Realitatea 1

Nr. 481 august 2020

Realitatea“REALITATEA” – singura publicaţie gratuită din RomânIAADEVĂRAT VĂ SPUn CĂ UnUL DIn VoI mĂ VA VInDE

ANUL XX - Nr. 481august 2020

GALAŢI6 pagini

G R AT U I T

Director: POMPILIU COMŞADUBLĂ CAmPIoAnĂ A PRESEI RomânEșTI DE PRoVInCIE

Publicaţie girată de

Uniunea Ziariştilor Profesionişti

Marius StanDeşi sunt unul dintre liberalii vechi

ai Galațiului, am luat decizia să semnez adeziunea la Pro România şi să-mi asum candidatura la Primărie din partea filialei gălățene a acestui partid.

Sunt convins că vor fi voci care mă vor critica pentru această mişcare, după cum sunt convins că vor fi mulți care mă vor aprecia sincer pentru faptul că am rămas în continuare fidel luptei mele cu gaşca celor care, din lăcomie, incompetență şi/sau prostie, au împins Galațiul spre ruină.

Un scurt istoric al acestei decizii ar suna aşa:

Am încercat din răsputeri să unific dreapta la Galați, am dus discuții la nivel local şi național, iar candidatul dreptei urma să fie desemnat în urma unui sondaj de opinie.

În condițiile în care liderii "dreptei" au luat decizia să susțină candidatul de pe locul 4 (patru!!!) în cursa pentru Primărie, pentru mine a fost clar că sunt martorul unui blat politic, în care cel mai slab candidat a fost ales să lupte împotriva actualului primar.

Motivele sunt uşor de ghicit: "dreapta" a furnizat un pierzător garantat, pentru a nu-l deranja pe primarul PSD. Nu ştiu care a fost răsplata pentru această trădare a electoratului liberal, dar presupun că 30 de arginți ar fi o sumă bună.

Acest lucru m-a umplut de indignare în aceeaşi măsură ca şi nerespectarea cuvântului dat din partea domnilor Ludovic Orban şi George Stângă.

În tot acest timp, atât preşedintele Pro România, domnul Victor Ponta, cât şi domnul senator Nicolae Marin m-au invitat în repetate rânduri să mă alătur lor în lupta contra baronilor locali ai PSD, dar fiind liberal, am refuzat de fiecare dată.

Am analizat doctrina partidului şi am văzut că Pro România este un partid de centru - stânga, care susține politici sociale, dar care în economie se ghidează după principii liberale, ceea mi-a eliminat obiecțiile cu privire la încălcarea principiilor după care m-am ghidat de-a lungul vieții.

În condițiile în care liberalii, alături de care am fost din 1992, nu au fost în stare să-şi respecte cuvântul dat şi în condițiile în care au mințit cu bună ştiință pentru a face un blat electoral cu PSD, ştiind din start că nu voi fi de acord cu aşa ceva, am făcut ceea ce orice alt om de bună credință ar fi făcut în locul meu: am plecat şi am decis să fiu alături de oameni care cred în mine ca profesionist, dar mai ales alături de oameni care duc aceeaşi luptă politică.

În acest moment, sunt candidatul la Primărie din partea Pro România Galați, o alegere pe care am făcut-o cu demnitate pentru a-i putea reprezenta cât mai bine pe cei care mă susțin.

HA

I LA

Vo

T ! n

HA

I LA

Vo

T ! n

HA

I LA

Vo

T ! n

HA

I LA

Vo

T !

Realitatea

august 2020 Nr. 481

2

bâLCIUL DeștePtăCIUnILOr

”La casa amintirii cu –obloane și pridvor,

Păianjeni zăbreliră și poartă, și zăvor.” (Ion

Pillat )

În vremuri de pandemie, adică de autoizolare și incertitudine, conținutul unei cărți devine perimetrul ideal al unor deplasări în direcțiile fixate de

instinct, interes sau memoria subiectivă. Când cu ciuma de la Florența, 1348, din confesiunile celor încartiruiți , șapte femei și trei bărbați, s-a născut ”Decameronul ” lui Giovanni Boccacio, ditamai volumul de povestiri, care a și fundamentat o specie distinctă a literaturii( ”narațiunea în ramă”). Refac, deocamdată pentru a doua oară, dialogul cu Monografia comunei Suceveni,n datorată prof.univ. asociat Pompiliu Comșa fiindcă îmi pare că, pe calea lecturii, ies din cotidianul apăsător, cobor în istoria altora, parțial și a mea, re/văd lumea din perspective pline de optimism. Recurg la ideea de ”dialog” întrucât multe pagini mă predispun la evocări inundate de sentimentalism, de neacceptat într-o cronică obiectivă. Găsesc o carte interesantă în măsura în care paginile ei reconfigurează doar pentru mine, într-o lumină inedită, o lume la care am/aș putea avea acces în viața aceasta. ”Metamorfoza” lui Kafka, ca să mă folosesc iarăși de argumente consacrate, nu e scrisă pentru supraeroii din producțiile cinematografice americane, sufocante ca număr și prin netezimea mesajului, întrucât aceștia nu se supun legilor sociale curente, cel mult le sfidează prin vitalitatea lor debordantă venită de aiurea. Cartea pomenită nu se îndreaptă nici către leneșii care nu-și pot muia singuri ”posmagul”, fără număr, fără chip în lumea noastră. Ei n-au sentimentul datoriei față de un spațiu productiv, nu se simt vinovați dacă lipsesc, nejustificat, de la obligațiile cotidiene una sau mai multe zile.Dar ”Stop ”! Destulă alunecare dezordonată prin imperiile literare ale altora, suficientă paradă estetică prin curți îndepărtate, când treburile noastre ne duc în cu totul alte direcții.

N-am nici imaginea aproximativă a raiului râvnit de muritorii cuvioși, dar, vă asigur, o copie în miniatură, poate mai puțin cizelată, a fost răzlețită, din graba divină, prin ariile lăturalnice ale Cavadineștiului. Am petrecut anii adolescenței , mai curând vacanțele de vară, cu lista de lecturi obligatorii dictate de doamna profesoară Teodorescu( repede uităm chipurile/privirile celor care ne fac bine prin viață !) într-o casă desenată după normele tradiționale: două camere pe un hol, un iatac, în care doar perele văratice se odihneau, până la deplina coacere, într-o aromă din care nu pot să vă dăruiesc măcar o undă. Scările înalte lăsau cerdacul larg să se răsfețe în lumina calmă a dimineții. Locurile de lectură erau, practic, nelimitate, de la coliba așezată, cu temei pe la jumătatea viei, la umbra merilor de unde coborau, după îndelungi așteptări, culorile toamnei sau prin preajma salcâmilor în care se

așeza , istovită, oboseala zilei. Măcar o dată pe săptămână, când plăcerea lecturii se transforma în povară, cu voie ”de la stăpânire” plecam per pedes apostolorum peste dealuri, pe un drum probabil lung la vremea aceea, la Oarba, la Tudor Vladimirescu, adică la Suceveni. Verișoara mea bună, Milica,doamna educatoare, își urmase soțul în satul natal, pe domnul învățător, apoi profesor( prin ambiție și sacrificiu), Gheorghe Nica; tânăra familie își chibzuise bine traiul, cu entuziasmul vîrstei, mai după gusturile anilor 1970. Evident, erau mai tineri decât părinții mei, mă simțeam bine alături de perechea de intelectuali, parcă mai în armonie cu un comportament de adolescent, obișnuit la vremea aceea cu mai multe restricții decât cu permisiuni.

Ca să intru pe de-a întregul în cartea gazetarului Pompiliu Comșa voi zice că mi se părea inedită și tonifiantă atmosfera de ansamblu a localității , gazdă pentru o noapte sau mai multe. Cavadineștiul lăsat în urmă era liniștit, molcom, cu casele așezate la distanțe imense unele de altele, relieful parcă învrăjbise oamenii, peste tot râpi care distanțau și-i obligau pe localnici să-și întocmească sute de metri de garduri în jurul gospodăriilor. Noroi din belșug la o primă bură de ploaie. Întuneric cât să nu afli niciodată cine te-a pocnit cu bâta, dacă aveai dușmani prin preajmă. Ca să cumperi o pâine, era nevoie să cobori la șosea,”în centru ”, la fel și pentru proviziile de gaz ori cele trebuitoare casei, căminul cultural –plin de o incredibilă vitalitate la vremea aceea, grație implicării liceenilor aflați în vacanță – devenea ademenitor pe la marile sărbători ale verii. Dimpotrivă, în Oarba, viața era la vederea tuturor, cam toată pe șoseaua pietruită - gândită să despice așezarea în două - printre biciclete, motociclete, tractoare, camioanele zgomotoase ale cooperativei. Moara era pe șosea, școala cu toată forfota ei asemenea, biserica se ferea aparent, dar își revărsa credincioșii tot în artera principală, blocurile noi , o ciudățenie pentru ruralul de duzină, își deschideau geamurile, evident, spre stradă. Crăpam poarta dinspre axul satului și deîndată dinamica vie a comunității năvălea, în ritmuri, tonalități și intensități felurite peste ființa mea.

Toată această fervoare se recompune pe îndelete, documentat, nu în puține cazuri cu accente patetice, într-un stil alert, nervos , în monografia lui Pompiliu Comșa. ”Această carte este dedicată tuturor locuitorilor comunei Suceveni, cunoscuți și necunoscuți ” ne previne autorul din start , iar conținutul comprimat în cele 24 de capitole confirmă gândul inițial. Într-un ”Argument” sensibil, echilibrat, prof.univ. dr. Vasile Burlui duce contribuția colaboratorului său tot înspre oameni : ”...ne-am gândit la eroul acela comun care este obștea satului și care include toate sufletele care au hălăduit pe aceste pământuri, care își trăiesc sau își vor trăi destinul pe aceste locuri” ( p. 4).

Monografia, atipică în seria scrierilor de acest gen (spre lauda autorului, pentru a evita arhitectura plată), antrenează, pe lângă nenumăratele documente cercetate( peste 50.000, suntem asigurați), și câțiva ”coautori” care merită a fi menționați : prefațatorul deja pomenit, un postfațator, personalitate de rezonanță a spațiului gălățean, acad. Constantin Gh. Marinescu reamintește că ”Omul sfințește locul” ; mai multe studii istorice, publicate inițial în revista de specialitate ”Danubius”, sub semnătura lui Ion T. Dragomir , formează substanța capitolului”Situl eneolitic”. ”Lista locuitorilor comunei Suceveni” e preluată după documentele oficiale din primărie, iar pagini din cv-uri, confesiuni, însemnări din arhiva personală pline de farmec, cu vădite infiltrații educative, aparțin altui universitar gălățean licențiat în Chimie, specializarea Chimia fizică a macromoleculelor, prof.Gheorghe Zgherea.

Senzația de lume vie, competitivă, aflată permanent cu treabă pe undeva, deschisă spre

afaceri, câștig, inițiative emană din fiecare pagină și-l cuprinde și pe cititorul interesat. Aleg momente ceva mai vechi, de pe la 1938 ca să aflu și părerea altora : ”În comună erau o cârciumă ( doar atâta ?!), două băcănii, două magazii manufactură, o măcelărie, două debite de tutun, șapte ateliere croitorie( cochetă lumea !) , trei de lemnărie, cîte două de fierărie, și cojocărie, două școli primare, o biserică,1173 case de locuit, 400 grajduri de vite, 380 pentru furaje, 145 magazii de cereale, 379 porumbare, adică pătule, 58 fântâni/puțuri, 4 cișmele de izvor.”(p. 61). Evident, școala era trebuitoare, în măsura în care nu se suprapunea cu cerințele campaniilor agricole. Ascultând ”Graiul cifrelor”(p. 48-50 ), aflăm că ”în anul școlar 1931-1932, toți elevii și elevele din clasa a VII-a au rămas repetenți”, ”în anul școlar 1935-1936 au absolvit școala numai fete, în număr de 10, pentru ca în anul următor să absolve numai băieți, anume 6 la număr ”. Nu-și închipuie cineva că e vorba de respingerea școlii cu toate consecințele benefice pentru evoluția umanității. Argumente, peste tot în scriere. Pe la 1905, învățătorul Gheorghe Munteanu discredita spațiul impropriu studiului ”localul nu merita numele de școală, ci mai nimerit de grajd”. Ambiționîndu-i pe consăteni , dascălul reușește” construirea unui local de școală, tip Spiru Haret, cu două săli de clasă, spațioase, luminate suficient și o cancelarie pentru învățători...”( p. 40). Convingător, în demonstrația noastră, copleșitor în structura ”Monografiei” mi s-a părut capitolul 19 ” Personalități născute în comuna Suceveni”, paginile 104-162. Cercetați fie în diacronie, fie situați pe scări valorice convingătoare, oamenii aceștia trimiși în lume de pe meleagurile Suceveniului au acoperit domenii vitale (economie, medicină,agricultură, științe exacte ,învățământ), și-au emoționat/ impresionat contemporanii, au devenit puncte de referință pentru generațiile ulterioar Punctez în continuare din experiența proprie : pe oamenii aceia viguroși, absolvenți de șapte clase înainte de războiul al doilea, trecuți prin jumătate din viață îi vedeam eu mișcîndu-se din zori până la apus, strigându-se pe nume, dându-și binețe cu respectul cuvenit vârstelor înaintate. Ei și semenii lor infuzează paginile monografiei, într-un soi de poem al vieții perpetue. Numele de familie, borne kilometrice așezate la distanță în timp, unificând generațiile, îmi sună și acum prin amintire și țâșnesc prin colțuri de pagină pentru a spune ceva despre evoluția unei colectivități fertile : Burlui, Bașa,Baltă, Dobrea, Suvejanu, Hanță, Scurtu, Nica, Zgherea, Roiniță, Mitrofan, Mardare.

L-am rugat pe profesorul Gh. Nica, fiu al satului, cunoscător din interior al conținuturilor din carte, să precizeze ce este de adăugat la truda fertilă a lui Pompiliu Comșa. Cu eleganța și responsabilitatea unui trăitor în/ din cultură, mi-a precizat că fiecare scriere își delimitează orizonturile, unversul, își selectează re/sursele, își fixează modul sau timpul de ieșire în lume. Altfel spus, fiecare dă seamă despre ale sale, vorba cronicarului

După jumătate de veac trec întâmplător prin Suceveni. Casele, cele vechi, au intrat, ca peste tot, în pământul de sub ele. Cele noi, străine de paianta desuetă și stuful greu de procurat, plac ochiului, dar nu se armonizează cu vecinele. Oamenii, doar cei bătrâni, mai răspund la salut, fără să mai recunoască pe cel care li se înclină. Cei tineri nu prea se mai văd. Copiii nu mai dau năvală în ulița, pardon strada principală, evident asfaltată ca și surorile ei lăturalnice. Mă înscriu între paseiști, sămănătoriști, nostalgici ? Cum aș putea nega încadrarea, de vreme ce noul nu mă mai include și pe mine, aflat acum la vârsta senectuții!? Rămâne, dincolo de vrăjmășiile imprevizibile ale timpului, cartea plină de interes a unui condeier talentat,febril, atent la preaplinul vieții unei comunități, indiferent cum s-ar numi ea.

POMPILIU COMȘA, MONOGRAFIA COMUNEI

SUCEVENI

Prof. V. LeOnte • Monografia comunei Suceveni,

de prof.univ. asoc. Pompiliu Comșa, Editura ”Apollonia”, Iași, 2013

"Am fost director la o mare intreprindere socialista.

Cafeaua de dimineata era pregatita de o secretara sexy, mergeam la servici cu Dacia neagra. Odata am fost întrebat daca fabrica nu contribuie cu 10 mii de lei pentru înmormântarea unui tovaras din Comitetul Central. Am spus, ca cu atâtia bani aş înmormânta intregul Comitet.

Din acest moment am devenit director la o intreprindere mai mica.

Cafeaua zilnica era pregatita de o secretara mai în vârsta, la servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odata am fost apostrofat ca nu am fost la ultima sedinta de partid. Am raspuns ca daca stiam ca e ultima m-as fi dus sigur.

Din acest moment am lucrat ca maistru.

La servici mergeam cu masina proprie și eu faceam cafeaua de dimineata. în atelier aveam pe perete poza lui Ceausescu și a Lolobrigidei. Odata mi-au spus ca de ce nu dau jos poza curvei de pe perete? Am luat poza lui Ceausescu.

Din acest moment am lucrat zilier la sapat santuri.

Mergeam la lucru cu bicicleta și duceam cafeaua de acasa în termos. Odata în timp ce sapam santul au venit și mi-au spus sa-mi ascund bicicleta deoarece va trece pe acolo o delegatie de partid de la Bucuresti Am raspuns sa nu-si faca probleme deoarece bicicleta este inchisa cu un lacat...

Din acest moment am ramas fara lucru... o vreme am fost şomer pâna la schimbarea orânduirii ...

M-am reabilitat, am intrat în politica, am intrat în partid. Cafeaua îmi este servita de o secretara sexy, la servici merg cu un Audi A6 cu sofer personal.

În rest îmi tin gura și din când în când ridic mâna să votez."

Valeriu Laurențiu

Onose

ERATĂ: În articolul <<SeMnAL, „COnFLUenȚe”

revistă de cultură->> apărut în ediția „REALITATEA” nr.477-478/august 2020, subsemnatul, din cauză de dioptrii, a greșit scrierea corect-adevărată a două nume: rog a se citi, ca tehnoredactor-Andreea RANTIA și ca autor al articolului “Profesorul IOAN GH.SAVIN-valoare în modernitate”-preot paroh al parohiei “Sfinții Împărați Constantin și Elena”-Ionel RANTIA (în loc de RANIȚĂ). Cu siguranță că scuzele au fost acceptate, semnează, în numele Redacției, Romică BĂ7LAN

Realitatea 3

Nr. 481 august 2020CArte De VIzItă

la deal şi la vale, prin sângele tău,mă simt un titanic de-o viaţă întreagă – şi caut, şi caut...şi încă nu vădnimic temător – toţi se uită şi pleacă departe de mijlocul tău majestos,departe de marginea ta luminoasă,de sufletul tău blând şi drept şi curat, de inima ta cum un dor de acasă !!!

la deal şi la vale...şi parcă nimicşi nimeni nu poate, nu vrea să mă ştie,şi caut, şi caut – mai am orizont – şi chem, şi tot chem, şi aud simfonie: se vede gheţarul cum vine frumosşi mult şi înalt şi tăcut...fii atentă – rămân pentru pururea-n sângele tău,aproape, aproape, aproape – legendă !!!

respect, IOn zIMbrUUniunea Scriitorilor din românia

În Europa central-sud-est europeană, pre undeva prin Balcani, aproape de Levant, trăiește, încă, o colonie populată, evident, de cetățeni de mâna a II-a și care s-a numit, cândva, generic, ROMÂNIA! Referindu-mă doar la perioada post-decembristă 1989-ne-a bine-bătut Dumnezău cu președinți pe care ni-ii merităm cu vârf și îndesat: ... escu: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și, hopa!-unul de stirpre nemțească-Iohannescu ... pardon-Iohannis.Werner-Klaus. Cam toți au bine-meritat de la Alegătorul român mandate în cea mai înaltă dregătorie din Colonie: moș IliESCU-2,5, moș ConstantinESCU-1 (fiind înfrânt se Servicii și semnând cu Ucraina Tratatul prin care am pierdut deplin și definitiv capul și picioarele Basarabiei), moș BăsESCU-PETROV care ne-a futut timp de două mandate-10 ANI!, cum a vrut el prin sluga lui micuță-boc (& servicii) ... Și dacă nu ne-am săturat de MUIE (care, mă/vă rog!, este o atitudine politică după cum a scos pe gaura gurii ultimul) ULTIMUL LA AL 2-LEA MANDAT se autodefinește Președintele meu! Cu guwernerul MEU, cu ultima turmă de Prim-Miniștri)_MEU, cu vila MEU, cu plimbări săptămânale dus-întors Capitală-Sibiu MEU, cu vacanța MEU cu multe case MEU, cu votanți Loco și Diaspora MEU .... cu Frau Merkel MEU, cu (M)UE MEU ... cu totul MEU. Numai Parlamentul nu-i MEU! E toxic, c-a (sic!) fost ales de proștii care nu sunt MEU. Și-acum revin la sub-titlul scrierii: ori ești precaut, ori ești prost! Nu, Werner, nu sunt (em) proștii). Dacă ai vrut să mă jignești-ai reușit! Chiar dacă nu-mi spuneai tu să mă spăl pe mâini, o făceam și eu încă de pe când eram copil între codrii mei din Băceștiul de Vaslui1 Și da! Mă spălam cu săpun dezinfectant, din grăsime + buruieni frumos-mirositoare + sodă caustică. Da tu ești de fizică, nu de chimie ! Chimie faci doar cu acești nefericiți care au primit ordin să stea la Guwernare. Și pe care-pupă-n bot și așa-zisa opoziție, că doar așa au ajuns în scaunele cele mari ale Puterii. Huooo! Să vă fie rușine!

P.S. Nu sunt nici precaut și nici prost. Sunt român.

- va urma - Marin beșCUCă

Sigur că toate acestea au consecințe directe asupra poporului român, dar pentru ca să nu închei răspunsul la această întrebare cu o concluzie negativă, eu am și am avut întotdeauna o ÎNCREDERE DESĂVÂRŞITĂ ÎN INTUIȚIA POPORULUI ROMÂN!... care DEȘI NEINFORMAT, TOTDEAUNA ÎN MOMENTELE CRUCIALE POPORUL ROMÂN A ȘTIUT SĂ ALEAGĂ DRUMUL CEL BUN!

Sunt convins că și de această dată, intuiția aceasta ne va ajuta să ne strecurăm pe sub furcile caudine ale tuturor întâmplărilor dezastruoase pentru Europa. SUNTEM UN POPOR MIRACULOS!... care, comparat cu alte popoare, supuse acelorași vicisitudini, ar fi dispărut din istorie. Noi am rezistat și vom rezista și în viitor pentru că am trecut prin atâtea împrejurări grele, încât nu mai există greutăți pe care să nu le mai putem surmonta. De aceea, încrederea în intuiția poporului român mă determină să trag concluzia că avem bune speranțe că într-un viitor apropiat ne vom redresa și vom intra în normalitate.

2. V-aș ruga să accentuați locul ce-l ocupă românia în concertul european nu numai din punct de vedere economic, deoarece sunt și celelalte planuri, social, politic, cultural...

- Importanța deosebită pe care o are în prezent România este determinată tocmai de poziția ei geografică. Aici, noi, din fericire, suntem o oază de relativă liniște. Această liniște după care tânjește toată lumea politică ar vrea să o prelungească să o eternizeze, se datorește poate, poate zic, pentru că nu s-au făcut analizele politice ale împrejurărilor pe care le străbatem, se datorește, poate zic, și caracterului poporului nostru. Într-o lume învolburată în care există la fiece pas butoaie de pulbere gata de explozie, noi reprezentăm un factor de stabilitate. Ați văzut la dreapta și la stânga noastră, în vechea Iugoslavie sunt în plină desfășurare conflictele întemeiate pe diversiuunea confesională, pe diversiunea etnică, pe un prost aranjament de la sfâșitul Întâiului Război Mondial și fiecare popor caută să-și afirme o independență care simte că i-a fost călcată în picioare de către vecinii săi. Așa s-a ajuns la desființarea unui stat care ar fi trebuit să lege prin solidaritate slavă popoarele din S-E Europei. Din punctul ăsta de vedere, România reprezintă un factor de stabilitate în Balcani, pentru că atâta vreme cât noi rezistăm pe o poziție neutră și avem o armată suficient de puternică să-și impună punctul de vedere al guvernului nostru, atâta vreme cât avem

certitudinea că în Balcani nu se va întâmpla nimic. Dacă pierdem controlul organizaţiilor politico-militare din Balcani însemnează că S-E Europei intră în flăcări. Noi sperăm că vom fi factorul de stabilitate care va asigura liniștea în Balcani. Pentru acest motiv a fost invitat domnul Iliescu la Clinton, pentru acest motiv se depun eforturi ca acest factor de stabilitate să nu fie diminuat, să nu fie afectat cu nimic, pentru ca pornind de la un punct fix să putem construi în jurul unei oaze de liniște situația normalizată în Balcanii care sunt în fierbere.

CORNELIU COPOSU – ULTIMUL INTERVIU (II) –

În Occident cât timp şi acolo există astfel de publicaţii, de proiecte şi iniţiative ale studenţilor, este clar că ei sunt încurajaţi de către universitate şi primesc tot sprijinul necesar desfăşurării activităţii la un standard ridicat. Cred că în Occident este mult mai bine tratată ideea de team-building, de socializare alături de colegi, astfel încât să descoperi că întotdeauna ai ceva de învăţat de la ei. Vizavi de publicaţia în sine, evident, este un fel de ‘’win-win situation’’: universitatea câştigă imagine şi îşi poate promova ulterior mult mai uşor studenţii şi proiectele demarate. Echipa redacţiei, alcătuită din persoane care fac acest lucru de plăcere, devine un grup foarte unit ce are ca scop principal informarea colegilor şi prezentarea unei perspective asupra vieţii din partea unei anumite categorii de vârstă. Este practic perioada în care îţi poţi crea cele mai frumoase amintiri ale vieţii.

ŞCOALA DE PRESĂ ’’REALITATEA’’O INIŢIATIVĂ DE CURSĂ LUNGĂ”Am luat cunoştinţă cu satisfacţie de iniţiativa

dlui Pompiliu COMŞA, Directorul Trustului de presă POMPIDU, de a publica, în cadrul ziarului REALITATEA (campion al presei de provincie !), o pagină tip atelier de jurnalism, intitulată ŞCOALA DE PRESĂ « REALITATEA », dedicată studenţilor la Jurnalism şi Comunicare din cadrul Universităţii Apollonia din Iaşi, unde este Profesor asociat.

Este dovada că acest redutabil practician al presei de bună condiţie, pentru care această profesiune liberală nu mai are niciun fel de secrete,

ştie să îmbine utilul – transpunerea noţiunilor teoretice în practică, cu plăcutul – plăcerea de a plăzmui talente de gazetar, de a nu lăsa presa românească pe mâna unor neaveniţi – ştim bine că în presa românească procentul jurnaliştilor calificaţi, cu diplomă de Jurnalism, este ruşinos şi nesimţit de mic !

Experienţa de o viaţă în domeniu, practica multilaterală şi polivalentă – a abordat toate aspectele presei, păstrându-şi imparţialitatea şi verticalitatea, vor fi cu siguranţă de folos învăţăceilor într-ale presei, ceea ce face ca iniţiativa dlui Pompiliu COMŞA să fie extrem de lăudabilă, poate chiar să creeze un precedent şi un model în şcoala românească de presă, în care trebuie să lucreze şi specialişti cu o înaltă expertiză în domeniu.

Susţinem deci necondiţionat această iniţiativă, demnă de elogiile noastre, dar şi ale confraţilor săi din presa scrisă şi nu numai ! Dacă nu ar fi ziarist avizat şi « calificat », nu ar fi putut obţine acel râvnit şi visat loc întâi la categoria Presă de provincie, devansând publicaţii prestigioase. Deşi sunt ziarist profesionist, membru al UZP din 1991, mă întreb care o fi secretul longevităţii şi perenităţii publicaţiilor Trustului de Presa POMPIDU pe care îl conduce ?!

Secretul (deşi nu este vorba de niciun secret) constă în perseverenţă, tenacitate, consecvenţă, seriozitate, dăruire, încredere în demersul întreprins, competenţă şi… performanţă, aceasta din urmă, mai greu de atins, este rodul unei

Conform principiului ce-i mult, strică!, dubla campioană a Presei românești de provincie- gazeta reALItAteA din Galați, prezintă, periodic, revista UzP. De ce o facem? Din solidaritate de breaslă. revista UzP ajungând, bănuiesc, prin locurile în care realitatea gălățeană, condusă de Pompiliu Comșa, pătrunde în încercarea de a mai promova presa scrisă și valorile Literei române care să rămână nu numai în fișiere electronice reci, ci și pe hârtia cu miros de cerneală tipografică.

În deschiderea revistei aflăm vești bune: Uniunea ziariștilor Profesioniști din românia, cel mai vechi for reprezentativ al presei din țara noastră s-a întărit cu șapte filiale noi în bucurești , precum și cu alte două organizații în județele Olt și Gorj... În plină pandemie, Corneliu Vlad scrie editorialul Pandemia, presa și isteria. Se (cam) înțelege din titlu, despre ce este vorba, nu? Între paginile 4-9 sunt prezentați pe categorii/genuri în care

s-au manifestat premianții concursului “ACtA non verba”. La rubrica „tradiție și continuitate”, găsim titluri și semnături cam așa: <<Seratele „eminescu-jurnalistul”-ediția Princess>>-Dan toma Dulciu: „Diaspora, împreună cu Țara”: Montreal-George FILIP; Viena-Dan toma DULCIU; Aproape cu la mii de kilometri-8 iunie 2020-Daniela

GUMAnn; MIrOn MAneGA ad/notează un „Acord românia-China pentru cooperare și schimburi

jurnalistice, în paginile 16-17: La 15 iunie 2020, la Ambasada republicii Chineze din bucurești a avut loc o nouă întâlnire la vârf între conducerea Uniuniii ziariștilor Profesioniști din românia și excelența-Sa. Doamna Jiang Yu, ambasadorul r.P.Chineze în românia. Scopul nemijlocit al întâlnirii a fost semnarea unui Protocol privind colaborarea UzPr cu o structură similară a breslei jurnaliștilor din China în vederea asigurării unui flux echilibrat al știrilor internaționale venind dinspre

China în românia și, reciproc, a celor dinspre românia spre China și Asia”. De remarcat că întâlnirea se constituie ca al cincilea contact important al UzPr cu China, Protocolul de colaborare fiind semnat, din partea română, de Doru Dinu GLăVAn, președintele Uniunii. Subliniez că <<Semnarea Protocolului de colaborare între presa românească și cea chineză, intermediat de Ambasada Chinei la bucurești reflectă interesul major și prioritar pe care China îl acordă Uniunii ziariștilor Profesioniști din românia, singura uniune de creație și utilitate publică a breslei jurnaliștilor din românia. Practic, UzPr devine, pe cale de consecință „Ambasadorul” presei românești în relațiile româno-chineze, suplinind, parțial, ezitările diplomatice ale româniei în raport cu China>> ( n.M.: cârcotașii se vor întreba, sigur că da: Da de ce cu China? Da de ce în pandemie? Să-și răspundă singuri!)

TITAnIC TAnGoU(mic...tratat de POEZIE)

Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou”

CLIPA ROMÂNEASCĂ„... ORI EȘTI

PRECAUT, ORI EȘTI PROST! ...”

romică băLAn romică băLAn

bref, între istorie, realitate, credință, visări, mulțumiri, mistere, minuni care nu mai vin, literar sau nu, nicolae Mărunțelu este literă de psalm scris cu toată ființa întru nisip de deșert, de fund de mări, deșertăciune, travaliu, strigăt, muțenie, almanah, știri, articole, protest, poem inedit, mausoleul eroilor de la Soveja, care luminează coperta I, oracol, disperare, existențialism învingând fenomenul Pitești în literatură... Precum se observă, cronica, inspirându-se din cuprinsul divers al celor 576 de pagini devine ruptură suprarealistă, shining ca la King... Altfel spus, „antologia unui gând curat”, cum este intitulat capitolul VI, poate fi altă hermeneutică a eforturilor poetului.nLa apariția volumului „rod al muncii de-o

viață”, editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galați, 2019. Din nefericire, deși prezentarea de mai sus era scrisă de câteva luni, din cauza complicațiilor generate de pandemie, nu a apărut în timpul vieții domnului nicolae Mărunțelu, trecut la cele veșnice în timpul lunii iulie 2020. La această oră, aceste rânduri nu sunt altceva decât un pios omagiu. Dumnezeu să-l odihnească!

A.G. Secară

In MeMOrIAM nICOLAe MărUnȚeLU

Portret de căutător al aurului Cuvântului (III)

Sesiunea de comunicări științifice studențeștiPresa studențească (III)

REVISTA UZP-publicație editată de UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA – Nr.18-2020

SEmnAL

Realitatea

august 2020 Nr. 481

4

reALItAteA

În concluzie, pe 8 iulie 2008 Nicolas Sarkozy (pe atunci Președintele Republicii) contrasemnează decretul de extrădare, solicitând însă Președinției Consiliului Italian (Președintelui Consiliului de Miniștri/Prim Ministrul) să intervină în favoarea unei gratii având în vedere vechimea condamnării, precum și starea de sănătate a condamnatei Marina Petrella. Președintele Republicii Italiene refuză grațierea, menționând că în materie de crime de sânge nu există prescriere, iar în privința organizației extremiste și teroriste Brigazile Roșii căreia a aparținut Petrella, această ar și-fi reluat activitatea criminală sub denumirea de Noile Brigăzi Roșii, care ar fi ucis în continuare în 1999, 2002 și 2003 (doi consilieri guvernamentali și un polițist), înainte că să fie anihilată în 2007. În acest context, având în vedere sănătatea precară a lui Petrella datorită unei depresii profunde și a unei greve a foamei, ea este eliberată din unitatea psihiatrică a Închisorii Fleury-Mérogis (Deprtamentul Essone) și pusă în libertate condiționată sub control judiciar pentru a putea fi îngrijită corespunzător într-un spital (în exetrior). Că urmare a deciziei Curții de Apel Versailles, controlul ei judiciar este anulat. Pe 12 octombrie 2008, Nicolas Sarkozy anunță oficial că Franța nu o va extrăda pe Marina Petrella în

Italia datorită unor ̋ motive umanitare˝, prevăzute în convenția de extrădare franco-italiană din 1957. Astfel, Curtea de Apel Versailles suspendă executarea extrădării, dar nu o anulează! În această decizie a lui Nicolas Sarkozy, un rol important au jucat surorile Bruni (Valeria Bruni-Tedeschi, actrița și realizatoare, respectiv, Carla Bruni-Sarkozy) care au susținut-o pe Petrella în cadrul unei mișcări de solidaritate, organizat cu ajutorul avocatei acesteia, Irène Terrel. În sfârșit, după evenimentele din mai 1968 din Franța (un ansamblu de mișcări și manifestații populare protestatare de mare anvergură, caracterizate printr-o vastă revoltă spontană antiautoritara, simultan de natură culturală, socială și politică dirijată contra societății tradiționale, capitalismului, imperialismului, precum și prin greve naționale generalizate în aproape sectoarele economiei) care au că efect, printre altele și dizolvarea mișcărilor maoiste, vor apare grupări de lupta armata cu ideologii apropiate de cea maoistă, că NAPAP (Nucleu Armat pentru Autonomia Populară, grup armat maoist, activ între 1976-1977, specializat în atentate cu bombă, incedii și asasinate, avându-l că ideolog pe Frédéric Oriach, militant marxist-leninist, n.1953 în Spania, fondator alături de Jean-Marc Rouillan

a o r g a n i z a ț i e i teroriste Action Directe, apropiat al lui Pierre Carette, n.1952 în Belgia, militant marxist-leninist și terorist, cofondatror a l C C C b e l g i a n , c o n d u s d e către Christian Harbulot, n.1952 în Franța, director pe atunci al Școlii de Război Economic, fondat în 1997, asociat ESLSCA-Școală Superioare Libere de Înalte Studii Economice Aplicate, specializat în inteligență economică) sau BI (Brigazile Internaționale, grupări maoiste scindate din GP-Stânga Proletară/creată în Franța în 1968, active în perioada 1974-1977, care revendică asasinatul mai multor personalități politice (diplomați străini) considerate că dictatori. În cea de-a două parte a anilor 1970, sunt mișcările autonome (ramurile anarhiste și maoiste) care vor comite acte violente de terorism, nu rareori, chiar atentate cu bombă.

Thomas CSINTA, Redactor – corespondent Franța (Le Parisien)

Terorismul nu are religie (Partea I)!- continuare din ediția trecută X

La final, Împăratul Franţei i-a dat un sfat preţios lui Alecsandri vizavi de proclamarea Unirii: „nu se cuvine acum, deodată, să faceţi un al doilea pas, căci însăşi Franţa, deşi vă este favorabilă, nu v-ar pute apăra în contra acusării de călcare a Convenţiei. (…) Cătaţi a vă recomanda Europei prin înţelepciunea reformelor din lăuntru, precum v’aţi recomandat prin patriotismul de care aţi dat dovadă şi să vă pregătiţi, nu a silui evenimentele, ci a profita de cursul lor”.

Cum i-a înduplecat poetul pe engleziAşadar, adevărata misiune a lui Alecsandri urma

să înceapă. A doua zi, disde-dimineaţă, poetul face un drum de 10 ore până la Londra, pe mare şi “cu drumul de fer (n.r. – calea ferată)”. Ajuns acolo, i-a scris deîndată lordului Malmersbury, ministrul afacerilor străine - care, până la urmă, a jucat unul dintre cele mai importante roluri în Unirea Pricipatelor -, rugându-l să binevoiască a-i acorda o audienţă.În acest răstimp, Alecsandri l-a vizitat pe ambasadorul Franţei la Londra, ducele Malacof. Acesta i-a spune direct că “rolul dumneavoastră este greu, chiar displăcut, căci miniştrii Reginei sunt foarte preveniţi contra actelor ce aţi desăvârşit în Camerele din Iaşi şi din Bucureşti”. Ducele Malacof l-a mai avertizat şi de faptul că ambasadorul Turciei „a răstălmăcit cauza dumneavoastră cu multă dibăcie. Probaţi-le că sunteţi oameni practici şi

că voiţi a respecta tratatele ce aveţi cu Imperiul Otoman, alminteri veţi pierde timpul în zadar”.

Primit în Anglia ca particular Preţios sfat căci, după câteva zile, Alecsandri a

fost primit de lordul Malmersbury, dar neoficial, întrucât Anglia nu recunoştea alegerea Domitorului. Ministrul de externe i-a transmis, încă de la început, că l-a primit ca pe o persoană particulară.

Povesteşte chiar Alecsandri: “Se făcu o scurtă t ă c e r e , d u p ă care lordul luă cuvântul cu un ton foarte sever şi zise: Domnul meu... Cele de pe urmă evenimente din Principate au avut un caracter de neorânuială şi de dispreţ pentru Convenţie, care ne-a surprins de la un popor ce invocase protecţia puterilor occidentale. Sub înrâurirea unui partid violent, voturile Camerelor s-au rătăcit şi au ridicat acelaşi Domn pe ambele tronuri ale Principatelor, act contrar Convenţiei, care stipulează că fiecare Principat va avea Prinţul său stăpânitor”.

Moment de inspiraţie decisiv Cu alte cuvinte, oficialii englezi erau influenţaţi

de ambasadorul Turciei, care prezentase tendenţios situaţia din Principate. Aici a fost momentul de mare inspiraţie al lui Alecsandri, care a decis, în mare măsură, viitorul României. Sfătuit bine

de ambasadorul Franţei şi de Napoleon însuşi, scriitorul a ales să le dea englezilor garanţii în ceea ce priveşte Imperiul Otoman, dar şi asigurări că România şi Anglia vor avea schimburi economice reciproc avantajoase. „Mylord, rapoartele pe care le-aţi primit de la Constantinopol cuprind acusări foarte grave în contra naţiei mele. (…) Au atribuit româniei planuri gigantice care,

nenorocire pentru noi, sunt astfel de rău inventate, încât ele cad şi dispar sub ridicul”.

Alecsandri îl asigură pe lordul Malmersbury că Principatele nu au absolut nimic cu Turcia ba, din contră, aceştia uneltesc la stabilitatea Europei: “Nu cumva ei voiesc să încorporeze Rusia, sau Austria? Poate că ţintesc mai departe? La cucerirea Parisului, a Londrei? Cine ştie?”.

Garanţii economice Alecsandri îi dezvăluie şi adevăratele planuri

ale Principatelor, spunându-i lordului că “voim a profita de rodul pământului nostru spre a introduce la noi, prin canalul schimbului comercial, confortul civilizaţiei reprezentat de productele minunate ale industriei engleze”.

Punct ochit, punct lovit! Lordul Malmersbury s-a

descreţit imediat şi i-a transmis lui Alecsandri mesajul care avea să decidă soarta neamului nostru:

„ D a c ă r o m â n i i s e v or o c u p a d e îmbunătăţirile din lăuntru şi de desvoltarea comerciului lor, englitera le va conserva stima ce merită oamenii practici”.

Iar poetul nu s-a lăsat până nu i-a explicat faptul că, din contră, alegerea unui singur domnitor nu face altceva decât să respecte Convenţia, prevalându-se de faptul că aceasta nu stipula în mod expres alegerea unor domnitori diferiţi în Principate.

Misunea diplomatică a lui Alecsandri din anul 1859 a fost un mare succes. Unirea celor două principate a fost recunoscută de marile puteri, iar pe 1 iulie 1866 se adoptă Constituţia, care a consfinţit denumirea oficială România.

Întâlnirea dintre VASILE ALECSANDRI şi NAPOLEON al III-lea a decis soarta ROMÂNIEI (III)

Alte lucrări de promovare a scriitorilor români : SOIF

DE MOTS, Les Poètes Roumains à l’honneur, anthologie (60 pagini), ISBN : 2-900742-54-7, apărută în 2002 la editura

L e B r o n t o s a u r e , c u p r i n z â n d următorii poeți : Mihai Eminescu, Tudor Arghezi , George Bacovia,

Ion Barbu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, în traducerea subsemnatului. Iată ce spune directorul editurii, dl Louis DELORME, primul laureat al tuturor Asociațiilor și Societăților literare și de poezie din Franța : « Constantin FROSIN, a avut inițiativa acestui Tom 12 din SOIF DE MOTS și a tradus pentru noi pe cei mai eminenți dintre compatrioții săi. (…) Nu e simplu să restitui gândirea dintr-o limbă într-altă limbă, să nu-i trădezi nici spiritul nici litera. În poezie, forma e la

fel de importantă ca și fondul. Respectarea turnurilor, imaginilor, personalității unui autor și, dacă se poate, a particularismelor celor două limbi, nu e posibilă decât dacă traducătorul cunoaște perfect emițătorul și receptorul, dacă reușește să le ajusteze / pună de acord, precum vasele comunicante, astfel încât osmoza să fie deplină și totală, fără pierderi sau adăugiri. Îi mulțumim călduros lui Constantin FROSIN ! »

Ca un arc peste timp, numărul 23 al acestei antologii (ISBN 978-2-916974-23-1) îl are ca Invitat de onoare pe Constantin FROSIN, despre care dl Louis DELORME amintește că este « un eminent traducător al scriitorilor români în limba franceză » (p. 7 a tomului 23). Dacă subsemnatului i s-au alocat 24 pagini, poetului francez Jean-Claude COQUet (și el invitat în acest număr), i s-au alocat doar 10 pagini…

Printre actele de cultură înfăptuite de subsemnatul, pot enumera antologia poeților români de expresie franceză A L’ORÉE D’UN BOIS (24 poètes d’expression française), apărută la editura Centrului Cultural Județean Galați în anul de grație

2006 (230 pagini format X5), ISBN (10) 973-87650-2-1. ISBN (13) 978-973-87650-2-3. Se pare că este prima (și singura) antologie de acest fel, publicată.

Tot la această categorie (deoarece specializarea mea nu este Istoria), pot include și lucrarea prof. univ. dr. Constantin Gh. Marinescu (specialitatea Istorie) :LA FRANCE DANS L’HISTOIRE ET LA CULTURE DES ROUMAINS. INTERFÉRENCES, apărută la editura franceză Le Brontosaure în 2016 (230 pagini, format X5), ISBN : 978-2-916974-72-9, pe care dl Yves-Fred BOISSET, directorul revistelor INITIATION și La Braise et l’Etincelle, o consideră « o lucrare importantă, foarte bine documentată, care nu face decât să întărească și mai mult legăturile de prietenie dintre cele două țări ale noastre, așa cum au fost ele puse în lumină de autor ».

Aceeași editură franceză, al cărei director este un mare prieten al României, a publicat un opuscul format A4 de 36 pagini consacrat lui Georges bengesco, considerat cronicarul literar al evenimentelor din Franța anilor 1870, intitulat POÈMES, apărut în 2013. ISBN : 978-2-916974-

52-1. Fiind profesor la Catedra de Limba Franceză

(neavând deci ca specialitate oficială Literatura franceză), consider (și nu numai eu) că tot ce am publicat pe teme literare în revistele franceze și francofone, sunt acte de cultură, iar nu simple contribuții ale unui specialist în materie. Iată o selecție a celor mai semnificative articole :

Cioran et le rire. Regards sur une pensée entre moralisme, religion et philosophie, in Revue de Littérature Comparée (directeur Pierre BRUNEL), nr. 4/2008, Didier Erudition, pp. 475-487, ISBN 978-2-252-03660-0, ISSN 0035-1466.

Cu interese foarte domestice, în dorința de a da de roșii originale și că să mă și plimb un pic, am bântuit printr-o parte de județ, pe drumurile naționale. Că să fiu cinstit, n-am vrut să mă înghesui cu distanțare incertă, chit că aș fi purtat masca(fără discuție) pe promenadă orașului. Așa în doi în autoturism împreună cu celălalt “locatar” din apartament, mi s-a părut mai sigur, mai ales că facem schimb de flora microbiană de câțiva zeci de ani și ne-am imunizat, nu da turbarea-n noi. Nu reiau ceea ce au observat alții pe marginea drumului sau deasupra șoselelor intracomunitare, respectiv panotajul electoral. Normal că abundență lui te duce cu gândul la banii cheltuiți, mai ales acum, în perioada de recesiune economică mondială. A mai fost și altă chestie ce mi-a atras atenția. În timp ce majoritatea partidelor și-au prezentat candidații în același plan fotografiați, unii chiar dând mâna, doar la un partid candidații sunt decalați, cu unul și doar unul mereu în prim plan. În folclorul popular chestia asta se caracterizează literar, drept ieșitul că păduchele-n frunte. Se pare că cetățeanul s-ar pricepe la păduchi. Imaginea nu este de loc confortabilă pentru restul candidaților. Să pui pe planul doi, chit că-i photosopat bannerul, pe candidatul comunității locale, pur și simplu îl arunci în lupta cu un handicap. Acolo în comună omul locului contează foarte mult, iar imaginea de subordonare necondiționată transmisă, poate avea efecte adverse la vot.

Totul trebuie să se încheie și cu o concluzie. Proastă consultanță de imagine în campanie electorală mai au unii. Asta-i concluzia mea, a voastră poate fi altă, nu mă supăr, doar am spus că la mesaj electoral de tip sportiv nu mă pricep.

Paul Ichim

- va urma - Thomas CSIntA

Profesor Emerit Constantin FROSINmembru USR,

secția Traducători (București), 2000

- va urma -

CereM USr ACOrDAreA InDeMnIzAȚIeI De MerIt Prof. Univ. Dr. COnStAntIn FrOSIn (IV)

Campanie Realitatea

Realitatea 5

Nr. 481 august 2020eDIȚIA nr. 400VALOrILe trebUIeSC reSPeCtAte

Realitatea 5

Nr. 447-448 mai 2019 EDIȚIA NR. 400VALORILE TREBUIESC RESPECTATE

DUBLĂ CAMPIOANĂ A PRESEI ROMÂNEȘTI DE PROVINCIE

Nr. 79/2019 - Supliment editat împreună cu UNIVERSITATEA APOLLONIA din IAȘI

ȘCOALADE PRESĂ

Preşedinte SENAT - prof.univ.dr. VASILE BURLUI; Director - acad. Constantin Gh. MARINESCU; Redactor şef - prof.univ.asoc. POMPILIU COMŞA; SENAT: prof.univ.dr. MIREL DUMITRU POPA, prof. univ.dr. CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, conf. univ. dr. PAUL GORBAN, maior Romică BĂLAN, prof. dr. Zanfir ILIE, dr. Corina Elena MARINESCU, conf. univ. dr. Andrei

DUMBRĂVEANU, prof. univ. dr. Constantin FROSIN, prof. univ. dr. Victor MORARU, prof. univ. dr. Gheorghe BOBĂNĂ, prof. univ. dr. Alexandru AMITITELOAIE, col. Dr. Ionel PINTILII, conf.univ.Dr.Mihai LUCHIAN, Conf.univ.Dr.Marius HRISCU.

STUDENTI: Rareş VĂDANA, anul III, Facultatea de Medicină şi Farmacie, UDJ Galaţi - şef secţie; Gabriel DĂNILĂ, Nela COBZAREU

VIŢELARU, Robert WILLIAMS, Janira COVALIU, Karl WILLIAM, De Rothschild LEOPOLD JAMES (anul I CRP), Gabriel Sebastian COTTE, Samir OANCĂ (anul II CRP), Beatrice AZIZOAIE DIMACHI, Marius-Sorin DIMACHI, Marius-Silviu BURLUI (anul III CRP) - toţi de la Universitatea ‘’Apollonia’’ Iaşi.

Caseta redacţională

RealitateaVREI SĂ AI UN VIITOR STRĂLUCIT ?!

Pornește la drum alături de un partener de încredere, Universitatea « Apollonia » te duce pe culmile succesului!

Facultatea de Medicină Dentară Facultatea de Medicină Dentară din cadrul Universităţii “Apollonia” din Iaşi este o

instituţie de învățământ superior autorizată și acreditată în care componenta educaţională şi cea de cercetare ştiinţifică sunt perfect îmbinate şi echilibrate cu practica stomatologică, atât sub aspect metodologic cât şi al activităţilor practice de specialitate. Facultatea de Medicină

Dentară dispune de cea mai dotată și modernă bază materială pe care studenții noștri o folosesc pentru dezvoltarea abilităților practice.

Diplomele de licenţă, avizate de Ministerul Educatiei, sunt recunoscute în întreaga lume.

ADMITERE 2019 Programe de studiu:

MEDICINĂ DENTARĂ: 6 ani / 50 locuri TEHNICĂ DENTARĂ: 3 ani / 25 locuri

ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ: 4 ani / 40 locuri BALNEO-FIZIO-KINETOTERAPIE: 3 ani / 20 locuri

Sesiunea de vară:

Sesiunea de toamnă:

Inscrieri: 16-29 iulie 2019 Examen : 31 iulie 2019

Inscrieri: 10-23 septembrie 2019 Examen : 25 septembrie 2019

Contact:

Universitatea „Apollonia” din Iași, str. Muzicii, nr. 2, Tel: 0232/210310 www.univapollonia.ro

Acum iți decizi soarta! Fă alegerea ideală pentru cariera ta!

Vino alături de noi să descoperi excelența!

Acest mesaj este o solicitare de acceptare a comunicarilor si este un prim pas in vederea inceperii unei colaborari cu dvs. V-a fost trimis datorita faptului ca emailul dvs. apare in baza noastra de date, cel mai probabil datorita unei interactiuni anterioare cu Universitatea APOLLONIA din Iasi. Daca doriti sa va dezabonati de la newsletterele Universitatii APOLLONIA din Iasi, va rugam sa dati reply la acest mesaj. Conform cerintelor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, modificata si completata, precum si a Regulamentului UE 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), Universitatea APOLLONIA din Iasi are obligatia de a administra in conditii de siguranta si numai pentru scopurile specificate, datele personale pe care ni le furnizati despre dumneavoastra, sau orice alta persoana. Universitatea APOLLONIA din Iasi este singurul detinator al oricarei informatii colectate pe site-ul administrat de noi sau din diverse alte interactiuni. Nu partajam sub nici o forma aceasta informatie altora ci doar o folosim pentru buna desfasurare a activitatii noastre, imbunatatirea serviciilor oferite si promovarea ofertelor aflate in derulare. Va multumim pentru intelegere!

VREI Să AI UN VIITOR STRăLUCIT?! Pornește la drum alături de un partener de încredere!

Universitatea « Apollonia » te duce pe culmile succesului!

ADMITERE 2019

Facultatea de Științe ale Comunicării

Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea,,Apollonia” din Iaşi este singura din ţară care îţi oferă oportunitatea de a pune în practică noţiunile teoretice învăţate la cursuri.

Toţi tinerii dinamici și curajoși pot experimenta aceste profesii de top în cadrul platformei de practică continuă a Universităţii care include ,,Apollonia TV” -televiziunea studenţilor, ,,Apollonia” Radio, Revista Nova ,,Apollonia”, Şcoala de presă ,,Realitatea Print”, Biroul de Promovare şi Publicitate, de Relaţii Publice sau de Analiză şi Diagnoză Organizaţională, ş.a.

Numai în aceste spaţii de practică adevărată, chemarea şi pasiunile tale îşi vor găsi împlinirea, desăvârşindu-ţi pregătirea în specializările recunoscute de operator TV, editor de imagine, regizor de emisie,moderator, reporter de teren sau de investigaţii, animator radio, jurnalist online, prezentator de ştiri, purtători de cuvânt sau manageri de relații publice.

Diplomele de licenţă, avizate de Ministerul Educației, sunt recunoscute în întreaga lume.

Învaţă pentru tine şi viitorul tău! Fii inspirat! Alege înţelept – Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării de la

Universitatea ,,Apollonia” din Iaşi

Programe de studiu: JURNALISM: 3 ani / 25 locuri COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE: 3 ani / 25 locuri

Sesiunea de vară: Sesiunea de toamnă: Inscrieri: 16-29 iulie 2019 Inscrieri: 10-23 septembrie

2019 Selecție dosare: 31 iulie 2019 Selecție dosare: 25 septembrie 2019

Contact: Universitatea „Apollonia” din Iasi, str. Muzicii, nr. 2, Tel: 0232/210310 www.univapollonia.ro

Acum îți decizi soarta!

Fă alegerea ideală pentru cariera ta! Vino alături de noi să descoperi excelența!

Preşedinte SENAT - prof.univ.dr. VASILE BURLUI; Director - acad. Constantin Gh. MARINESCU; Redactor şef - prof.univ.asoc. POMPILIU COMŞA; SENAT: prof.univ.dr. MIREL DUMITRU POPA, conf. univ. dr. PAUL GORBAN, maior în rezervă Romică BĂLAN, dr. Corina Elena MARINESCU, conf. univ. dr.

Andrei DUMBRĂVEANU, prof. univ. dr. Victor MORARU, prof. univ. dr. Gheorghe BOBĂNĂ, prof. univ. dr. Alexandru AMITITELOAIE, col. Dr. Ionel PINTILII, conf.univ.Dr.Mihai LUCHIAN, Conf.univ.Dr.Marius HRISCU.

STUDENTI: Robert WILLIAMS, anul III CRP-redactor șef,Liviu Tache RADU, anul

2 CRP,Gabriel DĂNILĂ, anul 3 CRP,Janira COVALIU,anul 3 CRP,Karl WILLIAMS, anul 3 CRP, De Rotschild LEOPOLD JAMES,anul3 CRP-toți de la Universitatea Apollonia Iași, Rareș VADANA, anul 3 Facultatea de Medicină și Farmacie Universitatea Dunărea de Jos Galați

Caseta redacţională

Nr. 96/2020 - Supliment editat împreună cu UNIVERSITATEA APOLLONIA din IAȘI

Având în vedere s i t u a ţ i a a c t u a l ă d e t e r m i n a t ă d e pandemia Covid-19 (stare de urgenţă-stare de alertă), precum ș i re c om an d ăr i l e Ministerului Educaţiei

și Cercetării de a organiza admitere on-line, în baza O. M. 4205/2020 Senatul Universităţii Apollonia din Iași a hotărât ca sesiunea de înscriere și examenul de admitere pentru anul I al anului universitar 2020-2021 se va desfășura în 3 etape pentru:

Facultatea de Medicină Dentară – pentru programele de studiu:

• Medicină Dentară – 50 de locuri• tehnică Dentară – 25 de locuri• Asistență Medicală Generală – 40 de locuri

• balneofiziokinetoterapie și recuperare – 20 de locuri

Facultatea de științe ale Comunicării –

pentru programele de studiu:• Jurnalism – 25 de locuri• Comunicare și relații Publice – 25 de

locuri

3. etapa a treia de înscriere și examinare online – Sesiunea de toamnă

Scoaterea la concurs a locurilor rămase neocupate după etapele 1 și 2 de admitere.

Perioada de înscriere se desfășoară în perioada 15.09.2020 -28.09.2020. Examenul de admitere se va desfășura online în data de 29.09.2020 între orele 09:00-11:00 și va cuprinde aceleași probe și mod de desfășurare ca și în prima etapă.

Candidații declarați admiși la fiecare etapă au

datoria ca în maxim 14 zile de la data anunţării rezultatelor să se adreseze secretariatului Universității ”Apollonia” din Iași, să se adreseze secretariatului Universității ”Apollonia” din Iași, în vederea completării dosarului cu cererea de înscriere și contractul de studii, și a plăţii taxei de școlarizare pentru anul I, pentru a confirma ocuparea locului.

Dosarul de admitere trebuie să cuprindă următoarele documente scanate:

– Certificat de naștere (și căsătorie unde este cazul);

– Cartea de identitate/buletin de identitate;– Diploma de bacalaureat (sau diploma

echivalentă a acesteia) și foaia matricolă;– Fișa de înscriere;– Adeverință medicală eliberată de medicul

de familie;– Dovada achitării taxei de înscriere

(contravaloare a 50 euro în lei) în contul RO63BTRL02401205T09618XX;

Documentele necesare înscrierii la examenul de admitere (scanate) vor fi transmise online la adresa de e-mail: admitere@univapollonia.ro, iar până la începutul anului universitar 2020-2021 (până la data de 1 octombrie 2020), se vor depune în original la secretariatul universității.

Fișa de înscriere poate fi descărcată de mai jos:– pentru Facultatea de Medicină Dentară

de aici– pentru Facultatea de Științe ale Comunicării

de aiciTaxele de studiu pot fi vizualizate aici Informaţii suplimentare se pot obține

la numerele de telefon 0771.597.293; 0746.077.888.

Vă dorim succes!

Admitere 2020-2021

Realitatea

august 2020 Nr. 481

6

HAI LA VOt !

Marius StanDeşi sunt unul dintre liberalii vechi ai

Galațiului, am luat decizia să semnez adeziunea la Pro România şi să-mi asum candidatura la Primărie din partea filialei gălățene a acestui partid.

Sunt convins că vor fi voci care mă vor critica pentru această mişcare, după cum sunt convins că vor fi mulți care mă vor aprecia sincer pentru faptul că am rămas în continuare fidel luptei mele cu gaşca celor care, din lăcomie, incompetență şi/sau prostie, au împins Galațiul spre ruină.

Un scurt istoric al acestei decizii ar suna aşa:Am încercat din răsputeri să unific dreapta la

Galați, am dus discuții la nivel local şi național, iar candidatul dreptei urma să fie desemnat în urma unui sondaj de opinie.

În condițiile în care liderii "dreptei" au luat decizia să susțină candidatul de pe locul 4 (patru!!!) în cursa pentru Primărie, pentru mine a fost clar că sunt martorul unui blat politic, în care cel mai slab candidat a fost ales să lupte împotriva actualului primar.

Motivele sunt uşor de ghicit: "dreapta" a furnizat un pierzător garantat, pentru a nu-l deranja pe primarul PSD. Nu ştiu care a fost răsplata pentru această trădare a electoratului liberal, dar presupun că 30 de arginți ar fi o sumă bună.

Acest lucru m-a umplut de indignare în aceeaşi măsură ca şi nerespectarea cuvântului dat din partea domnilor Ludovic Orban şi George Stângă.

În tot acest timp, atât preşedintele Pro România, domnul Victor Ponta, cât şi domnul senator Nicolae Marin m-au invitat în repetate rânduri să mă alătur lor în lupta contra baronilor locali ai PSD, dar fiind liberal, am refuzat de fiecare dată.

Am analizat doctrina partidului şi am văzut că Pro România este un partid de centru - stânga, care susține politici sociale, dar care în economie se ghidează după principii liberale, ceea mi-a eliminat obiecțiile cu privire la încălcarea principiilor după care m-am ghidat de-a lungul vieții.

În condițiile în care liberalii, alături de care am fost din 1992, nu au fost în stare să-şi respecte cuvântul dat şi în condițiile în care au mințit cu bună ştiință pentru a face un blat electoral cu PSD, ştiind din start că nu voi fi de acord cu aşa ceva, am făcut ceea ce orice alt om de bună credință ar fi făcut în locul meu: am plecat şi am decis să fiu alături de oameni care cred în mine ca profesionist, dar mai ales alături de oameni care duc aceeaşi luptă politică.

În acest moment, sunt candidatul la Primărie din partea Pro România Galați, o alegere pe care am făcut-o cu demnitate pentru a-i putea reprezenta cât mai bine pe cei care mă susțin.

Ha ha ha mă găndesc că o dă mi spuneti traseist ,,dr azi 8 august sunt membru Pro Rom ,,Marius Stan cel care in trei ani juma a realizat investitii cât ceilalti anteriori in doua di trei mandate este credinta mes...mi am depus candidatura ptr consiliet local pe un loc neeligibil dar in politica normala important este candidatul care a dovefit veva Marius Stan am distribuit azi pliante ascunsr in campania electorală anterioară totul ține fe bunăvointa d stra alegatori să le compararati Investitii Msriis Stan deci locuri de muncă,.cosmetizati de fațadă Pucheanu,.apropo s de Domni liberalo useristi eram in fata magazinului amic liberal sadea maistrul Păncescu,,deschis si printre ultii maiștrii croitori liberal si adept Marius Stan eu in fata atrlier ,,apare un tip sau nu apare era ca o stafie mș intreabă Ce faci Tataie?! Ha Ha vrrdesm că folosisem luntra lui Canon si efa trecut râul dar nuuuera Rodeanu civa un domn libefal prin născare i am zi direct Tataie e nunicul tșu acasă aici suny d l dr dsu orice mesriaș,,scuzr nu vreau ăstai PNL?? Votrez Marius Stan un domn

Ionel Marin Aveți susținerea noastră!Salutări lui Aurel! n Laurențiu Vîrtosu Aveți și susținerea mea domnule Stan. Oamenii sunt învrăjbiți pe toată lumea din politică și e de înțeles, nu mai au încredere în nimeni, dar eu am încredere în dumneavoastră. Am văzut cum ați condus Otelul apoi cum s-a schimbat orașul în 4 ani de conducere după 8 ani sau mai mulți în care orașul era pierdut și trist. Marius Stan primar! n Claudiu Mănescu Adevărat n Mitescu Dan Foarte adevărat. n Cristi CC Păcat că v-ați oprit după 2016. Ați lăsat prilejul loazelor să se afirme. Acum am ajuns să avem tot felul de cocalari în politica gălățeană. n breazu Voicu Bravo, Marius Stan locul tău e pus deoparte ca Primarul Orașului Galați! n Vgk VarusGkotaro Marius Stan a fost singurul care chiar a făcut ceva pentru Galați, PSD doar a continuat proiectele începute,

păcat că înainte de campanie jumate de oraș trebuie demolat pentru reabilitare, reamenajare și modernizare, până acum nu s -a putut? n Mara nedelcu Adevărat! n Ioana Popescu Corect! Bine spus Marius Stan! n Sergiu Moldovan De-a lungul anilor tot am fost acuzat că vă susțin. Da, am susținut toate acele lucruri bune care s-au întâmplat pentru Galați. Și o voi face în continuare. Acum au început unii să mă acuze că-l susțin pe Pucheanu și că în trecut m-ați plătit dumneavoastră și acum mă plătește Pucheanu. Să-mi dați banii domnule Stan. Și să-i cer și lui Pucheanu. Acum, nu am de ce să vă critic. Ați intrat onest într-o competiție și fiecare are șansa lui. Îi respect în primul rând pe gălățenii care votează și de ce nu, pe cei care vă vor vota și pe dumneavoastră pentru că da, spre deosebire de alții, chiar v-ați meritat locul. n Top of Form

Veronica Olaru Sunt de acord că startul pentru reabilitarea și modernizarea orașului Galați l-ați dat dumneavoastră,domnule Stan. Petrutz Pedros Ne-ați promis că modernizați stadionul Oțelul, ați promis că veți construi un stadion nou n George Stoica Să trăiți domnule director general n Ionel Marin Intotdeauna, albinele știu foarte bine unde să zboare! n Claudiu-Iulian Petrica Succes! n Viorel Sandu Mult succes. n Top of Form

neculai Pleșa Poate reușiți să finalizați cu str Griviței ! Pentru actualul primar nu a fost o prioritate ! n Cristian Socianu Mult succes! Ionel Marin Disciplină tată! Echipă serioasă! ene tiridis Nu am urmărit programele de știri în ultimul timp... Regret, aveți votul meu cu siguranță n

Francisc BarbutCE SPUN GĂLĂȚENII?

COLEGII NOȘTRI