Migrație și azilS Ă Î N Ț E L E G E M

P O L I T I C I L E U N I U N I I

E U R O P E N E

Migraț ia nu este un fenomen nou în Europa. Acest t ip de mobi l i tate internaț ională generează, deopotr ivă , oportunităț i ș i provocăr i de care Uniunea Europeană ț ine cont în e laborarea unei abordăr i comune pr iv ind migraț ia . De asemenea, UE a creat un s istem european comun de az i l , cu scopul de a le ofer i protecț ie persoanelor care se refugiază pe ter i tor iu l său pentru a scăpa de persecuț i i sau de per icole le grave la care sunt expuse în țara lor de or ig ine . Act iv i tăț i le d in aceste domeni i impl ică ș i o colaborare strânsă cu țăr i le d in afara UE.

O Europă mai deschisă și mai

sigură

CUPRINS

De ce avem nevoie de o politică comună privind imigrareaImigrarea: mai degrabă o oportunitate decât o provocare � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 3

Ce face UEO abordare comună a UE pentru gestionarea imigrării � � � � � � � � � � � � � � � � � 4

Perspective � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 8

De ce avem nevoie de o abordare comună în materie de azilUE, un spațiu al protecției � � � � � � � � � � � � 9

Ce face UESistemul european comun de azil (SECA) � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 10

Perspective � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 12

Informații suplimentare � � � � � � � � � � 12

SĂ ÎNȚELEGEM POLITICILE UNIUNII

EUROPENE

Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Migrație și azil

Comisia EuropeanăDirecția Generală ComunicareInformarea cetățenilor1049 BruxellesBELGIA

Manuscris actualizat în noiembrie 2014

Ilustrația copertei și a paginii 2: © ccvision.de

12 p. — 21 × 29,7 cmISBN 978-92-79-42303-1doi:10.2775/67622

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2014

© Uniunea Europeană, 2014Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de autor.

Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE în diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce

rezultate.

Publicațiile sunt disponibile online:http://europa.eu/pol/index_ro.htm

http://europa.eu/!gX78yg

Cum funcționează Uniunea Europeană12 lecții despre Europa

Europa 2020: Strategia de creștere economică a EuropeiPărinții fondatori ai UE

Afaceri externe și securitateAfaceri maritime și pescuit

Agenda digitalăAgricultură

Ajutor umanitar și protecție civilăBuget

Cercetare și inovareCombaterea fraudei

Combaterea schimbărilor climaticeComerț

ConcurențăConsumatori

Cooperare internațională și dezvoltareCultură și audiovizual

Educație, formare, tineret și sportEnergie

ExtindereImpozitare

ÎntreprinderiJustiție, drepturi fundamentale și egalitate

MediuMigrație și azil

Ocuparea forței de muncă și afaceri socialePiața internă

Politica regionalăSănătatea publică

Sectorul bancar și financiarSecuritatea la frontiere

Siguranța alimentarăTransporturi

Uniunea economică și monetară și moneda euroVamă

3M I G R A ț I E ș I A z I L

În Europa, imigrarea, indiferent de formele pe care le ia, este și va rămâne o realitate. Oamenii se stabilesc în UE din mai multe motive. Unii vin să studieze sau să participe la cercetări, alții își caută de lucru sau li se alătură membrilor de familie care locuiesc deja în UE. Declanșarea simultană a unor crize globale, naturale sau provocate, a determinat numeroase persoane să-și părăsească țara de origine. Din cei aproximativ 507 milioane de locuitori din UE, aproximativ 20 de milioane sunt originari din țări din afara UE.

Imigrarea aduce beneficii nu doar persoanelor care se stabilesc în UE, ci și societăților care îi primesc. Imigranții pot ocupa posturile vacante, de la cele care necesită un nivel ridicat de specializare și pentru care nu există forță de muncă suficient de calificată în UE, până la cele pe care cetățenii europeni nu mai sunt dispuși să le ocupe. Consolidarea forței de muncă a Europei este și mai importantă în contextul schimbărilor care se configurează la nivel demografic. În plus, imigranții aduc cu ei metode și idei noi care pot impulsiona creativitatea și inovarea.

Pentru țările de origine, beneficiile economice ale migrației sunt bine documentate: în special, migrația contribuie la reducerea sărăciei prin transferurile de fonduri și inițiativele de investiții din diaspora. Capitalul financiar, uman și social al diasporei poate contribui în mod direct și la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) în materie de sănătate și educație. Alte avantaje pe care le aduce imigrația sunt de natură socială și culturală. Schimburile reciproce pot fi benefice pentru toate părțile implicate și pot contribui la crearea unor societăți mai tolerante.

Putem profita de avantajele imigrării doar dacă imigranții se integrează în țările care îi primesc. Desigur, acesta este un proces care se desfășoară în ambele sensuri. Imigranții trebuie să respecte regulile și valorile societății care îi primește, iar aceasta trebuie să le ofere toate oportunitățile de care au nevoie pentru a participa la viața comunității. Imigranții trebuie să aibă posibilitatea de a învăța limba țării gazdă, de a studia și de a munci, bucurându-se de toate drepturile care le revin cetățenilor UE.

Unul dintre aspectele negative ale imigrării este faptul că uneori nu se respectă regulile. Există persoane care intră legal în UE, pe baza unei vize de scurtă ședere și nu mai pleacă după expirarea acesteia. Altele intră și rămân în UE ilegal, uneori chiar împotriva voinței lor. Rețelele de trafic de persoane îi pot exploata cu ușurință pe cei care nu dețin documente legale. Piața muncii „la negru” atrage numeroși imigranți ilegali. Trebuie să combatem aspectele negative ale imigrării pentru a le oferi protecție celor vulnerabili și pentru a menține încrederea opiniei publice în politicile din acest domeniu.

Într-o uniune formată din 28 de state membre, în care nu mai există frontiere interne și se circulă liber, imigrarea nu poate fi gestionată de o singură țară. Este esențial ca statele UE să colaboreze pentru a ține sub control acest fenomen. În același timp, este important să exploatăm la maximum dimensiunea externă a politicii UE privind migrația și mobilitatea și să consolidăm cooperarea cu țările vecine și partenerii strategici.

De ce avem nevoie de o politică comună privind imigrarea

Imigrarea: mai degrabă o oportunitate decât o provocare

Ce s‑ar întâmpla dacă nimeni nu ar mai imigra în UE în următorii 20 de ani?

— Populația activă a UE s‑ar reduce cu 33 de milioane de persoane (– 11 %).

— Rata de dependență a vârstnicilor (numărul persoanelor de peste 65 de ani raportat la numărul persoanelor active) ar crește de la 28 % la 44 %.

— Procentul lucrătorilor tineri (20‑30 de ani) în totalul forței de muncă s‑ar reduce cu 25 %, iar cel al persoanelor în vârstă (60‑70 de ani) ar crește cu 29 %.

Sursa: „Is what we hear about migration really true? Questioning eight stereotypes” − Centrul pentru politicile de migrație.

POPULAȚIA UE-28 ÎN 2013

Cetățeni din UE 487 de milioane (96 %)

Cetățeni din afara UE20 de milioane (4 %)

Sursa: Eurostat.

4S ă Î N ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Statele membre ale UE stabilesc procedurile pe baza cărora imigranții intră pe teritoriul lor și decid de câți dintre aceștia au nevoie pe piața muncii. Pentru a completa și armoniza politicile naționale în materie de imigrare, UE elaborează un cadru juridic comun. Acesta include condiții privind intrarea și șederea anumitor categorii de imigranți (studenți, cercetători, lucrători), cu scopul de a simplifica procedurile aplicabile în cazul lor și de a le asigura drepturi valabile peste tot în UE. De exemplu, cetățenii din țări terțe care au locuit legal într-un stat membru al UE timp de cel puțin cinci ani au dreptul de a primi statutul de rezident pe termen lung, valabil la nivelul întregii Uniuni. Acesta le conferă o serie de drepturi economice și sociale, similare celor de care beneficiază cetățenii UE.

Portalul UE privind imigrarea le oferă potențialilor imigranți și celor care locuiesc deja în Europa informații practice privind stabilirea în UE.

Rețeaua europeană de migrație pune la dispoziția factorilor de decizie și a publicului larg informații actualizate și sigure cu privire la migrație și azil.

Imigrarea pentru studii sau activități de cercetare

Pentru a-și promova poziția de centru de excelență pentru studii și formare profesională, Uniunea a armonizat condițiile de admitere pentru cetățenii din țările din afara UE care doresc:

— să urmeze studii în vederea obținerii unei diplome de învățământ superior (studenți);

— să participe la programe de învățământ secundar (elevi);

— să efectueze stagii neplătite;

— să participe la programe naționale sau europene de voluntariat.

Pentru a fi primiți pe teritoriul UE, imigranții care intră într-una din categoriile de mai sus trebuie să îndeplinească anumite condiții: să aibă un document de călătorie valabil, asigurare de sănătate și, în cazul minorilor, autorizare din partea părinților. În unele cazuri, ar putea fi nevoiți să facă dovada faptului că au suficiente mijloace financiare pentru a se întreține pe durata șederii sau că știu destul de bine limba țării gazdă. În schimb, statele membre le acordă acestor imigranți un permis de ședere și un set de drepturi, cum ar fi, de exemplu, dreptul studenților de a lucra pentru a-și acoperi o parte din costurile de studii.

Cercetarea este un element esențial pentru stimularea creșterii și competitivității. Pentru a-și consolida statutul de centru internațional de cercetare, UE trebuie să atragă mai mulți specialiști din lumea întreagă. În acest scop, a elaborat o procedură rapidă pentru intrarea pe teritoriul său a cercetătorilor care au fost invitați să lucreze într-un stat membru de către o organizație acreditată în domeniu. Aceștia primesc permis de ședere, care le dă automat dreptul de a lucra. În plus, se bucură și de alte avantaje, cum ar fi dreptul la securitate socială, dreptul de a efectua cercetări în alt stat membru al UE, dreptul la reîntregirea familiei (aceasta înseamnă că rudele apropiate pot veni în țara în care lucrează cercetătorul și pot obține permis de ședere cu aceeași durată).

Ce face UE

O abordare comună a UE pentru gestionarea imigrării

Există norme comune pentru studenții străini care vor să învețe în UE.

© M

onalyn Gracia/Corbis

5M I G R A ț I E ș I A z I L

Imigrarea cu scopul de a lucra

UE a recunoscut rolul important pe care îl joacă migrația în stimularea dezvoltării economice și în abordarea problemelor cărora trebuie să le facă față piața muncii, respectiv insuficiența competențelor și schimbările demografice. Ca urmare, a implementat măsuri menite să faciliteze intrarea în UE a anumitor categorii de imigranți.

Atragerea lucrătorilor imigranți cu un nivel ridicat de pregătire este esențială pentru consolidarea competitivității UE. Cartea albastră a UE le oferă acestor imigranți permis special de ședere și de muncă, facilitându-le astfel accesul pe piața muncii și asigurându-le o serie de alte drepturi socioeconomice, inclusiv dreptul la reîntregirea familiei și dreptul la liberă circulație pe teritoriul UE. Cu ajutorul unei proceduri armonizate și al unor criterii comune pentru eliberarea Cărții albastre a UE, statele membre pot răspunde în mod flexibil la nevoile piețelor naționale ale muncii.

Mai mult decât atât, un permis unic european pentru imigranții care lucrează și locuiesc în UE simplifică mult procedurile administrative, atât pentru aceștia, cât și pentru viitorii lor angajatori, datorită existenței unei proceduri unice de solicitare a permisului de ședere și de muncă. De asemenea, cetățenii din afara UE beneficiază de o serie de drepturi egale cu ale cetățenilor UE în ceea ce privește condițiile de lucru, recunoașterea calificărilor (academice și profesionale) și accesul la formare profesională și la securitate socială.

Normele UE referitoare la lucrătorii sezonieri garantează că angajatorii pot face apel la forța de muncă străină, temporar și în mod responsabil, dacă nu există lucrători europeni disponibili. Aceste reguli vor contribui la evitarea exploatării economice și sociale și vor oferi stimulente și garanții pentru a preveni transformarea șederilor temporare în șederi permanente.

UE, cea mai mare piață unică din lume, are interesul să le permită angajaților importanți ai companiilor multinaționale să se transfere temporar în alte țări din UE pentru a îndeplini sarcini în mai multe state membre. Acesta este scopul directivei privind transferul în cadrul aceleiași companii, care garantează totodată că lucrătorii în cauză nu creează distorsiuni pe piețele locale ale muncii.

Imigrarea cu scopul reîntregirii familiei

Reîntregirea familiei rămâne unul dintre principalele motive pentru care migranții se stabilesc în UE. Permițându-le imigranților care locuiesc deja în Uniune să se bucure de viața de familie, le facilităm integrarea în țara-gazdă. UE a stabilit condiții comune pentru reîntregirea familiei și pentru stabilirea drepturilor de care pot beneficia rudele. Cetățenii din țări terțe care locuiesc legal în UE pot obține dreptul de reîntregire a familiei pentru soț/soție, copiii minori și copiii soțului/soției, dacă îndeplinesc anumite condiții specifice impuse de țara respectivă (de exemplu obligația de a dispune de o locuință corespunzătoare și de resurse financiare suficiente). Statele membre ale UE pot include pe lista membrilor de familie eligibili pentru reîntregirea familiei partenerul necăsătorit, copiii adulți sau alte rude aflate în întreținere. La intrarea pe teritoriul UE, membrii de familie primesc un permis de ședere și dreptul de acces la educație, piața forței de muncă, formare profesională și egalitate de tratament în raport cu restul cetățenilor din țări terțe.

Datorită Cărții albastre, companiile europene pot angaja mai ușor lucrători străini cu înaltă calificare.

© M

onal

yn G

raci

a/Co

rbis

Reîntregirea familiei este importantă pentru o integrare de succes.

© Paul Burns/Corbis

6S ă Î N ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Nu imigrării fără integrare

Portalul european privind integrarea contribuie la crearea unei comunități a responsabililor politici și specialiștilor din domeniu. Conține bune practici, știri, evenimente, linkuri și alte informații privind integrarea cu succes în UE a cetățenilor provenind din țări terțe care sunt stabiliți legal în UE.

Imigranții care locuiesc în UE se pot integra în țările-gazdă numai prin participare activă la toate nivelurile societății. În acest scop, ei trebuie să beneficieze de drepturi similare cu cele ale cetățenilor UE și să aibă posibilitatea de a învăța limba țării-gazdă, de a studia, de a lucra și, în general, de a dezvolta un sentiment al apartenenței la mediul în care trăiesc. Implicându-se activ în viața societății, imigranții pot contribui la progresul economic, social și cultural al UE. În același timp, ei trebuie să își asume și anumite responsabilități – să accepte și să respecte normele și valorile țării-gazdă.

Toate măsurile referitoare la integrare intră în responsabilitatea statelor membre. UE promovează cooperarea între ele, astfel încât imigranții să se bucure de drepturi și oportunități similare, peste tot în UE. De exemplu, principiile comune de bază pentru politicile privind imigrarea în UE le oferă statelor membre un cadru pentru cooperare și pentru dezvoltarea ulterioară a politicilor în domeniu. Agenda europeană pentru integrarea cetățenilor provenind din țări terțe pune accent pe participarea imigranților la viața economică, socială, culturală și politică a țării-gazdă, acordând o atenție deosebită măsurilor luate la nivel local și rolului pe care îl joacă țările de origine în integrarea cetățenilor lor. Rețeaua UE a punctelor naționale de contact ajută guvernele naționale să facă schimb de bune practici și să caute soluții la problemele legate de integrare. În paralel, Forumul european pentru integrare le oferă o platformă de dialog reprezentaților societății civile, autorităților locale și regionale și instituțiilor UE. A fost elaborat un set de instrumente privind măsurile de integrare, menit să sprijine autoritățile și alte părți interesate din statele membre.

Abordarea imigrării ilegale

Unii imigranți pot încerca să intre pe teritoriul UE (pe uscat, pe apă sau pe calea aerului) fie ilegal, fie utilizând documente false. De cele mai multe ori, ei beneficiază de sprijinul organizațiilor infracționale și uneori continuă să depindă de acestea și după ce ajung în UE. Totuși, majoritatea imigranților în situație neregulamentară au intrat legal pe teritoriul UE, cu o viză de ședere temporară și nu au mai plecat după expirarea acesteia. Pentru ca politicile europene privind imigrarea să rămână sustenabile și credibile, statele membre trebuie să soluționeze împreună problema imigrării ilegale.

În acest sens, este esențial să se ia măsuri pentru combaterea rețelelor criminale de trafic de persoane. UE condamnă traficul de persoane și le oferă asistență și protecție victimelor acestuia (pentru informații suplimentare, consultați broșura Securitatea la frontiere). Statele membre ale UE au acum posibilitatea de a acorda permise de ședere victimelor traficului de persoane care cooperează cu autoritățile în vederea anihilării rețelelor infracționale.

UE incriminează introducerea ilegală de imigranți, adică facilitarea intenționată a intrării, tranzitului sau șederii neautorizate într-un stat membru al UE și armonizează într-o anumită măsură sancțiunile aplicabile în astfel de cazuri. Legislația UE nu îi vizează pe imigranți, ci pe cei care facilitează intrarea lor ilegală și le permite statelor membre să nu sancționeze acțiunile al căror scop este asistența umanitară.

Un alt aspect al problemei este reprezentat de piața muncii „la negru”, care nu numai că îi atrage pe imigranți, dar contribuie și la exploatarea lor. De aceea, UE a înăsprit sancțiunile aplicabile angajatorilor care oferă locuri de muncă imigranților fără forme legale și a îmbunătățit măsurile menite să îi protejeze pe acești lucrători, în special pe cei care sunt exploatați de angajatori fără scrupule.

Repatrierea imigranților clandestini este, de asemenea, un element esențial al unei politici credibile în materie de imigrare. Standardele și procedurile UE privind repatrierea cetățenilor fără forme legale provenind din țări terțe se bazează pe respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale (conform Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene) și promovează, înainte de toate, plecarea voluntară a acestor imigranți, oferindu-le asistență dacă este cazul. UE se străduiește să armonizeze eforturile statelor membre privind repatrierea imigranților clandestini în condiții umane și demne și facilitarea integrării acestora în țările lor de origine. În același timp, este nevoie de mijloace mai eficiente pentru a-i repatria forțat pe cei care nu o fac de bunăvoie. Aceasta presupune cooperarea la nivel operativ între statele membre, prin organizarea de zboruri comune pentru expulzări sau prin negocierea cu țările de origine a unor acorduri cu privire la readmisia cetățenilor lor (aceste acorduri stabilesc norme

IMIGRANȚI ÎN SITUAȚIE NEREGULAMENTARĂ REȚINUȚI ÎN UE

700 000

600 000

500 000

400 000

300 000

200 000

100 000

02010 2011 20132012

Sursa: Eurostat.

Num

ărul

per

soan

elor

reţ

inut

e

Anul

7M I G R A ț I E ș I A z I L

și proceduri care le permit țărilor de origine să gestioneze reintrarea acestor cetățeni pe teritoriul lor).

Dialogul și cooperarea cu țările din afara UE

Găsirea de soluții la problemele legate de imigrație depinde de relațiile cu țările terțe, ceea ce presupune o cooperare mai bună și stabilirea unei legături mai puternice între politica externă și internă a UE. Abordarea globală a UE în materie de migrație oferă cadrul general pentru politica externă a Uniunii în domeniul migrației și azilului. Aceasta definește modul în care se desfășoară dialogul politic și cooperarea dintre UE și țările terțe, pe baza unor priorități clar definite și integrate în cadrul politic general, inclusiv în ceea ce privește cooperarea pentru dezvoltare.

Strategia de cooperare echilibrată și completă prezentată în abordarea globală își propune patru obiective:

— să organizeze mai bine migrația legală și să promoveze gestionarea eficientă a mobilității;

— să prevină și să combată migrația ilegală și traficul de persoane;

— să maximizeze efectele pozitive ale migrației și mobilității asupra dezvoltării;

— să promoveze protecția internațională și să consolideze dimensiunea externă a azilului.

Această abordare ține cont de nevoile migranților, acordând o atenție deosebită drepturilor pe care aceștia le au ca ființe umane, mai ales atunci când fac parte din grupuri vulnerabile.

Cele patru obiective sunt implementate prin mai multe instrumente politice (dialogurile politice regionale și bilaterale și planurile de acțiune), juridice (acordurile privind readmisia și regimul vizelor), sprijin operațional și consolidarea capacităților (inclusiv prin agenții ale UE, precum FRONTEX și Biroul european de sprijin pentru azil). Numeroase ajutoare pentru programe și proiecte sunt puse la dispoziția administrațiilor sau părților interesate din

țările UE, precum societatea civilă, asociații ale migranților sau organizații internaționale.

Dialogurile politice îi permit UE să facă schimb de experiență și de bune practici cu țările partenere și să identifice posibilități concrete de colaborare. Parteneriatele pentru mobilitate și programele comune pentru migrație și mobilitate sunt principalele cadre ale cooperării bilaterale. Până acum, au fost semnate parteneriate pentru mobilitate cu Moldova (2008), Republica Capului Verde (2008), Georgia (2009), Armenia (2011), Maroc (2013), Azerbaidjan (2013) și Tunisia (2014).

Finanțare UE pentru buna gestionare a imigrării

Pentru a sprijini statele membre în gestionarea eficientă a imigrării, UE le oferă oportunități de finanțare pentru integrarea imigranților legali și repatrierea celor clandestini.

De exemplu, pentru perioada 2014-2020, UE va acorda 3,137 miliarde EUR prin Fondul pentru azil, migrație și integrare pentru inițiativele statelor membre care promovează gestionarea eficientă a fluxurilor de migrație, precum și punerea în aplicare, consolidarea și dezvoltarea unei abordări comune în domeniu. Fondul sprijină inițiativele derulate atât la nivel național, cât și european, cum ar fi măsurile și campaniile de informare desfășurate în țări terțe pentru a promova migrația legală, cursurile de limbă și de orientare civică, schimburile de informații și cooperarea dintre UE și statele membre și formarea interculturală pentru societatea civilă. În special, Fondul își propune să contribuie la îndeplinirea următoarelor patru obiective:

— sprijinirea imigrării legale în statele membre ale UE, în funcție de nevoile pieței muncii și promovarea integrării eficiente a cetățenilor provenind din țări terțe;

Asistența pentru traducere este unul dintre serviciile oferite de biroul „Salvation” din Varșovia (Polonia), cofinanțat din Fondul

european de integrare a resortisanților țărilor terțe.

© E

urop

ean

Uni

on

IMIGRANȚI ÎN SITUAȚIE NEREGULAMENTARĂ REPATRIAȚI DIN UE

300 000

250 000

200 000

150 000

100 000

50 000

0

Sursa: Eurostat.

Num

ărul

per

soan

elor

rep

atria

te

Anul

2010 2011 20132012

8S ă Î N ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

— dezvoltarea unor strategii de returnare echitabile și eficiente, care să contribuie la combaterea imigrării ilegale;

— garantarea faptului că statele membre care sunt cele mai afectate de fenomenul migrației și azilului pot conta pe solidaritatea celorlalte țări din UE;

— consolidarea și dezvoltarea sistemului european comun de azil prin garantarea aplicării eficiente și uniforme a legislației europene în domeniu (pentru informații suplimentare, a se vedea mai jos capitolul despre azil).

În perioada 2007-2013, UE a alocat aproape 4 miliarde EUR pentru gestionarea frontierelor externe ale Uniunii și implementarea politicilor comune în materie de azil și migrație, prin programul general „Solidaritate și gestionarea fluxurilor migratorii” (SOLID). Programul general include patru instrumente: Fondul pentru frontierele externe, Fondul european de returnare, Fondul european pentru refugiați și Fondul european de

integrare a resortisanților țărilor terțe. Prin intermediul acestuia din urmă, statele membre au primit 825 de milioane EUR pentru finanțarea de inițiative menite să faciliteze integrarea imigranților în societate.

Fondul european de returnare a furnizat un ajutor în valoare de 676 de milioane EUR statelor membre pentru repatrierea voluntară sau forțată, inclusiv pentru operațiunile comune. De asemenea, fondul a sprijinit și acțiunile menite să amelioreze calitatea informațiilor furnizate imigranților ilegali cu privire la asistența de care pot beneficia în vederea repatrierii voluntare sau la riscurile asociate imigrării ilegale. UE a sprijinit în mod deosebit cooperarea statelor membre cu țările de origine, pentru a facilita reintegrarea persoanelor repatriate.

FONDUL PENTRU AZIL, MIGRAȚIE ȘI INTEGRARE

UE va continua să depună eforturi pentru a găsi soluții comune la problemele legate de imigrare, în beneficiul societății europene și al persoanelor care vin în Europa în căutarea unei vieți mai bune. Abordarea UE nu trebuie să fie unidirecțională, ci echilibrată, globală și axată pe respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Imigrarea este unul dintre interesele pe termen lung ale UE, în special în contextul evoluțiilor demografice actuale și al îmbătrânirii populației europene. UE trebuie să devină o destinație atractivă pentru migranți. Ea trebuie să soluționeze problema deficitului de competențe și să atragă talente, inclusiv prin eliminarea restricțiilor aplicate de Cartea albastră a UE. Activitatea

cercetătorilor, studenților, elevilor și stagiarilor se va îmbunătăți semnificativ datorită introducerii unor condiții mai eficiente și transparente în materie de intrare, ședere și mobilitate pe teritoriul UE. De asemenea, UE va dezvolta și consolida cooperarea și dialogul cu țările partenere la nivel bilateral și regional, pentru a garanta colaborarea din partea acestora în ceea ce privește gestionarea migrației, returnarea și readmisia migranților în situație neregulamentară și pentru a combate cauzele migrației forțate.

Perspective

Tota

l 201

4-20

20 (î

n m

ilioa

ne E

UR)

Notă: Danemarca nu participă la Fondul pentru azil, migrație și integrare.Sursa: Comisia Europeană.

Aust

ria

Belg

ia

Bulg

aria

Cipr

u

Repu

blica

Ceh

ă

Germ

ania

Dane

mar

ca

Esto

nia

Span

ia

Finl

anda

Fran

ța

Grec

ia

Croa

ția

Unga

ria

Irlan

da

Italia

Litu

ania

Luxe

mbu

rg

Leto

nia

Mal

ta

Țăril

e de

Jos

Polo

nia

Portu

galia

Rom

ânia

Sued

ia

Slov

enia

Slov

acia

Rega

tul U

nit

0

100

50

150

200

250

300

350

400

9M I G R A ț I E ș I A z I L

De ce avem nevoie de o abordare comună în materie de azil

UE, un spațiu al protecției

Azilul este o formă de protecție internațională acordată persoanelor care își părăsesc țara de origine pentru că au motive întemeiate să creadă că vor fi persecutate. De protecție beneficiază și persoanele care se confruntă cu riscul de a suferi prejudicii majore dacă se întorc în țara de origine. Potrivit Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, în 2013, aproape 890 000 de persoane au solicitat azil în întreaga lume. Marea majoritate a refugiaților sunt găzduiți de țările în curs de dezvoltare și mulți caută adăpost în țările vecine. UE în ansamblu a primit aproximativ 43,5 % din totalul cererilor de azil formulate la nivel mondial. Datoria UE de a-i proteja pe cei aflați în nevoie este consfințită de Carta Drepturilor Fundamentale și de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Este și o obligație internațională asumată în baza Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților.

Numărul solicitanților de azil care ajung anual în UE nu este repartizat uniform la nivelul statelor membre. De exemplu, în 2013, peste 90 % dintre solicitări au fost primite de numai zece țări, Franța și Germania fiind primele de pe listă. În termeni relativi, Suedia și Malta au fost țările care au primit cel mai mare număr de solicitări pe cap de locuitor.

Așezarea geografică a unei țări, bogăția sa, sistemul de securitate socială și politica mai mult sau mai puțin favorabilă în materie de azil se numără printre motivele pentru care unele state membre primesc mai multe cereri de azil decât altele. De aceea, UE trebuie să acționeze solidar pentru a le ajuta să-și onoreze obligația de a le oferi protecție refugiaților.

CERERI DE AZIL ÎN UE-28

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

Sursa: Eurostat.

0

50 000

100 000

150 000

200 000

250 000

300 000

350 000

400 000

450 000

© iStockphoto/Brian Jackson

UE le oferă protecție persoanelor care fug de persecuție și război.

10S ă Î N ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Începând din 1999, UE a făcut eforturi pentru crearea unui Sistem european comun de azil (SECA). În 2013 au fost adoptate alte acte legislative, pentru a armoniza anumite aspecte ale procedurilor naționale în materie de azil și pentru a garanta că acestea sunt sigure, echitabile, eficiente și nu permit folosirea abuzivă a sistemului. Armonizarea standardelor privind protecția și primirea solicitanților în UE reprezintă unul dintre principalele obiective ale sistemului comun. În acest fel, solicitanților de azil li se garantează, peste tot în UE, aceleași oportunități în materie de protecție internațională. În același timp, sistemul comun se bazează pe cooperarea practică și eficientă a statelor membre, pe solidaritatea dintre ele și în relația cu țările de origine și de tranzit.

Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) sprijină cooperarea practică dintre statele membre, contribuind la identificarea bunelor practici, la

facilitarea schimbului de informații și la organizarea programelor de formare la nivelul UE. De asemenea, EASO oferă sprijin tehnic și operativ statelor membre care se confruntă cu presiuni cauzate, în special, de primirea unui număr mare de cereri de azil.

Responsabilitatea pentru cererile de azil (sistemul „Dublin”)

Pentru a evita transferarea solicitanților de azil de la un stat membru la altul, fără ca vreunul să își asume răspunderea și pentru a împiedica apariția situațiilor în care o singură persoană solicită azil în mai multe țări, fiecare stat membru trebuie să decidă când și dacă este în măsură să se ocupe de o cerere de azil. Normele comune ale UE permit identificarea rapidă a țării căreia îi revine responsabilitatea de a examina o solicitare de azil. Aceste norme țin cont de criterii precum țara în care se află membrii de familie ai solicitantului, țara în care locuiește solicitantul în momentul înaintării cererii, țara care i-a eliberat viza sau care a fost punctul de intrare în UE. Pentru a le sprijini în acest proces, statelor membre li s-a oferit acces la baza de date EURODAC. Aceasta permite compararea amprentelor pentru a verifica dacă un solicitant de azil a mai înaintat o cerere și în alt stat membru.

Condițiile de primire a solicitanților de azil

Solicitanților de azil aflați în așteptarea unei decizii cu privire la situația lor trebuie să li se asigure anumite produse de bază care să le permită să trăiască în condiții demne. Existența la nivelul UE a unor condiții de primire adecvate și comparabile îi va descuraja pe solicitanții de azil să se deplaseze dintr-un stat membru în altul în căutarea unui tratament mai generos. Potrivit standardelor minime în materie de primire, statele membre trebuie să le ofere solicitanților de azil sprijin material, respectiv cazare, haine, alimente și bani de buzunar. De asemenea, trebuie să se asigure că solicitanții primesc îngrijire medicală și psihologică, iar în cazul copiilor, acces la educație. Solicitanții de azil au dreptul de a-și reîntregi familia, de a participa la cursuri de formare profesională și, în anumite condiții, de a se integra pe piața muncii.

Ce face UE

Sistemul european comun de azil (SECA)

© European U

nion

Refugiat, într‑un centru de primire din Roma finanțat din Fondul european pentru refugiați.

11M I G R A ț I E ș I A z I L

Proceduri pentru recunoașterea statutului de refugiat

Modul în care statele membre acordă sau retrag statutul de refugiat diferă considerabil, în funcție de tradițiile lor constituționale și administrative. Cu toate acestea, este important să li se garanteze un anumit nivel de protecție persoanelor care fug de persecuții și au nevoie de sprijin internațional - solicitanții de azil trebuie să aibă acces la proceduri corecte și eficiente. Prin urmare, UE a definit regulile pentru întreaga procedură privind cererea de azil, inclusiv în ceea ce privește depunerea și examinarea cererii, tipul de ajutor acordat solicitantului, modalitățile de recurs în caz de refuz, măsurile care se impun dacă un solicitant se sustrage procedurii sau modul în care trebuie tratate cererile repetate. Astfel se creează un sistem coerent care garantează că deciziile sunt eficiente și echitabile și că toate statele membre ale UE examinează cererile aplicând standarde comune de înaltă calitate.

Criterii pentru obținerea statutului de refugiat

Înainte de a primi azil, o persoană trebuie să obțină statutul de refugiat. De aceea, este necesar ca statele membre să aibă aceeași definiție pentru termenul „refugiat”. În acest scop, UE a armonizat criteriile pe baza cărora se decide ce persoane pot dobândi acest statut: cetățeni din țări terțe sau apatrizi care locuiesc în afara țării de origine și care nu doresc sau nu se mai pot întoarce acolo pentru că au motive obiective să se teamă că vor fi persecutați din cauza rasei, religiei, naționalității, opiniei politice sau apartenenței la un anumit grup social.

Au dreptul la protecție subsidiară persoanele care, deși nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a obține statutul de refugiat, nu se mai pot întoarce în țara de origine pentru că riscă să sufere vătămări grave (pedeapsa cu moartea sau execuția, tortură sau tratament inuman ori degradant, amenințări grave ca urmare a violenței generalizate).

Cei care primesc protecție internațională beneficiază de un set minim de drepturi (de exemplu dreptul de a nu fi repatriați în țara în care riscă să fie persecutați, dreptul de ședere și de deplasare în interiorul și în afara țării de reședință). Aceste persoane trebuie să aibă acces la piața muncii, la sistemul de securitate socială, la asistență medicală, la educație și la alte programe care le pot facilita integrarea în țara de reședință. Totuși, în unele țări, este posibil ca beneficiarii protecției subsidiare să fie supuși unui tratament mai puțin favorabil, de exemplu în ceea ce privește accesul la sistemul de securitate socială.

Dialogul si cooperarea cu țările din afara UE

În contextul abordării globale privind migrația, UE dorește să promoveze protecția internațională și să sprijine țările din afara Uniunii în consolidarea sistemelor lor de azil. Scopul acestui demers este să le ofere acces la protecție celor care au nevoie de ea și, dacă se poate, în regiuni cât mai apropiate de cea de origine. În colaborare cu Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați, UE pune în aplicare programe de protecție regională destinate să amelioreze capacitățile de protecție ale regiunilor implicate și să le ofere refugiaților o mai bună protecție, prin intermediul unor soluții durabile (returnare, integrare locală, reinstalare într-o țară din afara UE).

Finanțare UE pentru primirea refugiaților și a solicitanților de azil

Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI 2014-2020) va contribui la sprijinirea și îmbunătățirea eforturilor depuse de statele membre pentru implementarea deplină și adecvată a sistemului comun de azil. Statele membre trebuie să aloce 20 % din resursele de care dispun în baza FAMI în vederea îndeplinirii acestui obiectiv. Crearea de condiții adecvate pentru persoanele strămutate, ca și pentru solicitanții și beneficiarii de protecție internațională, este una dintre activitățile care necesită cel mai mult sprijin.

În ultimii șase ani (2008-2013), acest sprijin a fost asigurat prin Fondul european pentru refugiați, care a alocat aproximativ 678 de milioane EUR în favoarea acțiunilor derulate la nivel național și european, în special în statele membre care au primit un număr mare de solicitanți de azil și ale căror capacități de primire și sisteme de azil au fost supuse unei presiuni ridicate. De asemenea, Fondul a susținut activitățile de relocare derulate de statele membre, adică transferul persoanelor care necesită protecție internațională dintr-un stat membru al UE în altul sau transferul dintr-o țară din afara Uniunii într-un stat membru (reinstalare).

Centru de primire a refugiaților ceceni din Lublin (Polonia), cofinanțat din Fondul european pentru refugiați.

12S ă Î N ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

În ultimii ani, UE a acționat în vederea îmbunătățirii sistemului comun de azil. Legislația a fost actualizată recent pentru a armoniza și mai mult procedurile naționale în materie de azil, astfel încât să fie mai rapide, mai corecte și mai eficiente. Acesta este un pas important nu numai pentru statele membre, ci și pentru solicitanții de azil, care vor beneficia de aceeași protecție în toată

Perspective

NA-06-14-045-RO

-C

Informații suplimentare

ISBN 978-92-79-42303-1doi:10.2775/67622

X Direcția Generală Afaceri Interne a Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs X Portalul UE privind imigrarea: http://ec.europa.eu/immigration X Rețeaua europeană privind migrația: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/networks/european_

migration_network/index_en.htm X Site‑ul UE privind integrarea: http://ec.europa.eu/ewsi X Biroul European de Sprijin pentru Azil: http://easo.europa.eu X Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați: http://unhcr.org/cgi-bin/texis/vtx/home X Aveți întrebări despre Uniunea Europeană?

Europe Direct vă stă la dispoziție: 00 800 6 7 8 9 10 11 − http://europedirect.europa.eu

Uniunea. În prezent, UE dorește să se asigure că statele membre aplică sistemul integral și în mod coerent. Rolul EASO va fi extins, în special în ceea ce privește cooperarea cu țări din afara UE. Uniunea va face și mai multe eforturi pentru a sprijini țările din afara sa în gestionarea aspectelor referitoare la azil și refugiați, inclusiv prin intermediul programelor de protecție regională.