Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Ungureanu Florina

Asistență Socială, Anul II, Grupa 3

MIGRÁȚIE, migrații, . Deplasare în masă a unor triburi sau a unor populații de pe un

teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali. 1

Mişcarea migratoare din România a înregistrat după anul 1990, schimbări importante de

sens, de intensitate şi destinaţii exprimate printr-o relansare a migraţiei interne. Intre anii 1970 –

2002, numarul populatiei care si-a schimbat domiciliul a fost de peste 9,3 milioane de persoane. Din

punctul de vedere al volumului migratiei interne, în primul an postrevoluționar, fenomenul

înregistrează o adevarată explozie, nivelul atins fiind de aproximativ 2,7 ori mai mare decât cel din

anul 1970. Un alt factor cu acțiune asupra migrației l-a constituit navetismul, un fenomen extrem de

intens în România în perioada regimului comunist. Nici o statistica nu surprinde, însă, așa-numitele

migrații temporare sau sezoniere pentru muncă. O parte a populației rezidente în mediul rural lucra

practic in mediul urban ( in constructii, in industrie), fiind deci caracterizată printr-un statut socio-

profesional ambiguu. Acest fenomen reprezentă și o formă de completare a veniturilor bănești ale

gospodăriilor, de regulă, insuficiente in agricultură.

Anul Nr. persoane1970 293.3372000 244.507 Barbati Femei2007 374.156 171.118 203.0382008 389.254 179.569 209.6852009 330.672 147.712 182.9602010 458.995 206.919 252.0762011 324.626 146.080 178.5462012 372.197 169.397 202.800

Tabel nr.1 Migrația internă pe criteriu de gen

Migrația externă, ca și migrația în general, este o formă a mobilității spațiale a persoanelor și

a forței de muncă, un fenomen și un proces complex, multifactorial, determinat ca motivații,

1 http://dexonline.ro/definitie/migrație

multidimensional ca stoc și fluxuri, diversificat ca forme de manifestare. Acest proces nu implică

întotdeauna si schimbarea rezidenței.

1. migrația externă a persoanelor, din punctul de vedere al țării de plecare, de origine si al celei

gazdă, de destinație, include două categorii de persoane: imigranții și emigrantii.

Daca ne referim la imigranti, aici se includ:

a) persoanele care părăsesc țara de origine și obtin dreptul de a se stabili definitv in țara

gazdă, in condițiile respectării legislatiei in vigoare.

b) azilanții - au motivații politice sau se ascund in spatele unor asemenea motivatii;

c) refugiații sunt persoane care au obtinut dreptul de stabilire temporară si/sau definitivă

intr-o țară-gazdă.Explicațiile sunt ,in principal, de ordin politic si/sau etnic.

d) persoanele repatriate sunt persoane care au emigrat cu ani in urma, iar acum se reintorc

in țara de origine, de plecare. Cel mai adesea aceste persoane au dubla cetatenie-cea romana si cea a

tarii din care se reintorc.

2.circulatia externă a forței de muncă, aceasta categorie include:

a) persoane care părăsesc definitiv țara de origine, stabilindu-se intr-o alta țara-gazda, cu

sau fără păstrarea cetățeniei. Aceștia sunt emigrantii propriu-zisi;

b) persoane plecate temporar pentru a munci sau a desfasura o activitate intr-o alta tara,

fara schimbarea rezidentei. In acest caz, se contureaza doua categorii de migranti sau de

migratie:asa-numita migratie controlata, in care miscarea persoanelor/fortei de munca intre tari este

bazata pe acorduri bilaterale intre țările respective care dau dreptul la premise de muncă temporare (

3-6-9 luni, mergându-se pina la contracte de munca pe perioade de 5 ani) in tara de destinatie;

migratia necontrolata( ilegala), organizata și sustinută de adevărate rețele clandestine, organizate cel

mai adesea la scara internatională. Aceasta categorie alimentează piețele subterane ale muncii din

tările-gazdă sau, in alte cazuri, se află la limita dintre legal si ilegal sau se ocupa de alte activități

care depășesc cadrul legal, mergând pana la a intra in retele mafiote sau practicând alte activitati

( traficul de carne vie etc.);

c) persoane aflate la studii în străinatate - elevi, studenți, studii doctorale si postdoctorale,

stagii de specializare pe perioade diferite, plasamente, in special tineri in baza unor programe

acceptate atat de tara de plecare, cat si de tara de destinatie etc.

Imigranți sunt persoanele care, in condițiile reglementărilor din țara gazdă, obțin dreptul de

ședere și, numai după un timp, cu îndeplinirea cumulativă a unor condiții, obțin dreptul de stabilire

definitivă în țara gazdă. În unele țări acest proces este îndelungat.

Persoane/lucrători/forța de muncă detașată = o formă de mobilitate de circulație a forței

de muncă. În condițiile lărgirii UE și ale globalizării, aceasta formă de mobilitate tinde să se

extindă. Cei care se incadrează in această categorie sunt: consilieri, experți, funcționari ai

organismelor internaționale și ai ambasadelor, persoane provenind din țara gazdă sau dintr-o țară

terță care lucrează in companii transnaționale, bănci, societăti de asigurări, mari companii

industriale, agricole, comerciale etc. pentru o anumită perioadă de timp. În aceeași categorie de

persoane detașate, ar putea fi incadrati și lucrătorii care, prin programe ale UE, ca Leonardo, Youth

s.a., fac stagii de perfecționare in firme din tări membre ale UE, plasamentele, schimburile de

experienta, vizitele de studii si documentare cu o durată mai mare de 4 săptămâni.

Repatriatii sunt persoane care, într-o anumită perioadă, din diferite motive, au emigrat,

stabilindu-și reședința intr-o altă țară ( schimbare definitivă) și care se reîntorc în țara de origine.

Din punct de vedere al compețentelor și al normelor democratice de comportament, uneori aceștia

reprezintă un câștig pentru țara-mamă. Unii dintre aceștia devin investitori de prestigiu, manageri

apreciati, după cum altii pot urmări doar profitul pe termen scurt care rezultă fie din reconstituirea

dreptului de proprietate, fie dintr-o anumită afacere.

La nivelul Uniunii Europene libera circulație a persoanelor a fost inclusă pentru prima dată în

Tratatul de la Roma. În articolul 4 al acestui Tratat se menționa necesitatea “respectării condițiilor

pentru a se realiza libera circulație a persoanelor și a forței de muncă pe teritoriul comunității.

“Această prevedere, realizată treptat, pe măsura creării cadrului juridic, economic și social necesar,

echivalează cu eliminarea oricărei discriminări bazate pe naționalitate in ce privește angajarea,

stabilirea salariilor, condițiile de muncă. Cadrul juridic al liberei circulatii a persoanelor și a forței de

muncă a cunoscut un proces continuu de imbunătațire. Libera circulație a persoanelor din țările

membre ale UE in interiorul Uniunii este astăzi o realitate.

Dreptului la libera circulație în interiorul UE ii sunt asociate o serie de alte drepturi, si anume:

dreptul la rezidenta, obtinut de cetatenii membri ai tarilor membre ale UE in baza cartii

de identitate sau a celei de angajat, iar de catre cetatenii din spatiul extracomunitar, pe

baza “cartii de rezidenta”;

membrilor familiei – sotie, copii pana la 18 ani- li se garanteaza dreptul de stabilire,cu

conditia sa dispuna de locuinta decenta ;

angajarea intr-un loc de munca: cetatenii in varsta de munca ai unui stat membru al UE

au dreptul de a obtine un loc de munca pe teritoriul altui stat membru in aceleasi conditii

cu cetatenii statului respectiv;

egalitate de tratament a lucratorilor nationali in ce priveste accesul la ocuparea unui loc

de munca, diverse facilitati/avantaje de ordin fiscal si social, reprezentare sindicala si

alte drepturi similare ;

dreptul de a ramane in tara-gazda, dupa incheierea contractului de munca si/sau a

activitatii desfasurate, cu conditia sa fi ajuns la varsta legala de pensionare.

Conform Regulamentului UE nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din

5 aprilie 2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii există următoarele prevederl:

Orice resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene (UE) are dreptul de acces la o

activitate salariată şi de a desfăşura această activitate pe teritoriul altui stat membru.

În acelaşi mod, un angajator este liber să îşi difuzeze ofertele, să încheie şi să execute

contracte de muncă cu cetăţeni europeni proveniţi din alte state membre.

Nicio legislaţie naţională nu poate limita oferta, accesul şi ocuparea unui loc de muncă de

către cetăţenii europeni proveniţi din alte state membre, în afara celor privind cunoştinţele

de ordin lingvistic necesare efectuării activităţii.

Regulamentul interzice orice discriminare între angajaţii naţionali şi cei proveniţi dintr-un

alt stat membru în ce priveşte:

condiţiile de încadrare în muncă şi de muncă (concediere, remunerare, reintegrare pe piaţa

muncii etc.);

avantajele fiscale şi sociale;

educaţia şi reorientarea profesională;

convenţiile colective şi individuale;

afilierea la organizaţii sindicale şi exercitarea drepturilor sindicale.

Potrivit legii 156/2000 (cu modificările ulterioare) propunerea legislativă vizează

îmbunătăţirea cadrului legal pentru desfăşurarea activităţii de mediere a forţei de muncă în

străinătate, precum şi stabilirea unor măsuri de gestionare şi coordonare a mobilităţii forţei de

muncă în străinătate şi de prevenire şi combatere a migraţiei ilegale. În proiectul de act normativ

sunt introduse reglementări precum definirea agentului de ocupare a forţei de muncă şi stabilirea

clară a ariei de activitate, interzicerea perceperii de către agenţii de ocupare a forţei de muncă de

la solicitanţii locurilor de muncă atât a unor tarife de mediere, comisioane, garanţii, sau orice

alte taxe, inclusiv cele pentru transport, în contextul efectuării serviciilor de mediere a angajării

cetăţenilor români în străinătate. De asemenea, clarificarea şi îmbunătăţirea condiţiilor necesare

desfăşurării activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români, prin completarea celor

existente, specificarea documentelor necesare înregistrării agenţilor de ocupare a forţei de

muncă la inspectoratele teritoriale de muncă, sau completarea elementelor cuprinse în ofertele

ferme din contractele de mediere a forţei de muncă.

Alte reglementări din proiect se referă la obligativitatea încheierii şi în limba română a

contractelor individuale de muncă în forma scrisă, stabilirea modului de transmitere a sesizărilor

formulate de cetăţenii români angajaţi în străinătate asupra încălcării legislaţiei aplicabile în materie

de dreptul muncii şi a clauzelor contractului individual de muncă, informarea cu privire la drepturile

şi obligaţiile cetăţenilor români care lucrează în străinătate în baza contractului de mediere, sau

consolidarea cadrului coercitiv în cazul încălcării dispoziţiilor legale privind funcţionarea agenţilor

de ocupare a forţei de muncă, inclusiv prin impunerea unor niveluri distincte de sancţionare.

Cauzele migrarii factorului munca privesc mai multe aspecte, In primul rand, este vorba

despre o miscare cvasinaturala provocata de dezechilibrul dintre populatie si resurse. Populatia care nu-

si mai gaseste mijloacele de hrana incepe sa se deplaseze in locurile mai bogate, atat in interiorul

aceluiasi stat, dar mai ales in afara granitelor acestuia, in al doilea rand, avem de-a face cu deplasarea

populatiei din zona rurala catre centrele, chiar societatile industriale, fapt ce da nastere la un adevarat

transfer al acesteia catre centrele urbane aglomerate.

Total: 12.359.974 Barbati Femei2007: 1.437.529 765.692 671.8372008: 1.922.805 1.041.256 881.5492009: 2.135.691 1.149.822 985.8692010: 2.234.155 1.192.763 1.041.3922011:2.288.531 1.213.082 1.075.4492012: 2.341.263 1.232.536 1.108.727

Tabel nr. 2 Emigranții pe criteriu de gen

Organizaţia Internaţională pentru Migraţii evidenţiază factorii care stau la baza

fenomenului migraţionist şi anume: factori de tip push/de împingere, iar aici vorbim despre nivelul

de trai scăzut, sărăcia, lipsa unui loc de muncă, probleme etnice, existenţa crizelor rezultate din

dezastre naturale, accidente tehnologice sau terorism, sau chiar a crizelor financiare, a celor politice

şi a conflictelor sociale şi factori de tip pull/de atragere, în care discutăm despre nivelul de trai mai

ridicat, nivelul salariilor mai ridicat, posibilitatea de a găsi un loc de muncă mai bun, experienţa

reţelelor sociale, libertate individual. Mai pot fi puşi în evidenţă şi factori non-economici (limba,

contingenţa culturală şi geografică, legături de tradiţie, istorice, foste colonii) care afectează, de

asemenea, decizia de migrare şi selecţia ţării de destinaţie.2 În ceea ce privesc cauzele care

determină migrația internațională a forței de muncă acestea își au suportul fie în condiții de ordin

economic din țara respectivă, fie în condiții generale de natură politică, religioasă, cultural,

ideologică, națională, geografică sau de altă natură.

Pe lângă impactul negativ al migrației asupra producției locale, sărăcia și inegalitatea, mulți

cercetători au evaluat și efectele negative socio-culturale ale migrației. Expunerea la bogăție a

migranților întorși acasă, a bunurilor și ideilor pe care le aduc cu ei sunt adesea considerate ca parte

contributivă la schimbarea de gusturi rurale, ceea ce face să crească numărul de cereri pentru mediul

urban sau pentru produse și mărfuri importante, să scadă cererea de bunuri produse la nivelul local

și să crească costurile generale de trai pentru migranți și non-migranți deopotrivă. Putem spune

faptul că migrația este responsabilă pentru pierderea de solidaritate comunitară.

Efectele pozitive sunt, de natură economică și devin cele mai importante. Astfel, slăbirea presiunii

asupra numărului de locuri vacante duce la o tendiță de creștere a salariilor. Menținerea unui trend

ascendent al câștigurilor salariate obligă fiecare unitate economică să fie preocupată de eficiența intregului

proces productiv; și in sfera serviciilor se va pune accent pe calitate și pe un marketing bine elaborat. Tot în

plan economic repatrierea veniturilor realizate în străinătate echilibrează, într-o anumită măsură,

balanța comercială a țării. Intensificarea transferurilor bancare, a activităților de transport și curierat,

adăugarea unei conotații turistice au antrenat pe verticală și pe orizontală dezvoltarea câtorva industrii

in România.

Dintre efectele negative – renunțarea consumatorilor români la anumite bunuri și servicii românești

în favoarea altora mai competitive, fapt care conduce la dispariția anumitor 'actori' din economia

românească.

2 http://www.frontpress.ro/2013/04/migratia-si-perspectivele-demografice.html,.

Efectele pe termen scurt sunt benefice deoarece procesul tranziției de la economia centralizată la

economia de piață din România a scos la iveală gravele dezechilibre și tensiuni existente in perioada

1947-1989. Aceste tensiuni și dezechilibre nu aveau cum să nu producă un val de șomeri, de persoane

cu diferite calificări, dar care nu reușeau să activeze în domeniul pentru care s-au pregătit.

Tot pe termen scurt putem privi și integrarea tinerelor generații în muncă, aspect insuficient analizat și

tratat in contextul economiei românești actuale.

Bibliografie:

Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate ,

republicata 2009

Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din

5 aprilie 2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii

www.institutulnationaldestatistica.ro