃi interculturale (deschise), şi formarea unui comportament care să promovezevalorile democratice. Prin acest tip de influenŃe se urmăreşte, crearea unor oportunităŃi pentru a înŃelegenecesitatea şi responsabilitatea de a acŃiona, de a produce o schimbare, o diferenŃă şi de a contribui lacoeziunea socială (înŃelegere, parteneriat, toleranŃă etc). Cea mai importantă dimensiune referitoare lainstruire, în acest context, se referă la exersarea atitudinilor şi abilităŃilor care reprezintă un suportnecesar comunicării interculturale bazate în primul rând pe acceptare a diferenŃei, reciprocitate şideschidere. a)b)

Page 3Curs 1 – EducaŃie interculturalăLect.dr. Nicoleta ChioncelDPPPD Universitatea din Oradea UO DPPPD 2007/2008

33. Diferenţierea tipurilor de influenţe educative (Coombs, 1985)Educaţia/ învăţarea formală este asociată de cele mai multe ori cu pregătirea şcolară şi post-şcolară,universitară sau post-universitară, prin care procesul educaŃional se încheie cu o certificare ce atestăparcurgerea secvenŃială a unui curriculum (program de instruire şi educare) specific, pe baza unorstrategii didactice şi de evaluare recunoscute, într-un cadru organizatoric bine determinat. Referitor laponderea şi specificul educaŃiei interculturale în cadrul activităŃilor formale, există experienŃe diverseîn lume. Uneori preocupările pentru educaŃie interculturală rămân la nivelul unor simple deziderate aleşcolilor, alteori există preocupări clare pentru cuprinderea acestei problematici în curriculumul şcolar.Spre exemplu, educaŃia interculturală poate fi prezentă ca (1) tematică specifică inclusă în curriculumulşcolar al altor discipline conexe ca educaŃia civică/ educaŃie pentru cetăŃenie activă/ participare - deexemplu (România, FranŃa, Belgia parŃial – comunitatea Valonă ), (2) parte componentă a unor

programe integrate sau tematici trans-curriculare cum ar fi în Olanda, Finlanda, Suedia, ElveŃia, Belgia– comunitatea Flamandă sau (3) o combinaŃie între cele două variante ( Austria, Anglia, Germania,Italia etc). Educaţia/ învăţarea non-formală include intervenŃiile din afara sistemului formal, realizate tot pebaza unor programe structurate şi în cadre organizatorice bine determinate, însă, de cele mai multe orimai cu un grad mai mare de flexibilitate şi adaptare la nevoile concrete ale participanŃilor. Câtevaexemple sunt cele de pregătire/perfecŃionare la locul de muncă, programe de educaŃie pentru sănătate,educaŃie interculturală etc. Astfel, în curriculumul non-formal pot fi propuse activităŃi extracuriculare,în afara clasei sau în afara scolii, organizate de diferite instituŃii educative, pentru completareacurriculum-ului formal unde pot fi oferite "ocazii suplimentare pentru exercitarea responsabilităŃii şipentru o mai bună înŃelegere a vieŃii comunităŃii" (Bîrzea, 2000). Spre exemplu, pot fi invocate aicidiverse activităŃi ca de exemplu acŃiunile civice în comunitate, vizitele, excursiile, schimburileinternaŃionale între şcoli, activitatea în diverse cluburi, asociaŃii sau grupuri. Diferite organizaŃii non-guvernamentale (Mişcarea Tinerilor pentru Pace, Cercetaşii României), FundaŃii (FundaŃia pentru oSocietate Deschisă), dar şi departamente ale Ministerului EducaŃiei şi Cercetării propun activităŃi cuspecific intercultural . Educaţia/ învăţarea informală se referă la totalitatea influenŃelor variabile, neintenŃionate la careindividul este supus în mod permanent şi în contexte diferite: fie în mediul familial, la şcoală, la loculde muncă, fie prin intermediul mass mediei sau a noilor tehnologii informaŃionale. Este vorba deprocesul de socializare care poate fi invocat drept sursa celor mai directe experienŃe de învăŃare socială.Dacă avem în vedere „curriculumul informal” al şcolii putem discuta de ceea ce este definit în literaturade specialitate drept „curriculum ascuns” şi anume influenŃele exercitate în mod spontan în şcoală farăa fi organizate sau promovate de profesori, dar şi, în mod mai general cultura organizaŃională şiclimatul şcolii. În aceste categorii pot fi incluse modalităŃile de relaŃionare şi interacŃiune din şcoală,limbajul folosit, filosofia şi valorile şcolii, simbolurile şi imaginea şcolii, manifestările şicomportamentele acceptate şi/sau tolerate în şcoală, influenŃa anumitor grupuri/ sub-culturi din şcoală. Este evident că rezultatele tuturor acestor influenŃe educative, fie în termeni de cunoştinŃe, atitudini,valori, sau comportamente, poartă amprenta caracteristicilor definitorii ale celor trei tipuri de influenŃeeducative prezentate. Ele sunt rezultatul interferenŃelor între stimulii şi solicitările mediului concret încare trăim, dar şi ale capacităŃilor, potenŃialităŃilor individuale şi motivaŃiilor fiecăruia dintre noi.Cercetările asupra rolului educaŃiei formale, nonformale sau informale se află încă în căutarea unorteorii explicative sau practici eficiente pentru educaŃia interculturală. Totuşi, având în vedere specificulinteracŃiunilor intercultuarle, se pare că zona “informalului” reprezintă cea mai semnificativă sursă aînvăŃării care poate fi exploatată maximal din perspectiva educaŃiei permanente. EducaŃia

Page 4Curs 1 – EducaŃie interculturalăLect.dr. Nicoleta Chioncel

DPPPD Universitatea din Oradea UO DPPPD 2007/2008

4interculturală, de fapt atât premisele cât şi consecinŃele învăŃării interculturale se află în această zonă ainformalului şi apar atunci când ne confruntăm în mod spontan cu oameni noi, cu situaŃii în care trebuiesă interacŃionăm cu alŃii, mai mult sau mai puŃin diferiŃi de noi. 4. Dimensiuni ale învăŃării – raportarea lor la valorile educaŃiei interculturaleÎn raportul UNESCO asupra educaŃiei (1996) sunt prezentate patru fundamente şi direcŃii de acŃiune aleeducaŃiei (Cucoş, 1997). • a învăŃa să ştii, să cunoşti realitatea trecută, prezentă sau virtuală, a învăŃa să înveŃi permanent, să-Ńiapropii în mod autonom valorile culturale ce există la un moment dat;• a învăŃa să faci, a învăŃa să acŃionezi ajungând la o competenŃă pragmatică într-un anumit orizont deactivitate, a învăŃa să faci faŃă diverselor şi complexelor situaŃii sociale în care tinzi să te integrezi;• a învăŃa să trăieşti laolaltă, să fii permisiv şi atent faŃă de celălalt, să percepi optim alteritatea (pe celde lângă tine – asemănător însă totuşi atât de diferit) şi să devii solidar cu ea în funcŃie decircumstanŃe, a realiza proiecte în comun şi a fi gata de a gestiona eventualele conflicte în respectulvalorilor pluralismului, a înŃelegerii mutuale şi a păcii;• a învăŃa să fii, să-Ńi pui în valoare personalitatea, să devii capabil de judecată proprie, responsabilă, sătrăieşti valorile, să le răspândeşti şi să le amplifici prin propriile acte.ExerciŃiul 4. PrecizaŃi în ce măsură trebuie să contribuie educaŃia formală / nonformală şiinformală la cele patru elemente precizate anterior. DaŃi exemple de alte instanŃe, faceŃidiferenŃa dintre expectanŃe şi realitate!!Exemple % TEORETC a învăŃasă ştiia învăŃa săfaciaînvăŃasătrăieşti laolaltăa învăŃa săfiiŞcoala UniversitateaFamiliaInternetulPrieteniiBiserica...

Cercetările recente în domeniul orientărilor şi schimbărilor în educaŃie şi învăŃământ, finanŃate de maimulte organisme internaŃionale (Consiliul Europei EC 2003; OrganizaŃia pentru DezvoltareEconomică şi Cooperare OECD 2002, 2003) pleacă de la premisa educaŃiei interculturale; astfel,şcoala trebuie să schimbe paradigma educaŃională: de la transmiterea unor cunoştinŃe specifice laformarea unor competenŃe care să asigure succesul social, profesional al tinerilor într-o societateinterculturală, aflată în permanentă schimbare. Astfel de competenŃe se referă la comunicareinterculturală, rezolvarea de probleme, gândirea critică, capacităŃi manageriale, creativitate,motivaŃie, abilitate de muncă în echipă şi deschiderea permanentă spre învăŃare. Exemplu: Consiliul Europei, Comunitatea Europeană propun politici de promovare a educaŃiei

interculturale prin • Promovarea dialogului intercultural pentru întărirea democraŃiei• Acordarea dreptului de a participa la dialogul intercultural şi asumarea unui rol în determinareapoliticilor şi practicilor educaŃionale • Afirmarea diversităŃii culturale şi lingvistice• Facilitarea învăŃării limbilor străine...PROGRAMUL DE EDUCAłIE INTERCULTURALĂ LANSAT DE CONSILIULUI EUROPEI TOłI EGALI – TOłI DIFERIłI **** ALL EQUALL – ALL DIFFERENT (seminar)

EDUCATIA INTERCULTURALA- COMPONENTA A EDUCATIEI PENTRU CETATENIE DEMOCRATICA

EDUCATIA INTERCULTURALA, CONCEPTUALIZARE SI CONTEXTUALIZARE                       

UNITATEA SCOLARA: SCOALA CU CLASELE I-VIII

“LEONIDA MARINEANU”, TIA- MARE

JUDETUL OLT

AUTOR: SPRINCENATU FLORICA FELICIA 

CUPRINS 

A. Educatie si societate.  Educatia si provocarile lumii contemporane. B. Noile tipuri de educatii

1. Educatia economica si antreprenoriala; 2. Educatia pentru participare si democratie; 3. Educatia ecologica, pentru protejarea mediului inconjurator; 4. Educatia pentru pace si cooperare;

5. Educatia pentru comunicare si timpul liber; 6. Educatia interculturala; 7. Educatia pentru sanatate.

C. Inovatie si reforma in invatamantul romanesc D. Perspectiva educatiei permanente si autoeducatiei

1. Concept si factori;

2. Continut; 3. Metodologie.

E. Cauzalitate

1. C. Cucos 2. C. Bennett 3. P. Dasen 4. M. Rey 5. J. Banks 6. M.Page

F. Conceptualizare

G. Contextualizare 

                     

EDUCATIA INTERCULTURALA, CONCEPTUALIZARE

SI CONTEXTUALIZARE 

      A. Educatie si societate.  Educatia si provocarile lumii contemporane.

      Lumea contemporana se caracterizeaza printr-o evolutie rapida si imprevizibila a stiintei si tehnicii, generand o gigantica miscare de idei, de inventii si descoperiri, o crestere exponentiala a informatiei si a tehnologiilor de varf.  Acestea au drept consecinta informatizarea societatii, restructurarea si reinnoirea unor demersuri epistemologice pluridisciplinare, din toate sectoarele vietii sociale.

      Societatea contemporana se confrunta cu resursele limitate de materii prime si de energie, cu cresterea demografica, cu adancirea decalajului dintre tarile bogate si sarace, cu deteriorarea continua a mediului inconjurator si cu conflictele interetnice.

      Solutia acestei crize o constituie reforma invatamantului, care sa produca transformari adanci in raport de specificul fiecarei tari, o noua politica a educatiei pentru cresterea calitatii acesteia si imprimarea caracterului prospectiv.

      B. Noi tipuri de educatii

      Cresterea eficientei scolare se poate realize si prin introducerea unor noi tipuri de educatii, prevazute si in Programul UNESCO.

1. Educatia economica si antreprenoriala avand ca scop cunoasterea economiei de piata si formarea calitatilor de antreprenor: initiative, plan de afaceri, antrenarea in tehnologiile informationale.

2. Educatia pentru participare si democratie, al carei scop este educarea tineretului pentru a participa la dezvoltarea sociala, la aplicarea principiilor democratice si la apararea drepturilor omului.

3. Educatia ecologica, pentru protejarea mediului inconjurator, implica intelegerea consecintelor deteriorarii acestuia asupra sanatatii omului, asumarea de responsabilitati si intreprinderea de actiuni pentru protejarea mediului ambient, a florei si a faunei, pe baza unor cunostinte si motivatii.

4. Educatia pentru pace si cooperare are drept obiective intelegerea intre popoare si respectarea valorilor culturii, promovarea umanismului ethnic, folosint investitiile si descoperirile in scopul cresterii calitatii vietii, promovarea valorilor morale si culturale ale societatii democratice.

5. Educatia pentru comunicare si timpul liber vizeaza folosirea mass- mediei in scopul largirii orizontului de cultura generala, al perfectionarii profesionale si formarii integrale a personalitatii umane.

6. Educatia interculturala promoveaza cunoasterea si respectarea culturii, a traditiilor si a stilului de viata ale comunitatilor entice, de catre toti locuitorii din tara respective.

7. Educatia pentru sanatate implica cunostinte si actiuni pentru prevenirea si combaterea bolilor si pentru o alimentatie necesara pastrarii sanatatii.

C. Inovatie si reforma in invatamantul romanesc

      Reforma in invatamantul romanesc are ca efect realizarea unor mutatii de politica si strategie educationala.  Politicile si practicile educationale sunt orientate pe baza unor principii de reforma:

o corelarea invatamantului cu evolutia sistemului economic, a pietei muncii, a stiintei, tehnicii si tehnologiei;

o egalizarea sanselor la un invatamant deschis, diversificat si modern; o optimizarea raportului, in planurile de invatamant, intre disciplinele de cultura

generala si cele de specialitate;

o compatibilizarea europeana a Curriculumului national; o descentralizarea si reforma managerementului scolar.

      Programul reformei, elaborate pe baza acestor principii, cuprind multe elemente de inovatie dintre care citam:

restructurarea invatamantului secundar, ethnic si vocational;  organizarea lui pe filiere, specializari sip e cicluri curriculare: de observare si rientare, de aprofundare si de specializare;

proiectarea curriculara la nivel national si local; elaborarea curriculumului national, compatibil cu cel European; elaborarea si aplicarea planurilor- cadru de invatamant; elaborarea, intr-o conceptie didactica moderna, a programelor si a manualelor scolare; crearea pietei manualelor alternative; ameliorarea infrastructurii invatamantului si conectarea lui in comunicatiile electronice

mondiale; organizarea invatamantului superior in trei cicluri: colegii, invatamant superior de scurta

durata si de lunga durata; introducerea disciplinelor optionale pentru dezvoltarea aptitudinilor; aplicarea unui nou system de evaluare a rezultatelor scolare; introducerea examenului de capacitate la absolvirea gimnaziului; folosirea unor practice didactice de tip interactiv; cresterea eficientei sistemului de finatare si de gestionare a resurselor materiale; reforma managementului scolar si academic, prin descentralizarea si crearea autonomiei

unitatilor de invatamant.

D. Perspectiva educatiei permanente si autoeducatiei

   Idea educatiei permanente nu este noua.  O gasim prezenta inca din antichitate, la greci si la romani, iar mai tarziu la arabi au inscris-o in Coran, ca obligatie religioasa.  “Intreaga viata este o scoala” afirma J.A. Comenius, iar N. Iorga sustinea ca “invatat este omul care se invata necontenit pe sine si invata necontenit pe altii”.

   1. Concept si factori. Pentru secolul nostrum, invatarea continua a devenit o cerinta fundamentala a societatii, determinanta de: cresterea exponentiala a informatiilor si uzura accelerata a acestora, de mobilitatea profesiunilor, de progresele extraordinare ale stiintei, tehnicii, tehnologiei si mijloacelor de informatie, de dinamismul vietii economice si sociale, de democratizarea invatamantului, de cresterea nivelului de aspiratie spre cultura si educatie, de folosirea cat mai utila si placuta a timpului liber.

   A invata sa inveti si a dori sa te perfectionezi continuu sunt cerinte ale educatiei permanente, prin care omul contemporan invata sa fie el insusi, receptive la schimbari, capabil sa la anticipeze sis a se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la programul social, prin autonomia sa intelectuala si moral-civica.

   2.   Continutul.  Educatia permanenta se caracterizeaza prin aceea ca este continua si globala, integrand toate nivelurile si tipurile de educatie.  Astfel, este asigurata formarea echilibrata a personalitaii, cu grad inalt de autonomie a invatarii, pe baza carei omul sties a identifice si sa foloseasca sursele de informatie, sa participle la dezvoltarea societatii, la educarea celorlalti membri ai colectivitatii din care face parte si la cresterea calitatii vietii.

   In reformele actuale, privind sistemele educationale din toate tarile, se observa preocupari de articulare a diferitelor niveluri si tipuri ale educatiei, urmarindu-se continuitatea acesteia in timp si spatiu, incercand sa transforme punctele terminale ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si universitar in deschideri spre invatarea continua, spre autoeducatie.  Componenta generala si ce profesionala a educatiei permanente sunt strans legate intre ele, permitand dezvoltarea si adaptarea omului la noile conditii, in scopul cresterii vietii si folosirii eficientea timpului liber, pentru desavarsirea formarii personalitatii creatoare.

   3.   Metodologia.  Scolaritatea este o etapa initiala a educatiei permanente, care trebuie sa-i invete pe elevi cum sa invete sis a se integreze socio- professional.  Ca urmare, din aceasta perspective vor trebui regandite obiectivele educationale, continul si metodele de predare – invatare – evaluare.  In acest scop, se va pune accentual pe folosirea pe scara larga a metodelor actic – participative, pe tehnicile de invatare eficienta, pe folosirea unui stil didactic integrat, pe cresterea efortului de invatare al elevilor sip e formarea capacitatii de autoevaluare, elevii invatand sa se formeze pentru o lume in continua schimbare.

   Ca forme de perfectionare permanenta a cadrelor didactice sunt prevazute: studiul individual, sesiuni metodico- stiintifice, schimburi de experiente, cursuri periodice de informare, cercuri si seminarii pedagogice , stagii de perfectionare, consultatii, cursuri la distanta, cursuri de vara, postuniversitare si de doctorat.  Stagiile de perfectionare urmeaza sa se inchiei cu elborarea unei lucrari cu character metodico- stiintific.

   Autoeducatia este o activitate constienta, orientate spre formarea sau desavarsirea propriei personae, in conformitate cu nazuintele, aspiratiile, idealurile si conceptia despre rolul omului in societate.

   Autoeducatia devine posibila la varsta adolescentei, datorita celor trei functii ale constiintei de sine:

functia anticipative, de proiectare a propriei personae, facilitand formarea idealului de viata;

functia normative, concretizata in modul de apreciere a valorilor pe baza unor criterii sociale;

capacitatea omului de a se reflect ape sine insusi, dandu-si seama de ceea ce este si de ceea ce vrea sa devina.  Autoeducatia devine posibila pe baza educatiei, cand adolescentul, reflectand asupra celor invatate si dispunand de un mod propriu de apreciere a valorilor socio- culturale, le interiorizeaza, participand astfel la propria sa formare sa dezvoltare.  In acelasi timp, autoeducatia favorizeaza asimilarea influentelor educative iar pe de alta parte se integreaza in educatia permanenta, sporindu-i eficienta.  Ca urmare, in scoala vor trebui sa se transmita elevilor bazele si metodele autoformarii, pregatindu-I pentru educatia permanenta.

Autoeducatia se realizeaza sub influenta unui grup de factori interni si externi.

Factorii interni care favorizeaza autoeducatia sunt:

autocunoasterea, prin care elevul sau adultul devine constient de propriile sale capacitate intelectuale, interese si aptitudini;

capacitatea persoanei de a se reflect ape sine in mod critic, observandu-si neimplinirile; idealul de viata si nivelul de aspiratie spre cultura si civilizatie; responsabilitatea fata de devenirea propriei persoane;

modul propriu de apreciere a valorilor stiintifice, cultural- artistice, morale, religioase etc.;

dorinta de autoperfectionare continua; autocontrolul permanent privint autoperfectionarea.

Factori externi care favorizeaza autoeducatia sunt:

nivelul de dezvoltare a stiintei, tehnicii, tehnologiei si a culturii umaniste. mobilitatea profesiunilor si noile cerinte ale acestora.

   E. Cauzalitatea

      Sistematizarea celor mai profunde temeiuri ale educatiei interculturale conduce la identificarea a doua grupe mari de cause: una, care tine de o cauzalitate generala, alta, care exprima o cauzalitate specifica.

      Analizand prima categorie de cause, constatam o ordine a acesteia intr-un aspect definitoriu al structurilor comunitatilor sociale contemporane: diversitate, in multiple forme pe care aceasta le imbraca (lingvistica, etnica, religioasa, sociala, politica, economica, culturala).  Mozaicul de culture, forme si structuri in care traim nu este nicidecum o realitate noua, dar intensificarea interdependentelor dintre state,  schimbarile alerte si intense, intr-un timp scurt, de ordin politic, economic si social, mobilitatea internationala crescuta a fortei de munca si modul in care acestea influenteaza existentele individuale, statale si suprastatale scot in prim plan implicatiile si, indeosebi, raportarile atitudinale ale membrilor societatii in raport cu acestea.

      Din perspectiva educatiei interculturale, institutia scolara are dificultati de adaptare la diversitatea culturala.  Pentru ca statutul elevilor, caracterizat prin diversitate, prin “coexistenta identitatilor cu ceea ce au ele comun si diferit” este o realitate obiectiva, cea cate trebuie sa se remodeleze este scoala, pentru a asigura o remodelare a socialului prin ea insasi, prin educatie.  Schimbarea propusa este una de viziune, aceea care face ca diferentele culturale sa fie acceptate, pretuite, traite dara a fi sursa de conflict ci, dimpotriva, de crestere si aport calitativ, deopotriva.  In acest sens, Alain Kerlan argumenteaza categoric: “responsabilitatea educative poarta cu ea puterea de regenerare, de reafirmare a aptitudinii de a valoriza”.

      Exista mai multe tipuri de contexte care determina o abordare interculturala in educatie, dar toate au, in esenta, aceeasi sursa: inmultirea situatiilor in care grupele de elevi, clasele si scolile se caracterizeaza prin diversitate lingvistica, etnica, religioasa, culturala.  In acest sens, in Romania, de exemplu, in scoala exista elevi apartinand unor etnii diferite (romani, germani, turci etc.), de religii diferite, dar expresie a unei istorii commune si, mai nou, chiar elevi purtatori ai unor cu totul alte culture (chineza, araba, africana), ca efect al migratiei internationale a capitalurilor si a fortei de munca.  Intr-un asemenea univers cultural complex se impune restructurarea atitudinilor fata de alteritate, limbajul pedagogic utilizat, strategiile didactice integrate.  In aceasta directie, lent dat consistent, urmeaza sa se produca progresul pe care il inregistreaza intelegerea identitatii personale si de grup ca “una construita printr-o logica a deschiderii sin u a inchiderii” sau, dupa Micheline Rey, trecerea de la logica “mono” la logica de tip “inter”. 

      F. Conceptualizare

      Analiza conceptuala se intemeiaza pe urmatorii trei termini: multiculturalitate, interculturalitate, educatie interculturala.

      a) multiculturalitatea reflecta starea naturala a societatii, care este diversa, multilinguala, multientnica, plurireligioasa.  Acest concept accentueaza dimensiunea comparativa, coexistenta diferitelor culture care se manifesta intr-o societate.  Purtatorii diferitelor culture intra in contact intamplator sau cand se impune.  Toleranta grupurilor unul fata de celalalt este de tip pasiv.  Fiecare e centrat pe sine, ceilalti putand fi considerati o amenintare pentru identitatea grupului.  Culturile coexista fara conflicte, dar si fara relatii consistente si cooperare.

      b) interculturalitatea accentueaza dimensiunea interactiva a grupurilor culturale, entice, religioase care traiesc in acelasi spatiu, intretin relatii deschise de interactiune, schimb si recunoastere mutuala.  Aceasta antreneaza cu sine o intelegere superioara a culturii proprii, in lumina diferitelor sisteme de referinta.

      c) educatia interculturala poate fi, si este, apropiata dintr-o multitudine de perspective, astfel:

1. C. Cucos precizeaza, la nivel global, ca educatia interculturala vizeaza o abordare pedagogica a diferentelor culturale, strategie prin care se iau in considerare specificitatile spirituale sau de gen, evitandu-se, pe cat posibil, riscurile ce decurt din schimbarile inegale  dintre culture sau, si mai grav, tendinta de atomizare a culturilor.  De aceea, educatia interculturala urmareste dezvoltarea unei educatii pentru toti in spiritual recunoasterii diferentelor ce exista in interiorul aceleiasi societati.

2. Acelasi autor isi nuanteaza punctual de vedere asupra existentei educatiei culturale, argumentand ca aceasta educatie se transforma intr-un proiect dialectic de structurare a unei identitati culturale deschise, avand drept scop:

o indrumarea tinerilor pentru a asimila o cultura in perspective antropologica; o intelegerea punctului de vedere al altuia, prin pozitionarea intelligent relativista; o legitimarea identitatii culturale, impiedicand sacralizarea; o protejarea schimburilor, a ajuta fara culpabilizare pozitionarile personaliste; o asigurarea respectului diferentelor, dar in cadrul unui sistem de atitudini

reciproce. 3. In opinia lui C. Bennett, educatia interculturala este o abordare a procesului de

predare- invatare bazata pe valori si credinte democratice, care incearca sa promoveze pluralismul cultural in contextual unei societati diverse si al unei lumi interdependente.  Analiza acestui tip de educatie include o abordare din patru unghiuri complementare: miscare interculturala; curriculum intercultural; procesul de educatie interculturala si angajamentul intercultural.

4. O necesara precizare nationala introduce Jennifer Kerzil si Genevieve Vinsonneau atunci cand concluzioneaza ca educatia interculturala nu este o disciplina de invatamant, ci impregnarea unei filosafii culturale in intreaga viata scolara.

5. Indicand beneficiarii acestui demers, P. Dasen arata ca educatia interculturala se adreseaza tuturor elevilor, autohtoni sau emigranti, si cauta sa-i sensibilizeze la respectarea diversitatii, toleranta, solidaritate.  Aceasta alegere este determinate in pregatirea viitorilor cetateni pentru o viata armonioasa intr-o societate multiculturala.  Scoala care practica principiile interculturalitatii va profita efectiv de prezenta elevilor de origini diferite pentru a (re) valorize culturile lor de origine si a ii sensibiliza, in acelasi timp, pe ceilalti, la diversitatea culturala, dar va evita stereotipiile, prezentarea culturilor in mod static.

6. Constatand convergenta argumentelor anterioare, suntem de acord cu M. Rey atunci cand argumenteaza faptul ca educatia interculturala este calea obligatoie pentru educatia drepturilor omului, care urmareste sa depaseasca etnocentrismul.

7. Potrivit conceptiei lui J. Banks, educatia interculturala presupune cel putin trei unghiuride abordare:

a. o idée – aceea ca toti elevii, fara deosebire de apartenenta etnica si culturala, trebuie sa beneficieze de oportunitati egale de a invata;

b. o miscare de reforma educationala, menita sa produca schimbari majore in scoala si in cadrul altor institutii educationale;

c. un procss in permanenta deruplare, care include idei ca echitatea si preocuparea culturala continua pentru stimularea realizarii scolare.

2. Precizarea cea mai aplicata a conceptului este aceea care face din educatia interculturala un ansamblu de activitati de gestionare adecvata a diverstatii culturale in plan scolar.

Data fiind multitudinea de perspective deschise in precizarile precedente apreciem ca ii este mult mai util demersul  nostrum ca, in loc de o serie de necesare concluzii partiale, sa prezentam viziunea lui M. Page cu privire la cel 7 perspective complementare asupra educatiei interculturale, optiune care poate suplini un succes maxim orice alta incercare personala:

1. perspective compensatori, care vizeaza “asigurarea celor mai bune sanse de reusita scolara pentru elevii minoritatilor care constituie o clientele de risc din motive ligvistice si socio- economice”.  In practica scolara, se concretizeaza in aparitia claselor de integrare si adaptare;

2. perspective de cunoastere a culturilor, care presupune dezvoltarea relatiilor armonioase intre membrii grupurilor entice distincte;

3. perspective heterocentrista, privind reconstituirea cunoasterii realizate prin stiinta si cultura, prin distrugerea stereotipurilor privind suprematia anumitor culori;

4. perspective izolationista, care urmareste “valorizarea limbilor si culturilor minoritare din scoala prin activitati separate”;

5. perspective altirasista, care are ca obiectiv “favorizarea educatiei pentru critica discriminarilor din institutii si societate”;

6. perspective educatiei civice, care promoveaza o educatie practica pentru drepturile omului si pentru valorile democratiei;

7. perspective cooperarii, care cauta “sa promoveze cooperarea in educatie intre grupurile scolare eterogene, centrata pe egalizarea statusurilor”.

G. Contextualitate

      Idea cadru de la cer pornim este aceea a admiterii, intelegerii si acceptarii faptului ca desfasurarea procesului de invatamant in clase/ scoli eterogene si pluriculturale este o realitate obiectiva, in curs de consolidare si expansiune intr-un numar din ce in ce mai mare de sisteme scolare, chiar si in unele care nu au cunoscut pana in curand, in mod semnificativ, acest aspect al convietuirii.  De aceea, abordarea pedagogica cea mai buna este aceea care face din diferentele culturale un avantaj, o potentiala sursa de imbogatire pentru fiecare participant, sin u un handicap care trebuie ascuns si care genereaza anxietate si complexe.  Spiritual care trebuie sa antreneze educatia interculturala este unul de deschidere, cooperare sin u unul de selectionare, ierarhizare, segregare si respingere.

      M. Rey propune o serie de sugestii de realizare a educatie interculturale, cu character general, si anume:

utilizarea bibliotecilor, a centrelor de documentare audio-video pentru consultarea unor lucrari care sa corespunda obiectivelor educatiei interculturale (drepturile omului si libertatile sale fundamentale, dezvoltarea durabila si mediu inconujurator, expuneri asupra unor evenimente istorice sau contemporane);

studii culturale comparative;

utilizarea noilor tehnologii ale invatarii (invatamant la distanta, internet, programe TV educative, casete audio-video, softuri educationale);

activitati desfasurate in parteneriat cu parintii si cu reprezenantii diferitelor institutii culturale (lectorate, povestiri, jocuri, cantece, evocari, informari despre experiente de viata, arta, stiinta, tehnica);

participarea la evenimente culturale si sarbatori locale, expozitii, concursuri, serbari, activitati musicale si corale in conditiile in care arta se prezinta ca un excelent pretext si ca o cale privilegiata pentru descoperirea, recunoasterea si aprecierea altor culturi;

manifestari sportive, acestea devenind ocazii autentice de intalnire, colaborare, cu atat mai mult cu cat principiul de constituire a echipelor nu este unul al separarii, ci al integrarii   (de ex., intr-o competitie sportiva ne vom stradui sa formam echipe mixte, care contribuie, valorificand diferentele dintre sportive si actionand prin complementaritate, la dezvoltarea cooperarii si la obtinerea de frumoase rezultate);

organizarea de intalniri intre persoane apartinand unor culturi diferite, ca ocazie de cunoastere si stabilire a unor noi relatii de prietenie, mergand de la vizite, excursii, petrecere a unui timpului liber impreuna pana la schimburi literare, muzicale, culinare, hobiuri;

exprimarea solidaritatii in raport cu evenimente locale sau internationale (zile aniversare, calamitati, accidente, manifestari rasiste);

infratirile, practicate intre regiuni, orase, commune, scoli, institutii social- culturale.  Ele reprezinta o ocazie concreta de manifestare a schimburilor si solidaritatii (clase ale aceleasi scoli, clase/ scoli din regiuni diferite, clase/ scoli cu dominanta lingvistica diferita sau apartinad unor tari diferite);

corespondenta scolara (desene, casete, e-mail, “Caietul prieteniei” – ca instrument redactat la initiative “Asociatiei mondiale pentru scoala ca instrument al pacii”, in vederea realizarii “Caietului drepturilor copiilor”);

vizite, cursuri, zile sau saptamani de studio centrate pe un anume aspect (artizanat, limba, datini, religie);

celebrarea “Zilei drepturilor copilului” (20 noiembrie), a “Zilei drepturilor omului”          (10 decembrie) prin concursuri, expozitii, postere, dezbateri pe teme specifice educatiei interculturale.

    In Romania s-au realizat pasi semnificativi in abordarea educatiei interculturale, atat in plan teoretic, prin aprofundarea studiilor privind paradigma interculturalitatii si educatia integrate ei, precum si in transpunerea acestor generoase orizonturi in practica scolara. Desi clasel/grupele de elevi cunosc diferite aspecte ale interculturalitatii, cele mai des invocate sunt cele antrenate de prezenta copiilor rromi (desi exista si copii apartinand nationalitatilor maghiara, germana, turca, tatara, armeana, inclusive copii apartinand unor familii de emigranti din culturile araba, chineza, vietnameza, sau copii apartinand uneia din cele 18 religii recunoscute legal in tara noastra).  Prin urmare, literatura domeniului s-a imbogatit, mai ales dupa 2000, atat cu lucrari teoretice, cat si cu suporturi curriculare cu character aplicativ, unele dintre ele diseminand atat instrumentarul, cat si rezultatele unor proiecte pedagogice axate pe problematica si practica educatiei interculturale.  Cele mai cunoscute sunt cele mentionate ca material bibliographic in cele de mai sus si sunt rezultatul proiectului: “Dezvoltarea scolara in comunitati cu rromi – sanse egale pentru copiii rromi prin educatie”, precum si al proiectului “Sanse egale pentru copiii rromi prin programe de dezvoltare scolara si implicarea parintilor”.  Ambele proiecte au fost finantate de Centrul Educatia 2000 + din Romania, Ministerul Afacerilor Externe – Olanda, primul, si Centrul Educatia 2000+ si Netherlanda Institute for Curriculum Development, al doilea.

    Valoarea celor doua expresii ale unor practice interculturale illustrate mai sus rezulta din prezentarea unor aspecte ale experientei scolare din perimetrul educatiei interculturale romanesti, asa cum s-a constituit ea in cadrul scolilor pilot, mai exact tipuri concrete de aplicatii

valorificate pe parcursul derularii proiectelor, cum ar fi urmatoarele, considerate cele mai semnificative din perspective formative:

lecturi ale unor texte din manuale realizate prin grila interculturalitatii si/sau scrisori trimise de elevi personajelor sau autorilor unor povestiri cu continut care poate fi valorificat din punct de vedere al educatiei interculturale (Vladimir Colin - “Patania ursului cafeniu”, Vasile Alecsandri – “Vasile porojan”, Nichita Stanescu – “Poezie despre bunicul si cele patru rase”);

actiuni de tipul “Impreuna pentru o lume fara discriminare”, “Calendarul diversitatii”, “Saptamana interculturala”, “personae deosebite ale saptamanii”, “Portofoliu de educatie interculturala”, “Tombola tolerantei”, “dictionarul tolerantei”;

exercitii applicative: “Incearca sa identifici trei lucruri asupra carora esti sigur ca ai avea opinii diferite fata de cineva care apartine generatiei parintilor”.  Anexa 1 – fisa de lucru pentru elevi, exercitii de valorificare a etichetelor

   Deschiderile actionate oferite de asemenea activitati, desfasurate deja in scolile noastre, se pot constitui in adevarate elemente declansatoare si sustinatoare ale creativitatii didactice a acelora interesati de importantul domeniu al educatiei interculturale. In acest scop s-au constituit si prezentele consideratii cu privire la unele aspecte ale conceputualizarii si contextualizarii respectivului domeniu.  

CATEGORIA ASEMANARI DEOSEBIRI

Membru/ membra a familiei

Trei asemanari intre mine si membrii familiei mele sunt: 1……;2……..;3…….

Trei deosebiri intre mine si membrii familiei mele sunt: 1……;2……..;3…….

Prieteni Trei asemanari intre mine si prietenii mei sunt: 1……;2……..;3…….

Trei deosebiri intre mine si prietenii mei sunt: 1……;2……..;3…….

Oameni care au o alta religie

Trei asemanari intre mine si oameni care au o alta religie sunt:

1……;2……..;3…….

Trei deosebiri intre mine si oameni care au o alta religie sunt:

1……;2……..;3…….

Oameni din alte tari

Trei asemanari intre mine si oameni din alte tari sunt: 1……;2……..;3…….

Trei deosebiri intre mine si oameni din alte tari sunt: 1……;2……..;3…….

                 

   BIBLIOGRAFIE 

o “PEDAGOGIE SI PSIHOLOGIE”

Autor: Marin Stoica, Editura Gheorghe Alexandru, 2002

o “INVATAMANT PRIMAR” –

   Studii  si cercetari –“ Educatia interculturala, conceptualizare si contextualizare”

Conf. univ. dr. Venera- Mihaela COJOCARIU , Universitatea din Bacau

Editura Miniped