Universitatea ,,Al. I. Cuza”, Iași

Master Criminalistică, Anul II

Bazele științifice ale identificării scriptorului:individualitatea si stabilitatea scrisului.

Hongu Alexandra

-2014-

1.Noțiuni introductive.

Comunicarea dintre oameni se realizeaza atât pe cale verbală cât și prin intermediul

scrisului, care constă în reprezentarea sunetelor și cuvintelor dintr-o limbă, prin semne

grafice.

Scrisul, ca mijloc de comunicare și fixare a ideilor, relevă o deprindere al cărei nivel

de concretizare este strâns legată de consecvența gesturilor inscriptorii, în special din perioada

învățării lui.

Ca mecanism fiziologic, scrierea este rezultatul activității unui ansamblu de legături

nervoase temporare și reflexe condiționate, un proces destul de complicat, bazat pe un

mecanism neuro-fiziologic sofisticat, generat de procesele nervoase superioare.

Definind acest proces, s-a considerat de către unii autori faptul că, scrisul constă ,,în

mișcări automatizate ale brațului, mâinii și degetelor, trebuie considerat ca o gesticulație

specială, ca o mimică a mâinii, de mare finețe și precizie”1, iar potrivit neurologului german

Rudolf Popahl care a studiat tensiunea scrisului in anii ´40, complexitatea motorie a scrisului

este rezultatul mişcărilor de “du-te vino”, provenite din inervaţia globului palid (globus

pallidus) şi din mişcarea singulară a provenienţei striaţiei (striatum) şi a scoarţei cerebrale

(cortex).

Pophal a studiat experimental baza fiziologică a mișcării grafice, distingând mișcări

automate, zise mișcări de du-te vino și mișcări voluntare, intenționate, denumite mișcări

unice.2

Alături de studiile lui Rudolf Pophal o contribuție esențială în acest domeniu al

grafologiei a avut-o și Girolamo Moretti. Fondator al şcolii grafologice italiene, a pus bazele

unei metode grafologice noi, având drept scop studierea psihofizică a omului pe baza

dinamicii mişcărilor sale. Ca şi Pophal, Moretti a prezentat în anul 1942 cercetările sale

referitoare la modul în care activitatea psihică şi nervoasă influenţează formarea constituţiei

umane.

Gestul grafic este astfel rezultatul dinamicii mișcării grafice, ca finalitate a proceselor psihoneurofiziologice.Gestul grafic nu se poate limita la semn şi la interpretarea fiecăruia dintre acestea, dar prin complexitatea activităţilor organelor interne care implică multiplicitatea mişcărilor involuntare, acesta trebuie luat în considerare împreună cu toate celelalte “simptome” ale scrisului şi cu dinamica acestora.

1 Athanasiu, Andrei, Tratat de grafologie, Ed. Humanitas, 1996, pg.13;2 Athanasiu, Andrei, Tratat de grafologie, Ed. Humanitas, 1996, pg.55.

2.Scrisul ca mijloc de identificare criminalistică.

In funcție de scopul urmărit scrisul interesează discipline foarte variate, caligrafia,

arhivistica, arheologia printre care și criminalistica.

Identificarea criminalistică reprezintă o activitate primordială pentru împlinirea actului

de justiție, pentru prevenirea comiterii faptelor sociale, fiind una din premisele identificării

judiciare. Pentru a se ajunge la identificarea judiciară sunt luate în considerare toate probele

administrate într-o cauză, inclusiv cele furnizate de identificarea criminalistică – concluziile

examinărilor criminalistice.

Printre activităţile de identificare oferite de practica criminalistică se numără şi

identificarea persoanei după scris, scrisul fiind considerat o urmă, dar una cu totul aparte.3

Dacă anumite categorii de urme provin de la un obiect și sunt realizate prin mulare

într-o masă primitoare sau prin depunere pe anumite suprafețe, scrisul este urmarea unei

activități nervoase și musculare a omului. Identificarea obiectului creator al urmei se

realizează prin identificarea caracteristicilor generale și a particularităților urmei respective și

a urmelor de comparație- striațiile de pe învelișul unor proiectile trase cu aceeași armă ori

crestele papilare de la amprentele aceluiași deget. In schimb, două texte aparținând unei

singure persoane chiar scrise în același moment nu vor corespunde niciodată perfect în toate

semnele grafice.4

Totuși, identificarea unei persoane de la care provine un scris este posibilă datorită

celor două proprietăți fundamentale ale scrisului – individualitatea și stabilitatea sa

relativă.Scrisul păstrează un stil personal, intim legat de caracteristicile individuale.

Metoda des utilizată, în ceea ce priveşte identificarea persoanei inclusiv în

identificarea persoanei după scris, este cea a comparaţiei, adică expertiza criminalistică a

scrisului care are ca scop identificarea persoanei, se rezumă la o examinare comparativă a

scrisului în litigiu faţă de scrisul model de comparaţie, bazată pe cele două proprietăţi

fundamentale ale scrisului şi anume: individualitatea şi stabilitatea relativă (aceeaşi situaţie şi

când e vorba de semnături).

Astfel, în demersul său întru aflarea adevărului, expertul analizează, pentru început,

caracteristicile, grafice ale fiecărui scris sau semnătură, separat pentru litigiu respectiv pentru

modelul de comparat, urmărind, în cazul scrisului abaterile de la modelul caligrafic ţinând

cont de modificarea literelor în funcţie de locul pe care îl ocupă în cuvânt şi de modul în care

se realizează legătura lor cu alte litere, de grosimea traseelor grafice, unghiurile de înclinaţie a

acestor trasee etc. iar în cazul semnăturilor urmărind limitele în care se înscriu variaţiile

traseelor grafice şi dominantele acestora.

Ulterior, identificării caracteristicilor generale respectiv a celor particulare

(individuale, specifice, speciale), examinatorul utilizează analiza comparativă a litigiului faţă

de modelul de comparat pe baza caracteristicilor reprezentative din cele două categorii,

3 Ionescu Lucian, Expertiza criminalistică a scrisului, Ed, C. H. Beck, București, 2010, pg. 9.4 Ionescu Lucian, Expertiza criminalistică a scrisului, Ed, C. H. Beck, București, 2010, pg. 10.

urmărind cum sunt dispuse şi în ce combinaţii apar particularităţile identificate în cadrul

examinării separate.

3.Mecanismele fiziologice ale executării scrisului.

Scrisul – ca mijloc de fixare şi comunicare a ideilor – este dependent de scoarţa

cerebrală, care comandă punerea în mişcare şi controlează actul scrierii. Mecanismul

fiziologic al deprinderii de a scrie este dat de un complex de legături nervoase temporare şi de

reflexe condiţionate, un proces destul de complicat, bazat pe un mecanism neuro-fiziologic

sofisticat, generat de procesele nervoase superioare.

Procesul de formare a scrisului parcuge la început o perioadă de activitate voluntară,

când semnele grafice executate tind să fie cât mai apropiate ca formă de semne grafice ce

servesc drept model. Astfel în această perioadă începe să se manifeste o organizare a

proceselor nervoase, gesturile fizice, mişcările grafice căpătând un caracter conştient.

Pe măsura fixării acestor gesturi, are loc formarea unor reflexe ce conduc la executarea

automată a construcţiilor grafice într-un anumit mod, fără ca atenţia să fie îndreptată neapărat

către aceste mişcări. Astfel are loc o automatizare a operaţiilor, scrisul dobândind un stereotip

dinamic.

Acest stereotip dinamic ce ia naştere în urma a numeroase repetări şi exerciţii, perioadă

în care are loc un proces de fixare, de automatizare a deprinderilor, este capabil de

perfecţionare. Dobândirea steriotipului dinamic începe odată cu depărtarea de modelul

caligrafic concomitent cu apariţia unor forme grafice ce au caracter personal.

Scrisul reprezintă un element preţios de individualizare şi de identificare, ajutând la

diferenţierea unei persoane de alte persoane care au aceeaşi deprindere, manifestată însă prin

construcţii grafice diferite.

2.1. Individualitatea scrisului.