R de cultură, politică şi ştiinţă ANul XXiX · N R. 6 (795 ... · Nicolae Breban. Bătălie...

■ Nicolae Breban. ■ Nicolae Breban. Bătălie după bătălieBătălie după bătălie

■ editura Rediviva din Milano în■ editura Rediviva din Milano înAnul Centenarului Marii uniriAnul Centenarului Marii uniri

■ ioan-Aurel Pop, ioan Bolovan■ ioan-Aurel Pop, ioan BolovanIstoria Transilvaniei • Storia dellaIstoria Transilvaniei • Storia della

TransilvaniaTransilvania■ Alexandru surdu.■ Alexandru surdu.

supravieţuirea prin tradiţiesupravieţuirea prin tradiţie■ Mircea Platon. Adevărul uitat■ Mircea Platon. Adevărul uitat

■ Constantin Dipşe în Anul■ Constantin Dipşe în AnulCentenarului Marii uniriCentenarului Marii uniri

■ Rodica Braga. Avatarurile■ Rodica Braga. Avatarurilefeminităţii în anotimpul iubiriifeminităţii în anotimpul iubirii

■ Horia Zilieru • 85■ Horia Zilieru • 85

■ Comentarii critice de ■ Comentarii critice de iulian Boldea, Ştefan Borbély,iulian Boldea, Ştefan Borbély,

Marian victor Buciu, Marian victor Buciu, liviu Chiscop, liviu Chiscop,

Constantin Coroiu, Dana Duma, Constantin Coroiu, Dana Duma, Maria-Ana tupan, vasile Muscă,Maria-Ana tupan, vasile Muscă,

Dana Pocea, Dana Pocea, Adrian Dinu Rachieru, Adrian Dinu Rachieru,

Alexa visarionAlexa visarion

■ theodor Codreanu. Marea reeducare.■ theodor Codreanu. Marea reeducare.Vocea lui Iorga şi serviciile secreteVocea lui Iorga şi serviciile secrete

■ ■ Avanpremieră editorialăAvanpremieră editorială : Călin Căliman. : Călin Căliman. Filmul, mon amour!Filmul, mon amour!■ Corespondenţă din Madrid■ Corespondenţă din Madrid

Héctor Briosos. Aura Christi, văzută din spaniaHéctor Briosos. Aura Christi, văzută din spania

În apărarea libertăţii Cuvântului. În apărarea libertăţii Cuvântului. Scrisoare deschisă către CNCDScrisoare deschisă către CNCD

Revistă NAţioNAlă de cultură, politică şi ştiinţă ANul XXiX · NR. 6 (795) · iuNie 2018

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

Revista apare cu sprijinulAcademiei Române, din Fondul Recurent al Donatorilor

Constantin Dipşe. Madona MaraMureşeană

2

AnUl XXIX t nr. 6 (795) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

ĂCO

NTEM

PORA

NUL.

IDEE

A EU

ROPE

ANĂ

apelpentru salvarea Culturii române vii

semnat de 900 de personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii – accesaţi

www.ideeaeuropeana.ro (click revista contemporanul)

■ În preajma Centenarului Marii Uniri (1918- 2018)

Mari scriitori români – criminali de război?!

Apel pentru Mircea Vulcănescusemnat de peste 200 de personalităţi

Pentru informaţii – accesaţihttp://www.contemporanul.ro/noutati-

editoriale/apel-pentru-mircea-vulcanescu-mari-scriitori-romani-

criminali-de- razboi.htmlşi

http://www.cotidianul.ro/mari-scriitori-romani-criminali-de-

razboi- 303385/peste 24.000 de vizualizări

Senatul Contemporanul:

ŞTEFAN BORBéLy, NICOLAE BREBAN,AuRA CHRISTI, vICTOR IvANOvICI, ANDREI MARGA, vIRGIL NEMOIANu, BASARAB NICOLESCu, DuMITRu RADu POPESCu,EuGEN SIMION, ION SIMuţ, EuGEN uRICARu

AuRA CHRISTI (redactor- şef)ANDREI POTLOGCARMEN DuMITRESCuMIHAELA DAvIDADRIAN IONuţ PREDAFLORIN AFLOAREI

Corespondenţi din străinătate:EMIL RAţIu (ITALIA)PHILIPPE PALINI (FRANţA)DANA OPRICA (SPANIA)

Rubrici:ŞTEFAN BORBéLy, MARIAN vICTOR BuCIu,CONSTANTINA RAvECA BuLEu, IRINA CIOBOTARu, BOGDAN CREţu,CONSTANTIN CuBLEŞAN, DANA DuMA, BORIS MARIAN, GELu NEGREA, ADRIAN DINu RACHIERu, MARIA- ANA TuPAN,MAGDA uRSACHE

vignetele rubricilor – LAuRA POANTăviziune grafică – MIRCIA DuMITRESCu

Editor: Asociaţia CONTEMPORANuLCod fiscal: 26718854Cont Lei: O61RNCB0072115479360001BCR Filiala Sector 1 BucureştiISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685

Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)Adresa: Asociaţia CONTEMPORANuLO. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Casa Academiei, Calea 13 Septembrie, nr. 13Bucureşti, sector 5, 050711Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE)E- mail: [email protected]

ContEMpoRanul. IdEEa EuRopEanăare 40 de paginiunica responsabilitate a revistei ContEMpoRanul. IdEEa EuRopEanăeste de a publica opiniile colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

■ Număr ilustrat cu fotografii de Aura Christi (Torino, Italia)

SUMAR

Editorial NICOLAE BREBAN ● BăTăLIE DuPă BăTăLIE/ 3PolemiceALExANDRu SuRDu ● SuPRAvIEţuIREA PRIN TRADIţIE/ 4Polemice în Anul Centenarului Marii uniriMIRCEA PLATON ● ADEvăRuL uITAT/ 5ModeleMARIAN vICTOR BuCIu ● uN BREBAN „OARECuM TESTAMENTAR”/ 6EseuŞTEFAN BORBéLy ● LITERATuRA ROMâNă CA „wORLD LITERATuRE” (I)/ 7CărţiDANA POCEA ● O CăLăTORIE ÎN MEMORIA TEATRuLuI/ 8Surâsul prinţului MîşkinAuRA CHRISTI ● CuM IuBESC POEţII. ţARA SuFLETELOR GEMENE/ 9Eseu filosoficvASILE MuSCă ● NAŞTEREA FILOSOFIEI ELINE/ 11(Con)texteMARIA-ANA TuPAN ● FAţA ŞI CARTEA/ 12Eseu filosoficANDREI MARGA ● JOCuRILE DE vORBIRE. HABERMAS ŞI wITTGENSTEIN/ 13Eveniment editorialIuLIAN BOLDEA ● ROMANCIERuL AGâRBICEANu, ÎN EDIţIE CRITICă/ 14În apăRaREa lIbERtăţII CuvântuluI. SCRISoaRE dESChISă CătRE CnCdvASILE BăNESCu, PuRTăTORuL DE CuvâNT AL PATRIARHIEI ROMâNE, SuSţINuT DE ACADEMICIENI, SCRIITORI, MEDICI, ARTIŞTI ŞI JuRNALIŞTI ÎN CAZuL ACuZAţIILOR DE „DISCRIMINARE”/ 15Clubul Ideea EuropeanăLIvIu CHISCOP ● SvETLANA PALEOLOGu MATTA ŞI „O POvESTE FANTASMATICă”/ 16ModeleCONSTANTIN COROIu ● „DOSARuL BACOvIA” LA FINAL/ 18ROMâNIA REGALă ÎN ANuL CENTENARuLuI MARII uNIRISALONuL INTERNAţIONAL DE CARTE DE LA TORINO – SALONE INTERNAZIONALE DEL LIBRO 2018/ 19 EDITuRA REDIvIvA DIN MILANO ÎN ANuL CENTENARuLuI MARII uNIRI/ 19IOAN AuREL POP, IOAN BOLOvANIStoRIa tRanSIlvanIEI ● StoRIa dElla tRanSIlvanIaTRADuCERE ÎN ITALIANă DE MARIA FLOARE POP/ 20Clubul Ideea EuropeanăMIHAELA HELMIS ÎN DIALOG Cu LIA MARIA ANDREIţăARTA TAPISERIEI/ 22ModeleLILIANA DANCIu ● RODICA BRAGA. AvATARuRILE FEMINITăţII ÎNANOTIMPuL IuBIRII/ 24EvENIMENT ● MuZEuL NAţIONAL AL LITERATuRII ROMâNEPESTE 150 DE POEţI, DIN PESTE 30 DE ţăRI, Au PARTICIPAT ÎN LuNA MAILA FESTIvALuL INTERNAţIONAL DE POEZIE BuCuREŞTI/ 24HORIA ZILIERu ● 85ADRIAN DINu RACHIERu ● uN uCENIC „STIHuRGOS”/ 26PoezieHORIA ZILIERu/ 27PolemiceTHEODOR CODREANu ● MAREA REEDuCARE. vOCEA LuI IORGA ŞI SERvICIILE SECRETE/ 28Corespondenţă din SpaniaDAN MuNTEANu COLAN ● JuCăRII, JOCuRI ŞI LOCuRI/ 30Corespondenţă de la MadridHéCTOR BRIOSOS ● AuRA CHRISTI, văZuTă DIN SPANIA/ 31PolemiceMAGDA uRSACHE ● „DIN INIMA INIMII”/ 32DINTR-O HALTă PăRăSITăCASSIAN MARIA SPIRIDON/ 32CONSTANTIN DIPŞE ÎN ANuL CENTENARuLuI MARII uNIRIGRăDINA Cu PICTuRI/ 33PETRE CONSTANTINESCu ● DuPă 35 DE ANI/ 34GRIGORE DIMA ● FLORILE LuI DIPŞE/ 34IOANA vLASIu ● LIMBAJuL uNITăţII ŞI AL DIvERSITăţII/ 34Nostalgia valorilorALExA vISARION ● TEATRuL IMAGINâND TRECuTuL,INTERPRETâND vIITORuL/ 35FESTIvALuL INTERNAţIONAL DE FILM DIN TRANSILvANIADANA DuMA ● TIFF ÎN ERA DIGITALă/ 36Avanpremieră editorială CăLIN CăLIMAN. FIlMul, Mon aMouRLAuRENţIu DAMIAN ● CăLIN CăLIMAN – uN PORTRET SuBIECTIv/ 37TITuS vÎJEu ● „CăLIN, FILE DIN POvESTE...“/ 37NICOLAE CORBEANu ● uN PRIETEN A PLECAT/ 37MONICA SăvuLESCu vOuDOuRI ● BuNAvOINţA ÎNTRuCHIPATă/ 37CăLIN CăLIMAN ● IuBIRILE CINEMATOGRAFICE/ 38România regală în Anul Centenarului Marii uniri TâRGuL INTERNAţIONAL DE CARTE DIN SALONIC/ 39oStRovul ÎnvIERII DE AuRA CHRISTI/ 39

Cu ocazia sărbătoririi a 70 deani de la declararea indepen-denţei Statului Israel, Insti-

tutul Cultural Român de la Tel Aviv aorganizat, la sediul ICR Tel Aviv, un eve-niment dedicat momentului aniversar.În acest cadru fost lansat – în colaborarecu Asociaţia Ziariştilor şi a Oamenilor deCultură de Limbă Română (AZOCLR) şiEditura Saga – albumul Israel la 70 deani, care prezintă amintiri, documenteinedite, saluturile unor personalităţi dinrândul comunităţii originarilor din Ro-mânia care au lăsat o puternică am-prentă în societatatea israeliană.

În cuvântul de deschidere, directo-rul ICR Tel Aviv, Martin Ladislau Sala-mon a accentuat faptul că anul 2018 esteunul aniversar atât pentru Israel, cât şipentru România: cu 70 de ani în urmă, în1948 a fost declarată independenţa Israe-lului, iar România îşi celebrează Cente-narul creării statului modern. „Lafăurirea şi dezvoltarea Israelului au pusumărul, printre primii, şi evreii originari

din România, care au contribuit la trans-formarea unui pământ arid într- unul fer-til, făcând din tânărul stat evreu o ţarăadmirată şi respectată pe tot mapamon-dul” – a subliniat directorul ICR Tel Aviv.

Zvi Herman Berkowitz, consululonorific al României la Ierusalim, lau-reat al Ordinului Naţional Pentru Merital României, a scos în evidenţă aprecie-rea de care se bucură comunitatea origi-narilor români în societatea israeliană.

Paul Schwartz, preşedintele Comuni-tăţii Evreilor din Bucureşti, a susţinut oprelegere cu titlul Israelul văzut din Româ-nia, subliniind contribuţia evreilor la dez-voltarea multiplelor ramuri ale industrieiromâneşti. În ceea ce priveşte situaţia ac-tuală a comunităţii evreilor din România,a enumerat acţiunile întreprinse în vede-rea prezervării şi restaurării monumente-lor şi pietrelor funerare evreieşti.

Colette Avital, directorul Organiza-ţiei Supravieţuitorilor Holocaustului înIsrael şi preşedinte al Fundaţiei Carita-tea, a menţionat eforturile depuse de

către organizaţiile pe care le reprezintăîn vederea acordării de către statulromân a drepturilor materiale ale cetă-ţenilor israelieni originari din România.

Zeev Schwartz, preşedintele „HORIsrael” – Organizaţia Emigranţilor dinRomânia, cea mai longevivă asociaţie aisraelienilor originari din România,având un rol preponderent social şi edu-caţional – i- a menţionat pe câţiva dintrecei mai activi membri ai comunităţii ro-mâneşti din Israel care au contribuit ladezvoltarea relaţiilor româno- israeliene.

Adrian Grauenfels, directorul EdituriiSaga şi Doina Meiseles, vicepreşedinteleAZOCLR, director şi editor al publicaţiilor is-raeliene Jurnalul Săptămânii şi Expres Ma-gazin – Revista mea, au prezentat conceptulcare a stat la baza realizării albumului Israella 70 de ani. „Albumul este o retrospectivăsinceră şi nostalgică a stării noastre de spirit,un state of mind care îmbină o imensă mân-drie cu o critică obiectivă la adresa societăţiiisraeliene” – a afirmat Adrian Grauenfels.

În cadrul evenimentului s- au pro-iectat imagini de arhivă din perioada în-ceputurilor statului Israel, fiind decer-nate diplome de onoare din parteaAZOCLR şi a Editurii Saga persoanelorcare s- au evidenţiat în promovarea cul-turii române în Israel. (ICR Tel Aviv)

EvenimentContribuţia originarilor din România la făurirea statului Israel

În aparenţă, în strictă şi superficialăaparenţă, la cei douăzeci de ani ai meieu făceam şi exersam cam aceleaşi re-flexe de atac şi apărare ca şi ale celor

de vârsta mea. Dar, deşi le păream asemănător,spre uimirea unor adulţi care mă aveau în grijă,eu pierdeam, cum se spune, bătălie după bătălie.Şi în plus, spre a mări nedumerirea, ca să nu ziciritarea alor mei, se părea că nici nu prea îmipasă, arătând un fel de nepăsare nu mult deose-bită de o curată obrăznicie în faţa datoriei tutu-ror, nu- i aşa, un fel de nepăsare gravă faţă deviitorul meu, faţă de o carieră sau alta, nepăsarecare m- a uimit chiar şi pe mine în unele ceasuride o oarecare molcomire a fervorii mele tinereşti,ca şi faţă de simpla şi cam brutala interogaţie pecare o puteam citi nu rareori în ochii celor apro-piaţi: „Din ce vei trăi..., băiete?!”

Azi recunosc, cu neprefăcută umilinţă, căaceastă interogaţie de o simplitate şi evidenţă tul-burătoare şi care îi îmboldeşte pe atâţia, mi-lioane, în adevăr, în totală egalitate de vârstă, sexsau culoare a pielii, mie nu mi- a făcut, ca să zicaşa, niciodată o... prea mare impresie! De parcăar fi fost vorba, aşa, printre altele, cum se întâm-plă într- o conversaţie, despre cineva care nu te in-teresează prea mult şi de care, la drept vorbind,nici nu- ţi aduci prea bine aminte; e adevărat că,spre deosebire de unii tinerei de vârsta mea, eunu urzeam vise şi frumoase calcule de a înjghebao căsnicie onorabilă, de a clădi o casă aspectuoasă,falnică sau de a avansa promiţător în carieră, in-diferent în care. Eram, clar şi cum se zice, lipsittotal de ambiţie, dar... spre nedumerirea maimult sau mai puţin amuzată a unora, nu păreamdeloc modest, la locul meu, cum se spune sauchiar şi mai puţin de atât, aşa, cum se cade. Nu,se pare şi se zice încă şi azi că mă băteam cu pum-nul în piept şi încă de pe atunci... în timp ce, în li-teratură cel puţin, băieţi isteţi şi indiscutabilextrem de talentaţi îşi arătau deja muşchii, cumse spune! Nemaivorbind de cei cu profesiuni ono-rabile, medic, inginer, profesor, avocat etc., foşticolegi care în prima tinereţe şi pe băncile licealesau universitare nu păreau a mă întrece şi eraudeja bine instalaţi în funcţii şi în stima publică.

(voi face aici o paranteză pe care o pregă-tesc de mult: e adevărat, cum se spune adeseaprin articole care mă privesc, că nu mi- am termi-nat studiile universitare şi, în consecinţă, aş fi unautodidact. Nimic mai adevărat, dar vreau săadaug aici ceva care va surprinde pe mulţi dintrecei ce repetă automat tot ceea ce alţii au digeratşi răsdigerat înaintea lor şi anume că egalii meide- o seamă şi de- o valoare cu mine şi cu scrisurilemele din literele române sunt cu toţii, vorbesc decei deun leat cu mine şi cam din aceeaşi genera-ţie biologică, în fapt şi ei nişte... autodidacţi.Sigur, mulţi dintre ei, profesori, profesori univer-sitari şi chiar academicieni au diplome de licenţă,

de terminare a unei facultăţi umanistice a anilorcincizeci, dar ce se întâmpla, ce nu se învăţa şimai ales ce se recomanda, ce se interzicea drastic– ca să nu zic ce se calomnia, ce se murdărea şi cese înjura de- a dreptul în acei ani în aceste înalteinstituţii de formare a tinerilor? Simplu: valorileştiinţei, artei şi literaturii naţionale şi europene,cele care i- au format pe antecesorii noştri, alecăror portrete şi cam în aceeaşi glorioasă perioadăerau smulse de pe pereţi, care erau batjocoriţi înpresa de „specialitate”. Iar trupurile lor venera-bile înghesuite în furgoane nocturne şi aruncateîn beciuri imunde, la îndemâna unor gardienisemi- asasini şi a unor ofiţeri mândri şi veseli decinismul lor activ pe care şi- l descopereau ope-rând pe pielea unor foşti miniştri şi parlamentaricu faimă, ambasadori, profesori universitariiluştri, şefi de partide istorice, preoţi şi arhierei,ţărani şi notabili prestigioşi în satul şi în zona lor.

E adevărat că am fost exclus de la o facul-tate de filosofie, acuzat printre altele că fac propa -gandă unor duşmani ai omenirii, precum Platonsau Nietzsche, dar atunci când am fost primit laCluj, la Facultatea de Germanistică, după un anam părăsit eu însumi studiile, deoarece eram înpericol – aşa am simţit- o eu atunci şi nu cred că afost ceea ce numim o eroare! – nu numai să- mipierd timpul cu profesori de nivel subliceal, dar şică eram îmbuibat cu tot felul de minciuni, de con-traadevăruri, de bâlbâieli arogante şi lozincardece trebuiau să ne inculce, nouă, tinerilor, ura faţăde burghezie şi de tradiţie, faţă de istoria naţio-nală, faţă de valorile apusene, ale Renaşterii, bachiar şi faţă de cele ale anticilor Greci, stâlpi aiEuropei Luminilor. Am fugit ca să mă apăr şi amadunat în camera mea, de pe strada Nerva Traian34, în care am vieţuit 17 ani, de prin anticariate,acele cărţi şi scrieri care trebuiau să mă ajute sănu rămân un infirm cultural. Şi asta au făcut şicolegii mei de azi, foşti sau prezenţi din generaţiamea care au produs câte ceva memorabil în arialor, devenind la rândul lor fugari de facto din în-văţământul comunisto- bolşevic şi instruindu- se,în ore înnoptate şi splendid singuratice, cu texteimportante, necesare, din adevărata noastră lite-ratură şi din cele câteva, mari, apusene, spaniole,italiană, engleză, franceză sau germană. Iar di-plomele lor de licenţă, dacă sunt datate din aniicincizeci şi emise de o facultate umanistă, nu credcă fac – nici în străinătate, dar nici la noi – cât epreţul hârtiei pe care sunt iscălite şi cred că con-generii mei, chiar dacă nu o vor face ca mine prinviu grai, vor fi de acord cu mine. Deoarece, eu şinoi, atunci, nu puteam fugi să ne înscriem la fa-cultăţi reale, de prestigiu, din Apus, în anii cinci-zeci şi chiar şi şaizeci graniţele erau straşnicpecetluite. Şi timpul nu ne aştepta!... Nu e maipuţin adevărat că unii sunt mândri de licenţelelor umaniste; eu aş fi mai precaut. De altfel,această bulimie de hârtie iscălită de tot felul de

doctori care nu ştiu olimbă străină ne cutre-ieră şi azi plaiurile lamodul ciclopic, ca să zicaşa şi nu există gujatsau ţoapă simpatică şivorbăreaţă, instalaţi înParlament sau în frun-tea vreunei Instituţii cufonduri grase în valutăsă nu arboreze pe pereţiiluxosului lor cabinetvreun doctorat emis dete miri cine..., iar azi,chiar şi geniul lui Cara-giale cred că ar păli faţăde naturaleţea şi ferme-cătorul tupeu cu care nise afişează ipingeştii şicaţavencii, farfuridii şibrânzoveneştii vremuri-lor noastre, înecaţi ve-

seli într- o glorie suspect de pestriţă, decupatădintr- un invincibil coşmar naţional!...)

Ne vom despărţi deci, pe această pagină şipe cele care vor urma de (aşa- zisa!) mea tinereţe,aşa cum am făcut şi când m- am despărţit,soit- disant de pubertatea mea şi, ha- ha, cum ofacem noi, „marii scriitori” care adesea, ne permi-tem astfel de clovnerii literare – adică nu ne vomdespărţi! Deşi, cum s- a văzut, eu le- am negat peambele, pubertatea şi adolescenţa, le- am negatreala- realitate în trecutul vieţii mele. Dar... sepoate nega o realitate fizică, biografică, psiholo-gică doar pentru că nu se potriveşte, să zicem, cuun model perfect sau imaginar pe care ţi l- ai făcutdespre acestea, portret, imagine sau model scosmai degrabă de prin cărţi, amestecate şi ele, sauscurs dintr- o cam prea înfierbântată fanteziecare, ea, da este şi va rămâne tipică tocmai ado-lescenţei unui spirit? Sau... nu?! Nu cumva evorba de ceva mult mai grav şi anume faptul căîn cazul meu (al lui N.B.) ne aflăm de fapt în pre-zenţa unui spirit care nu discerne propriu- zisprea bine limitele realului de cele ale posibiluluisau ale imaginarului? un spirit atât de nemulţu-mit de organizarea lumii şi de nepotrivirea sa cuaceasta, încât e capabil să- şi nege sau să- şi falsi-fice cele mai „splendide” perioade existenţiale,cum ar zice o gospodină intelectuală, sau să lenege! Din simplu capriciu speculativ sau invo-când un spirit romantic suprem şi anistoric?!...

Părăsind deci tinereţea, care a fost sau n- afost (vom afla- o poate în viitoarele pagini ale pro-priei mele memorii sau confesiuni!), iată- ne insta-laţi în plină maturitate, cam târziu, e drept, încazul meu, la 31 de ani, în 1965, odată cu primulşi categoricul semn al reuşitei literare – debutulprimului meu roman, Francisca. Nu e o figură destil şi nu e măcar o fanfaronadă – am trăit şi emisnu puţine fanfaronade pe diverse tonuri în ca-riera mea, dar în cazul debutului meu editorial,am mai spus- o, s- a întâmplat nu numai o schim-bare de poziţie socială categorică, dar sinele meu,întreaga mea conformaţie şi reflexele mele ges-tuale sau psihologice au trăit o fractură uriaşă,benefică. Reuşisem, e drept, dar nu numai acestfapt – considerabil pentru un spirit care trecusebinişor de anii în care o asemenea certificare so-cială se produce la alţii! –, dar reuşisem publicpeste aşteptările tuturor, ale mele inclusiv, învin-sesem în chiar cheia idealului meu, ca să zic aşa:utopia de a deveni romancier, aclamat de cele maiimportante instanţe ale statului comunist şi înfapt advers, mie, familiei şi clasei mele, m- am in-stalat de pe o zi pe alta, fără nici o exagerare,într- unul din cele mai râvnite şi comode scaunesociale ale unui regim extrem de zgârcit cu astfelde favoruri şi pe care le reţinea strict pentruaşa- zişii fiii lor. Care însă, s- a văzut asta în plinproletcultism, dar şi după aceea, în acea zonă nu-mită semiliberalism, fiii lor, tinerii ieşiţi din ma-halelele marilor oraşe, sau fiii de ţărani săraci, depălmaşi veşnic nemulţumiţi, unii dintre ei trimişila acea pepinieră sau seră artificală de creat scrii-tori ai vremurilor noi, după modelul sovietic, zisaŞcoala de literatură de doi ani, ce ea însăşi n- aavut viaţă lungă, n- au dat, vai, opere şi creierecapabile nu să întreacă, dar nici să ajungă la ge-nunchiul atâtor scriitori burghezi şi moşiereşti,corupţi sau nu, dar care au ştiut să îngheţe, câ-ţiva dintre ei, în nici două secole, într- o ţară abiaconsolidată şi într- o limbă încă imperfectă, operede prim rang. r

■ Fragment din vol. viaţa mea,Editura Polirom, 2017

3

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUnIe 2018

Nicolae BrebanBătălie după bătălie

n Editorial nu e o figură de stil şi nu e măcar ofanfaronadă – am trăit şi emis nu

puţine fanfaronade pe diversetonuri în cariera mea, dar în cazul

debutului meu editorial, am maispus- o, s- a întâmplat nu numai o

schimbare de poziţie socialăcategorică, dar sinele meu, întreaga

mea conformaţie şi reflexele melegestuale sau psihologice au trăit o

fractură uriaşă, benefică

premiul uCin aCaDemiC in memoriam Călin Căliman, aCCeptat De valeriu Căliman

Foto

: Cris

tina

Breb

an

Adevenit banală remarca după carenoi nu suntem altceva decât ceea ceam fost. Hegelian vorbind, noi sun-tem, fiecare, rezultatul propriului

nostru proces al devenirii noastre cu el cu tot.Adică purtăm în spate desagii plini cu noi înşine.Când nu mai este loc în desagi, începe să dea pedinafară, când desagii sunt prea grei, nu- i maipoţi duce, iar dacă nu eşti atent poţi să mai tragişi câte o căzătură. Ca să maiîngroaşe gluma, Noica zicea căsuntem ca un fel de tanchete,care îşi aştern în faţă şi drumulpe care trebuie să meargă.Adică mergem cu drum cu totsau, altfel spus, merge fiecarepe drumul său, ceea ce este co-rect până la un punct, căci suntadesea momente în care tre-buie să calci pe urmele altora,căci altfel cazi în prăpastie.Acesta este şi motivul pentrucare apar pe dealuri cărările şi,pe la şes, drumurile, deoarecepe acolo se poate trece. Nu pearătura creştinului şi nici prinbătătura lui, dacă nu vrei să- ţidea cu măciuca în cap.

Dar, în felul acesta, poţisă fabulezi mult şi bine. Căciexistă, fireşte, tot felul de di-recţii, iar pe mult visatele au-tostrăzi tot felul de indicatoare,la stânga, la dreapta sau îna -inte. Dar sunt şi interdicţii, iarpe autostradă, cu maşina, nupoţi să mai mergi înapoi. Este ca în celebrele că-lătorii sovietice cu trenul spre Siberia fără biletde întoarcere.

În viaţă este chiar mai rău decât pe autos-tradă, căci oricâte ocolişuri şi oricâte curbe aiface, nu te mai poţi întoarce de unde ai plecat,căci aici mai intervine şi timpul care nu se maiîntoarce.

Având în vedere că Pământul este rotund,dacă te ţin fondurile şi ai balamale bune, poţi faceşi ocolul Pământului, întorcându- te de unde aiplecat, cu sau fără staţionări la vremea culesuluipe la plantaţiile de căpşuni. Şi, cu banii adunaţi,poţi să- ţi deschizi o pensiune în Săliştea de Sus,dar să n- o faci prea departe de şosea că rămâi fărăpacienţi. Oricum ai lua- o, sunt situaţii în care eştinevoit să mergi, umăr la umăr, cu ceilalţi, fie căeşti, fie că nu eşti împins de la spate, iar drumulpoate să ducă spre prăpastie. Oamenii se aruncăadesea în prăpastie unii pe alţii sau unii dupăalţii, ca turma de porci în care intraseră demonii.Oricum, astăzi este greu să- ţi mai imaginezi că înlumea noastră, globalizată sau nu, mai poate sămeargă fiecare pe propriul său drum, ci poatedoar, dacă înţelege mişcarea turmelor, numite„mase”, de oameni să se ferească din calea lor.Cum s- au ferit, ascunzându- se prin codri, strămo-şii noştri din faţa hoardelor de năvălitori.

Există, fireşte şi Calea (he hodos) credinţeiîntru Iisus Hristos, care este şi viaţa şi adevărul(kai he zoe kai he aletheia), pe care o mai urmeazăcâte un monah singuratic, asemenea celui de laMănăstirea Sf. Ilie din Dragomireştii de lângă Să-liştea de Sus. Dar nici el nu merge pe propria luicale, ci pe Calea Dreptei Noastre Credinţe, a Or-todoxiei, pe care încearcă să ne îndrepte şi pe noi,cum o face păstorul cu turma de mioare. Ca şiacesta însă, călugărul din vechiul Schit îşi poartăpe umeri desagii propriei sale vieţi. Şi, drept săvă spun, tocmai imaginea aceasta a călugăruluicu copila aceea minunată în braţe, îmbrăcată înveşmintele de poveste ale straielor marmaţiene,m- a îndemnat să vorbesc astăzi, în faţa Domniilorvoastre, despre supravieţuirea noastră, în lumeaaceasta nebună, prin tradiţie. Şi, totodată, am re-ţinut de la prietenul Ilie Ghergheş de Petrova, cu-vintele de aur ale lui Liviu Rebreanu: „Tradiţia

este merindea sufletului”, care mi- au pătruns lainimă pentru totdeauna.

Mi- aduc aminte de povestea unui veterande război, care aduna răniţii şi morţii în urmaluptelor după hainele lor de soldaţi, după uni-forma armatei române, fără să- l intereseze cineşi de unde este. Se ştia că purtătorii acelei uni-forme, cum, necum, au mers pe acelaşi drum şisub acelaşi stindard până când şi- au dat jertfa su-

premă pe câmpul de o-noare, cum scrie pe mo-numentele Eroilor careau luptat pentru Mareaunire, şi ne îndeamnăs- o spunem generaţiilorviitoare.

veşmintele tradi-ţionale, împărăteşti, cacele marmaţiene, sausimple, ca cele militare,au semnificaţie de stin-darde care ne adună în-treolaltă, oricât de sepa-rate ar fi drumurilenoastre. Ne fac să ne pri-vim altfel unii pe alţii şine apropie. Pe alţii îi în-depărtează. Speriaţi dehainele noastre, câţivastrăini, care fac legi înultimul timp prin ţaraaceasta, s- au gândit săinterzică purtarea costu-melor naţionale în afarapetrecerilor populare, pemotivul că şi legionarii se

îmbrăcau în haine româneşti. Dar nu aceasta eadevărata cauză, ci frica de a nu ne uni cumva,fiind în aceleaşi veşminte şi sub acelaşi steag,cum au făcut-o strămoşii noştri, până la jertfa su-premă.

Când mi- aţi făcut cinstea de a mă consideraCetăţean de Onoare al oraşului Săliştea de Sus,am îmbrăcat cămaşa populară, cojocul şi pălăria,alături de chipiul de şagunist, la care nu renunţ.Şi- mi amintesc cu tristeţe de încercarea, dupăanul 1990, de a reintroduce la Liceul „Andrei Şa-guna” vechea uniformă de sublocotenent al arma-tei române din Războiul de Independenţă (1877).„Nu vrem să purtăm toţi aceleaşi haine, căci nusuntem o turmă”, a fost răspunsul elevilor deatunci, care se considerau eliberaţi de orice obli-gaţii. După câţiva ani i- am găsit îmbrăcaţi pe toţiîn aceleaşi haine, şi pe fete, şi pe băieţi, în blugi,ca pe măturătorii de stradă din Occidentul undese pare că vor ajunge majoritatea.

Aici, la capăt de ţară, pe tărâmul Marma-ţiei, la graniţa Sarmaţiei de altă dată, locuit destrăromâni încă de pe vremea ultimei glaciaţii,unde purtarea hainelor tradiţionale a rămas ocinste, urmaşii nobilimii maramureşene, întruniţiîn Asociaţia Bogdan- Dragoş, după numele drameilui Mihai Eminescu, au adoptat, la sugestia noas-tră, costumaţia de şagunist. Şi poartă cu mândriechipiul armatei române, aşa cum se vede pe ta-bloul Cavalerilor Marmaţieni care va împodobisediul Asociaţiei.

Fetiţa în haine marmaţiene simbolizeazăpăstrarea tradiţiei. Şi cine nu crede să vină într- odimineaţă de Duminică sau de sărbătoare, ca săvadă grupurile de credincioşi români, pe care îicunoşti după haine, cu fetiţe, fete şi femei în stra-iele lor de zâne, şi de prinţese, şi de regine, aici înMaramureş, în Patria Cnejilor şi a voievozilor, aCavalerilor Marmaţieni, să- i vadă cum trec prinPorţile Împărăteşti spre pragurile Bisericilor cuturle înalte până la cer. Iar călugărul cu barbaroşie, care ţine fetiţa în braţe, simbolizează sta-tornicia şi garanţia tradiţiei creştine. Siguranţade a creşte dreaptă şi frumoasă la umbra ocroti-toare a Sfintei Cruci.

Tradiţia este merindea sufletului în scurtanoastră călătorie pe acest Pământ şi, trebuie s- o

spun, înainte de a- mi purta paşii pe aceste melea-guri, după o despărţire îndelungată de ŞcheiiBraşovului şi însingurarea mea prin mahalalebucureştene, mi se cam deşertaseră desagii demerinde.

Ce- i drept, s- ar putea spune că straiele po-pulare, oricât de frumoase ar fi, ca şi traistelemarmaţiene goale, nu prea ţin de foame. Ortaciidin Marmaţia însă, în bună rânduială, nu- ţi dauniciodată traista goală, şi poţi să faci colecţie desticle cu pere în ele, cu scăriţe, cu biserici dinlemn, cu porţi şi tot felul de minunăţii sculptate,după ce reuşeşti să bei cocârţul, zis pe la ei ho-rincă, pe îndelete, fireşte, că- i tare şi bun.

Tradiţia la marmaţieni nu se reduce lahaine, nici la cocârţ şi nici la clasicii cârnaţi us-caţi, ori la amestecul de mămăligă cu brânză şi cuzăr, căci ea nu se adresează numai ochilor şi bur-ţii, cu toate că Rebreanu îi zice atât de fain „me-rinde”, ci şi auzului. Aici s- au păstrat şi cântecestrăvechi în gama pentatonică, care te împingcătre visare, ca doinele marmaţiene, dar şi altele,bătute din tălpi, care scoală şi morţii din mor-minte. Stranietatea lor, cu alunecările spre ţipuit,face din cântecele marmaţiene, care n- au ajunsîncă pe mâna lăutarilor de culoare, adevăratezone de investigaţie a specificului românesc almelodiei, fără influenţele sudice ale mieunatuluide minaret.

Nu trebuie să uităm însă nici de poezia po-pulară, de poeme, balade şi legende, căci, în pa-tria cnejilor, amintirea lor este mai vie decât înrestul ţării. S- a întâmplat aici ceva deosebit, cevacare a făcut ca Evul Mediu marmaţian să fie pre-lungit, în ciuda stăpânirii hungarice şi austriece.Maramureşul fiind populat cu cavaleri marma-ţieni nu a mai necesitat aducerea unor străini,cum s- a făcut în ţara Bârsei cu Cavalerii Teutonisau în Oltenia cu Cavalerii Ioaniţi, pentru pazagraniţei de Nord, către Sarmaţia barbară. Aşa seface că marmaţienii lui Bogdan şi Dragoş aurămas până în secolul al xvIII- lea cu gradele lornobiliare şi tradiţia lor de grăniceri, dar şi de lup-tători aprigi, cunoscuţi şi recunoscuţi până şi deNapoleon Bonaparte în bătălia de la Arcole(1796), în care era să- şi piardă viaţa, în luptă cuarmata „cătanelor negre” (cu sumane negre) deinfanterie grănicerească. Marmaţienii au fostapărători de ţară până în zilele noastre, străjerila graniţa de Nord care, din păcate, îi desparte peromâni de românii Maramureşului Istoric.

uitându- mă în cartea lui Laurenţiu Batindespre Maramureşul şi maramureşenii în primulRăzboi Mondial, am întâlnit acolo nume de eroimarmaţieni pe care le- am notat, dar citindu- le însala Palatului Episcopal din Sighetu Marmaţiei,am constatat că urmaşii lor erau prezenţi, fărănicio excepţie: Batin, Bârlea, Danci, Dunca..., deşitrecuse de atunci un secol, şi mai urmase un răz-boi, la care au răspuns prezent aceleaşi nume,cum o vor face, de bună seamă, şi în viitor.

Eu numesc fenomenul acestei continuităţi„supravieţuire prin tradiţie”. Şi dacă mă întreabăcineva ce se va alege din ţara aceasta, atât de hăi-tuită de străinii care neau urât întotdeauna şi deslugile lor autohtone, îi voi răspunde că au fostvremuri şi mai grele în care am supravieţuit. Dece? Fiindcă am avut merinde, am avut traistelepline cu tradiţii. Am avut desagii plini.

Drumurile n- au fost totdeauna netede, n- aufost nici drepte. A trebuit să tot ocolim, să neferim din calea duşmanilor. Dar cât am fost uniţiprin tradiţie, le- am dus pe toate „bucuroşi”, cumzice Poetul, şi la bine, şi la rău. Şi tot tradiţional,mergând pe Calea Dreptei Credinţe, n- am fostsinguri, căci cu noi a fost Dumnezeu, şi mai esteîncă, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, că-ruia i- am ridicat pe Muntele Caraiman SfântaCruce a recunoştinţei noastre.

„Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi noroadeşi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu”. Aceastaeste Credinţa Noastră, este tradiţia noastrăsfântă, este merindea Sufletului Românesc. r

4


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Alexandru surduSupravieţuirea prin tradiţie

n Polemice „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţinoroade şi vă plecaţi, căci cu noi

este Dumnezeu”. Aceasta esteCredinţa noastră, este tradiţianoastră sfântă, este merindea

Sufletului Românesc

una dintre frazele luminoase alestrămoşilor noştri culturali pecare inculţii de azi obişnuiesc să leia în râs sau să le parodieze e „ro-

mânul e născut poet!” a lui vasile Alecsandri.Alecsandri a aşezat această exclamaţie în 1852,în debutul scurtei sale prefeţe la volumul de poe-zii populare culese împreună cu Alecu Russo, poe-zii pe care Alecsandri le împărţea în patrucategorii: 1. „cântice bătrâneşti” sau balade; 2.doine; 3. hore; 4. colinde. Când scria acest lucru,Alecsandri se gândea la români, aşa cum scriseseîn articolul „Românii şi poezia lor” (publicat în1850 în foaia bucovina a fraţilor Gheorghe şi Ale-xandru Hurmuzachi) ca la un popor „care, supusfiind veacuri întregi la tot soiul de întâmplăricrude, ştie să- şi apere naţionalitatea [...], păs-trându- şi [...] năravurile, portul, limba şi legeapărinţilor”. Se gândea la români ca la un popor încare bărbatul, dacă „întâmplările îl aduc a se facevoinicel cu tăişul de oţel, el nu merge în haiducienumai pentru dorinţa de a câştiga bani, ci pentrucă simte în sineşi un îndemn neînvins către oviaţă de lupte şi o ură neîmpăcată împotriva cio-coilor”. Alecsandri socotea că poeziile poporale„sunt, precum vedem, comori nepreţuite, în careputem descoperi icoane vii şi poetice de obiceiurileşi de prejudiţiile neamului românesc”. Iar dinaceste poezii poporale Alecsandri afla că: „Poporulromân are un respect nemărginit pentru drep-tate. Fie în orice întâmplare, el pleacă capul di-naintea ei. În ochii poporului dreptatea este odumnezeire şi, când vorbeşte de dânsa, el o nu-meşte sfânta dreptate!”

Românul e aşadar poet nu ca destin liric in-dividual, ci, în sensul lui Alecsandri, ca tendinţădiacronic- colectivă către dreptate, şi deci către li-bertate, aşa cum transpare această tendinţă dintezaurul, din corpusul masiv al creaţiei populare,din „icoana vie” a neamului românesc care e fol-clorul. Românul e născut poet vrea, aşadar, săzică „românul e născut liber”, poezia la care segândea Alecsandri nefiind una minor-sentimen-tală, un miticism poetic, ci o stare de dezrobire co-lectivă, sentimentul libertăţii cu dreptate, trăireaintensă a adevărului care te face liber.

Din acest punct de vedere, fraza lui Alec-sandri, „românul e născut poet”, îmi aminteşte defraza lui Jean- Jacques Rousseau: „Omul s- a năs-

cut liber, dar e pretutindeni în lanţuri”. Românul,se pare, nu e niciodată mai poet decât atunci cânde în lanţuri. Românii erau în lanţuri în juneţealui Alecsandri şi sfărâmau poetic acele lanţuricântând haiducii, pe cei care apucau calea codru-lui, care abandonau viaţa de familie pentru a re-zista, pe cei care locuiau împreună cu sihaştrii înpărţile umbrite ale pământului românesc. Româ-nii s- au regăsit în lanţuri la doar zece luştri dupămoartea lui Alecsandri. Şi au cântat din nou co-lindul, şi balada, şi doina, ba chiar şi hora, sufle-tului liber.

Theodor Adorno a scris în 1949 că a facepoezie după Auschwitz e o barbarie. ulterior, arevenit asupra acestei judecăţi spunând că „sufe-rinţa perpetuă are tot atât de mult drept la ex-presie pe cât are dreptul un om torturat la ţipăt”.Se poate. Dar poezia oamenilor torturaţi în tem-niţele comuniste de la noi nu e expresia fiziologicăa durerii, aşa cum e strigătul omului supus tor-turii, ci expresia spirituală a omului care ştie căexistă sfânta dreptate şi care tânjeşte după ea.Poezia românească a închisorilor e o expresieînal tă, luminoasă, elaborată, nu primară, a acelui„să nu ne răzbunaţi” lăsat cu limbă de moarte deMircea vulcănescu. E un reflex al sfintei dreptăţi.

Secolul trecut a fost unul cu temniţe extremde încăpătoare, cu beciuri largi. Nu s- a stat în în-chisoare doar în România, ci peste tot în lume. Iarîn România nu au stat în închisori doar cei pecare regimul comunist i- a considerat duşmani declasă, criminali de război, sabotori, mistici, sus-pecţi de uneltire împotriva ordinii de stat sau purşi simplu suspecţi de a fi suspecţi. În România,au stat şi lideri comunişti în închisoare, şi înaintede 1945, şi după 1989. Dar trecerea lor prin în-chisori nu a produs prea multe poezii, doar cărţide memorii. La fel s- a întâmplat cu lideri ai celuide Al Treilea Reich în Germania. Nu a ieşit o poe-zie concentraţionară nici din acest episod, ci doarcărţi de memorii şi apologii mai mult sau maipuţin sfruntate. Cărţi autoreferenţiale, autojus-tificative, tactice.

Lirica temniţelor comuniste româneşti e,prin contrast, una a despătimirii, chiar când e in-tens autobiografică. Nu e poezia unor victime, cia unor sfinţi. E, în acest sens, o poezie „obiectivă”.E, din nou, ca folclorul cules şi interpretat deAlecsandri, poezia icoană a românului născut

liber. E poezia omului care trăieşte în intimitatecu Adevărul, în celulă cu Iisus. E, aşa cum ne do-vedesc şi versurile unor Radu Gyr, valeriu Ga-fencu, Nichifor Crainic – poezia unor oameni pecare suferinţa îi face să se gândească nu la ei, cila ceilalţi sau, mai bine zis, la celălalt, pentru căsuferinţa le- a adâncit simţul comuniunii perso-nale cu fratele din celulă sau cu semenul cunoscutsau necunoscut de dincolo de pereţii ei, cu familia,cu satul, cu neamul.

Poezia închisorilor e, aşadar, nu doar oicoană vie a ceea ce a fost România antecomu-nistă, România normală, ci şi o întrezărire a ră-dăcinilor noastre nesmintite, o dezgolire a ceea cene ţine în viaţă, a surselor la care trebuie să ne„racordăm” ca să rămâmen vii. Dacă, trăind întruacest Adevăr, deţinuţii politici au putut rămânevii şi liberi spiritual în mijlocul iadului concentra-ţionar, de ce nu neam trage şi noi, liberi fiind,lângă acest foc, lângă acest rug aprins?

Privite din acest unghi, poeziile închisorilordevin nu doar o modalitate a deţinuţilor de a do-cumenta realitatea carcerală din jurul lor, nudoar o negociere a unor stări psihologice şi fiziceextreme şi nu doar o modalitate de rezistenţă, aşacum sunt ele considerate de literatura de specia-litate1, ci şi testamente, mărturii, dovezi tangibileale Adevărului, un nou capitol din lungul şir al„învăţăturilor” pe care sfinţii români – voievozisau nu – le- au lăsat fiilor lor – trupeşti sau du-hovniceşti – despre puterea Adevărului şi slavacare se cuvine Lui.

Pentru că suferinţele îndurate de strivitorde mulţi români în primele decenii ale comunis-mului au dovedit şi că Sfântul Duh suflă undevrea, chiar şi în cea mai adâncă şi întunecată ce-lulă a temniţelor, aşa ca porumbiţa care duce apăvie în cioc lui Făt Frumos încleştat în luptă cuzmeul cu labe roşii. Dar nu doar în temniţe. unuldintre cei mai mari poeţi creştini ai României,gândiristul Pan M. vizirescu, prietenul de o viaţăal lui Nichifor Crainic, Radu Gyr sau DumitruStăniloae, Pan vuzirescu, omul care mi- a spus căRadu Gyr a fost omul cel mai cinstit sufleteşte pecare l- a cunoscut vreodată, Pan vizirescu a stat23 de ani ascuns în podul casei părinteşti, la ţară,în Oltenia. Cobora uneori, rareori, doar noapteaca să se plimbe cu fereală prin grădina casei. Panfusese condamnat la închisoare pe viaţă în Proce-sul Ziariştilor, celebrul proces numărul 2, dupăcel al membrilor guvernului antonescian. Panmi- a mărturisit că, deşi publicase în epoca inter-belică multă poezie creştină, tradiţionalistă, înpaginile revistei Gândirea şi ale tuturor revistelorimportante din ţară, abia experienţa exilului săude taină de 23 de ani, abia acea perioadă de pri-goană şi suferinţă l- a învăţat să se roage şi săscrie poezie creştină cu adevărat. E o mărturie pecare nu avem voie să o uităm şi un adevăr pe carenu putem să nu- l asumăm. r

5


IUnIe 2018

Mircea PlatonAdevărul uitat

n Polemice în Anul Centenarului Marii Uniri

„Poporul român are un respectnemărginit pentru dreptate. Fie înorice întâmplare, el pleacă capuldinaintea ei. În ochii poporuluidreptatea este o dumnezeire şi,

când vorbeşte de dânsa, el onumeşte sfânta dreptate!”

1 Anna Muller, the Second Shore, aspasia 3, 1: 79- 105.

6


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Psiho- moral, astfel spune, deopotrivăcă (supra)vieţuieşte şi supra-vieţu-ieşte, un Breban care se califică,într- un fel triumfător, viu în mânie,

deşi bătrân, răzbunător (nu resentimentar!),rămas împotriva ordinii lumii, încă un „ins în răz-boi cu aproape toată lumea”. Cine, la anverguracreaţiei sale, mai are la noi curajul de a vorbi des-pre sine în termenii săi? Dar pentru a gândiLumea sau Obiectul, el ştie că trebuie să ajungăla limita autocalomniei Eului, Subiectului, invul-nerabil la denigrare. Breban, în cercul său vital,dă, cu extremă mobilitate, târcoale „vieţii”, deopo-trivă particulare şi generale. El, de altfel, se com-pară cu un şarpe care năpârleşte. Tot repetă căeste un „fals ratat”. Pe acelaşi calapod onto-reto-ric, notează că ceea ce i s- a întâmplat scriitoruluila Paris, în anii petrecuţi acolo, a fost în fapt uneşec victorios.

Etica sa pleacă de la uman spre divin.„Răul”, constată Breban, este şi el inventat de oa-meni. De cei aflaţi la antipodul omului care po-sedă ceea ce preia de la Nietzsche drept caracter,trăire tipică. Procedează astfel într- un fel progra-matic, în modul cel mai practic sau direct, aşacum se socializează într- adevăr moral. „Mai multdecât talentul pe care mi- l laudă nu puţini, mân-dria întregii mele existenţe a fost o anume formănudă, directă a onestităţii.” O spune cel care seexpune şi în fugă, laşitate, trădare. Trădare ascriitorului de către om, devenit atunci, cum scrieacum, nu după multe pagini din viaţă…, „ne-demn de propriile mele fraze”. Cu o astfel de cir-cularitate cugetătoare, nu poate el să uite descriitorii români, semnificativi estetic, demisio-nari moral în 1971, la tentativa de neorealism so-cialist. Breban descoperă „fiinţa” (în referinţerecurente) în forme extreme, de la o „gânganieumană” la „zei”. Salvat de defetism, vehementulcontestatar al ordinii lumeşti şi omeneşti nu-meşte plenar speranţa „poate singurul bun alomenirii”.

Memoria lui Proust îl interesează pe scrii-torul român modelat epic şi mai ales analitic demarele scriitor francez. Despre memoria luiProust, aşadar, trebuie să verificăm cum este, na-rativ/naratologic, funcţionalizată. Îl interesează,aşadar, că Proust revine, din suspiciunea faţă dememorie, la aceleaşi situaţii şi personaje, la ace-laşi punct de vedere.

viaţa şi creaţia artistică, uman, individual,se extrag deopotrivă din „cutia prodigioasă a me-moriei”, fără de care ar expia. Dar nu numai me-moria particulară contează la Breban. Elreflectează, moralmente, la a fi în „memoria po-porului”. Sau la ce înseamnă „a crea istorie, adicămemoria înţeleasă nu a unei suferinţe, ci a unuimiracol”.

Memoria este şi o expresie morală, a carac-terului. Iar faptul se cere cel puţin recunoscut.„Noi uităm adesea – e vorba de acele uitări voite,uneori de- a dreptul ticăloase!” voinţa de uitare,iată, şi în aceasta se regăseşte o putere.

Memoria pentru Breban este preţioasă prinrezistenţă. De aceea se referă el, deloc „înflorit”ca stil, cum scrie un neînţelegător, la „cutia decristal a memorie mele”. Memoria îi vorbeşte des-pre origini şi despre familia ca parte din „micaburghezie de provincie”, despre locuri, care se vorînmulţi, schimbate de acest peregrin laic al exis-tenţei, despre etnicitate complexă, energică, crea-toare, vitală. Breban are amintiri de la 5 ani dinRecea, Baia Mare. Cu părinţii (fratele, cu doi animai mic, abia amintit, nu este văzut în copilărie),fuge, când are şase ani, la vârşeţ (Serbia), la ne-amurile mamei şvăboaice. Îşi reaminteşte cumAnton, fratele tatălui său, le- a oprit fuga în Aus-tria, la o altă rudă. Memorabilă este bona Ana, cupicior de cal. Alte sate şvăbeşti cunoscute- n va-canţe sunt Kudriţ sau vărădia, în Caraş, lângă

Oraviţa. Copilul Herbert din În absenţa stăpâni-lor dă extensie ficţională biograficului. Nu s- a ob-servat că Breban, citadinul, analistul, este uniubitor al satului românesc, contemplat în zareaveşniciei lui L. Blaga. Marca geografică mărturi-seşte că a deprins- o de la criticul sociologist H.Taine, pentru care geografia calmă, în mod teleo-logic, calmează, echilibrează, spiritul. A cunoscutmunca sătească prin copiii prieteni. Pubertateaşi adolescenţa le- a parcurs în Banatul perceputcritic, tranşant, mediocru în cultură, artă, indus-trie, dar mândru de civilizaţia rurală. Persistă- namintire Lugojul german şi românesc, zone des-părţite printr- un pod. Copilul alintat în familiaşvabă este fragil, bolnăvicios. Liceanul trăieştefără evenimente de familie, deloc scutit de aceleaistorice. În vremea celui de- al doilea mare război,vede pe cineva ucis pentru palton. Rememorează„amuzat şi cumva nedumerit” infernul istoric. Au-tentic, megaloman de autentic, se revede psiholo-gic întârziat, la 30 de ani ca la 14- 15, şi nu uităcă i se va fi arăta Georgetei Horodincă, înainte destudiul ei despre proza sa, drept „uşor arierat”.visător la ceva neclar, face „monumentale prostii”şi expune „o mină vag imbecilă”. Până la adoles-cenţă inclusiv, el a trăit „ca sub un clopot de sti-clă”. Licean la Lugoj, e atras de cunoaştere, de un„magistru” ce nu apare. Survin primele iubiri, în-cepe cunoaşterea femeii, a feminităţii. [Reia temafemeii/feminităţii. Femeile, evocate cu recunoş-tinţă, sunt lugojeanca Monica, Mioara (apropiatăpolitic de Legiune, căreia i- a împlinit feminitateaprin naşterea fiului Cătălin), Maria, Cristina. Că-sătorit a fost prima oară, aproape un an, dineroare, spune, cu Anastasia Trancu, de 30- 32 deani, pe când el avea doar 18. vârstă la care de re-gulă femeile erau deja „fugite” din casă în familiigrăbite. În cap. XI (Femeile din viaţa mea), recu-noaşte dominaţia feminităţii şi doar trei iubiri.Prezenţe feminine sunt Monica, Mioara (căsăto-rită cu Paul Ionescu, nume păstrate în Jocul şifuga), Maria (căsătorie sfârşită prin sinucidereaei), Cristina (actuala, lunga căsătorie).] Constatăcă la 17 ani fusese „izgonit din paradis”. Exmatri-culat din liceu, continuă studiile la Oradea.Ajunge la Bucureşti, unde tatăl, înlesnit, avea orezidenţă. Exmatriculat şi din facultăţile de filo-zofie şi filologie, încă fragil, bolnav acum de po-liartrită reumatoidă, ajunge să se- ntreţină caşofer şi gestionar, el, tânărul aflat pe un „bineaşezat drum al ratării”, aspirant la literatură şifilosofie. Scrie la Lugoj romanele care- l impun,fiind suspectat şi literar de a avea un substitut.Izolat „operativ” (Securitate, uniunea Scriitori-lor) după opoziţia la redirecţionarea artei şi cul-turii din 1971. Răspunde- n scris prin Îngerul deghips (cere o recitire în această perspectivă acreaţiei şi trăirii acesteia), plecând de la afirma-rea, prin Fr. Nietzsche, a curajului moral, de ca-racter. Rămâne până la capăt un apărător alistoriei axiologice a literaturii române din mo-mentele bune ale istoriei noastre îndelung totali-tare. Afirmă că „reale valori estetice” au rămasneînţelese în exilul parizian. Teza exilului rătă-ceşte, chiar în prelungire, critica şi istoria lite-rară.

Breban rămâne aproape de „conceptul devoinţă”, revendicat etnic: german. Regândit, nu-anţat, aprofundat, de aceea ghilimetat: „«voinţă»,concept tulbure, conced, mai ales văzut prin abu-rii sfârşitului de adolescenţă”. „văzut” de aceea şica voinţă „oarbă”. Pulsează în voinţă o moralăcare integrează, într- un fel responsabil şi cores-punzător, viaţa, dacă apropriem fraza lui Fr.Nietzsche din viaţa… lui Breban: „Să- ţi accepţitrecutul în ideea că tot ce ai făcut şi ai trăit a fostvoit de tine, a fost propria ta voinţă!”

Cititor, în română şi germană, de lacinci- şase ani, trăieşte, în Banatul copilăriei şiadolescenţei, fără „magistru” de lectură, de atunci

fiind el constrâns la autoformare. Breban fusesedeclarat „geniu”, de copil, dar o făcuse domni-şoara Mia Pop, la şcoală (nu toată era bolşevică,se tindea spre aşa ceva). Însă scrisul i- a rămas„oarecare” mult timp. Ratează iniţial în prozascurtă şi în teatru. Admiră aici, să ia seama opt-zeciştii postmodernişti militanţi, profunzimea detinereţe a lui Mircea Ivănescu şi a lui Radu Pe-trescu.

La 20 de ani, citeşte din M. Proust, În cău-tarea timpului pierdut, dar nu integral, în româ-neşte, de unde află că mişcarea în roman nu e aromanului, ci a cititorului, aşa cum un tren parecă a plecat din gară, deşi staţionează. Fin cititor,apoi scriitor, de explorat exegetic, tehnic, narato-logic.

Ce fel de scriitor este Breban? Mai ales ro-mancier, desigur, dar şi eseist, memorialist, poet,dramaturg, aşa (a)pare, se spune, este. Dar înmare, în totul? Plecând de la premisa şi totodatăconcluzia că există o unitate a scrisului său. Aoperei sale de creaţie, faţă de care manifestă oconstantă, vie, enormă voinţă. Şi putere. voinţaşi puterea de creaţie: dar în ce sens creaţie? Iată,el indică şi aici o înţelegere ezitantă, paradoxală,când se referă la „profesiunea mea, creaţie saucercetare, cum vreţi să- i spuneţi”. Creaţie-cerce-tare, creaţie ca cercetare, cercetare prin creaţie,şi ce s- ar mai putea spune? Ştiinţă. Inefabilă. Şiepică. Sinteză epică. Ştim că G. Călinescu aplicatermenii, sintagmele, la istoria literaturii, asimi-lând, de fapt punând la baza ei, critica literară.Creaţie sau cercetare înseamnă critică, punere încriză. La Breban, totul este în criză, eu şi lumeasau istoria. Critică. Criză. Polemică/război. Dineul creator porneşte totul. viaţa/creaţia este vis.Breban pomeneşte destul de des de un anumeonirism. unul trăit, chiar dacă şi la el trăirea con-ţine abstractizarea, realia succed la nominalia.Nu doar succed, dar sunt consecinţa, adică meta-morfoza. un onirism biologic- intelectiv. O stareîntreţinută, deci cultivată, pentru salvarea saumenţinerea fiinţei biografice, care trăieşte şiscrie, trăieşte pentru a scrie. Dar nici Breban nupovesteşte vise. În felul său, şi el le creează. Nuspun acum mai mult. Doar atât, în plus: că ar tre-bui să se citească atent fragmentele, textele şicontextele în care subiectele sunt visul sau visa-rea.

Realitatea? Ceea ce numim, credem a fi rea-litate, de cele mai multe ori cu o suficienţă incon-ştientă, dar sigură de sine? Sau sacralizând- o,stereotip? El este, o scrie, nepăsător faţă de ceeace reia simţul comun, răul simţ comun, ar fi„sfânta, ubicua realitate”. Realitatea: ducă- se pepustie… Nu se poate cunoaşte, învăţa, „aşa zisalume reală”. El încalcă acest conformism. Brebaneste condus de un organic reformism. Aşezat cru-ciş, pieziş. Miza sa estetică este una implicit etică,imperativă: „Trebuia să- mi imaginez totul”. Actde voinţă, de autoimpunere, înţeles şi apoi culti-vat, desfăşurat în toată întinderea şi „variabilita-tea” scrisului său: genuri sau specii literare. Nuîntâmplător, un ideolog (la început proletcultist:Paul Georgescu), la debutul petrecut spre fineleperioadei literare „realist- socialiste”, i- a (d)enun-ţat falsitatea epicii. O „falsitate” specială, însă, nucomun- estetică. Pentru că „fals” era ce nu cores-pundea ideologic. Iar romanul Francisca chiar fal-sifica cerinţele scrisului literar, care erau şi alelecturii, ale criticii. Realitatea este la purtător.Nu la oricare, aici este vorba de calibru de perso-nalitate. Breban a procedat spontan, autentic:„Am înfăşurat în jurul acestui «fals» megatone derealitate indubitabilă”. r

Marian victor BuciuUn Breban „oarecumtestamentar”

Realitatea: ducă- se pe pustie… nuse poate cunoaşte, învăţa, „aşa zisa

lume reală”. el încalcă acestconformism. Breban este condus de

un organic reformism. Aşezatcruciş, pieziş. Miza sa estetică este

una implicit etică, imperativă:„Trebuia să- mi imaginez totul”.

n Modele

7


IUnIe 2018

Reuniunea exploratorie a frumosuluivolum colectiv Romanian litera-ture as World literature (editori:Mircea Martin, Cristian Moraru,

Andrei Terian; Bloomsbury Academic, 2018) s- adesfăşurat între 17 şi 20 septembrie 2015 la Casade odihnă de la Păltiniş a universităţii „LucianBlaga” din Sibiu, în cadrul unui grant uEFISCDIgestionat de către Andrei Terian, ai cărui benefi-ciari remuneraţi au fost câţiva dintre partici-panţi, restul având doar calitatea de invitaţi.Printre cei din urmă m- am enumerat şi eu, accep-tul de participare explicându- se într- o măsurămai mică prin curiozitate, şi- ntr- una mai mareprin admiraţia pe care i- o port lui Cristian Mo-raru, a cărui muncă o urmăresc şi o respect. Nuştiu care a fost procedura de atragere a celorlalţiparticipanţi, dar nu pot să nu constat că lista afost selectă. De aceea, nu pot să povestesc decâtceea ce mi s- a întâmplat mie, sub rezerva că ex-perienţa celorlalţi a putut fi una diferită.

La primul call mi s- a spus că miza de per-spectivă constă în publicarea unui volum colectivla o editură americană, menit să explice cititoru-lui de limbă engleză diacronia specifică a litera-turii române şi aspectele sale reprezentative.Aveam ceva experienţă în domeniu, lucrasempentru câteva proiecte externe, inclusiv pentru oenciclopedie a romanului secolului xx, editată decătre Michael D. Sollars şi Arbolina Llamas Jen-ning la New york în 2008 (unde, din păcate, n- amfost în stare să modific lista de autori români pro-pusă de căre editori, romanele noastre ieşind sub -reprezentate), deci, am acceptat în cunoştinţă decauză, ştiind că, metodologic şi terminologic celpuţin, o asemenea colaborare presupune o disci-plină restrictivă specifică.

Pe scurt, ca să n- o lungim prea mult, evorba de faptul că ea impune o distanţare preala-bilă, menită să deconstruiască din start toate ha-bitudinile consensuale ale scrisului criticautohton. De pildă, noi vorbim dezinvolt, pornindde la ideea că toată lumea ştie despre ce estevorba, despre „paşoptism”, „junimism”, „popora-nism”, „spaţiu mioritic”, „moromeţianism” sau„protocronism”, sintagme care, pentru un cititoroccidental, nu dobândesc sens decât după o expli-citare prealabilă de o pagină sau două, pe care, îngeneral, editorii de dincolo nu ţi le conferă. Amscrâşnit din dinţi înciudat la diferite congrese şicolocvii internaţionale, atunci când diferiţi pre-zentatori spuneau simplist că M. Eliade a fost unscriitor „fascist”. Poţi să te ridici, să arăţi că le-gionarismul spiritualist a fost niţel altceva, nu teascultă nimeni, fiindcă, din păcate, formulele şistereotipiile de discurs şi de etichetare sunt maiputernice decât nuanţele.

Mai dificil este cu autorii. Trebuie să recu-noaştem deschis că selecţia canonică acreditatăde către literatura română nu înseamnă, cu câ-teva mici excepţii, mai nimic pentru cititorul oc-cidental şi pentru instituţiile sale de acreditare.Şi e vorba de vârfuri. Nici Blaga, nici Ion Barbu,Arghezi, L. Rebreanu sau Camil Petrescu nu în-seamnă nimic dincolo de graniţele culturii noas-tre, încercările de a- i impune prin traducerisoldându- se, cel mult, cu gesturi de bunăvoinţăpoliticoase, convenţionale. Din romanul de după1965, se ştie doar de Cărtărescu, şi aproape nimicde Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Bre-ban şi alte nume, a căror listă se poate înşira lanesfârşit. Circulă, însă, şi încă alert, sentinţeledeclasante, ca aceea scrisă de către Culianu, po-trivit căreia în România de dinainte de 1990 n- afost alteva decât o Siberie a spiritului. MăcarNoica merita o mică nuanţare în această privinţă,şi el e departe de a fi singurul. Dar dacă mergi lacolocvii internaţionale, afli doar că Noica a fost

un mic epigon provincial al lui Heidegger. Atât –şi nimic mai mult.

Strict lucid privind lucrurile, înseamnă căgrila canonică a literaturii române, construită pecriterii preponderent estetice timp de aproapedouă secole, a dat greş. Că e nevoie de o modifi-care de perspectivă. Cu ani în urmă, Ion Simuţ apublicat un volum critic ambiţios, intitulat 35pentru Europa. Figurau în el toţi scriitorii cano-nici cu care, autorul credea, ne putem prezenta înfaţa Europei. Lista, din perspectiva cititoruluiromân, era impecabilă: respecta ierarhiile acredi-tate, nu încălca deloc canonul. Problema constaîn faptul că era chiar lista cu care literatura ro-mână n- a reuşit, de- a lungul câtorva decenii deîncercări, să iasă din anonimat, pentru a atrageatenţia instituţiilor internaţionale de acreditare.E impasul fundamental în care ne aflăm: ne com-placem într- un soi de cecitate colectivă autosufi-cientă, orgolioasă, proprie frustraţilor din cul-turile mici, marginale, care- s mulţumiţi cu speci-ficul pe care- l deţin, omiţând doar faptul că el nureprezintă şi moneda de schimb cu care opereazăîn mod curent bursele de valori care contează.

volumul colectiv pe care începem să- l ana-lizăm acum nu numai că porneşte de la asemeneadileme, dar doreşte să le dea răspuns, să corec-teze. În mod incontestabil, e cel mai ambiţios pro-iect academic dus la bun sfârşit în anii de după1989. În mod neîndoios, e un volum care nu puteafi realizat de către generaţiile anterioare de cri-tici, şi asta nu fiindcă dictatura limita posibilită-ţile de asociere în vederea realizării unor proiecteexterne – chiar dacă ele se dovedeau a fi beneficepentru cultura şi literatura română –, ci din ra-ţiuni de metodologie. Romanian literature asWorld literature marchează sfârşitul esteto-cen-trismului axiologic manolescian, cu toate seche-lele pe care el le- a prelungit dincolo de 1989, adicăîntr- o perioadă în care „criticul nepereche” şi- atrăit, de fapt, posteritatea. Conceptele pe care lefolosesc autorii din volum – de la „microlitera-tură”, „literatură extrateritorială” sau „margina-litate imperială” la „deep time” sau „long space”– nu sunt acelea intrate în uzul curent, cu care

critica literară românească a fost obişnuită. vo-lumul reprezintă, sub acest aspect, o proclamaţiede emancipare, motiv pentru care s- ar cuveni,probabil, să furnizăm lista completă a colabora-torilor: Andrei Terian, Cristian Moraru, BogdanCreţu, Caius Dobrescu, Alex Goldiş, CarmenMuşat, Mircea A. Diaconu, Balázs Imre József,Ovidiu Morar, Paul Cernat, Mihai Iovănel, Mir-cea Martin, Bogdan Ştefănescu, Teodora Dumi-tru, Doris Mironescu, Mihaela ursa.

Din cauza presiunii exercitate de către edi-tori, care au invocat de fiecare dată idiosincraziilepartenerului extern şi exigenţele sale de inteligi-bilitate, unii autori din volum recurg la acrobaţiimetodologice pe care nu le- au folosit niciodată în-ainte. Sunt aproape sigur că sunt mulţi care nuvor recurge la ele nici după, receptând participa-rea la acest proiect ca pe o experienţă de enclavă.Dincolo de asta, riscul major îl reprezintă posibi-litatea ca volumul – a cărui discutare merită, fărăîndoială, un colocviu sau chiar un congres – să fiemarginalizat de către critica noastră literară,fiind lăsat să cadă într- un gol de unde nimeni nu- lva mai scoate. Fiindcă, iată, sunt paradoxuri.Până la data scrierii acestor prime rânduri (sfâr-şitul lui mai 2018), Romanian literature asWorld literature n- a prea circulat (aici e de vinăşi preţul), a beneficiat de o singură cronică lite-rară indirectă, camuflată, de genul „bat şaua astasă priceapă cealaltă iapă” (e vorba de serialulGândirea critică şi simulacrele ei, publicat deBianca Burţa- Cernat în nr. 908- 909- 910/2018 aleobservatorului Cultural), abia acum revista luiCarmen Muşat luând, cu prudenţă, taurul decoarne, prin publicarea unui text destul de cir-cumspect (vase comunicante), semnat de cătreCezar Gheorghe în nr. 921.

Dezbaterea de substanţă se lasă, însă, aş-teptată. Motivul nu- l reprezintă doar faptul că vo-lumul este intruvabil, ci şi unul de abordare.Rostind o cifră aproximativă, cam 75% din listacanonică a istoriei literaturii române acreditatenu apare în carte. Adrian Marino e menţionat dedouă ori, şi- n secţia de bibliografie doar cu un...articol, nu cu o carte, în condiţiile în care uniicoautori îşi listează, generos, aproape întreagaoperă aflată în stadiu de work in progress. Cu-lianu sau Mateiu I. Caragiale nu apar deloc. NiciMarin Preda, Petru Dumitriu, Negoiţescu, Bre-ban, Buzura sau Macedonski. Nu apar Panait Is-trati, Nemoianu, Toma Pavel. Apar, în schimb, cuasupra de măsură Pascale Casanova, David Dam-rosch sau wai Chee Dimock, corifeii „planetaris-mului” şi ai „timpului supranaţional” în spiritulcărora este redactată cartea.

Ne aflăm, aşadar, în faţa unei contagiunimetodologice artificiale, impuse. Pentru mine, adoua fază a pregătirii pentru colocviul de la Păl-tiniş a reprezentat- o momentul în care Andrei Te-rian mi- a trimis lista cărţilor şi a autorilor (cei desus... plus alţii...) pe care, aşa cum mi s- a spus,toţi coautorii sunt obligaţi să îi citeze. Ce nefacem – am întrebat eu –, dacă subiectul pe care- labordez nu se pretează la o asemenea aducere dincondei a metodologiei? viitorul nostru amfitriona fost inflexibil, poruncitor chiar, colocviul desfă-şurându- se într- un climat psihologic de constrân-gere. Am trăit mereu cu impresia că sacrificămceva, acesta fiind chiar adevărul literaturii ro-mâne. E drept, Damrosch spune noua lectură tre-buie să fie eliptică. Invocând un pretextcalendaristic, am ieşit din joc, cu regretul de a- lfi nemulţumit pe Cristian Moraru. Mi se pare şiacum o decizie sinceră, onestă. r

Ştefan BorbélyLiteratura română ca „world literature” (I)

Mai dificil este cu autorii. Trebuiesă recunoaştem deschis că selecţia

canonică acreditată de cătreliteratura română nu înseamnă, cu

câteva mici excepţii, mai nimicpentru cititorul occidental şi

pentru instituţiile sale deacreditare. Şi e vorba de vârfuri

n Eseu

8


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

La Festivalul Internaţional de Dra-maturgie Contemporană de la Bra-şov (10- 19 noiembrie 2017), revenitla o condiţie de normalitate graţie

domnului Dan Cogălniceanu, un manager hotărâtsă revigoreze, de altfel, o instituţie cu o imaginedestul de şifonată în ultima vreme, mi s- a făcutpropunerea să rostesc câteva cuvinte cu prilejullansării cărţii lui Alexa visarion, Împotriva uita-rii, apărută la Editura Ideea Europeană. Nu amavut niciun motiv să nu accept. O citisem de cu-rând şi chiar am primit- o ca pe o provocare. Pro-blema era cum să o abordez pentru a nu lăsaimpresia că e un adaos colateral evenimentului,ci face corp comun cu el, integrându- i- se prin an-vergură şi atractivitate. Am fost scoasă din încur-cătură de un scenariu ingenios, cum nu maiîntâlnisem în alte împrejurări similare. O tânărădoamnă, prezentatoarea festivalului, RoxanaMarin, beneficiară, între altele, şi a unei vesti-mentaţii constant surprinzătoare, prefaţa searăde seară publicului fiecare spectacol ca pe o suc-cesiune de repere ale unei călătorii teatrale. Da,asta e ideea, am exclamat deodată. Cartea luiAlexa visarion în datele ei esenţiale, cel puţin înaccepţiune metaforică, e o călătorie fascinantă. Ocălătorie în şi prin istoria şi memoria teatrului.Emiţând o atare ipoteză, imediat mi- au venit îngând stihurile, cu un puternic impact asupramea, din poezia lui Antonio Machado, Călătorul,citită pentru prima dată la Sevilla, acum câţivaani, pe piatra unui monument într- un „parc alpoeţilor”: „Călătorule, sunt urmele tale/ Drumulşi nimic mai mult/(...)/Călătorule nu existădrum/Ci doar urme peste mare”. Într- adevăr,Alexa visarion e un călător şi încă unul în accep-ţiunea poetului spaniol. Adică foarte atent la „ur-mele” sale şi ale celorlalţi. Priorităţile lui suntcreaţia, comuniunea, dăruirea, prietenia, aspira-ţia permanentă către o împlinire artistică supe-rioară etc. Toate aşezate sub semnul „arderii” şievlaviei. Bizar şi anacronic probabil pentru vre-muri când consumerismul a luat- o razna. De cesă nu recunoaştem? Consumăm mult şi orice. Maiales tehnologie. Ne dorim cele mai performante şifuncţionale gadgeturi. În speranţa că ne vor per-mite să ne facem un portofoliu de cât mai multesuveniruri, dar şi din teamă de carenţele memo-riei, de uitare într- un cuvânt.

Pentru Alexa visarion teatrul oferă o posi-bilitate unică de a topi şi coagula experienţe şi re-velaţii creatoare de un interes vital. Cititorilorcurioşi nu le rămâne altceva decât să- şi asume

condiţia de pelerini şi să seabandoneze în aventuralecturii. vor fi răsplătiţi de-plin cu miracolul unei vieţitrăite în teatru şi pentruteatru. Alcătuită din două-zeci şi cinci de capitole, fie-care fiind precedat de unmotto („Arta este un actpersonal împotriva uitării ,o luptă împotriva morţii” –S. Murasaki, „Tot ce e decisse construieşte pe orice arfi” – Nietzsche, „Instinctulfilosofic e o expresie a pau-zelor timpului” – Emil Cio-ran, „Eroarea provine dinexcludere” – Blaise Pascaletc.), Împotriva uitării s- arfi putut structura tematicîn două secţiuni distincte.Prima care să includă gale-ria de imagini ale artiştilorportretizaţi, iar a doua săfie rezervată eseurilor şi re-flecţiilor. Autorul opteazăînsă pentru o structură ca-leidoscopică. El preferă săasigure capitolelor o deru-lare liberă, fără să- şi asumecriterii de gen sau conţinut, cu interacţiuni şi de-vieri multiple atât între capitole, cât şi în interio-rul aceluiaşi capitol. Analogiile la care recurgesunt de profunzime şi conving. Sunt cazuri cândcomentariul depăşeşte perimetrul convenţiei tea-trale şi se extinde la realitatea socială şi politică.Nu sunt ocolite, de pildă, referirile la preşedinţiiStatelor unite, Kennedy sau Ronald Reagan (evi-dent, şi ei nişte actori, ultimul chiar de profesie)şi la Holocaust. Împotriva uitării lasă senzaţiaprin tot ce investighează şi relevă că echivaleazăimaginea unui veritabil „theatrum mundi”, reu-şind să realizeze acea „funcţie de sinteză” atri-buită de Mihail Sebastian teatrului în spaţiulcultural. Cu precizarea că Alexa visarion îi con-feră sensuri mult mai largi, situându- se nu de-parte de Michel Foucault când considera „căoglinda este o heterotopie (...) care deschide caleacătre un alt tip de spaţiu şi chiar de timp”. Por-nind de aici, caracterizările făcute acelora desprecare scrie impresionează prin intuiţie şi găsireacuvintelor cele mai potrivite şi expresive pentruo definire cât mai exactă a lor. Aureliu Manea

este „vizionarul”, victor Re-bengiuc „autenticul”, LiviuCiulei „magul”, GeorgeConstantin cel care „călă-rea visurile imaginând uni-versuri”, Liliana Tomescu„o vrăjitoare a sufletelor”,Olga Tudorache o sursăinepuizabilă de „intensi-tate” şi Radu Penciulescu„arta de a nu trăi oricum”.Sentimentul pe care îl arecititorul- pelerin (dacă ac-ceptăm combinaţia lexicalăcarte- călătorie) este acelacă în fiecare filă palpită su-fletul personalităţilor evo-cate.

Deşi vocaţia sa e decreator, în primul rând deregizor cu reuşite de răsu-net la activ, Alexa visarione şi un excelent teoretician,cu o solidă cultură de spe-cialitate, dar şi cu deschi-dere spre alte zone, însu-şită din lecturi bogate, cuacoperire într- o bibliografievastă. Numeroase sunt nu-mele de prim- plan din do-

meniul cercetat, de la noi şi de aiurea, prinintermediul cărora ne pune în faţă mostre semni-ficative ale unor puncte de plecare pentru temeleabordate. Din acest motiv secţiunea de facturăeseistică necesită o parcurgere cu creionul înmână. Ea abundă în idei, ridică întrebări, este uninstrument de lucru pentru orice om de teatru, fieel regizor, actor, scenograf şi, de ce nu?, spectator.Subliniez câteva opinii citate ce au drept obiectraportul dintre trecut şi prezent, dintre tradiţieşi inovaţie, dar mai ales conceptul de originali-tate. Liviu Ciulei e de părere, de exemplu, că „Ori-ginalitatea este o iluzie. Ignoranţă şi prostie” sau„Originalitatea este ceea ce se uită... ” De aceeaîşi doreşte să fie „misterios” şi nu „original”. RaduPenciulescu consideră că „orice relaţie” poateduce la o „nonconcordanţă cu ceilalţi” dacă vechile„percepţii” se distrug şi nu se construiesc altelenoi în loc. Actorului nu- i este îngăduit să fie „unimitator al celui ce- a fost ieri”, ci acela „care- şi co-lorează, în fiecare seară, existenţa cu şi prin im-plicarea sa”. În fine, Aureliu Manea nutreştepentru înaintaşi un cult sinonim cu extazul. Înconcepţia lui teatrul e „o artă a solidarităţiiumane”, iar regizorul e acela căruia îi revine mi-siunea „să înnoiască formele spectaculare şi pen-tru aceasta el îşi va pregăti actorii în vedereaîntâlnirii cu noi substanţe psihologice, care vorrăscoli raţional şi visceral sufletele”.

Alexa visarion insistă pe ceea ce spun Ciu-lei, Penciulescu sau Manea, cum şi mulţi alţii, culuciditate, cu bucuria că se descoperă pe sine, căse aude vorbind despre problemele mereu ace-leaşi, deşi diferit formulate, de la generaţie la ge-neraţie ale teatrului. Raportul dintre trecut şiprezent e o temă care l- a obsedat de- a lungul în-tregii cariere, iar concluzia în final nu poate fialta decât cea la care a ajuns un pictor controver-sat ca Balthus: „Adevărata modernitate provinedintr- o reinventare a trecutului”. Am cădea îneroare dacă neam limita exclusiv la „aici şiacum”. Se ştie că teatrul, ca şi dansul, ca şi cele-lalte arte ale spectacolului, în lipsa contactului cutradiţia riscă un „prizonierat al prezentului”. Nue nimic anormal dacă nu mai gustăm teatrul dinvremea lui George vraca, taxându- l că e desuet,de muzeu. E însă absolut anormal să se ignore.În fond, totul este relativ şi nu- l putem reduce,cum zice George Banu, „la curentul prezenteis-mului”, întrucât, iarăşi foarte expresiv spus,„totul se încheie ca să se evite fosilizarea, dar câttimp amintirile persistă doliul rămâne parţial”.

Împotriva uitării e o carte scrisă cu patimăşi iubire. r

Dana PoceaO călătorie în memoria teatrului

Pentru Alexa Visarion teatrul oferăo posibilitate unică de a topi şicoagula experienţe şi revelaţiicreatoare de un interes vital

n Cărţi

9


IUnIe 2018

„Eu (tu), în orele noastre cele mai bune, suntem aceiaşi.”

Marina ţvetaieva

Ori de câte ori reciteşti o carte mare,o vezi diferit şi descoperi lucruricare ţi- au scăpat alte dăţi. Recitindpaginile rilkeene despre trup-su-

flet, cuprinse în Roman epistolar, e pentru primadată când realizez faptul că experienţa scrierii vo-lumelor Elegii duineze şi Sonete către orfeu l- a ca-tapultat pe scriitorul praghez de expresiegermană în propria abisalitate cu o forţă de neîn-ţeles, pe care el – poetul locuit de o uriaşă can-doare –, dintr- un instinct orfic, o cântă. Maitârziu, când se reapropie de experienţa prăbuşiriiîn propriul abis, iarăşi şi iarăşi – precum aedulde geniu care- şi invoca iubita – cântă şi lunecă,încet- treptat, într- un soi de poeme în proză, scriseîn marginea vieţiimorţii. Poeme, care, şi ele, suntun cântec. Ce să fie cântecul dacă nu un murmurauzit din adâncurile fiinţei, murmur familiar zei-lor? Singura lor formă de a iubi totul, fără discer-nământ. Inclusiv abisurile celor aleşi să seprăbuşească în fântânile ontice, pentru a atingeşi a încerca să descrie de neatinsul, de nedescri-sul.

Din asemenea experienţe dincolo de limită,e ştiut, îşi revin puţini. Hölderlin nu se mai în-toarce din hăţişurile abisului. Goethe cultivă unechilibru la suprafaţă imposibil de clătinat, oco-lind deliberat hăurile lăuntrice şi trădându- şi in-teresul faţă de ele prin crearea lui werther,reproşurile curgând în cascade ale hesseanuluilup de stepă fiind întemeiate cu asupra de mă-sură! Baudelaire lunecă în consumul de alcool,opium şi haşiş. Emily Dickinson orbeşte, aproape.Puşkin e ucis de baronul George- Charles Dantesîntr- un duel stupid. Marina ţvetaieva se sinu-cide. Rilke se îmbolnăveşte şi se stinge în sanato-riul elveţian valmont de la Montreux. Ca şi cândintensitatea arderii de tot n- ar fi suficientă înochii unor contemporani, incorectul politic Emi-nescu e asasinat prin aplicarea neîntâmplătoarea unor tratamente cu mercur invalidate în prac-tica medicală occidentală. Poetul care a minat larădăcini un sistem represiv de o brutalitate atroceprin recursul la o poezie de extracţie hegeliană –Nichita Stănescu – naufragiază pe tărâmurile gu-vernate de Bacchus, stilul lui de viaţă din ultimiiani frizând sinuciderea lentă, treptată şi sigură.

Ahmatova se menţine pe linia de plutire prin -tr- un miracol. Fiecare dintre aceşti aleşi şi- a iubitabisul lăuntric, l- a tatonat, l- a răsfăţat, cân-tându- l şi încercând să se retragă din vârtejurile- iorbitoare, pentru a se salva.

Iubindu- ţi abisul, faci primul pas spre înţe-legere. Ce i s- a întâmplat lui Rilke în timp ce scriacele două cărţi testamentare, aproape? Oare visulauguststrindbergian „de a deveni egal zeilor”,pentru câteva fracţiuni de timp, atunci, în acelezile, când se lăsa locuit de zeu, izbutise perfor-manţa de a smulge hălci din carnea realităţii, el,poetul, identificându- se, scurt şi aproape abrupt,cu Zeul? Se surpase, ca niciodată, în sine însuşi,atingând lumi a căror existenţă odinioară era de-parte de a fi bănuită? E limpede că poetul fuseseprins de ceva ce scapă înţelegerii. E limpede căambiţia de a înţelege de neînţelesul se loveşte deun zid implacabil.

Rilke ştia. Şi- atunci, el, poetul, a lăsat invizibilul să

vorbească nestingherit. S- a lăsat spus, exprimatprin recursul la limbajul poeziei, dând dovadaunei realităţi de neînvins: poezia e ardere de tot,murmur din abisul fiinţei, care îţi aparţine şi, to-todată, e departe de a fi a ta. În faţa forţei uriaşecare se înstăpâneşte asupra ta, transformându- teîn instrument prins în iureşul unei stări de graţie,al unei tornade de graţie, totul e redus la smere-nie şi supunere. În sufletul celui prins în matcaunei tornade de gradul patru – iubirea, nebuniaadusă în dar de zei – locuiesc un pumn de îngerişi altul de demoni. Intensitatea supraumană, careşi- a găsit un refugiu provizoriu înlăuntrul tău,este eliberată beatific în poezie, din mijloc de a ex-prima inexprimabilul poezia transformându- se însalvare. Poetul se transformă în vehicol prin carevorbeşte cineva. Inima poetului e templu al Zeu-lui. Oricât ţi- ai cultiva, strunji, îmblânzi, lucramintea, ea niciodată nu va egala în rafinament şiprofunzime inima. În momente privilegiate, cândintensitatea neobişnuită ajunge pe o culme, totulse reduce la inimă parcă şi se concentrează înacest sediu perspicace; o, visele adolescenţei can-tonate în dorinţa de a coborî cât mai adânc înstraturile minţii, când, în urma unui scurt- circuitegal cu o revelaţie, constaţi că, în realitate, cobo-rai în inimă, în inima inimii, prin ai cărei ochivezi cum cerul e regăsit pe pământ, apoi în tem-plul dintre coaste!

După asemenea clipe de vârf, existenţa setransformă, din când în când, într- un soi de tra-valiu mirabil, în al cărui iureş te regăseşti, din

timp în timp, speriat de moarte şi binecuvântat,în egală măsură! Şi- atunci... luneci din rugăciuneîn rugăciune, scrii când eşti pe aripă şi ceea ce aireuşit să notezi, straniu, poartă numele de poezie– istm al viului revigorat, înmulţindu- se, trans-formându- te... Patină, amprentă a unei lumi, caree aici, clipă de clipă, în veşnicul azi.

În trena extazului de odinioară, faci efortulde a- ţi aminti şi de a readuce la viaţă acea setecosmică de absolut, iscată în timp ce parcă stăteaiduh în duh cu geamănul din forul tău lăuntric. Osete intensă, eliberată subit într- un fel de pre-zenţă conştientizată până în străfunduri. O pre-zenţă care ţi- a întors fiinţa, inima şi cugetul, spreceva covârşitor, străin şi apropiat, în egală mă-sură, intens, iubitor, prietenos, ireal parcă şi, to-todată, copleşitor. E ceva iremediabil, care te- aînsemnat pentru tot restul vieţii. Ceva care te- apârjolit interior, lăsându- te gol pe dinlăuntru; eun gol viu însă, a cărui amforă s- a reumplut mi-raculos cu iubire. E un fel de realitate în realitate,un soi de supra- sau ultra- realitate însemnată demetanoia, despre care eziţi să scrii mai puţin pen-tru că e circumcrisă inefabilului, a cărui creastăai descris- o de atâtea ori în poeme. Focul intensarzând al esenţei – de nevăzut, resimţit însă pre-tutindeni – e descris în epopeea thomasmannianăIosif şi fraţii săi; acel carotaj în trecutul umani-tăţii e făcut, de altminteri, cu viclenie superioară,prin recursul la poveste. O poveste reală, scrisăcu sânge şi spusă de vechilul Eliezer „cititoruluiîn stele şi pietre” – Iosif.

De cum exprimi ceva – şi acel ceva e intrin-sec legat de abisurile fiinţei – un abur pare că îşivădeşte prezenţa şi simţi din viscerele fiinţei cărămâne parcă altceva, mai important, trecut însăcu vederea. Acel ceva – de neprins în grădina lim-bajului – te face să te regăseşti, la o răscruce on-tică, învins de tot. Totuşi, instinctiv aştepţi, încontinuare, difuz, ceva. Într- o linişte în care simţiprin toţi porii cum şovăie păsările în zbor, căzutepe gânduri din pricini abia intuite. Apropiindu- tede ţara acelui altceva, familiar, intim legat de fi-inţa ta şi, totuşi, străin, simţi cum se curbează ai-doma arcuşului unei viori o altă necunoscută, maiascunsă, mai învăluită, acoperită pe sfert de aripaenigmei, care se curbează, şi ea, oarecum. Eştiredus la o tăcere ale cărei nuanţe aşteaptă să fiedescoperite, exprimate prin recursul la o altălimbă. Simţi că ai atins o seamă de limite aparentde nedepăşit. E ca şi când ai înainta, orbecăind,printr- o dimineaţă ceţoasă, iar aerul lăptos, apa-rent opac, te- ar împiedica oarecum să- ţi continuidrumul. Or, dacă în primii timpi simţi că văzdu-hul, totuşi, te primeşte, e adevărat, ezitant parcă,de cum faci alţi câţiva paşi, învingându- ţi şovă-iala, simţi cum eşti admis într- o altă lume parcă;o lume nedefinită, reală şi ireală, totodată. În-drăzneala ta e acceptată, ba chiar încurajată demesageri invizibili, prezenţi obsesiv, până lamanie. E ca şi când ai înainta prin ţinutul sufle-tului. (Ştia ce ştia realul şi falsul anchetator ju-diciar Porfiri când – într- un vârf dialogal de ointensitate de auzi cum pârâie laserul pe trupuldiafan al ideii – exclamase pentru Rodion Raskol-nikov: „Îndrăzneşte!”, îndemnându- l să ia putereacare e pretutindeni! Cu cât vei avea mai mult su-flet, spune Porfiri, cu atât o să- ţi fie teamă maipuţin.) O manie stranie, care te stăpâneşte pe mă-sură ce o stăpâneşti şi, apoi, cedezi tensiunii, an-grenându- te într- un fel de joc la limită..., în alcărui cerc stăpâneşti, lăsându- te, clipă de clipă,stăpânit. (În Psalmul 50, scris după ce a iubit- ope Batşeba – fata lui Eliam şi soţia lui urie He-teul –, regele prorooc David îi cere DomnuluiDumnezeu să- l întărească cu duh stăpânitor.) unjoc în care intri, retrăgându- te, pentru a reveni,iarăşi şi iarăşi, la limită după ce ai îmblânzit altălimită sau, pur şi simplu, ai depăşit- o cât ai clipidin ochi, conştientizarea acestui adevăr transfor-mându- te în martorul unui miracol iscat în pre-zenţa ta, care nu e a ta... E ceea ce faceRilke pentru a depăşi unele limite ale

Aura ChristiCum iubesc poeţii.ţara sufletelor gemene

Poezia e ardere de tot, murmur dinabisul fiinţei, care îţi aparţine şi,totodată, e departe de a fi a ta. În

faţa forţei uriaşe care seînstăpâneşte asupra ta,

transformându- te în instrumentprins în iureşul unei stări de graţie,

al unei tornade de graţie, totul eredus la smerenie şi supunere

Surâsul prinţului Mîşkin

ð

cunoaşterii şi ale limbajului, recur-gând, uneori, la rusă, alte dăţi, însă, lafranceză – limbă considerată, de altfel,

de Marina imposibilă. Limba poeziei e limba fa-miliară zeilor.

Ce faci, însă, întreb, iarăşi şi iarăşi, atuncicând realizezi că dincolo de voinţa ta ai ajunsîntr- un loc în care ininteligibilul respiră în voie?!Fără să- ţi dai seama şi fără să fi ştiut – aidomaşamanilor – ai ajuns în stadiul lepădării de sine,invocate şi descrise, bunăoară, de Arsenie Boca,locul sinelui rămas la suprafaţa fiinţei fiind um-plut de ceva intim şi... era să zic... universal! J.w.Goethe sugerează prudenţa de a te menţine întregraniţele inteligibilului. Şi dacă, o, Doamne, nugăseşti puterea de a ţine cont de învăţătura aces-tui maestru de neegalat? Întrebarea mi- a săritdin buricele degetelor, care aleargă pe tastaturalaptopului, în ciuda apostrofării pedante şi ex-trem de calde a unui prieten apropiat, care, suc-cint vorbind, s- ar reduce la interdicţia de atachina invizibilul. Darul de a te sprijini, când şicând, de August Strindberg – e „ca şi cum viaţamea s- ar petrece într- o altă sferă” – te ajută ra-reori, pentru că eşti altceva, vii de altundeva şihabar n- ai încotro te îndrepţi. Conştientizezi,însă, tot mai mult faptul că răspunsul la toate în-trebările ţâşnite din abisul fiinţei eşti tu. Răspun-sul la toate întrebările ţâşnite din abisul fiinţeieste viaţa ta – Darul făcut de Zeu. Răspunsul latoate întrebările ţâşnite din abisul fiinţei este su-fletul tău – Darul făcut de Zeu. Răspunsul latoate întrebările ţâşnite din abisul fiinţei este tru-pul tău – Darul făcut de Zeu.

După ce urmăreşti cu luare- aminte confe-siunea rilkeană recunoscătoare faţă de propriultrup care a rezistat tornadei de graţie numită Ele-giile din duino şi Sonete către orfeu, întrebărilese poticnesc. Tăcerea pare să- şi impună limbajul.Ca acel porumbel văzut, uimitor, în staţia demetro din Calea victoriei parcă... Ca acei ghioceigravi şi oarecum copilăroşi, descoperiţi la poalelemormântului poetului florilor răului din cimitirulMontparnasse. Acel porumbel nu avea ce căutaacolo şi, totuşi, era în staţia de metro, printre băr-baţi, femei, copii, priviţi de acel mesager cu unamestec de linişte nepământeană şi curiozitateinvadată de o candoare nelumească! Acele plantede o fragilitate aflată la limita scandalului rămâ-neau, stupefiant, la temelia bustului baudelai-rian, năpădit pe porţiuni întinse de iederă, careminiscenţa unei contrarieri sau ca un soi de pa-tină a unei lumi, ale cărei rădăcini sunt preaadânci şi din cale afară de vechi ca să dispară câtai clipi. Erau incredibile acele flori, văzuteprintr- un miracol printre pete cenuşii, murdarede omăt, agresate de claxoane, zgomot de paşigrăbiţi şi fragmente de propoziţii, curgând în cas-cade din toate părţile. Albul lor muşcător m- a sor-bit cu totul aşa cum mă sorbiseră ochii porum-belului, de parcă neam fi recunoscut. Ghioceiiaceia nu aveau ce căuta acolo! Contrariau peisajuluman. Contrariau ritmurile galopante, alergareabezmetică de nicăieri spre nicăieri. De fapt, locullor era în inima cetăţii debusolate. Depăşiţii deei, salvatorii de ei, singurii eretici, care predispu-

neau la lunecarea în abisul lăuntric, lunecarea îndestin. Cum făcuse odinioară cel ce şi- a regânditdestinul sub semnul sufletelor gemene, încercatfiind de setea de a se stinge, deşi – sau tocmaipentru că – o iubea pe mulatra frumoasă JeanneDuval. Dar nu oricum, nu oriunde, ci într- un locmirabil, stigmatizat de larii ordinii, de linişte,„lux şi farmec, voluptate”. „Purtaţi de nişte doruriline!/ Să ne iubim/ Şi să murim/ În ţara geamănăcu tine!” scrie Charles Baudelaire în Invitaţie lacălătorie, imaginând, pare- se, un tărâm orfic,unde totul e supralicitat, ajuns la cote incandes-cente şi împlinit în raza dogoritoare a frumuseţii,care, îmbogăţindu- se prin tine şi îmbogăţindu- te,totodată, din resursele ei, în cele din urmă, tefrânge, dincolo de firea ingenuă, frumuseţea ară-tându- şi astfel faţa de monstru rapace, hulpav,înspăimântător:

„Que tu viennes du ciel ou de l’enfer, qu’importe,

Ô Beauté! monstre énorme, effrayant, ingénu!

Si ton oeil, ton souris, ton pied, m’ouvrent la porte

D’un Infini que j’aime et n’ai jamais connu?”

(hymne à la beauté)Cu gândul la belşugul frumuseţii şi la

orele- i de vârf, Marinei ţvetaieva îi scapă un ade-văr despre iubirea dintre ea şi Rainer MariaRilke. E un adevăr mărturisit într- o scrisoare luiBoris Pasternak, autorul volumului Sora mea –viaţa, el însuşi îndrăgostit, spuneam, feroce decreatoarea poemului sfârşitului, a cărei forţă odescoperă târziu, mai exact, după ce poeta ia dru-mul exilului cu familia ei. E un adevăr pur şidrept, reluat de această nevrotică superioarăîntr- o epistolă adresată lui Rainer: „Eu (tu), înorele noastre cele mai bune, suntem aceiaşi”. Nuam la îndemână textul original, ca să verific exac-titatea traducerii celui din urmă cuvânt – ceea cemă face să mă întreb: acolo figurează cuvântulaceiaşi sau acelaşi? S- o fi strecurat o eroare de co-rectură? Cred însă că nici nu mai contează, fiin-dcă răspunsul poetului praghez spune totuldespre el, despre ea şi despre relaţia lor ajunsă înzenit. Chiar dacă nu s- au văzut niciodată, s- aucitit reciproc, deci, au privit fiecare adânc de totîn „fântâna fântânilor”, văzând până departe, înintimitatea fiinţei, imposibil de comparat cu oricealt tip de apropiere fie sufletească, fie erotică.

Nu mai reţin dacă intenţia de a scrie despremodul în care iubesc poeţii – cărora zeii le- au

făcut darul nebuniei de a fi ei înşişi şi darul de aiubi – a prins rădăcini, în timp ce contemplam –disputată de mirare şi contrariere, bucurie şi de-rută – acele flori tembele, apărute de nu se ştieunde în inima Parisului, în cimitirul Montpar-nasse. (În timpul unuia dintre periplurile melepariziene îi voi întâlni în cimitirul Montparnasse,la mormântul lui Marcel Proust, pe Bianca şi Ni-colae Balotă, care se ţineau de mâini – un prilejde a ne revedea şi alte dăţi.) Cert e că, recitind re-lativ de curând romanul epistolar, constat faptulcă îmi doresc acelaşi lucru: să scriu despre celemai frumoase poveşti de iubire turnate în magmapoeziei. Să scriu ceva care să rămână ca un fel deArcă a lui Noe pentru poeţii aduşi în raza artei dea iubi, pentru iubiţii care se împlinesc unul prinaltul, strunjindu- se, modelându- se, pentru iubiţiidoriţi, respinşi, aşteptaţi, visaţi, răsfăţaţi saustinşi prematur. Ca Rainer şi Marina. Bolnav de

o leucemie diagnosticată în ceasul al doisprezece-lea, Rilke moare la sfârşitul anului 1926, în careîi scrie Marinei şi lui Boris. Peste circa două de-cenii şi jumătate, aidoma lui Esenin şi Maia-kovski, Marina se sinucide, sugerându- i fiului ei,Mur, că nu mai vrea să fie o piedică pentru el. Iarautorul volumului Sora mea – viaţa va trăi într- osingurătate şi izolare atroce, având parte de ovale destinală de pomină după ce află că priete-nul, marele, inimitabilul Rainer s- a stins de tot…visul de a se vedea, măcar o dată, toţi trei, de asta faţă în faţă, rămâne nu mai mult decât o fan-tasmă. Scurta revedere de mai târziu dintre Borisşi Marina va fi un fiasco sau, cu vorbele poetei, onerevedere. Ceea ce au simţit, au visat şi au gân-dit tustrei rămânând în vecii vecilor închis, pecet-luit între copertele unui volum de scrisori, dar, înprimul rând, în poemele lor amprentate de dra-gostea pentru lucrurile întoarse cu faţa la cer şi,totodată, de setea de a rămâne ei înşişi în ciudalor, în ciuda timpului ieşit din ţâţâni, în ciuda zei-lor răutăcioşi, care, adunându- le laolaltă inimileşi sudându- le, într- un acces de gelozie, la un mo-ment dat, le- au întors spre iernile fiinţei, de ne-înţeles. Nu înainte, însă, de a se îmbogăţi, de a- şirafina ochii şi sufletul din frumuseţea lăuntricăa celor trei suflete superioare, unite pe vecieîntr- o poveste de iubire unică, trăită în ţara su-fletelor gemene.

Să scriu, aşadar, în boarea rugăciunilor ve-nită dinspre cele mai frumoase poveşti de iubire.Inclusiv despre cele închise între copertele pur-tând titlul Roman epistolar. Iubiri ca nişte darurisublime şi terifiante, în egală măsură, care te con-duc pe un ostrov al învierii. r

10


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ăð Apropiindu- te de ţara acelui

altceva, familiar, intim legat defiinţa ta şi, totuşi, străin, simţi cumse curbează aidoma arcuşului unei

viori o altă necunoscută, maiascunsă, mai învăluită, acoperită

pe sfert de aripa enigmei

11


IUnIe 2018

Să prezentăm mai de aproape câtevadintre ideile lui J.- P. vernant pri-vind trecerea de la mit la raţiune,care a dus la naşterea filosofiei ca

prima şi cea mai înaltă încorporare a Raţiuniiomeneşti. vom face trimitere la două dintre lu-crările sale fundamentale – les origines de lapensée grecque şi Mythe et pensée chez les Grecs.Études de psychologie historique.

În primul rând, J.- P. vernant contestă că înprocesul despre care am vorbit şi l- am înfăţişatpână acum s- a născut Raţiunea. O raţiune ome-nească universală, aceeaşi oriunde şi oricând,permanent identică cu sine în spaţiu şi timp, nuîntâlnim nicăieri în realitate. Ea a existat doar caun vis hrănit de iluziile şi speranţele pe care le- aîmpărtăşit secolul al xvIII- lea al luminilor. Filo-sofia s- a născut în cadrul unui proces istoric carea provocat o adevărată mutaţie mentală. „Aceastămutaţie mentală este strâns legată de transfor-mările ce se produc între secolele al vII- lea şi alvI- lea, la toate nivelurile societăţilor greceşti: îninstituţiile politice ale Cetăţii, în domeniul juri-dic, în viaţa economică, în domeniul monetar.”J.- P. vernant introduce în discuţie ideea impor-tantă că Raţiunea s- a născut ca raţiune greacă şica un specific grec al ei este, prin origine şi na-tură, socială. Între Raţiune şi filosofie ca cea maidirectă expresie a Raţiunii se interpune expe-rienţa mijlocitoare a Cetăţii greceşti. Raţiunea nus- a născut dată de o revelaţie a Absolutului,printr- o „imaculată concepţie” (F. M. Cornford),ci ca raţiune greacă legată de la debutul ei destructurile sociale şi mentale care au caracterizatCetatea greacă. „Raţiunea greacă este aceea carepermite să se acţioneze în mod pozitiv, lucid şimetodic asupra oamenilor şi nu are menirea de atransforma natura. În limitele ca şi în descoperi-rile sale, ea se arată a fi cu adevărat o fiică a Ce-tăţii.” După toate aparenţele, în Milet, la sfârşitulsecolului al vI- lea î. Hr., s- a produs, în plan inte-lectual, un adevărat miracol. Conţinutul acestui„miracol grec” a constituit ceva ca un tunet venitdin senin, care a anunţat dintr- odată furtuna.„Coborând din ceruri pe pământ – este vorba deraţiune şi încorporarea ei, filosofia – aceasta ar firăsărit pentru prima oară în Milet, apărând astfelpe scena istoriei, iar lumina sa, revelată de acumînainte, ca şi cum i- ar fi dat vederea umanităţiioarbe, ar fi călăuzit neîncetat progresele cunoaş-terii”. Din această perspectivă J.- P. vernant apre-ciază şi ştiinţa milesienilor care nu este – „oîntrupare în timp a unei raţiuni atemporale.Şcoala din Milet nu a asistat la naşterea Raţiunii,ci ea a construit o Raţiune, o primă formă de ra-ţionalitate.” S- a inaugurat cu aceasta un drumnou în istorie. Cum spunea J. Burnet, el nu tre-buie decât urmat. Ne putem întreba pe bunădreptate cui îi aparţine marele merit: celor careau găsit acest drum – cei trei milesieni – pentrucă l- au inaugurat (începutul inaugural ca replică

la sfârşitul inaugural al lui Heidegger) sau nouă,posteritatea grecilor, care am decis să- l urmăm?

Demonstraţiile pe care îşi sprijină J.- P. ver-nant analizele şi afirmaţiile pornesc de la un faptreal impus de observaţia istorică: legăturastrânsă dintre două procese care s- au derulat con-comitent, dar care nu au rămas strict paralele, in-diferente, fără a se influenţa reciproc: apariţiacetăţii şi naşterea filosofiei. Dimpotrivă, în evolu-ţia lor cele două s- au întrepătruns pe spaţii în-tinse, desfăşurările din viaţa social politică acetăţii au oferit material concret pentru demer-surile teoretice ale filosofiei (de la sofişti la Aris-totel). Dar şi invers, gândirea filosofică a prescrislinii de evoluţie viitoare formelor din cetate. În in-terpretările oferite de J.- P. vernant, raţiuneagreacă s- a născut în şi este orientată către sferapoliticului „Raţiunea s- a exprimat, s- a constituitşi s- a format, în Grecia, mai întâi pe plan politic”.„Raţiunea greacă s- a format mai curând în cadrulrelaţiilor dintre oameni decât în cadrul relaţiilordintre oameni şi lucruri.” Orientată preponderentcătre sfera politicului, amenajarea cetăţii, caretrebuie înzestrată cu legile cele mai bune, intrăprimordial în sarcina raţiunii. legile lui Platondovedesc convingător aceasta. Prin acţiunea aces-tor legi viaţa socială se transformă din haos şi de-zordine în ordine, devine polis, un adevărat cos-mos social. Aceasta, în timp ce raţiunea modernăîn urma mutaţiilor de mentalitate care s- au pro-dus, dar şi ale altora din plan socio-politic, esteorientată către sfera naturii. unirea dintre expe-rienţă şi matematică a ridicat cunoaşterea naturiila nivelul celei mai înalte ştiinţe. Misiunea filo-sofiei antice, născută în acest condiţii, a fost aceeade a aşeza viaţa politică a Cetăţii sub emblemaraţiunii. viaţa politică, cum aprecia şi Aristotel,constituie treapta cea mai înaltă a activităţiiomului; ea este lupta de opinii, argumentare şicontra- argumentare, recurs la demonstraţie, apella raţiune. Pentru o fiinţă raţională, aşa cum con-cepe omul filosofia greacă, există o singură formăde constrângere, a cărei putere este însă irezisti-bilă, cea a demonstraţiei logice. Ea duce la evi-denţe raţionale ce nu pot fi respinse, irefutabile.Omul nu se defineşte doar ca „zoon politikon”, cidatorită politicii, în aceeaşi măsură, şi ca „animallogic”. Născută astfel în leagănul politicii şi al ce-tăţii, grija filosofiei va fi aceea de a nu se trans-forma totuşi în politică, de a- şi cuceri autonomiafaţă de politică devenind independentă. Pentruaceasta vor lupta Heraclit şi Parmenide, dar maiales acesta din urmă, oferind filosofiei un obiectpropriu – fiinţa – şi o metodă proprie – dezbatereadialectică. Ele, acestea două, îi vor garanta speci-ficul. De timpuriu Nietzsche a intuit fundalulmitic pe care se proiectează concepţia vechiuluipolis, dar şi legătura strânsă dintre noul polis,preconizat de Platon şi generaţia sa, şi mit. „Cuma fost oare posibil ca Thales să se elibereze demit? Thales ca om de stat? Aici trebuie să se fi pe-trecut ceva. Dacă polis- ul a fost focarul voinţei he-lenice şi s- ar fi întemeiat pe mit, atunci renun-ţarea la mit înseamnă renunţarea la vechiul con-cept al cetăţii. Acum, ştim că Thales a propuscrearea unei federaţii a cetăţilor, a polis- urilor,dar nu a avut succes; el a eşuat în faţa vechii con-cepţii mitice a polis- ului. În acelaşi timp el a sim-ţit însă imensa primejdie care ameninţa Greciadacă această forţă izolatoare a mitului cetăţii arfi menţinut cetăţile despărţite. Într- adevăr, dacăThales şi- ar fi realizat federaţia cetăţilor pe careo propusese, Grecia ar fi fost cruţată de războaielemedice şi prin aceasta şi de victoria atenienilor şihegemonia lor. Toţi filosofii mai vechi s- au stră-duit să obţină o asemenea schimbare a conceptu-lui de polis şi crearea unei conştiinţe pan-he-lenice. Heraclit pare chiar să fi demolat barieradintre barbari şi heleni, pentru a crea o mai marelibertate şi a face să evolueze vechile concepţii în-guste. El gândeşte o ordine universală care să fiedincolo şi mai presus de cea helenică.”

Prima temă de dispută între mit şi raţiuneva constitui chiar obiectul principal al filosofieipresocratice: natura. Dintr- o preocupare a mitu-lui, natura a trezit interesul filosofiei nou năs-cute. Există însă o deosebire radicală între mit şifilosofie în felul de a trata problema naturii.

Mitul promovează o explicaţie, în principiu,finalistă a naturii. Aceasta constituie câmpul deacţiune al unor forţe care nu sunt nici de facturăobiectivă şi nici nu se manifestă sub îndrumareaunor legi universale, ci ca efecte ale unei voinţesubiective, a unor zei – forţe pozitive sau demoni,forţe negative/ forţe pozitive, daimonice sau ne-gative. „Acest principiu constituie sursa de lu-mină care se revarsă treptat asupra totalităţiifiinţei – iar, în afara acesteia, mitul nu dispunede nici o altă posibilitate de a înţelege lumea.” Înopoziţie cu formula promovată de mit, cea a ra-ţionalităţii greceşti se identifică cu cauzalitatea.A cunoaşte înseamnă a detecta cauza pentru careceva există în ideea conform căreia totul are ocauză, o raţiune de a fi. Integrarea în lanţul uneischeme genetive constituie esenţa raţionalităţiide tip grecesc. Formula leibniziană a principiuluiraţiunii suficient nu se abate în mod esenţial dela acest principiu: totul are în mod necesar ocauză care îl explică. Nimic nu s- a născut întâm-plător, ci ca urmare a acţiunii unei cauze nece-sare, integrat ca o verigă într- un lanţ cauzal.Asupra acestei formule de raţionalitate maiapasă de la distanţă în timp, cu tot prestigiul ei,problema mitică a originilor. O consecinţă a aces-tei aşezări a explicaţiei naturii în regimul raţio-nal al cauzalităţii este desfiinţarea minunilor caapariţii fără cauză. Orice fenomen particular,pentru a fi înţeles, este plasat în cadrul necesaroferit de ideea cursului general regulat al naturii.Cum preciza E. Cassirer: „a înţelege” un procesnu înseamnă nimic altceva decât a- l raporta laanumite condiţii generale.

La începuturile gândirii raţionale problemaoriginilor a fost comună mitului şi filosofiei. Dar,cum a dovedit acelaşi Cassirer, la începuturilegândirii raţionale greceşti, întrebarea privind ori-ginile din cosmogoniile mistice se detaşează defundalul mitic prin „asocierea” cu problema „ele-mentelor fiinţei”. „Arché” în noul său sens filoso-fic, acela de „principiu” înseamnă de atunciambele: atât „origine”, cât şi „element”. Pentruprimul filosof grec, Tales din Milet, lumea a luatnaştere din principiul ei prim, apa, dar aceastanu mai reprezintă ca în mit doar apa originară,încărcată de virtuţi magice (a putea scoate dinsânul ei şirul infinit al existenţei fizice fără a seputea epuiza vreodată), ci şi substanţa actuală arealităţii în materialitatea sa. Pasul făcut înaintede filosofie în raport cu mitul este enorm, deşi, laprima vedere, nu pare astfel – „deşi această con-stituţie (a realităţii – N. B.) – scrie E. Cassirer –este mai întâi căutată, într- o materie originarăconcretă, totuşi conceptul de element suferă o ase-menea deplasare, încât locul concepţiei fizice des-pre lume este luat de perspectiva matematică, iarodată cu ea, de forma fundamentală a analizeimatematice.”

Împlinirea acestui efort de cunoaştere con-stituie un fapt extraordinar: apariţia conceptuluide cosmos ca realitate fizico- matematică consti-tuită din configuraţii spaţiale şi mişcări regulateîn conformitate cu acţiunea unor legi generale şinecesare. Este tocmai definiţia pe care Kant o vada naturii în dependenţă de acţiunea unor leginecesare universale – „Totul în natură, atât înlumea fără viaţă, cât şi în cea vie, se petrece dupăreguli, chiar dacă noi nu le cunoaştem întot-deauna. În general, natura întreagă nu este nimicaltceva decât o înlănţuire de fenomene supusă re-gulilor şi nicăieri nu există vreo neregularitate.Când credem să fi găsit aşa ceva, atunci nu putemspune decât că regulile respective nu ne sunt cu-noscute.” r

vasile MuscăNaşterea filosofiei eline

Prima temă de dispută între mit şiraţiune va constitui chiar obiectulprincipal al filosofiei presocratice:

natura. Dintr- o preocupare amitului, natura a trezit interesul

filosofiei nou născute

n Eseu filosofic

semnal editorial ■ editura ideea europeană

Georg simmelFilosofia banilor

Ediţie îngrijită de Mihai Milca

Traducere dinlimba germană de Bogdan MihaiDascălu

Prefaţă deOctavian Opriş

12


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Singura carte pe care a citit- o estecartea de telefon, se spunea într- ovreme despre o persoană incultă. Laorigine, Facebook nu a fost mai

mult: o listă de nume, acompaniate de fotografiişi date personale. Nu a evoluat în afara acestuicâmp semantic între timp, căci schimburile demesaje ar putea să aibă loc la fel de bine pe un te-lefon cu video receptor. Cu toate acestea, serviciulonline cu acest nume echivalează pentru unii cusingura şi suficienta lor lume. Aşa ne explicămcum un pensionar german s- a retras într- un satpopulat cândva de saşi pentru a- şi petrece restulvieţii, neavând nevoie de altă companie decâtprietenii de pe facebook. De aici le- a trimis mesajede adio şi tot aici, nu unui medic, cleric sau poli-ţiei, şi- a mărturisit temerile delirante de dinain-tea sfârşitului: „Sunt otrăvit. Sunt în cea mai reaformă. Întreaga zi am auzit telefonul sunând şinu- l găsesc. Aceşti nemernici mă ucid în linişte”.Exceptând acest spaţiu virtual, mai avea, în spa-ţiul real, nişte câini de vânătoare pentru antre-namentul cărora creştea răţuşte... Noi îl vedemdoar pe unul dintre câini din colţii căruia atârnătrupşorul neînsufleţit al unui iepure. Cum, înAmerica, am fost avertizată de secretara facultă-ţii că voi avea probleme cu haina de blană dincauza societăţilor de protecţie a animalelor – pro-feţie adeverită, din care cauză am petrecut ostraşnică iarnă pennsylvăneană într- un trencivietnamez cumpărat de la solduri – îmi imaginezcă doar în România mai poate veni cineva pentruvânători grandioase sau pentru a- şi satisface fan-teziile sadice. Medicul veterinar din satul meu demunte spune că, dacă s- ar aplica legile de protec-ţie a animalelor, toţi sătenii ar intra la puşcărie.

Instituind dialogul, facebook este şi el ointer- faţă, dar a unor simple surse ilucoţionare,fără încărcătură simbolică. Superficia este ima -gine vidă, fără adâncime, fără semnificaţie. Dim-potrivă, faţa poate fi ipostaziere: relevarea divi-nului, a spiritului în cel ce părea un om obişnuit,a imaginaţiei artistului în opera de artă, a auto-rului în operă etc. În epoca barocă, mai ales, fas-cinată de corespondenţe universale, omul eravăzut ca un actor jucându- şi rolul sub ochii luiDumnezeu şi care se străduia de aceea să trăiascăexemplar. Să piară de la faţa lui Dumnezeu esteun exorcism contra răului, contra vrăjmaşilor. Ceivechi, mai ales, credeau în consubstanţialitateatrupului şi minţii. Spălând faţa cu isop, se curăţacugetul, se spălau păcatele dinaintea divinităţii.ablutio iniţia procesul alchimic de purificare aspiritului de materie. Dimpotrivă, creştinismulevaluează negativ trupul, actul mărturisirii, deexemplu, consumându- se, la catolici, între feţeleascunse ale clericului şi mărturisitorului.

Între faţă şi ceea ce pretinde să reprezinteintervine însă uneori un hiat. Marele chip al Au-torităţii, spune batjocoritor Regele Lear, este uncâine în funcţie. Observase că servitorul fiicei saleingrate avea mai multă putere decât el de cândîşi pierduse dregătoria de rege... Cum susţineJean Baudrillard într- un studiu celebru, prin mo-bilitatea socială şi aleatoriul mecanismului depiaţă, modernitatea a însemnat slăbirea treptatăa legăturii dintre imagine şi reprezentare până lavolatilizarea oricărui conţinut de adâncime şi re-ducţia la simulacru. Şi, totuşi, în secolul decretatde Baudrillard ca fiind al copiilor fără original,s- a auzit din nou implorarea din dialogul evreuluiveterotestamental cu divinitatea, de profundisclamavi ad te, domine, într- o lucrare pentru corde bărbaţi a estonianului Arvo Pärt, unul dintrecompozitorii care au căutat prin revenirea la mo-durile gregoriene să recupereze fervoarea senti-mentului religios din epoca medievală. Narcisis-mul autoportretului investit doar cu valoare es-tetică, care a apărut în romantism şi a ajuns laapogeu în modernism, a părut, după două confla-graţii mondiale, imoral. Odată cu propriul chip,

marii orgolioşi responsabili pentru dezastru auimpus omenirii şi mărginitul – adesea psihopatul– set de idei personale. Atomizarea feţii în uni-versul facebook pune pe celălalt taler al balanţeidispariţia acelui chip ideal construit de fiecareepocă după valori comun împărtăşite şi căruia îispuneau erou sau Bona vita.

Divinitatea nenumită din cartea de psalmi(2016) a Aurei Christi pare echivalentul unei con-ştiinţe universale pe care poeta ar dori să o poatăcunoaşte şi defini. Poemele sunt precum o camerăde rezonanţă a psalmilorbiblici, nu numai prin pre-zenţa unor vocabule, pre-cum vocea din Psalmul130, dar şi prin sensurileaccesibile doar exegeţilor,cum ar fi reprezentareaveterotestamentală a con-ştiinţei ca ochi al minţii şiinimă. Pământul care urcăşi transcendentul care co-boară, aceasta este viziu-nea blagiană din poemulvocea – e una din artelepoetice ale volumului.Forma de sonet este şi eareprodusă în tiparul ita-lian originat cu primeleopt versuri privind desti-nul eului pământean şisestetul (dublul trinităţii)în plan celest în care poetaîşi caută întemeiere: „Atâ-tea secole obscure au tre-cut/ pân’am urcat la voceace era- n mine./ Intr- unsfârşit de veac tânăr./ unbraţ tăcut/ regăseşte sem-nele adâncului. Cine// lerecunoaşte – blând şi pu-ternic va fi, / stând dreptîntre demoni şi îngeri, între zi/ şi hotarul ei cre-puscular. Cineva,/ numai ochi, numai inimă va ficândva.// Eu voi urmări aceeaşi voce târziu./ Prinnoapte voi înainta ca prin mine,/ ca pe limita in-candescentă, vie,// ce nu mi- a aparţinut, nu- miaparţine.../ Sunt aceeaşi femeie absolută. Ştiu:/sunt doar mâna prin care vocea se scrie”. un pat-hos al aspiraţiei tensionate de îndoială şi de efor-tul divinatoriu străbate însă toate aceste poemeturnate în metru antic – peonul – asociat tradi-ţional cu poezia imnică. Trupul este gândit biblicca un templu în care îşi află sălaş divinul, darpentru aceasta el trebuie să fie spiritualizat. Poe-mele imaginează o adevărată psyschomachia –luptă în moralităţile medievale pentrru câştiga-rea sufletului între puterile luminii şi ale întune-ricului – dar înfruntarea are ca scop mai curândsupunerea trupului. Imaginile sunt uneori foartesugestive, neaşteptate, precum concetto din poe-zia barocă. Poeta doreşte să- şi flageleze trupulaşa cum ar biciui Cleopatra un sclav de care s- aîndrăgostit pentru a- l lecui de dorinţa de putere.Deşi luptând cu îndoiala, eul arghezian dinpsalmi are o energie apropiată de contestare şinegaţie, în vreme ce vocea din psalmii AureiChristi este confesivă şi anxioasă: poeta se simteabandonată de divinitate într- o lume desacrali-zată, lipsită de sensuri majore, aspiră dureros săfie descoperită de zei de care e atrasă ca un flu-ture de lumină. Nu vede, este orbită de luminamai presus de fire, precum un cerb rătăcit printrefarurile de maşini. Nu este slăbiciune, ci convin-gerea existenţei unei energii superioare, care de-vine manifestă în vise, atunci cînd vedem cu ochiiîmprumutaţi de altcineva, vedem ce vrea el săvedem, dar niciodată nu ne putem întoarce să- ivedem Faţa.

Sofisticat şi foarte izbutit este poemul inti-tulat ars poetica, una diferită de prototipul genu-

lui prin aceea că nu este o expunere de principiide compoziţie sau a vreunui crez, ci o ontogeneză.Începutul este un descensus ad inferos, în haosulpregenetic, de întuneric şi pustietate care esteunul din sensurile sării în vechiul Testament:„Cobor spre lumea mea/ de beznă şi de sare”. Înurmătoarele versuri, însă, când poeta, coborândla origine, îşi simte mintea absorbită de un creiersuperior, cuvântul „sare” pare să trimită la Legă-mântul lui David cu Dumnezeu, unde sarea sim-bolizează caracterul perpetuu şi neschimbător al

acestuia: „aprig şi iute măabsoarbe/ un creier multmai mare./ Eu mă spu-pun, nu protestez,/ subaripa- i de sare”. Departede a se substitui divinită-ţii prin creaţie (imitatiodei), poeta se simte in-trând într- o zonă miste-rioasă de comuniune cuun fel de matrice informa-ţională a universului,pierzându- şi sentimentulunei identităţi separate(„şi merg... prin el sau iarprin mine”), scrisul fiindtranscriere („Transcriu unbocet, cântece”). Autorulnu este sursă absolută,deoarece dintru începutpăşeşte pe teren codificatprin convenţii pentru fie-care gen. Pasul următor oarată pe eroină înaintândîntre două peisaje simbo-lice. La dreapta (însem-nând de obicei binele),sunt „soarele şi luna/ cugrote, amintiri şi- o criptă”.Sunt eşantioane din te-zaurul mitopoetic: soarele

şi luna nunţii alchimice, grotele revelaţiei plato-niciene, memoria care face posibilă istoria spiri-tului sau cripta- mormântul unde sema/cuvântulstă semn. Dacă ar alege stânga, poeta s- ar treziîn Palatul Zgomotelor din Metamorfozele lui Ovi-diu – existenţă amorfă, haotică, nestructurată despirit: foşnet ne- nţeles, eres absurd, bezmetic...ars amandi adaugă tuşe noi prototipului poetu-lui. Dacă poetul renascentist se prezenta ca modelde alegere între iubirea intelectuală şi senzuală(Shakespeare: tânărul frumos şi doamna neagră),poeta se vede din nou, în spiritul psalmilor biblici,ca parteneră şi aleasă a unei înţelegeri cu divinul:zeul o iubeşte, zeul o condamnă la ascetism într- ocasă populată de îngeri, cerându- i să facă alege-rea înţeleaptă: fiinţarea adevărată („tu nu poţisă nu fii”) înseamnă urmarea vocaţiei („plânge- ţiputerea în cântece”), facerea după arhetipul luiAruru, zeiţa mesopotamiană a fertilităţii pre-zentă în epopeea Ghilgameş, prima scriere alumii, care îl asista pe zeul Marduk în creaţia oa-menilor. Cum psalmul avea la origine acompania-ment instrumental, şi aceşti psalmi au adeseaasociaţii muzicale, inclusiv prin titlu.

Ciclul de poeme intitulate Sonata fetei dinîntuneric este o autobiografie a devenirii întrupoezie. Eul liric îşi acceptă destinul artistic în ter-menii cosmogoniei cabaliste (trupul este vas ce seumple de divinitate) sau ai construcţiei templuluiîn vechiul Testament (rădăcini, lege, cort). „Cumine înmulţeşti tu aerul” – îi spune poeta acesteidivinităţi a minţii şi a poeziei în „maturitatea [sa]de fier”. Se înfiripă astfel o inter- Faţă – a poeteila maturitate – jucând peste o alta, a divinităţiiiubite, căreia îi este vas de revelare. r

Maria- Ana tupanFaţa şi Cartea

Departe de a se substitui divinităţiiprin creaţie (imitatio dei), poeta se

simte intrând într- o zonămisterioasă de comuniune cu un fel

de matrice informaţională auniversului, pierzându- şi

sentimentul unei identităţiseparate („şi merg... prin el sau iar

prin mine”), scrisul fiindtranscriere („Transcriu un bocet,

cântece”).

n Con(texte)

Cel mai profilat filosof de pe scena deastăzi, Jürgen Habermas, a argu-mentat teza că o comunicare lipsităde blocaje ancorate în structura co-

municării, ca urmare a asimetricei împărţiri aşanselor sociale la exercitarea de roluri în vorbire,permite luarea sub control a sensului evoluţiilorsocietăţii. Soluţia comunicativă el a fundamen-tat- o mai întâi în sfera unei teorii generale a so-cietăţii. Aceasta atribuie comunicării în viaţasocială un rol structurant. Comunicarea specificumană, care este cea verbalizată sau, pe scurt,„limba”, are în societate rolul unui „transforma-tor”. Ea mijloceşte toate procesele vieţii sociale şireorganizează comportamentul individual subimperativele vieţii sociale, ce iau, în interacţiunilesociale, forma normelor.

Dat fiind rolul structurant al „limbii”, Ha-bermas a cercetat- o distinct. Atât din punctul devedere al constituirii ca mediu al vieţii sociale, câtşi din cel al funcţionării în sistemul social.

Filosoful din Starnberg a urmărit, mai întîi,să stabilească diferenţa specifică a limbii în ra-port cu alte medii (munca, înainte de toate) şi,apoi, să identifice conexiunile limbii cu celelaltemedii (munca şi reflexivitatea, mai ales). Primulaspect a beneficiat în scrierile sale de început deo tratare mai amplă; al doilea a fost tratat eloc-vent, în cadrul „teoriei acţiunii comunicative”.(Jurgen Habermas, theorie der kommunikativenhandlung, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1984)Această teorie a legat două abordări care aurămas paralele – abordarea comunicării şi abor-darea structurii funcţiilor şi rolurilor sociale,într- o abordare unitară, ce are statutul unei teoriigenerale a comunicării şi schimbă profund abor-darea comunicării.

Spre deosebire de teoria comunicării domi-nantă, inspirată de semiotică sau, ceva mai re-cent, de cibernetică, care interpretează comuni-carea după modelul „transmiterii de ştiri”, teoriacomunicării a lui Habermas face un epocal pas în-ainte: ea include în tratare nu numai componen-tele tehnice şi psihologice ale comunicării, ci şicomponentele sociale, instituţionale. Habermas aobservat că în orice comunicare se pun nu doar

probleme tehnice, ţinând de transmiterea rapidăşi nedeformată a informaţiei, ci şi probleme so-cial- umane şi morale – cum sunt „recunoaşterea”reciprocă a vorbitorilor, sau recunoaşterea decătre ei a normei interacţiunii lor. El a tematizatlegătura dintre conţinutul cognitiv şi sensul in-formaţiei, dependenţa semnificaţiilor expresiilorde componente extracognitive, supradetermina-rea social- instituţională a comunicării.

Pe traseul elaborării noii concepţii asupracomunicării, care este concentrată în celebra„pragmatică universală” (pentru care oraşulKyoto a decernat premiul său de înalt prestigiula categoria ştiinţe!), Habermas a întâlnit (nici nuse putea altfel!), concepţia deja răspândită a luiLudwig wittgenstein. Aceasta alimentează şi as-tăzi înţelegerea comunicării la cei care ajung la oconcepţie elaborată. Raportarea lui Habermas lawittgenstein rămâne, de aceea, o cale pentru aspecifica teoria sa a comunicării.

Concepţia lui wittgenstein, care a luatforma finală în cartea philosophische untersu-chungen (1953), a însemnat depăşirea viziunii po-zitivist- scientiste din prima scriere fundamentalăa filosofului, tractatus logico- philosophicus (1921),în puncte importante. Acestea au însemnat totatâtea deschideri către problemele filosofiei şi şti-inţelor sociale ulterioare. Limba rămâne şi aiciprincipalul domeniu de meditaţie. În philosophis-che untersuchungen, interesul filosofului se de-plasează, însă, de la problema conţinutului des-criptiv al expresiilor la problema raporturilor gra-maticale în care intră expresiile. Nu postulareaunui limbaj ideal, ci explicarea funcţionării lim-bajului curent este preocuparea lui wittgenstein.El consideră limba drept mediu în care se articu-lează „formele de viaţă (Lebensformen)” ale oa-menilor; folosirea limbii o asimilează cu un „jocde vorbire (Sprachspiel)” ce se desfăşoară potrivitunor reguli. Aceste reguli sunt situate pe un planmai profund decât cel al regulilor gramaticale,căci ele sunt reguli ale intersubiectivităţii celor cefolosesc limbajul respectiv. Cum a remarcat unbun cunoscător, înainte de covârşitoarea majori-tate a filosofilor contemporani, Habermas a sesi-zat că wittgenstein duce „analiza condiţiilorînţelegerii limbii mai departe, spre concepţia uneietici comunicative, care implică o viziune asupraformelor vieţii, în ale cărei cadre diferenţele din-tre formele de viaţă sunt realmente inteligibile şiacceptabile numai pe baza egalităţii reciproc re-cunoscute” .

Este de observat, fie şi în treacăt, că ideilede filosofie socială ale lui wittgenstein nu aurămas fără ecou în ştiinţele sociale din ultimeledecenii. O privire asupra acestora duce la obser-vaţia că sunt mai multe direcţii în care scrieriletârzii ale lui wittgenstein au fost valorificate(Rolf wieggershaus, Jürgen habermas, Rowohlt,Hamburg, 2004). Este vorba de: direcţia înteme-ierii unei sociologii comprehensiviste pe baze lin-gvistice, preocupată de identificarea sensuluiacţiunilor, reprezentată de Peter winch prinscrierea sa principală the Idea of a Social Science(1958); direcţia întemeierii unei sociologii a struc-turilor vieţii cotidiene prin studiul limbajului cu-rent, reprezentată de Aaron Cicourel prin câtevascrieri aflate în atenţia sociologilor în ultimele de-cenii, cum sunt Method and Measurement in So-ciology (1964) şi Cognitive Sociology (1973); însfârşit, direcţia fundamentării unei ştiinţe socialecritice, reprezentată de Habermas.

Habermas a fost foarte sensibil la rezulta-tele noii abordări a problemelor limbii din philo-sophische untersuchungen. Deja la începutulunei tendinţe ce continuă şi astăzi, de multipli-care a referinţelor la opera târzie a lui wittgen-stein, el a publicat un semnificativ articolintitulat Wittgensteins Rückkehr (1965), în care aelogiat „cotitura lingvistică” în filosofie propusăde filosof. Habermas sublinia atunci pericolul ca„revenirea” în Germania a operei lui wittgensteinsă facă din filosof un gânditor mai „conservator”

decât este, fără îndoială, în realitate, dar evocameritul autorului philosophische untersuchun-gen de a fi sesizat că gramatica limbajelor repre-zintă implicit o anumită etică. „El descoperă înlogica jocurilor de vorbire nucleul dogmatic al for-melor vieţii sociale. Abia o dată cu ele se consti-tuie platforma intersubiectivităţii, pe care faptelepot să urce în limbă”. (Jürgen Habermas, philo-sophisch- politische profile, Suhrkamp. Frankfurtam Main, 1971, p.145)

La rândul său, Habermas a argumentat cu-prinzător în favoarea unei „cotituri lingvistice” înfilosofie. O serie de probleme fundamentale, cumsunt cele ale acţiunii, teoriei ştiinţei, metodologieiştiinţelor sociale, s- ar dezlega mai bine dacă seconsideră „acţiunea comunicativă” ca una din ac-ţiunile de bază în reproducerea socio- umană avieţii. În philosophische untersuchungen, Haber-mas a găsit o încercare instructivă, epocală, chiardacă nu lipsită de limite, de a conceptualizaaceastă dimensiune a vieţii sociale. Aici „relaţiadintre logica limbajului şi realitate devine prac-tică. Lumea determinată gramatical este acumorizontul în care e interpretată realitatea. A in-terpreta diferit realitatea nu înseamnă a da fap-telor descriptibile diferite semnificaţii selective îninteriorul aceluiaşi sistem de referinţă, ci mai cu-rând a proiecta diferite sisteme de referinţă. Aces-tea nu se mai determină după un criteriu teoretical corespondenţei dintre semne şi stările de lu-cruri. Fiecare sistem de referinţă stabileşte maicurând atitudini practice care prejudiciază o anu-mită relaţie a semnelor faţă de stările de lucruri:sunt ;atâtea tipuri de «stări de lucruri» câte gra-matici există” (Jürgen Habermas, Zur logik derSozialwissenschaften, Suhrkamp. Frankfurt amMain, 1967, p.230- 231). Dar, wittgenstein a te-matizat relaţia dintre logica limbajului şi interac-ţiunile practice numai în scopul ameliorării„terapeuticii” sale: el credea că un vorbitor poatedizolva falsele sale interogaţii printr- o privire maiprofundă în procesul interactiv implicat de lim-bajul său. De aceea, şi în conceptualizarea dimen-siunii comunicative a vieţii sociale, autorul cărţiiphilosophische untersuchungen rămâne „poziti-vist destul”. „Pozitivist destul totdeauna, wit-tgenstein nu păşeşte în dimensiunea istoriei încare se constituie acea corelaţie [dintre formelede viaţă şi jocurile de vorbire, n.n.]” (philosop-hisch- politische profile, p.145), ci rămâne la dateempirice.

Habermas consideră că o adecvată „bazănormativă” a teoriei critice a societăţii nu maipoate fi asigurată decât în cadrul unei teorii a co-municării ce explicitează etica implicată în exer-ciţiul limbii. El a depăşit astfel nivelul atins cuHorkheimer, Adorno, Benjamin şi Marcuse înlinia teoriei critice, cu o paradigmă nouă, cea a co-municării. Nici fenomenologia lui Hegel, nici teo-ria înstrăinării a lui Marx, nici viziunearestructurării valorilor a lui Nietzsche, nici res-tabilirea conştiinţei sensului de către Husserl,nici cura psihanalitică a lui Freud, nu mai suntdecisive. Cercetările din scrierile târzii ale luiwittgenstein în direcţia identificării regulilor im-plicite ale „jocurilor de vorbire” Habermas le- aconsiderat instructive şi le- a valorificat ca nimenialtul înainte. Să observăm desfăşurarea acesteiargumentaţii din opera sa.

În studiul Sprachspiel, Intention und be-deutung. Zu Motiven bei Sellars und Wittgenstein(1971), Habermas îşi propune mai întâi să arateîn ce sens este fructuoasă ideea „jocurilor de vor-bire” pentru o teorie a comunicării prin limbaje.Aceasta atrage mai întâi atenţia asupra „regulilorde joc” din comunicarea verbalizată şi asupra„competenţei” celor ce stăpânesc astfel de reguli;apoi, ea îndreaptă atenţia asupra „consensului”tacit ce trebuie să existe între vorbitorii care stă-pânesc regulile în privinţa acestora, pentru ca„jocul” să poată avea loc, şi cu aceasta, asupraunei dimensiuni „interactive” presupusăîn orice act de comunicare; în sfârşit,

13


IUnIe 2018

ð

Andrei MargaJocurile de vorbire. Habermas şi Wittgenstein

Habermas a reformulat ideea„jocurilor de vorbire” prin

permanente delimităricritic- valorificatoare faţă de

orientările dominante din filosofiaactuală a limbii

n Eseu filosofic

Editarea integrală, începând cu anul2014, cu sprijinul financiar al Con-siliului Judeţean Alba, a operei luiIon Agârbiceanu, sub egida Acade-

miei Române, reprezintă un eveniment de excep-ţie. Profesorul universitar Ilie Rad, critic şi istoricliterar, se achită cu exigenţă, cu dăruire şi profe-sionalism de această sarcină, deopotrivă nobilă şiingrată, a alcătuirii ediţiei. volumele vII şi vIIIdin seria de opere (Ediţie îngrijită, notă asupraediţiei, comentarii, referinţe şi glosar de Ilie Rad,Academia Română, Fundaţia Naţională pentruŞtiinţă şi Artă, Bucureşti, 2017), cuprinde ro-mane scrise în perioada interbelică şi în timpulcelui de- Al Doilea Război Mondial. volumul vIIconţine romanul licean… odinioară (1939) şi tri-logia vremuri şi oameni (1942- 1943), iar volumulvIII romanele vâltoarea (1940), prăpastia (1940),Sfântul (1942), Frământări (1943) şi prăbuşirea(1943). Apreciind eforturile editorilor anteriori(G. Pienescu, victor şi Mariana Iova), Ilie Radrealizează, prin ediţia sa, o suplinire a unor go-luri, redând pasajele eliminate din cauze ideolo-gice, această ediţie restituindu- ne opera luiAgârbiceanu în integralitatea şi, mai ales, în in-tegritatea sa originară.

Acurateţea portretelor, redate în linii aspre,în contur decis, ferm şi în tuşe energice este sur-prinsă de I. Negoiţescu, într- o formulare sinte-tică, în care e subliniată fineţea reprezentărilorfigurale, lirismul conturului unei atmosfere reve-latoare sau intuirea exactă a meandrelor sufle-teşti şi ale imaginarului: „Mai fin decât Slavici,mai poet decât Rebreanu, mult mai inventivdecât ei, cu o prodigioasă fantezie epică, Agârbi-ceanu ne- a dat o întinsă galerie de portrete ru-rale, care prin varietate şi prin interesul ei umannu are egal în literatura noastră decât galeria ur-bană a Hortensiei Papadat- Bengescu”.

Predispus la judecată etică, dar şi la explo-rarea cu ochi inclement a unei realităţi în care seascund zone de mister, de fantastic şi de rit, IonAgârbiceanu se detaşează, prin viziune, stil şiforţă epică, de scriitorii cu care are cele mai acuteafinităţi, Slavici şi Rebreanu, fapt subliniat cuacurateţe de criticul şi istoricul literar MirceaZaciu, în cartea sa în volumul Ca o imensă scenă,transilvania: „Plasat între două din monumen-tele prozei româneşti – Ioan Slavici şi Liviu Re-breanu – Ion Agârbiceanu se detaşează totuşi netde profilul acestora: mai îndrăzneţ prin proiec-tele- i epice decât Slavici, dar mai puţin adânc însondajele psihologice şi sociale decât Rebreanu,el e mai liric decât amândoi, mai receptiv la zonade fantastic şi de mister a lumii ţărăneşti, păs-trând totuşi o atitudine candidă, optimistă şi to-nică în faţa existenţei”. Deloc întâmplător, IonBreazu considera că umanismul reprezintă „notacea mai de preţ a operei sale. Pentru manifesta-rea ei, adeseori scriitorul a neglijat compoziţia şistilul. Cei care nu caută în literatură decât peaceasta din urmă, îl socotesc pe autorul Fefelea-găi un scriitor învechit. Pentru cei în inima căroraumanul vibrează cu intensitate, el va fi mereu ac-tual”.

Cu o arhitectură diversă, relieful operei luiAgârbiceanu este articulat prin intermediul unorteme coerent structurate, din perspectiva mailargă a realismului etic: sensul omului în lume,relaţia dintre individ şi istorie, raportul parado-

xal dintre suflet şi spirit, dintre sacru şi profansau dintre imanenţă şi transcendenţă. Dinaceastă perspectivă, fiinţa umană este una care,pentru a- şi desăvârşi substanţa şi conduita inte-rioară, trebuie sa apeleze la credinţa creştină,să- şi asume semnificaţiile modelului christic, prinjertfă, seninătate, împăcare, definirea condiţieiproprii desăvârşindu- se, astfel, prin continuă pro-pensiune spre absolut, prin tentarea surmontăriilimitelor şi a obstacolelor şi reprezentarea exis-tenţei ca suferinţă, ca mântuire prin jertfă coti-diană şi renunţare. Din paginile publicate de IonAgârbiceanu, fie că e vorba de opere de ficţiune,de memorialistică sau de publicistică, răzbate oviziune creştină, un umanism de superioară no-bleţe, prin care se dezvoltă şi valoarea educativă,cu substrat etic şi spiritual, a scriitorului atât demult atras de antinomiile şi interogaţiile existen-ţei. Lumea pe care o evocă scriitorul este, aşadar,cum observa chiar scriitorul, una înnobilată detransfigurările smereniei şi reculegerii creştine,„o lume neobicinuit de înaltă, de strălucită, veci-nică, pe care n- o purtăm nici în mâna noastră,nici în capul nostru, nici într- alt organ, şi pe care,totuşi, o ducem cu noi pretutindenea, concentratăpoate într- un singur punct, într- un sâmbure mi-raculos de aur, ori, poate, în nimic material?”.

Proza lui Agârbiceanu se caracterizează, în-ainte de toate, printr- o viziune predominant rea-listă, în care obiectivitatea, umanismul, infuziilede fantastic şi tentaţia lecţiei etice se împletescîn doze diferite în nuvele, povestiri sau romane.Descifrând dinamica reprezentărilor arhaice saua tradiţiilor folclorice într- o perspectivă a auten-ticului, fără idilizarea modului de viaţă patriar-hal, Agârbiceanu este autorul unei opere care aevoluat „în direcţiile arhaismului şi etnicismuluinaţional, al unei tradiţii protectoare, urmărind săse desolidarizeze de aspectele combinate ale exis-tenţei, precum: războiul, civilizaţia industrială şiîndepărtarea fiinţei umane de propria moştenireancestrală, biologică şi ereditară” (Mircea Popa).

Proză de largă cuprindere a unei realităţisurprinse în multiplele ei metamorfoze, şi, în ace-laşi timp, de adâncă înţelegere a sufletului ome-nesc, opera lui Agârbiceanu continuă tradiţiaprozei transilvane inaugurată de Slavici şi conti-nuată de Rebreanu sau de Pavel Dan, cum re-marcă Ion vlad, în cartea sa lectura romanului:„umanitatea creaţiei, vocaţia povestitorului şistatornica apropiere de fiinţa supusă unor graveşi dramatice încercări, mesajul unei opere pentrucare valorile morale sunt fundamentale, fiindcăele emană din experienţa oamenilor, sunt de na-tură să readucă în lectura noastră proza unuiscriitor autentic. El continuă o tradiţie inaugu-rată în literatura Transilvaniei de Ioan Slavici şiîmbogăţită de Liviu Rebreanu, Pavel Dan şi Ionvlasiu. Printre aceştia Ion Agârbiceanu are mă-reţia şi frumuseţea mesajului umanist, are, neal-terată, pasiunea povestitorului şi, în consecinţă,a făuritorului de vieţi”. Chiar dacă romanele dinperioada interbelică au şi unele neglijenţe sau as-perităţi stilistice, ele sunt valide mai ales în pri-vinţa laturii documentare sau existenţiale.

viziunea aspră, unele subtilităţi de analizăpsihologică, lirismul „rece” (Mircea Zaciu), depă-şirea edulcorării, a ornamenticii convenţionale şia idilismului tipice pentru ideologia sămănăto-ristă, investigarea cu minuţie a convulsiilor su-fleteşti şi a umanităţii transilvane, în naraţiunice îmbină descrierea şi observaţia morală sunt în-suşiri reprezentative ale unui demers narativ demare interes, ce ilustrează în mod peremptoriuexigenţele realismului. vocea scriitorului, cu ac-cente ale spiritualizării şi ale reliefului etic, ră-sună şi astăzi, cu tărie, într- o operă ce şi- a păstratactualitatea şi viabilitatea estetică.

Ediţia agârbiceanu (vol. vII- vIII) îngrijităde Ilie Rad este una de reală competenţă, ea do-vedindu- se utilă pentru cercetători, cadre didac-tice sau doctoranzi, fiind prevăzută cu un aparatcritic riguros (note şi comentarii, referinţe criticeşi un glosar explicativ al cuvintelor puţin utilizateastăzi, regionale sau arhaice). r

ea atrage atenţia asupra statutului „re-gulilor” oricărui „joc de vorbire”, ce nupoate fi echivalat cu statutul jocurilor în

general. Căci un „joc de vorbire” nu este integralasimilabil cu un „joc strategic”, asemenea celor-lalte jocuri, de pildă cu jocurile sportive.

wittgenstein nu a desfăşurat însă suficientpremisele sale fecunde: el a analizat „jocurile devorbire” doar în intenţia de a oferi o „terapeutică”folosibilă pentru a dizolva falsele interogaţii aleunui vorbitor ce foloseşte un limbaj. De aceea, ela putut, fără riscuri imediate, să întărească ana-logia dintre „jocurile de vorbire” şi „jocurile stra-tegice”, până la asimilare, şi să nu fie deranjat deopţiunile convenţionaliste în privinţa „jocurilor devorbire”. Ca urmare, el a promovat ideea „jocuri-lor de vorbire”, dar nu a mai dezvoltat o „teorie ajocurilor de vorbire”. „Modelul jocului îndreaptăprivirea analiticianului asupra interacţiunilormijlocite simbolic ce sunt activate. wittgensteinlasă la o parte dimensiunea propriu- zis lingvisticăa regulilor după care sunt generate înlănţuiri decuvinte, în favoarea dimensiunii pragmatice a re-gulilor după care sunt produse comunicări întrevorbitori. «Gramatica» unui joc de vorbire nupoate fi, prin urmare, preschimbată cu gramaticaunei limbi. Ea cuprinde reguli după care pot fiproduse situaţiile înţelegerii posibile: structuraunui joc de vorbire stabileşte cum pot eu să aplicpropoziţii în exprimări capabile de consens. Dacăwittgenstein ar fi dezvoltat o teorie a jocurilor devorbire, ea ar fi trebuit să ia forma unei pragma-tici universale. Acest program teoretic nu a fost,desigur, luat în considerare de wittgenstein; el nua considerat niciodată cercetarea gramaticală ajocurilor de vorbire ca întreprindere teoretică, cinumai ca un procedeu ad hoc, care se serveşte deîmpărtăşiri indirecte, adică de descrieri teoreticneadmise, pentru a face conştienţi vorbitorii asu-pra funcţionării jocurilor lor de vorbire în intenţieterapeutică” (Rolf wieggershaus, Hrsg., Spracha-nalyse und Soziologie, Suhrkamp, Frankfurt amMain, 1975, p. 327). Programul poate fi acum dez-voltat în forma unei „pragmatici universale”, caresă fie totodată „baza normativă” a unei „teorii cri-tice” a societăţii. Acest program presupune de laînceput depăşirea punctului de vedere al lui wit-tgenstein asupra „jocurilor de vorbire” în două di-recţii: a) includerea vorbitorilor în însăşi struc-tura „jocului de vorbire”, căci „gramatica jocurilorde vorbire se schimbă în cursul tradiţiei culturale,vorbitorii se formează în cursul socializării lor, şiambele procese se desfăşoară în mediul limbii în-săşi” (p. 327); b) includerea „constrângerii ex-terne” în explicarea genezei regulilor „jocurilor devorbire”. Aceste reguli sunt „într- un alt sens «con-stitutive» decât regulile jocurilor în general: eleconstituie posibilitatea experienţei. De aceea, deşipreced această experienţă posibilă, regulile suntindependente de limitările ce ţin atât de invarian-tele înzestrării organismului nostru, cât şi de con-stantele naturii înconjurătoare”.

Habermas a reformulat ideea „jocurilor devorbire” prin permanente delimitări critic-valori-ficatoare faţă de orientările dominante din filoso-fia actuală a limbii. „Transcendentalismuluilingvistic”, ce încearcă să identifice o „limbă în ge-neral”, ce ar fi condiţia constituirii experienţei peun plan mai profund decât cel al unităţii originarsintetice a apercepţiei, îi opune considerentul căalături de „folosirea cognitivă” a limbii sunt şi altefolosiri, cu structuri diferite, încât ideea unei„limbi în general” reprezintă o extrapolare a pri-mei folosiri pe seama altor folosiri. „Empirismuluilingvistic”, ce analizează simbolurile limbii rapor-tându- le la evenimente observabile, pentru a lestabili semnificaţiile, Habermas îi opune obiecţiacă ignorează dependenţa sistematică a expresiilorlimbii şi „structura intenţională” a acesteia. Însfârşit, „constructivismului lingvistic”, ce ope-rează cu ideea unor limbaje ideale, spre a evitacapcanele logice ale limbajului natural, îi opuneobservaţia că limbajul natural este metalimbajulinevitabil la capătul construirii unui şir de lim-baje ideale. În urma acestor delimitări, Habermasa elaborat o concepţie nouă şi originală asupra „jo-curilor de vorbire” şi asupra funcţionării limbii.Ea este parte a celei mai cuprinzătoare teorii a co-municării elaborată până în zilele noastre. r

14


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ăð

iulian BoldeaRomancierul Agârbiceanu, în ediţie critică

n Eveniment editorial

semnal editorial

Friedrich nietzschenoi – filologii

Traducere, studiuintroductiv şi note de Vasile Muscă

vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Pa-triarhiei Române, a fost reclamat de două organi-zaţii non- guvernamentale la Consiliul Naţionalpentru Combaterea Discriminării, după ce acestaa declarat că, statistic vorbind, multe dintre ma-mele minore aparţin etniei rome.

Într- o scrisoare deschisă adresată Consiliu-lui Naţional de Combatere a Discriminării, o seriede academicieni, medici, artişti, scriitori sau jur-nalişti cer „încetarea imediată a acţiunilor în-dreptate împotriva dlui vasile Bănescu, un om deo decenţă, civilitate şi o probitate intelectuală ire-proşabile”. Semnatarii, în frunte cu preşedinteleAcademiei Române, prof. Ioan- Aurel Pop, de-nunţă „linşajul mediatic şi instituţional la careeste supus purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ro-mane, dl vasile Bănescu”.

„Este un atac la adresa libertăţii de expri-mare”, consideră semnatarii scrisorii. Printresemnatarii scrisorii se găsesc nume precum Acad.Ioan- Aurel Pop, Ana Blandiana, Dan Puric, acad.Sorin Dumitrescu, istoricul Marius Oprea, scrii-torul varujan vosganian, Lamia Beligan, Ma-nuela Hărăbor, criticul Alex Ştefănescu şi mulţialţii. Lista rămâne deschisă.

Iată textul scrisorii deschise:vasile Bănescu a fost convocat la Consiliu-

lui Naţional de Combatere a Discriminării pentrudouă reclamaţii: una în care este acuzat că a pre-zentat date statistice cu privire la natalitatea mairidicată în rândul adolescentelor aparţinând mi-norităţii rome, date susţinute de studii sociologiceşi de rapoarte ale unor organizaţii precum uNI-CEF şi Salvaţi Copii, iar în cealaltă că a parafra-zat un citat din marele romancier victor Hugo,citat care ar fi ofensat unele sensibilităţi.

Faptul că CNCD a apreciat drept înteme-iate aceste reclamaţii reprezintă un grav atac laadresa libertăţii de exprimare. Cu atât mai multcu cât afirmaţiile dlui vasile Bănescu privesc va-lori esenţiale ale vieţii şi culturii creştine, respec-tiv familia şi educaţia. A apăra aceste valorireprezintă, deci, în opinia respectivei instituţii,un act de discriminare, dar în esenţă reprezintăo extindere abuzivă a înţelesului discriminării po-zitive, faţă de care CNCD se arată atât de ataşat.

Ca exemplu, într- un interviu recent, dlCsaba Asztalos, preşedintele Consiliului Naţionalde Combatere a Discriminării, a atacat virulentşi fără să fie întrebat iniţiativa de revizuire aConstituţiei, pentru clarificarea definirii Căsăto-riei. Şi a făcut- o acuzând, în mod fals, această ini-ţiativă, pe motiv că ar propune o definirerestrictivă a familiei şi apoi lansând public un altneadevăr, anume că, din punct de vedere juridic,această iniţiativă nu ar avea nici un efect.

Întrebat, apoi, explicit despre declaraţiilepurtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române va-sile Bănescu privind „familia naturală”, preşedin-tele Consiliului Naţional pentru CombatereaDiscriminării afirmă: „Este mult mai grav să vor-beşti de familia «naturală» decât de familia «tra-diţională». Asta înseamnă că ceilalţi nu suntnaturali. Or, declaraţia asta venind din parteapurtătorului de cuvânt al principalului cult dinRomânia (BOR) este foarte gravă”. În mod vădit,aici este vorba de o antepronunţare a preşedinte-lui CNCD, ceea ce înseamnă că verdictul în ceeace a devenit, din nefericire, „cazul Bănescu” a fostdeja hotărât.

Cu toate acestea, doar câteva minute maitârziu, preşedintele CNCD afirmă din nou că „înceea ce priveşte dogma religioasă sau credinţelereligioase aici există o libertate, mai ales (sic!)dacă vine din partea reprezentanţilor unor cultesau a unui cult”. Reamintim că dl. vasile Bănescueste purtător de cuvânt al Patriarhiei Române şia făcut afirmaţii în perfectă concordanţă cu teo-logia morală şi cu dogma creştină, arătând că fa-milia este naturală numai dacă este întemeiatăpe Căsătoria între un bărbat şi o femeie. Ignorândtocmai propriile afirmaţii, preşedintele CNCDvine şi spune că este inacceptabil ca astfel de opi-nii să fie exprimate în spaţiul public.

Cu alte cuvinte, dl. Asztalos interzice expri-marea concepţiei creştine în spaţiul public, ceeace ridică întrebări asupra scării de valori a d- luiAsztalos, care are în mod vădit, printr- o aseme-nea susţinere, o evidentă componentă contrarăspiritului creştin al societăţii româneşti. Compor-tamentul instituţional al dlui Csaba Asztalos esteunul angajat şi militant, ceea ce poate fi înţeles,dar nu şi când preşedintele CNCD discrimineazăel însuşi, împotriva spiritului legilor şi Constitu-ţiei României, majoritatea populaţiei României.

Solicităm, prin această scrisoare:– scuze publice faţă de peste cele trei mi-

lioane de cetăţeni ai României care au semnat de-mersul de susţinere a clarificării definiţieiCăsătoriei în Constituţie;

– încetarea imediată a acţiunilor îndreptateîmpotriva d- lui vasile Bănescu, un om de o de-cenţă, civilitate şi o probitate intelectuală irepro-şabile.

Semnează:Acad. Sorin Dumitrescu, pictor; Alex Ştefănescu, critic li-terar, Acad. Ioan- Aurel Pop, istoric, Rector al universităţiiBabeş- Bolyai, Cluj- Napoca, Doru Albu, prof. univ. dr, pre-şedintele Senatului universităţii de Artă, Iaşi, Florin Pin-tescu, Doctor în istorie, conf. univ., prodecan al Facultăţiide Istorie, univ. Suceava, Ana Blandiana, poet, scriitor,Dan Puric, actor; Marius Oprea, istoric, scriitor, publicist,varujan vosganian, scriitor, Manuela Hărăbor, actriţă,Daniel Gheorghe, istoric, deputat, Dan Chitic, avocat;Anton Robu, preot catolic, San Remo, Italia; Costion Nico-

lescu, eseist, Silvia Radu, artist plastic; Horia Paştina, pic-tor, profesor uNARTE Bucureşti; Lamia Beligan, actriţăTNB; Bogdan voiculescu, Doctor în medicină, prof. uMF„Carol Davila” Bucureşti; Theodor Ionescu, Doctor în me-dicină, medic primar ortoped; Laurenţiu Gheorghe, asist.universitar, Facultatea de Filosofie, univ. Bucureşti; va-sile Astărăstoae, ex rector uMF Iaşi, ex Preşedinte al Co-legiului Medicilor din România; vasile Isan, ex Rector aluniv. Alexandru Ioan Cuza, Iaşi; virgiliu Gheorghe, bio-fizician; Răzvan Constantinescu, medic primar IGH Iaşi;Mariana- Alexandra Tudorie, medic, Portugalia; MagdaCatone, actriţă TNB; Afrodita Androne, actriţă TNB; Cri-stian Iacob, actor Teatrul Mic; Tomi Cristin, actor TNB;Grigore L. Culian, editor New york Magazin, New york;Alexandru Petria, scriitor; Ileana Olteanu, actriţă TNB;Dan Ionuţ Bălan, inginer, Grenoble, Franţa; Ana Petra-che, Doctor în ştiinţe politice şi cercetător, universitateaBucureşti; Marina Dumitrescu, jurnalist; Mircea Puşcaşu,medic; Gabriel Bintia, economist, Suedia; Răzvan vastea,economist; Cătălin vasile, inginer; Florina Pîrjol, Doctorîn filologie, asistent Facultatea de Litere, universitateaBucureşti; valeriu Gavrilovici, Doctor in medicină, chi-rurg; Mircea Morar, profesor; Dana Foianu, medic veteri-nary; Ionel Foianu, inginer; Mihaela Ivaşcu, economist şimanager; Andra Botezatu, inginer construcţii civile;Adrian Botezatu, inginer construcţii civile; Constantin Ar-sene, medic veterinar; Răzvan vasile, medic veterinar;Ana Maria Pastor, medic rezident; Oana Arsene, inginerbiotehnolog; Elena Cristina Popa, economist; Ionela va-sile, economist; Bogdan Stanciu, inginer; Mihai Şomă-nescu, economist; Anda- Irina Sturza, Doctor în filosofie,profesor; Andrei Dîrlău, scriitor, Doctor în teologie; SilviaIonescu Goga, medic primar oncolog; Sorin Lavric, scriitor;George vrana, avocat; Bogdan Mărculescu, avocat; EmiliaPop Paştina, pictor; Delia voicu, cercetător Institutul Di-plomatic Român; Sorina Costina, medic oftalmolog; Bog-dan Duca, Doctor în teologie, cercetător; Radu Ştefănescu,cercetator în medicină; Armand Calotă, actor TNB; OvidiuCuncea, actor; Peter Costea, avocat, Texas, uSA; SorinCostina, medic chirurg; Lucia Gavrilescu, economist; vic-tor Ioan Dochia, producator tv; Gabriela Iacob, actor Tea-trul Mic; Nicoleta Pintilie, profesor, Iaşi; Marcel Balatchi,avocat; Ioan Scripcariuc, Doctor in istorie; Adrian NicolaeRusu, artist plastic, iconar; Constantin Barariu, inginer;Marius Cîrneală, artist visual; Mihaela Mihordea, medic;Ramona Caziuc, medic; Cătălina Gavrilovici, medic; Co-rina Lazăr, medic; Rafael udrişte, jurnalist; Marcel Băr-bătei, jurnalist, Silvan Găvenea, avocat; Octavian Gordon,teolog, profesor universitar; Zoe Rădulescu, profesor, fostdeţinut politic; Eugen Sechila, militar; Elena Sechila, psi-holog; Dan Cârlea, psiholog, scriitor; Horia ţigănuş, artistplastic; vasile Postolachi, profesor; Eugen Tănăsescu,preot, jurnalist; Aureliu Surulescu, actor; Horaţiu Şerb,întreprinzător; Andrei Manea, Antreprenor, MBA; DanTănasă, jurnalist; Paul Hitter, pictor; Ciprian Nastasiu,avocat; Dr Stefan Bedereag, medic primar; Cristina Di-ţoiu, psiholog, sociology; Maia Maironi, designer; AndreiGabriel Adrian, profesor, preot; Tiberiu Popescu, econo-mist; Dragoş Geamănă, psiholog; Matei Dobrovie, jurna-list; Antonio Andruşceac, asistent social,Teolog; ŞerbanLaurenţiu Anghel, jurist; Ioana Emanuela Hagiu, artistplastic; Gârba Eugenia, subinginer; Andrei Rînea, progra-mator; Cornelius Florin Stoica, jurnalist, teolog; Constan-tin Silviu Nedelcu, jurnalist, teolog; vasile Nederiţă,jurnalist, teolog; valeriu Florin Stan, jurnalist, teolog;Badea Ionuţ, liber profesionist; Marilena Rotaru, jurnalistde televiziune, cineaste; Cătălin Sturza, doctor în filologieşi publicist; Iulian Capsali, regizor, publicist, OctavianGordon, teolog, profesor universitar, Zoe Rădulescu, pro-fesor, fost deţinut politic, Horia ţigănuş, artist; Paul Hit-ter, artist; Aura Christi, poet, scriitor; Marilena Rotaru,jurnalist, cineast; Dan Tănasă, jurnalist; Matei Dobrovie,jurnalist; Aureliu Surulescu, actor, Andrei Gabriel Adrian,profesor, preot; Tiberiu Popescu, economist; Dragoş Gea-mănă, psiholog; Matei Dobrovie, jurnalist; Antonio An-druşceac, asistent social, teolog; Şerban Laurenţiu Anghel,jurist; Ioana Emanuela Hagiu, artist plastic; Gârba Euge-nia, subinginer; Andrei Rînea, programator; CorneliusFlorin Stoica, jurnalist, teolog; vasile Nederiţă, jurnalist,teolog; valeriu Florin Stan, jurnalist, teolog; Badea Ionuţ,liber profesionist; Ghiga Simona Carmen, expert contabil

Lista de semnături rămâne deschisăwww.activenews.ro/

15


IUnIe 2018

Semnatarii, în frunte cupreşedintele Academiei Române,

prof. Ioan- Aurel Pop, denunţă„linşajul mediatic şi instituţional la

care este supus purtătorul decuvânt al Patriarhiei Romane,

dl Vasile Bănescu”.

vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, susţinut de academicieni, scriitori, medici, artişti şi jurnalişti în cazul acuzaţiilor de „discriminare”

În apărarea libertăţii Cuvântului. Scrisoare deschisă către CNCD

16


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Dacă vasile Alecsandri, cel dintâimare scriitor ivit pe meleaguri bă-căuane, în secolul al xIx- lea, pără-sea această lume (la 22 august

1890) purtând în suflet regretul de a nu fi izbutitsă afle informaţii certe, bazate pe documente po-zitive privitoare la obârşia sa, la arborele său ge-nealogic, tot astfel, în veacul următor, GeorgeBacovia, celălalt mare poet al Bacăului, pleca şiel la cele veşnice, tot într- o zi de 22 (mai, 1957) şitot cu un regret în suflet, acela de a nu fi apucatsă vadă tipărit în volum nici un studiu analiticasupra creaţiei sale (aşa cum existau deja în cazullui Arghezi, Blaga şi Barbu), „nici măcar în Micabibliotecă critică”, aşa cum scria el – cu naivita-tea- i caracteristică – în acele notaţii memorialis-tice, din 1955, intitulate divagări utile. Iată însăcum o bizară coincidenţă făcea ca tocmai atunci,în acel an, o absolventă a universităţii din Zürich(Elveţia) să- şi susţină acolo examenul de doctoratîn filosofie, la 17 decembrie 1955, cu teza intitu-lată Existence poétique de bacovia. Cine era au-toarea disertaţiei şi cum ajunsese ea să aleagăopera lui Bacovia drept subiect al tezei sale dedoctorat, care va fi nu doar prima exegeză a ope-rei bacoviene, cronologic vorbind, dar şi cea maivaloroasă sub raport axiologic, rămasă neîntre-cută până astăzi graţie profundităţii remarcilorşi genialităţii intuiţiilor critice? E o poveste inte-resantă, care merită a fi rememorată şi consem-nată…

O ereditate amestecată…Tânăra doctorandă (avea doar 27 de ani) se

numea Svetlana Matta şi se născuse în Bucureştitot într- o zi de 22 (august 1928), având o naţiona-litate extrem de complexă şi o ereditate ameste-cată. Tatăl ei, inginerul walter Matta, de originegermano- chileană, iubea mult muzica (violoncelulşi orga), pasiune pe care o va moşteni şi Svetlana.Mama ei, Tatiana Galisevskaia, de naţionalitateruso- poloneză, frecventase cândva, la Bucureşti,cursurile lui Nicolae Iorga. Privind portretulSvetlanei Matta de pe manşeta cărţii Existenţapoetică a lui bacovia (Ediţia a doua, revizuită şi

adăugită. Traducere în limba română, studiu in-troductiv, interviu, medalion biobibliografic şi în-grijire ediţie de Lucia Olaru- Nenati. Bacău,Editura „ateneul scriitorilor”, 2013) eşti frapat deasemănarea izbitoare a trăsăturilor sale cu celeale aborigenilor din America de Sud… Copilăria,petrecută în orăşelul Ismail din sudul Basarabiei,i- a fost nefericită, din cauza divorţului survenitîntre părinţi. În urma ultimatumului sovietic din28 iunie 1940, când ruşii ocupă Basarabia, ingi-nerul walter Matta părăseşte în grabă totul şivine la Bucureşti împreună cu fiica sa, care încănu împlinise 12 ani. vor reveni probabil acoloîntre 1941- 1944, întrucât într- un text autobiogra-fic, postat în mediul virtual şi intitulat Esenţaunei vieţi, memorialista va evoca orăşelul de pemalul Dunării şi casa bunicului dinspre mamă, încare se afla o vastă bibliotecă. „Fără să vreau –spune ea acum, după mai bine de şapte decenii –mă gândeam că la 13 ani, la Ismail, veneam în bi-roul bunicului matern, demult mort. Dar totul ră-măsese intact, până şi scaunul balansoir,preferatul meu. Şi luam liber, nestingherită, dinbibliotecă, când Evgheni oneghin, de Puşkin,când Iarmarocul din Saracinsc al lui Gogol. Măîndurera duelul lui Lenski şi aria lui ce o cântaînainte de a cădea: „unde, unde v- aţi îndepărtat,aurite zile ale primăverii mele? Zadarnic privireamea le caută…”

„Cum am ajuns… la Bacovia”?Stabilită, după Război, în Bucureşti, Svet-

lana Matta îşi va continua studiile secundare laŞcoala Centrală de Fete, unde, ca şi în şcoala pri-mară, va fi mereu premiantă, după cum i se con-fesa, în 2006, prietenei sale Lucia Olaru Nenati:„Eu am fost mereu premiantă şi în şcoala pri-mară, şi în liceu, îmi plăcea studiul, eram artistaşcolii, în pictură şi la pian, desenam cel mai bineşi- mi amintesc că o dată l- am făcut pe Eminescudupă o fotografie. Dar abia la Bucureşti am înce-put să înfloresc într- adevăr”. (Din volumul Exis-tenţa poetică a lui bacovia, ed. cit., p. 134) . Acolo,la Şcoala Centrală de Fete, în ultima clasă deliceu, se va produce şi primul ei contact cu poezia

lui Bacovia: „Dar cum am ajuns eu – se întreabăacum Svetlana Matta în menţionata autobiogra-fie – la ideea cu Bacovia? Ciudat era, văd acum,că venise în ultimul an de liceu la Şcoala Centralădin Bucureşti, o nouă profesoară de română.Mică, slăbuţă, ea citea tot timpul la catedră poe-ziile lui Bacovia. Era soţia poetului, Agatha. Măsurprindeau versuri precum „Sunt câţiva morţi înoraş, iubito, / Chiar pentru asta am venit să- ţispun.../ De căldură cadavrele se descompun”...Părea o poveste fantasmatică.”

După bacalaureat, promovat tot la ŞcoalaCentrală, Svetlana Matta va deveni studentă,mai întâi la Conservatorul bucureştean „la clasade pian cu concertista Lidia Cristian, pe care o vaevoca şi în interviul acordat Luciei Olaru Nenati,în 2005, la Lugano, unde locuieşte acum: „Luamlecţii particulare, fiindcă nu se putea altfel.Doamna Lidia Cristian mi- a arătat cum să ţinmâinile, mi- a explicat că orice sonată, de pildă, deBeethoven, e deja o orchestră. În partea aceastae flautul, acolo e vioara. E foarte greu să faci săse simtă asta la pian. Nu e muzică descriptivă; eceva ce transpune nişte lucruri în altele. Şi toateastea m- au ajutat, au intrat în mine ca într- unburete”. (În volumul Existenţa poetică a lui baco-via, ed. cit., p. 135). Din păcate însă, datorită unuinefericit accident suferit la degete, SvetlanaMatta e nevoită să abandoneze pianul şi să se în-drepte către artele plastice, domeniu pentru care,ca şi Bacovia, era cel puţin tot atât de înzestrată.„Fervoarea pentru artă – va preciza în Esenţaunei vieţi – mă împinge spre Belle Arte cu maes-trul Camil Ressu.” Anii 1947- 1950 au reprezen-tat, probabil, cea mai frumoasă perioadă dinîntreaga existenţă a Svetlanei Matta. „Mi- a plă-cut perioada de studenţie bucureşteană – i se vadestăinui prietenei sale Lucia Olaru Nenati, dupămai bine de o jumătate de veac –. Eram fericită,era o nebunie! Atunci eram toţi săraci şi începeasă valoreze un anumit talent artistic.” (În vol.Existenţa poetică a lui bacovia, ed. cit., p. 134).

expulzaţi din Republica Populară Română

În 1950, familia Svetlanei este expulzatădin Republica Populară Română, întrucât tatălei, walther Matta, avea cetăţenie elveţiană.Ajunsă la Zürich, a trebuit, fireşte, să- şi finalizezestudiile universitare începute la Bucureşti. Dar,fiindcă la universitatea din Zürich nu se puteastudia nici pictura, nici muzica, Svetlana Mattae nevoită să aleagă literatura – în cadrul Facul-tăţii de limbi romanice – cu materia principalăfranceza. „Îl venerez pe Théophile Spoerri, profe-sorul de literatură – spune ea în textul Esenţaunei vieţi –, iar Arnald Steiger, lingvistul şef decatedră e interesat de limba română. Căci e sin-gura limbă neolatină din estul european, păstră-toarea aspectelor dispărute la surorile dinOccident.” Probabil că prin 1953- 1954, după ce- şiva fi susţinut examenul de licenţă, SvetlanaMatta se înscrie la doctorat, alegându- şi ca tezăExistenţa poetică a lui bacovia, întrucât – spuneaea – „ploile şi plumbul poetului nu mă deprimauatunci, căci tinereţea vede lucrurile prin altăprismă, mai veselă cumva”. În dialogul cu LuciaOlaru Nenati, din 2005, Svetlana Matta va aduceinformaţii suplimentare, relevante şi edificatoareasupra circumstanţelor în care şi- a ales tematezei de doctorat. „Era atunci acolo – spune ea, re-ferindu- se la universitatea din Zürich – un mareprofesor, Arnald Steiger, care a spus că neapărattrebuie să facă o catedră de română la universi-tate. El spunea că româna este aşa de bogată,dând un exemplu simplu: ea este în latinitate aşacum este al patrulea picior la o masă, adică omasă nu poate sta în trei picioare. Limba românăeste, în primul rând, o latinitate orientală, care

liviu Chiscopsvetlana Paleologu Matta şi „o poveste fantasmatică”

n Clubul Ideea Europeană excelentul eseu al Svetlanei Mattareuşeşte să demonstreze existenţaîn cultura română a unui fenomenBacovia, de o originalitate totală:

occidentalizarea în margineaEuropei, pe care n- o cunosc altepopoare vecine şi a cărui esenţă

este contemporaneitatea naturalăcu Occidentul, fără decalaj

17


IUnIe 2018

nu este slavă, şi are nişte reminiscenţe foartevechi. Are nişte bogăţii pe care alte limbi nu le au,plus că este şi frumoasă şi este foarte importantăpentru studiu. Alte limbi au evoluat foarte mult,dar româna mai lent, cu năvălirile şi celelaltecauze istorice, şi apoi a făcut o «cură» de neolo-gisme când a fost nevoie. Aşadar, acest profesorm- a pus să fac o disertaţie de română şi atunciam ales Bacovia.”(În vol. Existenţa poetică a luibacovia, ed. cit., pp.136- 137).

Cu o bursă de trei luni la ParisSe pare că acolo, la Zürich, nu se aflau

pe- atunci (şi poate că nu se află nici astăzi) nicivolume de versuri de- ale lui Bacovia şi cu atâtmai puţin studii critice referitoare la opera sa.Aşa încât, Svetlana Matta e trimisă la Paris cu obursă de trei luni în vederea redactării tezei dedoctorat. „O bursă pentru Paris (Sorbona) – pre-cizează ea în Esenţa unei vieţi – mă duce la pro-fesorul Jean Boutière, care vorbea despre ritmulîn poezia lui Eminescu. Am aflat însă că pasiunealui erau trubadurii. Frecventez astfel acest cursîncântător…” Dar la Paris, tânăra doctorandă vaavea prilejul nu doar să cunoască pe profesorulBoutière, autor al celei dintâi cercetări monogra-fice consacrate lui Creangă (la vie e l’oeuvre deIon Creangă, 1930), ci şi o serie întreagă de inte-lectuali de marcă ai României, nevoiţi să aleagăcalea exilului. Întrebată de Lucia Olaru Nenati,prietena ei de la Lugano va preciza: „Era şi Mir-cea Eliade, care ţinea conferinţe la un cerc de so-cietate savantă. L- am audiat. Apoi mai erau vuia,Munteanu, Buhoci, era Paul Deleanu care era fi-losof. Acesta mi- a zis că dacă vreau să scriu des-pre Bacovia, să- l citesc pe Kierkegaard. Şi aşa amvăzut că Bacovia este acolo. Adică asta înseamnăsă mori fără să mori. Asta este o „maladie á lamort”: „plumb şi sicriele lui, este lugubru, dar erapoet autentic. Aşadar am scris despre el în lucra-rea mea de doctorat în 1955”. (În vol. Existenţapoetică a lui bacovia, ed. cit., p.137). Despre în-tâlnirea providenţială cu Paul Costin- Deleanu,cel care îi va semnala similitudinile frapante din-tre poezia lui Bacovia şi ideile pastorului danez,Svetlana Matta va vorbi şi în Esenţa unei vieţi,unde evocă momentul cu firească şi nedisimulatănostalgie: „Eu însă la Paris am auzit o voce ca detunet citind fragmente celebre din Heraclit, zis«Obscurul». Era în cartierul latin, într- un interiortapisat cu ziare şi un zâmbet amar – era al filoso-fului Paul Costin- Deleanu. Îi plăcea mai ales săumblăm pe stradă de- a lungul Grădinii Luxem-bourg, el vorbind încontinuu fie de RevoluţiaFranceză, ori de moartea zeului Pan „care a lăsatlumea fără căpătâi”. Totul era interesant pentrumine pe atunci, fiind studentă, venind din mediulhelvet”. Dar cine era, de fapt Paul Costin-De-leanu? Ziarist de meserie (ca şi vintilă Horia oriConstantin virgil Gheorghiu, stabilit şi el la Parisdupă multe peripeţii…), Paul Costin- Deleanu eradoctor în filosofie al universităţii din Bucureşti şiprieten, între alţii cu sociologul Anton Golopenţia.Fusese coleg – poate nu doar de generaţie… – şicu Ştefan Teodorescu (autor al cărţii Spre un nouumanism – Editura Fundaţiile Regale, 1937), ce-lălalt filosof care va marca destinul SvetlaneiMatta, îndrumând- o în conceperea şi redactarearemarcabilelor sale scrieri despre Eminescu. Nuîntâmplător, ediţia I a lucrării Eminescu şi abisulontologic (editată în Danemarca, la Aarchus, în

1988) va fi dedicată „Memoriei lui Ştefan Teodo-rescu, homo philosophicus şi o inimă de valah”.În ianuarie 1941, cei doi tineri filosofi părăsescRomânia, stabilindu- se în Germania unde, vremede câţiva ani, audiază cursuri de filosofie la maimulte universităţi, după care drumurile lor sedespart: Paul Costin- Deleanu pleacă în Franţa,iar Ştefan Teodorescu ajunge profesor de filosofiela universitatea din Stuttgart. Ilustrativ pentrudestinul tragic al acestei generaţii poate fi şi amă-nuntul că, o jumătate de veac mai târziu, în 1991,când Paul Costin- Deleanu (n. 1905) se stinge dinviaţă la Garennes Colombes, s- a constatat că înaceastă a doua parte a vieţii lui, el nu mai avu-sese nici un act de identitate…

Doctor în filozofie cu o teză despre… Bacovia!

Revenind la tânăra doctorandă ajunsă laParis, în „Oraşul – Lumină” despre care va spunecă „este electrizant şi are ceva legendar în istorialui”, constatăm că ea rezistă oricăror altor tentaţiişi ispite, obsedată fiind de teza despre Bacovia,pentru care nu avea încă nici un fel de material.Dar – după cum deducem din Esenţa unei vieţi –şansa o ajută din nou, fiindcă iată ce scrie: „Şicum aveam preocuparea scrierii tezei mele baco-viene – da, vai, neavând textul! – dau chiar pecheiul Senei, la anticari, de «bucăţi» (literal-mente) din volumul de negăsit plumb. Le iau des-igur cu mine”. În cele din urmă, în pofida penurieiizvoarelor bibliografice, Svetlana Matta reuşeştesă finalizeze lucrarea consacrată poeziei lui Ba-covia, disertaţia intitulată Existence poétique debacovia, fiind susţinută la universitatea din Zü-rich, în ziua de 17 decembrie 1955 şi apreciată cucalificativul Magna cum laude, însoţit de motiva-ţia: „redactată cu un foarte subtil şi singular simţal frumuseţii”. („Profesorul A. Steiger – îşi vaaminti, peste decenii, autoarea – îmi dă în di-plomă un predicat neaşteptat: “Subtilissime etsingulari pulchritudinis sensu conscriptam”.) Ede precizat că diploma, care conferea deţinătoareititlul de doctor în filosofie, va fi eliberată ca atareabia peste patru ani, la 10 noiembrie 1959, fiindredactată în limba latină şi semnată de prof. dr.Emil Steiger, rector al universităţii din Zürich.Între timp însă respectiva lucrare de doctorat fu-sese tipărită în volum, având pe pagina de titluurmătorul text: Dr. Svetlana Matta, Existencepoétique de bacovia. „Dedié á mon cher Maitre,Monsieur le Professeur Arnald Steiger, en te-moignage de profonde gratitude”. EditionsP.G.Keller- winterthur, 1958”. Se împlinesc, aşa-dar, la 17 decembrie 2017, exact 62 de ani de lamomentul disertaţiei purtând titlul Existence poé-tique de bacovia, iar în 2018, când autoarea vaaniversa frumoasa vârstă de 90 de ani, se vor îm-plini şase decenii de la apariţia, în volum, a celeidintâi exegeze asupra operei bacoviene.

Sincronism şi protocronismPublicat aşadar, cum spuneam, exact în

urmă cu şase decenii, excelentul eseu al SvetlaneiMatta reuşeşte să demonstreze existenţa în cul-tura română a unui fenomen bacovia, de o origi-nalitate totală: occidentalizarea în margineaEuropei, pe care n- o cunosc alte popoare vecine şia cărui esenţă este contemporaneitatea naturalăcu occidentul, fără decalaj, ceea ce, să recunoaş-tem, într- o cultură obsedată de ideea sincronis-mului, este foarte important” – după cumobservă, cu justeţe, Lucia Olaru Nenati în meda-lionul biobibliografic intitulat Svetlana paleologuMatta – un nume de referinţă în exegeza baco-viană şi cea eminesciană.(Existenţa poetică a luibacovia, ed. cit., p. 10). Mai mult decât atât – con-stată, tot acolo, prefaţatoarea primei ediţii înlimba română – „în iureşul demersurilor compa-ratiste” din disertaţia aflată aici în discuţie, Ba-covia „apare adesea pe acelaşi plan sau chiar cuun merit în plus faţă de nume precum GeorgTrakl, Kierkegaard, Pascal sau J.J. Rousseau,manifestând în toate acestea o uimitoare lipsă deinhibiţii faţă de marea autoritate culturală a mie-zului Europei, ba chiar o atitudine temerară şi,fireşte, juvenilă, în conducerea întreprinderii salede aprofundare hermeneutică a existenţei poeticebacoviene”. Dar Existence poétique de bacovia nueste singura contribuţie a Svetlanei Matta la pro-movarea valorilor culturale româneşti în spaţiuleuropean. Încă în urmă cu trei decenii, într- o re-cenzie la volumul Eminescu şi abisul ontologic,eminentul cărturar şi patriot Edgar Papu ţineasă precizeze că Svetlana Matta nu este doar ceacare ne- a dat „prima şi revelatoarea monografieBacovia”, ci „este şi o constantă descoperitoare depriorităţi ale noastre”. (Fiinţa poetului, în lucea-fărul din 27 noiembrie 1988). Şi fiindcă venivorba despre contribuţia incornturnabilă a Svet-lanei Matta la exegeza eminesciană (volumuluimai sus menţionat, din 1988, i se adaugă, în 1997,cel intitulat Jurnal hermeneutic), e de amintit aicică Ştefan Teodorescu, cel care i- a sugerat să- l in-terpreteze pe Eminescu prin prisma ontologieilui Heidegger, ar fi exclamat la citirea cărţii Emi-nescu şi abisul ontologic: „Puţini vor înţelege, darceea ce ai scris este fundamental! ” (Svetalana Pa-leologu Matta, Callicantus. Scene din viaţa luiCristal, Timişoara, Editura Augusta- Art Press,2005, p.85).

Aşa încât, pentru zelul şi competitivitateacu care a propagat valorile spiritualităţii româ-neşti în mediul academic european, pentru româ-nismul ei sincer şi constant, rămas nealterat înciuda vicisitudinilor unei existenţe zbuciumate,hermeneuta elveţiană – pensionată în 1990 de launiversitatea din Zürich, unde slujise 22 de ani,ca „docentă de română” – binemerită astăzi, laceas aniversar, de la patria natală, dacă nu un cu-venit fotoliu de academician, cel puţin un titlu dedoctor honoris causa la una dintre cele două uni-versităţi din urbea lui Bacovia! r

18


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Descopăr în arhiva mea textul unuisplendid discurs rostit în 1995, laBacău, în cadrul Festivalului Naţio-nal Bacovia, de Nicolae Breban, dis-

curs din care reproduc aici un fragment: „...Alăturide cei doi maeştri ai mei – Feodor Mihailovici Dos-toievski şi Friedrich Nietzsche – este un al treilea,românul George Bacovia. Mărturie stă primul meuroman Francisca – unde am pus o dedicaţie dinGlossa lui Bacovia. E vorba de o tânără fată careface o confesiune inteligentă şi puţin masochistă.Începe cu «priveşte savant cu inima beată de iu-bire». Avem de- a face, vă rog să observaţi, privindcele trei personaje emblematice, cu un anarhist şidoi preoţi. Anarhistul este, bineînţeles, Dosto-ievski, iar preoţii Nietzsche, prost mascat, şi Baco-via, un poet al Singurătăţii, şi despre care cred,spre deosebire de Călinescu şi Manolescu, că esteun mare expresionist, nu simbolist. De aceea poatefi comparat cu Trakl, cum a şi fost uneori compa-rat. Poetul Bacovia ne reprezintă mult mai multdecât antecesorii noştri; el a avut ghinionul să fiecu adevărat genial, cu adevărat original într- o ţarăîn care chiar şi cei mai mari scriitori imită marimodele. Am riscat de multe ori să creez scandalspunând despre Bacovia că este mai original decâtEminescu; este oricum cel mai original poet românîn acest secol, mai original decât Barbu, care e unfiu mallarméan, decât Blaga, care este un strălucitelev al lui Rilke, decât Arghezi, care este elevul luiBaudelaire şi al lui Rilke, fireşte, elev în forme înal -te, creatoare. Bacovia, care nu seamănă cu nimeni,îşi aşteaptă marea exgeză, marea înţelegere”.

Au trecut 23 de ani de când marele romancierexprima această legitimă aşteptare. Şi, iată, putemspune astăzi cu toată gura că ea are un răspuns pemăsură. Bacovia şi- a aflat biograful şi exegetul celmai devotat, cel mai aplicat şi mai profund care nil- a revelat la adevăratele sale dimensiuni pe auto-rul plumbului şi al Stanţelor burgheze. Descins cuaproape 55 de ani în urmă din Nordul de veche şinobilă spiritualitate al Bucovinei în târgul Bacău-lui, criticul, istoricul literar şi profesorul Constan-tin Călin s- a dedicat timp de peste patru decenii cuprioritate studiului biografiei şi operei celui „ador-mit pe cărţi într- o provincie pustie”. Până acum,apăruseră, începând cu anul 1999, trei masive vo-lume, însumând 1500 de pagini, din „Dosarul Ba-covia”, cum sugestiv şi- a intitulat Constantin Călinvasta lucrare. Descriere, portret, evocare, docu-ment, mărturie inedită şi, bineînţeles, analiză şipsihanaliză, toate concură la refacerea traiectorieidestinului unui mare poet al secolului trecut şi laconturarea profilului acestuia pe fundalul unei is-torii nu o dată ostile. Descriind urbea lui Bacoviaaşa cum arăta ea la finele veacului xIx şi în pri-mele decenii ale secolului xx, criticul contureazăcu o pană pe cât de sigură, pe atât de inspirată, ta-

bloul târgurilor de provincie din Moldova de odi-nioară cu a lor dominantă culoare cenuşie. De alt-fel, una dintre temele „Dosarului Bacovia”, tratatădirect sau implicit, este tema provinciei. Mai întâi,istoricul culturii ia în discuţie ideea de provincie,văzută diacronic, care „s- a modificat de câteva ori”.Îndeosebi în perspectiva Marii uniri, când „răspun-derile morale şi materiale pe care «centrul», capi-tala politică şi culturală a ţării, le are nu numaifaţă de provinciile româneşti din afara hotarelor, cişi faţă de «provinciile» aflate în interiorul lor”, dar,cum era firesc, îndeosebi după 1918. Din păcate,Marea unire s- a produs însă „înainte ca problemelepolitice, economice şi sociale (între ele, cea maigravă aşa numita «cestiune ţărănească») să fi fostrezolvate”. Încât, după euforia acelui decembrie as-tral din 1918 – „prind să iasă la iveală inegalităţile,diferenţele de nivel, sub raportul dezvoltării, întreprovincie şi centru”. Inegalităţile şi diferenţele dedezvoltare economică – nu şi culturală, după opiniamea – aveau să se menţină şi în anumite privinţesă se accentueze. Constantin Călin defineşte pro-vincialismul ca fiind „o stare neprielnică moderni-zării”, ceea ce se vede „în reacţia oamenilor”, înpreocuparea lor pentru lucrurile derizorii, în mizelemici, „în complexul de inferioritate”, dar şi „în lipsaspiritului critic şi scurtimea memoriei culturale, îndegradarea «scării de valori»”. Bacăul, tenebrosultârg din vremea lui Bacovia, pare, totuşi, să- i ficonvenit poetului, ba chiar să i se fi potrivit. Ori-cum, observă Constantin Călin, „ca orice sceptic,Bacovia are înţelepciunea de a nu protesta împo-triva sorţii”. Mai mult, „această lipsă de pretenţiiîl transformă într- un observator cu vederi juste,care, formulate în modul cel mai simplu, devin me-morabile. Sensul lor e antiprovincial”. Dar antipro-vincială este, desigur, mai ales opera sa.

De un interes aparte sunt consideraţiile luiConstantin Călin privind domeniile multiple lacare trimite lirica lui Bacovia. Diversitatea aces-tora poate părea paradoxală, cu atât mai mult cucât el însuşi constată: „Bacovia reprezintă cazulunui mare poet fără imaginaţie. În aproape tot cespune, el trece rareori dincolo de propria biografie,de spaţiile familiare, de mişcările şi gândurile obiş-nuite”. Dată fiind amintita diversitate, criticul faceatente şi, aş spune, pasionante incursiuni şi în alteteritorii decât cele ale istoriei literare cu care liricabacoviană relaţionează. În fine, incitante sunt ob-servaţiile şi evocările lui Constantin Călin despremahala, un spaţiu integrat în geografia bacoviană,sau cele referitoare la „personajul” Bacovia, care,scrie memorabil biograful său, „suferă încontinuude proasta întrebuinţare a propriei vieţi”. Analizaeste extinsă şi lui Constantin Călin îi reuşesc ad-mirabile microeseuri despre anotimpuri, faună,floră, tropisme, materii. un capitol li se rezervă tro-pismelor: Pustiul, Solitudinea, Melancolia (Bacovia

situându- se aici în tradiţia lui Eminescu şi a luiBaudelaire), Tăcerea, Angoasa, Plictiseala, Ne-vroza, visul, Anarhismul (Bacovia fiind un „anar-hist în domeniul esteticii”, cum se caracteriza elînsuşi într- un interviu pe care i- l lua I. valerian).

Devenit „o legendă” la finele anilor ’30, dis-tins cu Premiul Naţional de Poezie, în 1934, pesteun deceniu tipărindu- i- se ediţia definitivă deOpere, Bacovia a fost, totuşi, multă vreme în publi-cistica românească, un marginal, un cvasinecunos-cut. Constantin Călin numără doar opt interviuricu el. În astfel de condiţii, cine i- ar fi putut preve-dea lui Bacovia o posteritate atât de spectaculoasă,ca să preiau epitetul pe care îl folosesc doi impor-tanţi critici: Mircea Iorgulescu şi Ion Pop?! Nu pu-ţine dintre reflecţiile lui Constantin Călin sunt denatură să explice acest fenomen ce s- a produs înconştiinţa literară românească. Criticul crede că„secretul artei sale nu stă în «figuri», combinaţii, ci,oricât de simplu ar părea, în cuvânt, «cuvântulgreu»... cu polisemie latentă, egal sau mai greudecât frazele, paragrafele sau paginile altora. Eljustifică economia scrisului bacovian şi abundenţacomentariilor pe care le provoacă. Cine se îndo-ieşte, să recitească versuri ca: «Ninge secular, tă-cere, pare a fi bine...», «O, cum omul a devenitconcret...», «Dorm volumele savante- n îngheţatelevitrine» etc. Încerce apoi să înlocuiască pe secular,prozaici, concret, savante şi va observa imediatefectul”. Când identifică însă aspectele ce ţin deceea ce numeşte „expresivitatea retro la Bacovia”,Constantin Călin atrage, în fond, atenţia asupradatării limbajului bacovian şi, implicit, ne stre-coară în suflet o îndoială faţă de evoluţia posteri-tăţii „spectaculoase” a poetului: „Noi continuăm săinvestim nu numai intelectual, ci şi sentimental înBacovia. Suntem, poate, ultimii care mai înţelegemce spun versuri ca: «Trist cu- o pană mătur vatra,solitar...», «Şi- acum când geamuri triste se aprind»,«Bate gol, în poloboace, butnăria», «Tabla tuburilorsună aiurarea tuturor...» şi vibrăm când le citim”.

Cu cel mai recent apărut volum al său, inti-tulat triumful unui marginal (Editura Babel,Bacău), Constantin Călin încheie „Dosarul Baco-via”. Criticul precizează că acest volum înseamnăpentru el „lichidarea unei datorii”. Cartea, care, caşi precedentele, a presupus o laborioasă şi îndelun-gată cercetare, ce pare să epuizeze subiectul, esteconsacrată receptării lui Bacovia, pas cu pas, pefundalul general al mai multor epoci istorice şi li-terare ce s- au succedat de la debutul poetului în li-teratorul (1889) şi apoi, în volum, cu plumb (1916)şi până în prezent. Autorul trece în revistă până lacel mai mărunt amănunt „atât elementele care aufavorizat receptarea operei bacoviene, cât şi obsta-colele care au întârziat- o sau au afectat- o”. Între al-tele, studiul lui Constantin Călin ilustrează un faptpe care tot el îl semnalează: „După Eminescu şi Ca-ragiale, Bacovia e scriitorul român de care lumeaîşi aminteşte cel mai des pentru a- l aproba. Deşiepocile s- au schimbat, nu o dată una negând- o com-plet pe cealaltă, la fel şi discursurile lor, ceva dincuvântul său nu s- a trecut şi nu se va trece, fie căse referă la adevăruri «politice», fie la adevăruripsihologice, fie la manifestări ale naturii. Avertis-ment al unui Ecleziast modern, opera sa e un co-rectiv al optimismului orb şi al certitudinilorpretins inebranlabile”.

Niciun alt scriitor român nu a beneficiat deo istorie critică a receptării operei şi a evoluţiei în-tregii sale imagini în conştiinţa literară româ-nească precum cea pe care Constantin Călin i- aconsacrat- o lui Bacovia în studiul „Triumful unuimarginal”. Cum va fi receptat de aici încolo „cel maidens dintre poeţii români”?! Cel despre care mareapoetă Ileana Mălăncioiu afirmă că este poezia în-săşi!? Greu de prevăzut. Fapt este că – aşa cum ob-servă biograful şi exegetul său cel mai autorizat –Bacovia „a devenit, nu de azi de ieri, o referinţă:«Plouă ca- n Bacovia»; «Ninge ca- n Bacovia»; «Etrist şi pustiu ca- n Bacovia» etc.” Cosmosul şi su-fletul nostru îşi identifică astfel o pregnantă dimen-siune bacoviană. r

Constantin Coroiu„Dosarul Bacovia” la final

Fapt este că – aşa cum observăbiograful şi exegetul său cel mai

autorizat – Bacovia „a devenit, nude azi de ieri, o referinţă: «Plouă

ca- n Bacovia»; «ninge ca- nBacovia»; «e trist şi pustiu ca- n

Bacovia» etc.” Cosmosul şi sufletulnostru îşi identifică astfel o

pregnantă dimensiune bacoviană

n Lecturi

Două naţiuni cu o istorie milenară deraporturi şi contacte, precum Italiaşi România, au datoria de a apro-funda cunoaşterea reciprocă şi de a

hrăni spiritul, pornind de la vârfurile culturale deieri şi de azi.

Cu rădăcini adânci în cultura romană şi aripideschise spre publicul larg, a luat fiinţă tocmai înacest scop, în 2012, la Milano – centrul pulsant alprogresului, al creativităţii şi al inovaţiei din Italia– Editura Rediviva, ca punte interculturală între Ita-lia şi România, pentru a se extinde, apoi, spre alteculturi ale lumii. Este un proiect al Centrului Cultu-ral Italo- Român din Milano, animat de un grup descriitori, jurnalişti, traducători români şi italieni cuscopul de a face cunoscute culturi, istorii şi mentali-tăţi diferite. Activităţile şi publicaţiile editurii suntfocalizate pe promovarea valorilor culturale româ-neşti în Italia şi pe raporturile culturale dintre celedouă popoare, dar manifestă o largă deschidere spreorice contribuţie semnificativă la stimularea dialo-gului între culturi, a convieţuirii pacifice şi a recipro-cei îmbogăţiri spirituale. Se remarcă acest fapt dinamplele colecţii, din operele autorilor ce şi- au găsit ocasă în Editura Rediviva, în cei câţiva ani de activi-tate, pe parcursul cărora s- a remarcat prezenţa con-stantă a acestei instituţii la manifestările, laevenimentele culturale, la ceremoniile de decernarea premiilor literare, la reţele de schimburi culturale,în diferite contexte instituţionale sau informale dinPeninsulă. În decursul anilor, Rediviva a făcut nu-meroase donaţii de carte bibliotecilor italiene, la ce-rerea unor fundaţii, şcoli sau universităţi.

S- a tradus mult din română în ultimii ani şidatorită programelor de traducere ale InstitutuluiCultural Român din Bucureşti, chiar dacă nu îndea-juns pentru a cinsti cum se cuvine marii scriitori ro-mâni, autori de opere de o mare valoare, care reuşesccu greu să ajungă la publicul italian. Colecţia „Caieteromâneşti” a Editurii Rediviva îşi propune, aşadar,să ofere publicului din Italia plăcerea lecturii unorimportanţi autori clasici şi contemporani, diversifi-când propunerile pentru a capta diferite segmentede cititori. Printre cărţile publicate în traducere se

numără: Craii de Curte veche de Mateiu Caragiale,adam şi Eva de Liviu Rebreanu, principele de EugenBarbu, În absenţa tatălui de Stelian ţurlea, dimi-neaţa unui miracol de Bujor Nedelcovici, andanteide vasile Igna, În absenţa stăpânilor de Nicolae Bre-ban, lizoanca de Doina Ruşti ş.a.

Pentru aprofundarea anumitor aspecte din is-toria comună a celor doua ţări, a unor documente

importante sau mărturii, biografii de excepţie, Co-lecţia „Memorii” a Editurii Rediviva propune operedin istoria recentă, care ne ating sufletul, precumÎntre uitare şi memorie de Micaela Ghiţescu; Cata-combele din România. Mărturii din închisorile co-muniste 1945- 1964, volum îngrijit de violetaPopescu; Frontierele inimii de Lilian v Kertay, înediţie bilingvă, italiană şi română etc. Poezia ocupăun loc de cinste în catalogul Editurii Rediviva, îm-potriva oricăror tendinţe comerciale. Colecţia Phoe-nix dă spaţiul cuvenit marilor teme universaletratate în opera unor poeţi de valoare, precum AuraChristi (Sfera frigului · din infern, cu dragoste/ lasfera del freddo · dall’inferno con amore, traducereîn limba italiană de Maria Floarea Pop, volum pu-blicat acum trei ani în Peninsulă, şi Geniul inimii,

în curs de publicare), Julio Monteiro Martins (lagrazia di casa mia), Severino Bachin, viorel Boldişetc.

Deosebit de apreciată a fost republicarea înitaliană a volumului Jurnalul fericirii de NicolaeSteinhardt, o mare operă a spiritualităţii şi culturiiromâne, care s- a bucurat de o primire călduroasădin partea presei din Peninsulă.

Domeniul cercetării şi al studiilor universitareîşi găsesc locul cuvenit în Colecţia „universitaria”,unde au fost publicate câteva cărţi. O atenţie deose-bită revine artei, tratată în lucrări publicate în Co-lecţia „Artă şi viaţă”.

Românii constituie astăzi cea mai mare comu-nitate de străini din Italia, atestându- se, la aceastăoră, peste un milion de persoane. Prin urmare, închip firesc, mulţi autori promovaţi de Rediviva tra-tează teme care abordează problemele românilor dinpeninsulă, amintirile şi zbuciumul membrilor comu-nităţii, cu toate speranţele, aspiraţiile, frustrările şilacerarea inimii pe care o aduce cu sine condiţia deemigrant. S- au bucurat de mare succes în comuni-tatea de români şi nu numai, cărţile scriitoarei In-grid Beatrice Coman, badante pentru totdeauna,Satul fără mămici şi pentru cine cresc trandafirii.Alte comunităţi de imigranţi din Italia regăsesc înColecţia „Afrika” autori cunoscuţi în ţările lor de ori-gine sau legende şi povesti în mai multe limbi, pen-tru toate vârstele (Mimoza din decembrie deKeltoum Staali, lacrimile leoaicei Regine de RanzieMensah etc.).

Editura Rediviva publică Anuarul CentruluiCultural Italo- Roman care, an de an, aduce în aten-ţia publicului repere culturale româneşti din Penin-sulă şi aduce în lumina cuvenită raporturileculturale dintre cele două ţări latine. În decursulanilor, Rediviva a participat – alături de autorii săi– la cele mai importante evenimente culturale dinItalia: Salonul Internaţional de Carte de la Torino(participări la şase ediţii consecutive), FestivalulPordenonelegge, Festivalul de Literatură şi Festiva-lul Internaţional de Poezie din Milano.Rediviva a organizat lansări de carte şiseminarii la universitatea de Studii

Institutul Cultural Român, prin Centrul Căr-ţii şi Institutul Român de Cultură şi Cerce-tare umanistică de la veneţia, a organizat,

în perioada 10–14 mai 2018, pentru al zecelea an con-secutiv, participarea României la cea mai importantămanifestare de profil din Italia, Salonul Internaţionalde Carte de la Torino – Salone Internazionale dellibro 2018. Grafica standului României a evocat Cen-tenarul Primului Război Mondial şi al Marii uniri şiare logoul ROMANIA 1918 {100}2018. Tema generalădin acest an a Salonului Internaţional de Carte de laTorino, ajuns la cea de- a 31 ediţie: „un giorno, tuttoquesto“/ „Într- o bună zi, toate acestea“.

La evenimentele organizate de InstitutulRomân de Cultură şi Cercetare umanistică de la ve-

neţia la Standul România au participat 25 de invitaţi,români şi italieni: scriitori, traducători, istorici, jur-nalişti, critici literari şi reprezentanţi ai unor edituriitaliene. Au participat la dezbateri Ana Blandiana,Smaranda Bratu Elian, Ioan Bolovan, Dan OctavianCepraga, Ionuţ Marius Chelariu, Horia Corneliu Ci-cortaş, Ştefan Damian, Dinu Flămând, Luigi Forte,Antonio Di Gennaro, Guido Manacorda, Bruno Maz-zoni, Marian Mocanu, Anita Paolicchi, Marco Pasi,Andrei Pleşu, Ioan Aurel Pop, Maria Floarea Pop, vio-leta Popescu, Bruno Rombi, Roberto Scagno, NataleSpineto, Irina Niculescu şi Francesco Testa.

„Salonul de Carte de la Torino a intrat deja înagenda anuală a Institutului Cultural Român, într- unspaţiu cultural prioritar pentru promovarea culturiiromâne. Programul de la standul României cuprindeevenimente al căror scop este de a promova cartea ro-mânească, atât ficţiune, cât şi nonficţine, autori con-temporani şi clasici, edituri româneşti. un evenimentremarcabil în cadrul programului Centenar e lansareaîn limba italiană a volumului Istoria transilvaniei deIoan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, şiIoan Bolovan. Am avut la stand şi carte în limba ro-mână pentru italienii pasionaţi de limba noastră şipentru numeroasa comunitate de români din Italia.Astfel, le facilităm românilor din diaspora contactulcu limba română pentru a păstra vie identitatea cul-turală, legătura cu ţara”, a declarat domnul MirelTaloş, vicepreşedinte ICR.

Pe parcursul Salonului au fost prezentate tra-ducerile în limba italiană ale unor volume de AnaBlandiana (oroglogiul fără ore – l’orologio senza ore),Max Blecher (Inimi cicatrizate – Cuori cicatrizzati),

Emil Cioran, George Bălan (Epistolar – Carteggio),Ioan Petru Culianu (Iocari serio), Ştefan Damian (laprovocazione dell’aria), Mircea Eliade (Jurnal 1970–1985 – diario 1970–1985), Dinu Flămând (umbre şifaleze – ombre e falesie), Andrei Pleşu (pitoresc şi me-lancolie – pittoresco e malinconia), Ioan Aurel Pop,Ioan Bolovan (Istoria transilvaniei – la storia dellatransilvania), Mihail Sebastian (de două mii de ani– da duemila anni).

Standul României a avut o suprafaţă de 120metri pătraţi şi a fost realizat în parteneriat cu orga-nizatorii Salonului Internaţional de Carte de la To-rino. Pe durata celor cinci zile, în Sala României aufost organizate manifestări în scopul de a promova re-laţiile bilaterale româno- italiene în domeniul literatu-rii, al traducerilor şi al politicilor editoriale. Deasemenea, se doreşte stimularea interesului specialiş-tilor, editorilor şi traducătorilor pentru literatura ro-mână, stabilirea de contacte directe între scriitoriiinvitaţi şi publicul larg, precum şi păstrarea legăturiicu comunităţii româneşti, cu valorile culturale aleţării de origine.

Situată în Pavilionul 3 R10–S09, Sala Româniaa găzduit un spaţiu dedicat vânzării de carte, organi-zat cu sprijinul Librăriei Libris din Braşov, un spaţiudestinat evenimentelor literare şi o cabină radio.Echipa Radio Torino International e unul dintre par-tenerii media tradiţionali ai participării României laSalonul de Carte de la Torino.

Biroul de presă. ICR

19


IUnIe 2018

ð

salonul internaţional de Carte de la torino – Salone Internazionale del Libro 2018

n România regală în Anul Centenarului Marii Uniri

editura Rediviva din Milano în Anul Centenarului Marii uniri

salonul De Carte De la torino

Bicoca din Milano, Târgul Bookcity dinMilano, întâlniri şi conferinţe în bibliotecila Lomazzo, Cremona, Novara, Roma, în

parohii, la Standul României din Cadrul Expoziţieiuniversale ExPO Milano (2015) şi la Bursa Interna-ţională pentru Turism.

Istoria transilvaniei de Ioan Aurel Pop şi IoanBolovan, ediţie în italiană, traducere de Maria Floa-rea Pop, Editura Rediviva, e un volum de referinţăpentru România, apărut în Anul Centenarului. Evorba de un proiect, un eveniment de excepţie în AnulCentenarului Marii uniri, propus de Rediviva. Istoriatransilvaniei de Ioan Aurel Pop şi Ioan Bolovan,volum important apărut în Colecţia „Culturi şi civili-zaţii”, e o operă istorică necesară, care lipsea în pei-sajul cultural italian. Cartea a apărut cu sprijinulInstitutului Cultural Roman din Bucureşti, prin pro-gramul de traduceri TPS al Centrului Naţional alCărţii. volumul a fost lansat în cadrul celui mai im-portant eveniment cultural din acest sector din Italia– Salonul Internaţional de Carte de la Torino, în SalaRomânia; o prezentare organizată de InstitutulRomân de Cultură şi Cercetare umanistică de la ve-neţia şi de Centrul Cultural Italo- Roman din Milano.un mare succes, public numeros, ales, ajuns din toate

părţile Italiei. Record de vânzări. Istoria transilvanieifiind cea mai vândută carte la Standul României.Sunt deja în programare numeroase alte lansări, or-ganizate la cererea unor academii, universităţi, insti-tuţii, asociaţii şi organizaţii italiene. Rediviva aparticipat, spuneam, la şase ediţii ale Salonului inter-naţional de carte de la Torino, în cadrul Standului Ro-mâniei, promovând volume de istorie, literatură,memorii, scriitori şi poeţi importanţi.

Cea de- a 31 ediţie a Salonului Internaţional decarte de la Torino a avut tema „un giorno, tuttoquesto” („O zi, toate acestea”) şi a fost o ediţie- record.În cinci zile, începând cu 10 mai şi până pe 14 mai2018, s- au înregistrat peste 170 mii de vizitatori, auparticipat ţări de pe toate continentele, editori, scrii-tori, oameni de ştiinţă, laureaţi ai premiului Nobel, aipremiului Pulitzer, al premiului Goncourt, al premiu-lui Oscar, pentru a discuta despre cum se poate con-strui un viitor comun în care viaţa sa aibă un sens.Prin tema, relevanţa şi valoarea culturală, Istoriatransilvaniei s- a înscris perfect în tema generală aSalonului, aşa cum a declarat în discursul său, acad.Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, rec-torul universităţii „Babeş- Bolyai” din Cluj- Napoca:„Istoria Transilvaniei este în parte istoria poporului

român, Transilvania reprezentând 40% din teritoriulactual al ţării şi din populaţie. În acelaşi timp, istoriaTransilvaniei reprezintă istoria minorităţilor etniceconvieţuitoare, maghiarii, saşii, evreii, slavii, caresunt parte din trecutul, din prezentul şi din viitorulnostru. Este, aşadar, într- un anumit sens, şi istoriaEuropei. Centenarul României Mari, unificarea de la1918 a provinciilor Bucovina, Basarabia şi, apoi,Transilvania este un fapt de mare importanţă în isto-ria poporului român, anul 1918 fiind şi anul de unifi-care a altor popoare europene. Toate popoarele seraportează foarte mult la identitatea lor”.

Ca român, autorul a declarat că se simte „mân-dru că această istorie a fost publicată în versiune ita-liană, adresându- se unui popor prieten”, deoareceaceste convergenţe sunt foarte importante pentru cu-noaşterea reciprocă în cadrul uniunii Europene. IoanAurel Pop, cu eleganţa, entuziasmul şi darul oratoriccare- l caracterizează, a adus în atenţia publicului is-toria de aproape 20 de ani a acestei cărţi, care este,de fapt, o sinteză a unei ample lucrări colective în 3volume, peste 1500 de pagini. Cei doi autori au încer-cat cu onestitate şi corectitudine să redea trecutultransilvan, din perspectiva tuturor comunităţilor et-nice şi confesionale care au alcătuit Transilvania.

20


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă ð

ioan Aurel Pop, ioan BolovanStoria della Transilvania

Cosa è, cosa è stata di fatto la Transilvania e come si presenta oggi? Il nome Transilvania (con una prima variante ultrasilvana), pur sem-

brando esotico e antico grazie al suono latino, non s’origina nell’Antichità,ma appena nell’epoca a cavallo tra il I e il II millennio dell’era cristiana esignifica “oltre i boschi” oppure “al di là dei boschi”. Oggi, nel linguaggio co-mune, la denominazione è attribuita ad un’area ampia quasi 100 mila Km2situata a nord dei Carpazi Me-ridionali (le Alpi della Transil-vania) e ad ovest dei CarpaziOrientali, parte integrantedella Romania, che rappresentacirca il 40% dell’attuale superfi-cie di questo Stato. La popola-zione attuale della Transilvaniaconsta di circa 7,5 milioni dipersone (più di un terzo dellapopolazione della Romania), dicui quasi l’80% di etnia romena,circa il 16% di etnia magiara, ilresto di etnia rom, slava, tede-sca ecc. Le più importanti popo-lazioni della storia dellaTransilvania sono state, in or-dine cronologico, i Geto- Daci e iRomani (i cosiddetti latinofoni),nell’Antichità, seguite dai Ro-meni, dai Magiari, dai Secleri e dai Sassoni – nell’epoca Medioevale; solorelativamente di recente i Secleri si sono fusi con i Magiari, mentre i Sas-soni, dopo la Seconda Guerra Mondiale, sono emigrati in massa in Germa-nia, cosicché il quadro etnico si è parecchio semplificato. una tale evoluzioneè stata chiaramente determinata anche da altri fattori che saranno via viamessi in evidenza.

La Transilvania (in ungherese Erdély, in tedesco Siebenbürgen) delxxI secolo reca le tracce di un passato tormentato e assai diverso dai tra-scorsi delle altre regioni europee. Già da un primo sguardo, il peregrino ècolpito, in ugual misura nel paesaggio urbano e in quello rurale, dall’acco-stamento di diversi luoghi di culto, dalle cupole bizantine e neobizantinedelle chiese ortodosse, alle torri gotiche che trafiggono il cielo, dagli architondi delle chiese romaniche alle facciate barocche di altri luoghi di pre-ghiera. In alcune zone, su una superficie di qualche centinaio di metri qua-drati, si possono scorgere chiese ortodosse e greco- cattoliche, vicino a chieseromano- cattoliche, calviniane, luterane o unitariane, situate nei pressi diqualche sinagoga. Moschee non ve ne sono, perché il Paese non è mai statoconquistato e integrato a tutti gli effetti nell’Impero ottomano, e un’emigra-zione recente dalle terre musulmane non c’è stata né si registra oggigiorno.Tuttavia la varietà dei culti religiosi è veramente impressionante. Per esem-pio, nella città di Cluj- Napoca (Clus, Kolozsvár, Klausenburg, Claudiopolis),la capitale tradizionale della provincia, risiedono oggi cinque prelati cri-stiani di rango almeno vescovile (un metropolita ortodosso, un vescovogreco- cattolico, un vescovo calvino, uno luterano e uno unitariano), insiemead un vicario vescovile romano- cattolico, mentre all’interno dell’università“Babeş- Bolyai” (con circa 42 mila studenti, masterandi, dottorandi, docentiecc.) operano ben quattro facoltà teologiche, di cui due adottano come linguadi insegnamento il romeno e due l’ungherese. La Transilvania è l’unico luogoin Europa con un substrato culturale e confessionale così complesso, l’unicoluogo dove i monumenti in stile romanico e gotico coesistono con quelli instile bizantino, rinascimentale, barocco o addirittura in cosiddetto stile Se-cessione (Modern Style, Jugendstil, Art Nouveau). Al di là della Transilva-nia, verso l’est, lo stile romanico sparisce del tutto e quello gotico si fondenello stile moldavo di un antico mondo romeno che oscillava spiritualmentetra Costantinopoli (Nuova Roma) e Mosca (la Terza Roma), sulla via di “Bi-sanzio dopo Bisanzio” (in accordo con la formula di Nicolae Iorga2) oppure– come avrebbe detto Dimitri Obolenski – del Commonwealth bizantino. Ilpaesaggio è dominato da centinaia di chiese bizantine romenein legno, in pietra e in muratura, alcune delle quali costruiteattorno al 1200, da chiese romaniche e gotiche erette dai Sas-soni, dai Magiari e dai Secleri, sempre nel Medioevo, divenute

ioan- Aurel Pop, ioan BolovanIstoria Trasilvaniei

Ce este şi ce a fost de fapt Transilvania şi cum se prezintă ea astăzi? Numele de Transilvania (cu o primă variantă ultrasilvana), deşi, prin

prisma rezonanţei sale latine, pare destul de exotic şi foarte vechi, nu da-tează din Antichitate, ci abia de la cumpăna dintre mileniile I şi II ale ereicreştine şi înseamnă „peste pădure” sau „dincolo de pădure”.1 Astăzi denu-mirea se acordă, în limbajul comun, unei arii vaste (de aproape 100 000 dekilometri pătraţi), situată la nord de Carpaţii Meridionali (Alpii Transilva-

niei) şi la vest deCarpaţii Orientali,parte integrantă aRomâniei, reprezen-tând circa 40% dinsuprafaţa actuală aacestui stat. Popula-ţia Transilvaniei deastăzi este de circa7,5 milioane de oa-meni (mai mult de otreime din populaţiaRomâniei), dintrecare aproape 80%sunt etnici români,circa 16% maghiari,restul fiind romi,slavi, germani etc.Cele mai importan -te popoare istoricecunoscute ale Tran-silvaniei au fost, înordine cronologică,daco- geţii şi romanii(latinofonii) – în An-tichitate –, apoi ro-mânii, maghiarii,

secuii şi saşii – în vremurile medievale; abia relativ recent secuii s- au con-topit cu maghiarii, iar saşii (după al Doilea Război Mondial) au emigratmasiv în Germania, încât tabloul etnic s- a simplificat mult. Fireşte, o ase-menea evoluţie a fost determinată şi de alţi factori, care vor fi relevaţi peparcurs.

Această Transilvanie (în ungureşte Erdély, în germană Siebenbu�rgen)prezentă, a secolului al xxI- lea, poartă urmele unui trecut frământat şi des-tul de diferit de ceea ce s- a întâmplat în alte regiuni ale Europei. Încă de lao primă privire, călătorul venit de departe este frapat, deopotrivă în peisajulurban şi în cel rural, de alăturarea unor lăcaşuri de cult variate, de la cupo-lele bizantine şi neobizantine ale bisericilor ortodoxe la turnurile gotice carestrăpung cerul şi de la arcurile rotunde ale bisericilor romanice până la fa-ţadele baroce ale altor locuri de închinăciune. În unele zone, pe o suprafaţăde câteva sute de metri pătraţi, se pot vedea biserici ortodoxe şigreco- catolice, alăturate unora romano- catolice, calvine, luterane sau uni-tariene, situate în vecinătatea câte unei sinagogi. Moschei nu sunt, deoareceţara nu a fost niciodată cucerită şi integrată efectiv în Imperiul Otoman, iaro emigraţie recentă dinspre tărâmuri musulmane nu a existat şi nu se înre-gistrează nici acum. Dar varietatea cultelor creştine este într- adevăr impre-sionantă. De exemplu, în oraşul Cluj- Napoca (Clus, Kolozsvár, Klausenburg,Claudiopolis), capitala tradiţională a provinciei, rezidă astăzi cinci prelaţicreştini de rang cel puţin episcopal (un mitropolit ortodox, un episcopgreco- catolic, un episcop calvin, unul luteran şi unul unitarian), alături deun vicar episcopal (romano- catolic), iar în cadrul universităţii„Babeş- Bolyai” (cu circa 42 000 de studenţi, masteranzi, doctoranzi, profe-sori etc.) funcţionează patru facultăţi teologice, între care două cu limba depredare română şi două cu limba de predare maghiară. Transilvania estesingurul loc din Europa cu o asemenea structură culturală şi confesionalăcomplexă, singurul loc unde monumentele în stilurile romanic şi gotic co-există cu cele construite în stil bizantin, în cel al Renaşterii, în cel baroc sauchiar în cel numit Secession (Modern Style, Jugendstil, Art Nou-veau). ð F

aCaD. ioan-aurel pop, preşeDintele aCaDemieiromâne. şeDinţă De autoGraFe

21


IUnIe 2018

Dincolo de Transilvania, spre est, stilul romanic dispare cutotul, iar cel gotic se topeşte în stilul moldovenesc, al unei lumivechi româneşti, care a oscilat spiritual între Constantinopol

(Noua Romă) şi a Treia Romă (Moscova), pe calea „Bizanţului după Bizanţ”(în acord cu formula lui Nicolae Iorga) sau – cum ar fi spus Dmitri Obolenski– a Commonwealth- ului bizantin.

Peisajul este dominat de sute de biserici bizantine româneşti de lemnsau de piatră şi zid, unele clădite pe la 1200, de biserici romanice şi goticeridicate de germani, maghiari şi secui, tot în Evul Mediu, devenite în parteluterane, calvine sau unitariene, după secolul al xvI- lea. Sunt impresio-nante numărul şi amploarea bisericilor fortificate din sudul Transilvaniei –cele mai multe de acest fel din Europa –, construite de germani pentru apă-rarea comunităţilor lor de invaziile otomane din secolele al xv- lea, alxvI- lea şi chiar al xvII- lea. La fel, surprind bisericile de lemn, unele cuturnuri de peste 50 de metri, care străpung cerul, mărturie a unui goticrural românesc inegalabil, ilustrat mai ales în nordul provinciei şi în Mara-mureş. Într- un anume sens, Transilvania este o Europă în miniatură, cu-prinzând deopotrivă grupurile etnice şi lingvistice de bază (romanic,germanic şi slav, plus cel fino- ugric) şi principalele religii şi confesiuni (or-todoxă, catolică, iudaică, culte protestante şi neoprotestante etc.) care daupersonalitate continentului însuşi. În această lume transilvană s- au împletitîn Evul Mediu modele spirituale de viaţă răsăriteană (ortodoxă) şi apuseană(catolică), pentru ca timpurile moderne să aducă, alături de ele, o impor-tantă componentă protestantă, una iudaică, alta neoprotestantă etc. Toateaceste modele au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, înpericol, s- au aflat în rivalitate şi în dispută, şi- au periclitat reciproc exis-tenţa, dar au funcţionat până la urmă concomitent şi s- au influenţat reci-proc, conferind unicitate lumii transilvane, cunoscute, de aceea, în anumitecercuri, drept o lume a toleranţei. „Toleranţa” transilvană a însemnat, înfuncţie de realitate, dar şi de interpretarea fiecăruia, acceptare şi respingereîn acelaşi timp, primire şi excludere, egalizare şi segregare, dând societăţiio formă şi o funcţionare sui- generis. Cartea aceasta îşi propune să arate cums- a putut produce acest lucru de- a lungul timpului, care au fost priorităţileşi cum au evoluat lucrurile deopotrivă în context local, regional, naţional şieuropean.

Cum spuneam, numele de Transilvania este dat astăzi uneia dintrecele trei provincii istorice mari (Transilvania, ţara Românească şi Moldova)care formează România, cea mai mare ţară din sud- estul Europei (circa 240 000 de kilometri pătraţi, cam cât suprafaţa MariiBritanii) şi care adăposteşte majoritatea poporuluiromân (circa 20 de milioane de oameni), cel mai nume-ros popor din sud- estul Europei. România, ca suprafaţăşi populaţie, este a şaptea ţară din uniunea Euro-peană. Înţelesul geografic al numelui de Transilvaniaa variat în timp, el referindu- se în Evul Mediu (secolelexII- xvI) doar la o anumită regiune din interiorul ar-cului Carpaţilor, de peste 50 000 de kilometri pătraţi,organizată atunci ca voievodat distinct în cadrul Rega-tului ungariei. ulterior, denumirea s- a extins, prin for-marea Principatului Transilvaniei, care a cuprins şialte provincii, situate spre vest, precum Banatul, Cri-şana, Maramureşul, Sătmarul etc. Procesul în detaliuse va vedea pe parcursul derulării istoriei acestor locurişi a oamenilor care le- au locuit. În mod curent, astăzidenumirea de Transilvania se foloseşte în sens larg,cum spuneam, oamenii referindu- se în vorbirea coti-diană la toată regiunea nord- vestică a României, for-mată din Transilvania propriu- zisă (intracarpatică),Banat, Crişana şi Maramureş. Istoria Transilvaniei trebuie să însemne evo-carea vieţii tuturor locuitorilor care au trăit pe acest teritoriu, din cele maivechi timpuri până astăzi. Nicio experienţă a oricărei comunităţi umane nueste de neglijat, fiindcă „trecutul nu este niciodată mort, el nici măcar nueste trecut” (william Faulkner). Într- adevăr, trecutul este viaţă trăită şirealitate vie, el devenind trecut doar în mintea noastră, printr- o convenţie.

De aceea, în această scurtă expunere, se vor relata frânturi din viaţatrecută a celor mai importante comunităţi, populaţii, popoare şi naţiuni careau trăit pe pământul Transilvaniei, începând cu daco- geţii (primii locuitoricu existenţă certă şi atestată de izvoare incontestabile) şi terminând cu oa-menii care trăiesc aici astăzi.

Fragment din vol. Istoria transilvaniei, Editura Rediviva, 2018Traducere în italiană de Maria Floarea Pop

in parte luterane, calviniste o unitariane dopo il xvI secolo.Il numero e l’ampiezza delle chiese fortificate nel sud dellaTransilvania sono impressionanti – le più numerose di questotipo in Europa –, costruite dai Sassoni per difendere le loro

comunità dalle invasioni ottomane del xv, xvI e persino del xvII secolo.Colpiscono in ugual misura anche le chiese di legno, alcune con torri di al-tezza superiore ai 50 m che svettano verso il cielo, testimoni di un gotico ru-rale romeno ineguagliabile, presente soprattutto nel nord della provincia ein Maramureş. In un certo senso, la Transilvania è un’Europa in miniatura,che comprende sia i gruppi etnici e linguistici di base (romanico, germanicoe slavo, oltre a quello finno- ugrico) sia le principali religioni e confessioni(ortodossa, cattolica, giudaica, i culti protestanti e neoprotestanti, ecc.), checaratterizzano l’identità del continente stesso.

In questo universo transilvano si sono intrecciati nel Medioevo i mo-delli di vita spirituale orientale (ortodossa) e occidentale (cattolica), mentrei tempi moderni hanno introdotto un’importante componente protestante,una giudaica, un’altra neoprotestante ecc. Tutti questi modelli sono stati,per periodi più o meno lunghi, in pericolo; sono entrati in rivalità o in di-spute, hanno reciprocamente compromesso la propria esistenza, pur tro-vando in seguito il modo di coesistere fino al punto di influenzarsi a vicenda,conferendo unicità al mondo transilvano, conosciuto per questo, in certi am-bienti, come un mondo della tolleranza. La “tolleranza” transilvana ha si-gnificato, in funzione della realtà e dell’interpretazione di ognuno,accettazione e repulsione allo stesso tempo, accoglienza ed esclusione, ugua-glianza e ghettizzazione, facendo sì che la società assumesse una forma eun’organizzazione sui generis. Questo libro si propone di mostrare cometutto ciò sia stato possibile nel tempo, quali siano state le priorità e come sisiano evoluti i fatti sia nel contesto locale, regionale, nazionale sia in quelloeuropeo.

Come si diceva, oggi il nome Transilvania è attribuito ad una delle tregrandi province storiche (Transilvania, valacchia e Moldavia) che compon-gono la Romania, il più grande Paese del sud- est europeo (circa 240 milaKm2, più o meno corrispondenti alla superficie della Gran Bretagna) dovevive la maggioranza del popolo romeno (circa 20 milioni di persone), il piùnumeroso popolo del sud- est d’Europa. La Romania, per superficie e popo-lazione, è il settimo Paese dell’unione Europea. Il significato geografico delnome Transilvania è variato nel tempo e si riferiva nel Medioevo (nei secolixII- xvI) solamente ad una specifica regione all’interno dell’arco carpatico,

di oltre 50 mila Km2, organizzata al-l’epoca come un voivodato distinto nel-l’ambito del Regno d’ungheria.

Successivamente la denominazionesi è estesa con la formazione del Princi-pato di Transilvania, includendo altreprovince, situate ad ovest, come il Banato,la Crişana, il Maramureş, il Sătmar ecc.La sua evoluzione sarà vista nel dettagliocon lo sviluppo della storia di questi luo-ghi e dei loro abitanti. Nel linguaggio quo-tidiano, la denominazione Transilvaniaviene oggi usata correntemente in sensolato, con riferimento a tutta la regione anord- ovest della Romania, formata dallaTransilvania stessa (delimitata dai Car-pazi), dal Banato, dalla Crişana, dalMaramureş. La storia della Transilvaniadeve dunque ricordare la vita di tutti gliabitanti che hanno vissuto su questo ter-

ritorio dai tempi antichi fino ai giorni nostri. Nessuna esperienza di qualsi-voglia comunità umana deve essere trascurata, perché “il passato nonmuore mai. Non è nemmeno passato.” (william Faulkner). Il passato è veravita vissuta e realtà viva, e diventa passato solamente nella nostra mente,per pura convenzione. Per tal motivo, in questa breve esposizione, sarannodescritti frammenti di vita passata delle più importanti comunità, popola-zioni, genti e nazioni che hanno abitato la Transilvania, a partire daiDaco- Geti (i primi abitanti di accertato insediamento e attestato da fontiincontestabili) fino alla popolazione che oggi vi risiede.

Storia della Transilvania, frammento, Rediviva edizioni, 2018Traducere în italiană de Maria Floarea Pop

FOTO: Felicia Chiciorangea

ð F

lansare reDiviva. violeta popesCu, ioan-aurel pop,maria Floarea pop, ioan Bolovan

Ioan Bolovan, directorul Institutului de Istoriedin Cluj, Filiala Academiei Române, a subliniat efor-tul autorilor de a trata echilibrat toate evenimenteleşi procesele istorice relevante pentru trecutul Tran-silvaniei, din antichitate până în prezent, şi a amintitcă „această carte în limba italiană vine cumva să oma-gieze în anul Centenarului unirii Transilvaniei cu Ro-mânia generaţia care acum o sută de ani a ştiut săasume cu responsabilitate un proiect politic naţionalde cea mai mare importanţă pentru naţiunea română.unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918se originează în efortul comun al mai multor genera-ţii, de o parte şi de alta a Carpaţilor, din vechiulRegat şi din Transilvania. Generaţiile din epoca mo-dernă care au realizat unirea au inclus persoane, darşi asociaţii, care prin acţiuni constante şi complexe, întimp, au reuşit să menţină individualitatea naţionalăromânească din Transilvania, să educe masele în spi-rit liberal- democratic şi naţional.”

Doamna violeta Popescu, preşedinta CentruluiCultural Italo- Român de la Milano, a mulţumit celordoi autori pentru darul de a încredinţa volumul uneiedituri milaneze de un real prestigiu, care promo-vează valorile culturale de vârf ale României în Italia.

„Este o mare onoare pentru editura noastră ca în anulCentenarului să publice această carte. nu întâmplătora fost aleasă, întrucât volumul se înscrie în obiectiveleediturii, de a face cunoscute publicului din Italia, is-toria şi cultura românească de vârf. Este o obligaţiemorală, cuprinsă într- o viziune profesională, într- ostrategie culturală de care este nevoie în plan euro-pean.”

Traducătoarea Maria Floarea Pop a adus în dis-cuţie, din punctul de vedere al cititorului, un alt maremerit al Istoriei..., acela de a fi accesibilă tuturor şi nudoar unui public de specialitate: „Pe lângă excepţio-nala valoare istorică, este surprinzător cum aceastăcarte curge ca un text narativ, suportat de imagini, pealocuri o privire de ansamblu a evenimentelor, pentrua se cufunda apoi în inima epocii istorice tratate, înlimba documentelor, ca un flash- back, alteori înche-gându- se ca o povestire intertextuală, care te prindeşi face să devină interesant orice detaliu, chiar şiunele date mai aride, tehnice, precum statisticile, pen-tru că toate laolaltă dau chip, făcându- ne să regăsimsentimente şi frământări umane la personalităţi şigrupuri care, pentru mulţi dintre noi, nu sunt altcevadecât nume sau evenimente istorice îndepărtate”.

Evenimentul a fost moderat de prof. CristianLuca, directorul adjunct al Institutului Român de Cul-tură şi Cercetare umanistică de la veneţia, care a pusîn evidenţă importanţa documentară deosebită a aces-tei lucrări în Italia. Din partea Institutului CulturalRomân din Bucureşti, care organizează de 10 aniStandul României de la Salonul International deCarte de la Torino prin reprezentanţa sa de la veneţiaşi prin Centrul Naţional al Cărţii, a fost prezent vice-preşedintele Mirel Taloş care a declarat că „târgurilede carte sunt o oportunitate excepţională de diploma-ţie culturală, de promovare a culturii româneşti înstrăinătate, cartea fiind unul din principalele produsede export cultural pe care le avem. Cel mai importanteveniment din acest an din cadrul Standului Româ-niei de la Torino este lansarea în italiană a volumuluiIstoria transilvaniei. E o oportunitate excepţionalăpentru noi de a aduce în atenţia istoricilor italieni şia studenţilor, a celor preocupaţi de istoria Europei,punctul de vedere românesc cu privire la istoria Tran-silvaniei”. E un motiv pentru care Institutul CulturalRomân va dona această carte bibliotecilor şi universi-tăţilor din Italia.

Rediviva. Biroul de presă

22


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Ne aflăm între cer şi pământ, încâmpie, acolo unde imaginarul di-lată realitatea. Lia Maria An-dreiţă – fiica Bărăganului şi a

Europei – se lasă cunoscută de acasă şi până laîntâlnirea cu acea regină a tapiseriilor care secheamă „la dame à la licorne”. Scriitoare şi di-plomat, ea e una dintre doamnele care ţes, culână şi cuvinte, prezenţa unei fiinţe fantastice, caun inorog, chemându- ne spre un sat aflat nu de-parte de Dunăre. Doctor în drept, membră a uAPşi a Academiei de artă modernă din Roma, LiaMaria Andreiţă are între cele 10 expoziţii perso-nale şi trei internaţionale – la viena, Paris şi ve-neţia – şi a semnat până acum 5- 6 volume deproză şi memorialistică. Dar începem cu tapise-ria.

lia Maria Andreiţă: Tapiseria nu este capictura. Stai în faţa şevaletului, faci doi paşi înspate, vezi, te uiţi, ţi se pare că e puţină luminăacolo, că în colţul ăsta ar trebui înteţită pata deculoare. Aici nu se poate. Aici firul odată pus estepus, iar perspectiva aceasta de îndepărtare nu oai întotdeauna, pentru că eşti concentrat, eşti cuochii în fire, nu ai ansamblul lucrării, nu ai cumsă- l vezi.

Mihaela Helmis: Când a început pentrudumneavoastră gândul acesta că lâna pe care credcă o ştiţi de acasă poate să fie şi altceva decât pu-lover sau şosete.

Sigur că am ştiut de acasă, din copilărie.Mama, de cum păşeam în iarnă, deja aranja răz-boiul – un război orizontal, în care ţesea scoarţe.Dacă nu ţesea pânză sau ştergare. Lâna era pre-gătită dinainte, vopsită, şi sigur că aici am desco-perit farmecul firului de lână. Dar n- am ţesut,n- am intrat niciodată în războiul acela cât eramcopil. Sigur, făceam operaţiunea pe care o fac şiacuma, aceea de a curăţa lâna adusă de la cio-bani. Scoteam cornacii din ea, o spălam foarte,foarte bine, şi după ce se usca, o scărmănam, iartoamna când se linişteau treburile alergam la da-racul de lână. Astăzi am găsit cu greu un daracmanual undeva într- o comună spre Călăraşi,unde merg şi fac lâna val şi apoi o torc şi mergmai departe cu ea la vopsit. Tapiseria presupuneo întreagă infrastructură.

Când aţi tors prima dată?Am tors când eram copil. Sigur, arta fusului

o stăpânesc de atunci şi sunt mândră de ea, maiales că la muzeul Gumelniţa din Olteniţa amaflat că este atât de veche, din vremea acelei civi-

lizaţii, pornind de acum 6500 de ani. Este o maremândrie pentru mine că mă trag din această ci-vilizaţie şi această artă nu s- a pierdut. Asta îmiîncălzeşte sufletul. În casa mea fusul şade lângădicţionare, lângă enciclopedii... Lucrurile seleagă: tapiseria mea cea mai recentă a făcut partedintr- o expoziţie Ave Maria, deschisă cu ocaziaresfinţirii bisericii din Negoieşti, din Bărăgan.Acolo Elina Doamna şi Matei Basarab au zidit obiserică terminată la anul 1649. La câţiva kilo-metri, la Herăşti, se află şi azi un conac desprecare Paul de Alep, la 1653, spune că este un palatatât de frumos cum numai în Franţa mai văzuse.Fratele Elinei- doamna, unul dintre cei mai culti-vaţi oameni ai vremii, udrişte Năsturel, scrie dinporunca domnitorului Pravila mică pe care o şi ti-păreşte la Govora. De fapt, este primul nostru codpenal românesc.

ajungem să ne întrebăm dacă despre cul-tură patriotică, despre cultură generală, desprecultura de specialitate este vorba atunci când undiplomat devine şi artist, dar are la bază şi studiide drept...

Studiile de drept m- au ajutat foarte mult îndiplomaţie. Diplomaţia e o altă artă spre carem- am dus cu toată deschiderea, cu toată puterea,cu toată forţa, cu tot sufletul, aşa cum, de altfel,şi atunci când am început să fac tapiserie tot cudăruire m- am dus, iar cu puţini ani în urmăm- am dus cu dăruire spre literatură. Le iubesc petoate trei în egală măsură...

În lucrarea pe care am intitulat- o naşterealui Iisus am îmbrăcat- o pe Maica Domnului cât sepoate de frumos, pentru că am considerat că esteclipa când într- adevăr este Împărăteasa Lumii.Rămâne o Împărăteasă a Lumii. Trăirea sufle-tească de împărăteasă deplină nu o are decât înmomentul acesta. Pentru că în clipa când este cuIisus la Templu şi bătrânul Simeon îl vede, dejaîi spune că va trece sabie prin inima ei.

aţi îmbrăcat- o în mantie roşie...Am îmbrăcat- o ca pe o împărăteasă! Ştiţi că

este o rugăciune foarte scurtă: „Împărăteasă meaprea bună, nădejdea mea, primitoarea străinilor,bucuria celor întristaţi, apărătoarea celor necă-jiţi, vezi- mi nevoia, dezleagă- mi necazul pe care- lştii, acoperă cu acoperământul tău”... care a fostlăsat la vlaherne. Am citit de atâtea ori acatistulSfântului Acoperământ, dar niciodată n- am bă-nuit că vlaherne este pe pământ. Într- o întoar-cere a mea din Singapore am avut o escală laIstanbul. Şi atunci, traversând Bosfor- Dardanelem- am trezit dintr- o dată că se opreşte maşina, co-borâm şi văd: vlaherne. Mănăstirea. Porţi uriaşede lemn, gard imens din lemn, se deschid porţile,o grădină plină de rozmarin, mănăstirea cuceri-toare, îl şi vedeam pe Sfântul Andrei şi SfântulEpifanie în mulţime şi omoforul coborând asupramulţimii. Aşa a vrut Dumnezeu să fie. Şi îi mul-ţumesc Maicii Domnului, cum, de altfel, îi mulţu-mesc şi pentru lucrarea Crucificarea lui Iisus,pentru că am lucrat 5 săptămâni la ea, şi în fie-care zi Maica Domnului m- a primit în durerea eişi am plâns. Fiecare fir din acea lucrare a fostudat cu lacrimi. I- am închinat- o Elinei Doamna,pentru că ea mi- a deschis această poartă spre su-biectul religios, cu această ocazie a resfinţirii bi-sericii din Negoieşti.

Am avut întotdeauna admiraţie pentrudoamna Cela Neamţu, pentru Ferestrele... ei. Ad-miraţie am avut şi pentru toate doamnele tapise-riei noastre: pentru Lucreţia Pacea, familia Oloiercare lucra pe nişte dimensiuni uriaşe, pentruIleana Balotă.

Când aţi ţesut prima dată, dacă în copilărien- aţi avut voie să intraţi în război? Când aţi intratîn „războiul” acesta?

Am intrat când l- am descoperit pe cel verti-cal. Mi- am construit acest război vertical şi primamea lucrare a fost inspirată din Blaga. Face partedintr-un triptic, se cheamă pietre de râu cu caream debutat la o bienală foarte importantă, în ’84,la Sala Dalles. Era atât de frumoasă această ex-

poziţie, cuprindea atâtea nume mari. Eram debu-tantă între ele, m- am dus în fiecare zi cât a fostexpoziţia deschisă, mi- am cumpărat bilet şi amtot revenit printre toate tapiseriile marilor noştriartişti.

Ce v- a determinat să vă apucaţi să ţeseţi alt-fel decât acasă?

Am revenit şi am ţesut şi, ca acasă, am luatrăzboiul orizontal la Bucureşti, chiar în aparta-ment, şi am urzit la Negoieşti, cu ajutorul tatăluimeu şi al mamei. Am două lucrări realizate şi înmaniera aceasta orizontală. Nu sunt de densita-tea acestora, dar sunt fermecătoare, eu le găsescfoarte interesante. Aş mai exersa şi acum, dar numi- am însuşit cum trebuie arta urzitului; tata s- aprăpădit, mama are 90 de ani şi acum caut pe ci-neva, dar nu mai găsesc.

Şi atunci v- a salvat ghergheful.Da, războiul vertical... pentru că într- adevăr

războiul vertical este pentru toţi tapiserii instru-mentul principal de lucru, iar la dimensiuni marise complică lucrurile.

o lucrare precum această Răstignire, estefăcută, se vede, din două bucăţi...

Da, îţi trebuie destulă dibăcie ca să poţi săîmbini şi să nu strici compoziţia prin această îm-binare a ţesăturii.

Sunteţi autodidact?Nu sunt chiar autodidact în această mate-

rie. Am mers prin atelierele acestor doamne, daram făcut 2 ani la Şcoala Populară de Artă la clasaRoxanei Codiţă, fiica marelui tapiser şi pictorPavel Codiţă. Roxana este un artist de mare va-loare. E un profesor aplicat, cu multă dăruire.

Ce chei nu ştiaţi să folosiţi pentru a ajungede la idee la exprimarea aceasta în lână ţesută?

Sigur, este pregătirea cartonului dinainte,a proiectului, dar mai sunt o mulţime de chichiţeţesând, pe care Roxana, cu multă generozitate, nile- a dezlegat pe parcurs. Tapiseria nu este ca pic-tura. Perspectiva aceea de îndepărtare nu o ai tot-deauna pentru că eşti cu ochii în fire, nu aiansamblul lucrării, nu ai cum să- l vezi.

ne salvează cartonul, lucrarea... anterioară.Aşa este. Într- un fel ar trebui să ne salveze

cartonul, dar nu ştiu de ce, mă abat foarte multde la lucrarea pe carton când încep să lucrez.

Înseamnă că vine ceva din creativitatea ţă-ranului care, de fiecare dată, îşi coace ideile întimp ce lucrează.

Sigur, se poate şi lucrul acesta. Ca orice tu-rist, când am ajuns la Paris, m- am oprit în Mu-zeul de Artă Medievală, acolo unde există câtevalucrări cu titlul la dame à la licorne. Sunt niştelucrări de o frumuseţe rară, semn al unui momentde istorie a decorării interioarelor.

E impresionată de Femeia cu licornă şi Celaneamţu. Cred că toţi cei care se îndeletnicesc cutapiseria sunt. Este pictură ţesută. Este idee în-corporată în această materie, care ne leagă încă şimai mult de ale noastre, din jur.

Tapiseria la francezi a cunoscut o dezvoltarefantastică datorită nobililor francezi care o achi-ziţionau pentru grandioasele lor castele, pentrudecorarea şi încălzirea pereţilor camerelor lormari, pentru un ambient care să le creeze o starebună, la nivelul lor de viaţă... În secolul al xx- leaun mare artist francez, Jean Lurcat, a revoluţio-nat- o. În 1956 el creează un ciclu de zece lucrăriintitulat le Chant du Monde, în care tapiseriafranceză a suportat cea mai înaltă schimbare. Deatunci, artiştii francezi au urmat această manierăde realizare. Lurcat schimbă cu totul maniera delucru, aşa cum, de altfel, şi la noi, neam folositde motivele din scoarţa românească. Cu păsări înOltenia, cu trandafirul din scoarţa moldove-nească, cu motivele geometrice în cea transilvană.Toate astea au fost metamorfozate şi aduse într- omanieră creatoare de fiecare artist în stilul lui.

Între utilitate şi frumos, între a te arăta al-tora şi a- ţi fi cald, iată, apare arta. Şi revin la

Clubul Ideea Europeanăn Mihaela Helmis în dialog cu Lia Maria Andreiţă

Arta tapiseriei

M- am întors acolo cu gândul lasatul copilăriei mele. nu mai este

acela, nici pomeneală! nici tradiţiinu mai sunt. Singurul lucru cares- a salvat în acest sat la ora astaeste biserica. ea avea nevoie de

acoperiş. Şi strecurat aşa, într- unproiect european, de părintele

paroh, biserica a dobândit acestacoperiş şi resfinţirea ei. Dar înrest, satul nu mai are nimic în

comun cu trecutul

23


IUnIe 2018

Femeia cu licronă, la nevoia de a- ţi încălzi pereţii,şi apoi la bucuria sau chiar necesitatea de a nuuita ce au făcut ceilalţi înaintea ta şi a transfi-gura, până la urmă, pentru a te exprima.

Sigur că nevoia de a încălzi pereţii este dinvremea picturii rupestre... Acesta e şi rostulscoarţei româneşti, de a încălzi pereţii şi de a în-cânta ochiul. Ea nu lipsea din zestrea nici uneifete. Că avea un pogon zestre sau că avea zece,scoarţa era nelipsită. Aşezată pe lada de zestrealături de cele câteva macate care făceau bucuriamiresei şi a socrilor, mai ales, că luau o mireasăcu zestre!

aţi avut scoarţă?Da. Şi o am şi acum în camera mea la ţară.

Este absolut superbă, este lucrată de mama meala o migală şi corectitudine indescriptibile. Mamamea este capricorn şi este de o corectitudine ului-toare în ceea ce face, de o hărnicie fără seamăn.În plus, am şi alte scoarţe, de la bunica şi de lastrăbunica.

Ce reprezintă această scoarţă de la mama?Două buchete uriaşe de trandafiri. Cu che-

narul tot din trandafiri. Colţurile sunt de o per-

fecţiune cum nu vă puteţi imagina! E multă mi-gală, e multă dăruire, şi, desigur, şi talent. Înscoarţa românească nu intervenea creaţia perso-nală: se copia un model de la bunici, se copia oscoarţă strămoşească...

Cu aceeaşi atenţie ca şi la un canon deicoană.

Sigur. Exact.pe lângă toate acestea, cred că tot de acasă

aţi învăţat să vă uitaţi în jur. Şi tot ce aţi strâns,trăind într- un fel de la distanţă vieţile celorlalţi,când şi- a găsit timpul, s- a aşezat în cuvinte.

Sigur că m- am întors în casa părintească săfiu alături de mama, care a rămas singură. Lapensionare, la ieşirea mea din demnitatea de di-plomat, am intrat în avocatură. Am practicat operioadă avocatura, dar prăpădindu- se tata, amrevenit acasă, alături de mama, în casa părin-tească, pe care a construit- o tata când s- a întorsdin război. A făcut războiul în ţara Haţegului şia venit mai mult pe jos, aducând o pereche de ha-muri pentru cai, o pereche de cioci încălzite lapiept pentru mama şi o icoană cu Sfântul Nicolae.O iconiţă care mi- a încălzit copilăria, m- a urmăritşi pe care o avem şi acum. Curtea, ca atare, moc-neşte prin anumite colţuri de amintirea celor careau fost în ea. Mi s- a făcut dor de momentul acelacând Petrache Călin, străbunicul meu, se întoarcede la Olteniţa, de la Turtucaia, din bătălie, vinerănit prin Ostrov, noaptea, bate în geam desfigu-rat. Anghelina, soţia lui, simţea că el este, nuscoală cele trei fetiţe, îi deschide, îl spală, îl îngri-jeşte, îl hrăneşte şi dimineaţa în zori el ia căruţaşi caii şi pleacă din nou pe front, de unde nu semai întoarce...

Şi atunci emoţia s- a transformat în litera-tură. Cred că n- aveţi încotro! până una alta, spu-neţi poveştile de mult ale bărăganului.

M- am întors acolo cu gândul la satul copilă-riei mele. Nu mai este acela, nici pomeneală! Nicitradiţii nu mai sunt. Singurul lucru care s- a sal-vat în acest sat la ora asta este biserica. Ea aveanevoie de acoperiş. Şi strecurat aşa, într- un pro-iect european, de părintele paroh, biserica a do-bândit acest acoperiş şi resfinţirea ei. Dar în rest,satul nu mai are nimic în comun cu trecutul. Ci-mitirul este cel care ne alimentează cu amintiri,cu trăiri şi, uneori, îţi dă o mulţumire sufleteascădacă ai pus o floare la un mormânt, dacă ai îm-părţit ceva în memoria celui care îşi doarme som-nul de veci.

unde şi cum stăteau toate acestea atuncicând, diplomat fiind, trebuia să aduceţi cu dum-neavoastră un bagaj de cu totul altă natură pen-tru a reprezenta ţara şi a vă reprezenta pe dvs.?

Am fost un diplomat atipic. La vremeaaceea mă necăjeam câteodată că am această... in-firmitate. Dar ea n- a fost o infirmitate, dimpo-trivă, m- a ajutat foarte mult.

vă referiţi la bogăţia sufletească?Cam aşa. Am încercat, desigur, să reprezint

ţara, dar m- a chemat această artă a diplomaţiei

şi m- am dus cu dăruire. Aveam momente, cânderam în exterior, nu aveam clipă de răgaz şi în-cercam cu greu să depăşesc posibilităţile noastre,ale diplomaţilor, din toate punctele de vedere.

v- aţi făcut şi mulţi prieteni.Mulţi, foarte mulţi. Şi am fost în ţări în care

oamenii de cultură de acolo priveau cu mult res-pect şi cu multă deschidere cultura românească.

Ce vă împlineşte cel mai mult? Ce vă defi-neşte în acest moment pe dvs.: artistul plastic,scriitorul, diplomatul, românca din bărăgan? Cesunteţi, mai ales?

Şefa unei reviste prestigioase de literaturăşi artă mă întreba dacă mă consider ultimul ţăranla Negoeşti. Nu, asta nu! Pentru că ţăranii de laNegoeşti au dispărut de mult, odată cu colectivi-zarea. Odată cu încheierea acestui act nu maisunt ţărani. Deci, nu, nu putem vorbi de lucrulacesta.

nici măcar părinţii dumneavoastră?Mama mea este ţărancă. Are 90 de ani şi...

Nici eu nu mai sunt tânără. Muncesc cu drag peanumite sectoare, dar nu am atâta forţă şi nu gă-sesc oameni care să completeze restul muncii cuputerea lor. Am lăsat o parte din grădină nelu-crată. Mama nu s- a supărat pe neputinţa mea.Anul următor a ţinut minte şi a lucrat singură,cu sapa, acel loc. În felul acesta m- a obligat săumplu zona aceea cu răsad. Într- adevăr, iubireade pământ este fără margini la ţărani. Fără mar-gini.

Ei ştiu una şi bună: pământul trebuie lu-crat.

Aşa este. Nici o fâşie nu pot pierde. Nici câtpui pasul. În grădină am încercat să pun gazon,şi a zis: „Acolo bate soarele, putea să stea o floarefrumoasă”!

Şi atunci? Ce sunteţi? Ce vă împlineşte, ceaţi devenit?

Mă simt bine în oricare din aceste ipostaze.Foarte bine. Acum, de exemplu, îmi reamintescdespre vespasian Pella, despre momentele acti-vităţii mele diplomatice când eram în centrala mi-nisterului. Aveam privilegiul să ajung la ArhivaMinisterului de Externe. Este o zonă atât de in-teresantă, fascinantă de- a dreptul. Am găsit aiciinformaţii, personaje de care n- aş fi bănuit căîncap în neamul ăsta... valori de talie euro-peană...

Câte un Miron Costin sau dimitrie Cante-mir în fiecare diplomat…

Se numeşte vespasian Pella acest diplomat,pe care îl recitesc acum şi încerc să lucrez la ocarte în care să- i fac un loc pe care îl merită. Măsimt bine şi în zona aceasta. Cum la fel de binemă simt ţărancă la Negoeşti, cât pot să fiu, gos-podar, şi cu dorinţa de a- i mulţumi pe toţi ai casei,de a- i hrăni pe toţi înaintea mea, de a sta toatălumea mulţumită, aşa încât să mă culc seara cusufletul împăcat, pentru că a fost o zi rodnică. r

Cartea Rosettei C. La-mont (1927- 2012) –critic de teatru, tradu-

cător şi profesor la mai multe uni-versităţi din SuA şi Franţa – esteprima monografie completă a dra-maturgiei lui Eugen Ionescu. Ad-miratoare înfocată a lui Ionescu,autoarea îi analizează opera cro-nologic şi tematic, oferind cititori-lor un studiu erudit al evoluţieispirituale şi artistice a unui om alcontrastelor, prefaţat cu detaliidin viaţa dramaturgului pe careLamont l- a cunoscut personal, pecare l- a intervievat de nenumă-rate ori şi despre care a scris maimulte lucrări. Întâmplări maipuţin ştiute din copilărie, scenecare l- au obsedat toată viaţa,amintiri de familie, lecturile preferate şi influen-ţele artistice, eşecurile de început anticipează

metodele critice, cea freudiană cuprecădere, utilizate în decodareasimbolurilor şi a trimiterilor cul-turale din piesele ionesciene.

De la „Poznaşul suprarea-list” la „Caricaturistul politic” şi„Clasicul modern”, titlurile capi-tolelor urmează itinerariul „glu-meţului serios” care, prin limbajuluneori pueril, dar niciodată ino -cent al personajelor, prin paro-dieri şi clişee verbale denunţădiscursurile manipulative ale is-toriei oficiale şi ale politicilor decircumstanţă, şi demonstreazăcum intertextualitatea reacti-vează cele mai vizionare texte aleculturii occidentale. Modul criticîn care dramaturgul se rapor-tează la limbaj e legat de concep-

tul de totalitarism, discuţia operei lui fiindplasată sub semnul binomului limbaj- putere.

Mergând cu analiza dincolo de teatrul absurdu-lui, Lamont încadrează piesele ionesciene într- oaltă categorie, cea a „farsei metafizice”, în carefilosofia şi politica se ascund sub masca satirei,forţa fiecărei piese rezidând tocmai în sinteza po-liticului, psihologicului şi a metafizicului. Peaceeaşi linie, autoarea descoperă în Eugen Io-nescu un dramaturg profund marcat de eveni-mentele majore care au avut loc în Europa, ca şide felul în care a rezonat cu războiul şi lagărelede concentrare. De fapt, Lamont are grijă să pre-zinte contextul istoric şi politic în care apare fie-care piesă a lui Ionescu, motiv pentru care multepagini din cartea ei sună a pamflet împotrivaopacităţii intelectualilor francezi care au acuzatde fascism şi ultraconservatorism scriitori pre-cum Ionescu, vaclav Havel şi virgil Gheorghiu,cunoscuţi pentru protestele lor împotriva fascis-mului şi imperialismului sovietic. De aceea Im-perativele lui Ionesco nu e numai un studiuremarcabil, ci şi o naraţiune plină de ritm şi sus-pans despre un scriitor de geniu, iconoclast, alunei epoci tragice, care, cu armele farsei metafi-zice, ne arată „cât de orbi suntem faţă de ceea ceeste esenţial”.

Cartea lui Lamont este o contribuţie ma-joră la exegeza ionesciană, scrisă dintr- o perspec-tivă inedită, provocatoare, pe care iubitorii tea-trului, specialişti sau cititori obişnuiţi, trebuies- o cunoască pentru a înţelege mai bine operaunuia dintre puţinii scriitori români cunoscuţi înlumea întreagă.

Noutăţi editoriale

Rosette C. lamontImperativele lui Ionesco. Politicile culturaletraducere de Petru iamandieditura Ratio et revelatio, 2018

24


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Motto: „Suntem ceea ce apropierea celor din jurul nostru sapă în noi ca firul de apă”

Rodica Braga, vară de sidef

Rodica Braga este o scriitoare cu ocarieră literară bogată, dezvoltatăarmonios pe două planuri ale crea-tivităţii artistice, poezia şi proza.

Opera autoarei impresionează atât în prolifici-tate, cât mai ales în profunzimea mesajului şiacurateţea unei limbi române metaforice impre-sionante prin mereu neaşteptate şi inedite formu-lări poetice. O „contabilitate primară” a volumelorîn proză ale Rodică Braga numără două volumede schiţe, cel de debut, Sângele alb al pietrelor(1972) şi Eternităţi de o clipă (1982), unul deproză scurtă, visând viaţa (2012), două cărţi pen-tru copii, prietenii lui arthur (1986) şi Împăratulvrăjitor (1990), şi opt romane nisipul memoriei(1978), dincolo de dragoste (1979), Singurătatea

pământului (1985, ediţia II- a în 2013), Maia(1988), Fluturele negru (1994), Şi va fi ziua aopta... (2001), adagio (2007), vară de sidef (2010reeditat în 2017). Cea mai preţioasă formulă deexprimare a „inexprimabilului” rămâne însă ver-sul, dovadă fiind cele treisprezece volume de poe-zii: Commentarius perpetuus, parabole, încolaborare cu Mircea Ivănescu (vol. 1 – 1986; vol.2 – 2003), neliniştea cuvintelor (1985), a doua ne-linişte (1997), Stacojiu (2000), visul bufniţei(2003), Făptura din raze (2007), Senin ca- n ou(2009), vânare de vânt (2012), umbra din cuvânt(2013), picătura de arsenic (2015), timp în derivă(2016) şi ametist (2017).

Ambele direcţii de manifestare artistică evi-denţiază profilul unei feminităţi creatoare, sensi-bile şi lucide, atinsă de o neobosită de(ai)moniecreativă. Întreaga operă a autoarei condenseazăpoezia sufletului creator feminin. Atât prin na-tura- i, cât mai ales în esenţă, feminitatea a fostprivilegiată de divinitate prin darul unei duble

creativităţi, căci în (şi din) tainiţa caldă a visce-relor sale, fiinţa- i de sânge şi lumină urzeşte viaţaunei fiinţe umane noi, în timp ce preaplinul spi-ritual al gândului din suflet ţese mesajul pro -zo- poetic atât de necesar sănătăţii şi continuităţiilumii. Oricum, atât în versuri, cât şi în romane,autoarea pare fascinată de adâncurile miste-rioase ale cărnii pe care nu o dispreţuieşte, ci oexplorează cu respectul cuvenit templului con-damnat la perisabilitate menit a găzdui o fărâmăde eternitate: „Miracolul trupului traverseazăconştiinţa” (nisipul memoriei, Cluj- Napoca, Edi-tura Dacia, 1978, p. 19).

Pentru Rodica Braga, proza şi poezia nusunt două genuri literare diferite, de vreme ceambele surprind cu aceeaşi sensibilitate temelegrave ale literaturii: paradoxul vieţii şi al morţii,iubirea ca o căutare de sine, raportul identitate/alteritate, condiţia poetului, vârstele feminităţii.Regăsim în ambele genuri acelaşi limbaj bogat,ambiguizat permanent tocmai din aparenta- i sim-plitate, care trădează dragostea şi respectul filo-logului pentru cuvinte. Poemele sale în versuridevin adevărate ferestre ale unui suflet „atins” deabsolut, aninat ca un fruct copt – imagine împru-mutată de mine, îndrăgită de poetă – între ima -nent şi transcendent pentru a capta atât stră-lucirea apolinică a gândului, cât şi clar- obscuruldionisiac al adâncimilor fiinţiale. Sub pana poeteiRodica Braga, mult mai prozaicul roman devineo amplă expresie metaforică a trăirilor sufleteşti,a mişcărilor tectonice interioare dureroase, redateprintr- o explorare delicată şi realistă a erotismu-lui feminin. Astfel, de la primul, nisipul memoriei(Cluj- Napoca, Editura Dacia 1978), la ultimul,vară de sidef (Bucureşti, Editura Contempora-nul, 2017), romanele Rodicăi Braga sunt creaţiipoetice în proză care vibrează atât prin sensibili-tatea lucidă a confesiunii, cât şi prin acuitateaanalizei societăţii timpului. Proza devine doar oaltă modalitate, mai fluidă, mai generoasă, dar şimult mai pretenţioasă, de a face poezie.

În viziunea Rodicăi Braga, femeia- poetăcontemporană renunţă la feminismul agresiv mi-litant care izolează în genuri artiştii, pentru a- şiafirma cu simplitate şi naturaleţe dubla condiţiecreatoare. De aceea, întreaga sa operă se va ro-tunji în jurul imaginii femeii, surprinsă la toatevârstele (de la copila nevinovată, fascinată de chi-pul sever al tatălui, la adolescenta de 19 ani carese descoperă pe sine prin iubire, la femeia maturărătăcită pe coordonatele căutării identităţii şi, înfinal, bătrâna înstrăinată de ea însăşi şi de ceiapropiaţi, captivă în propria- i fiinţă devenită în-

liliana DanciuRodica Braga. Avatarurilefeminităţii în anotimpul iubirii

nu despre asta este vorba în viaţafiecăruia dintre noi? Despre

căutare de sine, pierdere de sine îniubire şi regăsirea nu întotdeaunaaflată în zodia fericirii? Romanele

Rodicăi Braga vorbesc desprefemei „în derivă”, al căror destin

este influenţat de la bun început deun bărbat, tatăl, pentru ca ulteriorun altul să i se strecoare în suflet

n Modele

Eveniment • Muzeul Naţional al Literaturii Române

Peste 150 de poeţi, din peste 30 de ţări, au participat în luna maila Festivalul internaţional de Poezie Bucureşti

• Cea de a Ix- a ediţie a Festivalului Internaţionalde Poezie Bucureşti (FIPB) a avut loc în perioada14 – 20 mai, în peste 10 spaţii culturale din capi-tală.

• Evoluţia proiectului din ultimii ani, precum şiamploarea prezentei ediţii transformă FestivalulInternaţional de Poezie Bucureşti (FIPB) în celmai important festival de gen din România: peste150 de poeţi din peste 30 de ţări, lecturi publicede poezie, conferinţe, mese rotunde, dezbateri,performance- uri şi recitaluri de jazz, lansări decarte, evenimente dedicate elevilor.

• În cadrul acestei ediţii au fost acordate 3 distinc-ţii.

• Noutatea absolută a acestei ediţii: participareaîn calitate de invitaţi de onoare a mai multor pro-zatori străini şi români.

Luni, 14 mai, în Capitală a debutat ceade- a Ix- a ediţie a Festivalului Interna-ţional de Poezie Bucureşti. Timp de o

săptămână, până pe 20 mai, peste 150 de poeţi dinpeste 30 de ţări s- au reunit la Bucureşti, prilejuindpublicului iubitor de poezie ocazia de a participa lamai mult de 40 de evenimente organizate în 11 spa-ţii culturale cunoscute din oraş: cele două sedii aleMuzeul Naţional al Literaturii Române (str. Nico-lae Creţulescu 8 şi Calea Griviţei 64- 66), BibliotecaCentrală universitară „Carol I” (Calea victoriei88), Librăria Humanitas Cişmigiu (Bulevardul Re-gina Elisabeta 38), Cărtureşti verona (Strada Pic-tor Arthur verona 13- 15), Apollo 111 (Str. IonBrezoianu 23- 25 – Palatul universul, Corp B, sub-sol), Tramvaiul 26 (Strada Cercului 6c), Casa Me-morială „Tudor Arghezi – Mărţişor” (StradaMărţişor 26), Arcub (Lipsani 84- 90).

Noutatea absolută a acestei ediţii o repre-zintă participarea în calitate de invitaţi de onoare

a mai multor prozatori străini şi români. un eveni-ment special îl constituie prezenţa în cadrul festi-valului a scriitorului António Lobo Antunes (Portu-galia).

Programul a inclus lecturi publice de poezie,mese rotunde, dezbateri, performance- uri şi recita-luri de jazz, lansări de carte, conferinţe. N- au lipsitevenimentele dedicate liceenilor, prin programulFIPB = POETRy – FACE TO FACE.

Invitaţii străini – nume consacrate în plan in-ternaţional: Dimitris Angelis (Grecia), Neil Astley(Anglia), Zofia Bałdyga (Polonia), Gaston Belle-mare (Canada), Emma Bennet (Anglia), MarianaBernárdez (Mexic/Spania), Alessio Brandolini (Ita-lia), Rómulo Bustos Aguirre (Columbia), JamesByrne (Anglia), Kenia Cano (Mexic), Anne- JamesChaton (Franţa), Susan Curtis- Kojakovic (Anglia),Najwan Darwish (Palestina), Eduard Escoffet (Spa-nia), Tony Frazer (Anglia), Albane Gellé (Franţa),Petr Hruška (Cehia), victor Ivanovici (Grecia/Ro-

25


IUnIe 2018

chisoare) în momentele cheie ale devenirii ei.Aproape de fiecare dată, personajele femininesunt surprinse în mediul anodin al spaţiului fa-milial, văzute prin intermediul unui personaj-na-rator pe care- l intuim întotdeauna a fi tot ofemeie. Dacă în proza psihologică a Hortensiei Pa-padat- Bengescu, personajul reflector surprinde cuobiectivitate şi luciditate evoluţia psiho-emoţio-nală şi sentimentală a celorlalte personaje, înproza Rodicăi Braga se remarcă un eu narator su-biectiv care se apleacă asupra propriului sine cuo obiectivitate camilpetresciană, pentru a reda cusensibilitate de poetă şi luciditate de filolog miş-cările interioare ale complicatului suflet feminin.

Spaţiul narativ al romanelor Rodicăi Bragaeste populat de o diversitate de personaje femi-nine încadrabile unor anumite ipostaze specifice:fata frumoasă, dar prea grăbită să devină femeie,a cărei frumuseţe devine o „armă” într- un „războial sexelor” care exclude de la început iubirea; fe-meia- plantă carnivoră, a cărei sexualitate este omagie puternică, imposibil de controlat, marcândtragic destinul bărbatului- trestie, devorat şi con-sumat în totalitate, până la extincţie; femeia-dia-mant, strălucitoare şi preţioasă, ascunsă însăînapoia unei rugozităţi şi asperităţi de „metaldur, colţuros, fierbinte şi rece în acelaşi timp, lip-sită de moliciuni ascunse şi rotunjimi calme, odih-nitoare” (Ibidem, p. 17). Chiar dacă domină scenavieţii narative, erotomane, puternice sau sensi-bile, exotice sau placide, sincere sau teatrale, per-sonajele feminine din romanele Rodicăi Bragatrăiesc în zodia masculinului, sub steaua tatălui,fie ca prezenţă intimidantă sau superficială, fieca absenţă dureroasă. Destinul eroinelor romane-lor Rodicăi Braga este influenţat, aşadar, de pre-zenţa sau absenţa bărbaţilor din viaţa lor, înprimul rând a tatălui şi mai apoi a iubitului. Iu-birea presupune o călătorie primejdioasă, dar ne-cesară a sinelui spre fiinţa unui străin care vaadăposti în sufletul său şi o bucăţică din celălalt.Când iubirea moare sau întâlnirea cu fiinţa Ce-luilalt este ratată, iubirea devine un „nevinovatjoc de- a baba oarba” şi se produce regăsirea desine, iar celălalt (re)devine „străinul, omul realdesprins din ţesătura complicată a afectivităţiitale exagerate” (nisipul memoriei, p. 16).

Dacă e să ne limităm la primul roman al au-toarei, menţionat mai sus, şi la ultimul, consta-tăm că felul cum eroinele anonime din nisipulmemoriei, Despina, victoria, Liana din vară desidef (Bucureşti, Editura Contemporanul, 2017)trăiesc iubirea este marcat de relaţia pe care tatăla construit- o iniţial cu mama şi apoi cu fiica. Ast-fel, nisipul memoriei începe cu o frază profundneliniştitoare cu privire la marcajul emoţionalprodus asupra copilei de banala plecare a tatăluidin încăpere, anticipându- se alte două teme ma-jore ale scriiturii autoarei, cea a singurătăţii şi aalterităţii: „Plecarea tatei a vărsat în sufletul tăuapa călduţă a tristeţii. Se părea că pleacă defini-tiv, deşi, aparent, aceasta contase ca prima voas-tră întâlnire” (nisipul memoriei, p. 5). În scenafinală, revine imaginea tatălui, prin conciliereabine venită dintre tată şi fiică, marcată de încer-carea stângace a amândurora de a vindeca răniletrecutului printr- o reevaluare a raportuluieu- celălalt, de data aceasta fără ca prezenţa tată-

lui să mai degaje asprime, tristeţe şi teamă, cidoar siguranţă şi bucuria de a fi împreună: „Erasuficient că prezenţa lui, de data aceasta atât dedensă, îmbibată de o sumedenie de miresmevechi, aproape uitate, prezenţa lui la început je-nantă, apoi îmbogăţită de elemente emoţionante,neaşteptate, de forţă şi slăbiciune, de căldură şirezervă, devenise, oarecum, un bun al tău, unlucru lăsat în păstrare, a cărui contemplare, dincând în când, ţi- ar fi putut aduce înseninare,poate chiar ceva curaj” (nisipul memoriei, p. 154).Însăşi formula narativă inedită adoptată de scrii-toare în acest prim roman, povestirea la persoanaa II- a realizată de către un personaj- adresantmisterios, un posibil alter ego al eroinei, permitedeveloparea filmului gândurilor şi a sentimente-lor tinerei protagoniste în legătură cu experien-ţele trăite. E ca şi cum o prezenţă discretă ar fi„locuit” în fiinţa protagonistei, devenind totodatăumbra ei, iar noi bănuim că această voce narativăomniscientă care- şi ajută eroina să pătrundă în-ţelesul ascuns al experienţelor ei este prozatoareaînsăşi. Rodica Braga mărturiseşte că, de- a lungulscrierii romanului, s- a dedublat pentru a pă-trunde cât mai adânc în „viaţa de hârtie” a aces-tuia: „Există ceva în cartea aceasta care îmiprovoacă o nemotivată teamă. Cred că ideea căam fost atât de adânc, de mult, de total în ea. Dis-tanţa, acum, mi se pare imensă, incredibilă, iarîn toate acele tendinţe obscure şi dureroase de atrăi altfel, în felul particular al eroinei, s- au cica-trizat în mine odată cu terminarea cărţii. Dar nuşi dorinţa ca, prin scrisul meu, să tulbur. Căci atulbura pe cineva, înseamnă a- l obliga să medi-teze, chiar dacă lucrurile la care va medita nu- ivor face întotdeauna plăcere” (nisipul memoriei,coperta exterioară).

vară de sidef este romanul unei femei carese pierde şi se regăseşte pe sine prin intermediulunei poveşti de dragoste. Regăsim aceeaşi obse-dantă căutare a identităţii şi a sensului existen-ţial în raport cu familia şi cu societatea a uneieroine provenite dintr- un mediu social modest,sensibilă şi inteligentă, însă prea puţin preocu-pată să placă. Douăzeci şi nouă de capitole suntstructurate rotund, începutul fiind totuna cu fi-nalul, o noapte albă de Anul Nou, când desprin-derea unei petale din floarea de Crăciun provoacăîn sufletul fragilizat de durere al Despinei o teri-bilă furtună de senzaţii şi sentimente legate depierderea copilului şi a bărbatului iubit. Finalulprimului capitol surprinde o autocaracterizaresuccintă şi tristă a eroinei într- o frază care riva-lizează ca intensitate şi dramatism cu cea camil-petresciană din ultima noapte de dragoste, întâianoapte de război, prin intermediul căreia suntconcentraţi doi ani şi jumătate de dragoste şi ge-lozie: „Aveam douăzeci şi patru de ani, dar era caşi cum aş fi trăit un veac” (p. 8).

Proza poetică a Rodicăi Braga propune unfeminin sensibil, inteligent, puternic interiorizat,prins în cotidian, în sarabanda vieţii, văzută casumă a deciziilor personale, dar şi ale celorlalţi.Din nou remarcăm dezechilibrul emoţional indusîn familie de absenţa figurii masculine, soţulcare- şi părăseşte nu numai soţia, ci şi fiicele „cuseninătatea unui măcăleandru ce şi- a găsit altăcreangă de pe care să- şi emită melopeea” (vară

de sidef, p. 11). Plecarea soţului o infantilizeazăpe femeia matură, dar le maturizează înainte devreme pe cele două fete. Povestea de iubire cuMatei, un tânăr mai în vârstă, serios şi educat,dintr- o familie „bună” şi bine consolidată, se înfi-ripează lent, dar profund în sufletul sincer alfetei. Descoperim o adevărată poezie a erosului.Iată, spre exemplu, o descriere inedită a sărutu-lui, într- o frază lungă cât un sărut pătimaş dat penerăsuflate: „Buzele lui mă compuneau cu atentarâvnă a sticlarului, dogoreau şi trimiteau până încel mai îndepărtat şi necunoscut loc al trupuluimeu o fierbinţeală dureroasă, cotropitoare, lipsităde blândeţe, vehementă chiar, buzele lui mă des-fiinţau, mă ridicau de la pământ ca pe un fulg, cape un nimic, pentru ca, în secunda următoare,să- mi toarne în vene plumb, să mă întunece, sămă reducă la o materie răcită, inertă, mai grea capământul, buzele lui erau cercuri de foc prin caretreceam ca un tigru ce- şi descoperea această abi-litate, buzele lui mă citeau, mă silabiseau, buzelelui îşi interpretau propriul cântec la naiul ce- l fer-meca, buzele lui spulberau orice urmă de împo-trivire şi mă ţineau în puterea lor cum vântuljoacă o frunză” (Ibidem, p. 24). Iubirea devine,aşadar, acţiune concentrată a persoanei iubite dedesfiinţare şi de reînfiinţare a celuilalt, care setrezeşte invadat şi deposedat de propriul sine,până în punctul când apropiaţii remarcă lipsa deasemănare cu cel ştiut dintotdeauna. Comparativcu viaţa, „o picătură de oţet ce- ţi arde stomacul”(Ibidem, p. 251), iubirea are „gustul apei, stâm-părător, domolind şi sete şi stare de rău, şi foame(...)” (Ibidem, p. 248). Moartea mamei lui Mateitrezeşte în sufletul bărbatului sensibilităţi şiscrupule neaşteptate legate de copilul său cu oaltă femeie, victoria, şi provoacă despărţirea celordoi îndrăgostiţi. Întâlnirea cu Danilo Battista, unalt suflet nefericit, o determină pe Despina să ex-perimenteze iubirea- prietenie, prea fragilă, însă,ca să reziste presiunilor venite din partea iubi-rii- pasiune. Din nefericire, nici iubirea- pasiunenu poate supravieţui unui şoc mult mai puternic,cel al pierderii copilului, care trezeşte cea maipură şi altruistă formă de iubire. „vara de sidef”devine imaginea anotimpului iubirii dintre Mateişi Despina, care i- a unit, dar, imprevizibil, i- a des-părţit în triste existenţe insulare. urmând cuvân-tul profetic al bunicii, „vâsliţi!”, poate vor reuşisă se îndrepte într- un alt (ano)timp unul spre ce-lălalt spre a se regăsi. Pentru aceasta, femeiapierdută de sine trebuie să se recapete, să- şicaute „direcţia, locul, nordul cu al său muşchi ali-nător” (Ibidem, p. 312), iar aceasta nu se poateface decât în singurătate.

Nu despre asta este vorba în viaţa fiecăruiadintre noi? Despre căutare de sine, pierdere desine în iubire şi regăsirea nu întotdeauna aflatăîn zodia fericirii? Romanele Rodicăi Braga vorbescdespre femei „în derivă”, al căror destin este in-fluenţat de la bun început de un bărbat, tatăl,pentru ca ulterior un altul să i se strecoare în su-flet. Fiecare poveste de viaţă a unui personaj fe-minin al autoarei este o combinaţie alchimicăunică de picătură de oţet într- un volum mai micsau mai mare de apă. r

mânia), Maarja Kangro (Estonia), Rolando Kattán(Honduras), Aušra Kaziliûnaitë (Lituania), Dou-glas Kearney (SuA), Marco Lucchesi (Brazilia), Isa-belle Maurel (Franţa), Bruno Mazzoni (Italia),Călin- Andrei Mihăilescu (Canada), wanda Mihu-leac (Franţa/România), Jan H. Mysjkin (Belgia),Davide Napoli (Franţa/Italia), Corina Oproae (Spa-nia), Eugene Ostashevsky (Germania), Holly Pes-ter (Anglia), Clare Pollard (Anglia), Jean Portante(Luxemburg), valter Raffaelli (Italia), SébastienReichmann (Franţa), Pamela Robertson- Pearce(Anglia), victor Rodríguez- Núñez (Cuba), RenatoSandoval Bacigalupo (Peru), Karl Schembri(Malta), w. Mark Sutherland (Canada), BonnieTchien (Franţa/Taiwan), Eugénia de vasconcellos(Portugalia) Arvis viguls (Letonia), Jordi viral-longa (Spania), Matei vişniec (Franţa), Bruceweigl (SuA), Erica Zingano (Germania).

Poezia română a fost reprezentată de unnumăr impresionant de autori, din toate genera-ţiile.

Evoluţia Festivalului Internaţional de PoezieBucureşti din ultimii ani, precum şi amploarea edi-ţiei din acest an a transformat Festivalul Interna-ţional de Poezie Bucureşti (FIPB) în cel maiimportant festival de gen din România.

„Festivalul Internaţional de Poezie Bucureştireprezintă o iniţiativă culturală absolut necesară

în contextul uniunii Europene şi al valorilor cultu-rale comune promovate prin intermediul acesteia.La momentul primei ediţii, în 2010, Bucureştiul senumăra printre puţinele capitale europene care nuorganizau şi găzduiau un festival de gen de mareamploare. FIPB a suplinit, la scurt timp de la apa-riţia sa pe scena culturală românească, acest defi-cit, iar astăzi aduce poezia ca gen literar major, darşi poeţii şi vocile lor distincte, în atenţia unui publiclarg, pasionat de diferitele forme de expresie poe-tică. Timp de o săptămână, bucureştenii s- au bucu-rat de evenimentele la care i- am provocat săparticipe, mult mai numeroase şi variate faţă deediţiile anterioare, dedicate tuturor vârstelor, de lacei mai mici, care în cadrul unor ateliere inedite audescoperit alături de noi poezia contemporană, lacei maturi, (ne)cunoscători de limbaje poetice, toţiavând acum acces nemediat la acest fenomen viu,în continuă transformare. O perspectivă de ansam-blu asupra poeziei contemporane din întreagalume, o săptămână interactivă şi dinamică, în ca-pitala mondială a versurilor”, a declarat conf. univ.dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Naţional alLiteraturii Române.

Organizatori: Primăria Municipiului Bucureşti, Mu-zeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti

Proiect cultural finanţat de Ministerul Culturii şiIdentităţii NaţionaleCo- organizatori: Biblioteca Centrală universitară„Carol I”, Institutul Cultural RomânParteneri: Teatrul Dramaturgilor Români, Cărtureştiverona, Librăriile Humanitas, ARCuB – Centrul Cul-tural al Municipiului Bucureşti, Canada Council forthe Arts, Latvian writers’ union, Ministry of Cultureof the Republic of Latvia, Ambasada Regatului ţărilorde Jos în România, universitatea Hyperion – Facul-tatea de Arte, Point, Apollo 111, Tramvaiul 26, EuroCulturArt, Clubul uNESCO- Adolescenţii, Cafeneauacritică, Asociaţia Jumătatea Plină, vINARTECoproducător: Radio România Culturalun eveniment reflectat de TvR 1, TvR 3Eveniment recomandat de Radio Guerrilla

Parteneri media:RFI România, Radio Romania Cultural, Observatorcultural, Agenţia de carte, Contemporanul, Dilemaveche, Hotnews, Agerpress, Zile şi Nopţi, Nine o’clock,Evenimentul zilei, Bucharest City App, Think outsidethe box, Arte şi meserii, Cinemap, Ziarul Metropolis,Bookaholic, Blitz Tv, Tango – Marea dragoste,DcNews, Iqads, Iqool

Proiect co- finanţat de AFCN – Administraţia Fondu-lui Cultural Naţional

26


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

ĂHoria Zilieru • 85

„Denunţat” ca orfic nemântuit, „vân-dut livrescului”, de o impresio-nantă cultură poetică, dar fărămorgă doctorală, Horia Zilieru (pe

adevăratul său nume Gheorghe Iancu) şi- a oferit,cu câţiva ani în urmă, o monumentală antologie(808 p.) în colecţia Ediţii critice a casei editorialeprinceps Edit. Reluând un titlu vechi (astralia,1976), opusul pomenit era o selecţie riguroasă, be-neficiind de o prefaţă a lui Daniel Corbu, un bu-chet bogat de referinţe critice plus un studiu doct,în chip de postfaţă, semnat de Ioan Holban. Ar-geşean din Racoviţa (n. 21 mai 1933), „ieşenizatdefinitiv”, Horia Zilieru este – ştie toată lumea –un poet spectaculos-sentimental, virând spre unlirism ermetizat, fiind un discipol declarat al luiArghezi şi Ion Barbu. El recidiva editorial, rea-mintim, în 1961, în celebra colecţie luceafărul, cuvolumul Florile cornului tânăr, prefaţat de OtiliaCazimir; din care astralia (2008) foloseşte doartrei texte. Ar mai fi vorba, la un examen scrupu-los, de o plachetă locală, uitată (Fluierul, 1959),adunând zvâcniri lirice, din care n- a reţinutnimic. Să nu uităm că veritabilul debut fusesegirat de George Mărgărit (Iaşul nou, 1952), pelinia unui tradiţionalism delicat, aparţinând unuiorfevru topind varii influenţe. Fiindcă, în timp,cel care se anunţa fie tumultuos, publicând, depildă, Melancolie de vulcan (2001, 2004) sau sereplia elegiac, invocând religios „floarea paştei”(vezi Mirii paradisului pierdut, 2000) şi- a câştigatşi a impus un stil (inconfundabil!), vădind o in-venţie lexicală neostoită, împinsă în răsfăţ, es-tompând dramaticul (presupus) şi, cu zel expe-rimentalist, un „suprarealism calofil” (enciclope-dism, exhibiţionism, chiar dadaism pe alocuri).Caligraf împătimit, aşadar, cordialul Horia Zi-lieru este şi ceremonios, declamativ- jubilativ, tea-tral pe fundalul unei sensibilităţi baroce, deve-nind fastuos- criptic. Încât astfel de preţiozităţibaroce, livrate de un imaginativ febril şi subtil,cu abilităţi de prestidigitator, interesat de canta-bilitate, de asociaţii insolite, divulgând un răsfăţludic, cu împerecheri şi înşiruiri în abuz (calam-burul, sincopa etc. sunt la mare cinste), aglome-rează mesajul, cu dorinţa (supremă!) de a- lestetiza. Trubaduresc, îmbătat de calofilie, poetul– deşi îşi comunică stările, bântuit de „atavicamelancolie” – nu pare, finalmente, interesat deconţinut, ci doar de „spunerea” lui, într- un anu-mit fel, tangentă gratuităţii, cochetând cândva cunevroza simbolistă (observase Eugen Simion),deloc preocupat, însă, de mareele modei (literare).Nesincronic deci, el pare, mai degrabă, îndatoratrecuzitei macedonskiene. Odată cu orfeu îndră-gostit (1966), Horia Zilieru recunoştea (implicit)descendenţa simbolistă; iar Gh. Grigurcu vedeaîn poetul pe veci ieşean („am venit, ca să nu maiplec”, spunea el într- un interviu, tras de limbă deN. Busuioc), „un ultim descendent al şcolii lite-ratorului”.

vânând sonorităţi livreşti, Horia Zilierupropune gesticulant o aluzivă erotică ceremo-nioasă, în decor funebru, o „neagră nuntă” printre„candeli şi ruini”, când „agonizează crinii în ce-tate”, cu amanţi pali, parcuri siderale, roze pu-tride etc. Altfel spus, invitându- ne în „ocna deroze”, el reactivează, s- a observat, „figurile sim-bolismului astenic” şi dovedeşte, în plină narcoză(invocând, ritualic- adorator, hymera, crinii, roza,nevroza etc.) şi „zburdălnicie filologică”, împinsăîntr- un „ludic lexical”, artificializând – prin inge-nioase jocuri lingvistice – melancolia grea şi „ur-giile amorului”. Evident, nucleul erotic, reverbe-rând într- o imagistică barocă, este centrul degreutate al universului său liric. Dar, să notămimediat, o limbă măiestrită „lucrează” în slujbaunui cavalerism anacronic, ferit de accese de mi-

zantropie ori suspiciuni insalubre. Acest pathoserotic, slujit de vocabule rare, trezind la viaţă pa-gina cronicărească (arhaisme, dar şi cuvinte in-ventate, tăgăduind cumva efortul belferesc), vi-sează muzicalitatea, vânând „sunete eleusine”;suavitatea imaginativă şi dispoziţia ludică îşi daumâna pe tipar suprarealist. Ca mag muzical, cums- a spus, Horia Zilieru, închipuind – în „stupinacărţii” – o „patrie nirvană”, vădeşte abilităţi teh-nice îndelung probate. Experimentalismul său,acea râvnită „stare acrobată”, se bazează – nufără caznă – pe o impresionantă forţă de absor-bţie, intimizând variate coduri culturale. Îl ajută,negreşit, şi „grefa valahismului”. Presiunea inter-textuală rodeşte; dedat la jocuri lexicale, mane-vrând dexter combinatoria, el stăpâneşte „limbacu altoi şi spini” (cum zice într- un Cântec de ador-mit Joshua- Emmanuel, dedicat nepotului ajuns„printre streini”). un orfevru, aşadar, acest poetvenit parcă dintr- o altă lume, descins dintr- ununivers floral, populat sufocant cu roze şi crini:„În roză- i templul nostru pe vecie”. Şi care, acu-zând „sindromul rozei” (putridă), vestind meta-morfoza fluturelui (altă prezenţă obsesivă) din„crisalida de neant”, anunţă şi teama de murire:„Acu Doamne la- înserare / gura plânge a sme-rare” (v. patimile după anton pann). Travaliulsău, filtrând virilul chin, zăvorând tâlcuri şi des-coperind depozitări arhaice („viruşii din vremi pa-triarhale”, „tăbliţele hittite”) pe claviatura rafi-natelor sale exerciţii poeticeşti, pendulează, fărăîncrâncenare, între extaz şi deşertăciunea humei,vizând momentul po(h)etic. Care nu întârzie a seînfăţişa nici în cea mai proaspătă „fantasie eroti-coComică”, adică în cea mai recentă carte a sa(Exodul cuielor însângerate, Editura Junimea,2017), trimiţând, se înţelege, la jertfa cristică;adică „la sorginte”, redeşteptând un „vlăguitmelos”.

Suspectat că ar fi protocolar- histrionic, cân-tând cu exces imagistic „melancolia cărnii tică-loase”, poetul învaţă „liubovirea”; retorica saamoroasă cade însă în abstract. Meditaţia ele-giacă devine o geometrie criptică, cantabilă, to-tuşi. Afişându- şi blazonul de cuceritor (insa-ţiabil!), înscenând cu virtuozitate, dar şi cu pre-ţiozităţi stilistice (obositoare prin aglomeraţie) unzel curtenitor afectat şi aferat, Horia Zilieru sedovedeşte de fapt un contemplativ. Rafinat, des-igur, trubaduresc- ermetic, plonjând în gratuitate.Elanul său erotic nu e şi donjuanesc; mai degrabăpropune, anunţând reţeta brebaniană, „descrie-rea” ca posesie, descărcându- se prin volute ro-mantice „în gol”, într- un „cer imaginar”, înnumele unei iubiri astrale (invocând „atomide- amor”). Drama, dacă e, se consumă la nivelullimbajului. Iar truverul din levant, dedulcit laaventura limbajului, un „vechi amant printre fan-tome”, dincolo de ceremonie, teatralitate şi pre-ţiozitate, cosmicizează Erosul şi are ca scopsuprem estetizarea lui. Pe urmele lui Aurel Sasu,putem spune şi noi că poetul trubaduresc, „tra-vailleur”, oficiază neobosit o absenţă, digitaţiilesale chemând platonic o muză inocentă, de sursălivrescă: „E- atâta elegie în fereastră / şi- aştept,aşa din cărţi să te desprinzi / în rochia subţire şialbastră / Ca irişii grădinii suferinzi”. Stili-zându- şi suferinţa, barochizând galanton, cu ire-presibile delicii livreşti şi efecte muzicale, acest„prinţ trist” pare a alerga după o himeră; contem-plativismul său, căzut în adoraţie, evocă umbraparadisului (altfel spus, frigul erotic), fără a trezi,însă, jelania ori suspine hohotitoare, precum odi-nioară Conachi şi alte „spirite întemeietoare” dinzorii poeziei. E vorba aici de amorul sacru, tem-perând efluviile senzualităţii şi ispitele carnale(chiar dacă anatomia feminină se insinuează ob-sesiv), sublimând prin filtru cerebral dezlănţui-

rile pasionale: „în carne încolţind melancolii”, ziceîntr- un loc poetul; sau, în altă parte: „un pal bobocîn piept melancolia”. Ceea ce, în lectura lui DanielDimitriu, într- o veche şi excepţională analiză, arînsemna o castitate polară, descătuşând voluptăţiimaginare.

Să nu uităm că frenezia declamativă, de unceremonial desuet, cu flexiuni arhaizante, se con-sumă într- un decor macabru- artificios. Poetulvorbeşte despre „putrida auroră”, „viermi desafir”, „albul de lingoare”, „fagurii humii”, plim-bându- ne printre urne şi osuare. Şi încă: „tenebrede ninsoare pură”, „roze în comă”, „floare de ca-davru” etc. Într- o astfel de lume în destrămare,dezvrăjită, populată cu imagini funerare, gestulsău se vrea salvator. Chiar dacă, sedusă de sub-tilităţi formale, poezia sa, de o vetusteţe voită, pă-cătuind prin fervoare şi abundenţă, vizitată depericolul (real! al) autopastişei, îndatorată unei„matriţe” se comunică „la nivelul sonorităţilor”,nota – pătrunzător – acelaşi Daniel Dimitriu.

Trecut (nedrept) la dicţionarizaţi în istoriamanolesciană, Horia Zilieru, navigând cu duhludic printre efuziuni, patetisme şi răsfăţ, vădeşterăbdare artizanală şi nu îmbrăţişează reflexivita-tea uscată. O bucurie livrescă, mereu proaspătă,întovărăşeşte traiectoria sa lirică. E curios cum,în generaţia sa, re- descoperind febril, recupera-tor, poetica naturalului şi nevoia de sinceritatedupă eclipsa dogmatică, el s- a îndreptat decis în-spre ermetism (personalizat, fireşte), navetândmanierist între scenariul orfic şi gramatica ero-sului, cum ne reamintea Daniel Corbu în acea„scurtă disertaţie” însoţitoare. În tabloul liricii deazi, autorul astraliei, un poet- spectacol, ocupă unloc distinct; gesticulant, clamoros- simpatic, elpare o „statuie vivantă”, crede (şi nu se înşeală)concitadinul său Călin Ciobotari. Pentru HoriaZilieru, presimţind „sublima înnoptare”, impliciteclipsa fiinţei, poezia, purtând „ştampila persona-lităţii” rămâne colacul de salvare, anunţând rea-bilitarea sinelui, împotrivirea la rău şi dezordine,refuzând ura care nu oboseşte în lume. Adicăviaţa (lui) magică.

Faţă de congeneri, Horia Zilieru, păcătuindprin „imagism excesiv”, pare a suferi tocmai de undeficit de imagine. Gratuita sa poftă inventivă,scoţând efecte speciale, bine strunită prozodic subarmura versului clasic, în pofida debordanţei, n- atrezit decât un ecou surdinizat. Dar poetul ofi-ciază „ca un ispirat”, constata Liviu Grăsoiu. va-rietatea prolixă, rafinamentul cantabil, calofilia,teatralitatea etc. l- au fixat (definitiv?) sub lespe-dea unor judecăţi false. A vedea în Horia Zilierudoar un spectator manierist, restrâns la partituraunui elegiac solar, eclipsând conştiinţa tragică,înseamnă a păgubi vinovat încărcătura problema-tizantă a cărţilor sale. volum- sinteză, astralia îiprovoca lui Theodor Codreanu ispita de a cercetaacribios „cum a fost primită” poezia orficului Zi-lieru, altoind valahismul în spaţiul ieşean, ca„spaţiu arhetipal” al poeziei. „Dansul în armură”al poetului îl conducea, inevitabil, spre o concluziefermă: dincolo de afinităţile elective cu Ion Barbuşi „slăbiciunile” argheziene, dincolo de adopţiu-nile stănesciene, nucleica temă orfică recupe-rează, prin recosmicizare, sensuri uitate şiîncearcă, în pacea posterităţii, o „împăcare” întrecoloşi. Ca împătimit orfevru, Horia Zilieru ră-mâne un arbitru al eleganţei. r

Adrian Dinu RachieruUn ucenic „stihurgos”

Vânând sonorităţi livreşti, HoriaZilieru propune gesticulant o

aluzivă erotică ceremonioasă, îndecor funebru, o „neagră nuntă”printre „candeli şi ruini”, când„agonizează crinii în cetate”,

cu amanţi pali, parcuri siderale,roze putride

lamento pentru femeia singurăa fi singură ce moarte a fi singură în gândca lupoaica părăsită în pădurea de aramăo lupoaică bând din suflul haitei depărtat urlândsângerând în cer tăcerea dincolo de-a vieţii vamă

aburul îi spală trupul trupul în al iernii ringdar lupoaica e femeia prin seismele stelarearmă de atac dispreţul şapte sfeşnice se stingsfeşnice cu şapte braţe şapte mâini crepusculare

sfeşnicile dezgropate din pământ ebraic sfântfiecare duh e singur fiecare duh o datănegurosul taur este în oglinda de pământşi amanţii muribunzii dor de moarte oarbă cată

mor în ea a doua oară dor de trandafir deschisscufundat în marea moartă ———- val şi formă visătoarefără limba funerară plângând tristul paradiscoapsele la sare-n ocnă sânii la spânzurătoare

lupii urmăresc prin ceaţă un poet şi un asindouă forme avangarde ————- te(a)ma de singurătate— acuzat este poetul e un subiect vergin— acuzat este asinul e un predicat şi-n spate

duce un poet în craniu o femeie dezbrăcânddar femeia e lupoaica în pădurea de aramăo lupoaică bând din suflul haitei depărtat urlândsângerând în cer tăcerea dincolo de-a morţii vamă

în femeie îşi alege vizuina de pământşi femeia o târăşte-n spaţiul lacrimii de aurşi lupoaica urlă-n oase printre stârvuri de cuvântsă nu mai vorbiţi de aur să nu vorbiţi de laur

să nu mai vorbiţi de taur din femeie-amanţii ruprup un subiect ————- poetul/te(a)ma de singurătateîn lupoaica hăituită nenăscuţii pui de luppredicatul înconjoară: un asin ducând în spate

un poet femeia urlă în lupoaică guri de lupişi lupoaica în femeie cântă guri (de-amanţi) tâlhareDoamne, ninge o zăpadă mierea din cereştii stupiagonia ia conturul celui trup la grea surpare

trup neplâns a grea surpare adorându-l în zadaradorând acea femeie sieşi singură ca mareaca poemul în traduceri sânii selenari transparvechi imagini ce pierdură claritatea orchestrarea

şi bătaia subterană armele la cap de podstilul doric ce declamă mult prea obositul laurplânsul naşte stalactite/ stalagmite rece rodsă nu mai vorbiţi de taur să nu mai vorbiţi de aur

să nu mai vorbiţi de laur a fi singur plâng în gândca lupoaica părăsită în pădurea de aramăo lupoaică bând din suflul haitei ce s-a scurs urlândo lupoaică trăgând trupul în femeia ca o gamă

exersată de fantome ————— locul umbra de mormântşi femeia în lupoaică orga plânsului acordăo lupoaică/ o femeie două forme-un plâns plângândplâns de sânge sângerându-mi cimitirul din aortă

cimitirul din aortă orga nopţii sângerândo femeie în lupoaică o lupoaică în femeieşi pâmântul îngenunche ritmul sacrului colindşi în răstignire cerul roza-crucis stins scânteie.

lamento pentru femeia bătutăo văd din cer în iarna ca un laursporind în chin văpaia preasăracăsubt candela de veghe când dezbracăun trup mai pur ca lacrima de aur

şi ţipătul îi prelungeşte spiniişi spinii în stâlpări de morţi se-împlântăspinii ce taie sângele luminiiluminile de sânge la o nuntă

cu sacii de nisip zidiţi în faţăîn pragul unei uşi cu chei streineopresc cu fumul fumul de albineca ochii unor sfinţi în somn de gheaţă

un somn de gheaţă o ninsoare vecheşi dincolo de tobe şi vacarmeînvăţ ca orbii-n mers după urechegramatica din jignitoare arme:

bastonul cu colan şi perle scumpebastonul alb de orbi în lumi pluralebastonul roşu —————- un berbece lumpenbastonul trândav ————- gârbovul batal e

bastonul buf/ bastonul fon uzurăsurpând adânce inimi de cremonao capră gâfâie cu fân în gurăo javră cu ciolanu-n gât afona

aklima? soră å lui cain Mamăa câta oară mori în scurta viaţăînmiresmând a cerului povaţă o, soră, a batjocorii ce vamă

dai purităţii tale? văd soboliirăgazul morţii petrecând epavăpe corzile vocale turnuri goliiaş înălţa smerenia suavă

să fii în preajmă umbra celeilalteMarii visând în sânge aurorao roză cu făcliile înaltealtoi de aur îndesind-o hora

cu isaiia dănţuind de mânărozariul alb de lumânări de cearăcând răstignirea cerul o coboarăşi ape plâng în clarul de fântână

aklima soră maică şi stăpânăţărâna partea de ţărână cereşi trece-nmormântarea prin artereacum şi-n vecii vecilor bătrână

mulţimea razei din cădere ţinemormântul tău şi blânda scăpărareîngenunchez şi carnea ia lumineşi sună carnea clopote hilare

rupându-te bătăilor din astrecât morţii nasc în dezvelire umbrecu trupul tău ca laurul să umblecu trupul meu prin oasele sihastre

până s-or face cuie sus să batăpe lemnul sfânt aceste mâini în horade stâlpi de foc în goană spre gomorao lacrimă ——————- mormânt la judecată

la jocul orbului rotindu-şi în spumebastonul orb prin lumile pluralebastonul alb ——————- bărbat berbece-anumebastonul roş —————— bărbatul sterp batal ebastonul alb / bastonul roşu zgurasurpând-o encefala de cremonaşi verbul bethleem îşi scoate-armuraşi seamăn în obsesie cu iona

închis în monstrul apei văd soboliiamanţi ai nebuniei ce soliesortit să-mi sape stolnica pustierăgazul morţii petrecându-mi dolii

aklima mea eternă şi streinăo templu ars cu turle de vecieacum şi-n vecii vecilor luminăsporitul hohot de lumină vie.

27


IUnIe 2018

Horia Zilieru

n Poeme

28


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Rolul civilizator al Mitteleuropeihabsburgice, exercitat asupra ro-mânilor bucovineni? Bogata docu-mentare a lui Liviu Papuc şi Mir-

cea Platon duce la concluzia: „Departe de imagi-nea idilică despre Mitteleuropa ca incubator alvirtuţilor uE (regionalism, multiculturalism, pa-ternalism germanic) pe care o proiectează pe pe-reţii peşterii unii propagandişti, corespondenţavenită de la colaboratorii bucovineni al neamuluiRomânesc ne arată o competiţie acerbă între gru-purile etnice ale imperiului pentru acces la resur-sele economice, culturale, educaţionale şi institu-ţionale (magistratură, administraţia statului).”1

Corespondenţii bucovineni ai lui Iorga, dar nunumai, vorbesc despre strămoşii Companiei Hol-zindustrie Schweighofer, care- şi băteau joc de pă-durile ţării Fagilor, despre fărădelegile prima-rilor nemţi etc. Românii, „de bine ce le era în Bu-covina”, erau nevoiţi să plece la lucru în America,anticipând exodul masiv al celor patru milioanede după 1989, de unde şi una dintre explicaţiilecă, în vreme ce minoritarii creşteau vertiginos, canumăr, autohtonii deveneau periferici. Pe atunci,vechiul regat constituia o salvare, bucovineniidescinzând aici pentru studii, pentru a- şi găsi unrost într- o ţară în orice caz cu mult mai liberădecât „frumoasa Bucovină” eminesciană. În acelecondiţii, Iorga va lua locul lui Eminescu, devenindprincipala voce pentru Bucovina şi Transilvania.În apărarea românilor, Iorga se revendică, al-tminteri, din „tradiţia lui Eminescu, lui AlecuRusso” şi a lui Kogălniceanu: „Eu plecam de la cevăzusem cu ochii în hârtia documentelor şi în su-fletul oamenilor în viaţă, cercetaţi de la un capătal pământului românesc la altul. Desigur căaveam cea mai mare stimă pentru crezul unuiKogălniceanu şi admiraţia pentru geniul politic,dar şi pentru puternicele convingeri ale lui Emi-nescu, şi mă bucuram ca aceeaşi credinţă, acomo-dată cu vremile, poate trece de la o graniţă laalta.”2 Intelectualitatea românească, în urma des-cinderilor istoricului în ţara Fagilor, a început săse trezească. Niţă de la Carpaţi făcea un astfel deapel către intelectuali, în 1911: „O, voi intelectua-lilor, care dormiţi somnul indiferenţei sau vă com-

bateţi unul pe altul, uitaţi- vă şi vă fie milă deacest blajin ţăran, care tremură înaintea fiecăruisomnoros îmbrăcat în zdrenţe nemţeşti. Deschi-deţi- i ochii, să vadă adevărul; arătaţi- i caleadreaptă, să meargă la fericire. ura şi indiferenţasă dispară, iar solidaritatea şi munca să intre lalocul de cinste.”3 (S- au schimbat intelectualiinoştri privitor la soarta actuală a României?).

Lui Iorga, i se va refuza intrarea în Buco-vina, fiind acuzat de iredentism. În 1909, i se vaadresa contelui Bellegarde: „vorbiţi de ireden-tism. Nu ştiu ce e aceea. Ştiu însă că neamul meuare drepturi exclusive asupra teritoriului său na-ţional, din care face parte şi întreaga Bucovină.Se pare că iredentism înseamnă a îndemna pe ro-mânii neliberi să încerce a- şi smulge libertatea,atunci când ei nu au puterea s- o facă şi când noi,din libera Românie, n- avem puterea de a- i ajuta.Dacă e aşa, n- am făcut niciodată politică ireden-tistă. Politica pe care o reprezint şi o propag areun crez mai simplu şi care e în domeniul realită-ţii: a ne păstra oriunde fiinţa etnică neatinsă, anu mai primi colaborarea străinilor, nici atuncicând ne- ar fi simpatică şi, prin muncă, a ne aş-tepta ceasul, care va veni, dându- ne ce e al nostruşi nimic mai mult.”4

Apostazia naţională a „păturii superpuse”,conturată dramatic de Nichifor Crainic, creeazăceea ce Eminescu (încă din conferinţa Influenţaaustriacă asupra românilor din principate) anumit golul etnic din istoria românilor (devenit,la Emil Cioran, neant valah), depistabil din vre-mea domniilor elective. În bătălia pentru cuceri-rea tronului (devenită cronică în vremea fana-rioţilor), pretendenţii umpleau acest gol etnic cuinteresele imperiilor străine. Costache Negruzzi,în celebra lui nuvelă, arată cum Alexandru Lă-puşneanul, în rivalitatea cu Ştefan Tomşa, vinesă- şi ia tronul însoţit de armată turcească, sutede ani puterea otomană umplând, aşadar, goluletnic creat între domnii electivi. Mania aceastadezastruoasă a fost moştenită de către partidelepolitice, observă Eminescu, realitate semnalată,mai înainte, de către Dimitrie Bolintineanu5 şi decătre un lucid observator străin, prieten al româ-

nilor, Saint- Marc Girardin (1801- 1873). Conse-cinţa imediată: aceste facţiuni în luptă pentru pu-tere, nedevenind adevărate partide de principii,s- au limitat la protejarea propriilor interese, su-bordonându- le pe ale ţării şi susţinătorilor stră-ini. Realitate catastrofală care, după 1989, autransformat ţara într- o colonie, obsedată de ceeace vor zice „partenerii externi”, uE şi Stateleunite. În vremea lui Eminescu şi a lui Iorga, „par-tenerii” erau când turcii, când ruşii, când aus-tro- ungarii.

Partea cea mai odioasă a unei asemenearealităţi ieşite din golul etnic este următoarea:puterea oficială, împreună cu serviciile ei secrete,ajunge să nu mai apere fiinţa naţională, ci inte-resele străine. Aşa se explică tragicele constatăriale invocatului Nichifor Crainic: „A fi naţionalistîn România, adică a- ţi închina viaţa ridicării ne-amului şi ţării tale, însemnează a te aşeza pe unpisc în bătaia tuturor furtunilor urii şi a trăsne-telor răzbunării. Nimic nu e mai urâtă, nimic maiprigonită şi mai lovită decât dragostea supremăde românism.” Ce alt caz mai grăitor decât acelaal lui Eminescu, ură împotriva lui care e departede a se fi stins în zilele noastre. La noi, serviciilesecrete sunt penetrate de agenţi dubli, tripli, po-liprofesionalizaţi, încât partea naţională a aces-tora este perfid anihilată. Eminescu a fost „moni-torizat” de serviciile secrete ruseşti, maghiare,vieneze, dar şi româneşti, el fiind trădat chiar deprietenii din conducerea Societăţii „Carpaţii”, lup-tătoarea pentru Ardeal. Cu Iorga, în perioada su-blimei sale lupte pentru Întregirea României, nus- a întâmplat altfel. Cartea Corneliei Bodea şi a

lui Radu Ştefan vergatti, comentată pe larg deMircea Platon, nicolae Iorga în arhivele vienezeşi ale Siguranţei regale (1903- 1914), Bucureşti,Editura Mica valahie, 2012, devine emblematică.Iorga intră în vizorul serviciilor secrete vieneze şiromâneşti, în epoca întemeierii Şcolii de la văle-nii de Munte, dobândind repede, prin militantis-mul său naţional, „o uimitoare popularitate”, cumalarmau şi se alarmau informatorii Siguranţei. În1908, mişcările naţionaliste contraveneau trata-tului secret cu Puterile Centrale, acelaşi tratatcare- l expediase pe Eminescu la sanatoriul docto-rului Şuţu. Ca nebun, desigur. Tot cu eticheta ne-buniei se vor „apăra” oficialităţile româneşti în

theodor CodreanuMarea reeducare. Vocea luiIorga şi serviciile secrete

Apostazia naţională a „păturiisuperpuse”, conturată dramatic denichifor Crainic, creează ceea ce

eminescu (încă din conferinţaInfluenţa austriacă asupra

românilor din Principate) a numitgolul etnic din istoria românilor

(devenit, la emil Cioran, neant valah)

n Polemice

1 Mircea Platon, Elitele şi conştiinţa naţională, EdituraContemporanul, 2017, pp. 212- 213.2 apud Mircea Platon, p. 218.

3 Ibidem, p. 219.4 Ibidem, pp. 217- 218.5 Dimitrie Bolintineanu, opere, 10, Editura Minerva, Bu-cureşti, 1988, pp. 61- 62, 613.

29


IUnIe 2018

faţa ofensivei naţionale a lui Iorga. Carol I îl asi-gura pe Prinţul Schönburg, care, la rându- i, îl asi-gura pe baronul Alois Lexa von Aehrenthal(ministrul Externelor) că Iorga nu e luat de ni-meni în serios, „elementele onorabile” ale vieţiipublice româneşti considerându- l pe marele isto-ric „total nebun”6. Cel puţin Carol I trebuia să ac-cepte dedublarea propriei personalităţi, căci, pede o parte, îi asigura pe diplomaţii vienei că Iorganu era de luat în serios, iar pe de alta dona 10 000de lei din averea personală Ligii Culturale ior-ghiste pentru revitalizare7.

În schimb, adevărul despre Iorga primejdio-sul era pe deplin înţeles de serviciile secrete im-periale. Lamentabil e faptul că socialişti de felullui N.D. Cocea îl atacau dur pe istoric tocmai dinpricina naţionalismului său, condamnându- l, în1907, pentru ideea unei dunări româneşti. Iorgafulgera spaima facţiunilor politice îngrijorate căli se ştirbesc propriile afaceri, dacă România searată pe picior de egalitate cu statele europene:„Interesele esenţiale ale neamului nostru suntluate în batjocură şi chestiuni de viaţă pentru noisunt primejduite pentru interesele de partid (…)Alt motiv pentru care facem politică aşa cum ofacem este vechiul servilism faţă de Europa, grijace avem despre ce zice Europa despre noi. Au fostmomente când Austria n- a găsit cuvinte destul degrele pentru bulgari; bulgarii au urmat înaintecum ştiau ei. Noi nu suntem aşa; la fiecare mo-ment ne întrebăm, oare ce se zice despre noi? ve-deţi în foile noastre cum se culege fiecare atestatpe care ni- l dau gazetele din străinătate prin cineştie ce nenorocit care habar n- are de rosturilenoastre.”8

Boala aceasta a minoratului sincronist, po-litic şi cultural, este mai gălăgioasă şi mai gravă,astăzi, ca oricând: ambasadori, jurnalişti de doibani, formatori de opinie, onegişti stipendiaţi dinexterior, intelectuali rătăciţi prin fundăturile „co-rectitudinii politice”, înspăimântaţi de iliberalism(campionul actual al ideologiei anti- iliberalistefiind Cristian Pîrvulescu!) nu mai ostenesc să needuce, înlocuind vechiul „experiment Eugen ţur-canu” de la Piteşti cu idealul unei nesfârşite mi-logeli, gâlgâind din mlaştina neantului valah.Dacă atunci, în pofida tuturor laşităţilor, au tri-umfat naţionalii de felul lui Iorga, Stere, IonelI.C. Brătianu, astăzi, în preajma centenarului

Marii uniri, mărşăluitori sunt mai degrabă ceicare visează la o rupere în bucăţi a ce- a mairămas din România. Straniu e că şi atunci forţelecentrifuge infiltrate în serviciile secrete şi în gu-vernanţi priveau cu ostilitate ideile unioniste alelui Iorga, care împânzeau Ardealul şi Bucovina:„Cu alte cuvinte, – constată ironic Mircea Platon,comentând rapoartele Siguranţei – ideea unirii cuRomânia prindea teren în Bucovina pentru că ro-mânii din Bucovina, «naivi» şi foarte «sensibili lasloganuri», nu ştiau să accepte cu recunoştinţăfaţă de împărat «starea economică grea» în caresă aflau şi căutau un trai mai bun prin unirea cuRomânia (unde mergeau la lucru şi unde îşi tri-meteau copii la şcoli şi meserii).”9 Doar traiul maibun? Scrisorile lui Sever Dan grăiau parcă alt-ceva, iar Iorga o ştia mai bine decât oricine. Pseu-

doistorici de factura lui Lucian Boia ne învaţă azică ardelenii n- au vrut niciodată să se unească cuţara. Marea unire n- ar fi fost decât opera uneimitologii fasciste, naţionaliste10: „Noua istoriogra-fie nu e scrisă de istorici, adică de oameni avândconştiinţă istorică, ci de ideologi care instrumen-talizează date istorice, de tehnicieni care ştiudoar să manipuleze maşinăria istoriografică – ci-tate, teorii, jargon, prezentări la seminarii – astfelîncât să obţină un produs de serie.”11

Căutând cauza răului de după marea unire,Mircea vulcănescu o găsea în lipsa legăturii eli-telor politice cu naţiunea. Acest rău a reizbucnitdevastator după 1989. Abandonând naţiunea,ţara a fost lăsată pe mâna ideologică a onegeuri-lor stipendiate din exterior. Prin ele, populaţiaRomâniei şi a altor colonii poate sta sub vegheaturnurilor de pază ale „democraţiei”, de felul Clu-bului Celor Cinci Ochi (SuA, Canada, Marea Bri-tanie, Australia, Noua Zeelendă). Ochi nenu-măraţi, înspăimântători: „Oricum am da- o, fără-delegea din vest e mai democratică, mai transpa-rentă decât domnia legii în Est.”12 Naţiunile caremai cred în ele însele, precum Israelul, care şi- aluat măsuri de precauţie cu onegeurile care ocro-

tesc interesele marilor puteri/corporaţii,le monitorizează prin The JewishAgency for Israel şi alte mijloace. Fiin-dcă ideea centrală care le ghidează esteceea ce se numeşte, cu duritate, Realpo-litik, nu political correctness, bună pen-tru naivi, căci capitalul transnaţionalare capacitatea miraculoasă „de a seconverti în ideologie, în influenţă cultu-ral- politică”13. În consecinţă, a te opuneunor proiecte precum celebrele RoşiaMontană Gold Corporation şi Chevronînseamnă, fatalmente, a fi iliberal, a teopune Occidentului, cum admirabil s- aconformat, la vremea lui, preşedinteleTraian Băsescu, sensibil la lumina ma-rilor licurici, după cum şi mai sensibileste, acum, Klaus Iohannis, răsfăţatuleroic al onegeurilor. Încă un Raport allui Patrick Basham din 2013, referitorla ezitările guvernului şi la boicotareade către Academie a proiectelor de inte-res mondial de tip Gold Corporation şiChevron arăta limpede că Româniariscă a fi cotată ca antioccidentală şiprorusă. De aici euforia criticist-one-

gistă a elitelor politice că iliberalismul ne împingeîn braţele Rusiei, cu trădarea valorilor europene.De frică, observă Mircea Platon, guvernele Româ-niei s- au coalizat împotriva propriilor cetăţeni, fa-vorizând deposedarea funciară, deposedarea debogăţiile solului şi subsolului, adoptând o politicăde austeritate, de scădere a salariilor. La Congre-sul Partidului Popular European, din octombrie2012, desfăşurat la Sibiu, Cancelarul Germaniei,Angela Merkel, a lăudat pe Traian Băsescu pen-tru exemplaritatea planului de austeritate cerutde uE. Ce e în favoarea populaţiei devine popu-lism, naţionalism. Şi asta se întâmplă din Indiapână în Bolivia, onegeurile tronând „ideologia glo-balistă pentru destrămarea ţesăturii sociale şi aidentităţilor etnic- culturale naţionale sau lo-

cale”14, chit că aceste onegeuri sunt, în realitate,paradisuri fiscale, de spălare de bani, pe care îitransformă în ideologie menită să creeze na-ţiuni- artefact, fără arheitate, cum ar spune Emi-nescu, fără identitate, fără istorie, fără telos(Simon Kuper). În locul naţiunilor lăsate de Dum-nezeu pe pământ, se născocesc, în laboratoare,naţiuni „civice”, trăind într- un prezent perpetuu,fără memorie. Se presupune că „naţiunile civice”sunt paşnice, mai puţin sângeroase, adevărulfiind la antipod, căci ele însângerează nu doar in-divizii umani, ci şi sufletul naţiunilor. Doctrinariinaţiunilor civice mutilează istoria, precum afăcut- o vladimir Tismăneanu în faimosul său Ra-port comandat de preşedintele Băsescu. Mark Al-mond, de la universitatea din Oxford, observă căîn Comisia Tismăneanu, menită să creeze o „me-morie liberală”, n- au fost racolate personalităţi –victime ale comunismului, cu excepţia lui TicuDumitrescu. Mai mult, Paul Goma a fost eliminatdin capul locului din comisie, încât aceasta a dus,mai degrabă, după opinia lui Mark Almond, la„un fel de Cominform al noii ordini mondiale”15.

Printr- o mistificare grosolană, ideologii „co-recţi politic” au lansat minciuna că regimurile co-muniste n- au fost dărâmate de naţionalişti, ci deei înşişi, când, în realitate doar au profitat de jert-fele naţionalilor, luându- le puterea, cum s- a în-tâmplat în România. „Într- una dintre cele mai

aberante răstălmăciri interpretative, – scrie isto-ricul american Larry L. watts – «naţionaliştii» aufost prezentaţi (şi trataţi în Occident) ca susţină-tori ai comunismului şi oponenţi ai ideilor şi pro-gramelor, ai economiei de piaţă şi ai democra-tizării.”16 Or, lucrurile au stat invers decât le pro-iectează doctrina marxismului cultural a „corec-titudinii politice”, care guvernează noua ordineglobalistă. Soluţia vine tot de acolo de unde ne- afost exportată politically correct: din Stateleunite. O spune limpede filosoful şi expertul mili-tar william S. Lind: „Avem nevoie să înţelegemce este cu adevărat corectitudinea politică. Aşacum veţi vedea imediat, dacă putem da în vileagadevăratele origini şi natura corectitudinii poli-tice, acesta înseamnă un pas gigantic către aboli-rea ei.”17

Cât încă nu e prea târziu. Cum argumen-tează şi cartea lui Mircea Platon, dovadă că eli-tele naţionale încă n- au dispărut. Altfel spus,Eminescu n- a fost şi nici nu este singur. r

Boala aceasta a minoratuluisincronist, politic şi cultural, este

mai gălăgioasă şi mai gravă, astăzi,ca oricând: ambasadori, jurnaliştide doi bani, formatori de opinie,onegişti stipendiaţi din exterior,

intelectuali rătăciţi prinfundăturile „corectitudiniipolitice”, înspăimântaţi de

iliberalism (campionul actual alideologiei anti- iliberaliste fiind

Cristian Pîrvulescu!) nu maiostenesc să ne educe, înlocuind

vechiul „experiment eugenŢurcanu” de la Piteşti cu idealulunei nesfârşite milogeli, gâlgâind

din mlaştina neantului valah

6 Mircea Platon, p. 228.7 Ibidem, p. 229.8 apud Mircea Platon, p. 225.9 Ibidem, p. 227.

10 vladimir Tismăneanu, Fantasies of Salvation: demo-cracy, nationalism and Myth in post- Communist Europe,Princeton: Princeton university Press, 1998.11 Mircea Platon, op. cit., p. 317.12 Ibidem, p. 366.13 Ibidem, p. 369.

14 Ibidem, p. 378.15 Ibidem, p. 396.16 Larry L. watts, Fereşte- mă, doamne, de prieteni. Răz-boiul clandestin al blocului Sovietic cu România, trad. dinlimba engleză, de Camelia Diaconescu, Editura Rao, Bu-cureşti, 2011, p. 239.17 Cf. Corectitudinea politică. „Religia” marxistă a noii or-dini mondiale, coord. william S. Lind, Andrei Dîrlău, IrinaBazon, Editura ROST, Bucureşti, 2015, p 17.

30


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Dan Munteanu ColanJucării, jocuri şi locuri

n Corespondenţă din Spania

Copilăria mea a fost „itinerantă”! Cutoate acestea, şi, mai ales în ciudavremurilor plumburii şi de izbelişteîn care am trăit- o, a fost minunată!

Cu siguranţă mult mai frumoasă decât a multorcopii din România acelor ani. Şi am fost un copilrăsfăţat de toţi, părinţi, bunici, unchi şi mătuşi.

Amintirile mele din primii doi ani de viaţăsunt foarte vagi. Îmi aduc aminte de conacul dela Şoşdea, în Banat, demolat în 1949, peste careacum cresc de peste şaizeci de ani lanurile înfră-ţite ale gospodăriei colective de atunci. Conaculera al bunicului meu dinspre tată, preotul Romu-lus Munteanu, un domn serios, foarte educat,văduv de mulţi ani, care mie mi se părea sever,deşi mă iubea ca pe comoara lui cea mai de preţ.ţin minte grădina, mare, mie mi se părea imensă,unde de Paşti mă trimiteau să caut cuibul Iepu-raşului, plin cu daruri din cele mai tentante. Pebunicul Munteanu l- am revăzut mult mai târziu,prin anii cincizeci, pentru scurt timp, la Timi-şoara, unde s- a stins. Era bolnav şi nu prea maiînţelegea bine ce se petrece cu el.

Când aveam doi ani, părinţii mei au divor-ţat, şi mama, Dinora (Dolly) Colan a plecat îm-preună cu mine la Turnu- Severin, la casabunicilor dinspre mamă, Irene şi ConstantinColan. Bunica, omama, cum îi spuneam, era ceamai mare dintre cele cinci surori în viaţă a soţilorKiesslinger, austrieci tirolezi stabiliţi în Mehe-dinţi la sfârşitul secolul al xIx- lea, în timpul Im-periului Austro- ungar. Din povestirile ei ştiu căîn primii lor ani de viaţă românească, străbuniculmeu purta încă lederhosen, pantalonii scurţi dinpiele de drac cu bretele şi nasturi din corn de cerb,haină verde sau gri cu aceiaşi nasturi, şi fireşte,nelipsita pălărioară verde cu pană. Iar străbu-nica, fustă lungă, bluză albă şi un fel de vestă,vestitul djrndl. Bunicul, tata- mare îi spuneameu, Constantin Colan, era industriaş, multimilio-nar, auzeam prin casă. Aşa că pe la trei ani stă-team ore întregi la şantierul naval sau la atelierulde reparaţii auto, şi mişunam printre picioarelemuncitorilor, care nu ştiau cum să îmi mai cauteîn coarne. Deh, eram nepotul patronului! De la eiam învăţat prima înjurătură, „paşli moşli”, în pro-nunţarea mea sui generis, foarte personală, careînsemna paştele mă- sii, şi eu o spuneam de câteori auzeam cuvântul rus sau ruşi. Aşa mă învă-ţaseră. Asta pentru că, evident, în fabrici, pe şan-tierul naval, şi în casă, erau în permanenţă ofiţeriai glorioasei Armate Roşii. Nu le port recunoş-tinţă, fiindcă din cauza prezenţei lor n- am pututînvăţa decât nişte rudimente de germană, pe as-cuns. Mama şi bunica vorbeau germana literară.Aşa că acasă se vorbea în egală măsură românaşi germana. Mai ales că locuia la noi şi o fată care

ne ajuta la treburile casei, refugiată din Basara-bia, Gina. În cele din urmă, după ce s- a măritatcu un neamţ român, au fost obligaţi să ia caleaBărăganului, unde au stat câţiva ani. A vorbi ger-mana în acea vreme echivala cu deportarea înTransnistria, aşa că au avut noroc! Bunicii mămai duceau şi la Izvoru Bârzei, pe râul Topolniţao comună la vreo 12- 15 km. de Turnu- Severin.Acolo, tata- mare avea o moară de care se ocupauIon morarul şi soţia lui Lenuţa. Aveau o fetiţă,Nataliţa, cam de vârsta mea, şi ne jucam îm-preună la malul râului sau în hambar. O dată ammâncat acolo faguri de miere. Ce delicateţe! Daram mâncat prea mult şi mi s- a făcut rău, sprespaima şi disperarea gazdelor. Eram cam lingavpe atunci.

Aveam foarte multe jucării, care de care maifrumoase şi mai deosebite. Mi le aducea tata, avo-catul Mircea Munteanu, moşier şi proprietar alunei fabrici de obiecte de piele, care venea de laTimişoara să mă vadă, destul de des. ţin minteprintre multe altele câteva jocuri de cuburi, sol-daţii de plumb, cu tancurile şi armele lor, maimulţi hopa- mitică (nu se sparge, nu se strică, înpicioare se ridică), o maimuţică care urca şi co-bora singură pe o scară de lemn, un tractor verdecu remorca lui, care funcţiona cu cheie, o şalupăîn miniatură cu cârmă şi pilot, care avea în inte-rior un rezervor ce se umplea cu apă cu o pipetă,şi sub rezervor se punea o mică lumânareaprinsă. Căldura făcea ca apa să scoată vaporicare ieşeau pe două mici ţevi de eşapament şi pro-pulsau şalupa într- un lighean cu apă sau în cadă,când făceam baie. Era foarte distractiv. Maiaveam şi un costum de piei- roşii din pene colo-rate, cu coif, manşete şi glezniere, scut, spadă şiarc cu tolbă şi săgeţi, nemaivăzut, un baston debambus cu mâner de corn, pentru statura mea, şiun joc de popice. În curte, tata- mare construiseun fel de punte de lemn pe pământ din două scân-duri lungi de vreo trei metri şi late fiecare de vreo40 cm., unite între ele şi perfect orizontale, o pistăideală pentru aruncarea bilelor. Şi nu pot să uitun automobil cu pedale, tricicleta şi trotineta. Nutoţi copiii aveau aşa ceva, aşa că atunci când ie-şeam din curte şi copiii din vecini mi le cereau „săse dea o dată”, o făceam cu mare plăcere. Daratracţia cea mai mare era un mic proiector cu ba-terie, cu vreo treizeci- patruzeci de filme alb- negrude desene animate: Albă ca zăpada, Scufiţa roşie,Mickey Mouse, Popeye marinarul, Betty Boop,Pat şi Patachon, şi mai ales, mai ales, îmi plăceaucel mai mult, câteva filme cu Max şi Moritz, doipuştani care făceau o grămadă de năzdrăvănii.De fiecare dată când prietenele mamei veneau învizită cu copiii lor aveam o sesiune de film, spremarea delectare a tuturor. Aceştia au fost primii

mei prieteni: Şerban Foarţă, fraţii Dorin şi CornelGeorgescu, virgil Mazilescu, pentru scurt timp,şi alţi câţiva ale căror nume nu îmi amintesc şi lecer smerit iertare. Ceva mai târziu, l- am cunoscutşi pe virgil (Gigi) Ogăşanu, mai mare decât noi;era la şcoală când noi ne mai jucam încă.

Ne jucam acasă la fiecare dintre noi, perând. Nu lipseau cercul, coarda, de- a baba- oarba,de- a v- aţi ascunselea, de- a prinselea, şi cam toatejocurile copilăriei de atunci. Pe la cinci- şase aniam început să ne jucăm şi de- a hoţii şi vardiştii.

Îmi amintesc că Şerban avea un avion mare(în orice caz mai mare decât noi) de culoare roşie,care zbura! Avea o elice care se punea în mişcarecu o bandă groasă de cauciuc în interior, ce se ră-sucea la maxim cu ajutorul elicei, şi, când dădeaidrumul elicei, avionul îşi lua zborul. O minunăţie!Într- o zi, la noi în curte, Şerban a vrut să imitezborul avionului său; s- a urcat pe o stivă de lemneşi, cu mâinile în lături asemenea unu Icar, şi- adat drumul. Bietul de el s- a agăţat cu dinţii dinfaţă într- o sârmă de uscat rufele, chiar la înălţi-mea lui când a sărit, şi şi- a rupt un dinte din faţă.Ce durere, cât sânge, ce spaimă! Din fericire, eraudinţii de lapte.

Altă bucurie a noastră, a copiilor, era sămergem în parc la Monumentul Eroilor, întot-deauna însoţiţi de câte un „om mare”, şi să nejucăm cu leii de piatră. Cred că nu era copil înoraş care să nu aibă poze la monument şi călarepe câte un leu.

Apoi am primit un joc mecano, compus dindiferite piese, rotiţe, colţare, şuruburi şi scule,toate cu găurele de diametrul şuruburilor, ca sele poţi îmbina şi construi o mulţime de lucruri in-teresante (toate desenate şi explicate într- o căr-ticică): de la scaune, mese, cărucioare până lamacarale, camioane, pendule şi altele. Acest jocm- a pasionat atât de mult că adesea preferam săstau acasă şi să construiesc ceva decât să mă vădcu prietenii.

Jocurile şi jucăriile îmi ocupau doar o partedin zi. De pe la patru ani m- a fascinat literatura.La început îmi citeau poveşti mama sau bunicasau Gina. Aşa am făcut cunoştinţă cu basmele luiPetru Ispirescu, şi îmi închipuiam că sunt „voini-cul cel cu cartea în mână născut”; cu basmele luiIon Creangă, poveştile lui Charles Perault, ale luiHans Christian Andersen şi ale fraţilor Grimm.Pe urmă am început să citesc singur. La început,cărţi pentru copii, Emil şi detectivii, timur şi bă-ieţii lui, dar şi versuri, pe care le învăţam pe di-nafară. Se pare că aveam o memorie bună. Înorice caz i- am uimit pe ai mei şi pe toţi prieteniifamiliei când le- am recitat integral „Mama” deGeorge Coşbuc (din auzite), după ce mai înainteînvăţasem o poezioară de vreo douăzeci de strofecare începea aşa: „Trei surcele, trei nuiele, trei gă-teje mititele / a strâns raţa ca să facă foc cu ele...//.Ca să nu mai vorbim de cântecelele pentru copiipe care mi le cânta bunica: „vulpeo tu mi- ai furatgâsca / Dă- mi- o înapoi, dă- mi- o înapoi, / Că nu deeu vin cu puşca şi cu doi copoi, / Că de nu eu vincu puşca şi cu doi copoi.// [...]. Pe la opt ani citeamcu nesaţ Jules verne, Cei trei muşchetari, walterScott. Nu înţelegeam foarte bine tot, dar a fost oexcelentă şcoală de cultură generală.

Tot atunci am început să iau lecţii de pian.Mama era o pasionată a acestui instrument,cânta foarte bine (a fost profesoară de pian pânăaproape de sfârşitul vieţii, când am adus- o să steaîmpreună cu noi) şi, cum aveam şi o pianină încasă, a sperat că o voi moşteni. Dar pianul numi- a plăcut. Cred că mai ales pentru că trebuiasă exersez mult. Aşa că, în ciuda faptului că amstudiat pianul şapte (!) ani – ajunsesem să cântchiar unele sonatine de Beethowen – , în cele dinurmă am renunţat şi eu şi... mama. Mai ales dupăce, la un concert unde trebuia să interpretez opiesă, am uitat o parte şi am fost nevoit s- o iau dela capăt, spre marea mea ruşine. Acum regret cănu am continuat să studiez pianul, pentru plăce-rea de a cânta pentru mine şi, eventual, pentruprieteni, cum făcea mama. r

Mama era o pasionată a acestuiinstrument, cânta foarte bine (a

fost profesoară de pian pânăaproape de sfârşitul vieţii, când amadus- o să stea împreună cu noi) şi,cum aveam şi o pianină în casă, a

sperat că o voi moşteni

31


IUnIe 2018

Héctor BriososAura Christi, văzută din Spania

n Corespondenţă de la Madrid

Cititorul spaniol ar rămâne surprins desupranumele sonor şi spiritual alacestei scriitoare moldo- române. Apoi,dacă acest cititor va începe volumul

Jardines austeros · Grădini austere (Ediţie bilingvăromâno- spaniolă, traducere în limba spaniolă deDana Oprica, éride ediciones, Madrid, 2018) de labiografie, o va urmări pe Aura Christi şi pe părinţiisăi pe cărările anevoioase ale culturilor care au for-mat vechiul Imperiu Austro- ungar, cu revoluţii, po-pulaţii itinerante, limbaje care sesuprapun, deportări şi frontiere mişcă-toare. Cuvântul moldav pare să le re-zume ambiguu: trei popoare, două ţări– una dintre ele numărându- se printrecele mai sărace din Europa –, o fâşie înlitigiu la malurile Nistrului şi milioanede suflete pierdute. Poeta din Chişinăuşi familia sa ţes o intrigă care se asea-mănă – ca să folosesc un termen simi-lar cervantesc – dosului unui tapet, cuculori şi desen şterse. De aceea, Christivorbeşte de familia sa româno- rusă pecare o consideră ,,tribul său dispersatîn lume” şi căreia îi desenează un ar-bore genealogic cu întinse ramuri ma-cedonene şi moscovite, care acoperăceea ce numim confuz Europa de Est.

Noi, spaniolii, nu înţelegem bineaceste frontiere mobile care, de la Ma-rele Război pentru Patrie, au împinsRomânia spre est. Dezmembrarea Im-periului Austro- ungar, redus la o ,,mapă burduşităcu acte scrise româneşte” pe care Aura a moştenit- ode la bunicul său, nu a provocat doar Primul RăzboiMondial, ci, indirect, chiar şi pe cel de- al Doilea; alăsat, de asemenea, orfani de ţară milioane de per-soane, care apoi s- au înecat în socialism sau în cevace a încercat să fie şi care a rămas redus la un capi-talism de stat, condus în România de către megalo-manul lider suprem, Conducătorul NicolaeCeauşescu. Însă, pe atunci, Aura nu se stabilise înBucureşti, ci studia jurnalistica, aşa cum afirma,sub figura tutelară a lui Lenin, în Chişinău, capitalaRepublicii Socialiste Sovietice Moldova, dispărute în1990.

Dar să lăsam politica! Nu am avut bucuria dea o cunoaşte personal pe această elegantă poetă,însă avem la îndemână numeroase interviuri ale Te-leviziunii Române, care ne- o prezintă ca pe odoamnă cu o siluetă mignonă, cu un look modern şio voce fină, care pare să se atenueze în câteva mo-mente, însă rămâne foarte convingător. Cu aceastăvoce explică liniştit probleme de estetică, poezie şicultură, din Bucureşti.

Totul a început cu un grav seism în 1940 şi cubombardamente britanice şi nord- americane în tim-pul celui de- al Doilea Război Mondial. Şi ca şi cumasta ar fi fost puţin, vineri, 4 martie 1977, la 21:22,preţ de 55 de secunde, un cutremur de 7,2 pe scaraRichter, apărut în regiunea vrancei, a transformatBucureştiul în mii de fărâme. Şi acolo a rămas, pânăazi, rupt şi fără suflet. Nimeni nu l- a reconstruit;nici măcar nu s- au deranjat să- l tencuiască şi să- lzugrăvească. Parisul României s- a convertit înmoloz pe câmp deschis, în străzi, în Piaţa Naţiunii,în enormul bulevard al unirii şi în sinistrul Palat alParlamentului. Bucăţile care au scăpat de cutremurse ridică despicate şi împrăştiate prin întindereacare odată a fost un superb oraş. Chiar şi pauperaşi umila Dâmboviţă, râul Bucureştiului, devineacum un trist canal de ciment cu fântâni lipsite deapă. Acest oraş leşinat de un cutremur şi de un dic-tator megaloman, o urbe aproape fără suflet, aproa-pe fără trecut, aproape ruptă de tot şi fără miez, nise înfăţişează în multe din poemele scrise de Christi:

„nu- i de făcut nimic.Statuile acestui oraş se înclină încetcătre moarte. nopţile aicipar spintecate de vorbele unui profet, ascultat de păsări, de caii ţiganilor.aerul e închis ca o criptă fără urmaşi.”Deoarece, pentru ea, viaţa pare un mormânt

şi locuinţa un sicriu, la fel cum întâlnim la Quevedoal nostru sau la tăiosul Emil Cioran. Această idee,care ne surprinde în Spania de azi, atât de hedonistăşi anesteziată, asaltează călătorul neprevenit deprin toate colţurile din România, în special din Bu-cureşti. Altă explicaţie conexă poeziei Aurei estepoate alienarea brutală adusă de socialismul lui

Ceauşescu, o alienare pe care acest dictator a pre-luat- o din Coreea de Nord în 1971 şi pe care anumit- o sistematizare, în jargonul particular alregimului. Ex- muncitorul politizat şi lider suprem aurzit un plan teribil de ,,societate socialistă multi-lateral dezvoltată”, care viza dispariţia satelor şi de-portarea accelerată a locuitorilor în cartiere urbane,făcute din blocuri impersonale, acele sordide turnurinumite în anumite republici socialiste, pe drept cu-vânt, pattenbauten sau paneláky, deoarece erau con-

struite cu panouri prefabricate deciment, care formau stupuri pătratede miniapartamente pentru noile fa-milii socialiste.

Bucureştiul, pe atunci distrusde cutremur, a început să sufere altăzguduitură, deloc cazuală. O supra-faţă de 8 km² în jurul centrului isto-ric al Bucureştiului a fost distrusă.Campania de demolare (denumităCeauşima) a presupus prăbuşireaunor numeroase monumente, inclu-zând 3 mănăstiri, 20 de biserici, 3 si-nagogi, 3 spitale, 2 teatre şi unremarcabil stadion stilul Art Deco.Acelaşi plan a cuprins strămutareaa 40.000 de persoane anunţate doarcu o zi înainte de a fi mutate în noilecămine, cu scopul de a lăsa loc gran-diosului Centru Civic şi imensuluiPalat al Poporului (care este în pre-zent sediul Parlamentului român),

pentru care se pledează că ar fi cel de- al doilea mareedificiu din lume, fiind depăşit, ca mărime, doar dePentagon.

Atât dezvăluie wikipedia sau orice alt ghid tu-ristic buimacului călător prin Bucureşti, înainte dea pleca la drum. În România, precum în multe alteţări, alienarea maselor muncitoare astfel ,,eliberate”de jugul capitalist consta din dezrădăcinare şi abo-lirea trecutului. De aceea se mutau familii de ţăranisau orăşeneşti în timp de câteva ore; de aceea se ni-miceau sate seculare, mănăstiri sau biserici. Şi dacăPalatul Poporului a strivit centrul oraşului pe carecutremurul îl iertase, norocul călătorului este, înciuda a tot, că astăzi acesta întâlneşte un dedal destrăzi incomprehensibile, care, acum un secol, auvrut să se asemene Parisului, şi un parlament mon-struos, produsul predilect al operaţinii Ceauşima,un fel de hiroshima al românilor.

Într- un astfel de scenariu, există o climăumană specială. Romanul the dean’s december, deSaul Bellow, începea în Bucureşti, în anii ’80, cu undecan nord- american captiv într- un spital cenuşiuşi năucit de birocraţia românească a epocii. Mareleromancier din Chigaco a reuşit să prezinte, la per-fecţie, mediul opresiv şi alienarea omului modern înfaţa sistemului, atât în America plină de fast, cât şiîn chinuitul Bucureşti din 1980. Aura Christi tra-duce această panoramă de dezolare în termeni dedisperare, alienare, angustie şi moarte, câteodată cumici străfulgerări de lumină. O urmărim pe scrii-toare în zborurile şi prăbuşirile sale, în coşmarurilesale, în capriciile verbale, în căderile în gol. O înso-ţim în special când, asemeni poemului, nu- i de făcutnimic, împărtăşeşte cu noi nemulţuirea, inerţia,criza, durerea. În acest fel, exclamă: „Geme. Scân-ceşte. lasă- te- n bocet”.

La orice pas, de- a lungul lecturii Grădiniloraustere, ne asaltează viziunea morţii: „ne tencuimdin moarte în moarte”. Poeta proclamă propria dis-pariţie:

„Soarele înghite camera în care scriu –mormânt de- odinioară, de azi, de mai târziu.ultima veste? nici urmă de mine.”Însă această moarte închipuită, temută sau

dorită, nu ascunde o constantă reculegere de tipexistenţialist, uneori exprimată grafic, cu forţă:,,Cum scai mă ţin de trupul meu”. Poeta ni se aratăplină de furie:

„Mă ghemuiesc. Mă sfârtec. În mine mă înghesui.de parcă tot ce îmi rămâne- i să recadîn străvechiul stârv al propriului eu, în grota trupului acesta blestemat.”Ca specialist în Baroc, îmi atrage atenţia ne-

încrederea de gheaţă, cosmică, asemănătoare versu-lui ,,Nu e nici cer, nici albastru” sau negărilecalderoniene din secolul al xvII- lea spaniol. Precumscepticii din secolul al xvI- lea, Aura îşi noteazăaceste amare reflecţii:

„Minte amurgul, înşală zeii, forma ce- nchideculori şi verbe.”Şi, exact ca scriitorii baroci, Aura observă

abismul, însă cu vitalitate, cu forţa rostogolitoare aunui creaţionism sau a unui naturalism nerudian,ca în poemul intitulat duhul ploii:

„o, ploaie aşteptată, să vii de printre blocuri,cu sutele de umbrede fete prinse- n jocuri.”Poeta ne zdrobeşte cu fraze sfredelitoare ca

,,anii de fier”, însă păstrează vitalismul şi îşi eta-lează capacitatea de a supravieţui, când cugetă:„din tot ce nu m- a omorât eu mă culeg”.

Năvala naturii se traduce în strălucitoare me-tafore aproape suprarealiste: de exemplu, insomniilenu sunt altceva decât „miei de lapte”. Ne uimesc alteimagini cu un gust barochizant:

„În aer: mustind cetede heruvimi de argintşi doar mişcări încetede fluturi prigoniţi.”În Spania anului 1940, Dámaso Alonso, ur-

mându- i pe Kierkegaard, pe Sartre şi poate pe Que-vedo, a publicat un volum de versuri, un strigătexistenţialist, hijos de la ira [Fiii mâniei], în care îlinterpela pe Dumnezeu şi evoca mii de imagini alemorţii, precum în poemul său Insomnio/ Insomnie”:

„por qué se pudren más de un millón decadáveres en esta ciudad de Madridpor qué mil millones de cadáveres se pudrenlentamente en el mundo.”

„de ce putrezesc peste un milion decadavre în acest Madridde ce mii de milioane de cadavre putrezesclent în lume.”Acum auzim la Christi alt strigăt, mai înăbu-

şit, feminin, însă care, în realitate, îl evocă pe acelaşiDumnezeu aspru şi inflexibil al lui Dámaso. Pentruea, fiinţa supremă nu- şi merită numele şi e prezen-tată ca un autentic vid (şi cu minuscule):

„totu- i joc, e vuiet, şi hohot, şi linişte, şi rătăcire, scurmată de marele nimeni, din care revin peste fire.

Şi mă scufund. Mă scufundca- n sfântul abis neştiut, înfruptându- mă din marele nimeniîn mine- azvârlit din alt trup.”Pe de altă parte, Aura nu doar se arată exis-

tenţialistă, ci, în multe poeme, devine mistică, spi-rituală: În miez de apocalipsă, sfântul abis, un glasca de profet. Ca o bună existenţialistă, pe ici, pe colo,îl interpelează pe Dumnezeu care pare a fi unul sin-gur cu mai multe nume: Christos, îngerul meu, Ci-neva, marele nimeni, marele absent… Propriul săualias îl încarnează, în felul ei, pe Creator, în per-soana fiului lui.

Însă nu există poezie adevărată fără formă. Înacest câmp, cititorii spanioli, şi poate nu doar ei, arfi surprinşi de cuvintele amalgamate, într- un aran-jament de idei şi sfere diferite: locuinţă- mormânt,strigăt- lacăt, ierbi năuce… Aura jonglează abil cuimaginile fulgurante, tranziţii imposibile între ea şilume, într- un fel de expresionism care uneşte douăplanuri, cel intim şi cel exterior. Atunci, peisajul ani-mat irumpe în tabloul poetic: „prin geam dă buznao urişă amiază”.

Acestea ar fi tonul şi fondul, aura poemelorscrise de Christi, care ne vorbesc despre un peisajdezolat şi dezolant, deşi viu. unul dintre titluri paresă rezume just această climă poetică ambivalentă:din infern, cu dragoste. Avem în faţă o artistă bo-gată în imaginaţie, liberă şi stăpână pe propria- iartă, o surprinzătoare mistică modernă pe care osalut din Madrid.

■ Héctor Briosos, profesor la universitatea Alcaláde Henares (Madrid)

Traducere din limba spaniolăde Dana Oprica

Acestea ar fi tonul şi fondul, aurapoemelor scrise de Christi, care nevorbesc despre un peisaj dezolat şidezolant, deşi viu în felul său. Unul

dintre titluri pare să rezume justaceastă climă poetică ambivalentă:

Din infern, cu dragoste. Avem înfaţă o artistă bogată în imaginaţie,liberă şi stăpână pe propria- i artă,o surprinzătoare mistică modernă

pe care o salut din Madrid

32


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„Mai departe nu m- aş duceDă- te, dă- te doar puţin maiÎntr- o parte. Fă- mi şi mie Loc pe cruce”.

Lucian Blaga

„Lacrimile spală ochii şi- i fac frumoşi, pentrucă spală inima şi o fac transparentă; fru-moasă şi nevinovată”.

Pr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitatea ortodoxă. ascetica şi mistica.

Sintagma din titlu aparţine AureiChristi. Îi mulţumesc pentru „inimainimii”, ceea ce Sfinţii Părinţi nu-mesc „văzduhul inimii”; Fericitul

Augustin vorbeşte despre „urechea inimii” (auracordi absurdescere), de „gura inimii căscată”, darşi de „lăstarul inimii” ori de „ogorul inimii”, stă-pânit de Dumnezeu. Bine ştie Aura că, de aproape5 ani încoace, dau semn din infern, cu dragoste (v.poveşti de iubire, Contemporanul, Ideea Euro-peană, mai 2017): „Magda ursache scrie că «tru-pul subţire, de abur, al celui plecat îl văd şi eu» şiîngrijeşte, mai departe, manuscrisele lui Petruursache”. Da, respir încă, trag în piept aerul iu-birii mele pentru Bătrânu: aer „rarefiat, lumescşi atât de… nelumesc totuşi”. Pare neverosimil?Chiar este.

viaţa mea după viaţă a început în noapteaSchimbării la faţă, din 6 spre 7 august, 2013.Ca- n laur, romanul lui Evgheni vodolazkin: „Is-toria dragostei tale abia acum începe. Acum,Arseni, totul o să atârne de puterea dragostei. Şi,fireşte, şi de puterea rugăciunii tale”. Dar pentrucei care l- au împins în moarte pe Petru, în miezulverii, nu mă pot ruga, deşi Aura Christi o cere:„Iartă, iartă, iartă” (aşa cum „iarba iartă talpa pi-ciorului”). Mi- o cere şi iertătorul meu Confesseur,Părintele Profesor Ioan Cr. Teşu, repetându- mică iertarea ne îmbunătăţeşte fiinţa, ne- o curăţă,ne- o luminează. Nepreaştiind să iert, iert greu(întâi să- şi ceară iertare doctoraşul cel viteaz,croitor de stenturi, pe urmă îl iert), dar răbdareaîn suferinţă o deţin. De la Părintele Arsenie Pa-pacioc ştiu despre suferinţă că este „singura cate-dră supremă de teologie”.

Privindu- l pe duhovnicul- reper I.Cr. Teşu,pot spune – mutatis mutandis – ca Petre ţuţeadespre Mircea Eliade: este „om religios împlinitşi- mi asum pe deplin afirmaţia. Excelent per ora-tionem, dar având totodată darul scrisului, mereuclar ca lumina zilei, cu dăruire de sine, tipăreştecarte după carte, cu bibliografia bogată şi mereuîmbogăţită, bogată şi sub aspectul conţinutului deidei. În zamişnic (cuvânt vechi) deţine belşug denume şi de scrieri filocalice; citatul memorabil îistă la îndemână.

Demersul Părintelui Teşu este mereu hotă-râtor în vremi închise, ca ale noastre, când mulţisunt setoşi în a ponegri biserica şi credinţa româ-nilor, deşi avem sfinţi de pus în lumină, oameniicereşti (cum le spune Ioan Gură de Aur) ai temni-

ţelor, care s- au putut ruga şi pentru torţionari, şipentru cei ucişi de ei. Acum, da, apele sunt otră-vite, nu când striga Brateş, la TvR Liberă, căsunt. Biserici vechi, ca aceea din vinţa de Alba,sunt înecate în iazul de decantare a sterilului. Şin- am crezut că va mai ajunge (ca- n lacul Bicaz)vreo biserică pe fund de lac, fie din Moldova, fiedin Munţii Apuseni, cu cimitire săteşti cu tot, cucruci cu tot. La vinţa, în 13 aprilie 2018, s- a slujitultima liturghie, ca, apoi, apa acidă să ajungă laobrazele sfinţilor de pe ziduri.

„Jos porcăria!”, a urlat Leana Ceauceaşcă şia căzut biserica Sf. vineri. Acum aud (ştire sau neş-tire, nu mai ştiu) că se va ridica o moschee chiar pepământul aparţinând Brâncovenilor, omorâţi pen-tru că nu s- au lepădat de credinţa ortodoxă. Iaranalistul Cristian Pârvulescu, preşedintele asocia-ţiei „Pro Democraţia” susţine (pe Digi 24) că Stalina fost antisemit pentru că avea „formaţie de preotortodox”. Zău? Sub cizma tătucului, din 29584 debiserici, mai erau, în 1940, aproximativ 500. Şi totStalin scotea revista „Bezbojnic”.

Optimistul Profesor- Preot I.Cr. Teşu (şi câtîi admir optimismul!) şi- a intitulat o carte cu cu-vintele cuviosului Porfirie: „Simt boala ca iubirea lui hristos”, subtitlul fiind: Sensul mântuitor alsuferinţei (ed. Eikon, 2017; ed. Doxologia, 2018).

După cartea care ne învaţă că trebuie săvezi în boală un semn ceresc, că trebuie să rabzi,să nu cârteşti (nu scrie Nicolae Delarohia, în Jur-nalul fericirii, despre „dulceaţa pâinii mucezite”,hrana închisorii?; pentru că închisoarea comu-nistă a fost o Academie a suferinţei), Preotul Pro-fesor ne descoperă terapia prin lacrimă.

Aşadar, după ce preotul de mir a predat mi-renilor lecţia răbdării în chin, a venit altă lecţie:Nu te văita, nu întreba „De ce, Doamne?” Cuspusa lui Matei (10, 30), în traducerea lui Barto-lomeu Anania, pe care o prefer: „vouă însă toţiperii capului vă sunt număraţi”. Sau, pentru aspune ca poeta Lucia Negoiţă: „Până şi vrabiacade cu ştirea lui Dumnezeu”.

Durerea, pe care Hrisostomul ne cere s- o în-durăm din tot sufletul, poate fi atenuată prin la-crimă. După Sf. Simeon (apud Teşu), prin „multamângâiere a lacrimilor de fiecare zi”. Cuvântulcere iertare, lacrima duce la metanoia. În formu-larea eseistului: „Când orice cuvânt tace, desprepocăinţa şi dragostea noastră de Dumnezeu vor-besc lacrimile” (teologia necazurilor, p. 394).

În ordinea lecturilor mele, teologia necazu-rilor (ed. Sf. Mina, 2018) a venit după „Simt boalaca iubirea lui hristos”. În fapt, teologia… este adoua ediţie, la distanţă de 20 de ani faţă deprima. În Cuvânt înainte, arhimandritul TeofilPârâian de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbătade Sus, susţine că fiecare cititor poate începe lec-tura „cu ce- l interesează mai mult” din aceastăcarte foarte folositoare de suflet. Eu am ales dinlucrare capitolul bine întocmit darul lacrimilor,cu subtitlurile: Izvorul plânsului şi al lacrimilorduhovniceşti; „botezul lacrimilor” – rod al pocăin-ţei permanente; plânsul duhovnicesc cel de fericirefăcător; tipologia lacrimilor (p. 365- 400).

Scriam în altă parte că fiecare carte a Prof.Pr. Ioan Cr. Teşu e ca o bisericuţă dintr- un lemn,însă teologia necazurilor tinde spre catedrală.După ce a demonstrat că icoana are puterea să în-vingă haosul, că suferinţa răbdată mântuieşte, Pă-rintele ne descoperă terapia prin lacrimi, tehnicalacrimilor. una dintre cele 9 fericiri ale lui Iisus:„Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”.

Îmi spunea Adrian Alui Gheorghe: „Amplâns la morţi neutre, dar nu am plâns la moarteamamei…! Mi se părea că- i deranjez calea”. Eu,dimpotrivă, cred că Petru simte vibraţia rugiimele, aşa cum îmi vede şi lacrima, care ţâşneştedin adâncul fiinţei şi oglindeşte fiinţa.

Prietenii mă sfătuiesc să nu plâng ca să nu- itulbur trecerea. Nu poate fi adevărat. Încep dimi-neaţa cu „câteva lacrimi mari” (vodolazkin) şi pri-virea mi se limpezeşte: parcă mă aşează cineva înmintea lui. Am ajuns la ceea ce Petru ursachenumea „dragoste- sacrificiu”? Nu, nu văd sacrifi-ciul, e altceva: o identificare cu el. Aşa înaintez pesingura cale posibilă.

Sunt multe feluri de lacrimi bune: lacrimide necaz, lacrimi din culpă, lacrimi de deznădejdeşi lacrimi din milă; se plânge din lipsa bucuriei,plâng cei obritis corda (etnosoful ştie că se moaredin inimă rea), dar cea mai dureroasă lacrimă e adorului- dor. Numai că „împlinirea dorului” (Sf.Maxim Mărturisitorul) tot prin lacrimă se întâm-plă. Şi prin ruga continuă. Mă rog la serafimul al-bastru, cu 3 perechi de aripi, dăruit de sculptorulvlad Babcineţchi. Am o căruţă de sentimente şi ogăleată de lacrimi. Dacă te rogi cu „inima înbrânci” (cum scrie marele poet Ştefan Baciu), seîntâmplă ceva misterios: ruga capătă puterea dea expia, de a izbăvi. Rugăciunea e liniştire în coş-mar, sprijin în disperare.

În rândurile de mai sus, a fost vorba despreplânsul natural, firesc, despre lacrimile aşa-zi-când particulare, plâns aflat pe treapta de jos.Există şi lacrimi condamnabile: din păcat, dintrufie, din laudă deşartă. Există, însă, după Sf.Grigorie Palama, şi „botezul lacrimilor de umi-linţă”, un botez al lacrimii prin lacrimă.

Am reţinut din teologia necazurilor că la ilu-minaţii în suflet („elita duhovnicească”, aşa cum onumeşte autorul), „rugăciunea devine stilul sau rit-mul vieţii înseşi”: „ei devin rugăciune” (subl. mea,Magda u.). Iar pe treapta superioară a rugăciuniise întâmplă o căldură surprinzătoare, „suprafi-rească”; când vine şi lacrima, „roadă a rugăciuniicurate şi neîmprăştiate” (passim, p. 307), „căldurase topeşte în râul lacrimilor”. „Lacrimile dorului deDumnezeu dau sufletului «dulceaţă negrăită»”(Sfântul Simeon Noul Teolog). Sau, după Sf. PaisieAghioritul, drag eseistului: „Iisus este dulce, iarcelui care îşi varsă amărăciunea durerii înainteaLui, aceasta i se preface în sirop dulce”.

Repet: e vorba de plânsul duhovnicesc,harul fiinţei îmbunătăţite. Sunt „lacrimi de bucu-rie, de copleşire, de smerenie în faţa măreţiei şibunătăţii divine”. Aici se cuvine să trimit la „în-ţelepciunea smereniei”, de care vorbea Saint-Exu-péry în Citadela: „singura pe care o putemdobândi noi, oamenii de rând”. De ajuns la la-crima harismatică e greu, dar cred în „lacrima cu-răţitoare”, în „plânsul care bate la uşa cerului”(Sf. Ioan Scărarul”).

M- am sprijinit, în notele mele, pe Poet/Poetă, care sunt copiii lui Dumnezeu şi care tindsă acceadă „din inima inimii” la „cerul cerului”. r

Magda ursache„Din inima inimii”

Dintr- o haltă părăsităCassian Maria spiridon* * *

privirea te cuprinde întreagăcu tot cu buburuza sânilor

ca de fecioarăe primăvară

pomii îmbracă haine ca de galăalbe

şi dragosteaa câta oară

în creuzetul eine împreună

un dansîn care lumina dintre nouri

ne îndrumăcătre mulţimi de flori

şi mâţişorii salciei pletoase

n Polemice

e vorba de plânsul duhovnicesc,harul fiinţei îmbunătăţite. Sunt

„lacrimi de bucurie, de copleşire, desmerenie în faţa măreţiei şi

bunătăţii divine”. Aici se cuvine sătrimit la „înţelepciunea smereniei”

noutăţi editoriale ■ editura Contemporanul

■ Călin CălimanIstoria filmuluiromânesc (1897- 2017)

33


IUnIe 2018

Constantin Dipşe s- a născut în satulŞurdeşti, comuna Şişeşti, judeţulMaramureş, în 26 septembrie 1917.Bunicul său, Costan Dipşe, a făcut

parte din grupul de Memorandişti alături de va-sile Lucaciu, cu care familia Dipşe a avut legăturistrânse de prietenie. Tatăl său, Ioan Dipşe a fostdelegat de Maramureş (şi purtător de drapel) laMarea unire din 1918 de la Alba Iulia. Al şaseleadin opt fraţi, Costan Dipşe a avut o copilărie pre-lungită, pentru că părinţii socoteau să- l reţinăacasă pentru treburile gospodăriei. Mergea cu vi-tele pe păşunile din afara satului unde, singurîntre cer şi pământ, a avut răgazul nu numai săobserve natura – forme şi culori –, ci şi să o depo-ziteze în sufletul, sensibilitatea şi mintea sa. Maitârziu, toată această zestre a revărsat- o în artasa. A fost elev la liceul „Gh. Şincai” din BaiaMare. Tot aici a urmat şi Şcoala Liberală de Arte,sub îndrumarea profesorului Gheorghe Manucare l- a sfătuit să- şi continue studiile în domeniu.

La sfârşitul verii lui 1940, a plecat pentrustudii la Cluj (unde cursurile fuseseră, între timp,suspendate), apoi spre Timişoara, hotărând încele din urmă să se oprească la Bucureşti, undeurma să primească ajutor ca refugiat. Deşi exa-menele practice de la Facultatea de Arte Fru-moase începuseră de 3 zile, i s- a permis intrareaîn sala de lucru şi a fost admis în anul I, la clasamaestrului Nicolae Dărăscu. În anii următori adevenit studentul lui Camil Ressu. Însuşi maes-trul a fost plăcut surprins, aflând că la SalonulOficial de Primăvară din 1945 (de pictură şi scul-ptură), fusese admisă o compoziţie – pictură – astudentului său, Dipşe. Sub coordonarea aceluiaşimaestru, Camil Ressu, Constantin Dipşe a pre-zentat în 1948 şi lucrarea echivalată cu un docto-rat. A fost printre primii membrii ai uniuniiArtiştilor Plastici.

Arta monumentală a fost unul dintre piloniiimportanţi ai creaţiei lui Constantin Dipşe. Tra-ian Bilţiu- Dăncuş i- a încredinţat prima lucrare,fresca ce decorează cupola bisericii greco- catolice„Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti(strada Acvila). Astăzi pot fi văzute lucrări pro-iectate şi realizate individual de artist – mozaicularcaşii lui Ştefan Cel Mare pe zidul clădirii Că-minului Cultural din Putna şi Joc de pe pereteleşcolii din Nojorid, jud. Bihor – sau alături de uncolectiv de artişti: fresca de la Cramele Murfatlarori mozaicul de la Hotelul Tomis din Mamaia.Oraşele Braşov şi Bucureşti au şi ele câte un mo-zaic (la hotelul tâmpa) şi o frescă (la FructEx-port) semnate de Dipşe, care a continuat sălucreze şi pictură bisericească în diferite locuridin ţară.

Deşi are numeroase lucrări, pictură pe sti-clă, desen şi ilustraţie de carte, pictura de şevaleta ocupat locul principal în creaţia lui ConstantinDipşe. Artistul a avut o activitate expoziţionalăimpresionantă, începând cu 1956, la Galeria ni-colae Cristea a ziarului universul din Bucureşti.Despre expoziţia din 1959, Ion Frunzetti scria înrevista Contemporanul: „Constantin Dipşe, talen-tat fără îndoială, «alcătuieşte» tablouri pline de

simţ decorativ şi acura-teţe...”. Expoziţia din1962 este deschisă dePetru Comarnescu. Rit-mul de lucru s- a înteţit,seriozitatea, precum şisinceritatea artistică nus- au alterat. În 1966,Constantin Dipşe verni-sează 3 expoziţii: la Su-ceava, la Oradea şi laBucureşti (în GaleriaSimeza), aceasta dinurmă deschisă de scrii-torul Nicolae Breban.La o nouă expoziţie, îniunie 1975, ConstantinPrut – în articolul uneveniment artistic dinContemporanul – scrie:„Există în pictura luiDipşe, o poetică a per-manenţei, un sens aldurabilului împrumutat

deopotrivă de la tradiţiile culturale şi de la ten-siunile unei naturi vitale, de o prospeţime perpe-tuă. Cu o superbă înţelepciune, pictorul recupe-rează elemente ale zestrei spirituale, aşezându- leîn ordinea firească a unei opere de o imperioasăactualitate”.

Constantin Dipşe a avut o participare con-stantă şi la expoziţiile colective ale uniunii Artiş-tilor Plastici, în ţară şi în străinătate. În urmaexpoziţiilor de grup din diferite ţări, dar şi prinachiziţii directe din expoziţiile personale ori dinatelierul de creaţie, au plecat nenumărate lucrăriîn toată Europa, Asia şi în Statele unite. În 2009,la 92 de ani, Constantin Dipşe mulţumeşte publi-cului care- i onorează expoziţia personală intitu-lată Esenţe, deschisă în sala „Gh. Focşa” de laMuzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” dinBucureşti, la care au vorbit Ioana vlasiu, NicolaeBreban, George Astaloş şi Grigore Dima.

Constantin Dipşe s- a stins din viaţă la 93 deani.

În 2017, anul Centenarului naşterii artistu-lui Constantin Dipşe, Maria şi Ionuţ Dipşe au or-ganizat mai multe expoziţii, în sală sau în aerliber: la Muzeul de Artă din Cluj – „Culorile Soa-relui”, în locurile natale – „Închinare Maicii dom-nului. omagiu păstrătorilor de ţară şi neam”, înGrădina Botanică din Bucureşti – „Florile Cente-narului” şi „tablou de Centenar. pictură, filme şidocumente biografice” în sala Gh. Focşa a Muzeu-lui Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.

În 2018, până târziu, în toamnă, pe aleileGrădinii Botanice din Bucureşti se va desfăşuraexpoziţia în aer liber Grădina cu picturi, ce va pri-lejui o nouă întâlnire cu arta lui ConstantinDipşe.

Sub „streaşina” picturilor sale – după cumspunea la un vernisaj scriitorul Nicolae Breban –au poposit întru artă, oameni de cultură – poeţişi scriitori: Grigore Hagiu, Nichita Stănescu,Ionuţ Iuga, Emil Manu, Gheorghe Pituţ, TudorGeorge (Ahoe), Fănuş Neagu, Alexandru Andri-ţoiu, C- tin Chiriţă, Şt. Augustin Doinaş, Mariusvulpe, George Astaloş, valentin Hossu- Longin; deasemenea, pictori şi sculptori: Constantin Piliuţă,Ion vlasiu, Nicolae Crişan, Constantin Popovici,Mihai Olos, Gr. Spirescu, Ion Minoiu; apoi, actori:Constantin Rauţchi, Ştefan Mihăilescu- Brăila,Silviu Stănculescu, vasile Niţulescu; muzicieni:violonistul Mihai Constantinescu, compozitorulGh. Popovici; istorici, ingineri, universitari şi me-dici. Critici de artă, precum Petru Comarnescu,Constantin Prut, Marin Mihalache, OctavianBarbosa, Raoul Şorban, Ion Frunzetti au scris şiau publicat de- a lungul timpului, cronici aprecia-tive subliniind nota personală, particulară a crea-ţiei pictorului.

Constantin Dipşe a fost un bărbat luminatşi luminos – cum s- a spus şi la recentul vernisaj– fără invidii, generos şi ataşat de familie, de ţarăşi de neam. Portrete şi autoportrete, peisaje ceparcă urcă spre cer, compoziţii cu temeistorice şi flori, multe flori, care devinadevărate personaje în tablourile lui.

Constantin Dipşe în Anul Centenarului Marii Uniri

Grădina cu picturi

Constantin Dipşe piCtânD

ð

Deşi aproape de noi ca moment alrealizării, arta lui Constantin Dipşe aretoate caracteristicile unei arte clasice de

referinţă, păstrându- şi nealterată modernitatea,într- un stil artistic inconfundabil.

Petre ConstantinescuDupă 35 de ani

Mă număr printre cei care au avutprilejul să- l cunoască nemijlocit peMaestrul Constantin Dipşe. Sunt

norocos să fiu printre cei încă în viaţă la Cente-narul naşterii pictorului (octombrie 2017), căroraCineva acolo Sus, le- a oferit şansa să se împărtă-şească cu altitudinea euharistică a darurilor salepluridimensionale, să- şi adape setea de frumosdin izvorul paradisiac al înzestrărilor sale artis-tice. Ba mai mult decât atât, eu, biet Icar neîna-ripat am primit de la Maestrul Constantin Dipşe,în urmă cu aproape 35 de ani – cu o splendidă de-dicaţie – un minialbum de artă, conţinând o se-lecţie din opera sa. Mai este oare nevoie să spuncă tulburarea pe care mi- a produs- o, chiar de laînceput, opera maestrului Constantin Dipşe aveasă- şi pună amprenta, în chip decisiv, asupra în-tregii mele existenţe, conferindu- mi acea aurăspirituală fără de care, fireşte, viaţa noastră ar fiun nonsens?

Sunt un „consumator de artă” şi mai puţinun comentator specializat, iar din această poziţie,consider că cercetarea operei lui Constantin Dipşetrebuie să ţină seama – pe de o parte – de capaci-tatea excepţională a artistului de a construi, de acompune, concretizată în acribia desenului şi, pede altă parte – de vocaţia unui limbaj cromaticexuberant stăpânit cu măiestrie. Peisajele lui leilustrează magistral.

Apoi, cred că trebuie subliniată vocaţia in-teriorităţii (trăsătură definitorie a plasticii naţio-nale şi europene instituită de artiştii aparţinândManierismului şi Barocului), concretizată la pic-torul Constantin Dipşe în dezvoltarea a două ti-puri de creaţii: autoportretul şi portretul clasic(individual sau de grup). Acestea sunt prilejuri deintrospecţie, de introversie, de analiză psiholo-gică. Personajele din tablourile artistului privesc,parcă, dincolo de cadrul limitat al tabloului, su-primând – pe de o parte – graniţele dintreprim- plan şi fundal şi – pe de alta – distanţadintre creator şi receptorul de artă.

Se spune adesea că în opera lui ConstantinDipşe este prezent filonul folcloric inspirat de acel„colţ de rai” – Maramureşul său natal. Cantonândînsă comentariul la acest aspect, consider că ar-tistului i se face o mare nedreptate. Dacă privimcu răbdare pânzele artistului nu ne vom simţi în-corsetaţi în acel spaţiu geografic, căci acest „chip”dezvăluie privitorului doar „parfumul” acelor lo-curi, lăsându- i libertatea totală de a se afunda însensurile limbajului formelor şi al culorilor, dupăvoia, priceperea, înclinaţia şi dispoziţia sa, indi-ferent pe ce meridian geografic s- a născut şi s- aformat. Din pânzele maestrului Constantin Dipşeemană – cu generozitatea specifică doar creatori-lor autentici – dimensiuni universale.

Centrul de greutate al operei pictorului este,fără îndoială, Madona Maramureşeană, acest ad-mirabil ulei pe pânză, de mari dimensiuni ce fo-calizează interesul atât prin viziune, cât şi prinmodul de realizare artistică. Acest excepţional ta-blou ne incită la analogii cu reprezentări plasticemai vechi sau mai noi ale Maicii Domnului – dinarta gotică? din arta Renaşterii? din cea bizan-tină? de ce nu, din pictura manieristă sau ba-rocă!? Sunt întrebări care- şi aşteaptă răspunsulde la specialişti pentru că este în discuţie – dupăştiinţa mea – lucrarea unică din toată arta româ-nească cu acest subiect, în plus, creată sub regi-mul comunist. Madona Maramureşeană demons-trează însă, modul în care opera lui ConstantinDipşe se situează la confluenţa dintre tradiţie şimodernitate, propunând implicit o sinteza inefa-bilă dintre filonul naţional şi elementul univer-sal.

Încântătoarele Flori ale Maestrului Con-stantin Dipşe, ne ajută să înţelegem raportul din-tre uman şi natural într- un mod inedit, maicomplex parcă decât ne propun florile din tablou-rile înaintaşilor săi.

Tablourile maestrului Constantin Dipşe iz-butesc să treacă – indiferent de subiectul abordat,

dincolo de reprezentare, de descriere, de palpabil– în simbolic sau în sinteze ce tind spre stratul ar-hetipal. Pictorul, păstrând nealterat cultul deta-liului semnificativ – cultivă o operă cu formădeschisă, susţinută ca atmosferă de un maximumde culoare şi de lumină şi îmbibată de un consis-tent fior afectiv.

Grigore DimaFlorile lui Dipşe

După ce a făcut peisaj, portret, mozaicşi câte altele, Constantin Dipşe s- aapropiat definitiv de flori. De fapt,

flori pictase dintotdeauna, dar pictase „şi flori”.Când pictează flori, multe flori se limitează? Nu.Esenţializează şi se esenţializează. La Dipşe, floa-rea – rămânând pe deplin reală, naturală, auten-tică, în întreaga ei înfăţişare, devine efigiecentrală, laolaltă semnificant şi semnificat.

Fără a respinge nici una din sugestiile sim-bolisticii florale, floarea lui Dipşe, floare de câmp,de poiană montană sau floare cultivată, se încarcăde semnificaţii ce merg până la ritualizare. Nunumai că floarea devine personaj, dar ea e tratatăca element iconic fundamental: înconjurată de ele-mente stilizate ce uneori dublează (şi chiar tri-plează) marginea (rama) tabloului – elementeadesea florale sau doar vegetale, alteori franjuride lumină- reflector – floarea artistului, deşi nu- şipierde nici o clipă individualitatea, specificul, de-vine arhetip, idee. Manifestare a ritualizării –concedându- i o solemnitate sărbătorească – sime-tria – ca element geometric (stânga- dreapta,uneori şi altfel) contribuie fundamental la eviden-ţierea în prim plan a protagonistei: floarea- efigie.Nu poate fi, desigur, trecută cu vederea ambianţafolclorică, chiar una cu adresă precisă: nord tran-silvan, Maramureşul – dar e vorba doar de o „pu-nere în scenă”. Nu numai prin stilizare (uneoriestompată, alteori esenţială), ci mai ales prinmesaj, Dipşe depăşeşte categoric ilustrativul, pă-trunzând în arhetipal şi ritualizându- l.

ioana vlasiuLimbajul unităţii şi al diversităţii

…Pictura lui Dipşe este maramure-şeană, transilvăneană, românească,fără a înceta să participe la moder-

nitatea secolului xx. Elemente de limbaj pe caremodernitatea le- a încetăţenit, au fost asimilate deConstantin Dipşe care, la rândul său, a ştiut să lefolosească în mod original. Există aici, de la exer-ciţii de limbaj cubist, până la elemente de limbajexpresionist sau „fauve”, tot atâtea elemente pecare Dipşe le- a preluat, le- a interpretat, le- a folo-sit pentru a construi o mitologie personală a Ma-ramureşului. Ne aflăm, în fapt, în faţa uneiconfesiuni a marii iubiri pentru ţinutul natal. Omatrice sufletească se dezvăluie aici, ce şi- a forjatmatricea stilistică potrivită.

Este la Dipşe o încercare curajoasă de a îm-bina două moduri figurative esenţiale: decoraţia,decorativismul şi mimesisul, iluzionismul. El nua părăsit niciodată un anume filon narativ... Pede altă parte, există o reflecţie originală asupradecorativismului care poate fi citită în aproapetoate tablourile lui.

Culoarea este crudă, primară, cu armonii di-ficil de stăpânit. Revine compoziţia axată pe si-metrie şi obsesia unui centru compoziţional careorganizează compoziţia. Grafismul este uneoriacuzat, delimitând tranşant câmpurile de culoare.E aici o întreagă savanterie, o ştiinţă care nu dis-truge ingenuitatea simţirii. Alunecarea într- ogeometrie seacă sau în calofilia care stă întot-deauna la pândă e astfel evitată. Mi se pare că înaceastă direcţie, în această îmbinare originalăîntre decorativism şi un mod de reprezentare mi-metic trebuie căutat locul pe care Dipşe îl ocupăîn pictura românească, el este, cu siguranţă, unloc de seamă.

ð

34


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

35


IUnIe 2018

„E nevoie de doi ca să spui adevărul: unul să spună şi celălalt să asculte. “

Henry David Thoreau, 1849

Opoveste medievală ne spune des-pre un tânăr alchimist căruia i s- apromis că poate preface plumbul înargint dacă ar incanta o anumită

formulă. Singura condiţie era ca în timpul acestasă nu se gândească în nici un chip la un elefantalb. Din nefericire, această acţiune nu s- a bucuratde succesul scontat pentru că tot timpul tânărulîncerca să nu se gândească la un elefant alb.

Problema noastră seamănă cumva cu cea atânărului alchimist. Arta teatrului trăieşte intensdin veşnica iluzie a cunoaşterii...

Alessandro Manzoni începe romanul logod-nicul cu unul dintre acele neiertătoare verdicteale existenţei: „Istoria poate fi cu adevărat defi-nită ca un mare război împotriva timpului”.

Poetul englez John Keats scria despre ima -ginaţie ca facultate sacră: „Nu sunt sigur de nimicîn afară de sfinţenia sentimentelor inimii şi deadevărul imaginaţiei – ceea ce imaginaţia cu-prinde ca frumuseţe, trebuie să fie adevăr, fie căa existat înainte, fie că nu”.

Artistul, aşadar, este şi un Profet întorscătre însemnătatea trecutului. Hegel avea drep-tate: „Învăţăm din istorie că nu ştim să învăţămnimic din ea”.

Pentru noi – ca să alegem un exemplu —„arhitectura clasică” înseamnă sobra eleganţă amarmurii învechite de vreme a Parthenonului.Dar, de fapt, când acesta a fost construit, înmarea epocă ateniană, era o policromie ţipătoaresemănând mai mult extravaganţei secolului xxdecât clişeului nostru de eleganţă greacă. Se parecă ştim mai multe despre viaţa zilnică a Babilo-nului de acum 3000 de ani decât despre eveni-mente petrecute acum o sută de ani.

De cele mai multe ori, vorbele pe care le fo-losim sunt de altă esenţă decât lumea pe care îşipropun să o reprezinte. Transpunem lumea potri-vit unui cod, recompunând- o în altă dimensiune.Cuvintele sunt prea puţine şi prea abstracte faţăde inepuizabila bogăţie a universului. Ordonând,simplificând şi abstractizând gândurile călătoare,dăm lumii, fireşte, mai mult înţeles, dar aceastanu mai este lumea adevărată, ci o imagine a ei.

Complexităţii realului şi condiţiei particu-lare a limbajului li se mai adaugă o complicaţie:aceea a unghiului de privire. Aprecierea oricăreiprobleme, chiar identificarea ei ca atare, depindde punctul de observaţie care este mai mereualtul – de la fondul cultural şi ideologic al uneiepoci sau civilizaţii până la traiectoria personalăa fiecărui interpret.

Se pare că ştim tot mai multe despre ce s- aîntâmplat, dar şi aproape deloc de ce s- a întâm-plat (sau dacă ştim mai mult este pentru că avemîn faţă tot mai multe scenarii divergente). Slăbi-ciunea nu constă în incapacitatea de a formula in-terpretări, dimpotrivă, în abundenţa lor, în lipsaoricărui criteriu obiectiv de ierarhizare şi pestetoate, în imposibilitatea verificării supoziţiilor.

Dacă pe termen lung suntem făuritorii pro-priului nostru destin, pe termen scurt suntem pri-zonierii ideilor create de noi.

Între noi şi trecut, între noi şi lume, întrenoi şi noi înşine se interpune subtila ţesătură aimaginarului. Imaginarul înseamnă mai întâi detoate, o sumă de structuri mentale stabile. Maşi-năria umană, cu întreaga sa încărcătură spiri-tuală, pare programată să funcţioneze într- unanume registru. Nu putem gândi şi simţi decâtomeneşte. Imaginarul desfide materialismul naival celor care- şi închipuie că reprezentările men-tale îşi trag neapărat seva din lumea concretă.

Omul poate fi definit ca fiinţă fabulatoare.Nimic mai specific uman decât fabulaţia – acestjoc prelungit adesea până la ieşirea în afara ori-

cărei realităţi tangibile sau demonstrabile. Doarde dragul argumentului: grecii antici au combinatcâteva scheme ale globului terestru care nu por-neau şi nu aveau cum să pornească decât din ima -ginar. Cea mai durabilă dintre aceste schemeînfăţişa o masă continentală – una singură – înemisfera nordică şi alta, similară, dispusă sime-tric, în emisfera sudică. Harta aceasta a folosit- oColumb, navigând spre Extremul Orient. Cumbine se ştie a descoperit America, pe care a com-bătut- o însă cu înverşunare până la moarte, fiin-dcă geografia lui imaginară nu- i permitea să oaccepte. Cuba şi Haiti erau pentru el părţi aleChinei; printre colibele indienilor navigatorul ge-novez căuta palatul împăratului.

„noi toţi îl trădăm pe Shakespeare”. (Orsonwelles) „A interpreta un text nu înseamnă a- i daun sens (mai mult sau mai puţin determinat, maimult sau mai puţin liber); înseamnă dimpotrivăa aprecia din câte pluralităţi e făurit.” (RolandBarthes)

O concepţie regizorală este o imagine careexistă încă dinainte de prima zi de lucru, pe cândun „simţ al direcţiei” se cristalizează într- o ima -gine abia la sfârşitul întregului proces. Brook no-tează că „regizorul are nevoie de o singurăconcepţie – pe aceea i- o oferă viaţa, nu arta – carese formează din întrebările pe care şi le pune sieşidespre ce rol are actul teatral în lume, de ceexistă, de ce trebuie să existe.” Evident, asta nuse poate naşte ca urmare a unui proiect intelec-tual; prea mult teatrul de idei s- a năclăit în vâr-tejul teoriilor stereotipe. Se poate ca regizorulsă- şi caute răspunsul o viaţă întreagă, munca luihrănindu- i viaţa, iar viaţa hrănindu- i această

muncă. Dar adevărul peste care nu se poate treceeste că a juca e un act, că acest act conţine ac-ţiune, că locul acestei acţiuni este spectacolul, căspectacolul există în lume, şi că toţi cei prezenţise află sub influenţa lui.

În cazul lui Shakespeare, spectacolul ascunslumii se înscenează din contrarii într- o reprezen-taţie a cărei desfăşurare este între privirea ham-letiană şi cea falstaffiană.

Shakespeare a fost întotdeauna influenţatde cei care îl interpretează. Jan Kott spunea cân-dva că: „Avem de a face cu un dublu raport dia-lectic – timpurile schimbătoare şi imaginileschimbătoare despre Shakespeare”. Teatrul, ca şiviaţa, este făcut din eternul conflict între impresiişi judecăţi – iluzia şi deziluzia sunt inseparabileşi se află într- o continuă luptă. Pentru a nu cădearăpuşi de intensitatea acestei dispute, Shakes-

peare ne salvează prin histrionismul profund cealimentează substanţa dramaturgică oferindu- iacesteia şansa spectacolului mărturisit prin as-cunsul său.

Brecht spunea că autorii clasici au valoarenumai ca sursă de materie primă. unul dintreatributele esenţiale ale lui Shakespeare este toc-mai acesta că oferă un punct de vedere plurifocal.Poţi privi piesa aşa cum a fost scrisă. O poţi trataca pe un document istoric. Poţi considera înţelesulei ca o expresie a unor stări şi emoţii umane ce secontinuă sau o poţi privi totodată ca pe un mitcare trăieşte prin capacitatea lui de a fi modificat.

Interpretarea trebuie să dea o nouă semni-ficaţie fără să schimbe substanţa textului. JanKott spunea: „Trebuie să- i violăm pe clasici fărărespect, dar cu dragoste şi pasiune.” Aş spune cătrebuie să forţăm textele clasice, să ne ofere răs-punsuri noi. Dar pentru a obţine aceste răspun-suri trebuie să le bombardăm cu întrebări noi.

Orice teorie a interpretării presupune im-plicit o teorie a esenţei operei de artă… Orice in-terpretare presupune înainte de toate că opera deartă de care se ocupă este un întreg.

Că operele shakespeariene sunt totalităţieste un fapt dintotdeauna recunoscut, atât peplan teoretic, cât şi în perimetrul practicii tea-trale. Mai mult încă, piesele lui Shakespeare aufost folosite în alte domenii ca paradigme pentruceea ce este un întreg autentic, o structură com-plexă, organizată. Înţelegerea acestui fapt estedecisivă tocmai pentru translarea prin interpre-tare a operei lui Shakespeare într- un regim deautenticitate, virtuozitate şi valoare.

În măsura în care opera lui Shakespeareeste mai întâi înţeleasă ca totalitate, ea stă pen-tru cunoaştere pe aceeaşi treaptă cu alte totali-tăţi, problemele ce se pun fiind, tipic vorbind,aceleaşi în toate cazurile.

Întregul în cazul Shakespeare nu este o uni-tate nediferenţiată, ci o structură articulată lăun-tric prin contrarii ce creează unicitatea acestuiunivers teatral.

Părţile, straturile şi trăsăturile specifice cepot fi distinse în opera lui Shakespeare se află nunumai într- un raport de întrepătrundere reci-procă, ci şi, dincolo de acesta, într- un anumit con-text de unicitate. Prin context structural unictrebuie înţeles caracterul diferit ca factură dra-matică şi spectacologică care uneşte versul în ac-ţiune, iar acţiunea în metaforă sau parabolă, prinelemente misterioase de existenţă vizibilă şi con-cretă. Din această înţelegere rezultă un conceptde explorare care poate folosi coduri diferite în de-pistarea unor structuri teatrale ascunse cu desă -vârşire în virtuozitatea spectaculară.

În această privinţă, opera shakespearianăeste făcută din acelaşi material real ca şi visul, încare ordinea şi haosul stau sub dominaţia unuianumit caracter vizual- intuitiv, organizat în to-talitate de magia ascunsă a realităţii. Shakes-peare are un sens multiplu, litera şi înţelesul suntstrâns legate, caracterul senzorial al cuvintelornu se poate traduce decât prin joc actoricesc.Abundenţa metaforelor potenţează tensiunea şienergia rostirii.

Inteligenţa, emoţiile, imaginaţia, toate suntstimulate şi forează în substanţa vie, tăinuită aoperei. Pentru ca o piesă shakespeariană să aibăaparenţa vieţii, în ea trebuie să existe o neînce-tată mişcare înainte şi înapoi între perspectivasocială şi cea personală, între intim şi general.

Inteligenţa, emoţiile, imaginaţia, toate suntstimulate şi forează în substanţa vie, tăinuită aoperei. Întreaga problemă a teatrului de azi estetocmai aceasta: „Cum să facem piese dense în ex-perienţă?” (P.Brook) „Dar mă ucide gândul cănu- s gând”. (Sonetul xLIv, w. Shakespeare) r

Alexa visarionTeatrul imaginând trecutul,interpretând viitorul

n Nostalgia valorilor O poveste medievală ne spunedespre un tânăr alchimist căruia i

s- a promis că poate prefaceplumbul în argint dacă ar incanta oanumită formulă. Singura condiţie

era ca în timpul acesta să nu segândească în nici un chip la un

elefant alb

36

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Ediţia cu numărul 17 a TIFF, festivalul in-ternaţional de film de la Cluj care se menţine pelocul întâi printre cele româneşti şi luptă pentruo poziţie în fruntea clasamentului european, amenţinut în profil tendinţele din ultimii ani. unadintre ele este numărul (din ce în ce mai mare) alciclurilor şi programelor care completează compe-tiţia principală (Supernova, Fără limite, umbre,Ce- i nou, documentarule sau noua secţiune A fisau a nu fi corect politic), iar alta ar fi amplifica-rea prezenţei româneşti, acoperind formate, ge-nuri şi specii din ce în ce mai diverse în Zilelefilmului românesc. Cozile interminabile pentrubilete la unele filme au demonstrat că, cel puţinîn acele zile de TIFF, s- a inversat raportul întrevideofilie şi cinefilie, pentru că, în era digitală „vi-deofilia a învins cinefilia”, după Gilles Lipoveskyşi Jean Serroy („Ecranul global”).

Gala inaugurală a adus în faţa publiculuinostru o coproducţie israeliano-elveţiano-ger-mană, Foxtrot de Samuel Maoz, premiat cu Ma-rele Premiu al Juriului la veneţia, dar con-troversat acasă, unde a generat un scandal minis-terial şi mediatic. vechea dispută în jurul între-bării „oare filmul trebuie să arate lucruriinconvenabile despre ţara noastră?” a fost aprinsăde această poveste despre uciderea unor tineri pa-lestinieni de către soldaţi în termen israelieni,eveniment muşamalizat grosolan. Structura so-fisticată a naraţiunii, cu zigzaguritemporale şi zone de opacitate este op-ţiunea regizorului care îşi explică ast-fel intenţiile: „Einstein spunea desprecoincidenţă că este modul lui Dumne-zeu de a rămâne anonim. Foxtrot re-prezintă dansul unui om cu propriasoartă. Este o parabolă filosofică ce în-cearcă să deconstruiască acest con-cept vag, «soarta», printr- o povestedespre tată şi fiu. Provocarea pe caremi- am asumat- o pentru mine însumia fost să tratez decalajul dintre lucru-rile pe care le putem controla şi celecare nu ţin direct de controlul nostru”.

Dacă Foxtrot a fost programat înafara competiţiei, un alt titlu din pal-maresul veneţian de anul trecut, Moş-tenitoarele (las herederas) de Marcelo Martinessia plecat de la Cluj cu Trofeul Transilvania.Această producţie din Paraguay vine să confirmeideea că democratizarea accesului la uneltele di-gitale a adus pe hartă noi centre de interese. Fil-mul confirmă şi interesul festivalurilor interna-ţionale pentru poveşti care privilegiază personajefeminine complexe şi interesante şi analizează ra-portul dintre contextul social şi destinul femeilor.Istoria unui cuplu format din două sexagenareprovenite din familii burgheze scăpătate este sur-prinsă în momentul de criză în care una dintre eleeste arestată pentru fraudă. Cealaltă încearcă săse salveze devenind şofer de taxi, ajungând să cu-

noască medii şi probleme ignorate pânăatunci. La veneţia filmul a fost premiatşi pentru interpretarea Anei Brun, întimp ce la TIFF Premiul pentru interpre-tare a revenit unui trio actoricesc formatdin Natalia Tena, Oona Chaplin şi Davidverdogueur, premiaţi pentru „felul excep-ţional în care se completează pe ecran, cuinteligenţă şi farmec” (motivaţia juriului)în ancora şi speranţa, semnat de spanio-lul Carlos Marques- Marcet. Danezul Hly-nur Palmason a cîştigat Premiul pentruregie cu Iarna trădării, o pasionantă po-veste despre rivalitatea dintre fraţi. Nuau rămas în afara palmaresului iranianulCasa (regia Asghar yousefinejand), o ra-finată construcţie narativă în cadre lungi,cu conotaţii alegorice despre ciocnireadintre mentalităţi tradiţionale şi modernşi Izbiţi de soartă (coproducţie Germania-Belarus) de Ana Kruglova, despre relati-

vismul moral al lumii post-sovietice, ambelepremiate cu Premiul Specialal Juriului. Iar Juriul inter-naţional al presei, FI-PRESCI, a urmărit secţi-unea A fi sau a nu fi corectpolitic, de unde a ales săpremieze distopia Ghid deviaţă de Ruth Mader.

Multe filme (13 lun-gmetraje şi 22 de scurtme-traje) au fost proiectate anulacesta în Zilele Filmului Ro-mânesc, secţiunea cea maiatractivă pentru cei veniţila TIFF să prospecteze sta-rea cinematografului nostruşi eventual să- i anticipezeviitorul. Au fost incluse înselecţie pelicule deja dis-tinse cu premii importanteîn marile festivaluri (vezi câştigător al ursului deAur la Berlin, nu mă atinge- mă /touch Me notde Adina Pintilie). Cu o structură aproape expe-rimentală, la graniţa dintre documentar şi fic-ţiune filmul se declară „o cercetare”, o explorareşocantă a ideii de intimitate şi a nevoii umane decontact autentic. El a fost bine primit de publicul

din Cluj şi a câştigat o Menţiune Specială a Ju-riului „pentru curajul şi demnitatea arătate de re-gizoare şi personajele alese de ea”. Bine primit despectatori a fost şi debutul în lungmetraj al luiAndrei Creţulescu Charleston, un hibrid de come-die şi dramă amuzant şi sensibil, selectat anteriorîn competiţia oficială de la Locarno. Creţulescu afost prezent şi în competiţia de scurtmetraj cu pa-rabellum.

Premiile importante ale Zilelor Filmului Ro-mânesc au fost însă câştigate de filmele premiateîn toamna trecută la San Sebastian: pororoca, altreilea lungmetraj al lui Constantin Popescu (Ma-rele Premiu al Zilelor Filmului Romînesc) şi Sol-

daţi. poveste din Ferentari de Ivana Mladenovici(Premiul pentru Debut al secţiunii).

Competiţia românească de lungmetraje ainclus cinci premiere absolute, printre care poves-tea unui pierde- vară o comedie dulce- amară dePaul Negoescu despre situaţiile dificile în carene- aruncă uneori dragostea. Ca şi în o lună înthailanda regizorul meditează cu umor asuprafricii de angajare sentimentală, aventurile aceluipierde- vară din titlu jucat de Alexandru Papado-pol fiind plasate într- un Bucureşti descris în cu-lori afectuoase, extrem de fotogenic. În premierămondială a fost prezentat şi Caisă, documentarulde debut al Alex Mavrodineanu, despre un antre-nor de box care, deşi s- a jurat că nu mai profe-sează, se răzgândeşte atunci când întâlneşte untânăr sportiv foarte talentat. Foarte popular s- adovedit documentarul dacii liberi regizat de An-drei Gorgan şi Monica Lazurean Gorgan, abor-dând cu umor obsesia dacomaniei, un subiectcontroversat legat de naţionalism.

În secţiunea de lungmetraj al Zilelor Filmu-lui Românesc a debutat Bogdan Theodor Olteanucu Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă,care abordează curajos tema iubirii gay la femi-nin, un alt debutant în regie fiind actorul vladZamfirescu, care pune în scenă o poveste de sus-pans despre un triunghi sentimental şi adevăruri

incomode, scrisă de Alexandru Popa, Se-cretul fericirii.

Actorii trecuţi în spatele camereide filmat au captat atenţia şi în secţiu-nea de scurtmetraje a Zilelor FilmuluiRomânesc (de pildă, Cristian Bota – Kar-masutra, Maria Popistaşu – pescăruşul,Anghel Damian – Michelangelo, DorianBoguţă – duminică). ultimele două aucâştigat Menţiuni speciale ale juriului,pentru că pledează pentru „importanţaadevărului, chiar şi când acesta este du-reros”. Premiul pentru scurtmetraj al Zi-lelor Filmului Românesc a fost câştigatde foarte interesantul Cadoul de Cră-ciun, povestea unui coşmar familial(poate ultimul) din zilele căderii luiCeauşescu.

Farmecul ediţiei a fost completat de sărbă-toriţii cu Premii pentru întreaga carieră, actorulDan Nuţu, junele prim neliniştit al ecranului ro-mânesc din anii ‘60- ‘70, de neuitat în duminicăla ora 6 de Lucian Pintilie, printre colinele verzide Nicolae Breban sau dincolo de nisipuri deRadu Gabrea, şi Ana Szeles, tragica Ilona din pă-durea spânzuraţilor de Liviu Ciulei. r

Dana DumaTIFF în era digitală

Farmecul ediţiei a fost completatde sărbătoriţii cu Premii pentru

întreaga carieră, actorul Dan nuţu,junele prim neliniştit al ecranului

românesc din anii ‘60-‘70, deneuitat în Duminică la ora 6 delucian Pintilie, Printre colinele

verzi de nicolae Breban sauDincolo de nisipuri de Radu

Gabrea, şi Ana Szeles, tragica Ilonadin Pădurea spânzuraţilor de

liviu Ciulei

Festivalul Internaţional de Film Transilvania

Charleston still

Dan nuţu

Cartea Călin Căliman. Filmul, monamour ar fi trebuit să fie o carte deconvorbiri cinematografice cu CălinCăliman – Mister Contemporanul,

cum l- a botezat Aura Christi. Din păcate, el a ple-cat dintre noi fulgerător, pe 25 aprilie, cu grija cănu- şi predase rubrica pentru numărul revistei pemai. Cartea care va apărea în curând la EdituraIdeea Europeană a devenit şi ocazia evocării luiMr Contemporanul. Am selectat câteva mărturiidespre el ale unor oameni de cinema şi de litereincluse în volum, precum şi răspunsurile lui CălinCăliman la câteva întrebări puse de cei care auiniţiat volumul, George Canache şi Dinu Moraru.

laurenţiu DamianCălin Căliman – un portretsubiectiv

Spun subiectiv, pentru că este confesiuneape care ar fi trebuit de mult s- o fac acestui om ad-mirabil, pe care, obiectiv, l- aş numi un patriarhal criticii filmului românesc. Această confesiunes- ar derula cam aşa: l- aş invita să stăm de vorbăsau, mai bine zis nu, l- aş invita doar să asculte,adică să mă asculte. Primul lucru pe care i l- aşspune ar fi acela că a dat de fiecare dată dovadăde generozitate. Nu ştiu cum făcea, dar Călingăsea în fiecare film ceva de apreciat. uneori cro-nicile sale erau mai bune decât filmele pe care lecomenta, şi nu făcea acest lucru din obedienţă, cicu convingerea că există loc pentru toţi în istoriafilmului şi în istoria sa despre film.

Ce critic, preşedinte de juriu, şi- ar fi asumatdecizia de a da Marele Premiu unui documentarcenzurat de culturnicii unui sistem de tristăamintire? Călin Căliman şi- a asumat acest pre-miu şi a plătit cu interdicţia de a mai scrie lunibune, inclusiv în revista lui de suflet, Contempo-ranul. Gestul acesta valorează pentru mine maimult decât toate volumele adunate de la toţi cri-ticii de film. Călin a iubit documentarul, scriindprima carte despre acest gen cinematografic, ana-lizând apoi opera unui mare maestru, Ion Bostan,s- a aplecat cu minuţie asupra lui Jean Mihail, aşacum a descifrat „secretul“ lui Geo Saizescu, în car-tea intitulată Secretul lui Saizescu. un surâs înplină vară, a omagiat artişti ai imaginii şi, de fie-care dată, a ştiut sau a simţit că- n filmul româ-nesc nu se fac clasamente, că nu poţi să puiartiştii într- un insectar, precum fluturii.

Opera de căpătâi pentru Călin Căliman ră-mâne Istoria filmului românesc. În această carte,criticul şi istoricul de film a regândit cinemato-graful prin prisma valorii, prin efortul creatorilor,prin tendinţele şi orientările apărute în poetica şiestetica filmică, de- a lungul timpului. Asta i- aşspune lui Călin Căliman, şi mi- l imaginez stândla masa de lucru, printre cărţi, articole, manus-crise, însemnări...

Să fie acesta oare un portret subiectiv sau săexiste maximum de obiectivitate în ceea ce am spus?!

Istoria filmului românesc scrisă de Călin Că-liman nu este doar o enumerare de titluri, de cro-nici adunate, de premii evidenţiate, ci este oadevărată restituire a filmului, în care avem sur-priza să constatăm că filme făcute în anii ’50- ’60sunt mai actuale ca oricând, în care cineaştiaproape uitaţi redevin, prin condeiul lui, repere şi,în care ne spune autorul: „Se multe ori timpul ree-valuează şi dă o nouă dimensiune actului de crea-ţie“.

Sigur, la toată această avalanşă, Călin, aşami- l imaginez eu, ar vrea neapărat să răspundă,să spună că e prea mult şi că elogiile sunt preamari, dar l- aş întrerupe imediat, aşa cum îmi estefelul să fac uneori cuvenite, uneori necuvenite, în-treruperi, spunându- i că- i mulţumesc pentru totşi că, de fapt, nu numai eu mulţumesc, ci întreagabreaslă de truditori din lumea filmului.

Titus Vîjeu„Călin, file din poveste...“

De mai bine de şase decenii filmul îşi are unapărător din linia faimoşilor cavaleri „sans peuret sans reproche“, pentru care virtutea fidelităţiiera mai presus de orice însuşire. Acest om se nu-

meşte Călin Căliman şi descinde direct din aleasastirpe a unor luptători curajoşi pentru cauza na-ţională şi pentru cauza limbii române. Buniculsău, valeriu Branişte, a scris istorie ca făurar alMarii uniri, ca şi mama sa, profesoara valeriaCăliman, supusă unor „exerciţii de supravieţuire“de regimul politic totalitar de după război, ce aveasă- i rezerve şi soţului său, doctorul Căliman, raţiazilnică de suferinţe în lagărele lui Gheorghiu- Dej...

Călin avea să se salveze din această ecuaţieatroce a istoriei graţie marii iubiri faţă de filmulromânesc, realitate artistică vie, căreia i- a dedicatîntreaga sa viaţă. Miile de pagini care păstreazădovezile înaltei sale fidelităţi pot fi găsite în colec-ţiile celor mai importante publicaţii ale ultimei ju-mătăţi de secol ori între coperţile unor cărţivaloroase, între care se află şi impresionanta, pro-funda şi inegalabila Istorie a filmului românesc,apărută în mai multe ediţii şi care aduce în faţacititorilor mii de titluri şi autori într- o structurăorganică, menită să confirme dincolo de eşecuri orimediocre prestaţii sensul ascendent al unei artece a impus ţării şi lumii acesteia valori de netăgă-duit. Poate de aceea mi se pare că ea poate fi soco-tită, după modelul judecăţii critice, impusă demarea Istorie a literaturii române de la originipână în prezent de George Călinescu, fascinantulroman al filmului românesc... după cum şi viaţaacestui febril cărturar poate deveni subiect al uneiviitoare producţii despre un om, adorând filmul cape un astru ce nu poate fi văzut în toată magnifi-cenţa lui decât din întunericul sălii de cinema.

nicolae CorbeanuUn prieten a plecat

voiam să- l felicit cu prilejul aniversării de83 de ani de viaţă şi să- i doresc ceea ce- mi dorescmie însumi: un amurg liniştit şi fără suferinţe.N- a fost să fie.vestea (ajunsă la mine cu mare în-târziere) că unul dintre cei mai buni prieteni pecare i- am avut în întreaga mea viaţă, Călin Căli-man, ne- a părăsit pentru totdeauna, m- a copleşit.

Ne- am cunoscut acum mai bine de o jumă-tate de secol, în anul de dizgraţie 1952. Eramamândoi studenţi în primul an la filologie, veniţidin provincie, el de la Braşov, eu de la Arad, şiasemănările de vederi şi de origine socială „nesă-nătoasă” au făcut ca între noi să se înfiripeze oprietenie care a ţinut, iată, până zilele trecute.

Dacă e adevărat că prietenul la nevoie se cu-noaşte, atunci Călin mi- a dat de nenumărate oridovada că- mi este un adevărat prieten. El a venitla miezul nopţii, la sfârşitul zilei în care fusesemexclus din uTM şi mă aşteptam să fiu arestat dinclipă în clipă pentru că- mi exprimasem admiraţiafaţă de răscoala anticomunistă din ungaria şi pă-rerea că românii ar fi trebuit să facă ca ungurii,să- mi spună că dracul nu e atât de negru cumpare şi că lucrurile se vor rezolva ele cumva. Dra-cul era el negru, dar vorbele lui Călin erau ca ooblojeală mângâietoare pe o rană deschisă.

Pe urmă, după terminarea facultăţii, viaţane- a despărţit. Pe mine m- a trimis partidul să facapostolat pedagogic la o şcoală elementară, un-deva pe la marginea ţării, el şi- a luat o a doua di-plomă, de specialist în domeniile teatrului şicinematografiei. Mai mult de o jumătate de secola scris la Contemporanul şi în alte publicaţii ne-numărate recenzii şi cronici teatrale şi cinemato-grafice, devenind una dintre cele mai avizate şiprestigioase autorităţi. Au urmat lucrări de spe-cialitate şi monografice, culminând cu Istoria fil-mului românesc, lucrare fundamentală, de carenu va putea face abstracţie pe viitor nici un cer-cetător sau critic de specialitate. S- a mai adăugatcariera didactică de profesor universitar, pe carea exercitat- o cu dăruire până la sfârşit, instruindmulte generaţii de studenţi.

Dar revenind la relaţiile noastre prieteneşti,era să zic frăţeşti, el a fost unul dintre puţinii carenu şi- a pierdut încrederea în mine şi m- a îndem-nat, în momentul când plecasem steagul, sănu- mi pierd curajul şi să continui lupta cunenumăratele adversităţi ale vieţii, aşa cum eraea atunci. Între altele, el mi- a mijlocit publicareaunor recenzii, cronici, reportaje şi alte texte în-Contemporanul şi în alte publicaţii la care cola-bora el însuşi, el mi- a găsit un editor pentru

ultima mea carte într- un moment când deveni-sem, cum s- a exprimat un critic, „o voce izolată”,nemaiavând practic nici o legătură cu lumea lite-relor româneşti. Ca să nu mai vorbesc de faptulcă am fost întotdeauna un oaspete binevenit, in-diferent dacă era la Bucureşti sau la Braşov. N- aşzice că n- am avut uneori şi mici dispute, cele maimulte din cauză că, fie că invita, fie că era invitatla un local, insista să plătească el întotdeauna în-treaga consumaţie. Şi în ultima convorbire tele-fonică pe care am avut- o mă invita cu insistenţăsă vin la Bucureşti, să văd noua lor locuinţă, a luişi a Danei Duma, în care au loc şi pentru mine.

N- a fost să fie. Acum, prietenul meu de oviaţă Călin Căliman a plecat pentru totodeauna,lăsându- mi în suflet un gol pe care nu- l va maiumple nimeni, niciodată.

Köln, 18 mai 2018

Monica Săvulescu VoudouriBunavoinţa întruchipată

N- am să vorbesc despre cineast, ci despreomul pe care s- a întâmplat să- l cunosc în diferiteleetape ale vieţilor noastre. Încep cu primul an încare am intrat în publicistică, la revista Contem-poranul. Încă studentă, într- un grup de studenţicare- şi făceau debutul la secţia de arte a revistei.O încăpere mare, cu câteva birouri ale unor per-sonalităţi cu nume deja de renume, la care noi nefăceam ucenicia. Intimidaţi, sperioşi. Printre ceicare- şi aveau deja locul la acele birouri în faţa că-rora noi ne aşezam stingheri, aducându- ne săptă-mână de săptămână materialele scrise cu pixul,Călin Căliman. Era cel mai tânăr dintre maeştri.Slab, lungan, poreclit Căluţul. Când deschideamuşa şi- l vedeam acolo, ne venea inima la loc. Erade- al nostru. Tânăr. Prietenos. Avea pentru fie-care un cuvânt de încurajare. Şi ne trata, nu ca penişte novici, ci ca pe colegii de- o viaţă.

Am rămas prietenă cu el. După ce s- a căsă-torit cu Dana, veneau pe la noi pe- acasă. Îl ţinminte trântit pe podea, cât era de lung, întins peburtă cu fiica mea, care în clasa a doua, învăţa po-dişurile. Călin i le arăta pe- o hartă şi pe urmă oasculta. De câte ori neam mai întâlnit de atunciîncoace, îmi atrăgea atenţia să- i spun Mirei(medic în Franţa, de 43 de ani, mamă a doi copii),că el încă mai ştie podişurile, să sperăm că şi ea.

Primul drum pe care l- am făcut în România,la întoarcerea în ţară, a fost la Călin şi la Danaacasă. Primul contact reluat cu lumea intelec-tuală a ţării, după mulţi ani de emigraţie. Ne- amregasit aceiaşi. În zilele grele, de imediat de dupădecembrie ’89. Şi tot Călin m- a invitat să scriu larevista la care lucra. A fost, cred, prima mea sem-nătură după o absenţă de peste şase ani şi- i suntrecunoscătoare pentru acest lucru.

Ştiu că nu sunt un caz izolat. Călin era năs-cut domn. Înţelegând prin domnie generozitate.Şi eleganţă în comportament. Mai avea o trăsă-tură definitorie. Îi plăcea meseria, îi plăcea să setrezească dimineaţa şi să se apuce de scris. Decâte ori dădeam telefon la ei, Căluţul tocmai scriaceva, tocmai se pregătea pentru o vizionare, toc-mai venea de la o premieră.

Aşa a rămas până la cea din urmă întâlnire.Care nu bănuiam că va fi cea din urmă. Ne- amîntâlnit acum câteva luni la casa lor cea nouă, peo ploaie cumplită. Era în ziua plecării mele dinţară, gata să contramandez întâlnirea. Doamne,ce bine că n- am făcut- o, cât mi- aş fi reproşat! Afost ca o agapă pentru casa nouă, am băut unpahar de vin bun, am vorbit de una, de alta. Călinmi- a dat ultimele lui publicaţii, cu entuziasm, deparcă ar fi fost un începător. Am plecat de la eiîncărcată cu reviste, cu cărţi. Le- am citit la în-toarcerea acasă la mine, în Atena, şi i- am dat te-lefon. Doamne, ce bine că am făcut- o! I- am spuscă mi- a plăcut ceam citit, că e adevărat, că aşami se pare şi mie, că e bine scris şi că îl felicit. S- abucurat tot aşa, ca un începător. Fiindcă aşa erafelul lui, recunoscător pentru orice vorbă binevoi-toare, el, cel binevoitor fără margini.

Şi- acum Dana mă roagă să scriu ceva des-pre el. Scriu. Salvez materialul. Îl caut în fişiersă- l trimit. bunăvoinţa întruchipată.calin.doc. Mise pare o aberaţie. Ce- o mai fi asta? Cum adicăam ajuns să scriu un asemenea doc? Gestul nuare nimic de- a face cu amintirea omului desprecare scriu. Ea, amintirea, va rămâne dincolo decoperţile unei cărţi, va trăi cât vom trăi şi noi, ceicare l- am cunoscut, va servi celor care vor venidupă noi. Amintirea despre un om ales, ale căruitrăsături esenţiale erau domnia şi bunăvoinţa.

Călin, ne gândim la tine cu drag!

37


IUnIe 2018

■ Avanpremieră editorială

Călin Căliman. Filmul, mon amour

38


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Care au fost, de- a lungul timpului, iu-birile „cinematografice“ ale criticuluide film Călin Căliman?

Aş începe această listă personală cu filmul(amintit) care mi- a marcat adolescenţa, drumulspre stele, de Michael Powell şi Emeric Pressbur-ger. Din perioada începuturilor m- am ataşat şi decomedia rusească toată lumea râde, cântă şi dan-sează de Grigori Alexandrov. Pe urmă, aş faceprecizarea că preferinţele mele sufleteşti au mersîn primul rând spre filme franţuzeşti: nu pot lipsidin această listă comediile lui Jaques Tati va-canţa domnului hulot sau unchiul meu, dar nicicomedioare mai uşoare, precum Mama, tata, bonaşi eu de Jean Pierre Le Chanois, cu Nicole Courcelşi Robert Lamoureux, superbul musical umbre-lele din Cherbourg de Jacques Demy, cu minu-nata Catherine Deneuve, sau filmul subtil desprelumea filmului noaptea americană, de FrançoisTruffaut; m- am ataşat apoi de minunatul film allui vittorio de Sica Miracol la Milano, de dramasuedeză n- a dansat decât o vară de Arne Mat-tsson, cu ulla Jacobsson (acest film l- am văzutîmpreună cu Nichita Stănescu, căruia nu i- a plă-cut defel, abia peste ani dându- mi seama de ce:lui Nini nu i- au căzut bine niciodată iubirile ne-fericite), m- am ataşat de romanticul film britanical lui Billy wilder apartamentul, cu ShirleyMcLaine şi Jack Lemmon, şi de comedia roman-tică americană nopţi albe la Seattle de Nora Ep-hron, cu Tom Hanks şi Meg Ryan, aş adăuga apoicapodopera lui Andrei Tarkovski andrei Rubliov;iar dintre filmele româneşti, în afara celor clasice,care nu pot lipsi din această listă de suflet (măgândesc la Moara cu noroc de victor Iliu, pădureaspânzuraţilor de Liviu Ciulei, Reconstituirea luiLucian Pintilie, dar chiar şi la Independenţa Ro-mâniei de Grigore Brezeanu din 1912), aş aduceîn discuţie şi alte filme din preistoria cinemato-grafiei autohtone, precum lia de Jean Mihail,Maiorul Mura de Ioan Timuş, apoi o noapte depomină de Ion Şahighian; din anii următori m- aucucerit filme precum directorul nostru de JeanGeorgescu, paşi spre lună de Ion Popescu- Gopo,Moara lui Călifar de Şerban Marinescu (îndeo-sebi pentru personajul Tecla, interpretat de ElenaAlbu), un film cu o fată fermecătoare de LucianBratu (cu superba Margareta Pâslaru în rolul Ru-xandrei), lumina palidă a durerii de Iulian Mihu(cu senzaţionala Lină a Lilianei Tudor), Cursa deMircea Daneliuc, adela de Mircea veroiu, Rochiaalbă de dantelă de Dan Piţa, Secretul armei se-crete de Alexandru Tatos, Restul e tăcere de NaeCaranfil, Moartea domnului lăzărescu şi, neapă-rat, Sieranevada de Cristi Puiu…

2007 – momentul magic al cinematografiei naţionale

În anii regimului comunist cinematografiaromânească a dat, pe lângă filmele de propa-gandă sau cele care falsificau istoria conformideologiei timpului, o serie de pelicule bune, careau reuşit să treacă de barierele cenzurii şi s- auimpus şi pe plan internaţional. după revoluţiadin decembrie ’89, în cinematografia naţională aexplodat un val de tineri creatori care au reuşit săobţină premii la prestigioase festivaluri de filmdin lume. vă rugăm să aruncaţi o privire compa-rativă peste filmul românesc de dinainte de ’89 şicel de după.

Chiar dacă în istoria filmului românesc auexistat, într- adevăr, câteva filme de propagandăşi câteva filme marcate evident de semnele tim-pului politic şi social, eu aş pune accentul pe crea-ţiile care au izbutit să iasă de sub obroc, încă dinprimul „obsedant deceniu“ (acela al anilor ’50 dinveacul trecut) şi până în cel mai obsedant deceniual anilor de dictatură (acela al anilor ’80). Şi aş dacâteva exemple. În anul 1955 a fost prezentată peecrane o savuroasă satiră a birocraţiei, filmul re-gizorului Jean Georgescu, directorul nostru, cuGrigore vasiliu- Birlic şi Alexandru Giugaru îndistribuţie, un film de- a dreptul incredibil, maiales dacă ţinem seama de faptul că scenariulaparţinea unui demnitar al epocii, Eduard Mezin-cescu (cum s- a demonstrat ulterior; iniţial, scena-ristul îşi păstrase anonimatul, recursese la unpseudonim, alesese numele şoferului său, Gheor-

ghe Dorin). Dar exemple elocvente au exis-tat, multe, şi în anii următori: Gopo, depildă, cucerea, cu Scurtă istorie, „Palmed- or“ la Cannes în 1957, Liviu Ciulei câş-tiga în 1965 premiul de regie, la acelaşiexigent festival, cu pădurea spânzuraţilor,apărea apoi „generaţia ’70“, Mircea veroiuşi Dan Piţa semnau capodoperele nunta depiatră şi duhul aurului, Mircea Daneliucintra în marea lume a cinematografului cuun film superb, Cursa, iar regizori precumAlexandru Tatos sau Radu Gabrea s- auimpus prin filme memorabile, precumMere roşii, Secvenţe sau dincolo de nisi-puri. Cât despre anii ’80, este cazul să su-bliniem că filmul românesc a produscreaţii de- a dreptul disidente, cum ar fi, depildă, încă la începutul deceniului, filmulaceluiaşi Mircea Daneliuc, Croaziera. Nicipână astăzi nu s- a demonstrat cum a fostposibilă în „epocă“ realizarea unui film caacesta, despre un „cârmaci“ inconştient şiincompetent, obtuz şi ridicol, care- şi poartă„corabia“ spre dezastru în sunet de fan-fară. Cred că un anumit nume dintre res-ponsabilii deatunci ai cinematografieinaţionale trebuie, neapărat, reconsiderat:este vorba despre Ion Traian Ştefănescu.un alt argument în favoarea ideii de disi-denţă în cinematograful anilor ’80 ar fi –pur şi simplu – câteva dintre titlurile„avertizante“ ale unor filme: Cădere liberă,Sfârşitul nopţii, la capătul liniei, dreptate în lan-ţuri, ca să nu mai insistăm asupra neverosimilu-lui titlu premonitoriu, noiembrie, ultimul bal,pus de regizorul Dan Piţa pe o cuminte ecranizaresadoveniană cu numai trei- patru luni înaintea„ultimului bal“ al Partidului Comunist Român,Congresul al xIv- lea din noiembrie 1989.

În întrebarea dvs. îmi solicitaţi şi o compa-raţie între filmul românesc de până în decembrie’89 şi cel de după. un prim răspuns presupune şinişte aspecte paradoxale: unii dintre regizorii im-portanţi (şi mă refer la nume mari, precum Mir-cea Daneliuc, Dan Piţa sau Ion Cărmăzan) n- aumai atins în anii libertăţii de creaţie nivelul dinperioada cenzurii comuniste. Dacă încercăm săcomparăm „noul cinema“ românesc – lansat, prac-tic, în mileniul III – cu filmele realizate înainte,trebuie subliniată vigoarea estetică, morală şi fi-losofică a cinematografului tânăr, reprezentat decineaşti precum Cristi Puiu, Cristian Mungiu,Corneliu Porumboiu, Ruxandra Zenide, CătălinMitulescu, Călin Peter Netzer, Radu Jude,Adrian Sitaru, Cristian Nemescu, Marian Crişan,Florin Piersic jr. (fără a- i uita pe Nae Caranfil, celcare a deschis, practic, porţile „noului val“ încădin secolul trecut, şi pe Radu Mihăileanu, autorulunor filme româno- franceze de prim rang). Tână-rul cinema românesc, spre deosebire de filmeleanterioare, a profitat şi de o conjunctură interna-ţională favorabilă, care l- a condus spre consacrăriimportante la mari festivaluri ale lumii, unde aînregistrat succese de- a dreptul senzaţionale.Ştiţi definiţia festivalurilor internaţionale carecirculă în folclor? un festival internaţional esteacela la care participă filme din multe ţări alelumii, iar premiile le iau românii...

Părinţii spiritualiMărturiseaţi că printre „părinţii dvs. spiri-

tuali“ se află victor Iliu, regizorul unei capodoperea cinematografiei româneşti, Moara cu noroc, şiGeorge Ciprian, actor şi autor al fermecătoarelorcomedii „omul cu mârţoaga“ şi „Capul de răţoi“.

victor Iliu a fost, cum frumos spunea Lu-cian Pintilie, „cea mai înaltă instanţă intelectualăa noastră, a cineaştilor, prima noastră conştiinţăestetică“, transfigurată, prin nobleţea şi străluci-rea ei, într- o „conştiinţă criteriu“. Am multe mo-tive să- l consider pe victor Iliu printre principaliimei părinţi spirituali. Pe vremea în care răspun-deam de pagina cinematografică a revistei Con-temporanul, articolele şi eseurile sale au înnobilatdemersul publicistic al revistei. A fost, apoi, lecţiade artă şi de viaţă pe care mi- a oferit- o în timpulfilmărilor la Comoara din vadul vechi, episod pecare l- am descris pe larg. Către sfârşitul vieţii

sale, victor Iliu, în calitate de profesor la – cumse numea pe atunci – Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică, mi- a oferit şansa de a fi pro-fesor de istoria filmului la două promoţii de viitoriregizori, într- una avându- i ca studenţi pe Mirceaveroiu, Dan Piţa, Nicolae Cabel, Petre Bokor sauafricanul youssouff Aidabi, în cealaltă pe Timoteiursu, Constantin vaeni, Nicolae Opriţescu, An-drei Cătălin Băleanu, Felicia Cernăianu. Pentrumine, care, pe cartea mea de muncă, am avut unsingur loc de muncă, revista „Contemporanul“, dela angajare (pe 1 aprilie 1959) până în decembrie1989, această scurtă incursiune în universul în-văţământului superior (produsă prin „cumul“ şiimposibil de continuat în epocă) a însemnat unpas important în carieră: inaugurarea unui drumpe care aveam să- l reiau după 1990.

Cât despre relaţia mea cu George Ciprian,ar fi de spus faptul că lucrarea mea de licenţă (co-ordonată de profesorii vicu Mândra şi Paul Geor-gescu şi numită pe vremea aceea „lucrare destat“) a fost consacrată acestui scriitor şi actor. Laora elaborării lucrării mele nu exista nicio cerce-tare monografică publicată despre G. Ciprian (ul-terior a apărut un studiu amplu, în două volume,al lui valeriu Râpeanu), drept pentru care, pen-tru a obţine datele necesare despre biografia ar-tistică şi biografia propriu- zisă a „subiectului“,am pus la cale o serie amplă de dialoguri cu Ge-orge Ciprian, pe care le- am purtat, vreme de vreodouă luni, acasă la scriitor, descoperind – subaparenţe înşelătoare, chiar morocănoase – un spi-rit viu, cuceritor, cu fermecătoare poveşti desprelume şi viaţă, aşa cum sunt şi schiţele sale din„Cutia cu maimuţe“, un seducător umor spontandublat de un suflet de poet, aşa cum o arată şiprincipalele sale piese „Omul cu mârţoaga“ şi„Capul de răţoi“, un camarad desăvârşit, un buncunoscător de vinuri seci, aşa cum au dovedit- otoate întâlnirile noastre. Iertată fie- mi „blasfe-mia“, dar nu spun decât adevărul adevărat: în fi-nalul uneia dintre aceste întâlniri, a sosit acasăfiul cel mic al actorului, Nică (la rândul lui actor,Ion Ciprian), şi ne- a găsit pe amândoi în patrulabe în holul de la intrare, căutând pe jos cheiacasei, pe care o scăpase maestrul.

Toamna anului 1968 a fost, pentru mine, unanotimp tragic şi dureros. O boală necruţătoare aîncheiat prematur, pe un pat de spital din Roma,viaţa lui victor Iliu, la numai 56 de ani, cam înaceleaşi zile găsea cheia de ieşire din aceastălume şi George Ciprian, şi tot atunci, pe un patde spital din Braşov, se stingea şi tatăl meu, ul-tima sa bucurie din viaţă (ca să vedeţi cât de su-cită este lumea asta!) fiind discursurile antiso-vietice ale lui Nicolae Ceauşescu după invadareaCehoslovaciei, pe care le asculta în surdină la„Europa Liberă“, pe patul de moarte din spitalulmunicipal braşovean...

Călin CălimanIubirile cinematografice

premiul uCin aCaDemiC in memoriam Călin Căliman, DeCernatDe laurenţiu Damian şi aCCeptat De valeriu Căliman

În acest an, în perioada 3- 6 mai, la Sa-lonic a avut loc cea de a 15- a ediţie aTârgului Internaţional de Carte, înmarele şi impunătorul pavilion expozi-

ţional HelExpo. ţara invitată de onoare a fostFranţa. România a avut stand în pavilionul 13, încadrul ţărilor francofone.

În ultimii patru ani orga-nizarea participării României laacest târg de carte i- a revenitConsulatului General al Româ-niei la Salonic şi Societăţii Cul-turale Balkania Contemporanădin Atena. Încercând să neorientăm în multitudinea deedituri şi de publicaţii româ-neşti, a fost stabilită din pornireurmătoarea temă: lumea edito-rială din România în Grecia şilumea editorială grecească înRomânia. Aceasta plecând de laideea că, în ultimă instanţă,târgurile de carte cam asta artrebui să fie: canale de stabilirea relaţiilor dintre edituri dinţări diferite şi posibilitatea de aînforma publicul asupra noută-ţilor editoriale dintr- un anumitcolţ de lume. Cum atenţia asu-pra relaţiilor noastre cu lumeabalcanică se cuvine susţinută, neam propus săinvităm la standul nostru editurile româneşticare au publicat cărţi scrise de autori greci şi edi-turile greceşti care publică cărţi ale autorilor ro-mâni traduse în Grecia, sau legate prin conţinutde ţara noastră. La fel ca în anii precedenţi,

neam străduit ca informaţia să fie la zi, astfelîncât la fiecare ediţie a târgului de carte, în standsă avem cărţile ultimului an, despre care vorbito-rii să informeze publicul. Astfel, an de an am reu-şit să interesăm cititorii asupra noutăţiloreditoriale din cele două ţări. Propunerile noastreau survenit după consultările cataloagelor, atâtîntr- o ţară, cât şi în cealaltă.

Dat fiind faptul că participăm la acest târgîn ultimii patru ani, la standul nostru s- a creat otradiţie. A luat naştere un grup de discuţii, o adu-nare a celor interesaţi în jurul exponatelor şi oprezentare de către profesionişti a cărţilor ex-puse. Lucru care nu este tocmai uşor atunci cândeşti în afara ţării. Şi în acest an, ca şi în anii pre-cedenţi, acest grup de discuţii s- a dovedit eficientşi performant. Noutatea a fost invitarea printrenoi, la sugestia prof. Ciprian Suciu de la univer-sitatea Makedonia, a studenţilor masteranzi dela departamentul limbilor romanice. Târgul a în-ceput, aşadar, inedit, cu o lecţie deschisă la stan-dul nostru asupra literaturii române (prof.Ciprian Suciu şi Monica Savulescu voudouri).

un alt element inedit a fost o cooperare di-rectă cu editurile greceşti prin invitarea lor lastandul nostru, după cum şi grupul nostru de dis-cuţii a participat la expunerile realizate de acesteedituri despre cărţile autorilor români publicatede ele în traducere. Schimbul a fost permanent,participarea activă. Scriitori greci au vorbit în

grupul românesc de discuţii (de exemplu, poetaEftihia Alexandra Loukidou, care a prezentat tra-ducerea în limba română a poetului Titos Patri-kios, apărută la Editura Omonia din Bucureşti).

Din partea Editurii ateniene Gavrielides –o editură de prestigiu, specializată în publicarea

de poezie – la standulnostru a fost prezentat unvolum bilingv al AureiChristi – orbita zeului ·Στο μάτι του θεού (Ediţiebilingvă româno- greacă,traducere în greacă devictor Ivanovici, EdituraGavrielides, Atena, 2017)– prezentarea fiind făcutăde traducătorul lui, victorIvanovici.

Editura greceascăPorphirabooks, care a pu-blicat în traducere o cartea profesorului TudorDinu de la universitateadin Bucureşti a fost susţi-nută în prezentarea lapanel de prezenţa grupu-lui nostru de discuţii, in-vitată, apoi, la standulnostru pentru o maistrânsă colaborare. La

discuţia în panel organizată de Editura Zaharo-poulos la lansarea unei cărţi a Monicăi Săvulescuvoudouri, tradusă în limba greacă, a luat parte,pe lângă vorbitorii greci, şi profesorul CiprianSuciu. Alţi membri ai grupului de discuţii şi mem-brii Consulatului General al României la Salonicau făcut parte din public.

Tot inedită a fost în acest an, pe baza cola-borării dintre Consulatul General al României(dna Sabina Cătălina Somăcescu) şi a uniuniiElene din Bucureşti, invitarea la târg a uER-press, editura acestei uniuni. Preşedintele Bog-dan Zisopol a venit la Salonic însoţit de acade-micianul Constantin Bălăceanu Stolnici, de prof.Cosmin Dumitrescu şi de ziaristul Horia Alexan-drescu. S- au prezentat porducţii ale acestei edi-turi, mai noi şi mai vechi. Nu a lipsit echipateleviziunii române, adusă de la Bucureşti înacest scop, care a prins pe peliculă solemnitateamomentului.

Societatea Culturală Balkania Contemporană

39


IUnIe 2018

Ostrovul ÎnvieriiAura Christi

Odată ca niciodată...

O altă vară ne ţine-n palma ei.Mireasma ne-ncepută ne întârziepe-aripa-i nevăzută. Floare de tei,floare de mac, floare târzie

a unei iubiri răscoapte ne suntliman, ne-aşteaptă azi, acum, să fimîn aerul trecând prin noi deştept, cărunt,purtat în ochi, în stern de-un heruvim,

a cărui respirare ne-nvăluie uşordinspre pădurea abia întinerită,de veacuri adunându-şi ielele de zorşi duhurile, pacea, vocile din criptă.

vreau, cred, ştiu, pot, sunt şi stăpânesc,îmi tot repet. Stăm duh în duh şi ochi înochi. vreau, cred, pot, ştiu, o, dar ceresc,în care sunt ceea ce sunt, respir şi nu amân

să fiu ceea ce sunt, murmuri încetşi mâna ta-mi caută mâna, uitatăîn văzduhul greu, unde mai credcă sunt, plutesc, respir, ca altădată,

printre surâsuri, duhuri, miresme deînceput de vară, când poveste deodatătotul a devenit cât ai privi prea repedeîn tot ce este şi va fi odată ca niciodată.

Fragment din romanul în versuri ostrovul Învierii

România regală în Anul Centenarului Marii uniri ■ evenimentTârgul Internaţional de Carte din Salonic

Abonaţi- vă la

Atenţie: Dacă v- aţi abonat plătind cu mandat poştal sau prin virament bancar vă rugăm sătrimiteţi dovada plăţii împreună cu talonul de abonament (nume, adresă) la Asociaţia Contem-poranul, OP- 22, CP- 113, Sector 1, Bucureşti, Cod 014780 sau prin fax: 021- 212.56.92 sau prinemail: [email protected].

Nume (Societatea) ___________________________________________________CUI_____________________ Str.__________________________________________Nr._______ Bl.________ Sc._____ Ap.___ Localitatea__________________________ Judeţ/Sector__________ Cod poştal__________ Telefon__________________ Email__________________________________Am achitat suma de 72 lei cu mandat poştal/ordin de plată nr._____________________din data de _____________________ în contul Asociaţiei Contemporanul CUI26718854 nr. RO61 RNCB 0072 1154 7936 0001, deschis la BCR Filiala Sector 1Bucureşti. Abonamentul va începe din luna ______________________________T

alo

n d

e a

bo

na

me

nt

AbonamenteRomânia: 84 lei/anStrăinătate: 50 euro/anTaxele de expedieresunt incluse.12 numere/84 lei – 12 lei reducere = 72 lei

editura Ideea europeană. După 15 aniwww.contemporanul.ro

evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 7 lei

Adresa redacţiei: Asociaţia COnTeMPORAnUlCalea 13 Septembrie, nr. 13, Bucureşti, sector 5 cod: 050711 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18e- mail: [email protected];

[email protected]

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta Română” S.A., Acta legis SRl, S.C. Orion Press Impex 2000 SRl,S.C. Manpres Distribution SRl.

Revista este distribuită de editura Maxim Concept şi poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay.

AbonamenteRomânia: 84 lei/anStrăinătate: 50 euro/anTaxele de expediere sunt incluse.

Adresa poştală/ pentru corespondenţă: Asociaţia ContemporanulOP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti

nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6/2018 ale revisteiContemporanul au apărut cusprijinul financiar din Fondul recurent al Donatorilor –Academia Română

nr. 7- 9/2017 ale revistei Contemporanul auapărut cu sprijinul financiar al MinisteruluiCulturii şi Identităţii naţionale

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.romaniaciteste.rowww.europressgroup.ro

R de cultură, politică şi ştiinţă ANul XXiX · N R. 6 (795 ... · Nicolae Breban. Bătălie...

Documents

Transcript of R de cultură, politică şi ştiinţă ANul XXiX · N R. 6 (795 ... · Nicolae Breban. Bătălie...