Radicalii liberi si stresul oxidativ in patologia orodentaraINTRODUCERERadicalii liberi sunt molecule cu un numar de elecroni impar sau alfel spus cu un electron nepereche. In mod normal electronii exista in pereche, iar o molecula cu un electron nepereche este labila si cauta un electron partener la o alta molecula. Cand electronul din radicalul liber intalneste o alta molecula, el poate fura un electron de la aceasta, pentru a-si completa perechea. Acest fapt lasa molecula cu un electron nepereche creandu-se astfel un nou radical liber. Acest proces de furt al electronului este cunoscut sub numele de oxidare si poate deveni o reactie in lant. Radicalii liberi exista in mod natural in corpul uman. Ei pot proveni din metabolism intrucat alimentele sunt convertite in energie intr-un proces treptat de oxidare. Procesul elibereaza electroni nepereche ce provin de la moleculele radicalilor liberi. Noii radicali liberi sunt reactivi chimici foarte labili. De asemenea, radicalii liberi pot fi generati de alte substante si activitati de corpul uman. De exemplu, nicotina, alcoolul sau procedurile dentare pot creste nivelul radicalilor liberi, in special in ceea ce priveste cavitatea orala. Unele molecule sunt mai vulnerabile la oxidare, decat altele. Indeosebi, unele molecule din membrana celulara,ce contin lipide nesaturate, sunt in mod special vizate de atacul radicalilor liberi.Celulele din cavitatea orala sunt in mod unic dispuse la degradarile provocate de radicalii liberi, deoarece mucusul membranelor permite absorbtia rapida a substantelor din cavitatea bucala. Aceasta proprietate poate aduce beneficii, de exemplu tabletele de nitroglicerina sunt plasate sub limba pentru absorbtia rapida in tratamentul anginei. Expunerea directa la substante nocive in gura duce accentuarea problemei. Alcoolul, nicotina din tutun si materialele dentare cum ar agentii de albire, cimenturile dentare, compoziturile si implanturile dentare, toate acestea conduc la cresterea radicalilor liberi si la aparitia celulelor deteriorate.Substantele utilizate in procedurile estetice, cum ar fi agentii de albire pot cauza o crestere dramatica a nivelului de radicali liberi in cavitatea orala. Implanturile dentare si unele materiale dentare pot conduce la un exces de radicali liberi care poate determina aparitia stresului oxidativ.Din fericire, exista molecule care interactioneaza cu radicalii liberi si incheie reactia in lant inainte ca moleculele celulelor vii sa fie afectate. Aceste molecule se numesc antioxidanti deoarece ele neutralizeaza procesul de oxidare. Marele complex de molecule ale antioxidantilor poate adera la electronii nepereche ai radicalilor liberi neutralizandu-i. Diferitii antioxidanti actioneaza in diferite moduri, fie opresc, fie intarzie lantul reactiilor din procesul de oxidare.In mod normal,la persoanele sanatoase procesul metabolic include niveluri echilibrate ale radicalilor liberi ( speciile reactive ale oxigenului) si antioxidantilor. Daca echilibrul normal oxidant/antioxidant este tulburat , poate aparea o incarcatura de prooxidant, care este o proliferare a speciilor reactive ale oxigenului si a radicalilor liberi. Excesul de oxidanti este cunoscut sub numele de stress oxidativ.Stresul oxidativ poate determina deterioararea celulelor prin afectarea membranei celulare, degradarea ADN-ului si dezactivarea proteinelor. Cresterea radicalilor liberi din stresul oxidativ conduce la degradarea membranei celulare si a tesuturilor din cavitatea orala.Stresul oxidativ, pe langa faptul ca agraveaza inflamatia tesuturilor orale, studiile recente au demonstrat ca este un factor ce contribuie la bolile inflamatorii sistemice, cum ar fi artrita reumatica si bolile cardiovasculare. Datorita legaturii dintre bolile gingivale, inflamatii si stresul oxidativ, este necesar sa se mentina un echilibru intre oxidanti si antioxidanti la nivelul testurilor orale.Exista cateva mii de antioxidanti ce includ enzimele, vitaminele, mineralele si alti nutrienti si compusi. Unii antioxidanti sunt produsi de corpul uman, iar altii, ca de exemplu vitamina C si A provin din surse externe. O dieta sanatatoasa bogata in fructe, legume si cereale integrale, este o excelenta sursa de antioxidanti. Cercetarile au aratat ca moleculele antioxidantilor actioneaza asupra unor radicali liberi specifici , la nivelul unei anumite zone sau unui anumit tip de tesut. De asemenea, anumite combinatii de antioxidanti pot lucra impreuna pentru rezultate mai bune.Antioxidantii din alimente, pastile sau alte suplimente, sunt digerati si absorbiti la nivelul sistemului circulator. Cresterea cantitatii de antioxidanti ingerati poate determina cresterea concentratiei la nivelul sistemului circulator, dar acest lucru nu este lipsit de pericol. Nu exista cale pentru a verifica daca antioxidantii din sistemul circulator actioneaza asupra unei tinte specifice, cum ar fi tesuturile orale, sau daca exista o cantitate suficienta.Mai mult de atat, corpul uman nu poate stoca antioxidantii, excesul este excretat prin urina. Unii antioxidanti in doze foarte mari pot ( vitamina A sau vitamina E) deveni toxici. Cu alte cuvinte, dozele mari de antioxidanti ingerati sunt in mod discutabil benefice pentru sanatatea sistemica si orala. Prin analizarea mai multor materiale din literatura europeana au fost alese trei articole referitoare la influenta radicalilor liberi si a stresului oxidativ in sanatatea orodentara.Primul articol ( extras din International Journal of Oral and Maxilofacial Pathology) trateaza tema asocierii dintre cariile dentare si peroxidarea lipidelor din saliva. Autorul, Dr. Gargi Sarode afirma ca radicalii liberi sunt molecule capabile sa produca modificari chimice si sa degradeze proteinele, lipidele, carbohidratii si nucleotidele din tesuturi. Unul dintre modurile in radicalii liberi actioneaza este peroxidarea lipidelor. Acest proces consta in degradarea oxidativa a lipidelor si are loc prin intermediul unei reactii in lant a radicalului liber care determina formarea malondialdehidei (MDA). Producerea acestei aldehide este folosita ca biomarker pentru masurarea nivelului stresului oxidativ din organism.Saliva este primul mediu biologic ce se confrunta cu materialele externe cum ar fi: mancarea, bautura sau factorii volatili inhalati. In mod constant, saliva umecteaza dintii si mucoasa orala actionand ca o solutie antibacteriana, un rezervor de ioni, lubrifiant si ca un sistem tampon. Prin urmare nivelul salivar normal de antioxidanti si oxidanti este necesar pentru a mentine echilibrul imunologic al cavitatii orale.MATERIAL SI METODA: 30 de pacienti ( barbati-13; femei-17) ce prezinta carii dentare , cu varste cuprinse intre 17-50 de ani si 12 (barbati-6; femei-6) subiecti sanatosi cu varste cuprinse intre 15-60 de ani au fost tinuti sub observatie. In acest studiu relatia dintre cariile dentare si peroxidarea lipidelor ca indicator al degradarii oxidative al tesutului oral a fost evaluata la adulti sanatosi, cu si fara carii. Toti subiectii au fost instruiti sa se abtina sa fumeze, sa manance si sa bea cu 12 ore inainte de colectarea salivei si sa se spele pe dinti dimineata. Au fost recoltate mostre de saliva nestimulata, apoi probele au fost centrifugate la 3000 rpm, timp de 10 minute la temperatura camerei pentru a indeparta microrganismele si celulele epiteliale descuamate.REZULTATE: Un nivel ridicat al MDA salivar a fost identificat la pacientii cu carii dentare (1.699 0.2088) comparativ cu subiectii fara carii ( 0.6242 0.1001). Grupul de studiu de studiu a prezentat DMFT index (decayed, missing, filled teeth) de 5.8 si un index de igiena orala (OHI) de 1.866. Niveluri similare de MDA au fost observate la pacientii cu o igiena orala saraca .

DISCUTII: Cariile dentare implica numerosi factori cum ar fi dieta, bacteriile, si factori personali precum igiena orala. Prima cale de aparare impotriva cariilor este saliva. Factorii de scadere a stresului oxidativ in bolile dentare implica o buna igiena orala care poate influenta compozitia salivei. Echilibrul dintre sistemul oxidant-antioxidant al salivei determina o sanatate generala a cavitatii orale. Tulburarea echilibrului oxidant-antioxidant al salivei poate conduce la aparitia a numeroase conditii orale patologice. In studiul actual, nivelul salivar al MDA a fost mult mai ridicat la indivizii cu carii comparativ cu subiectii fara carii. Unele boli orale precum leukoplakia orala, fibroza submucoasa orala, candidoza, carii dentare si cancer oral implica un nivel crescut al MDA. Pe de alta parte, niveluri crescute ale MDA salivare in boli periodontale si sistemice, ca de exemplu: diabetul, osteoporoza, etc., care au fost asociate cu degradarea oxidativa sunt bine cunoscute.4