Referat Statul de Drept2

8/3/2019 Referat Statul de Drept2

1/15

PLANUL

Introducere:

Capitolul I Conceptul si trasaturile statului de drept

1.1 Conceptul statului de drept

aparitia statului de drept evolutia statului de drept definitii contemporane exigenele statului de drept.

1.2. Funciile administraiei publice n statul de drept

Capitolul II Separarea puterilor - teorie, principiu, conditie a statului dedrept.

2.1 Evolutia istorica a teoriei separarii puterilor

2.2 Continutul principiului separarii puterilor la etapa actuala.

Capitolul III Bibliografie

4.2. Statul de drept

Statul de drept implic, n acelai timp, o supunere n faa regulilor de drept i osanciune juridic independent.

Prin stat de drept nelegem un stat care, n raporturile cu supuii si i pentru garantarea statutului lor individual, se supune el nsui unui regim de drept, i

asta n msura n care i articuleaz aciunea prin intermediul unor reguli, dintre

care unele determin drepturile rezervate cetenilor, iar altele fixeaz de la bun

nceput cile i mijloacele ce pot fi folosite n vederea atingerii scopurilor statelor:


2/15

dou tipuri de reglementri ce au ca efect comun limitarea puterii statului,

subordonnd-o ordinii juridice, pe care o i consacr astfel.

Statul de drept este acela care asigur celor administrai, ca sanciune a acestorreguli, puterea juridic de a aciona n faa unei autoriti jurisdicionale, n scopulde a obine anularea, reformarea sau, n orice caz, neaplicarea actelor

administrative care i-ar nedrepti. Att guvernanii ct i cei guvernai, sunt datoris respecte regulile juridice n vigoare. Ei nu sunt mai presus de lege ci i exercitfunciile n ntregime ncadrate n i reglate de drept. Realizarea statului de dreptpresupune intervenia unui judector ce trebuie s fie independent fa de putere i

dotat cu prerogative importante.

Doctrina statului de drept se nscrie n cadrul unei concepii liberale asupra vieii nsocietate. Ea se opune concepiei totalitare care exalt i sacralizeaz statul, fiind nacelai timp surs a ordinii juridice i stpn al acestei ordini.

Referinele la statul de drept fac astzi obiectul unei largi difuziuni, valorile pe carele exprim fiind admise n consens deplin:

y obligaia aparatului de stat de a respecta individul;y necesitatea de a limita aciunea puterilor publice;y utilitatea dreptului ca instrument de protecie.

ntr-un asemenea context, diversele organisme ale statului nu pot aciona dect n

virtutea unei ndreptiri juridice. Competenele lor trebuie deci s fie prevzute nmod expres prin texte de lege i ncadrate de regulile de drept. Pentru aceasta, estenecesar existena unei ordini juridice ierarhizate, n care normele s fie legatentre ele, astfel nct o norm s nu fie valid dect n msura n care emiterea iconinutul su sunt conforme prescripiilor nscrise ntr-un normativ de nivelsuperior. O norm greit poate fi retras printr-o ordonan juridic, graie unuidispozitiv de control destinat s asigure respectarea ierarhiei normelor.

Concluzie. A aprut idea c exist o ierarhie intre diferitele reguli de drept. Eadepinde de autoritatea de la care eman regula. Constituia care este, n principiu,opera poporului suveran, este superioar legii elaborate de ctre Parlament,compus din reprezentanii poporului.

4.3. Limitele Statului de drept

Problem: Pn unde putem configura statul ? Exist o limitare a puterii ?


3/15

Concluzie. Statul de drept, orict ar fi de evoluat, rmne mereu un proces

susceptibil de a resimi micri de reflux. mplinirea sa rmne imperfect.Exercitarea controlului jurisdicional este ea nsi limitat.

CAPITOLUL I. Conceptul si trasaturile statului de drept.

1.1 Conceptul statului de drept

Locutiunea "stat de drept" reese din asocierea celor doi termeni - "Statul" si "Dreptul". Intre statsi drept exista o relatiei puternica. Altfel spus, in timp ce dreptul furnizeaza regulile generale siobligatorii, potrivit carora se exercita puterea de stat, statul asigura obligativitatea normelor

juridice, traducerea lor in viata.

Conform ideilor savantului francez Montesquieu preintimpinarea abuzelor de putere estenecesara respectarea stricta a legilor de catre toti.

"Liberatea este dreptul de a face tot ce este permis de lege. Daca cetateanul ar puteaface tot ce interzic aceste legi, atunci el n-ar avea libertate, deoarece la fel ar proceda si alticetateni" 13

Libertatea politica pentru Montesquieu inseamna instaurarea libertatii si securitatii. Seobtin astfel de conditii prin separarea puterilor in legislatia executiva si judecatoreasca,concentrate la diferite organe si care reciproc se autofalimenteaza si se echilibreaza una pe alta.Aceasta idee s-a realizat in constitutiile diferitelor state civilizate ale lumii.

Autorul "Declaratiei de independenta a Statelor Unite ale Americii" ThomasJefferson a realizat in practica ideile statului de drept pe continentul american.De pe pozitiilecontractului social si drepturilor inailinabile ale oamenilor el supune criticii monarhia ca formade guvernamint.In declaratie se proclamna solemn drepturile inailinabile ale omului pentruasigurarea carora se foloseste statul.


4/15

Kant, la rindul sau a elaborat si a motivat baza filozofica a teoriei a statului de drept, in carelocul principal il ocupa omul, personalitatea. O importanta teza formulata de Kant este:

"Fiecare persoana reprezinta o valoare absoluta, nimeni nu poate fi considerat camijloc de indeplinire chiar si a celor mai nobile planuri".

Ca principiu de baza al dreptului public filozoful german considera, prerogativa poporului de a

avea dreptul de participare la procesul de instaurarea a ordinii de drept prin adopatreaconstitutiei, ce i-ar exprima vointa. Cind statul are la baza dreptul constitutional, ce exprimavointa poporului, atunci exista un stat de drept, nu pot fi limitatea drepturile cetateanului indomeniul libertatii personale, constitutiei, ghindirii si activitatii comerciale. In statul dedrept cetateanul trebuie sa posede aceiasi posibilitate de impunere a guvernantilor la executareaexacta a legii, pe care o au si guvernantii, referitor la cetatean. 15

Conditii progresiste in sfera de existenta a statului de drept intilnim si la alti cercetatori.Jhering de exemplu, considera ca statul de drept, poate exista numai acolo, unde insasi putereade stat, singura se supune ordinii prescrise de ea, ce capata o stabilitate juridica definitiva.

Numai dominatia dreprtului poate dezvolta bunastarea nationala, comertul si

mestesugurile, fortele mintale si morale ale poporului. 16

In conceptia lui Jellinec, statul este considerat ca reprezentat al intereselor generale alepoporului sau,

La rindul sau acest fapt a determinat si prezenta unui numar impunator de notiuni ale statului dedrept. Vom prezenta anumite definitii ale statului de drept intilnite la diferiti specialisti inmaterie: "Statul de drept semnifica subordonarea statului fata de drept" 33; este statul, care isisubordoneaza actiunea sa asupra cetatenilor, regulilor, care determina drepturile acestora sifixeaza mijloacele pe care el este autorizat sa le intrebuinteze";34 "este statul legal prin drept,statul care respecta dreptul" 35 "statul in care puterea e subordanata dreptului, toatemanifestarile statului fiind legitimate si limitate prin drept" 36; "statul de drept inseamnalimitarea puterii prin drept" 37; "statul dreptului corespunde unei ordini de tip legal - rational,despersonalizarii puterii" 38; "statul de drept inseamna garantii fundamentale libertatilor publice,

protectia ordinii legilor" 39; "statul de drept implica existenta regulilor constitutionale, care seimpun tuturor" 40; "statul de drept este ordinea juridica ierarhizata si sistematizata" 41

Ne putem convinge ca conceptul statului de drept este tratat in mod diferit de specialistiindomeniu. Insa din aceasta totalitate de difinitii ale statului de drept putem selecta ideile

principale referitoare la acest fenomen social. In primul rind acest fenomen ii estecaracteristica limitarea statului de drept, deoarece existenta principiului legalitatii tuturor in fatalegii presupune si respectarea din partea statului a normelor de drept create de catre insusi statulIn al doilea rind, fenomenul statului de drept nu poate exista real fara prezenta unui sistem de

metode de guvernare democratice reglementate prin drept, ce au scopul de a proteja drepturilesi libertatile fundamentale ale oamenilor. In literatura juridica romana se intilneste un numarimpunator de lucrari in care se da definitia conceptului statului de drept. Mai jos voi prezentaciteva exemple. In lucrarea lui Ioan Ceterchi si Ion Craiovan "Introducere in teoria generala adreptului", statul de drept poate fi inteles ca un concept politico - juridic ce defineste o forma aregimului evidentiaza urmatoarele trasaturi definitorii ale statului de drept:

a) subordonarea puterii fata de drept;

b) structurarea piramidala a puterii si divizarea ei intr-un numar mare de organisme;


5/15

c) garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor;

d) participarea cetatenilor exercitarea puterii prin controlul jurisdictional si controlul de naturapolitica,

e) eliminarea fiecarei dintre cele trei puteri - legislativa, executiva si judecatoreasca - de catrecelelalte doua;

f) o ierarhiezare a puterii executive si a puterii judecatoresti care sa permita controlul intreautoritatile existente in sistemul aceleiasi puteri. 44

In literatura din Republica Moldova mentionam premisele evidentiate de doctorul de drept BorisNegru, prin care statul de drept:

este fundamentat pe suprematia legii; presupune realizarea striczta a legilor de catre toti; se prevede raspunderea reciproca a statului si cetatenilor; existenta democratiei constitutionale reale; asigurarea drepturilor si libertatilor omului si cetateanului; exista o reala separatie si independenta a puterilor.45

De aceeasi parere este si profesorul rus Hropaniuc V. N., care stabileste premizele statului dedrept:

Suprematia legii in toate sferele vietii sociale; Prezenta drepturilor reale ale personalitatii si asigurarea dezvotarii ei libere; Raspunderea reciproca a statului si a persoanei; Separatia puterilor in stat;46

Un alt reprezentant al aceleiasi scoli este Alexeev S.S., care stabileste principalele cerinte cetrebuie sa le indeplineasca un stat pentru a se putea numi de drept . In primul rind prinintermediul dreptului puterii de stat i se atribui elementele de civilizatie, introducerea ei insistemul de institutii ale unui stat civilizat democratic. In al doilea rind statul de drept nu constanumai in realizarea consegventa a principiului 2 este permis tot ce nu este interzis de legea, darsi in stabilirea statului guvernantilor, ce s-ar cuprinde in principiul se permite tot ce este permisde lege. In la treilea rind, formarea unui stat de drept presupune si o dezvoltare specifica adreptului.

Anume in rezultatul obtinerii puterii de stat, dreptul trebuie sa-si perfectioneze anumiteparti componente pentru a fi capabil sa mentina existenta statului de drept. Si ultima cerinta, o

treapta superioara dezvoltarii dreptului, ce-i caracterizeaza si-i evidentiaza pe deplin capacitatile,apare nu statul de drept, dar continuarea lui - societatea dreptului. Autorul caracterizeazasocietatea dreptului ca o societate in care se stabileste suprematia dreptului, o dominatiei reala adreptului, legalitatea. 48

Analizind conceptiile enumerate mai sus referitoare la statul de drept, ne convingem inca odata de diversitatea de opinii existente in lume referitoare la conceptul statului de drept. Pentrustabilirea corecta a conceptului statului de drept o importanta primordiala o are stabilirea

premiselor stastului de drept. Luind ca punct de pornire premisele statului de drept prezentate de


6/15

Tudor Draganu in lucrarea Introducere in teoria si practica statului de drept, putem evidentiaca premise ale statului de drept:

a) Inradacinarea in constiinta civica a convingerii ca exista drepturi inerente naturii umane siasigurarea lor reala;

b) Existenta unui sistem democratic de adoptare a legilor;

c) Subordonrea puterilor fata de drept;

d) Separatia puterilor statului;

e) Independenta justitiei.

Statul de drept reflect interdependena dintre cele dou fenomene sociale, fiecare avndtendine opuse: statul (puterea) i supunere, dreptul de ordonare i frnare.

Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor dou componente, n

sensul domniei legii, adic a supremaiei ei absolute n scopul prezervrii drepturilorilibertilor individuale. El a aprut n secolele XVII-XVIII, n cadrul revoluiilor din rileoccidentale ndreptate mpotriva arbitrariului feudal. n epoca modern conceptul a fostreactualizat, n urma experienelor totalitare din mai multe ri europene. Prin trsturile sale, seobserva c, de fapt, statul de drept se identific cu statul liberal-democratic. Oricum, reprezintstadiul cel mai avansat de organizare social-politic, validat de experiena istoric, ceea ce nunseamn c nu este perfectibil.

n ceea ce privete categoria stat de drept, n literatura de specialitate au fost elaborate ctevazeci de definiii ale ei, ceea ce este firesc dac avem n vedere faptul c cel mai adesea estetratat n interdependen cu categoria de democraie creia i gsim alte cteva zeci dedefiniii. Jaques Chevallierdefinete statul de drept ca fiind tipul de regim politic n care

puterea statului se afla ncadrat i limitat de ctre drept. Conceptul statului de drept a fostelaborat n Europa continental la sfritul secolului al XX-lea de ctre doctrina juridicgerman, nsi expresia stat de drept Rechtsstaat- apare pentru prima dat n terminologia

juridic german n secolul al XIX-lea , apoi doctrina francez Etait et droit-, pentru catreptat s se generalizeze pe continent sub diferite terminologii proprii fiecrei limbi: Estado dederecho n spaniol, Stato di dirito n italian, etc. Specialitii apreciaz c izvorul de la carea plecat teoria juridic n elaborarea categoriei Rechtsstaat este filosofia kantian referitoare lasocietatea civil, n care individului i sunt garantate drepturile naturale; pentru Kantconstrngerea transform starea precar a libertilor subiective n stat de drept. Principiilestatului de drept sunt repere metodologice de construire a lui.

n opinia profesorului Tudor Drganu principiile statului de drept sunt urmtoarele:

y Principiul drepturilor i libertilor naturale fiinei umane. Este bine cunoscut faptul c nantichitate statul era considerat valoarea suprem. Aceasta i conferea prerogative nelimitate,

pe care i le-a exercitat pn n secolul al XX-lea d. Hr. Constituia italian zis "a lui Mussolini"stabilea Statul este totul, individul nimic. Chiar la acest nceput de mileniu III, exist

regimurile totalitare care proclam supremaia absolut a statului, lipsind de coninut libertileceteanului.Declaraia Universal a Drepturilor Omului (1789) a preluat ideile de filosofiesocial ale lui John Locke adevrata biblie a liberalismului i individualismului i a statuatn art. 2 cscopul oricrei asociaiuni politice este pstrarea drepturilor naturale i


7/15

indescriptibile ale omului, iar n art. 16 a rezumat concepia despre statul de drept: oricesocietate n care grania drepturilor nu este asigurat i nici separaia puterilor determinat, nu

are constituie.

y Principiul filosofic al drepturilor i libertilor naturale ale fiinei umane nseamn nu numai cfiina uman, n individualitatea ei, se nate purtndu-le, ci i faptul c, de cnd exist fiinauman, exist drepturile i libertile ei. Drepturile i libertile inerente naturii umane suntimprescriptibile de ctre stat, pe de o parte, iar pe de alta sunt inalienabile de ctre cel care este

titularul lor. Aceasta nseamn c statul este limitat tocmai de ceea ce e natural n drept, deindividul uman, subiectul unui sistem de drept fiind expresia sistemului dreptului, aceasta avnd

i temeiul n condiia uman, pe coordonatele eiomni et soliaceleai.

1.2. Funciile administraiei publice n statul de drept

Administratia publica fiind o activitate in principal organizatorica, aceasta are, asa cumam mai aratat, pozitia de intermediar intre planul conducerii politice si planul unde se realizeaza

valorile politice, deciziile politice. Aceasta caracteristica nu exclude activitatea de conducere inadministratia publica - ca activitate creatoare - ci, dimpotriva, o presupune la anumite dimensiunisi in cadrul unor limite.

Astfel, se poate aprecia ca activitatea de conducere realizata de catre administratiapublica se desfasoara la un nivel subordonat, inferior conducerii realizate prin Parlament, darsuperior conducerii ce se realizeaza la nivelul regiilor autonome sau societatilor comerciale careau drept obiect activitati productive de prestari servicii sau social-culturale, in calitate de

producatori directi ai valorilor materiale si spirituale.

Pornind de la asemenea observatii de ordin general, vom descifra urmatoarele functii aleadministratiei publice in cadrul sistemului social global:

a) In prim plan (determinata de pozitia pe care o are administratia in raport cu putereapolitica) se afla functia de mecanism intermediar de executie, ce are menirea de a organiza sia asigura executia - in ultima instanta folosind autoritatea sa sau chiar constrangerea. Aceastafunctie primara are mai multe laturi, si anume:

. functia de pregatire a deciziilor politice sau chiar de colaborare la adoptarea lor;

. functia de organizare a executarii deciziilor politice;

. functia de executare directa, in concret a deciziilor politice;

. functia de asigurare a executarii deciziilor politice, care se realizeaza fie princonvingere, fie la nevoie, folosindforta de constrangere;

. functia de purtator al cererilor, dorintelor si necesitatilor membrilor societatii in fataautoritatilor competente sa adopte decizii asupra acestora.


8/15

Toate aceste functii, care nu reprezinta altceva decat demultiplicari ale functiei primarepe care o are administratia publica, de mecanism intermediar de executie al valorilor politice,subliniaza rolul administratiei publice de colaborator al puterii politice in organizarea societatii sireglementarea functionarii ei.

b)Pe un plan mai indepartat, pot fi conturate functiile derivate ale administratiei publice,

care se refera la scopurile actiunilor desfasurate de aceasta. In conditiile statului de dreptadministratia publica are drept scop infaptuirea deciziei politice, reflectata in legi si celelalteacte normative ale autoritatilor statului si ale colectivitatilor locale. In acest plan putemdistinge:

- functia de instrument de conservare a valorilor materiale si spirituale ale societatii.Aceasta functie asigura continuitatea si perenitatea societatii. Prin aceasta functie, teoretic,administratia poate fi supusa unei anumite inertii si tendinte de imobilism, in sensul ca poatemanifesta spirit refractar fata de nou, fiind favorabila mentinerii ordinii stabilite;

- functia de organizare si coordonare a adaptarilor ce se impun datoritatransformarilor ce se produc inerent in evolutia diferitelor componente ale societatii, in

special, in structura economica a acesteia.

Problematica functiilor administratiei publice a fost si poate fi abordata din multiple punctede vedere1[3]. Ceea ce credem ca se degaja din toate aceste analize este faptul ca administratia

publica indeplineste importante functii cu caracter politic, legate de existenta, organizarea sifunctionarea statului si a colectivitatilor locale, fara de care nu se poate concepe o societatemoderna; in epoca contemporana, mai ales - ea are functii cu un pronuntat caracter de ocrotire acolectivitatilor umane, in ultima instanta, a fiecarui membru al societatii. Dupa unii autori, functiaadministrativa a ocrotirii existentei omului duce la posibilitatea unei antropologii a

administratiei2[4].

Pentru a-si realiza functiile sale, in continutul procesului de conducere din administratia publica, se regasesc - in proportii diferite, determinate de nivelul ierarhic al administratieirespective - toate atributele conducerii. Astfel, pornind de la doctrina administrativa a lui HenriFayol, care afirma ca "administrer c'est prvoir, commander et contrler"3[5], vom observa ca siadministratia publica, in realizarea functiilor sale, trebuie sa prevada si sa programeze; saorganizeze procesul de executie; sa decida, dar sa si pregateasca variante de decizii pentrudecidentul politic; sa coordoneze procesul de executie si, in sfarsit, sa controleze intreagaactivitate de punere in executare si realizare a valorilor politice.

Atributiile administratiei publice privind previziunea si programarea sau planificarea sereduc - din punct de vedere teoretic - la pregatirea proiectelor, decizia in aceasta materie fiindatributul puterii politice. In practica sociala se poate remarca insa, de la etapa la etapa, si in


9/15

functie de regimul politic si forma de guvernamant, o influenta mai mare sau mai mica aadministratiei asupra programelor de dezvoltare ce se stabilesc pe termen lung, mediu sau scurt.

Asa dupa cum spuneam, administratia publica este supusa regulilor continuitatii, una dinfunctiile ei fiind asigurarea continuitatii si perenitatii societatii. De aceea, putem afirma ca - inmare masura si datorita mijloacelor material-tehnice si umane de care dispune, administratia

publica influenteaza stabilirea prognozelor si a programelor. Trebuie, de asemenea, avuta invedere tentatia administratiei de a prezenta optiunea pentru viitor intr-o varianta unica,considerata ca fiind optima.

Atributiile administratiei publice in materie de organizare reprezinta in modindiscutabil - din punct de vedere cantitativ si calitativ - una din cele mai importante laturi princare administratia isi realizeaza functiile sale in cadrul sistemului social4[6]. Cunoscut fiindfaptul ca limitele si continutul activitatii administrative deriva din atributiile autoritatilor publicestabilite prin Constitutie si alte acte normative si observand natura acestora, vom putea constataca, in cadrul administratiei publice, activitatile ce tin de latura organizatorica au o pondere maimare in raport cu celelalte laturi sau atribute ale procesului de conducere5[7].

In acest sens, Constitutia Romaniei precizeaza in art.101(1) ca principala atributie aGuvernului este asigurarea realizarii politicii interne si externe a tarii si exercitarea conduceriigenerale a administratiei publice, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament.Legea pentru organizarea si functionarea Guvernului si a ministerelor nr. 90/2001, precum siLegea administratiei publice locale nr. 215/2001 prevad, de asemenea, importante atributii deorganizare pentru autoritatile administratiei publice centrale de specialitate si pentru autoritatileadministratiei publice locale.

Atributul de comanda se regaseste in activitatea administratiei publice in doua planuri:

. administratia publica colaboreaza la adoptarea deciziilor politice prin pregatireaacestora;

. administratia publica adopta deciziile administrative care au ca obiect crearea cadruluiorganizatoric si a conditiilor concrete in vederea implementarii deciziilor politice.

In legatura cu primul aspect este necesar sa mentionam mai intai ca administratia publicaare sarcina de a informa sistematic, ritmic si complet, puterea politica asupra starii sistemului inansamblul sau. Informatiile trebuie - datorita cantitatii si complexitatii lor - sa fie prelucrate sitransformate in informatii utilizabile. Culegerea si prelucrarea informatiilor trebuie sa se

desfasoare potrivit exigentelor stabilite de cei care le intrebuinteaza, insa in orice cazadministratia publica, realizand acest atribut, nu trebuie sa se transforme intr-un filtru-obstacol infata efortului puterii politice de a cunoaste realitatile mediului social6[8]. Informatia realizata de


10/15

administratie trebuie sa faciliteze puterii politice optiuni documentate. Informatia colectata siprelucrata de administratia publica - cu scopul de a o face utilizabila, accesibila - trebuie sa fie pusa la dispozitia intregii societati (a se vedea art.31 din Constitutie). Mai ales, in conditiiledeclansarii unei reforme politice si administrative, fiecare cetatean are dreptul de a cunoaste cumse deruleaza procesul de organizare a executarii si de executare in concret a optiunilor politice,transpuse in legi si alte acte normative. Avem astfel in vedere ca Romania este un stat de drept,

democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, liberadezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme sisunt garantate (art.1 din Constitutie).

Referindu-ne la cel de-al doilea aspect, pe care il reprezinta atributul de comanda inactivitatea administratiei publice, consemnam ca aceasta adopta decizii administrative care audrept obiect crearea cadrului organizatoric si a conditiilor concrete in vederea finalizariideciziilor politice.

Coordonarea ca atribut al conducerii in cadrul administratiei publice se regasesteaproape la toate nivelurile structurilor administrative si consta in armonizarea si sincronizareaactiunilor desfasurate in vederea organizarii executarii si de executare in concret a deciziilor

politice transpuse in legi si alte acte normative. Fara coordonare nu este posibila actiuneaeficienta a diferitelor elemente ale mecanismului administrativ, iar realizarea functiiloradministratiei ar fi periclitata, lucru ce ar avea repercusiuni asupra intregului sistem social.

Coordonarea asigura integrarea dinamica a actiunilor diferitelor elemente aleadministratiei publice, in scopul realizarii acestora in mod ritmic, proportional si eficient.

Controlul constituie, de asemenea, un aspect important al activitatii administrative; el aremenirea de a masura rezultatele actiunii administrative in aplicarea deciziilor politice si de a

reprograma activitatile, facand corectiile necesare. Controlul trebuie sa determine o intensificarea realizarii actiunilor administrative de natura a asigura indeplinirea functiilor administratiei

publice.

CAPITOLUL II Separatia puterilor - teorie,

principiu, conditia a statului de drept.

2.1. Evolutia istorica a teoriei separatiei puterilor.

Separatia puterilor in stat a devenit o dagma a democratiilor leberale si garantia esentiala asecuritatii individului in raporturile lui cu puterea. Schema clasica a separarii puterilor este pecit de simpla, pe atit de ambitioasa si generoasa.

Statul are de indeplinit trei functii fundamentale:

1) edictarea regulilor generale - functia legislativa;2) aplicarea sau executarea acestor regului - functia executiva;3) rezolvarea letigiilor care apar in procesul aplicarii legilor - functia jurisdictionala.


11/15

Exercitarii fiecarei functii in corespundere cu o putere - puterea legislativa, putereaexecutiva, puterea judecatoreasca. In fine fiecare putere este incredintata unor organe destincte;

puterea legislativa a parlamentului; puterea executiva - sefului statului si Guvernului; putereajudiciara - organele judecatoresti. Punerea in echilibru a acestor puteri, prin distribuireajudiciara a atributiilor si inzestrarea fiecareia cu mijloace eficiente asupra celorlalte, stabilindastfel tendinta inerenta naturii umane - de a acapara intreaga putere si de a abuza de ea, esteconditia armoniei sociale si garantia libertatii umane. Asadar, greutatea si contra - greutatea

in talerile puterilor pentru ca nici una dintre acestea sa le domine pe celelalte. N-ar fi deci vorbadeci de o separare a puterilor, cit mai ales de relativa lor autonomie si dependenta lorreciproca: 'echilibrul puterilor'.

Epoca puterilor a cristalizat insa o teorie cu vocatia eternitatii ale carei surse - fie sinumai sub forma unei empatii - se afla in antichitate. Istoricii Herodot, Tucidide si Xenofon ne-au lasat dovezi si reflactii despre organizarea puterilor si inceputurile divizarii ei in Sparta si maiales in Atena.

Primul autor de drept constitutional, chiar de drept constitutional comparat, care, desi nuau elaborat teoria separarii puterilor in stat, a sugerat -o prin descrierea facuta statului atenian-este Aristotel- aceasta enciclopedie a antichitatii, acest miracol pritre miracole grecesti. 54

In celebra sa lucrare Politica, filosoful grec, a constatat existenta unui stat a unororgane diferite, cu atributii precis determinate, precum Adunarea Generala, CorpulMagistratilor (functionarilor) si Corpul Judecatoresc.

In orice stat - spune Aristotel - sint trei parti. Aceste trei parti, odata bine organizate,statul intreg este , in mod necesar bine organizat el insusi. Cea dintii este Adunarea Generala,care delibereaza cu privire la afacerile publice; a doua este Corpul Magistratilor, caruia trebuiesa I se hotarasca natura, atrbutiile si modul de numire: a treia este Corpul Judecatoresc 55

Se observa astfel ca descrierea lui Aristotel avea doar semnificatia uznei simple constataria relatiilor de organizare a statului elen, si nu putea fi pusa in nici o legatura cu separarea

puterilor.

Ideea a fost prezentata, in timpul evului mediu, in tezele scolii dreptului natural, in lucrarilelui Grotius, Wolf, Pufendorf, care au constat diferitele atributii ale statului, fara a intrezari, insaconceptul de separatie.

In Franta a fost formulat pentru prima data in secolul al XVI - lea de scriitorul Jean Bodin. Inlucrarea sa Tratat asupra Republicii, autorul ne vorbeste despre impartirea dreptatii, sustinindca ea nu trebuie sa fie supusa ambitiei printilor si fanteziei poporului. Ideile lui Jean Bodin s-auraspindit, inlesnind intelegerea doctrinei separarii puterilor.

Lui John Locke (1632-1704), filosof si jurist englez, ii revine meritul de a fi cercetat pentruprima data, mai metodic si intr-o noua lumina, teoria separarii puterilor.

Locke a avut influienta mai mare in Franta decit in Anglia, deoarece ideile sale s-aubucurat de mai multa putere in Franta. Englezii de pe vremea lui Locke, nu aveau motive gravede nemultumire. Ei vedea ca institutiile locale, cu toate nedreptatile inevitabile, erau eficiente sisuportabile. Din optimismul oficial a lui Locke avea sa ia nastere Contractul social a luiRousseau, Declaratia drepturilor omului si cetateanului si Declaratia de independenta americana.Locke si-a expus conceptia cu privire la organizarea si functionrea statului in celebra salucrare intitulata "Essay on civil government" (1960). Filosoful englez arata ca in orice


12/15

stat exista trei puteri: legislativa, executiva si federativa. Fiecare dintre ele au functiile saledeosebite. El sustine ca puterea legislativa trebuie sa apartina parlamentului, fiind considerata

puterea suprema in stat, deoarece are dreptul de a crea legi si este acea putere care are dreptul saindice cum trebuie sa fie folosita autoritatea statului pentru pastrarea comunitatii si a membrilorei. Ea specifica regulile de comportare generale si obligatorii si sanctiunile pentru persoanele ceau incalcat aceste reguli.

Puterea executiva este formata pentru supravegherea indeplinirii legilor. Aceasta putereadopta hotariri pe anumite probleme concrete cu legile permanente si le executa, folosind fortamemebrilor societatii. Puterea federativa este orientata la asigurarea securitatii societatii inrelatiile externe. Ea se ocupa de problemele razboiului si pacii, coalitiilor si uniunilor, asiguraraporturile juridice cu persoanele straine sau cu alte state. 56

Daca se deosebebesc dupa functiile pe care le indeplinesc, conform conceptiei lui Locke, puteriletrebuie sa fie separate. In toate monarhiile moderate si in guvernele concret organizate puterealegislativa si executiva se afla in diferite miini. 57 In conceptia lui Locke, puterea legislativatrebuie sa apartina parlamentului, dupa cum am mentionat mai sus, iar puterea executiva limitatala aplicarea legilor si la rezolvarea unor cazuri car nu puteau fi prevazute si reglementate prinlege, urma sa fie incredintata monarhului. Puterea centrului federal era incredintata tot regelui si

avea in competenta sa dreptul de a declara razboi, si a face pace Cu toate ca aceste doua puterise deosebesc una de alta, ele sunt unite aproape tot timpul, si respectiv n-ar trebui de devizat sidivizat in miinile diferitor persoane. Aceasta idee Locke o motiva cu prin faptul ca ambele

puteri necesita, in scopul realizarii lor, forta de constringerea a statului, fiind periculos de a fidate sub conducere diferita, dearece poate duce la dezordine. 58 Nu este necesar, presupuneaLocke, ca organul legislativ sa activeze permanent, chiar si atunci cind el nu are nimic de facut.Dar daca legile, formate intr-o perioada scurta de timp, au nevoie de excutare neintrerupta si desupravegherea acesteia executari, este necesar ca tot timpul sa activeze puterea, care arsupraveghea executarera legilor. Ca urmare puterea legislativa si executiva deseori suntseparate.59 Locke milita pentru ideea separarii puterilor in stat si din anumite motive politice.

Tendinta starii a treia de a renunta la dreptul feudal si de a stabili in societate un sistem de dreptadecvat epocii respective, bazat pe cerintele dreptului natural, nemijlocit a acutizat problema

protectiei si garantarii libertatilor individuale in societate. O asemenea garantie Locke o vedeain separarea puterilor. "Libertatea in Anglia isi gaseste un sprigin important in separatia

puterilor. Separatia puterilor si o Constitutie bine organizata rar va pacatui impotriva principiilorsale si repede isi va corecta incalcarile." 60

Elaborind teoria separarii puterilor, Locke a avut scopul de a stabili conditiile, in prezenta caroraorganele supreme ale puterii numai au posibilitatea de a-si concentra puterea obsoluta si de aabuza de imputernicirile sale in detrimentul intereselor statale. In separarea puterilor Lockevedea "o metoda de limitarea a unor obuzuri" din partea celor carora oamenii le-au dat putereasupra lor, o metoda de a limita atentatele si a preintimpina abuzul acelei puteri, pe care ei au

transmis-o din miini numai pentru binele sau, dar care a inceput sa fie folosita in detrimentul lor.61Charles de Montesquieu (1689-1755) in celebritatea scrierii "L- esprit des lois" da o

formulare precisa si clara acestei teorii a separarii puterilor, care va forma unul din puncteleprincipale ale programelor revolutiilor burgheze. Scopul ideilor sale - garanteaza securitatiicetatenilor de fara de lege si abuzuri de putere, asigurarea libertatii politice a a cetatenilor in stat- demonstreaza ca anume dreptul reglementeaza, principalele relatii dintre societate si stat.Conform teoriei lui Montesquie nici o putere nu trebuie sa intervina in sfera competentei altei

puteri, dar fiecare dintre ele, aparindu-se de un eventual amestec, se considera in drept sa


13/15

controleze si sa retina o alta putere, preintimpinind savarsirea unor incalcari de competenta, aunor abuzuri de putere sau instaurarea despotismului in stat.

" In fiecare stat spunea Montesquieu - sunt trei genuri de puteri: puterea legislativa, putereaexecutiva ce se ocupa de chestiunile dreptului international si puterea ce se ocupa de chestiuniledreptului civil." 62

Cu toate acestea, invatatura lui Montesquieu despre separarea puterilor nu se limiteaza laprincipiile diviziunii muncii in organizarea constitutionala a statului, dar presupune si refacereafortelor sociale din societate. Autorul teoriei separarii puterilor vedea ca intr-o societateorganizata se duce permanent lupta pentru putere, la incalcarea drepturilor si securitatiicetatenilor, transformarea sau chiar moartea statului. Pentru a acorda o mai mare stabilitatea si

pentru a asigura liberatatea politica si securitatea tuturor cetatenilor Montesquieu propunea sa seimparta puterea intre anumite paturi sociale. Intr-o viziune relativ recent exprimata,Montequieu a invocat principiul "devide et impera", folosit pina atunci de conducatori politicivrind sa-l puna in slujba democratiei omului. 63

El nu recunostea o libertate politica acolo, unde separarea puterilor avea numai un aspect aldivizarii constitutionale al organelor de stat, deoarece toate functiile principale le ocupa persoane

din unul si acelasi grup social sau chiar clasa. "Astfel" in Venetia - argumenta Montesquieu -Senatul Mare detine puterea legislativa, pregadiile - puterea executiva, cvarantiile - puterea

judecatoreasca. Dar e rau ca toate aceste tribunale diferite sunt formate din persoane ce fac partedin aceiasi casta, si ca urmare le reprezinta una si aceiasi putere". 64

Asa dar, putem evidentia principiile teoretice ce conduc la determinarea unui stat liber inconformitate cu invatatura lui Montesquieu principiul separarii puterilor in stat, principiulretinerii reciproce a puterilor de a savarsi anumite incalcari al e dreptului, principiul repartizarii

puterilor de stat intre diferite paturi sociale din societate. Ne convingem inca o data ca aparitiasi dezvoltarea teoriei separarii puterilor a fost un rezultat al tendintelor oamenilor de a limita intr-o oarecare masura autoritatea absoluta a monarhiei.

Conform teoriei lui Montesquieu, puterea legislativa se prezinta "numai ca exprimarea vointeigenerale ale statului". Destinatia ei principala este de a exprima dreptul in legi obligatorii pentrutoti cetatenii. Savantul francez considera ca cel mai bine este cind puterea legislativa apartineintregului popor, adica ar fi vorba de o democratie directa, dar in cazul unui stat mare, cum esteFranta, de exemplu, acest lucru este imposibil. In aceasta situatie el presupune ca puterealegislativa urma sa fie formata din doua camere - reprezentantii aristocratiei. Pentru adoptareaunui act normativ se cere consemtamintul ambelor camere.

Puterea executiva in proiectul unui stat liber apare ca un organ executiv al vointei generalea statului. Aceasta putere numai executa legile formate de adunarea legislativa. Montesquieuafirma ca puterea executiva este limitata prin natura sa. El considera ca cel mai reusit este de a

acorda puterea monarhului "deoarece aceasta latura a guvernarii aproape de fiecare data necesitao actiune rapida, cel mai bine se realizeaza de catre unul decit de multi." 65

Din alte considerente, puterea executiva trebuie sa fie incredintata unei persoane ce nu depindeadunarea legislativa, pentru a evita concentrarea a doua puteri, fapt ce poate ameninta libertateacetatenilor. "Montesquieu considera necesar ca puterea executiva sa poata opri hotaririle corpuluilegislativ si sa-l dizolve deoarece el ar putea lua in miinile sale toata puterea si ar devenidispotic. Din contra puterii legislative, nu trebuie sa i se acorde dreptul de a opri putereaexecutiva, deoarece in asa fel, s-ar putea retine bunul mers al lucrurilor, insa ea trebuie sasupravegheze excutarea corecta a legilor si in cazurile abaterilor observate sa traga la raspundere


14/15

ministrii prin intermediul carora activeaza monarhul. Insusi monarhul trebuie sa ramina inafararaspunderii, deoarece el ar fi dependent de adunarea legislativa, care in asa cazuri ar fi primit osuprematie nelegitima asupra puterii executive. 66

Puterea judecatoreasca , in teoria lui Montesquieu, "pedepseste si rezolva conflictele dintrepersoanele particulare, pe cind celelalte doua puteri reglementeaza problemele comune intr-unstat liber. In dependenta de aceasta, liberatatea si securitatea cetatenilor depinde foarte mult de

functionarea puterii judecatoresti. Sarcina judecatoreasca este de a examina cazul in asa mod,ca hotarirea sau sentinta instantei de judecata intotdeauna sa fie numai aplicarea exacta a legilor"67

Totusi, teoria separarii puterilor in stat isi pastreaza forta ei de atractie, mai putin insavaloarea ei explicativa. Este insa prea inradacinata ca sa poata fi repudiata si inca folosirea citavreme nu avem o alta. Aceasta teorie a separarii puterilor, degajat din doctrina omonima,ramine inca o dagma de politica constitutionala. 68

2.2 Continutul principiului separarii puterilor la etapa actuala.

De la Montesquieu pina astazi teoria separarii puterilor a fost permanent in centrul atentieisavantilor constitutionalisti, dar si a practicii constitutionale. Majoritatea savantilor i-au aduslaude, altii au criticat-o, socotind-o chiar si "eroare stiintifica".

Teoria separarii puterilor aparea in acele conditii ca expresie a luptei pentru putere ce seducea intre monarh, aristocratie si burghezie. Ea urmarea inlaturarea dispotismului, echilibrareasi amornizarea fortelor sociale in lupta.

Din punct de vedere istoric, principiul separarii puterilor se infatisa ca principiu alsuveranitatii nationale, ca o arma de razboi dirijata impotriva puterii absolute a monarhului.Revolutia franceza la inceputurile sale a vazut in separarea puterilor mijlocul pentru adezarticula vechea autoritate monarhica absoluta, deoarece pentru revolutie "executivul eraregele carcerele Bastiliei, intr-un cuvint, regimul cu toate abuzurile si ororile sale."

Din punct de vedere politic, principiul separarii puterilor a fost considerat ca generator delibertati politice, prin echilibrul si colaborarea puterilor separate apartinind in mod necesar"statului constitutional" "de drept", unde este asigurata "demnitatea persoanei in care exista"domnia dreptului".

Cea dintii aplicatie practica a principiului separarii puterilor a fost realizata de stateleamericane care in secolul al XVIII - lea, se gaseau in plina revolutie constitutionala. Incepindinca din 1780, primele constitutii ale statelor Masssachusetts, Marzland, Virginia, New -Hampshire, introduc acest principiu. Ulterior, Constitutia statelor federale, ai caror creatori au

fost Hamilton, Madison, Jay, adopta principiul separarii puterilor sub forma intreita de puterelegislativa, executiva si judecatoreasca.

In anul 1791 Revolutia franceza introducea acest principiu in "Declaratia drepturiloromului", care in articolul 16, se exprima astfel: "Orice societate in care garantia drepturilor nu-iasigurata, nici separarea puterilor determinata nu are Constitutie." 69

Totodata aceste constitutii au prevazut ca fiecare din functiile statului sint indeplinite de anumiteorgane statale distincte si independente unul fata de celalalt, adica fiecare activeaza fara vre-un amestec din partea celorlalte doua. "Din aceste considerente la baza principiului separarii


15/15

puterilor se afla mecanismul de rectificare reciproca intre puteri si de asigurare a unui echilibrufunctional intre ele." 70 Trebuie de mentionat ca nici Montesquieu nici constitutiile mentionate,cu mici execeptii, n-au privit separarea puterilor, in mod strict, adica, in sensul unei izolariabsolute. Raspunzind la eventualele obiectii ca separatia puterilor presupune izolarea lor,Montesquieu mentiona: "Aceste trei puteri ar trebui sa ajunga la un punct mort. Dar, intrucitdatorita, mersului necesar al lucrurilor, ele sunt silite sa functioneze, vor fi nevoite safunctioneze de comun acord." 71

Ulterior, principiul separarii puterilor a stat la baza organizarii de stat a tuturorstatelor democratice, ele fiind consacrate, explicit sau implicit, in constitutiile acestor state.

Capitolul III

BIBLIOGRAFIE:

1. Deleanu I., Drept Constitutional si institutii politice, 1992, Cluj - Napoca, p.252. , , , 19843. ., , , 2, p 83-84.4. .., , , 1989, p. 92.5. ., , , 1960, . 2, p. 85.6. ., op. Cit., p.84.7. ., , ,

3,1910, .249.8. .. ., 62.9. ., // , , 1995, p.290.10.Berceanu B.,"Princiupiul separatiei puterilor in opera lui Montesquie"//Studii de drept romanesc,

nr 1, 1990.11. ., // , , 1995, p.291.12. .., , , 1992, p 25.13.1,, . Cit. P-290-29114.Gh. Tanase, "Separatia puterilor in stat", Bucuresti, 1994, p.5-13.15.Negru B., "Coraportul autoritatilor publice"//Administrarea publica" Chisinau, Nr 1, 1997, p.3.16.Draganu T., "Drept constitutional si institutii politice", vol I, Bucuresti, 1996, p.31.17. ., 8 19 , , 1912,

.6918.David P. Cure; Constitutia SUA" , Iasi, 1992, p.12.19. Ivanov V., "Structura statala a SUA", Chisinau, 1993, p. 54-55.20.Gh. Tanase Gheorghe, Op. Cit., p.91-92-100.21. Ivanov V., "Imputernicirile presedintelui SUA"//Legea si viata", N 11-12,1991,p.60.

Referat Statul de Drept2

Documents

Transcript of Referat Statul de Drept2