Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
-
Upload
roxana-maria -
Category
Documents
-
view
81 -
download
2
description
Transcript of Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
-
5/26/2018 Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
1/9
1
Stilul reprezinta expresia, arta de a scrie, care face sensibile ideile si sentimentele
noastre; este mijlocul de comunicare intre spirite. Nu este numai darul de a exprima
gandurile, ci arta de a le adduce in present, de a le face sa se nasca, de a vedea
legaturile dintre ele, de a le face vizibile1.
Conform lui Roman Jakobson, functiile limbii sunt:
functia referentiala, numita si cognitiva sau denotative, ce are in vedererealitatea obiectiva, extralingvistica, fata de care emitatorul manifesta o atitudine rece,
neutra;
functia expresiva sau emotiva, care se manifesta prin exprimarea din parteaemitatorului a unei atitudini afectiva fata de realitatea extralingvistica;
functia conativa, se aseamana cu functia expresiva, deosebindu-se de aceastaprin faptul ca emitatorul doreste sa-l implice pe receptor in actul lingvistic;
functia metalingvistica ce actioneaza prin introducerea unor elementelingvistice pentru definirea unor component din codul limbii folosite in text;
functia fatica are in vedere accentuarea legaturii dintre emitator si receptor; functia poetica se refera la organizarea intrinseca a unui text care vizeaza
cunoasterea poetica a lumii.
In stilul stiintific, in procesul de comunicare lingvistica, nu exista propriu-zis un
destinatar, ci un receptor.
Trasaturile stilului stiintific
1. Nivelul fonematicFonemul reprexinta modalitatea de a diferentia cuvintele intre ele, precum si
formele gramaticale ale aceluiasi cuvant.
Trasaturile acestui nivel sunt:
- existenta unor termini ce au prefixe de origine greaca: hema-, helio-, hidro-,
hemo-: hemopatie, hemoragie,hidrocefalie;
- consolidarea grupului ps: psihic, psalm;
2. Nivelul morfematicSe caracterizeaza prin:
- existenta substantivelor si pronumelor nepersonale;
- frecventa substantivelor proprii si abstracte;
1Gilles Ferreol, Metode si tehnici de exprimare scrisa si orala, Editura Polirom, Iasi, 2007, pp. 58
-
5/26/2018 Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
2/9
2
- lipsa interjectiilor;
- predominarea persoanei a III-a;
In stilul stiintific predomina functia cognitiv referentiala, astfel ca se vor gasi
putine adjective calificative sau appreciative.
3. Nivelul flexiunii verbaleSe caracterizeaza prin:
- preponderenta indicativului, a infinitivului si a conditional-optativului, precum si
absenta imperativului;
- folosirea prezumtivului ( va fi avut, trebuie sa fi fost);
- utilizarea prezentului atemporal.
4. Nivelul sintacticSe remarca prin:
- prezenta raporturilor de complementaritate intre planul prim al comunicarii si cel
secund;
- frecventa ridicata a structurilor redundante;
- prezenta structurilor enumerative;
- dezvoltareatransformarea atributelor in attributive, ajungandu-se la fraze lungi.
5. Nivelul lexical- cuvintele trebuie folosite fara nicio functie expresiva, ci cu sensul propriu,
denotative, fara sa genereze ambiguitati;
- capacitatea de innoire a vocabularului, in functie de progresele stiintifice si
tehnice;
- frecventa redusa a cuvintelor populare, arhaice, argotice.
Stilul stiintific reprezinta expresia utilizarii limbii cu scopul cunoasterii stiintifice a
lumii. Acesta urmareste informarea obiectiva si exacta a cititorului.
Astfel deosebim alte trasaturi ale acestui stil, si anume:
1) LogicaPresupune ordonarea corecta a ideilor, pasajelor. Textul trebuie sa releve foarte
clar relatia cauzaefect. Este necesar ca ideile sa aiba un crescendo, sa porneasca de
la simplu la complex, de la concret la abstract.
2) ObiectivitateaReprezinta prezentarea obiectiva, exacta a faptelor. Obiectivitatea il oblige pe autor
sa foloseasca un stil impersonal, care sa excluda exclamatiile, interjectiile, opiniile
prea personale. Pluralul politetii este specific in special stilului stiintific.
-
5/26/2018 Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
3/9
3
3) PreciziaConsta in utilizarea unei terminologii de specialitate.
4) UnitateaSe obtine prin folosirea terminologiei de specialitate in domeniul respective.
5) Proprietatea termenilorReprezinta o alta trasatura de baza al stilului stiintific.
6) ClaritateaStiinta urmareste sa arate decat adevarul si cea mai buna insusire a stilului este
expunerea adevarului in mod clar si simplu.
7) ConciziaInseamna capacitatea de a exprima cat mai multe lucruri in cat mai putine cuvinte.
Filosoful Baltasar Gracian y Morales spunea: Ceea ce este bun este de doua ori mai
bun daca e scurt!.
Folosirea cuvintelor si a expresiilor straine
In textele stiintifice se folosesc cuvinte sau expresii consacrate. Acestea pot fi:
- a priori ( din cele precedente);
- ad calendas graecas ( la calendele grecesti);
- ad litteram ( litera cu litera);
-grosso modo ( in mare);
- magna cum laude ( cu mare lauda);
-post factum ( dupa fapta);
-pro forma ( de forma).
Speciile stilului stiintific
Speciile stilului stiintific sunt: nota, articolul, eseul, studiul, prolegomena, tratatul,
compendiul, recenzia,, referatul, manualul, comunicarea stiintifica, prelegerea, teza de
licenta, teza de doctorat, lucrarea de grad.
1. Nota - reprezinta o insemnare, inregistrare in scris a unei observatiireferitoare la o anumita chestiune; text scris care contine o scurta insemnare, un
comentariu.
2. Recenzia - este prezentarea unei opere literare sau stiintifice cu comentarii siaprecieri critice. Recenzia la o carte stiintifice trebuie sa fie cat mai obiectiva.
-
5/26/2018 Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
4/9
4
3. Referatul este o expunere succinta asupra unui subiect stiintific sau literar,bazat pe informatie bibliografica.
4. Articolul reprezinta o lucrare de dimensiuni mai mari, avand un pronuntatcharacter de originalitate, care trateaza o tema stiintifica.
5. Studiul implica abordarea stiintifica a unei probleme, acesta avand note sibibliografie.
6. Prolegomena reprezinta partea introductive care precede expunerea propriuzisa intro opera stiintifica. Termenul este livresc, fiind aproape iesit din uz.
7. Tratatul este o lucrare sintetica de mari dimensiuni, in care sunt abordateproblemele fundamentale ale unei discipline. Tratatele sunt lucrari sintetice.
8. Compendiul reprezinta o expunere sintetica a unei lucrari, discipline sau aunei conceptii. Acesta este scris dupa redactarea unui tratat.
9. Manualuleste o lucrare ce include notiunile de baza ale unui stiinte, arte sauindeletniciri practice, scopul sau fiind unul didactic. Manualul se adreseaza unui grup
precis de cititori, limbajul este unul de maxima accesibilitate.
10. Eseul este un studiu de proportii restranse asupra unor teme filosofice,literare sau stiintifice, compus cu mijloace originale, fara pretentia de a epuiza
problema. Eseul se caracterizeaza prin originalitate.
11. Comunicarea stiintificaeste o variant orala a unui articol sau studio stiintific,ce se poate prezenta si intr-o forma prescurtata.
12. Prelegereaeste un curs tinut intr-o scoala de grad superior.13. Teza de licenta reprezinta lucrarea pe care orice absolvent al unei institutii
de invatamant superior trebuie sa o prezinte in fata unei comisii.
14. Teza de doctoratreprezinta lucrarea pe care cineva o prezinta unei comisii invederea obtinerii titlului de doctorat.
15. Lucrarea de grad este necesara cadrelor didactice din invatamantulpreuniversitar.
-
5/26/2018 Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
5/9
5
-
5/26/2018 Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
6/9
6
Reguli generale de redactare a textului stiintific
Continutul cercetarii stiintifice effectuate este foarte important insa nu mai putin
importanta este forma de prezentare a rezultatelor obtinute. Redactarea este etapa
cercetarii stiintifice care poate majora sau diminua substantial valoarea demersului
stiintific efectuat, pentru ca ea este mai multu decat o simpla problema de stil, de
limbaj, oricat de important ear fi ele. Ea reprezinta un complex de reguli si exigente
care se cer urmate pentru a putea valorifica eforturile si rezultatele din etapele
precedente redactarii, pentru a se asigura, prin demersul stiintific efectuat, un spor de
valoare stiintifica.
In cadrul redactarii, se disting mai multe etape care se cer parcurse in succesiunea
lor logica:
- definitivarea planului de cercetare;
-scrierea introducerii;
-expunerea continutului;
-conceperea incheierii;
-redactarea propriu zisa a lucrarii;
Definitivarea planului de cercetare
Redactarea planului lucrarii asigura sistematizarea si ordonarea problemelor, a
ideilor si concluziilor rezultate in urma cercetarii stiintifice.
Structura lucrarii este definitivata in parti, capitol, subcapitole, paragrafe.
Distributia pe parti (in cazul lucrarilor de dimensiuni mari), capitol si subcapitole se
realizeaza in functie de idei, argumentatie, rationamente logico formale, intr-o
succesiune rationala si in proportii rezonabile, care sa asigura identificarea cu usurinta
a ideilor de baza. Se recomanda ca fiecare capitol sa curpinda 3-5 subcapitole. In
cazul unor teme cu dezvolatri ramificate ale ideilor de bza, subcapitolele pot fi
divizate in paragrafe, marcate prin numere de ordine corespunzatoare. Se recomanda
ca subdiviziunea primara unei lucrari sa fie de maximum 10 pagini si de minimum 2
pagini.
Pentru o mai usoara identificare a componentelor structural ale lucrarii se
recomanda o codificare standard de urmatorul tip:
-cifre latine (I,II etc) pentru parti si capitol;
-cifre arabe, adaugate dupa punct la numarul capitolului pentru subcapitole
(1.1,1.2)
-
5/26/2018 Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
7/9
7
-cifre arabe, adaugate la numarul de ordine al sucapitolului pentru paragrafe
(1.1.1,1.2.1)
-litere majuscule ale alfabetului latin (A,B,C) pentru marcarea dezvoltarii ideilor
distincte in cadrul subcapitolelor
-cifre arabe (1,2,3) pentru enumerari seriale, in care intervn si explicatii de
dimensiuni reduse
-liniuta simpla (cratima) la inceput de rand in cazul enumerarilor elementare, fara
alte explicatii decat cea care precede enumerarea.
Titlurile de capitol si subcapitole se scriu centrat in pagina, iar cele de paragraf se
situeaza spre marginea stanga.
Scrierea introducerii
In introducere, autorul reflecta, in mod obligatoriu urmatoarele momente:
-actualitatea temei investigate si gradul de studiere a acesteia;
-scopul si obiectivele cercetarii;
-noutatea stiintifica a rezultatelor obtinute;
-metodele de cercetare aplicate;
-semnificatia teroretica si valoarea aplicativa a cercetarii;
-aprobarea rezultatelor cercetarii.
Expunerea continutului
Continutul lucrarii se expune asa cum cercetatorul doreste sa demonstreze valoarea
rezultatelor investigatiei sale. Lucrarea trebuie sa cuprinda argumente bine legate intre
ele, care sa sustina subiectul ales, dar ca faptele sunt cele care conteaza, prin urmare
ar trebui sa fie date si exemple.
Se considera inacceptabila modalitatea de a imprumuta exemple din lucrarile altor
autori, insa este acceptata comentarea lor.
Fiecare capitol trebuie sa se bazeze pe o teza unificatoare, ideile fiind aranjate din
punct de vedere ierarhic, respectand urmatoarele principii:
- evolutia de la simplu la compus;
-abordarile din perspectiva evolutiei istorice;
-analiza tuturor aspectelor semnificative ale problemei.
Materialul cercetat trebuie asimilat, adica trebuie inteles in profunzime si sa aibe o
interpretare personalizata.
-
5/26/2018 Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
8/9
8
Textul este recomandat sa prezinte elementele proprii demersului stiintific, precum
si rezultatele originale obtinute prin recurgerea la persoana I plural. Recurgerea la
eu poate fi utilizata in cazul in care se doreste a sublinia opinia pur subiectiva a
autorului.
Foarte important este stilul redactarii. El trebuie sa fie personal, adica folosirea
unui limbaj propriu; directionat pe ideea centrala a lucrarii; coerent, adica fara
reveniri si repetari.
Conceperea incheierii
Incheierea reprezinta impresia finala asupra cercetarii efectuate. Este indicat sa se
evite alcatuirea unui mic rezumat asupra celor expuse in continut, atentie acordandu-
se concluziilor de baza.
In incheiere sunt trase concluziile si propuse recomandarile referitoare la obiectul
cercetat.
Redactarea propriu-zisa a lucrarii
Redactarea unui text stiintific presupune aplicarea anumitor reguli generale:
Abrevieri si simboluriAbrevierile sunt admise in lucrarile stiintifice in cazurile in care s-a impus in
literatura de specialitate. Pentru cuvinte, concept sau nume de organisme cu caracter
international se prefer abrevierea.
In tehnica redactarii textelor, cele mai des utilizate abrevieri sunt:
- apud (dupa latina), pentru citatele reproduce dupa alti autori;
- cf. sau conf. (compara sau confrunta latina), se foloseste pentru a face o
trimitere la o sursa sau o lucrare de referinta in care pot fi gasite detalii;
- ibid (in acelasi loc ibidem, in latina) indica aceeasi sursa (invocate anterior)
pentru un citat folosit in text;
- idem (acelasi idem, in latina) invoca autorul citat intr-o nota anteriora;
- op.cit. sau op.laud. (lucrare invocate sau citata, in latina) face trimitere la o
lucrare pentru care s-a facut o prezentare intr-o nota anterioara, situate pe o alta
pagina;
- n.b. (nota bene latina), pune acentul pentru o mai buna observare;
- pp.paginile din lucrarea mentionata din care s-a facut preluarea;
- []textul in cauza a fost reprodus partial;
-
5/26/2018 Reguli Generale de Redactare a Textului Stiintific
9/9
9
- [sic] (asa latina), arata ca in citatul respective a fost reprodusa greseala de
original;
- sub.voce (la cuvantul latina), prin care se fac trimiteri la enciclopedii sau
dictionare, fara a preciza alte coordinate;
- v. sau vide (vezi latina), precizeaza locul unde poate fi gasita informatia,
definitia sau expresia.
Simbolurile apar ca elemente special de codificare cu ajutorul carora se opereaza
mai ales in demersurile formale (demonstratii logice sau formale). De exemplu pentru
termini, concept si definitii, pentru desemnarea unor marimi absolute, marimi
specifice, in scrierea de ecuatii si functii sau literele alfabetului grecesc.
Citate si preluari de ideiIn momentul redactarii unui text, trebuie sa se evite compilatia si plagiatul.
Compilatia reprezinta o lucrare fara originalitate, compusa din extrase din diferiti
autori.
Plagiatul este actiunea celui ce isi insuseste rezultatele cercetarii unui autor fara a
face vreo referinta.
Citatele apar ca preluari integrale ale unor parti de taxte din lucrari apartinand altor
autori. Citatele sunt redate intre ghilimele sau scrise cu alte caractere, cu trimitere
obligatorie la sursa. Citatele pot fi indicare in subsolul paginii sau la sfarsitul
capitolului.
Standardul occidental este comod, fiind respectat de majoritatea revistelor si
editurilor din strainatate. Presupune identificarea sursei citatului in text , intre
paranteze patrate, care cuprind numele autorului, anul publicarii lucrarii, pagina
respectiva.