Curent literar, care se dezvoltă la mijlocul secolului al XIX-lea, în Franţa. Apare ca reacţie împotriva subiectivismului excesiv al romantismului. Se prelungeşte în naturalism, mişcare literară care exacerbează preceptele realismului. Pledează pentru reprezentarea cu rigoare ştiinţifică a condiţiei umane. Observă şi stabileşte relaţii de cauzalitate între mediul social , fiziologie, ereditate, rasă (determinism social si biologic).Fiinţa umană este surprinsă în ipostaze netipice , dominată de biologic sau patologic. Scriitorii realişti explorează şi zonele mai puţin clare, chiar abisale, ale vieţii psihice, demonstrând că sondarea inconştientului uman poate fi realizată şi în manieră obiectivă, aproape clinic experimentală.

reprezentarea veridică şi verosimilă a realităţii, cu preocupare pentru plasarea individului în mediul social şi economic refuzul idealizării şi al evadării în fantezie => autenticitatea faptelor prezentate reprezentarea în mod obiectiv a realităţii => oglindirea cu luciditate a acesteia atitudine critică şi imparţială faţă de om şi societate teme principale:- moravurile unei epoci, ale unui mediu - legăturile individului cu contextul istoric,politic,social - oraşul, provincia, mizeria, parvenitismul - individul = produs al societăţii în care trăieşte

importanţa acordată detaliilor

Defectele individului si ale societatii

• Literatura română- Ion Luca Caragiale- Ioan Slavici- Liviu Rebreanu- George Călinescu- Marin Preda - etc.

• Literatura universală- Stendhal- Honore de Balzac- Gustave Flaubert- Charles Dickens- L.N.Tolstoi- etc.

Termenul vine din fr. nouvelle , it. novella – “noutate,nuvelă”

Se poate defini ca o naraţiune în proză, uneori şi în versuri, cu un singur fir epic, urmărind un conflict unic, concentrat ; personajele nu sunt numeroase, şi sunt caracterizate succint. Trăsături : - un singur conflict - fapte verosimile - o intrigă riguros construită - tendinţa spre obiectivitate - accentul pus pe reliefarea caracteristicilor personajului. Clasificare: - nuvelă istorică - nuvelă psihologică - nuvelă filozofică - nuvelă fantastică

• Literatura română- Costache Negruzzi - Gh.Asachi- Nicolae Filimon- Mihai Eminescu- Ioan Slavici- I.L.Caragiale- Mircea Eliade- Liviu Rebreanu- Gala Galaction- Anton Holban- Marin Preda- etc.

• Literatura universală- Edgar Allan Poe- Guy de Maupassant- Anton Cehov- Thomas Mann- Ernest Hemingway- etc.

Patima banului şi a îmbogăţirii reprezintă o temă predilectă a realismului românesc , regăsindu-se în operele lui I.Slavici, I.L.Caragiale , G.Calinescu şi alţii. Ea apare atât în nuvele cât şi în romane, fiind un prilej de analiză psihologică, şi de radiografiere a societăţii, deoarece, pentru realişti, omul este în primul rând un individ social.

„De câteva ori, scriitorul a înviat fiinţe abisale, singuratici pierduţi în gândurile şi terorile lor. În pictura interioară a omului, Caragiale se opreşte însă, în prima etapă, la planul organic. Este, desigur, aci, o normă a naturalismului european, care cu zugrăvirea fiinţei fiziologice, a introdus o nouă categorie literară, dar şi satisfacerea acelei nevoi de puternice senzaţii directe…”

(Tudor Vianu)„Lui Caragiale îi plăcea să imagineze cazuri unde hazardul seamănă a voinţă răutăcioasă, când fatalitatea capătă fizionomie perfidă.” ( Paul Zarifopol)

Opera caragialiană cuprinde schiţe , nuvele şi opere dramatice , configurând un registru comic si unul tragic. Nuvelele psihologice constituie o materializare a mărturisirii dramaturgului : simt enorm si văd monstruos. Personajele care sunt prinse de magia banului si de magnetismul aurului sfârşesc într-un monstruos acces de nebunie.

Caragiale s-a dovedit atras în proză de stările obscure ale inconştientului, de reacţiile psihice imprevizibile ale individului , într-un moment de supremă încordare. Autorul abordează cu o meticulozitate de tip naturalist, cazuri-limită, unele cu substrat patologic, invocând factorul ereditar. În nuvelă, se analizează procesul instalării demenţei în psihicul cârciumarului Stavrache, datorate unei anxietăti prelungite şi declanşate de teama că fratele său, crezut a fi dispărut, s-ar putea reîntoarce, revendicându-şi drepturile. Ca tematică, nuvela se înscrie în seria prozelor despre setea de înavuţire, ce dezumanizează şi mutilează sufletul omenesc, accentul căzând pe răsfrângerile acestei treptate dezumanizări, în psihicul viciat de lăcomie al personajului.

Caz patologic de nebunie,

declanşată de : patima banului,

ereditate încărcată şi

circumstanţe favorizante.

Tema nuvelei – consecinţele

arghirofiliei în plan psihologic.

Titlul – fixează în mod realist timpul acţiunii (Războiul de Independenţă)

- valoare simbolică:

anticipează drama interioară a

personajului, căruia

subconştientul îi acaparează

treptat conştiinţa, până la a o înlocui total.

Cunoaşte procesul psihologic al trecerii de la sănătatea mintală la starea patologică, scriitorul urmărind gradat şi detaliat procesul alienării => destin tragic,involuţie – înstrăinare de sine şi de alţii => eşec existenţial Suferă de arghirofilie : dovezi : - teama de a nu fi prădat de hoţii ce în sfârşit fuseseră prinşi – atitudine pozitivă faţă de clienţii dispuşi să cheltuiască mult - graba de a merge la avocat pentru a afla modalităţile prin care poate intra în posesia averii fratelui dispărut - frica, devenită obsesie, faţă de posibila reîntoarcere a fratelui său, Iancu Evoluţia personajului: 1. lăcomie iniţială => anxios, nervos, îşi doreşte neconştientizat moartea fratelui mai mic, frământat de spaima obsesivă de a nu pierde averea în posesia căreia intrase. 2. glisare între planul real şi cel ireal, oniric ( apar coşmarurile ) 3. nebunie

• Urmând sfaturile lui Stavrache, preotul cu dublă identitate ( popa / căpetenia hoţilor ) pleacaă pe front, schimbându-şi înfăţişarea şi numele pentru a scăpa de pedeapsa autorităţilor.

• După plecarea lui popa Iancu, Stavrache moşteneşte averea obtinută ilegal, a fratelui pe care-l credea mort.

• Spaima că reîntoarcerea fratelui l-ar putea deposeda de avere se materializează în coşmarurile repetate care îi tulbură viaţa.

• Existenţa hangiului pendulează între realitate şi vis, consumându-l afectiv şi dereglând mecanismele de funcţionare psihică ale celui pe care imaginea fratelui reîntors să-şi revendice averea îl obsedează.

plan real plan real

plan ireal plan ireal

plan realCOŞMAR I COŞMAR II

COŞMAR I COŞMAR II Iancu = înfăţişare de ocnaş Victima => agresor / agresorul => victimă Interogaţia laitmotiv :

Gândeai c-am murit, neică? Reacţia hangiului după trezirea din coşmar : S-a închinat într-una rugându-se fierbinte pentru odihna sufletului răposatului.

Iancu = înfăţişare de căpitan Victima => agresor / agresorul => victimă Interogatia laitmotiv: Credeai c-am murit, neică?

Reacţia hangiului după trezirea din coşmar : Dis - de - dimineată, d. Stavrache, tremurând de friguri, era la popa satului, rugându-l să vie negreşit până seara, să-i facă sfeştanie acasă.

- Se manifestă în vis dorinţa de a-şi ucide fratele, pentru a înlătura un potenţial pericol, ce i-ar putea ameninţa averea.- Se deteriorează starea de sănătate fizică şi psihică.- Simptome ale degradării: -agresivitate ( episodul cu fetiţa ), absenţa apetitului, refugierea în alcool, izolare , etc.- Nu constientizează cauza coşmarurilor, găseşte false explicaţii şi soluţii( rugăciuni pentru liniştea sufletului fratelui mort ).- Toate acestea conduc înspre agravarea stării patologice şi instalarea nebuniei în momentul reîntoarcerii reale a fratelui.

Psihanaliza înglobează o serie de concepții dezvoltate de Sigmund Freud privind explicarea fenomenelor psihice, bazate în primul rând pe cercetarea proceselor desfășurate în inconștient și a relațiilor sale cu conștientul, din care rezultă procedee terapeutice aplicate în cazul tulburărilor psihopatologice. Aceste concepții s-au extins la explicarea fenomenelor socio-culturale.

În psihanaliză, instanţele personalităţii sunt următoarele: 1.1. InconInconşştientultientul== sediul conţinuturilor refulate, cărora li s-a refuzat

accesul la nivelul sferei conştientului = rezervorul pulsiunilor: exemple – pulsiunea agresivă,

de distrugere, de dominaţie , etc.

Instinctul de posesiune

(implică ideea unui bun ce

trebuie conservat)

Instinctul de stăpânire (dominare

controlată prin forţă)

= pulsiunile conţinute în sfera inconştientului sunt supuse acţiunii cenzurii.

• Inconştientul şi Subconştientul = partea nevăzută a persoanei, viaţa interioară• Eul conştient= partea vizibilă a persoanei, viaţa exterioară

2. Subconşientul = instanţa care nu e conştientă, se află în pragul conştientului , aici e sediul cenzurii3. Conştientul = primeşte informaţii atât de la lumea exterioară cât şi de la inconştient

•Psihanaliza a fost dezvoltată de Sigmund Freud la începutul secolului al XX-lea ca teorie generală a inconștientului.• Modalitatea funcțiunii proceselor psihice au fost deduse de Freud în special din studiul semnificației viselor, interpretate de el ca realizare imaginară a îndeplinirii dorințelor ce derivă din aspirațiile refulate ale copilăriei.• Calea recomandată pentru accesul în înconștient este înțelegerea sensului viselor și a actelor ratate .

Psihanaliza este :• un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu

scopul de a investiga semnificaţia faptelor şi a reprezentărilor ce au loc în inconştient;

• o metodă de terapie a tulburărilor psihice, în cadrul căreia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la

suprafaţă şi clarificarea semnificaţiei rezistenţelor, transferurilor şi dorinţelor ascunse ale pacienţilor;• un sistem complex de teorii cu privire la efectele

proceselor psihice inconştiente asupra trăirilor, gândirii şi activităţii oamenilor. Elementele acestor teorii derivă

din cercetarea proceselor psihice și terapia stărilor psihopatologice.

- Interpretarea evenimentelor biografice- Tot ce produce mintea noastră are rădăcini inconştiente la care se

poate ajunge => se află cauza ce produce tulburarea psihică.- Trezeşte la viaţă amintiri adormite ,se resuscitează energii şi forţe

mântuitoare- Depanarea amintirilor => cuvântul rostit => vindecare

- Imagine vie a etiologiei nevrotice a analizatului prin colectarea asociaţiilor liber produse de pacient

• Conform credinţelor populare, visul are rol de avertizare, exprimă mesaje din afara noastră, de la zei, de la divinitate.

• În psihanaliză, VISUL = instrument care ajută la descoperirea conţinuturilor psihice refulate (emoţii, aspiraţii ) sau blocate ( tendinţe instinctuale) , aflate în inconştient, conţinuturi ce se manifestă patologic, prin simptome nevrotice.

• VVisul= mijloc de investigatie psihicisul= mijloc de investigatie psihică ă

Visul este calea regală a inconştientului ( Freud )

Visul = realizarea simbolică a unei dorinţe nesatisfăcute- dorinţele interzise îşi găsesc sălaş în Inconştient- analiza inconstientului oferă persoanei informaţii despre viaţa sa psihică profundă şi ajută la descoperirea temerilor şi dorinţelor ce se ascund în profunzimile sale- dorinţele interzise nu mor, rămân active, dar sunt exilate.- prin cenzură si refulare ele sunt ţinute în inconştient. Ele caută să acceadă la nivelul conştient. Profitând de somn şi de adormirea sistemului conştient, conţinuturile refulate se exprimă prin vise.- cenzura face ca imaginile din vis să nu revină în conşient, de aceea nu ni le amintim.

- fără ca el să-si dea seama, tot ceea ce reprezintă o ameninţare pentru bunăstarea sa interioară, este îngropat adânc în psihic, în Inconltient. - dar sentimentele negative nu dispar, ci sunt date la o parte, sunt plasate în Inconştient, deci uitarea e doar o iluzie. - refularea se referă şi la gândurile sau dorinţele nerealizabile sau interzise.

REFULAREA = operaţiune psihică automată , independentă de voinţa omului

Are aspect terifiant, dureros, legat de senzaţii neplăcute => trezire bruscă

deoarece conţinuturile refulate sunt prea ameninţătoare şi încărcate emoţional. (exemplu: gânduri sau dorinţe atât de

reprobabile încât simpla evocare terorizează persoana)

Coşmarul = realizare directă a unei dorinţe respinse. Coşmarul se poate articula şi în jurul fricii, sau al temerilor inconştiente, situaţie în care nu e vorba de dorinţă, ci de frică iraţională sau necunoscută. Persoanele deosebit de stresate îşi refulează greu angoasa. Prin somn şi prin relaxarea psihicului, angoasa iese la suprafaţă, puternică şi copleşitoare, prin imaginile de groază din coşmar. Recurenţa coşmarului dovedeşte nerezolvarea unui coflict interior. Coşmarurile se opresc odată cu rezolvarea problemelor, sau cu interpretarea lor prin conştientizarea cauzelor exterioare sau interioare care le-au declanşat.

1. Scriitorii realişti pledează pentru crearea iluziei vieţii reale, observând relaţii de cauzalitate între individ şi mediul social, surprinse cu luciditate, în mod verosimil şi veridic.

- se observă preferinţa pentru patologic, pentru surprinderea unor situaţii-limită din existenţa omului, pentru analiza psihologică şi sondarea mecanismelor de funcţionare a psihicului uman.

2. Nuvela psihologică În vreme de război, de I.L.Caragiale, analizează procesul instalării demenţei în psihicul cârciumarului Stavrache, pe fundalul unor tare genetice, cu factori ereditari favorizanţi şi cu îndeplinirea unor condiţii ce declansează angoasa, obsesia, deteriorarea accentuată a echilibrului interior şi a relaţiilor sociale , toate conducând în final la pierderea lucidităţii, la alienare mintală.

3. Analizând tulburările psihice ale personajului din perspectivă psihanalitică, se observă că apariţia coşmarurilor reflectă nerezolvarea unui conflict interior, o frică şi o temere inconştientă.

• Prin somn şi prin relaxarea psihicului, angoasa iese la suprafaţă, puternică şi copleşitoare, prin imaginile de groază din coşmar.

• Deci, coşmarul este realizarea directă a unei dorinţe respinse, refulate.

• În cazul lui Stavrache e vorba de frica neconştientizată de a nu pierde averea în posesia căreia intrase prin dispariţia fratelui.

• În somn, se manifestă dorinţa de a-şi ucide fratele reîntors ,

eliminând astfel un potenţial pericol ce-i ameninţa echilibrul lăuntric.

• Suferă de arghirofilie, are grave tulburări de personalitate, e anxios, psihotic , marcat de pulsiuni de dominaţie refulate.

• Nerezolvarea conflictului interior şi mai ales incapacitatea de a-şi conştientiza problemele cărora le dă o falsă interpretare, agraveaza starea de boală ( se roagă pentru liniştea sufletului decedatului , interpretând ceea ce i se întâmplă prin prisma superstiţiilor şi a credinţelor religioase, tradiţionale).

• Realitatea se converteşte în coşmar iar coşmarul devine realitate în momentul reîntoarcerii fratelui de pe front => pierderea lucidităţii, demenţa.

Caragiale, I .L, Nuvele, Editura Herra, Bucureşti , 2004 Călinescu,Alexandru, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Institutul European, Bucureşti, 2000 Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. FRPLA, Bucureşti, 1941 Cioculescu, Şerban; Streinu, Vladimir; Vianu, Tudor, Istoria literaturii române moderne, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971 Ciopraga, Constantin, Personalitatea literaturii române, Institutul European, Bucureşti, 1997 Constantinescu,Pompiliu, Satanismul lui Caragiale în Scrieri, EPL, II, 1967 Coaşan, Aurelia, Îndrumător pentru evaluarea personalităţii , Editura Dimitrie Cantemir, Târgu – Mureş, 2005 David, Daniel , Pshihologie clinică şi psihoterapie , Editura Polirom, Iaşi, 2006 De Castilla, Denise, Testul arborelui, Editura Polirom , Iaşi , 2011 Dicţionar de personaje literare (coordonator Florin Şindrilaru), Ed. Paralela 45, 2002 Enăchescu, Constantin, Tratat de psihanaliză şi psihoterapie , Editura Polirom, Iaşi, 2003 Fanache,Vasile,Caragiale, Ed. Dacia,Cluj-Napoca, 2002

Iorgulescu, Mircea, Eseu despre lumea lui Caragiale, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1988 Iosifescu, Silvian, (coordonator), Analiză şi interpretare - Orientări în critica literară contemporană, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972 Iosifescu, Silvian, Dimnesiuni caragialiene, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1972 Manolescu, Florin, Caragiale şi Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii. Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002Montangero , Jacques, Vis si cogniţie, Editura Polirom, Iaşi, 2003Morel, Corinne, ABC-ul interpretării viselor, Editura Polirom, Iaşi, 2008Oprea, Alexandru, prefaţă la I. L. Caragiale, Kir Ianulea. Nuvele şi povestiri, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1969Parfene, Constantin, Literatura în şcoală, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977 Petra-Petrescu, Horia, I. L. Caragiale. Viaţa şi opera, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004 Radian, Sanda, prefaţă la I. L. Caragiale, Nuvele şi povestiri, Ed. Albatros, Bucureşti, 1991Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, în Biblioteca critică, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1917

Vlad, Ion, Povestirea. Destinul unei structuri epice, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972Vlad, Ion, Convergenţe, Ed. Dacia, Cluj, 1972 Vlad, Ion, Aventura formelor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996Tomuş, Mircea, Opera lui I. L. Caragiale, vol I, Ed. Minerva, Bucureşti, 1977 Trandafir, Constantin, Efectul Caragiale, Ed. Vestala, Bucureşti, 2002 Zalis, Henri, I. L. Caragiale, Ed. Recif, Bucureşti, 1995 Zarifopol, Paul, Introducere la I. L. Caragiale, Opere I, Cultura Naţională, 1930

www.informaţiamedicală.rowww.wikipedia.orgwww.emedonline.rowww.boli-medicina.comwww.sfatulmedicului.rowww.archeus.ro/lingvisticawww.scridb.comwww.freudlife.orgwww.kudica.rowww.didactic.ro