Referat 2_Personalitati Accentuate

Personalităţi accentuate 1

Universitatea Titu MaiorescuFacultatea de Psihologie

Psihologie judiciară

Personalităţi accentuate

1


Cuprins

Tipuri de personalitate.....................................................................................................................4Personalitatea demonstrativă...........................................................................................................4Personalitatea hiperexactă................................................................................................................4Personalitatea hiperperseverentă......................................................................................................4Personalitatea nestăpânită................................................................................................................5Personalitatea hipertimică................................................................................................................5Personalitatea distimică...................................................................................................................5Personalitatea labilă.........................................................................................................................5Personalitatea exaltată.....................................................................................................................6Personalitatea anxioasă....................................................................................................................6Personalitatea emotivă.....................................................................................................................6Personalitatea extravertită................................................................................................................6Personalitatea introvertită................................................................................................................6Tulburări de personalitate................................................................................................................7Personalitatea paranoidă..................................................................................................................7Personalitatea schizoidă...................................................................................................................7Personalitatea schizotipală...............................................................................................................7Personalitatea dissocială..................................................................................................................8Personalitatea Borderline.................................................................................................................8Personalitatea histrionică.................................................................................................................8Personalitatea narcisică....................................................................................................................9Personalitatea dependentă...............................................................................................................9Personalitatea anancastă..................................................................................................................9Personalitatea emoţional-instabilă.................................................................................................10Personalitatea depresivă................................................................................................................10Personalitatea pasiv-agresivă.........................................................................................................10Personalitatea evitantă...................................................................................................................10Personalitatea infractorului............................................................................................................10Descrierea personalităţii unui coleg………………………………………………………….…..13Bibliografie....................................................................................................................................14

2


Oamenii nu se deosebesc între ei numai prin trăsăturile accentuate ale firii lor, ci şi prin felul lor de a fi. Chiar dacă nu au nicio trăsătură care să îi deosebească de media generală, ei nu sunt totuşi la fel. Este vorba de acele particularităţi care transformă o fiinţă umană într-o individualitate.

Ceea ce îi deosebeşte pe oameni între ei, este rezultatul dezvoltării lor diferite în cursul vieţii, şi nu felul lor de a fi înnăscut. Comportamentul lor diferă în funcţie de familia în care au crescut, de şcoala la care au învăţat, de profesia pe care o au şi de oamenii cu care intră în contact. Aşa cum oamenii sunt diferiţi din punct de vedere fizic, aşa sunt diferiţi şi din punct de vedere psihic.

Karl Leonhard înţelege prin trăsături accentuate ale firii omului, însuşirile personalităţii care detaşează persoana de limitele normalului şi o situează în zona de trecere către maladaptare, mai ales în condiţii defavorabile de viaţă, fără a fi vorba de personalităţi abnorme.

Kurt Schneider diferenţiază personalităţile normale de cele anormale prin aceea că personalităţile anormale sunt reprezentate de variaţiile şi divergenţele situate deasupra sau sub zona mijlocie şi, ca atare, el extinde zona anormalului atât asupra personalităţilor caracterizate pozitiv cât şi a acelora caracterizate negativ.

Pare complicat a defini normalul, la fel şi sănătatea mintală, aici fiind mai adevărată ca oriunde în altă parte părerea că acest atribut al omului nu se poate cuantifica precis. Dicţionarul de psihologie LAROUSSE precizează că normalitatea este o noţiune relativă, variabilă de la un mediu socio-cultural la altul şi în plus face interesanta precizare că în medicină există tendinţa de a se asimila omul normal individului perfect sănătos, individ care la drept vorbind nu există.

Normalitatea, adică sănătatea, în cazul nostru cea mintală este o rezultantă complexă a unei mulţimi de parametri ai vieţii organice şi sociale, aflaţi în echilibru dinamic, ce se proiectează pe modelul genetic al existenţei individuale, nealterat funcţional şi morfologic, în istoria sa vitală. Manifestarea acestei stări de sănătate ar fi existenţa unei judecăţi şi a unei viziuni realist-logice asupra lumii, dublate de existenţa unei discipline psihologice şi sociale, pe fundalul bucuriei de a trăi şi al echilibrului introversie-extroversie.

Personalităţile accentuate sunt acele personalităţi ale căror trăsături diferă în sfera: aspiraţiilor şi predispoziţiilor, afectiv voliţională, asociativ verbală, faţă de cele întâlnite în medie la populaţie.

Trăsăturile accentuate sunt mult mai puţin numeroase decât cele ce prezintă variaţii. Este vorba tocmai de acele însuşiri care manifestă tendinţa de a aluneca spre anormal. Câte ceva din trăsăturile anancaste, isterice sau paranoide există în fiecare om, dar atunci când există într-un grad redus, ele nu apar în mod manifest. Când, însă, acestea ajung la o anumită intensitate, ele îşi pun amprenta pe personalitatea omului, iar când se accentuează şi mai mult, ajung să perturbe structura personalităţii, ajung să fie anormale.

Drept personalităţi anormale, ar trebui să calificăm numai pe acei oameni care se deosebesc într-o măsură atât de mare de medie, încât au dificultăţi în a se adapta cerinţelor vieţii. Nu există însă o graniţă fixă între oamenii medii obişnuiţi şi personalităţile accentuate.

De asemenea, nu există reguli precise pentru a identifica personalităţile accentuate, deoarece întrebările referitoare la firea omului permit prea multe posibilităţi de interpretare sau acelaşi subiect poate da răspunsuri diferite la aceeaşi întrebare, în funcţie de modul cum a înţeles-o. Mijloacele esenţiale pentru aprecierea unei personalităţi sunt observarea şi explorarea.

Elemente principale în diagnosticarea personalităţii accentuate sunt : observarea mimicii, observarea gesturilor, observarea intonaţiei, mobilitatea intelectuală, raportările nemijlocite la atitudinile efective de viaţă, analiza sistemului de relaţii, reacţiile exterioare, perseverenţa,

3


conştiinciozitatea, seriozitatea, viaţa intimă şi particulară, variaţiile afective, oscilaţiile sentimentale.

Tipuri de personalitate

1.Personalitatea demonstrativă (sau isterică) Se distinge prin capacitatea de a uita tot ce nu îşi doreşte să îşi amintească, deci de a

minţi cu seninătate. Ei refulează (inhibă) tot ce nu corespunde cu proiecţia lor despre sine, astfel încât ajung să performeze un rol cu totul străin de ceea ce sunt ei de fapt. Lauda de sine se conjugă cu activitatea în sprijinul modului în care ar dori să se definească, astfel încât pe termen scurt ei pot convinge anturajul despre autenticitatea rolului pe care îl joacă. Adaptabilitatea excesivă precum şi tendinţa de autocompătimire sunt alte trăsături ale personalităţii de acest tip. Minciuna conştientă este asociată cu o conştiinţă încărcată şi cu teama ca nu cumva să se descopere adevărul: individul se simte nesigur, jenat, poate avea reacţii fizice. Demonstrativii înlatură prin refulare inhibiţiile prin care omul obişnuit le are când încearcă să se impună în detrimentul celorlalţi. Omul obişnuit nu se laudă singur pentru că se teme de dezaprobarea celorlalţi, pe când personalitatea demonstrativă se bucură fără rezerve de aureola pe care singură şi-o atribuie. Se consideră întotdeauna mai neîndreptăţit decât alţii, mai lovit de soartă, în cazul unor necazuri generale (creşteri de preţuri, catastrofe, evenimente neplăcute, epidemii), atunci când se îmbolnăveşte se consideră mult mai grav bolnav decât alţii, gesturile şi mimica subliniază cele pe care le afirmă despre gravitatea bolii şi de obicei se laudă autocompătimindu-se. Datorită incapacităţii decizionale aceste persoane afirmă mereu că nu au noroc în dragoste, în legăturile pe care le întemeiază. Explicaţia este dorinţa de a rezolva problema în prezent fără a analiza consecinţele pe termen lung.

2. Personalitatea hiperexactă Este reprezentativă pentru persoanele care doresc ca totul să se desfăşoare după o ordine

anume. Ei doresc ca totul să fie previzibil, logic, viaţa să nu aducă surprize. Sunt incapabili de a lua decizii pentru că vor ca cele mai mici amănunte să fie luate în calcul (este metoda acestor indivizi de a controla anxietatea). Dezvoltă adesea obsesii (exemplu: praful ca “inamic”, firele de păr ca primejdii potenţiale pentru sănătate, microbii ca agenţi patogeni etc.). Meticulozitatea şi ataşamentul faţă de rutină, care în mediul casnic pot deveni o povară, în organizaţii pot fi benefice pe anumite poziţii: hiperexacţii nu agreează schimbarea locului de muncă, deci vor fi angajaţi fideli. Firile hiperexacte vor să chibzuiască totul până la cele mai îndepărtate consecinţe, nu pot alunga din conştiinţă ideea că ar putea găsi o soluţie şi mai bună. Subiectul verifică tot ce a făcut pentru a vedea dacă nu a uitat sau a greşit ceva, dacă lucrurile sunt suficient de bune. Revine asupra lucrurilor perfecţionându-le cu meticulozitate, dar rămânând tot timpul în urmă. Ei nu pot accepta principiul “merge şi aşa”.

3. Personalitatea hiperperseverentă Se distinge prin perseverenţa anormală a afectelor. La personalităţile medii, afectele

odată declanşate se estompează: la hiperperseverenţi, ele se estompează mult mai încet, iar ecoul lor este mai profund. Consecinţele vor fi susceptibilitatea extremă, capacitatea de a se simţi vizat sau jignit extrem de uşor. Ei vor fi definiţi de cei din jur drept “ranchiunoşi”, “oameni care nu iartă şi nu uită”. Hiperperseverenţii sunt dornici de prestigiu personal (prestigiul sau realizările grupului nu înseamnă mare lucru pentru ei, oricum nu sunt personalităţi de grup). Afectele care

4


persistă timp îndelungat pot ajunge să domine gândirea, astfel încât duc la idei fixe obsesive. Evoluează uşor spre firea paranoidă care are tendinţa la idei prevalente şi idei fixe. Firea hiperperseverentă poate evolua pozitiv spre mari ţeluri şi realizări sau negativ având un efect distructiv asupra comunităţii.

4. Personalitatea nestăpânită Se manifestă prin dominarea anormală a comportamentelor de către impulsuri. Noţiunea

de impuls în sens general se referă la o dorinţă vie de descărcare nervoasă resimţită mai mult corporal decât psihic. Aceasta determină o capacitate scăzută de adaptare la situaţiile sociale, o intensificare a conflictelor interpersonale (atunci când apar) şi deci o istorie fluctuantă la locul de muncă. Aceste persoane reacţionează în mod impulsiv: când nu le convine ceva nu caută posibilitatea unei medieri ci îşi manifestă nemulţumirea prin mimică şi cuvinte. Gândirea lentă şi uşor greoaie, asociată cu vorbirea scăzută, face să nu fie găsiţi des în funcţii înalte sau în poziţie socială bună. Se ceartă cu şefii şi colaboratorii, devin agresivi, nu se mai gândesc la urmări, îşi dau demisia sau pleacă de la lucru fără să îşi reprezinte consecinţele negative ale comportamentului lor. Totuşi, chiar dacă dispoziţiile sunt schimbătoare, relaţiile de cuplu tind să fie constante. Unii din ei devin alcoolici cronici, beau fără să se gândească la prejudicii profesionale, familiale sau privind sănătatea. Nu sunt capabili de crime premeditate, dar se înregistrează uneori comportamente criminale, impulsive, prin acte de violenţă fizică.

5. Personalitatea hipertimicăHipertimicul priveşte viaţa numai sub latura ei plăcută, trece cu uşurinţă peste necazuri.

Atât timp cât au public hipertimicii vorbesc şi povestesc fără să devină plictisitori deoarece schimbă tot timpul subiectul, aduc în discuţie teme noi, povestirile sunt pline de glume. Viaţa este privită sub latura ei pozitivă, iar un hipertimic are mereu iniţiative în toate domeniile. Dacă firea hipertimică este excesiv de accentuată, veselia devine o primejdie deoarece toate lucrurile sunt tratate extrem de superficial. Din cauza lipsei simţului datoriei, se ajunge la abateri de la etică.

6. Personalitatea distimică La un grad mai ridicat devine un temeperament subdepresiv. Aceşti oameni sunt serioşi şi

afectaţi în permanenţă în mare măsură doar de evenimentele triste ale vieţii; evenimentele zguduitoare le adâncesc starea subdepresivă pe durate foarte lungi de timp. Iniţiativa de a acţiona este redusă, iar gândirea este mai lentă decât a celorlalţi. Ţinuta etică este foarte serioasă, sunt retraşi, nu apreciază bucuriile obişnuite ale vieţii. Au un randament în general redus prin lentoarea gândirii şi acţionism scăzut. Îşi iau obligaţiile în serios, toată lumea îi consideră “persoane de încredere”. Lipsa de acţiune şi de atitudine activă îi împiedică să-şi organizeze viaţa în mod raţional, cel mai adesea sunt persoane mediocre.

7. Personalitatea labilăPot fi observate alternări de stări hipertimice cu stări distimice. Când aceste stări sunt

accentuate este vorba de o fire ciclotimică. La această fire cei doi poli hipertim şi distim alternează rapid fără un motiv exterior. Evenimentele fericite declanşează întregul tablou al hipertimiei: bucurie, dorinţa de a acţiona, de a vorbi, de a face digresiuni; evenimentele nefericite declanşează întregul tablou al depresiei: lentoare în gândire şi acţiune, depresiune. Oscilaţiile de la un pol la altul sunt declanşate nu doar de evenimente, ci şi de atmosfera generală din mediul

5


înconjurător. Individul cu fire labilă pare un cameleon care îşi schimbă dispoziţia conform mediului: într-o societate veselă devine cel mai vesel, chiar centrul atenţiei; într-o societate sobră este cel mai sobru.

8. Personalitatea exaltatăDacă ajunge la o dimensiune psihopată, poate fi denumit anxios-fericit, fiind caracterizat

de oscilaţii ale dispoziţiei. Aceşti indivizi reacţionează mult mai intens la întâmplările vieţii decât oamenii obişnuiţi. La întâmplările îmbucurătoare reacţia este entuziasmul, iar la întâmplările triste reacţia este disperarea. Sunt pasionaţi de: muzică, artă, natură, sport, religie până la extaz. Sunt suporteri fanatici, ecologişti neobosiţi, practicanţi religioşi până la epuizare. Sunt profund nefericiţi pentru eşecuri care s-ar putea remedia uşor, pentru decepţii care nu durează mai mult de o zi, pentru boli banale ale rudelor sau pentru mici pierderi suferite de prieteni. Firea exaltată se întâlneşte adesea la artişti şi poeţi ilustrând destul de clar necesitatea existenţei unui raport afectiv puternic între individ şi artă care face ca talentul să se transforme în operă.

9. Personalitatea anxioasăAre modelul în copilărie, atunci când frica domină întreaga personalitate a copilului şi se

referă la acei copii care se tem de orice si nu îndrăznesc să se apere şi devin ţinta celorlalţi. La adulţi frica nu mai are o influenţă atât de dominantă, nu sunt atât de slabi ca în copilărie, persistă totuşi incapacitatea de a se afirma în cazul unor divergenţe de opinii cu alte persoane, dacă oponentul adoptă o atitudine energică, fricoşii dau speriaţi înapoi. Sunt calificate drept persoane timide şi de aici o nuanţă de docilitate. Au o hiperiritabilitate a sistemulul neurovegetativ, care nu face decât să sporească reacţia fiziologică la spaimă, în special în domeniul cardiac şi să intensifice frica, astfel dezvoltă frecvent nevroze hipocondriace.

10. Personalitatea emotivăSe caracterizează prin reacţii de mare sensibilitate, emotivii nu sunt impresionaţi de

gesturi grosolane, ci de cele spirituale. Ei nu reacţionează exaltat, ci sentimental. Sunt persoane miloase, care se înduioşează, impresionabile de produse artistice sau de măreţia naturii . Le dau uşor lacrimile, de exemplu când urmăresc o poveste tristă sau un film emoţionant. Unii copii sunt atât de sensibili încât nu li se pot spune basme deoarece când lucrurile iau o întorsătură rea, izbucnesc în lacrimi şi foarte adesea nu mai vor să asculte. Mimica îi trădează, orice reacţie afectivă li se poate citi pe faţă. Din cauza acestei sensibilităţi, o traumă poate duce uşor la depresie.

11. Personalitatea extravertităIndividul extravertit este orientat mai mult spre lumea percepţiei decât spre imaginaţie.

Este în căutare de impresii exterioare, îi plac ieşirile în public, se simte bine între oameni, îi place sportul, îi plac călătoriile. Este sociabil, comunicativ, cu initiativă. Are un deosebit simţ practic şi se adaptează uşor unor noi condiţii de viaţă.

12. Personalitatea introvertităIntrovertitul este mai mult interesat de propriile gânduri. Îşi canalizează energia spre

propriile idei, spre lumea sa lăuntrică, construindu-şi un bogat univers interior. Dispune de o bună atenţie interioară, gândire abstractă şi profundă, hotărâre, manifestând tendinţe de izolare şi

6


anxietate. Introvertitul nu cultivă relaţiile sociale, este o fire contemplativă, rezervată, lipsită de încredere de sine.

Tulburări de personalitate

13. Personalitatea paranoidăTulburarea este caracterizată printr-o neincredere pervazivă şi suspiciozitate faţă de

ceilalţi, astfel încât motivele conduitei lor sunt interpretate ca răuvoitoare. Tulburarea apare la adultul tânăr deşi aspecte ale personalităţii paranoide sunt evidente încă de la vârsta şcolară şi mai ales după adolescenţă. Individul se caracterizează prin:-suspiciozitate exagerată faţă de persoane din grupul familial sau profesional, referitoare la realele intenţii ale acestora-neincredere generalizată, uneori jignitoare, faţă de relatarea de date, fapte, situaţii şi evenimente -interpretativitate, mai ales când datele, faptele şi situaţiile prezentate vizează interesele personale, cel în cauză trece de la indoială şi neincredere la interpretare-tendinţe de putere, succes, valorizare, reţinere, distanţare, nonconfidenţialitate, ermetizare-dificultăţi interrelaţionale, de integrare şi armonizare în grupul familial şi socioprofesional-nevoia de a fi recunoscut, stimat, preţuit, pentru care nu ezită să-şi sublinieze ori să-şi supraestimeze meritele, realizările şi posibilităţile-slabă toleranţă la pierdere, eşec sau frustrare, situaţii care, în loc să-l demobilizeze, îi exacerbează eforturile de promovare, ascensiune, câştig şi realizare-intoleranţă la minimalizare, rejecţie, ignorare, dar mai ales la observaţii critice, depreciative, pentru care prezintă o alergie psihică-atitudine de supraestimare şi fantezii de omnipotenţă şi grandoare-tendinţa la autonomie, incapacitate de cooperare.

14. Personalitatea schizoidă (a nu se confunda cu schizofrenia) Se caracterizează prin tendinţa de izolare. Firi reci, închise, par adesea impasibili, detaşaţi

şi greu de înţeles. Par indiferenţi la elogii sau la criticile celor din jur. Preferă tăcerea în loc de conversaţie şi este perceput de către ceilalţi ca fiind lipsit de simţul umorului. Tulburarea de personalitate schizoidă se caracterizează clinic printr-un grad semnificativ de introversie, detaşare de realitate, sociofobie, nonimplicare şi slabă disponibilitate de rezonanţă afectivă.

Individul cu personalitate schizoidă se caracterizează prin : -slaba disponibilitate de a trăi eşecul, pierderea, frustraţia, ca şi satisfacţia, succesul, realizarea-preferinţa pentru activităţi solitare sau desfăşurate în izolare-conduita neconvenţională, neconformistă sau bizară-indiferenţă faţă de lauda sau critica celorlalţi-înclinaţia spre introspecţie şi reverie-preocupări reduse ori absente pentru activitatea sexuală şi de aceea, cei mai mulţi dintre ei nu se căsătoresc.

15. Personalitatea schizotipalăSe caracterizează prin : aspecte particulare şi excentricităţi în comportament şi în

prezentare, rezonanţă afectivă redusă, cu slabe capacităţi de reacţie la situaţii stresante, psihotraurnatizante sau frustrante, relaţionare slabă, cu sociofobie şi absenţa prietenilor sau a confidenţilor, ideaţie dominată de convingerea că posedă însuşiri rare, particulare, ilustrate prin

7


clarviziune, capacitate de premoniţie, telepatie sau superstiţie, convingeri insolite, ciudate sau gândire magică, ce determină un comportament particular al persoanei, neconcordant cu normele, regulile şi obiceiurile grupului cultural căruia îi aparţine.

16. Personalitatea dissocialăTulburarea dissocială se caracterizează printr-un pattern pervaziv de sfidare şi violare a

normelor, regulilor şi obligatiilor sociale şi, implicit, a drepturilor celorlalte persoane. Individul este caracterizat prin :-sfidarea şi violarea normelor, regulilor şi obligaţiilor sociale-conduita insensibilă, arogantă şi dispreţuitoare la drepturile, sentimentele şi suferinţele celorlalţi-lipsa de regret, de remuşcare sau a sentimentelor de culpabilizare referitoare la actele sale condamnabile-iritabilitate, impulsivitate, manifestări clastice şi agresivitate la contrariere, opoziţie sau incitare-ignorarea expectaţiilor negative şi a consecinţelor, uneori catastrofale, generate de conduita lor impulsivă, ceea ce îi conduce la ruină economică şi privare de libertate-incapacitatea de a invăţa din experienţele negative şi din sancţiunile primite-incapacitatea de a menţine relaţii autentice şi durabile, deşi le poate iniţia cu uşurinţă-instabilitate psihică ce poate fi constatată in plan relaţional, profesional şi sentimental-siguranţă de sine, aroganţă, supraestimare şi dispreţ pentru muncă, pe care o consideră înjositoare-aspect şi tinută corectă, agreabilă, volubilitatea in comunicare, disponibilităţi formale, uneori seducătoare.

17. Personalitatea BorderlineTrăsăturile acestei tulburări sunt :

-intensitatea şi versatilitatea relaţiilor interpersonale – relaţiile interpersonale sunt intense, dar foarte schimbătoare sub aspectul conţinutului afectiv, care poate trece de la o extremă la alta fără motive reale şi in mod rapid -reacţii impulsiv-agresive la incitaţii minime - eşecuri, pierderi, frustraţii, dar mai ales contrarieri, determină reacţii ample, hipermetrope, cu dezlănţuiri clastice şi agresive, incontrolabile-intoleranţa solitudinii - persoanele cu tulburare Borderline prezintă o marcată indisponibilitate pentru starea de singurătate-reactivitatea şi instabilitatea dispoziţiei-comportamentul imprevizibil.

18. Personalitatea histrionică Manifestă un comportament dramatic şi intens exprimat (ca şi cum ar juca pe o scenă

invizibilă). Având stima de sine scăzută, caută permanent atenţia celor din jur prin toate mijloacele posibile: intonaţie, tonul vocii, vestimentaţie. Discursul lor este mai degrabă emoţional decât raţional, şi au tendinţa de a face exagerări şi de percepe extrem persoanele (fie idealizează, fie depreciază). Capacitatea de autoobservare şi autoevaluare este foarte scăzută. Este o tulburare ilustrată prin extraversie, sociofilie, comunicabilitate, inpresionabilitate, labilitate dispoziţională şi conduită demonstrativă, de ro1. Trăsături caracteristice sunt: -polarizarea atenţiei celorlalţi

8


-comportament seducător şi provocator, intâlnit nu numai la femei, ci şi la bărbaţi, cu marcată tendinţă de a-l scoate pe cel vizat din rutină şi indiferenţă-impresionabilitate, sugestibilitate, permeabilitate dispozitională-comunicare colorată, metaforică, impresionabilă-redusă disponibilitate sau incapacitate de menţinere a relaţiilor-aviditate pentru noutate, stimulare sau schimbare, întrucât el suportă greu obişnuinţa, rutina şi stereotipia existenţei-comportament manipulativ, orientat spre satisfacerea propriilor interese, dar mai ales spre dominarea emoţionala a partenerului.

19. Personalitatea narcisică Are un simţ nejustificat al propriei importanţe şi fantezii excesive despre succes, putere şi

realizări. Adesea se preocupă mult de aparenţa fizică şi vestimentară. Are sentimentul că este excepţional, deasupra oamenilor de rând şi i se cuvine mai mult decât altora. Aşteaptă atenţie excesivă din partea celorlalţi şi privilegii fără a fi obligat la reciprocitate. Are tendinţe manipulatorii şi dovedeşte prea puţină empatie în relaţii. Se caracterizează prin:-autoevaluare exagerată, nerealistă, fantezistă-idealizarea propriei persoane-invocarea explicită şi implicită prin conduită a calităţilor sale excepţionale şi a importanţei sale-conduită distantă, arogantă-nonreceptivitate şi insensibilitate la opinii diferite, sfaturi sau îndemnuri-aviditate pentru titluri, demnităţi, situaţii, onoruri, ranguri-manipulator al relaţiilor interpersonale, pe care le orientează şi le dirijează în favoarea sa, în vederea atingerii scopurilor sale-sensibilitatea la critică, insucces, frustraţie sau pierdere-sentimente ostile sau malefice, pe care le proiectează asupra interlocutorilor care nu-şi exprimă suficient, sau in mod evident, admiraţia faţă de el.

20. Personalitatea dependentăTulburarea dependentă a personalităţii se caracterizează prin autostimă redusă,

neîncredere in posibilitatile proprii, nevoie excesivă de ocrotire şi ingrijire, incapacitatea de a lua decizii in probleme curente şi tendinţa continuă de a acorda altuia girul propriilor responsabilităţi. Trăsăturile dominante sunt: - autostimă redusă prin subestimarea calităţilor şi disponibilităţilor proprii- nevoia de aprobare, de acceptare şi de suport- sacrificii in vederea obţinerii aprobării suportului şi îngrijirii- dificultatea sau incapacitatea de a lua decizii in probleme curente- reducerea sau anularea iniţiativelor- nevoia de ataşament şi teama de a fi abandonat- toleranţă excesivă faţă de persoana investită ca protector- limitarea relaţiilor sociale la cei de care sunt dependenţi- evitarea responsabilităţilor.

21. Personalitatea anancastă Principalele trăsături sunt:

9


-înalta valorizare a reglementărilor, regulilor şi ordinelor, astfel încât, in mediul familial sau profesional, disciplina este un principiu de existentă, iar simţul datoriei un deziderat imediat-perfecţionism extrem- conştiinciozitate, scrupulozitate, inflexibilitate- intoleranţă faţă de indiferenţă, compromis şi corupţie- exigenţă faţă de ceilalţi şi tendinţa de a le impune propriile standarde, rigori sau stil de viaţă- teama de schimbare - adepţi ai stabilităţii şi conservatori prin definiţie- incapacitate de exprimare a sentimentelor tandre- relaţii interpersonale reduse.

22. Personalitatea emoţional-instabilăÎn definiţia tulburării emoţional-instabile sunt implicate trăsăturile cardinale ale acesteia

şi anume “instabilitatea afectivă şi tendinţa marcată de a acţiona impulsiv, fără luarea în consideraţie a consecinţelor”. Trăsături principale: -manifestări impulsive, non deliberative-minimalizarea sau ignorarea de către persoana în cauză a consecinţelor negative ce apar in urma actelor şi manifestărilor impulsive-apreciere retrospectivă realistă şi critică, deseori urmată de scuze şi regrete-instabilitate şi versatilitate dispoziţională.

23. Personalitatea depresivăEste caracterizată de pesimism, individul vede doar latura sumbră a lucrurilor, posibile

riscuri, minimalizează aspectul pozitiv. Are tot timpul o dispoziţie tristă, posacă, nu simte plăcere, nu se simte „la înălţime”, nu iubeşte viaţa, vede lucrurile „în negru”, nu simte bucurie, fericire chiar daca are parte de întâmplări care să îl facă sa aibe aceste sentimente, se simte vinovat de lucruri de care în realitate nu este, are tendinţa de a medita la greşeli, se simte o persoană inferioară, obosită.

24. Personalitatea pasiv – agresivăEste o personalitate ce manifestă rezistenţă la exigenţele celorlalţi, discută excesiv de

mult ordinele, este reprezentată de indivizi îmbufnaţi, care devin ineficienţi intenţionat, care se plîng tot timpul că sunt neînţeleşi sau rău trataţi, vor ca toată lumea sa fie amabilă cu ei, vor să li se ceară mereu părerea, nu acceptă criticile, nu le place să fie supuşi.

25. Personalitatea evitantăEste caracterizată prin hipersensibilitate, individul este înspăimântat de critici şi ironii, se

teme de ridicol, evită relaţiile cu ceilalţi, evită situaţiile când ar putea fi jignit, are o stimă de sine redusă, îşi subestimează capacităţile şi reuşitele, îi este teamă de eşec, de aceea optează pentru roluri mărunte, refuză invitaţii de a ieşi în public, din teama de a nu se simţi stingher, cel mai bine se simte în familie şi nu în compania altor persoane străine.

Personalitatea infractorului

Personalitatea umană ca realitate specifică, originală, rămane sistemul fundamental de referinţă pentru toate relaţiile şi activităţile sociale, inclusiv pentru cele pe care le implică şi

10


determină delincvenţa. Conceptul de personalitate circumscrie şi include in structura sa o realitate pe care o parcurge orice individ pe traiectoria procesului dialectic al devenirii şi afirmării sale in viaţa socială, bineinţeles cu particularităţile date de imensa variabilitate şi infinitate umană. Astfel, infractorul – ca personalitate – se incadrează in mod firesc in aceeaşi schemă de evoluţie. El nu poate fi dislocat din cadrul său normal de viaţă şi din contextul personalităţii umane atunci cand i se analizează comportamentul anormal, după cum – infractorul nu poate fi izolat, de regulă, nici de colectivităţile şcolare sau de muncă – deci de societate – atunci cand face obiectul reeducării.

Investigarea personalităţii infractorului si conturarea unei tipologii, presupune cunoaşterea aspectelor generale si speciale ale acesteia (anatomice, fiziologice, psihologice, sociologice, economice, culturale etc.), care implicit influentează sau determină comiterea infracţiunii. Infractorii reprezintă o categorie socială aparte, cu o mare diversitate comportamentală. Fiecare infractor este un caz particular, care se caracterizează printr-o seamă de trăsături fiziologice, psihologice şi atitudini sociale care nu se regăsesc intocmai la toţi infractorii. Din această cauză propunerea unei tipologii a infractorilor este dificilă.

Personalitatea infractorului, ne ajută să sesizăm că infractorii – care sunt fiinţe umane variate şi infinite ca toate celelalte – au câteva lucruri comune intre care cel mai sigur este acela că toţi au săvarşit infracţiuni şi cei mai mulţi dintre ei se formează fără şcoală şi trăiesc o viaţă fără muncă.

Infractorul se prezintă ca o personalitate deformată, ceea ce îi permite comiterea unor acţiuni atipice, cu caracter antisocial sau disocial. El apare ca un individ cu o insuficientă maturizare socială, cu deficienţe de integrare socială, care intră în conflict cu cerinţele sistemului valorico-normativ şi cultural al societăţii în care trăieşte.

Studiindu-se diferite categorii de infractori sub aspectul particularităţilor psihologice, s-a reuşit să se stabilească anumite caracteristici comune care se regăsesc la majoritatea celor care incalcă in mod frecvent legea.

Inadaptarea socialăOrice infractor este un inadaptat din punct de vedere social. Inadaptaţii, cei greu

educabili, sunt elemente a căror educaţie s-a realizat in condiţii neprielnice şi in mod nesatisfăcător. Anamnezele făcute infractorilor arată că, in majoritatea cazurilor, aceştia provin din familii dezorganizate unde nu există condiţii, pricepere sau preocupare necesară educării copiilor. Atitudinile antisociale care rezultă din influenţa necorespunzătoare a mediului duc la înrădăcinarea unor deprinderi negative care, in diferite ocazii nefavorabile pot fi actualizate, conducând la devianţă şi apoi la infracţiune.

Duplicitatea comportamentuluiInfractorul lucrează in taină, observă, planuieşte şi execută totul ferit de ochii oamenilor,

in general şi ai autorităţilor in special. Duplicitatea infractorului este a doua lui natură, care nu se maschează numai in perioada in care comite fapta infracţională, ci tot timpul. El joacă rolul omului corect, cinstit; acest “joc” artificial îi denaturează actele şi faptele cotidiene, făcându-l uşor depistabil pentru un bun observator.

Imaturitatea intelectualăAceasta constă in incapacitatea infractorului de a prevedea pe termen lung consecinţele

acţiunii sale antisociale. Imaturitatea intelectuală inseamnă o capacitate redusă de a stabili un raport raţional intre pierderi şi câştiguri in proiectarea şi efectuarea unui act infracţional.

11


Imaturitatea afectivăDatorită dezechilibrului psihoafectiv, imaturitatea afectivă duce la o rigiditate psihică, la

reacţii disproporţionate, predominând principiul plăcerii in raport cu cel al realităţii. Imaturul afectiv recurge la comportamente infantile (accese de plâns, crize etc.) pentru obtţnerea unorplăceri imediate, infractore şi uneori nesemnificative.

Instabilitatea emotiv-acţionalăInfractorul este un individ instabil din punct de vedere emotiv-acţional, un element

care in reacţiile sale trădeaza discontinuitate, salturi nemotivate de la o extremă la alta, inconstanţă in reacţii faţă de stimuli. Această instabilitate este o trăsatură esenţială a personalităţii dizarmonic structurată a infractorului. Instabilitatea emotivă se caracterizează prin: lipsa unei autonomii afective, insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv, slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare, indeosebi a celor morale etc.

Sensibilitatea deosebităAnumiţi excitanţi din mediul ambiant exercită asupra lor o stimulare spre acţiune cu mult

mai mare ca asupra omului obişnuit, ceea ce conferă un caracter atipic reacţiilor acestora. Pe infractor il caracterizează lipsa unui sistem de inhibiţii elaborat pe linie sociala, aceasta ducând la canalizarea trebuinţelor şi intereselor in direcţie antisocială.

FrustrareaReprezintă starea celui care este privat de o satisfacţie legitimă, care este inşelat in

speranţele sale. Este un fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalităţii ca urmare a obstrucţionării satisfacerii unei trebuinţe, a deprivării subiectului de ceva ce ii aparţinea anterior. Starea de frustrare se manifestă printr-o emoţionalitate mărita şi in funcţie de temperamentul individului, de structura sa afectivă, de formula echilibrului afectivse poate ajunge la un comportament deviant, individul nemaiţinând seama de normele şi valorile instituite de societate.

Complexul de inferioritateComplexul de inferioritate reprezintă o structură dinamică inconştientă, inzestrată cu

mecanisme de autoreglare, reprezentând reacţia impotriva existenţei, la nivelul intregii structuri a personalităţii, a unei surse permanente de dezechilibru. Pentru infractor, complexul de inferioritate reprezintă o stare pe care acesta o resimte ca un sentiment de insuficienţă, de incapacitate personală.

EgocentrismulReprezintă tendinţa individului de a raporta totul la el insuşi, el şi numai el se află in

centrul tuturor lucrurilor şi situaţiilor. Atunci când nu-şi realizează scopurile propuse devine invidios si susceptibil, dominator si chiar despotic. Egocentricul nu este capabil să vadă dincolo de propriile dorinţe, scopuri, interese. Este un individ incapabil sa recunoască superioritatea si succesele celorlalti, se crede permanent persecutat, consideră ca are intotdeauna şi in toate situatiile dreptate.

LabilitateaEste trăsătura personalităţii care semnifică fluctuaţia emotivităţii, capriciozitatea şi ca

atare o accentuată deschidere spre influenţe. Infractorul nu-şi poate inhiba sau domina dorinţele, astfel că actiunile sale sunt imprevizibile.

AgresivitateaReprezintă un comportament violent si destructiv orientat spre persoane, obiecte sau spre

sine. Agresivitatea se referă la toate actiunile voluntare orientate asupra unei persoane sau asupra

12


unui obiect, actiuni care au drept scop producerea, intr-o formă directă sau simbolică, a unei pagube, jigniri sau dureri.

Indiferenţa afectivăSe caracterizează prin lipsa emotiilor, a sentimentelor şi a empatiei, respectiv,

incapacitatea infractorului de a inţelege nevoile şi durerile celorlalti, prin satisfacţia resimtită faţăde problemele altora.

Descrierea personalităţii unui coleg

Fiecare dintre noi este în felul său, fiecare are o anumită personalitate mai puternică sau mai slabă. Am ales să descriu personalitatea unei colege, care în opinia mea, are o personalitate hiperexactă. Este o persoană care doreşte ca totul să se desfăşoare după o ordine anume. Ea doreşte ca totul să fie previzibil, logic, viaţa să nu aducă surprize. Deşi nu o cunosc în amănunt, din ceea ce povesteşte, cred că are anumite obsesii legate de creşterea perfectă a copilului, de menţinerea unei familii perfecte, de evitarea oricărei probleme sau greşeli etc. Îşi doreşte ca totul să fie făcut după un anumit plan şi dacă s-ar putea să nu intervină niciun factor perturbator. Firile hiperexacte vor să chibzuiască totul până la cele mai îndepărtate consecinţe, nu pot alunga din conştiinţă ideea că ar putea găsi o soluţie şi mai bună; exact aşa este şi această persoană care nu acceptă nicio greşeală nici din partea ei, nici din partea celorlalţi. Atunci când are de luat o hotărâre, chiar şi în privinţa facultăţii, îi ia mult timp să ia o decizie şi analizaează cu atenţie fiecare opţiune. Este critică cu cine greşeşte şi caută să fie perfectă. Subiectul verifică tot ce a făcut pentru a vedea dacă nu a uitat sau a greşit ceva, dacă lucrurile sunt suficient de bune. Revine asupra lucrurilor perfecţionându-le cu meticulozitate, dar rămânând tot timpul în urmă. O persoană hiperexactă, nu poate accepta principiul “merge şi aşa”. Această colegă, nu poate accepta, de exemplu, o notă mică sau o greşeală strecurată în lucrările ei. În cazul în care se întâmplă acest lucru, preferă să refacă acel lucru, decât să lase lucrurile să meargă înainte. Atunci când ia o notă care nu îi este pe plac, merge şi se interesează de ce a luat respectiva notă şi caută lămuriri. De asemenea, din ceea ce povesteşte, se înţelege că este o persoană obsedată de sănătatea familiei sale şi mai ales a copilului. Desigur că oricine îşi doreşte sănătate, dar nu este deloc de preferat să ajungi până acolo unde să-ţi îndopi copilul cu pastile, preventiv.

Hiperexactitatea (când doar este accentuată) prezintă avantaje: hiperconştiinciozitate, meticulozitate, exactitate, spirit de ordine, trăsături ale persoanei valoroase, poate ajunge la unele exagerări care îi complică viaţa; are – sens altruist, sens egoist (grija exagerată pentru propria-i bunăstare), care în limite moderate este pozitiv, manifestându-se prin: evitarea primejdiilor inutile, evitarea exceselor la băutură şi fumat.

Psihopatia anancastă (hiperexactitatea are o intensitate mare, psihopatică) prezintă dezavantaje:

-capacitatea de decizie este prejudiciată-munca nu se mai desfăşoară fluent (îndoieli continue, verificări permanente, rămâneri în

urmă)-îi vine greu să plece de la lucru-întoarce pentru verificări-neliniştea persistă şi în timpul liber, al odihnei (nu se odihneşte)-minuţiozitate exagerată-grija excesivă de a evita accidente-pierde mult timp

13


-o muncă de răspundere îi creează multe motive de teamăPe fondul psihopatiei anancaste se poate dezvolta nevroza obsesivă.Nevroza anancastă (nevroza obsesivă) se caracterizează prin: luarea hotărârilor este o

problemă chiar în lipsa pericolului primejdie minimă pare ameninţătoare datorită nehotărârii permanente asupra existenţei sau nu a motivului de teamă. Oscilarea între cei doi poli ai frământării dă naştere fricii patologice a nevroticilor obsesivi, fricii pe care ei o consideră neîntemeiată fără a o putea învinge. Încearcă să lupte împotriva obsesiei încă din perioada dezvoltării afectului, dar deoarece capacitatea de refulare este insuficientă chiar lupta împotriva obsesiei creează obsesia, căci alternanţa sporeşte frica. Dezvoltarea obsesivă porneşte de la prima ezitare atunci când ar fi necesară o hotărâre. Următoarele ezitări în împrejurări similare fac să crească inhibiţia mult peste punctul de plecare. Se produc fixaţii, în unele domenii subiectul nu se mai comportă normal(nu face ce ar trebui,sau are o activitate pe care nu ar trebui să o aibă). Prin dezvoltări, obsesia se fixează unilateral. Cu cât nevroza obsesivă este mai înaintată cu atât e mai clară limitarea la un domeniu(individul nu mai are timp să stea în cumpănă lacelelalte domenii).

În opinia mea, persoana despre care am vorbit, este doar la faza de personalitate accentuată hiperexactă. Pe de o parte, există avantaje in a fi o persoană foarte ordonată, care respectă regulile, care vrea ca totul să fie perfect, deoarece o astfel de persoană va incerca să evite pe cât posibil greşelile în viaţa ei. Dar pe de altă parte, dacă se exagerează cu anumite ambiţii sau fixaţii, se poate ajunge la o formă mai gravă a acestei personalităţi accentuate.

Bibliografie

Karl Leonhard – „Personalități accentuate în viață și în literatură”, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1979.

Florin Tudose – „O abordare modernă a psihologiei medicale”, Ed. Info Medica, Bucureşti, 2000.

George Ionescu – „Tulburările personalităţii”, Ed. Asklepsios, Bucureşti, 1997 Francois Lelord – „Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile”, Ed. Trei, Bucureşti,

2011 Oana Teodora Mateescu – „Psihologie judiciară”, Ed. Renaissance, 2011

14

Referat 2_Personalitati Accentuate

Documents

Transcript of Referat 2_Personalitati Accentuate