UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Catedra Geografie Umană, Regională şi Turism

REFERAT

Tipurile rasiale mixte (de tranziţie)

Realizat de studentul (a)

Zavalisca Andrei ,gr. 208

Pentru cursul de

Geografia populaţiei

şi aşezărilor umane.

Chişinau.2014

CUPRINSI.Tipurile rasiale mixte (de tranziţie)

1. TIPURI DE TRANZIŢIE VECHI......................................................................21.1 TIPUL MIXT AUSTRALOID-EUROPOID (DRAVIDIAN)..........................................21.2 TIPUL MIXT MONGOLOID-AUSTRALOID............................................................31.3 TIPUL MIXT MONGOLOID-EUROPOID (URALIC).................................................4

2. FORMELE MEDIEVALE DE TRANZIŢIE................................................42.1 TIPUL MIXT NEGROID-EUROPOID......................................................................42.2 TIPUL MIXT EUROPOID-MONGOLOID.................................................................52.3 TIPUL MIXT EUROPOID-AUSTRALOID-MONGOLOID...........................................52.4 TIPUL MIXT AUSTRALOID-MONGOLOID............................................................5

3. FORMELE MODERNE DE MIXTARE.......................................................53.1 METIŞII.............................................................................................................53.2 MULATRII.........................................................................................................63.3 ZAMBOS............................................................................................................73.4 COLOUREDS......................................................................................................83.5 ALTE GRUPURI RASIALE MIXTE........................................................................9

4. CONCLUZIE....................................................................................................95. ANEXE............................................................................................................106. Bibliografie.......................................................................................................12

1

I.Tipurile rasiale mixte (de tranziţie)

În afara acestor cinci rase distincte, de-a lungul istoriei, îndeosebi începând din Neolitic, s-au produs numeroase amestecuri, suprapuneri, stratificări, încât o mare parte a populaţiei mondiale face astăzi parte din tipurile rasiale mixte (15.6% în 1920, în creştere rapidă, pentru 2000 estimările indicând circa 20.8%). În funcţie de perioada în care s-au format, desoebim trei mari categorii :

1. Tipuri de tranziţie vechiTipuri de tranziţie vechi, constituite încă din preistorie sau pe parcursul Antichităţii, prin invazii şi

migraţii. Cele mai caracteristice sunt :1.1 Tipul mixt australoid-europoid (dravidian)

Tipul mixt australoid-europoid (dravidian), mult mai numeros, circa 358 mil., caracteristic în sudul şi sud-estul Indiei, în Sri Lanka, iar prin migraţii recente şi în sud-estul Asiei. Constituie un amestec timpuriu rezultat din suprapunerea unor valuri de populaţii europoide pe un străvechi substrat veddoid;

Acest termen a fost în mod tradiţional aplicat grupuri din subcontinentul indian care vorbesc limbi dravidiene: Tamil, Telugu, kannada, malayalam, Brahui, şi Tulu. Cele mai multe dintre aceste grupuri lingvistice trăiesc în partea de sud a subcontinentului.

Cuvântul dravidiana vine de la termenul sanscrit dravida, ceea ce înseamnă "sud". În timpul savanţi lingvistice secolul al 19-lea au început să realizeze că limbile dravidiene diferit semnificativ de mulţi dintre cei vorbit în nord.Antropologi şi sociologi timpurii au început să sugereze că locuitorii cu pielea mai inchisa a subcontinentului au fost cei care au vorbit în principal limbile dravidiene şi că, de fapt, ar fi putut fi locuitorii originale din India.

Geneticieni moderne sugerează că culoarea pielii ar fi putut avea mai mult de a face cu adaptarea la condiţiile mai însorite în partea de sud a Indiei decât diferenţele rasiale reale. Teorii privind cu pielea mai inchisa dravidieni, de asemenea, a jucat la probleme de politică, regional, castă, şi conflicte religioase în al 19-lea India.Noţiuni de posibil deplasare dravidiana istoric în valea râului Indus din cauza unei invazii sau migrare a început să fi încântat de savanţi occidentali care au aderat în studii interdisciplinare de originile religiei hinduse.

Dovezile arheologice din anii 1920 cu privire la ascensiunea şi căderea civilizaţiei Indus politeist antic (3500-1700 î.Hr.) a dat naştere la teoria unei invazii a regiunii Indus de popoarele nordice brichetă cu pielea, care au început să fie cunoscut sub numele de arieni. Acest termen a fost în mod tradiţional aplicat grupuri din subcontinentul indian care vorbesc limbi dravidiene: Tamil, Telugu, kannada, malayalam, Brahui, şi Tulu. Cele mai multe dintre aceste grupuri lingvistice trăiesc în partea de sud a subcontinentului.

Cuvântul dravidiana vine de la termenul sanscrit dravida, ceea ce înseamnă "sud". În timpul savanţi lingvistice secolul al 19-lea au început să realizeze că limbile dravidiene diferit semnificativ de mulţi dintre cei vorbit în nord.

Antropologi şi sociologi timpurii au început să sugereze că locuitorii cu pielea mai inchisa a subcontinentului au fost cei care au vorbit în principal limbile dravidiene şi că, de fapt, ar fi putut fi locuitorii originale din India.Geneticieni moderne sugerează că culoarea pielii ar fi putut avea mai mult de a face cu adaptarea la condiţiile mai însorite în partea de sud a Indiei decât diferenţele rasiale reale. Teorii privind cu pielea mai inchisa dravidieni, de asemenea, a jucat la probleme de politică, regional, castă, şi conflicte religioase în al 19-lea India.Noţiuni de posibil deplasare dravidiana istoric în valea râului Indus din cauza unei invazii sau migrare a început să fi încântat de savanţi occidentali care au aderat în studii interdisciplinare de originile religiei hinduse.

Dovezile arheologice din anii 1920 cu privire la ascensiunea şi căderea civilizaţiei Indus politeist antic (3500-1700 î.Hr.) a dat naştere la teoria unei invazii a regiunii Indus de popoarele nordice brichetă cu pielea, care au început să fie cunoscut sub numele de arieni.

Amestecarea cuceritorilor andiţi ai Indiei cu indigenii a produs în cele din urmă popoarele mixte numite dravidiene. Primii dravidieni, care erau mai puri, posedau o pricepere în realizările culturale, dar această calitate a slăbit continuu pe măsură ca ereditatea lor andită s-a atenuat progresiv. Iar acest fapt este cel care a condamnat civilizaţia indiană în curs de naştere, cu aproape doisprezece mii de ani în urmă; dar infuzia de sânge al lui Adam, chiar şi în mică cantitate, a provocat o accelerare notabilă a dezvoltării sociale.

2

Această rasă compusă a produs imediat civilizaţia care conţinea indivizii cei mai înzestraţi din câţi mai existau atunci pe pământ.

Nu cu mult după cucerirea Indiei, andiţii dravidieni şi-au pierdut contactele lor rasiale şi culturale cu Mesopotamia, dar legăturile au fost restabilite prin deschiderea ulterioară a liniilor maritime şi a rutelor caravanelor. Pe durata ultimelor zece milenii, India nu a pierdut niciodată în întregime contactul în vest cu Mesopotamia şi în est cu China, cu toate că barierele muntoase au favorizat foarte mult relaţiile cu Occidentul.

Cultura superioară şi tendinţele religioase ale popoarelor Indiei datează din primele timpuri ale dominaţiei dravidiene; ele se datorează în parte unui mare număr de preoţi sethiţi care au pătruns în India, atât în cursul primelor invazii andite cât şi în timpul invaziilor ariene ulterioare. Firul conducător al monoteismului care traversează istoria religioasă a Indiei pleacă deci de la învăţăturile adamiţilor din cea de-a doua grădină.

1.2 Tipul mixt mongoloid-australoid

Tipul mixt mongoloid-australoid, foarte numeros, dominant în Indochina, sudul Chinei, arhipelagurile indonezian şi nipon. Format prin penetrarea în Neolitic, dinspre nord, a unor populaţii de factură mongoloidă în spaţiul unor populaţii australoide, mult mai puţin numeroase, încât trăsăturile dominante sunt mongoloide, culoarea pielii fiind însă mai închisă. Este motivul pentru care de cele mai multe ori sunt incluşi în rasa mongoloidă, ca o componentă distinctă. Numărul lor depăşeşte 500 mil., dintre diversele varietăţi putându-se distinge :

Japonezii, rezultat al unui amestec mai complex (mongoloid-ainoid-polinezian), cu talie relativ scundă şi culoare a pielii mai deschisă dar cu trăsături australoide evidente.

Arai Hakuseki, care cunoștea din secolul al 18-lea care au fost unelte de piatră în Japonia, a sugerat că a existat Shukushin în Japonia antică, și apoi Philipp Franz von Siebold susținut că indigen japonez a fost ainu. Fuyu a sugerat că oamenii japonezi și Ryukyuan au aceeași origine etnică, pe baza 1906 cercetarile sale din limbile Ryukyuan.

O origine comună a japonezilor a fost propusă de un număr de oameni de știință de la Arai Hakuseki a adus mai întâi teoria lui Fujii Sadamoto, un pionier al arheologiei moderne în Japonia, a tratat de asemenea problema în 1781. Dar, după finele al doi-lea razboi mondial , Kotondo Hasebe și Hisashi Suzuki a susținut că originea oamenilor japonezi nu a noilor veniți în perioada Yayoi (300 î.en - 300 CE), dar a oamenilor din perioada Jomon.

Hanihara anunțat, de asemenea teoria "modelul dublu structură", în limba engleză în 1991. Potrivit Hanihara, linii moderne japoneze a început cu oameni Jomon, care sa mutat în arhipelagul japonez în timpul Paleolitic din patria lor în Asia de sud-est. Hanihara crezut că a existat un al doilea val de imigranți, de la nord-est Asia Japonia din perioada Yayoi. După o expansiune a populației în neolitic, aceste nou-veniți apoi au găsit drumul lor spre arhipelagul japonez cândva în timpul perioadei Yayoi. Ca urmare, a fost răspândit miscegenation în regiunile insulare Kyushu, Shikoku, iar Honshū, dar nu a prevalat în insulele îndepărtate din Okinawa și Hokkaido, și poporul Ryukyuan și ainu au continuat să domine aici. Mark J. Hudson a afirmat că imaginea etnic principal al japonezilor a fost biologic și lingvistic format din 400 î.Hr. până la 1.200 CE.

Masatoshi Nei opus "modelului de structura dubla", și a afirmat că datele distanță genetice arată că poporul japonez are originea in Asia de nord-est, se deplasează în Japonia în urmă, probabil, mai mult mult de treizeci de mii de ani.

Pe de altă parte, cercetarea în octombrie 2009 de către Muzeul Național de Natură și Știință et al. a concluzionat că Minatogawa Omul, care au a fost găsit în Okinawa și a fost considerată ca o dovadă că oamenii Jomon venit în Japonia pe cale de sud, avea o față subțire, spre deosebire de Jomon. Hiroto Takamiya de la Universitatea Sapporo a sugerat că oamenii din Kyushu emigrat Okinawa între 10 și secolele 12 CE.

Un studiu 2011 de Sean Lee și Toshikazu Hasegawa a raportat că o origine comună de Limbi japonice au originea în jurul 2182 ani înaintea erii noastre.

3

Acoperirea de ghețar în Japonia, la o înălțime de ultimul glaciațiunii în urmă cu aproximativ 20000 ani.În prezent, teoria cea mai bine privit, este faptul că de astăzi japonez sunt descendenți ai atât indigene oameni Jomon și imigranți oameni yayoi. Originile poporului Jomon și yayoi au fost de multe ori un subiect de dispută, și un editor recent japonez a împărțit potențiale rute ale oamenilor care trăiesc pe arhipelagul japonez, după cum urmează:

Aborigenii care au fost trăiesc în Japonia pentru mai mult mult de 10.000 de de ani. (Fără distincție geografic, ceea ce înseamnă, grupul de persoane care trăiesc în insulele din Hokkaido la Okinawa pot fi toate considerate a fi Aboriginals în acest caz.)Imigranți din traseul de nord, inclusiv cei din Peninsula Coreeană, China continentală, Insula Sakhalin, Mongolia, și Siberia. Imigranți din traseul sudic, inclusiv cei din insulele din Pacific, Asia de Sud-Estși în unele contexte, India.

Indochinezii, de talie scundă, la care trăsăturile mongoloide sunt dominante; indonezienii, cu pielea de culoare mai închisă, aportul australoid fiind mai vizibil; polinezienii şi micronezienii, grup restrîns (circa 2 mil.) dar foarte bine particularizat, rezultat al unui amestec complex, la care pe lîngă mongoloizi şi australoizi au luat parte şi europoizi (discutabil însă);

1.3 Tipul mixt mongoloid-europoid (uralic)

Tipul mixt mongoloid-europoid (uralic), formă veche de tranziţie graduală, de la trăsături dominant mongoloide (hakaşii din sudul Siberiei)

Hacaşii. Locuinţa tradiţională - iurta .Iurtele situate într-o așezare de iarnă, de obicei în apropierea apei, împrejmuită teren cu iurtele gard.Hacasii nu purtau lenjerie de corp, îmbrăcăminte pentru femei tradiționalăera - rochiea. Bărbații purtau pantaloni și cămăși lungi turci cianmar.

Înainte de a se alătura oamenilor din Rusia hacasii astfel cum din împletitură de cosiţe impletite, din secolul al 18-lea a început să frezeze capul "sub oala."

Coafurile femeii au fost, de asemenea, împletituri și cosiţe si poate spune multe despre gospodină. O împletitură groasă însemna un copil nelegitim (și a fost obligatorie pentru o femeie care el a fost), trei codite - fata batrana. Femeile nu se legau la mijloc  (cu excepție pentru văduve) și nu poartă rochie galben de frică superstițioasă de malarie și icter.

Oficial hacaşii din secolul al 18-lea sunt considerati creștini ortodocși. În practică, însă, mulți dintre ei conservate integral sau parțial credințe locale și șamanism. Rugat pentru diferite grupuri Khakases cer, apa, munții și familie (clanul), mesteacan, pentru toate Hacaşii munte sacru a fost de cinci bombat Borus în Sayan de Vest. Samanii Hacaşii a avut loc un curs special de instruire de trei luni, după care ar putea conduce comun rugăciunea.

Khakassia a devenit parte a Imperiului Rus în secolul al 18-lea. Întrucât anii '90 ai secolului 20 au propria lor republică în Federația Rusă - Khakassia, în cazul în care acestea constituie o minoritate a populației. Având în propria lor statalitate, Hacaşii au primit un nou impuls la reconstrucția și dezvoltarea culturii naționale, dar în același timp, dintre reprezentanții poporului au fost înregistrate primele sentimente naționaliste.

La trăsături dominant europoide (başkirii de la vest de Urali). Număril populaţiilor rezultate din acest amestec este greu de stabilit datorită continuării procesului şi pe parcursul Evului Mediu sau în epoca modernă;

2. Formele medievale de tranziţieFormele medievale de tranziţie, rezultat al marilor migraţii de la finele Antichităţii şi din prima

parte a Evului Mediu. Se pot distinge :2.1 Tipul mixt negroid-europoid

Tipul mixt negroid-europoid, prezent în Africa central-nordică (Egipt, Sudan, Ciad, Mauritania), rezultat al invaziei arabe care a împins spre sud populaţii de factură negroidă, parţial asimilate (26 mil.);

4

2.2 Tipul mixt europoid-mongoloidTipul mixt europoid-mongoloid din Asia Centrală (turanic), rezultat al migraţiei unor populaţii

mongoloide în spaţiul unor populaţii mai numeroase de tip europoid. Procesul de mixtare s-a petrecut mai ales în zonele rurale, în oraşe, populaţia europoidă de tip armenoid sau indo-afgan păstrându-şi intacte caracteristicile, asimilându-se parţial lingvistic (sarţi, ironi). Cele mai multe popoare turcice din zonă s-au format în acest mod (kazahi, uzbeci, kirghizi, turkmeni, circa 47 mil. în total). În centrul Afganistanului se adaugă hazara, populaţie cu trăsături dominant mongoloide dar de limbă şi cultură persană;

2.3 Tipul mixt europoid-australoid-mongoloidTipul mixt europoid-australoid-mongoloid, specific în nord-estul Indiei (Bengal, Assam), care

poate fi încadrat şi la formele vechi de tranziţie deşi acest amestec este în curs de desfăşurare;2.4 Tipul mixt australoid-mongoloid

Tipul mixt australoid-mongoloid, format în estul Indoneziei şi sudul Filipinelor pe un substrat parţial papuaş sau chiar negritos, caracteristic în Insula Halmahera, circa 15 mil.;

Malgaşii, rezultatul migraţiei malaezilor din Insulinda în Madagascar unde s-au amestecat cu populaţii negroide, mai rar cu europoizi proveniţi din sud-vestul Asiei (arabi, persani) sau cu dravidieni din sudul Indiei. Numărul lor depăşeşte 16 mil., un amestec similar constituindu-l şi populaţiile din Zanzibar şi Comore, la care componenta europoidă este mai importantă, pe un substrat dominant

3. Formele moderne de mixtare

Formele moderne de mixtare, constituite după marile descoperiri geografice şi după colonizarea europeană. Dintre tipurile rezultate mai importante sînt :

3.1 MetişiiMetişii, care se disting prin număr (circa 169mil.), baza populaţiei din cele mai multe state

latino-americane. Constituie un amestec europoid-amerindian, în diverse grade, cu o mare varietate de forme, corespunzător varietăţii antropologice a populaţiilor amerindiene. În America de Nord, Metis, astfel cum sunt definite de către Consiliul Național Metis, sunt descendenți ai nativ origine americană și europeană mixt care se auto-identifică drept Metis, și sunt acceptate în comunitatea lor actuală ca descendenți ai așezării Red River, Manitoba.Metis cuvânt (de la Mestis franceză veche, de la sfârșitul lunii mixtīcius limba latină) indică o persoană de origine indigena și european mixt. Datorită naturii de soluționare colonială, se referea în special la persoanele de origine Algonquian și franceză și / sau Scoțiană. Termenul este francez, folosit în perioada colonială. Vânătorii și comercianți francezi, urmată de Scoțiană și cele în engleză, femeile indigene sau căsătorit și au avut descendenți Metis. În Canada Metis a zonei Red River sunt recunoscute ca o prima națiune.

Cuvântul este o înrudit de mestizo și portugheză mestiço spaniolă, care au aceeași semnificație, dar se face referire la descendenții cu stramosi indigene-european în colonii asociate cu Peninsula Iberică.Cuvântul mestee engleză este o corupție de Mestis francez Mijlociu (literele "s" ambele pronunțat la începutul perioadei francez Mijlociu, și atât tăcute la sfârșitul perioadei Franceze Mijlocie).

Termenul este folosit și în afara Americii de Nord, mai ales în țările care au istoric parte a Imperiului francez și au avut franceză ca limbă oficială, cum ar fi Vietnam. Ca și în America de Nord, termenul indică o persoană de origine non-europene și europene mixte. Anglophones restrânge, în general, utilizarea de Metis popoarelor din America de Nord, cu "eurasiatic" preferat pentru persoanele de origine asiatică și europeană mixt.

Denumire mestee a fost utilizat anterior pe scară largă în Statele Unite pentru persoane fizice mixt-cursa, dar după Războiul Civil, termenul a căzut treptat din uz, când milioane de sclavi s-au făcut oameni liberi. În ceea ce albii au lucrat pentru a restabili supremația alb, au trecut legi după rândul său, a secolului 20 a aplica "regula-unei picături", în care oricine cu orice stramosi din Africa Subsahariană cunoscut a fost din punct de vedere "Black". Savant American Indian Jack D. Forbes a încercat să

5

reînvie "mestee", ca termen pentru vechile grupuri mixte de rasă. [1] Termenul nu este utilizat în mod obișnuit în SUA sau Marea Britanie. Diferenţe notabile îi opun pe cei din aria platourilor andine, celor din zonele joase sau de pe platoul Mexican ;

3.2 MulatriiMulatru este un termen folosit pentru a desemna o persoană care se naște dintr-un părinte alb și

un părinte negru, sau în sens mai larg, o persoană de orice proporție de origine europene și africane semnificativ. În sensul cel mai larg, se aplică persoanelor de origine alb-negru. Utilizarea contemporană a termenului este, în general limitată la situațiile în care termenul este considerat relevant într-un context istoric, ca și acum în Statele Unite oamenii de origine alb și negru amestecat rareori aleg să se auto-identifice ca mulatru.

Termenul este în general considerată arhaic în Statele Unite de către unii și din greșeală peiorativ, în special în comunitatea afro-american. Termeni moderni acceptate în Statele Unite sunt "multirasiale" și "biracial." Termenul este utilizat pe scară largă în America Latină, Caraibe și unele țări din Africa, de obicei, fără nici o insultă accidentat. În America Latină, multe mulatri tind să fie rezultatul generații "rasă-amestecare" între europeni alb și negru africani încă din perioada sclaviei. Acest lucru este valabil mai ales în țări precum Republica Dominicană, Brazilia, Cuba, Belize, Puerto Rico, și Capul Verde, care sunt, de asemenea, printre țările cu cele mai mari procente de mulatri. În cele mai multe alte țări din întreaga lume, Statele Unite ale Americii, în special, origine europeană și africană amestecat în mulatri tinde în majoritatea cazurilor, să fie de origine mai recentă.Mulatrii prezenţi în ambele Americi (circa 78 mil.) sînt rezultatul amestecului dintre sclavii negri şi coloniştii europeni. Foarte numeroşi în Brazilia, Antile şi sud-estul S.U.A. dar şi în unele arhipelaguri din jurul Africii (Capul Verde, Sao Tome). Procesul de mulatrizare ca şi cel de metisare este în plină desfăşurare în cele două Americi ;În Angola și Mozambic , în mestiço constituie minorități mai mici, dar încă importante; 2% în Angola și 0,2% în Mozambic. În Namibia, o populație actuală de între 20.000 și 30.000 de persoane, cunoscut sub numele de Rehoboth basters, coboară de la legături între Cape Colony olandezii și femeile africane indigene. Numele Baster este derivat din cuvântul olandez pentru "bastard" (sau "crossbreed"). În timp ce unii oameni considera acest termen umilitoare, de basters folosesc cu mândrie termenul ca o indicație a istoriei lor.În Africa de Sud, termenul COLORAT (de asemenea, cunoscut sub numele Bruinmense, Kleurlinge sau Bruin afrikaander în afrikaans) folosit pentru a desemna persoanele care posedă un anumit grad de sub-sahariana stramosi, dar nu suficient pentru a fi luate în considerare negru în conformitate cu legislația Africa de Sud. În plus față de origine europeana, ele pot avea, de asemenea, stramosi din India, Indonezia, Madagascar, Malaezia, Mauritius, Sri Lanka, China și / sau Sfânta Elena. Nu a fost extins combinarea acestor moșteniri variate în Western Cape, dar în alte părți din sudul Africii, colorat au fost de obicei descendenți ai două grupuri etnice distincte - în primul rând africanii de diferite triburi și coloniștii europeni.

Mulatri reprezintă o parte semnificativă a populației de diferite țări din America Latină și Caraibe: Republica Dominicană (73%) (toate persoanele rase mixte), Brazilia (49,6% mulatri, metiși / mamelucos și negru), Belize (25%), Cuba (24.86%), Columbia (25%), Haiti (15-20%).

Cei aproximativ 200.000 de africani aduși în Mexic au fost în cea mai mare parte absorbită de către populațiile mestizo de origine europeana și amerindiene mixt. Multe dintre africani au adus în Mexic a ajuns în portul de Veracruz și au fost luate în alte părți ale Americii Latine. Starea de Guerrero a avut o dată o populație mare de sclavi africani. Alte state mexicane locuite de persoane cu unii origine africana, împreună cu alte ancestries, includ Oaxaca, Veracruz, și Yucatán.

Studiile efectuate de geneticianul Sergio Pena concluziona in mediu un alb brazilian este de 80% european, 10% amerindiene, iar 10% din Africa / negru. Un alt studiu, realizat de Journal brazilian de Medicina si Cercetări Biologice, concluzionează in mediu un alb brazilian este (> 70%) european.

Conform recensământului din 2000 IBGE, 38,5% din brazilieni identificate ca Pardo, adică de origine mixte. Această cifră include mulatru și alte persoane multirasiale, cum ar fi persoanele care au

6

origine europeană și amerindiene (numite caboclos), precum și asimilat, amerindieni occidentalizat și metiși cu unele origine din Asia. O majoritate de mixt-rase brazilieni au toate cele trei ancestries: amerindiene, europene, și Africa. Potrivit Institutului brazilian de Geografie și Statistică recensământ 2006, unele 42,6% din brazilian identifica ca Pardo.

Majoritatea brazilieni albe (48,4%) au o origine mixta rase (atât Subsaharan african și stramosi amerindiene).Ascendența in mediu un de afro-brazilieni care auto-identificate ca de Raca negra sau de cor Preta, adică brazilienii de origine africană negru (6,9%) și nu multiracials auto-perceput (42,6%), este de 50% european, 10% amerindiană și 40% african.

3.3 ZambosZambos, apropiat de celelalte două forme, fiind rezultatul amestecului dintre sclavii negri şi

amerindieni sau metişi. Mai puţin numeroşi, caracteristici în Venezuela, Guyane şi nordul Braziliei. Toate cele trei forme de amestec au dat naştere la noi varietăţi care fac tot mai dificilă distincţia rasială din zonă .

Zambo sunt termeni rasiali utilizați în spaniolă și portugheză imperii și, ocazional, astăzi pentru a identifica persoanele fizice din America, care sunt de origine africana si amerindiene mixt (pe termen analog englez, considerat o insultă, este sambo). Punct de vedere istoric, o centrare rasiale dintre sclavi africani și amerindieni au fost menționate ca o "zambaggoa", apoi "Sambo", apoi "sambo". În Statele Unite, cuvântul "Sambo" este gandit pentru a se referi la o centrare rasială între un sclav negru și o persoană de culoare albă.

Sensul termenului "Sambo"totuși este contestat în America de Nord, în cazul în care au fost propuse alte etimologii. Cuvântul cel mai probabil provenit de la una dintre limbile romanice, sau latină și descendenții săi direcți. Cuvântul feminin este Zamba (a nu se confunda cu dansul popular argentinian Zamba, deși există o relație în conceptul).

În cadrul sistemului Casta de spaniol colonial Americii, termenul aplicat inițial la copiii unul african și un părinte amerindiene, sau copiii doi părinți Zámbó. În această perioadă, o multitudine de alte condiții notate persoane din Africa / origine amerindiană în rapoarte mai mici sau mai mari decât 50:50 de zambos: cambujo (Zambo amestec / amerindiene), de exemplu. Astăzi, Zambo se referă la toate persoanele cu cantități semnificative de origine, atât din Africa și amerindiene, deși este adesea considerat peiorativ.

Zámbó termen care nu a fost utilizat în mod oficial, în scris, spaniolă până în secolul al XVII-lea, și de multe ori a concurat cu alți termeni, inclusiv mulato. Sclavi africani au început amestecarea cu oameni indigene de la începutul importului lor în Hispaniola în secolul al XVI-lea. O parte din acest amestec au avut loc în minele și plantațiile de Hispaniola, celelalte insule din Caraibe spaniole în urma introducerii producției de zahăr în 1520, și, de asemenea, atunci când africani au fugit din aceste moșii în regiunile indigene necucerite.

Uniunile descrise sunt ca ‘’producând’’zambos au avut loc pe tot parcursul imperiului colonial spaniol, urmând modelul stabilit în Hispaniola; iar grupul a fost, în general, clasificat printre acei oameni care nu erau de origine europeana. În secolul al XVIII-lea, spaniolii inceput sa produca clasificări rasiale sistematice, iar Zambo a fost definit în sensul său final.

Unele grupuri Zámbó celebre au fost create de fugari sau rebeli africani care amestecat cu sau au preluat comunităților indigene. În regiunile necucerite de Esmeraldes, în ceea ce avea să devină Ecuador, de exemplu, un mic grup de foști sclavi naufragiat reusit sa castige controlul asupra comunităților indigene, în cele din urmă le reprezintă în fața autorităților spaniole în secolele XVII XVI-lea și începutul târzii.

Un alt grup celebru de zambos au fost Misquito Zambos, care au originea in jurul anului 1640, când un grup de sclavi africani s-au revoltat pe o navă sclav, a luat-o peste și distrus-o la Capul Gracias a Dios la granița dintre Honduras și Nicaragua. Ei unit cu poporul indigene Miskito, iar în secolul al XVIII-lea a venit să domine regatul, conducând-o pe mai multe raiduri extinse slave. Alianță lor cu și protecția comercianți limba engleză și coloniști în zona ajutat Anglia a găsit colonie de britanic Honduras (Belize azi).

Oficial, zambos reprezintă minoritățile mici din țările din America de Sud de nord-vest Columbia, Venezuela, Guyana și Ecuador. Un număr mic, dar vizibil de zambos care rezultă din sindicate recente ale femeilor amerindiene la barbati afro-ecuadorieni nu sunt mai puțin frecvente în marile orașe de coastă din Ecuador. Înainte de rural a migrației urban, de etnii amerindiene și afro-ecuadorieni au fost în mare parte limitate la regiunea Anzi și provincia a Esmeraldas și Valea Chota în provincia Imbabura respectiv.

7

În America Centrală, există două grupuri mixte indigene-african, Miskito și garifunas.Garifuna provenit din combinația de africani care au fost fie naufragiat sau au fugit de la insulele vecine la St Vincent, în cursul secolelor XVII și XVIII. În 1797 au fost deportați de către englezi pentru rolul lor în susținerea Franța în timpul Războaiele Revoluției Franceze la insula Roatan largul coastei Honduras. De acolo au răspândit în sus și în jos pe coasta Americii Centrale, comunitățile fiind găsit de Nicaragua la Belize.

În Mexic, unde zambos sunt cunoscute ca Lobos (lupi sensul literal), au format o minoritate considerabilă a trecut. Marea majoritate a Lobos au fost absorbite în mult mai mare populație mestizo mexican. Concentrațiile mai mari pot fi găsite doar în comunitățile mici împrăștiate în jurul statele de coastă din sud, inclusiv Michoacán, Guerrero, Oaxaca, Campeche, Quintana Roo, Yucatán, iar Veracruz, în cazul în care țării afro-mexicanii locui. Din punct de vedere cultural, mexicanii a urmat tradiții mai mult amerindiene, mai degrabă decât influențe africane. Acest aculturație a avut loc, de asemenea, în Bolivia, unde comunitatea afro-bolivian absorbit și reținut mai multe aspecte ale influențe culturale amerindiene, cum ar fi hainele și folosirea limbii aymara. Aceste comunități de afro-bolivieni au reședința în Yungas ale capitalei boliviane  La Paz.

3.4 ColouredsColoureds, rezultat al amestecului coloniştilor buri (olandezi în principal) cu negrii bantu sau cu

khoisanoizii din sudul extrem al Africii, circa 4 mil. În Africa de Sud, termenul coloureds care (de asemenea, cunoscut sub numele Bruinmense,

Kleurling sau Bruin afrikaander în afrikaans) este o etichetă etnic pentru persoanele de origine etnică mixtă care posedă stramosi din Europa, Asia, precum şi diverse Khoisan şi bantu triburi din Africa de Sud. Pe lângă extinsa combinarea acestor moşteniri variate în Western Cape - în care un distinctiv Capul colorata si afiliate Cape Malay culturii dezvoltate - în alte părţi ale Africii de Sud, dezvoltarea lor a fost, de obicei, rezultatul întâlnirii a două grupuri distincte. Studiile genetice sugerează grupul are cele mai ridicate niveluri de origine mixte din lume. Cu toate acestea, contribuţia maternă (feminin) la populaţia colorata, măsurată prin studii de ADN mitocondrial, a fost gasit sa vina cea mai mare parte din populaţie Khoisan.

Originile comunitatii coloureds provine de numeroasele sindicate sexuale interrasiale între bărbaţi din Europa de Vest si femei Khoisan din Colonia Cape începând din secolul al 17-lea.

În KwaZulu-Natal, cele mai multe colorate care provin din patrimoniul britanic şi Zulu, [necesită citare] în timp ce Zimbabwe colorate care provin din Shona sau Ndebele amestecare cu coloniştii britanici şi Afrikaner. Griqua, pe de altă parte, sunt descendenţi ai Khoisan şi Afrikaner Trekboers. În ciuda acestor diferenţe majore, faptul că ele beneficiază părinţi de la mai mult de un grup rasial naturalizat înseamnă că ele sunt colorate în contextul sud african. Astfel de oameni nu au neapărat auto-identifica acest fel; unii au preferat să se numească negru sau Khoisan sau pur şi simplu din Africa de Sud. Istoria de segregare rasială şi etichetare în Africa de Sud şi ţările vecine a însemnat că guvernele pus toate aceste persoane cursă amestecat într-o anumită relaţie împreună. Guvernele imperiale şi apartheid-le din categoria colorate care. În plus, alte grupuri etnice, de asemenea, le-au văzut în mod tradiţional ca un grup separat.

În timpul erei apartheidului, în scopul de a menţine divizii şi să menţină o societate-cursa concentrat, guvernul a folosit termenul colorata pentru a descrie una dintre cele patru principalelor grupuri rasiale identificate de lege: negrii, albii, colorate care şi indieni. (Toate cele patru termeni au fost valorificate în drept apartheid-eră.)

Mulţi Griqua a început să se auto-identifica ca colorate care în perioada de apartheid. Au fost anumite avantaje în a deveni clasificate drept colorate. De exemplu, colorate care nu trebuie să efectueze o dompas (un document de identitate menite să limiteze mişcările populaţiei non-alb), în timp Griqua, care au fost considerate ca un grup african indigen, nu.

Oameni colorate constituie o multitudine de populaţie din Western Cape (48,8%) şi o minoritate mare în Cape Nord (40,3%) şi Eastern Cape (8,3%) provincii. Cel mai vorbi afrikaans, în timp ce aproximativ douăzeci la sută din colorate care vorbesc limba engleză ca limbă maternă, mai ales în Capul de Est şi KwaZulu-Natal. Cu toate acestea, aproape toate colorate care sunt bilingve. Unele pot

8

codeswitch confortabil între Kaapse Taal (un dialect creolized de afrikaans vorbite mai ales în Cape Flats) şi suiwer Afrikaans (Afrikaans formale folosite în şcoli şi mass-media), şi Africa de Sud engleză.

3.5 Alte grupuri rasiale mixteAlte grupuri rasiale mixte s-au format în perioada modernă şi în Oceania (Hawaii, Pitcairn) prin

amestecul polinezienilor cu europoizi la care se adaugă o componentă asiatică (chineză, japoneză, filipineză) ; în Siberia, prin amestecul populaţiei ruseşti cu unele populaţii locale de tip mongoloid etc.

4. Concluzie

Din această prezentare rezultă că nu există o suprapunere perfectă între structura rasială şi cea etno-lingvistică. Există grupuri etno-lingvistice compacte, care antropologic se pot caracteriza printr-o mare diversitate rasială. Este cazul popoarelor turcice, de tip europoid în Turcia şi Azerbaijan, mixt în Asia Centrală şi mongoloid în Siberia. Invers, există grupuri rasiale de o mare uniformitate antropologică (amerindieni, negri africani) dar foarte diferenţiate etno-lingvistic datorită izolării şi a slabelor legături reciproce.

Este foarte greu de spus ca o persoana de provinienta mixta ca are unii sau altii stramosi .pentru ca unele popoare atit de mul au fost supuse amestecarrii rasiale si deaceea in acel stat sunt o multitudine de minoritati etnice rasiale si etno-lingvistice.

9

5. Anexe

Fig.1 Exemple de persoane dravidiene

Fig.2 Exemple de persoane japoneze

Fig.3 Exemple de persoane Hakaşi Fig.5 Exemple de persoane Metişi

10

Fig.4 Exemple de persoane Malagasi

Fig.6 Exemple de persoane Mulatri

11

Fig.7 Exemple de persoane Zambos

Fig.8 Exemple de persoane Coloureds

12

6. Bibliografie

http://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_people http://en.wikipedia.org/wiki/Dravidian_peoples http://en.wikipedia.org/wiki/Mulatto http://ru.scribd.com/doc/53368407/rasele-umane http://en.wikipedia.org/wiki/Coloured http://en.wikipedia.org/wiki/METIS http://www.indiaforum.org/india/hinduism/aryan/page18.html http://www.referat.ro/referate/Rasele_umane_3457.html http://www.usm.md/crras/CRRAS/ManualePDF/Sociologie%201.pdf http://manualul.info/Geog_X_1985/

13