RELATIONAREA CU COPIII DIFICILI

RELATIONAREA CU COPIII DIFICILI1. I. Exista o criza juvenila?

2. II. Tipuri de copii dificili. Atitudini de educare adecvate.

3. I. Exista o criza juvenila?

Opiniile diversilor autori par sa fie impartite in aceasta privinta. Un lucru pare a fi sigur: nu se poate discuta de o criza in sens patologic (desi exista si exceptii). Toate trasaturile caracteristice varstei pubertare trebuie socotite in limitele normalitatii fiziologice. Bruschetea aparitiei lor si formele radicale pe care le imbraca pot insa sa impresioneze si sa prinda pe picior gresit parintii nepreveniti.

Adevarul este ca, intr-un climat educativ propice, constituit pe o baza de informatii pedagogice corecte, nu se poate vorbi despre o criza sau, altfel spus, se poate vorbi despre o criza normala. Pe de alta parte , daca schimbarile biofiziologice si psihice caracteristice varstei pubertatii sunt intampinate gresit, atunci se poate vorbi despre o criza, dar una educativa, care poate avea consecinte grave in dezvoltarea personalitatii tanarului.

In conduita pedagogica a parintilor, pusi acum in fata unor situatii neobisnuite, trebuie sa apara schimbari calitative si atitudini noi, caci copilul de pana acum si-a schimbat pielea , nu mai este si nu mai vrea sa fie copil, intrand in anticamera maturitatii.

4. II. Tipuri de copii dificili. Atitudini de educare adecvate.5. Copilul obraznic1.1 a. Caracterizare:

Acesta este nestapanit, turbulent, dezordonat, zgomotos, impulsiv, nervos, artagos, recalcitrant, certaret, nonconformist, impertinent, bufon, grosolan, neascultator, dificil, sucit, bataus, agresiv, indisciplinat etc.

a. b. Cauze:

b. ce tin de mediul familial:

-prin comportamentul lor (alcoolism, imoralitate, duplicitate, certuri, decizii nemotivate, boli nervoase, inadvertente intre vorbe si fapte), parintii pierd respectul copilului;

-acesta smte lipsa afectiunii, este lasat nesupravegheat;

-I se aplica sanctiuni dure sau exagerate in raport cu gravitatea faptei;

urmeaza reguli de viata zilnica extrem de stricte ( constrangeri, interdictia de a avea prieteni)

-il agaseaza cicaleala, suprasolicitarea ( care genereaza oboseala ) sau subsolicitarea;

urmeaza exemplul negativ dat de unii memebri ai familiei

copilul este incitat catre un comportament agresiv in relatiile cu semenii ( pentru ca doar asa poti razbate in viata)

-parintii arata indulgenta in fata unor fapte reprobabile ale copilului , pe care le trateaza drept pozne( Las ca-I vine mintea la cap mai tarziu);

-emit pretentia de supunere oarba;

-discrediteaza profesorii in fata copilului;

-isi dau in vileag slabiciunea de a ceda mereu la rugamintile, cererile sau scenele copilului;

-ii aplica uneori tratamente umilitoare ( il socotesc irecuperabil, il ironizeaza sau il tachineazacu malitiozitate, il cumintesc prin pedepse extreme- legatul de calorifer, inchisul in beci)

-acoperirea greselilor copilului de catre unul din soti pentru a nu afla celalalt.

din afara familiei:

-asocierea copilului cu indivizi sau grupuri rebele din scoala sau din afara ei;

-manifestari pedagogice gresite ale unor cadre didactice;

-influenta incitatoare exercitata de unele filme, spectacole etc.

existente in personalitatea copilului:

-structura temperamentala

-infantilism

-sentimente de frustrare, complexe de inferioritate

-lipsa autocontrolului in cazuri de excitabilitate crescuta

-tendinte innascute

c. Ce trebuie sa stie si sa faca parintii?

-Sa aplice masuri disciplinare numai dupa o prealabila cunoastere si analiza a cauzelor, factorilor si imprejurarilor in care s-a produs abaterea si sa tina seama de particularitatile psihofizice ale copilului

-Sa indrepte copilul catre indeletniciri interesante s utile sau care il pasioneaza, controlandu-l, sfatuindu-l daca a gresit, recompensand progresele inregistrate

-Sa-l obisnuiasca sa solicite un sfat, o parere, sa spuna unde merge, ce face , cu cine si cat va sta

-Sa aiba incredere in copil, insa, in cazul in care are dovezi sau suspiciuni, sa-l supravegheze discret si sa-l verifice

-Orice prietenie daunatoare trebuie curmata si , in caz de nevoie , se vor lua masuri speciale

-Sa existe convergenta intre soti in masurile educative

-Admonestarile lipsite de fermitate sau lamentarile fara sfarsit nu au efect; o masuta educativa , o data luata, trebuie pusa indata in aplicare si dusa pana la capat de catre toti membrii familiei, fara compromisuri si ezitari

-Climat familial favorabil ( bunavointa, incredere, toleranta, echilibru, obiectivitate, respect, afectiune neconditionata)

-Pastrarea unei legaturi constante cu dirigintele si cu alti factori educativi cu care copilul intra in contact

-Sa-I dea sume mici de bani si, de regula, sa urmareasca felul in care ii cheltuieste

-Sa evite practicarea indelungata a acelorasi metode educative, indiferent de genul greselilor sau de variabilitatea conditiilor in care s-a produs

-Sa-l faca sa inteleaga ca barbatia se poate dovedi si in alte moduri decat cele zgomotoase si deranjante

Nerecomandabil este de a veni la scoala si de a-l jigni si lovi in fata colegilor

-Energia excedentara a colericilor trebuie canalizata spre activitati fizice, in directia unor indeletniciri pentru care au inclinatii sau vocatie ori care ii obliga sa respecte reguli disciplinare ; tipurile excitabile presupun o atitudine ferma, uneori severitate si supraveghere mai atenta

-Nu ordine ci argumente, explicatii (Imi vei fi de mare ajutor daca.

-Nici o greseala, cat de mica , nu trebuie trecuta cu vederea

-Reprimarea dura, prin bataie, de regula indarjeste copilul, afectandu-I caracterul; aceasta atitudine nu convinge, ci supune, nu educa ci dreseaza.Observatie: Parintii aflati pentru prima oara in fata unor abateri disciplinare ale copilului vor sa rezolve situatia rapid si radical. De multe ori insa, comportamentele deviante s-au instalat lent, prin conjugarea unor deficiente educationale multiple si

s-au cronicizat. Tratamentul ce trebuie aplicat cere timp si mobilizare prelungita si ,poate, schimbari in modalitatile de relationare parinti- copil.

1.2 2. Copilul unic

1.3 a. Caracterizare:

Familiile cu un singur copil sunt din ce in ce mai numeroase. Copilul unic nu reprezinta a prioric o problema , dar riscul de a deveni astfel este mult mai mare ( mai ales in mediul urban). Fiind unic, copilul sta mai mult in preajma parintilor, deci mai putin langa cei de varsta lui, si, in consecinta, poate deveni obiect de adoratie , dar si calul de bataie asupra caruia se revarsa nervii sau reprosurile parintilor. Sensibilitatea lui este mai crescuta.

Ca urmare a unor atitudini educative neadecvate, copilul unic poate manifesta tulburari nervoase ( timiditate, emotivitate, nervozitate, anxietate), tulburari de sociabilitate ( integrare dificila in colectivitate, complexe de inferioritate, dependenta prelungita de parinti), tulburari de caracter ( infatuare, lene, egoism , incapatinare).

b. Conduita parentabila recomdabila :

-Sa fie antrenat in munca si sa primeasca sarcini

-Sa fie obisnuit cu un regim de viata disciplinata ; nici libertate nelimitata, nici viata de colivie

-Discernamant sporit in acordarea recompenselor si sanctiunilor

-Sa fie incurajate si favorizate contactele copilului cu mediul social

-Sa aiba multa grija la modelul pe care il reprezinta propriul comportament in fata copilului

1.4 3. Copilul nervos

1.5 a. Caracterizare: iritabilitate, neastampar, plans sau ras intempestive, ticuri verbale si motorii, ostilitate, mutism sau logoree incoerenta, stari capricioase.

b. Cauze: tulburari de alimentatie, tulburari de somn, stare de oboseala, climat familial nefavorabil (lipsa de afectiune, abandon, singuratate, rasfat, brutalizare- nu I se permite sa-si manifeste nemultumirile sau mania)

c. Consecinte: randament scolar in scadere, adaptare sociala dificila, incoerenta comportamentala ( este imprastiat, distrat , dezordonat, ii deranjeaza pe cei din jur)

d. Atitudine educativa adecvata:

-Restabilirea echilibrului intre factorii implicati: copil- parinti, conditiile de viata si munca, starea de sanatate. Energia unui asemenea copil poate fi orientata catre actiuni cu rol de supapa: exercitii fizice, discutii, activitati relaxante.

-In starile de criza este recomandabil sa asteptam sa se linisteasca si, mai tarziu, intr-un moment prielnic, sa-I atragem atentia ca tipetele si comportamentul violent nu rezolva situatia si ca autocontrolul este mai productiv in asemenea situatii.

1.6 4. Copilul timid 1.7 a. Caracterizare:

Inhibitii, stangacii, furie reprimata, sentimentul neputiintei si al inferioritatii, stari nevrotice, remuscari, modestie, exigente fata de sine si fata de altii, stari melancolice, vointa slaba, lipsa de initiativa, teama, capacitate redusa de concentrare, slaba implicare in colectiv, inchidere in sine.

b. Cauze:

-particularitati temperamentale

-severitate exagerata a educatorului

-traume psihice generate de boala, handicap

-esecuri in incercarea de a depasi anumite obstacole

-neincrederea parintilor in copil (Nu esti bun de nimic, N-ai sa fii niciodata un elev bun)

-grija excesiva pentru copil ( indepartare de prieteni, tinerea copilului in casa)

-pretentii exagerate din partea parintilor, carora copilul nu le poate face fata

-lipsa de tact a celor din jur (Aveti grija ce spuneti ca iar se intimideaza, Vezi cum raspunzi la lectii, poate iar te intimidezi)

-susceptibilitatea copilului legata de proasta reputatie a familiei sale etc.

c. Conduita educativa recomandata:

-Trezirea si pastrare increderii in sine a copilului

-Intarirea vointei copilului incredintarea de sarcini pe care copilul le poate realiza, marind treptat gradul de solicitare, aprecierea pas cu pas a reusitelor cat de mici

-Lauda si in fata altora

-Inconjurarea copilului cu intelegere si blandete

-Incurajarea copilului sa participe la activitati colective ( cercuri, excursii, intalnir prietenesti)

-Sa incurajeze contactul copilului cu persoane si grupuri pozitive;

-Sa-l vorbeasca despre timiditate nu ca despre o boala incurabila , ci ca despre o dispozitie temporara care se poate indrepta, invocand in acest sens exemple convingatoare;

-Sa-l pregateasca pentru incercarile care il asteapta (Nu e usor , dar trecem noi si peste asta)

-Sa-I distraga atentia de la nereusite;

-Sa ignore starea sa de timiditate;

-Sa-l provoace mereu la discutii;

-Sa-I propuna scopuri imediate, pe care sa le indeplineasca in unitati de timp bine determinate.

5. Indragostitula. Caracterizare:-doreste sa placa- sta mult in fata oglinzii, experimenteaza diferite ipostaze care I se par ca il avantajeaza, imita vedetele zilei etc;

-unii cer sfatul parintilor, altii se indeparteaza;

-viata afectiva bogata si intensa, impulsuri sexuale normale dar care in lipsa unor indrumari pot duce la obsesii, insomnii

b. Atitudini educative adecvate:-Tratarea problemelor specifice cu sinceritate, afectiune, tact, competenta, eliberarea de o pudoare prost inteleasa

-Desi unele aspecte intime sunt mai bine rezolvate intre mama si fiica, tata si fiu, responsabilitatea parintilor trebuie sa fie egala, indiferent de sexul copilului;

6. Parintii le pot vorbi copiilor despre: fenomene si comportamente din sfera sexualitatii juvenile, caracteristici biologice ale maturizarii sexuale, diferenta dintre a fi maturizat biologic si a fi maturizat afectiv, psihic, social,,relatiile interpersonale si atitudinile, consecinte individuale si sociale ale actului sexual, momentul primei intalniri, varsta inceperii vietii sexuale.